Dinamica Familiei Monoparentale PDF [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENłĂ SOCIALĂ ŞCOALA DOCTORALĂ DE SOCIOLOGIE

REZUMAT TEZĂ DOCTORAT DINAMICA FAMILIEI MONOPARENTALE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ

Coordonator ştiinŃific : Prof. Univ. Dr. DUMITRU BATÂR

Doctorand : OCTAVIA OANA MARłIAN

Bucureşti, 2012

CUPRINS : Lista tabelelor / 5 Lista figurilor / 6 Motivarea alegerii temei de cercetare / 8 Capitolul 1. Familia monoparenatală în actualitatea vieŃii sociale contemporane / 11 1.1. Familia monoparentală. Delimitări conceptuale. / 11 1.2. Teorii şi paradigme relevante în studierea şi investigarea monoparentalităŃii / 14 1.3. Studii si cercetări în domeniul monoparentalităŃii / 22 1.4. Tipuri de familii monoparentale. DificultăŃi specifice. / 27 1.4.1. Familia monoparentală maternă - cel mai frecvent tip de familie monoparentală / 27 1.4.2. Familia monoparentală paternă – un alt tip de familie monoparentală / 29 1.4.3. Familia monoparentală cu părinte adolescent / 30 1.4.4. Familia monoparentală rezultată prin adopŃia sau luarea în plasament/ încredinŃare a unui copil de către o persoană singură / 33 1.4.5. Familia monoparentală rezultată în urma decesului unuia dintre părinŃi / 35 1.4.6. Familia monoparentală rezultată în urma divorŃului / 36 1.5. FuncŃionalitate şi disfuncŃionalitate în familia monoparentală / 37 1.6. Concluzii / 48 Capitolul 2. Roluri şi relaŃii în familia monoparentală / 49 2.1. Rolurile şi aşteptările de rol în familia tradiŃională versus familia monoparentală / 49 2.1.1. Rolurile şi diferenŃele de gen / 54 2.1.2. Teorii despre dinamica rolurilor în familia clasică versus familia monoparentală / 63 2.2. Creşterea şi socializarea copiilor proveniŃi din familiile monoparentale / 65 2.2.1 Exercitarea rolurilor parentale pe plan educaŃional / 67 2.3. RelaŃii în familia monoparentală / 78 2.4. Concluzii / 81 Capitolul 3. Stima de sine în familia monoparentală - dimensiuni şi exteriorizări/ 83 3.1. Stima de sine – dimensiune fundamentală a personalităŃii / 84 2

3.1.1. Perspective în definirea stimei de sine / 87 3.1.2. Teorii şi modele actuale ale stimei de sine / 92 3.1.3. Stima de sine – date ale cercetărilor empirice / 97 3.1.4. Componentele stimei de sine / 102 3.1.5. Dimensiunile stimei de sine în familia monoparentală / 105 3.1.6. Manifestări ale stimei de sine / 106 3.2. Familia – principal mediu de dezvoltare a personalităŃii copilului / 111 3.2.1. InfluenŃa mediului familial monoparental asupra stimei de sine / 114 3.2.2. InfluenŃa stimei de sine asupra vieŃii sociale a membrilor familiei monoparentale / 122 3.3. Concluzii / 128 Capitolul 4. Dinamica familiei monoparentale în societatea românească. Raport de cercetare – analiza datelor / 130 4.1. Definirea conceptelor / 130 4.2. Obiectivele cercetării / 139 4.3. Ipotezele cercetării / 139 4.4. OperaŃionalizarea conceptelor / 140 4.5. Aspecte metodologice privind analiza dinamicii familiei monoparentale în societatea actuală / 143 4.5.1. Timpul/durata cercetării / 143 4.5.2. Metode/ instrumente de cercetare / 143 4.5.3. Eşantionare / 146 4.5.3.1. Prezentarea eşantioanelor / 147 4.6. Analiza şi interpretarea datelor / 156 4.6.1. Analiza şi interpretarea datelor cu privire la nivelul stimei de sine / 156 4.6.1.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor obŃinute în cazul părinŃilor din familiile tipice şi a părinŃilor singuri din familiile monoparentale / 156 4.6.1.2. Rezultatele obŃinute în cazul copiilor proveniŃi din familiile tipice şi a copiilor provenŃi din familiile monoparentale / 164 4.6.1.3. Concluzii / 174

3

4.6.2. Analiza şi interpretarea datelor cu privire la redefinirea rolurilor ataşate noului status / 175 4.6.2.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor obŃinute în cazul părinŃilor din familiile tipice şi a părinŃilor singuri din familiile monoparentale / 175 4.6.2.2. Analiza şi interpretarea rezultatelor obŃinute în cazul copiilor/tinerilor proveniŃi din familiile tipice şi a copiilor/tinerilor proveniŃi din familiile monoparentale/ 187 4.6.2.3. Concluzii / 191 4.6.3. Analiza şi interpretarea datelor cu privire la socializarea membrilor familiilor participante la cercetare / 192 4.6.3.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor obŃinute prin intermediul interviului semistructurat de la subiecŃii adulŃi din familiile participante la cercetare / 192 4.6.3.2. Analiza şi interpretarea rezultatelor obŃinute prin intermediul interviului semistructurat de la copiii/tinerii din familiile participante la cercetare / 201 4.6.3.3. Concluzii / 205 4.6.4. Analiza şi interpretarea datelor cu privire la standardul de viaŃă al familiilor participante la cercetare / 206 4.6.4.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor obŃinute de la subiecŃii adulŃi din familiile participante la cercetare / 206 4.6.4.2. Analiza şi interpretarea rezultatelor obŃinute de la copii/tinerii proveniŃi din familiile participante la cercetare / 219 4.6.4.3. Concluzii / 224 Concluzii şi recomandări / 225 Anexe / 228 Bibliografie / 237

4

MOTIVAłIE Motivul principal pentru care am ales să cercetez această temă este numărul în continuă creştere a familiilor monoparentale din România, în ultimii ani. Însă aceasta nu este singura motivaŃie care mi-a îndrumat paşii spre o astfel de cercetare. ExistenŃa reală a familiilor monoparentale în România a fost şi este probată de statisticille şi cercetările realizate în decursul anilor. De câtiva ani, mai exact din 2004 chiar eu fac parte dintr-o astfel de familie monoparentală fiind părinte singur şi având spre creştere şi educare pe fiica mea, pe atunci în vârstă de 4 ani şi jumătate. Având în vedere că Ńara noastră trece printr-o perioadă de tranziŃie, familia este supusă unor procese care influenŃează într-un mod negativ relaŃiile dintre membrii acesteia . Această imagine sumbră a situaŃiei familiei nu e valabilă doar pentru România. Problematica familiei monoparentale a devenit odată cu trecerea timpului , o temă de interes major pentru specialiştii din numeroase Ńări, inclusiv din cele dezvoltate. Această problematizare a familiei monoparentale a căpătat amploare în mare parte din cauza acutizării fenomenului şi a început să i se acorde o mai mare atenŃie atât în publicaŃii cât şi în lucrări de specialitate. O analiză a problemei familiilor cu un singur părinte, din punct de vedere al calităŃii vieŃii, ne conduce la constatarea că familiile monoparentale, în special cele cu doi sau mai mulŃi copii, sunt cele mai puternic afectate de sărăcie. Din statisticile realizate de specialişti în domeniu, reiese faptul că , în majoritatea Ńărilor lumii, aproximativ 90% dintre părinŃii singuri care-şi cresc copiii sunt femei. De-a lungul timpului s-au formulat păreri contradictorii datorită mentalităŃilor referitoare la funcŃionalitatea familiei parentale. În societatea tradiŃională, care avea la bază familia extinsă, monoparentalitatea era dezaprobată, iar cei care condamnau acest stil de viaŃă erau încurajaŃi. În societatea modernă, viziunea asupra familiei monoparentale s-a schimbat. Astăzi se consideră că este mai bine pentru copil ca părinŃii să se despartă decât să fie supus unui climat familial conflictual. Familia monoparentală este o familie normală, dar, se vorbeşte de faptul că ea reprezintă o criză a familiei datorită efectelor provocărilor sociale cu care se confruntă şi cărora le le face faŃă cu mare dificultate : sărăcia şi excluderea socială.

5

Unele lucrări, susŃinute de cifre, vorbesc despre o „feminizare a sărăciei” în multe dintre Ńările occidentale. Dincolo de metafore mai mult sau mai puŃin sugestive, situaŃia economică a mamelor singure este din ce în ce mai gravă (Stăiculescu, Jitcov, 2006, p.11). Din păcate, femeile, chiar si în zilele noastre, suferă de o inegalitate socială în comparaŃie cu bărbaŃii, sunt discriminate social ceea ce este nedrept pentru ele. Se vorbeşte tot mai mult despre emanciparea femeilor, de asumarea de către aceastea a unei vieŃi autonome şi de faptul că aceasta implică destructurarea vieŃii de familie, mai precis duce la dezorganizarea familiei, în sensul ei clasic. Deşi rolul femeii (single-parent) pe piaŃa muncii este recunoscut şi se discută adesea despre şansele lor egale de afirmare în toate sferele vieŃii sociale, totuşi imaginea unei femei angajate, privind performanŃele în carieră, este receptată la nivelul simŃului comun ca ceva dezechilibrat, eventual ca un răspuns la frustrarea de a nu avea o familie proprie, tradiŃională. În concluzie, existenŃa reală a familiilor monoparentale, recunoaşterea diferenŃelor de stil de viaŃă, de standard de viaŃă, de condiŃii între familiile monoparentale şi familiile tipice, faptul că deşi există aceste diferenŃe totuşi familiile monoparentale au o finalitate şi nu sunt toate sortite eşecului toate acestea m-au determinat să cercetez această temă. De ce standardul de viaŃă şi socializarea membrilor în cadrul unei familii monoparentale are de suferit?.. De ce aceste familii monoparentale nu sunt toate sortite eşecului ? Ce face ca aceste familii monoparentale să rămână totuşi viabile? Toate acestea sunt întrebări cărora leam căutat răspunsurile pe tot parcursul acestei cercetări, prin diferitele metode sociologice pe care le-am utilizat în strângerea datelor necesare. Punctul de pornire l-au constituit cercetările efectuate în acest domeniu şi descrise în literatura de specialitate care arată că nivelul scăzut al stimei de sine ar reprezenta originea mai multor probleme comportamentale dezvoltate atât de copiii proveniŃi din familiile monoparentale cât şi de părintele singur. Prin această lucrare am urmărit să evidenŃiez rolul important pe care îl are stima de sine în viaŃa socială a membrilor familiei monoparentale. Stima de sine se corelează în mod semnificativ cu raŃionalitatea, creativitatea şi capacitatea de a gestiona schimbarea, cu disponibilitatea de a recunoaşte şi de a corecta posibilele erori.

6

Structura lucrării

Lucrarea este sructurată în 4 capitole după cum urmează: capitlolul 1 - Familia monoparenatală în actualitatea vieŃii sociale contemporane; capitolul 2 - Roluri şi relaŃii în familia monoparentală; capitolul 3 - Stima de sine în familia monoparentală

-

dimensiuni şi exteriorizări; capitolul 4 - Dinamica familiei monoparentale în societatea românească. Raport de cercetare – analiza datelor, alături de Concluzii, Anexe şi Bibliografie. În capitolul 1 definesc şi analizez semnificaŃiile conceptelor de “familie” şi “familie monoparentală” atât din perspectivă psihologică, juridică dar şi sociologică, continuând cu teoriile şi paradigmele relevante în studierea şi investigarea monoparentalităŃii. Identificarea şi apoi caracterizarea tipurilor de familii monoparentale în funcŃie de cauza care a condus la constituirea monoparentalităŃii reprezintă o parte importantă a acestui capitol. Într-o lume în care toate instituŃiile şi toate tipurile de raporturi sociale se schimbă în ritm accelerat, consider că familia nu poate rămâne neschimbată şi nu trebuie absolutizat un model sau altul de organizare familială. Toate aceste schimbări nu trebuie interpretate ca o criză a familiei, ci mai repede ca adaptări ale conduitei individuale la schimbările demografice, economice şi materiale care afectează societăŃile în ansamblul lor. ExperienŃa de a fi părinte singur nu este neapărat devastatoare pentru adult sau pentru copii, dar nu este confortabilă în permanenŃă. Ea rămâne o experienŃa particulară, de tip familial, ce duce la schimbări în raporturile dintre părinŃi şi copii. Chiar dacă familia tipică, tradiŃională suferă modificări în structura sa, fie din cauza divorŃului/separării părinŃilor, fie din cauza decesului unuia dintre părinŃi etc., acea familie se transformă, întradevăr, funcŃionalitatea ei are de suferit în cele mai multe cazuri, însă nu încetează să fie o familie. Capitolul 2 prezintă şi analizează redefinirea rolurilor în cadrul familiei, redefinire impusă de constituirea monoparentalităŃii şi continuă cu analizarea problematicii relaŃiilor dintre membrii unei astfel de familii, şi a integrării sociale a acestora. Unii cercetători au evidenŃiat tendinŃa unei slabe diviziuni a rolurilor în familia modernă, mai ales datorită integrării femeii în viaŃa profesională. De asemenea, structura

7

rolurilor conjugale este condiŃionată şi de nivelul instrucŃional şi cultural al partenerilor, de categoria socio-profesională căreia îi aparŃin, dar şi de relaŃiile exterioare ale nucleului conjugal cu familia extinsă, prieteni, vecini etc. În opinia mea, în cazul familiei monoparentale, rolurile sunt împărŃite între părintele singur şi copiii acestuia. Desigur, atunci când mama părinte singur este angajată în câmpul muncii treburile gospodăreşti sunt preluate în mare parte de copii. Vis-a-vis de aşteptările de rol, copiii din familiile monoparentale au nevoie şi aşteaptă mai multă atenŃie din partea părintelui singur, însă datorită faptului că acesta îşi canalizează energia şi atenŃia asupra modului în care pot aduce mai multă stabilitate financiară în sânul familiei, nu mai acordă atenŃia necesară copiilor şi pot sfârşi prin a-i neglija. Pentru creşterea şi educarea copiilor din familia monoparentală este foarte importantă relaŃia informală, directă dintre membrii familiei, însă sunt foarte importante şi relaŃiile dintre membrii familiei şi familia extinsă, prieteni, vecini, colegi, etc. Aceste relaŃii nu au un rol major doar în dezvoltarea şi socializarea copiilor ci şi pentru mama sau tatăl rămas părinte singur. În capitolul 3 analizez conceptul de „stimă de sine” şi de „personalitate” şi apoi stabilesc legătura dintre acestea. Desigur, am urmărit identificarea componentelor stimei de sine, am încercat să stabilesc dimensiunile stimei de sine şi în cele din urmă să subliniez manifestările acesteia în cadrul familiei monoparentale. În continuare am relatat problematica importanŃei familiei în dezvoltarea personalităŃii copilului. Desigur, am abordat şi prezentat influenŃa mediului familial monoparental asupra stimei de sine a copilului şi a părintelui singur şi apoi am sintetizat influenŃa nivelului stimei de sine asupra vieŃii sociale a acestora. După părerea mea, stima de sine reprezintă o nevoie umană profundă şi puternică, esenŃială pentru o adaptare sănătoasă a individului, adică pentru o funcŃionare optimă şi împlinirea de sine. Cu alte cuvinte, stima de sine reprezintă încrederea autentică în propria minte, în propriul discernământ. Înseamnă încrederea în capacitatea de a lua decizii corecte şi de a face alegeri adecvate. În urma materialului studiat am ajuns la concluzia că formarea unei imagini de sine realiste şi a unei stime de sine ridicate, depinde în primul rând de atitudinea celor din jur, în special a părinŃilor, fraŃilor, prietenilor, cadrelor didactice. Când funcŃionează împreună aceste

8

patru surse (părinŃi, profesori, colegi, prieteni) permit plenititudinea şi soliditatea stimei de sine. În urma acestui studiu teoretic putem afirma faptul că stima de sine este corelată cu funcŃionalitatea familiei monoparentale. Atunci când stima de sine a membrilor familiei monparentale are de suferit vor exista urmări atât în funcŃionalitatea familiei cât şi în dezvoltarea psihică şi socială a acestora. În concluzie, pare evident faptul că stabilitatea sau instabilitatea componentei afective a sinelui depinde de certitudinea pe care indivizii o au despre ceea ce sunt ei. În alŃi termeni, cu cât această componentă este mai puternică (stimă de sine pozitivă), cu atât ea este mai stabilă şi mai insensibilă la variaŃiile situaŃionale; cu cât această componentă este mai puŃin puternică (stimă de sine negativă), cu atât ea este mai instabilă şi deci mai sensibilă la caracteristicile situaŃionale. În capitolul 4 am explicat metodologia cercetării, prezentând şi comentând principalele date pe cele patru domenii, direcŃii de cercetare cu privire la dinamica familiei monoparentale în societatea românească: nivelul stimei de sine în cadrul familiei monoparentale, redefinirea rolurilor membrilor familiei monoparentale, socializarea şi integrarea psiho-socială a acestora şi standardul de viaŃă.

DefiniŃii Pentru scopul cercetării am redefinit cele două concepte şi anume familia tipică şi familia monoparentală. În opinia mea, familia tipică este acea familie legal formată din cei doi părinŃi, respectiv mama şi tata, şi copiii biologici rezultaŃi. Familia monoparentală

este un grup social constituit dintr-un părinte singur şi

copilul/copiiii, familie rezultată în urma divorŃului dintre cei doi părinŃi, a separării părinŃilor, a decesului unuia dintre părinŃi, a unor femei care aleg opŃinea de a avea un copil fără însă a se căsători, prin adopŃia unui copil de către o femeie singură, a mamelor adolescente care dau naştere unui copil, etc. care întreŃin relaŃii directe şi formale, şi care se caracterizează prin stări afective, aspiraŃii şi valori comune.

9

Obiectivele cercetării Obiectivul general: - Identificarea unor indicatori care reflectă dimensiunile specifice familiei monoparentale. Obiectivele specifice: Obiectivele studiului se centrează pe următoarele idei : - Identificarea caracteristicilor familiei monoparentale. - Identificarea factorilor care au dus la formarea familiei monoparentale - Identificarea nivelului stimei de sine în cadrul familiei monoparentale - Identificarea influenŃelor familiei monoparentale în dezvoltarea psiho-socială a membrilor acesteia ( mama/tata – copil/copii). - Analiza unor indicatori care reflectă standardul de viaŃă al familiei monoparentale.

Ipotezele cercetării 1. Familia monoparentală induce un nivel mai scăzut al stimei de sine în cazul membrilor acesteia comparativ cu al celor proveniti din familia tipică. 2. Constituirea familiei monoparentale determină o redefinire a rolurilor ataşate noului status. 3. În cadrul familiei monoparentale, socializarea membrilor acesteia este deficitară în comparaŃie cu a celor din cadrul familiei tipice, tradiŃionale. 4. În familia monoparentală, standardul de viaŃă al membrilor acesteia

este inferior

standardului de viaŃă al membrilor familiei tipice din societate .

10

Aspecte metodologice privind cercetarea dinamicii familiei monoparentale în societatea românească Am considerat că pentru surprinderea aspectelor obiective, cât şi a celor subiective ale fenomenului supus cercetării, este oportun să îmbinăm datele obŃinute prin metoda cantitativă cu unele de tip calitativ. Astfel, datele rezultate din cercetarea cantitativă vor fi completate de datele rezultate din analiza calitativă pentru a crea un model explicativ, valid şi complex. În lucrarea de faŃă este vorba de un studiu exploratoriu bazat pe trei tehnici: ancheta sociologică pe bază de chestionar , ancheta sociologică pe bază de interviu şi o abordare autobiografică care să surprindă în profunzime semnificaŃia monoparentalităŃii şi a practicilor familiale observate. RaŃiunea acestor tehnici rezidă din obŃinerea unor informaŃii cât mai precise care să conducă la atingerea obiectivelor ştiinŃifice propuse. Combinarea mai multor metode de cercetare evidenŃiază faptul că în proiectarea cercetării am îndeplinit cerinŃa de triangulaŃie metodologică.

Metode şi instrumente ale cercetării Metodele de cercetare pe care folosite în această cercetare asupra fenomenului familiei monoparentale sunt: - ancheta sociologică pe bază de chestionar - ancheta sociologică pe bază de interviu semistructurat - metoda autobiografiei sociale (povestirea vieŃii) Scala Stimei de sine Septimiu Chelcea defineşte chestionarul ca fiind „ un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi, eventual, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris”(Chelcea, 2007, p.212).

11

Pentru a testa nivelul stimei de sine, voi utiliza Scala Stimei de Sine (M. Rosenberg). Acesta conŃine un nr de 10 itemi . Această scală conŃine 5 trepte cu diferite grade de intensitate : - acord puternic - acord - nedecis - dezacord - dezacord puternic Fiecare subiect va trebui să citească cu mare atenŃie fiecare enunŃ şi să aleagă varianta de răspuns care i se potriveşte. Interviul semistructurat Septimiu Chelcea defineşte interviul de cercetare „ ca o tehnică de obŃinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaŃiilor verbale de la indivizi şi grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinŃifică a fenomenelor socioumane. Interviul se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri ca şi chestionarul, deosebirea între acestea fiind faptul ca interviul implică totdeauna răspunsuri verbale în timp ce în cazul chestionarului întrebările şi răspunsurile sunt date în scris. Interviul semistructurat este o tehnică foarte flexibilă care situează undeva la mijloc, între discuŃiile standardizate şi cele non-directive, în măsura în care nu este complet structurat, utilizând o listă de întrebări precise, şi nici pe deplin liber. În cazul de faŃă, interviul semistructurat se bazează pe un ghid de interviu, însă intervievatorul nu dispune de o lista de întrebări ci de o listă de teme de studiat. Pe baza ghidului de interviu stabilit în prealabil, subiecŃii vor fi lăsaŃi să se exprime liber, în termenii în care le convine. Rolul intervievatorului este acela de a focaliza discuŃiile pe tematicile studiate, punând întrebări adecvate în momentele propice pentru a lămuri anumite aspecte şi păstrând atitudinea empatică indispensabilă unei bune desfăşurări a acestui tip de discuŃie.

Metoda autobiografiei sociale Metoda autobiografiei sociale (povestirea vieŃii) este o metodă de cercetare calitativă (Atkinson, 2006, p.10) care permite colectarea unor informaŃii despre esenŃa subiectivă a

12

întregii vieŃi a unei persoane. IniŃial, această metodă începe printr-un interviu înregistrat, apoi se transcrie şi în cele din urmă se finalizează printr-o poveste fluentă, redată doar cu cuvintele persoanei care o narează. Interviul de acest tip este singura metodă de a privi viaŃa în ansamblu şi de a efectua un studiu în profunzime al vieŃii indivizilor şi al rolului jucat de aceştia în comunitate. Metoda de cercetare sociologică bazată pe interviul de tip „ povestirea vieŃii ” este, în mod inerent, interdisciplinară. Utilizarea acestei metode în diferite arii de cercetare pune în paralel ,după cum afirma Atkinson, cele patru funcŃii ale povestirilor sacre : - funcŃia psihologică - funcŃia socială - funcŃia mistico-religioasă - funcŃia cosmologico – filozofică Acea persoană care-şi va spune povestea vieŃii, va reuşi să se cunoască mai bine ca înaite pe sine, pe cei din jurul său, misterul vieŃii şi universul în care trăieşte. Metoda autobiografică poate oferi cercetătorului o mai bună înŃelegere a modului în care naratorul se vede pe sine în relaŃie cu aceste elemente. Ea poate să explice sau să confirme o experienŃă prin contextul moral, etic sau social al unei situaŃii date. Metoda interviului în profumzime şi anume „ povestirea vieŃii”, permite de asemenea recuperarea dimensiunii dinamice a situaŃiei familiale, care este rezultatul unei întregi evoluŃii, nu o situaŃie izolată. Astfel, monoparentalitatea va fi analizată ca secvenŃă a unei traiectorii familiale, pornind de la faptul că situaŃia actuală se înscrie într-o istorie familială care îşi pune amprenta asupra configuraŃiei şi definirii situaŃiei şi contribuie la înŃelegerea sa. Autobiografia este un instrument important în înŃelegerea vieŃii individuale într-o societate în schimbare. În anul 1983, Jean Poirier, Simon Clavier-Valadon şi Paul Raybaut au lansat conceptele de autobiografie directă şi autobiografie indirectă, care consideră că singurele care merită numele de autobiografii sunt autobiografiile directe. Aceste autobiografii directe sunt cele elaborate de subiectul însuşi care povesteşte liber şi fără intermediar, însă ele pot fi de două feluri: autobiografii directe spontane sau autobiografii directe provocate. DistincŃia dintre cele două tipuri de autobiografii directe se referă la faptul că cea spontană este elaborată sub

13

impuslul interior al subiectului, din proprie iniŃiativă iar cea provocată este scrisă la solicitarea cercetătorului. Cei trei autori pledează pentru autobiografia directă provocată care se redactează cu ajutorul unui ghid elaborat de cercetător, care joacă rol de cadru de referinŃă. Avantajele sunt evidente şi anume: se căştigă foarte mult timp, autobiografiile furnizează informaŃiile de care avem nevoie şi pot fi comparate între ele. Ghidul prezintă o serie de teme, pune anumite întrebări, lăsând totală libertate subiectului de a răspunde sau de a atinge şi alte evenimente şi probleme nespecificate în acet ghid (Lungu, 2009, pp.44-45). Ghidul reprezintă un simplu fir conductor, şi spun cei trei autori, “Nu este cu nimic mai constrângător decât întrebările puse de cercetătorul care înregistrează răspunsurile pe reportofon; de fapt procedeul respectă mai mult libertatea subiectului, care nu resimte nici prezenŃa stânjenitoare a cercetătorului, nici constrângerea aparatului de înregistrat” (Poirier et all, 1983, p.39).

Concluzii şi recomandări Prin acest studiu am încercat să surprindem, să evidenŃiem şi să analizăm, atât teoretic cât şi practic câteva caracteristici esenŃiale ale dinamicii familiilor monoparentale în societatea românească actuală. În cadrul demersului teoretic am analizat pricipalele aspecte ce au alcătuit obiectul cercetării: familia monoparentală, tipurile de familii monoparentale, cauzele care au condus la constituirea acestora, rolurile şi relaŃiile în familia monoparentală şi nu în ultimul rând, dimensiunile şi exteriorizările stimei de sine în familia monoparentală. În partea practică a lucrării, am încercat să particularizăm unele aspecte analizate în cadrul demersului teoretic, explorându-le prin intermediul diferitelor metode şi instrumente de cercetare sociologică prezentate în metodologia lucrării. În urma cercetării făcute, putem spune că, în cele mai multe cazuri, a trăi într-o familie în care unul dintre părinŃi este absent, indiferent că asta se întâmplă în urma unui deces, a unui divorŃ, a mamelor necăsătorite care iau hotărârea de a face un copil fără a forma un cuplu legal etc., preupune a te confrunta cu probleme majore care Ńin „ atât de interacŃiunea familiei cu 14

mediul exterior (rude, prieteni, vecini, colegi de şcoală, de serviu etc.) cât şi de relaŃiile dintre membrii familiei , de interacŃiunile interioare ale familiei ca subsistem social (Stăiculescu şi Jitcov, 2006, p.371). Putem afirma faptul că obiectivele cercetării propuse iniŃial au fost realizate, deoarece am identificat principalii indicatori care reflectă dimensiunile specifice familiei monoparentale şi anume, am identificat caracteristicile acestui tip de familie, am identificat şi analizat factorii care au condus la constituirea familiei monoparentale. Am reuşit să identificăm nivelul stimei de sine din cadrul familiilor cercetate şi am analizat influenŃa nivelului stimei de sine asupra membrilor familiei. În continuare am identificat influenŃele familiei monoparentale în dezvoltarea psiho-socială a membrilor acesteia comparativ cu dezvoltarea psiho-socială a membrilor unei familii tipice. Am încheiat aceast cercetare cu analiza unor indicatori care reflectă standardul de viaŃă al familiilor monoparentale în comparaŃie cu satndardul de viaŃă al familiilor tipice. Am constatat că în familiile monoparentale nivelul stimei de sine este mult mai scăzut în comparaŃie cu cel nivelul stimei de sine din cadrul familiilor tipice. Acest aspect însă are o mare influenŃă asupra dezvoltării sociale a membrilor familiei monoparentale. Trebuie subliniat faptul că din datele culese am constatat faptul că în familiile monoparentale în care nivelul studiilor părintelui singur, indiferent că e mama ca şi părinte singur sau tatăl ca şi părinte singur, este mai ridicat se observă şi un nivel al stimei de sine mai ridicat. Desigur, nivelul stimei de sine al părintelui singur influenŃează mult şi nivelul stimei de sine al copilului/tânărului din cadrul acestor familii. Pe lângă nivelul stimei de sine am studiat şi analizat şi rolurile membrilor familiei monoparentale. Am constatat, în urma analizei dateleor obŃinute atât prin interviul semistructurat cât şi prin autobiografiile sociale ale subiecŃilor, faptul că în familila monoparentală are loc o redistribuire a rolurilor. Aici am observat că mulŃi dintre copiii cei mari ai familiei preiau din rolurile părintelui absent, ajută la creşterea şi educarea fraŃilor mai mici, devine până la urmă un partener de viaŃă al părintelui singur, un confident. Acolo unde este vorba despre o familie monoparentală cu un singur copil, acesta preia din rolurile părintelui absent. Comparativ cu aceştia, în familia tipică, în cele mai multe cazuri, părinŃii nu distribuie roluri, sarcini copiilor lor. Rolurile şi sarcinile se împart între cei doi părinŃi, chiar

15

dacă nu în mod egal. Desigur, şi această redistribuirea a rolurilor care în familia monoparentală influenŃează dezvoltarea socială a membrilor acesteia. După cum am putut observa, funcŃie de socializare în cadrul familiei monoparentale este deficitară. Dar, acelaşi lucru doar că la o scară mult mai mică am constatat-o şi vis-a-vis de procesul de socializare din cadrul familiilor tipice. Deci, putem afirma că socializarea în cazul familiei monoparentale este deficitară comparativ cu cea din familia tipică. Asupra acestui proces de socializare, o influenŃă majoră o are şi nivelul stimei de sine din cadrul familiei, apoi, de ce să ne ferim să spunem asta, şi veniturile familiei influenŃează într-o oarecare măsură socializarea membrilor familiilor. Cei care au un venit lunar foarte mic nu-şi permit să meargă la un film, la o piesă de teatru, la un spectacol iar despre ieşiri mai lungi, excursii, concedii nici nu poate fi vorba. În cele din urmă am analizat standardul de viaŃă al familiilor participante la cercetare. Luând în considerare fiecare dimensiune importantă a standardului de viaŃă, am constatat că în familiile monoparentale acesta este mai scăzut comparativ cu cel din familiile tipice. Desigur, diferenŃa apare şi din faptul că în familia monoparentală doar un singur părinte aduce venituri iar in cele tipice sunt în general doi părinŃi care aduc venituri. Am constatat, în urma datelor prelucrate, faptul că în familiile monoparentale cu tatăl ca părinte singur aceast standard de viaŃă nu este atât de scăzut ca şi în familiile monoparentale cu mama ca părinte singur. MulŃi dintre părinŃii singuri care au întâmpinat dificultăŃi mari în acest sens, au căutat şi până la urma au reuşit să găsească strategii de reuşită, cum ar fi : mutatul cu părinŃii şi renuŃarea la apartament şi la plata suplimentară a chiriei, meditaŃii cu copii de unde au reuşit să-şi rotunjească veniturile, contabilitate la mai multe firme tot pentru obŃinerea unui venit care să le asigure cele necesare familiei. Având în vedere toate aspectele relevate prin intermediul metodelor şi tehnicilor utilizate în acest studiu, putem aprecia că toate ipotezele acestei cercetări au fost confirmate. Consider că această temă fiind foarte vastă ar fi binevenit şi un studiu mai aprofundat cu privire la diferenŃele dintre familiile monoparentale din mediul rural şi cele din mediul urban şi desigur, un studiu cu privire la familia monoparentală cu mama ca părinte singur şi familia monoparentală cu tatăl ca părinte singur.

16

Bibliografie

Acock, A.C., Demo, D.H. (1994). Family Diversity and Well-Being, Sage Library of Social Research 195. Sage Publications, California. pp 179-213 Albu, G. (2002) În căutarea educaŃiei autentice, Iaşi: Editura Polirom. Alexoae, D., (2010). Stima de sine scăzută- semne şi remedii, în InformaŃia de Severin, disponibil pe [ http://www.informatiadeseverin.ro], accesat la 14 noiembrie 2011 Andersen, S. M., & Bem, S. L. (1981). Sex typing and

androgyny in dyadic interaction:

Individual differences in responsiveness to physical attraction. Journal of Personality

and

Social Psychology, 41, 74 – 86. André, C. (2009) Starile sufletesti. Invatarea seninatăŃii, Bucureşti: Editura Trei. Anghel,

E.(2008).

Psihologia

cuplului

şi

psihosexologie,

disponibil

pe

http://www.scribd.com/doc/65406567/14/, accesat pe data de 11 ianuarie 2010 Appleman

M.,

Self-Esteem

Can

Affect

Your

Health,

(Disponibil:

http://www.burnsurvivorsttw.org/articles/selfesteem.html) [Accesat: 15 octombrie 2011]. Artis, J. E. and Medina, T. R. (2006). , "Parental Cohabitation, Family Transitions, and Young Children's Cognitive Development" , paper presented at the annual meeting of the American Sociological Association, Montreal Convention Center, Montreal, Quebec, Canada, disponibil pe [http ://www.allacademic.com/meta/p104140_index.html] Atkinson, R., (2006). Povestea vieŃii: Interviul, Bucureşti, Ed.Polirom Băban, A. (2001). Consiliere educationala, Cluj-Napoca: Editura Psinet. Bandura, A. (2001). Social cognitive theory: An agentic perspective. Annual Review of Psychology, 21, 345-354. Baron, R.; Byrne, D.; Johnson, B. (1998), Exploring Social Psychology. Boston: Pearson Education. Batâr, D., (2003). Sociologie: Probleme teoretice şi analize ale investigaŃiei de teren, Sibiu, Editura psihomedia Batâr, D., (2004). Familia în dinamica societăŃii, Sibiu, Editura UniversităŃii „ Lucian Blaga” Baumeister, R.F. (1998). The self- In D.T. Gilbert, S.T. Fiske, & G. Lindzey (Eds.), Handbook of social psychology, New York, McGraw-Hill, 4th ed.; pp. 680-740 17

Baumeister, R., Smart, L., Boden, J. (1996). Relation of Threatened Egotism to Violence and Aggression: The Dark Side of High Self-Esteem, Psychological Review, 103, 5-33 Baumeister, R., Twenge, J. (2003). The social self. In Millton, T., Lerner, M. (coord.). Handbook of Psychology, Vol. 5, New Jersey: John Wiley Sons, Inc. Bayliss, F.J., (1969). The Standard of Living , New York, Pergamon Press Belsky, J., Youngblade, L., Rovine, M. & Volling, B.(1991)., Patterns of marital change and parent – child interaction., Journal of Marriage and the Family, 53 Bem, J.D. (1972). Self- perception theory, in L. Berkowitz (ed.), Advances in Experimental Social Psychology, vol.6, New York: Academic Press. Bem, S. L. (1974). The measurement of psychological androgyny, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 42. Bem, S. L. (1975). Sex role adaptability: One consequence of psychological androgyny, Journal of Personality and Social Psychology, 31,pp. 634 – 643 Bem, S. L. (1976). Bem sex-role inventory, Princeton, NJ: Educational Testing Service. Bem, S. L. (1976). Sex typing and the avoidance of cross-sex behavior, Journal of Personality and Social Psychology, 33, pp.48 – 54 Bem, S. L. (1977). On the utility of alternative procedures for assessing psychological androgyny. , Journal of Consulting and Clinical Psychology, 45, pp.196 – 205 Bentu, D. (2011). InfluenŃa modelului parental asupra opŃiunii copilului de a-şi părăsi familia, (Disponibil: http://www.appct.ro/2011/stiinta_sufletului_online/pag3.pdf), [Accesat la data 16 ianuarie 2012]. Bernstein B.,(1975). Langage et classes sociales, Paris, Les Editions de Minuit Biller, H. B. (1974). Paternal deprivation : Family, school, sexuality and society, MA : Lexington Books, Lexington Bistriceanu, C.,(2005). Sociologia familiei, Bucureşti, Editura FundaŃia România de Mâine Bolognini, M. si Preteur, Y., (1998). Estime de soi. Perspectives developpementales., Geneve : Delachaux et Niestlé. Boncu, Ş.,(2002). Psihologia influenŃei sociale, Iaşi, Ed.Polirom Bonet José-Vicente, (1997), Sé amigo de ti mismo: manual de autoestima, Ed. Sal Terrae. Maliaño (Cantabria, España).

18

Boroş, M. (1992). PărinŃi şi copii, Baia-Mare, Editura Gutinul. Botiş A. şi Tărău A. (2004). Disciplinarea Pozitivă sau cum să disciplinezi fără să răneşti, Cluj, Editura ASCR Boudon R. şi Bernard P., (1979). La logique du social. Introduction a l’analyse sociologique, Paris, Hachette Brajsa-Zganec, A. , Raboteg-Saric, Z., & Rijavec M., (2001). The relation of parental practices and selfconceptions to young adolescent problem behaviors and substance use, Nordic Journal of Psychiatry, 55, pp. 203–209. Branden, N. (1994). Six Pillars of Self-Esteem, New York, N.Y.:Bantam Books Broude, G. J.(1990). Protest masculinity : A further look at the causes and the concept, Ethos, 18 Budlong, M., Holden, M., Mooney, A. (1993). Therapeutic Crisis Intervention. Trainor's Manual, Cornell University, The Family Life Development Center. Bulgaru, Maria (coord.) (2003). Sociologie, vol.II, Chişinău, Centrul Ed. Al USM. Burns, Ailsa & Scott, Cath (1994). Mother-headed families and why they have increased, Lawrence Erlbaum Associates,Ins, New Jersey, USA Butler, A. C., Hokanson, J. E., & Flynn, H. A. (1994). A comparison of self-esteem lability and low trait self-esteem as vulnerability factors for depression, Journal of Personality and Social Psychology, 66, pp. 166-177. Cambir A., Duma V., Pietreanu M., IoniŃă A. şi Păcurar C., (2009). Studiu privind evoluŃia fenomenului familiilor monoparentale în România, studiu realizat de Centrul naŃional de pregătire în statistică, [online], disponibil : www.monoparentalitate.ro/uploads/files/studiucnps_oaai.pdf, accesat la 17 ianuarie 2010 Chamberlain, J. M., & Haaga, D. A. F. (2001). Unconditional self-acceptance and psychological health, Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 19, pp.163–176. Câslaru, A.L. (2008). ParticularităŃi ale dezvoltării imaginii de sine la adolescenŃii instituŃionalizaŃi,

[online]

(Disponibil:

http://www.psihologiaonline.ro/download/

lucrari/L013_Imgdesine.pdf), [Accesat la data de 24 octombrie 2011].

19

Chelcea, S. (1993). Statusul în Zamfir C., Vlăsceanu L.(coord.), DicŃionarul de sociologie, Bucureşti: Editura Babel Chelcea, S. (2002). Un secol de cercetări psihosociologice 1897-1997. Iaşi: Polirom. Chelcea, S. şi IluŃ, P. (coord.) (2003). Enciclopedie de psihosociologie. Bucureşti: Editura Economică. Chelcea, S., (2007). Metodologia cercetării sociologice, ediŃia a 3-a revizuită, Bucureşti, Ed. Economică Chelcea, S. (2010). Psihosociologie: teorii, cercetări, aplicaŃii, (ed. a 3-a, rev.), Iaşi : Polirom. Chera, C.(2009). Scala Rosenberg – scala de evaluare a stimei de sine, [online] Disponibil pe :

(http://casandrachera.com/2009/12/04/scala-rosenberg-scala-de-evaluare-a-stimei-de-sine)

[Accesat la data de 16 martie 2010]. Ciofu, C. (2004). InteracŃiunea părinŃi-copii, Bucureşti, Editura Amaltea. Ciupercă, Cristian (2000). ”Cuplul modern – între emancipare şi disoluŃie”, Alexandria, Ed. TipoAlex . Ciupercă C. (2001). Familia intre traditie si schimbare, în Revista ,,Psihologia”, Bucureşti, Anul XI, nr. 1, ianuarie- februarie Cojocaru Ş., (2004). Consilierea gravidei şi a tinerelor mame, Iaşi: Ed. Lumen Constantin A. (2003). Terapia de doliu sau confruntarea cu moartea, în I.Mitrofan (coord.), Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Bucureşti : Ed. Polirom Constantin T.(2004). Memoria autobiografică; definirea sau redefinirea propriei vieŃi, Iasi : Editura Institutului European . Cooper,C.R, Grotevant, H.D şi Condon S.M, (1983). Individualiy and connectedness both foster adolescent identity formations and role taking skills, in H.D. Grotevant and C.R. Cooper (Eds.). Adolescent development in he family: new directions for child development, San Francisco : Jossey –Bass Coopersmith, S. (1967). Parental characteristics related to self-esteem, In The antecedents of self-esteem, San Francisco: Freeman, chap. 6, pp. 96-117. Cornelius, H., Shoshana, F. (1996). ŞtiinŃa rezolvării conflictelor. Fiecare poate câştiga, Bucureşti, Editura ŞtiinŃă şi Tehnică. Cosmovici, A. şi Iacob, L. (1998). Psihologia socială, Iaşi: Polirom.

20

Crocker, J., & Wolfe, C. T. (2001). Contingencies of self-worth, Psychological Review, 108, pp.593-623. Crowne, D. P., & Marlowe, D. (1960). A new scale of social desirability independent of psychopathology. Journal of Consulting Psychology, 24 Dafinoiu I. [2002] (2007), Personalitatea, Metode calitative de abordare, Iasi : Editura Polirom Deci, E. L., Ryan, R. M. (1995). Human autonomy: The basis for true self-esteem. In M. Kemis (Ed.), Efficacy, agency, and self-esteem (pp. 31-49). New York: Plenum. De Henau, J.; Meulders, D.; O`Dorchai, S. (2004). To what extent do labour markets across Europe accomodate to parenthood? Delhey, J., ( 2004). Life satisfaction in an enlarged Europe, Luxembourg, Office for Official Publications of the European Communities, [Electronic version]. disponibil online la http://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2003/108/en/1/ef03108en.pdf. Ditto, P.H., Griffin, J., (1993). The value of uniqueness: self-evaluation and the perceived prevalence of valenced characteristics, Journal Of Social Behavior and Personality, 8. Dolean, I., Dolean, D.D. (2002). Meseria de părinte, Bucureşti, Editura Aramis. Dolto F., (2007). Când părinŃii se despart.Cum să prevenim suferinŃele copiilor, 2007, Bucureşti : Editura Trei Doron, R. si Parot, F. (1999). Dictionar de psihologie, Bucuresti : Ed.Humanitas Doucet, J.(2011) The Effects of Negative Reinforcements on Self-Esteem, (Disponibil: http://www.ehow.com/info_8750712_effects-negative-reinforcements-selfesteem.html), [Accesat pe data de 18 octombrie 2011]. DuBois D.L, Felner R.D, Brand S., Adan A.M., Evans G., (1992). A perspective study of a life stress, social support and adaptation in early adolescence, Child development, 63, pp.542 557 Dufur Mikaela J. & Franklin Ammon B. (2008). Differences in Adolescent Sexual Outcomes in Single-Mother and Single-Father Households, Disponibil pe : research.allacademic.com/meta/ p242957_index.html? [Accesat pe data de 28 septembrie 2011] Eagly, A. and B. Johnson (1990). Gender and Leadership Style: A Meta Analysis, Psychological Bulletin 108, 2.

21

Ember, Carol R. (1973). Feminine task-assignment and the social behaviour of boys, Nairobi, Bureau of Educational Research, University of Nairobi Epstein, S., & Morling, B. (1995). Is the self motivated to do more than enhance and verify itself? In M. H. Kernis (Ed.), Efficacy, agency, and self-esteem (pp. 9-29). New York: Plenum Press. Everett C. şi Everett S. V. (2008). DivorŃul sănătos – 14 etape ale separării, divorŃului şi recăsătoririi, Bucureşti: Editura Trei Fergusson D.M., Horwood L.J. (2002). Male and female offending trajectories, Development and Psychopathology, 14. Ferri, E. (1993). Socialization experiences of children in lone-parent families: Evidence from the British National Child Development Study, In J. Hudson and B. Galaway. (Eds.). Single parent Families – Perspectives on Research and Policy, Thompson Education Publishing, Canada. pp 281-289 Filipescu, I.P. (1989). Tratatul de Dreptul familiei, Bucureşti,ed. Academiei Fischbein, E. (1970). Climatul educativ în familie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică. Franken, R.(1994). Human Motivation. Pacific Grove, CA: Brooks & Cole Publishing Co. Frobenius, L., (1985). Paideuma, Bucureşti, Editura Meridiane. Furstenberg, F. F. Jr., Morgan, S.P. & Allison, P.D.(1987). Paternal participation and childrens well – being after marital dissolution, American Sociological Review, 52 Gailliot, M. T., Baumeister, R. F. (2007). Self-esteem, belongingness, and worldview validation: Does belongingness exert a unique influence upon self-esteem?. Journal of Research in Personality, 41(2), pp.327-345. Gecas, V., & Schwalbe, M. L. (1986). Parental behavior and adolescent self-esteem, Journal of Marriage and the Family, 28, pp.37-45. Gherghel A. (2002). Traiectorii ale monoparentalităŃii în România. Istorii de viaŃă ale părinŃilor singuri în DirecŃii şi teme de cercetare în studiile de gen din România, Bucureşti, Colegiul Noua Europă Glăveanu S. M. (2011). Modele parentale relevate în tablouri familiale – abordare nomotetică, Rev. Psih., vol. 57, nr. 1,Bucureşti, ianuarie – martie 2011

22

Gongola, P. Şi Thompson, E.(1998). Single parent families: In the mainstream of American Society, în Macklein, E. Şi Rubin, R., Contemporary families and alternative lifestyles, California Sage Publications, Beverly Hills Grunberg L., Miroiu M., (1997). Gen şi societate, Bucureşti, Editura Alternative. Greenberg, J. (2008). Understanding the vital human quest for self-esteem. Perspectives on Psychological Science, 3, pp.48-55. Greenier, K.G., Kernis, M.H. &Waschull,S.B. (1995). Not all high (or low) self-esteem people are the same : Theory and research on stability of self-esteem, in M.H. Kernis (Ed.), Efficacy, agency and self-esteem (pp.51-71), New York : Plenum Grolnick, W. S., Ryan, R. M. (1989). Parent styles associated with childrens self regulation and competence in schools, Journal of Educational Psychology, 81, pp.143-154 Grossman, F. K., Pollack, W. S. & Golding, E.(1988). Fathers and children : Predicting the quality and quantity of fathering, Developmental Psychology, 24 Hales, S. (1989). Valuing the Self: Understanding the Nature and Dynamics of Self-Esteem, Saybrook Institute, San Francisco. Hall, S.E., Geher, G. (2003). Behavioral and Personality Characteristics of Children with Reactive Attachment Disorder, Journal of Psychology : Interdisciplinary and Applied, 137, 2. Hanson, Shirley M. H., Heims, Marsha L., Julian, Doris J., Sussman, Marvin B. (1995). Single parent families: diversity, myths, and realities , The Haworth Press, Inc, Binghamton, NY, USA Harter, S. (2003). The development of self-representations during childhood and adolescence, In M. R. Leary & J. P. Tangney (Eds.), Handbook of self and identity (pp. 610–642). New York: Guilford. Heard, Holly.E. (2004). Family structure and adolescent school engagement : the mediating influence of family and parental resources, Department of Sociology , Rice University Houston, http://www.allacademic.com/p23369_index.html Hess, Robert D. şi Handel, Gerald, (1974). Family Worlds : A Psychosocial Approach to Family Life, Chicago: University of Chicago Press. Humphreys T. (2008). Stima de sine - cheia pentru viitorul copilului tău, Bucureşti: Elena Francisc Publishing.

23

Ilut P. (2001). Sinele şi cunoaşterea lui, Iaşi: Editura Polirom. IluŃ P., (2005). Sociopsihologia şi antropologia familiei, Iaşi, Editura Polirom Ilut P. (2009), Psihologie sociala si sociopsihologie: teme recurente si noi viziuni, Iasi: Polirom. IluŃ P. (2010). Forme ale capitalului social în familia lărgită din Romania, în Revista Română de Sociologie, nr. 5 - 6, Bucureşti Jang, S.J., & Thornberry, T.P. (1998). Self-esteem, delinquent peers, and delinquency: A test of the self-enhancement thesis. American Sociological Review, 63, pp.586–598. James, W. [1890],(1983). The principles of psychology, Cambridge, MA: Harvard University Press. Johnson, D.J. (1996). Father Presence Matter: A Review oof the Literature, National Center on Fathers and Families, USA, Philadelphia, University of Pennsylvania, [online], Disponibil : http://www.ncoff.gse.upenn.edu, [Accesat la 26 august 2009] Joseph, J.M. (1994). The Resilient Child: Preparing Today's Youth for Tomorrow's World, Insight Books, New York Kernis, Michael H., Waschull, Stefanie B.(1995). The Interactive Roles of Stability and Level of Self-Esteem: Research and Theory, pp. 93–141 in Advances in Experimental Social Psychology, vol. 27, edited by Mark P. Zanna. Academic Press Kimmel, M. (2004). The Gendered Society, Oxford : Oxford University Press. Kirby, S. (2009). Abraham Maslow's Hierarchy of Human Needs, [online] (Disponibil: http://sharon-kirby.suite101.com/abraham-maslows-hierarchy-of-human-needs), [Accesat la data de 12 septembrie 2011]. Klein, M.M. (1997). Introducere în orientarea în carieră, Bucureşti, Institutul pentru ŞtiinŃele EducaŃiei. Leary, M. R., & Downs, D. L. (1995). Interpersonal functions of the self-esteem motive. In M. H. Kernis (Ed), Efficacy, Agency and Self-Esteem (pp. 123-144). New York: Plenum Press. Lelord F. , André C., (1999). L'estime de soi, Éditions Odile Jacob Lemeni, G., Miclea, M., (2004). Consiliere şi orientare, ghid de educaŃie pentru carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca.

24

Lewicki, P. (1983). Self-image bias in person perception, Journal of Personality and Social Psychology, 45, pp.384 -393 Linton, R., (1968). Fundamentul cultural al personalităŃii, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică. Luhtanen, R., Crocker, J. (1992). A collective self-esteem scale: Self-evaluation of one’s social identity, Personality and Social Psychology Bulletin, 18, pp.302- 318. Lungu, D. (2009). Povestirile vieŃii. Teorie şi documente., Iaşi, Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza” Lungu, O.(2004). Eul în cogniŃia socială, în Neculau, A.(coord.), Manual de psihosociologie socială, ed. a 2-a rev, Iaşi: Polirom Lyddon, W.J., Sherry, A. (2001). Developmental Personality Styles: An Attachment Theory Conceptualization of Personality Disorders, Journal of Counseling and Development, 79, 4. Macarie A., Constantin T, Iliescu M, Fodorea A, PrepeliŃă G. (2008). Stima de sine - intre normalitate şi trăsătură accentuată, Psihologie si societate: noutăŃi in psihologia aplicată, Iasi : Editura Performantica. Marian F. (2003). Sociologie.Note de curs, Universitatea Bioterra, Bucureşti Martinot, D. (2001). Connaissance de soi et estime de soi : ingredients pour la reussite scolaire, dans Revue des sciences de l’education, vol.XXVII, n.3, pp.483 -502 Maslow A. H. (1987). Motivation and Personality (3rd ed.). New York: Harper & Row. Mărginean, I., PrecupeŃu, I., Preoteasa A. M., Pop, C., (2007). Calitatea vieŃii în România 1990 – 2006, în „Calitatea vieŃii”, nr. 3–4, pp. 197–229, Bucureşti, Ed. Academiei Române. McGraw P. (2007). Familia mai presus de orice, Editura Curtea veche, Bucureşti McLanahan, S & Booth, K. (1989). Mother – only families : Problems, prospects and politics, Journal of Marriage and the Family, 51 McLoyd, V. C. (1990). The impact of economic hardship on Black families and children : Psychological distress, parenting and socioemotional development, Child development, 61 (2), pp.311-346. Mihăilescu , I., (2003). Sociologie generală- concepte fundamentale şi studii de caz, Iaşi, Editura Polirom Mihu, A. (2008). Sociologie, Cluj-Napoca, Editura EIKON

25

Ming, Wen, (2009). Single parent family structure, child development and child well-being , paper presented at the annual meeting of the American Sociological Association, , Philadelphia, disponibil pe www.allacademic.com, [Accesat la data de 16 octombrie 2010] Mitrofan I. şi Mitrofan N.(1994). Elemente de psihologie a cuplului, 1994, Casa de Editura şi Presă ,,Şansa”SRL, Bucureşti Mitrofan, I. şi Ciuperca C. (1997). Psihologia relaŃiilor dintre sexe, Bucureşti , Ed. Alternative. Mitrofan, I şi Ciupercă, C., (1998). Incursiuni în psihosociologia şi psihosexologia familiei, Bucureşti, Ed. Adit Press Mitrofan, I. şi Ciuperca C. (2002). Psihologia vieŃii de cuplu, Bucureşti, Editura Sper Montazer, S. (2005). "The Effect of Parental Control and Parental Care on Children’s Mental Health:

Does

Self-Esteem

matter?"

USA,

Philadelphia,

Disponibil

pe:

http://www.allacademic.com/meta/p19897_index.html, [Accesat la data de 24 martie 2009] Mott, F.L. (1994). Sons, daughters and fathers absence : Differentials in father – leaving probabilities and in – home environments, Journal of Family Issues, 15 Mruk, C.J., (2006). Self-esteem research, theory, and practice: toward a positive psychology of self-esteem, 3rd edition, New York: Springer Publishing Company Muresan, P., (1980). ÎnvăŃarea socială. Teorii, forme, proces, mecanisme, Bucureşti, Editura Albatros Neculau, A. coord.(1996). Psihologie socială, Iaşi, Editura Polirom Neculau, A. (coordonator) (2003). Manual de psihologie socială, Iaşi: Editura Polirom. Nichols, Jayde M, (2011). What Are the Causes of Low Self Esteem in Children?, (Disponibil: http://www.ehow.com/info_7908795_causes-low-selfesteem-children.html) , [Accesat pe data de 27 august 2011]. Nolte,

D.

L.,

(1954).

Children

Learn

What

They

Live,

(Disponibil:

http://

www.empowermentresources.com/info2/childrenlearn - long_version.html), [Accesat pe data de 18 octombrie 2011]. Offord, D. R., Boyle, M.H., Jones, B.R. (1987). Psychiatric disorder and poor school performance among welfare children in Ontario, Canadian Journal of Psychiatry, 32, pp. 518525

26

O’Malley P. M. and Bachman J. G. (1983). Self-esteem: change and stability between ages 13 and 23.,Devl Psychol. 19, pp.257-268. Osterrieth, P., (1973). Copilul şi familia, Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică Owens, Timothy J., Stryker S., Goodman N., (2001). Extending self-esteem theory and research. Sociological and Psychological currents, Cambridge University Press, New York Pan, E. and Farrell, M. P.(2005). Ethnic Differences in the Effects of Parent-Adolescent Support on Adolescent Problem Behavior in Single Mother Families, disponibil pe http://www.allacademic.com/meta/p20519_index.html Pelcaru L. I., Copil crescut cu un singur părinte, (online), disponibil pe : http://www.nounascuti.ro/ [Accesat la data de 19 noiembrie 2011]. Poirier, J., Clapier-Valladon, S., Raybaut, P., (1983). Les recits de vie. Theorie et pratiques, Paris, ed. P.U.F. Pop, C.E., (2008). Ingredientele unei vieŃi bune şi ale unui standard decent de viaŃă, în România şi în Europa, în revista „Calitatea VieŃii”, XIX, nr. 3–4, pp. 225–245, Bucureşti, Editura Academiei Române Popescu, C.D. (2011). ParticularităŃile stimei de sine în diagnosticul şi în intervenŃia terapeutică ă comportamentului agresiv la tineri, (Disponibil: www.unibuc.ro), [Accesat la data de 4 noiembrie 2011]. Pottebaum, S.M., Keith, T.Z., & Ehly, S.W. (1986). Is there a causal relation between selfconcept and academic achievement?, The Journal of Educational Research, 79, pp.140-144. Powell, B and Downey, D.B. (1997). Living in single –parent households : An investigation of the same – sex hypothesis, American Sciological Review Preda, M.,(1999). Familia monoparentală: un tip de familie ignorat de politicile sociale din România, în Zamfir, C., Politici sociale în România, Bucureşti, Editura Expert Radu M.(2007). Ce probleme apar în familia monoparentală, în Mama şi copilul, http://felicia.a1.ro/articol_1002143/ce_probleme_apar_in_familia_monoparentala.html Reasoner Robert.W, (2001). Review of Self – Esteem Research, [online] (Disponibil: www.self-esteem-international.org), [Accesat pe data de 4 ianuarie 2012].

27

Risman, Barbara J. (1987). Intimate Relationships from a Microstructural Perspective: Mothering Men, Gender and Society 1:1 (March). Rogers, C.R., (1959). A Theory of Therapy, Personality and Interpersonal Relationships as Developed in the Client-centered Framework, In (ed.) S. Koch, Psychology: A Study of a Science. Vol. 3: Formulations of the Person and the Social Context, pp.184-256, New York: McGraw Hill Rogers, C. R. (1961). On becoming a person: A therapist’s view psychotherapy. Boston: Houghton Mifflin. Rosenberg, M. (1965). Society and the adolescent self-image. Princeton, NJ: Princeton University Press. Roth, M., Szckszordi, J., Baciu, C., Tulies, H. (2003). IntervenŃia în criză, Cluj-Napoca, Editura UniversităŃii Babeş–Bolyai Scheff Thomas J., Fearon David, (2003). Cognition and Emotion? The Dead End in SelfEsteem Research, (Disponibil: http://www.soc.ucsb.edu/faculty/scheff/27.html), [Accesat pe data de 16 ianuarie 2012]. Schneider, D.J. and Turkat, D. (1975). Self-presentation following success or failure: Defensive self-esteem models. Journal of Personality, 43, pp.127-35. Schneider, M. (1997). 25 of the Best Parenting Techniques Ever, New York, U.S.A, St. Martin’s Press. Scutaru A. (2006). Familia Monoparentală de la vulnerabilitate la autocontrol, Iaşi, Editura Lumen Schlessinger L. (2004). Greşelile părinŃilor îi pot distruge pe copii, Bucureşti, Editura Curtea veche Sedikides, C., Gregg, A.P., (2007). Portraits of the Self, in M.A. Hogg, J.Cooper(ed.), The Sage Handbook of Social Psychology, Thousand Oaks, California: Sage Publications. Selznick, B.Ph. (1968). Sociology, IV. ed., N.Z. Sherfield,

Robert.M.,

Your

family,

(Disponibil:

http://www.netplaces.com/self-

esteem/influences-on-self-esteem/yourfamily.htm), [Accesat pe 12 decembrie 2011]. Sillamy, N. , (1996), Dictionar de Psihologie, Bucuresti : Ed. Univers Enciclopedic Spock, B. (2000), Despre arta de a fi părinte, Bucureşti, Editura Image

28

Sprott, J. B., & Doob, A. N. (2000). Bad, sad, and rejected: The lives of aggressive children, Canadian Journal of Criminology, 42. Stanciu S. (2007). Familie Europeană II, Oradea , Editura Europrint Stăiculescu, A. R. , şi Jitcov, D. (2006). Familia monoparentală între tradiŃionalism şi modernitate, Bucureşti, Ed. Bren Stănciulescu E., (2002). Sociologia educaŃiei familiale. Strategii

educative ale familiilor

contemporane, vol. 1, Iaşi , Ed. Polirom. Şchiopu Ursula; Verza, E. (1989). Adolescenta. Personalitate si limbaj, Bucureşti,

Ed.

Albatros Şerban, E.P. (2005). AsistenŃa socială a mamelor adolescente , Iaşi, Ed. Lumen Ştefan, C., (2001). Familia monoparentală, ed. I, Iaşi, Ed. Polirom Ştefan, C., (2006). Familia monoparentală ( o abordare politică), Iaşi, Ed. Polirom Tap, P. (1998) Préface à Bolognini M. et Prêteur Y.,

L’estime de soi : perspectives

développementales, Textes de base en psychologie ; Genève, : Delachaux et Niestlé, 9-30. Tennen, H., & Herzberger, S. (1987). Depression, self-esteem, and the absence of selfprotective attributional biases, Journal of Personality and Social Psychology, 52, pp.72-80. Twenge, J.M., & Campbell, W.K. (2003). Isn’t it fun to get the respect that we’re going to deserve? Narcissism, social rejection, and aggression, Personality and Social Psychology Bulletin, 29, pp.261–272. Twenge, J. M., Liqing, Z., Catanese, K. R., Dolan-Pascoe, B., Lyche, L. F., Baumeister, R. F. (2007). Replenishing connectedness: Reminders of social activity reduce aggression after social exclusion, British Journal of Social Psychology, 46(1), pp.205-224. Van Ness, R. (1995). Raising Self-Esteem of Learners, Phi Delta Kappa Education Foundation, Indiana Vasile D. L. (2006). Introducere in Psihosexologia Familiei si Psihosexologie , Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine. Vasta R., Haith M.M, Miller S.A, (1992). Child Psychology: The modern Science, New York: John Wiley&Sons.Inc. Vicent, R. (1972). Cunoaşterea copilului, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică Vlăsceanu, L. şi Zamfir, C. (1993). DicŃionar de sociologie, Bucureşti, Editura Babel Voinea, M. şi Stănoiu.A (1983). Sociologia familiei, Bucureşti, Ed. UniversităŃii

29

Voinea M., Tipologia familiilor monoparentale din România, studiu, Bucureşti, [online], Disponibil: http://www.monoparentalitate.ro/uploads/files/studiu-ub_bqwy.pdf, [Accesat la data de 21 august 2009] Voinea, M. (1996). Aspecte psihosociale ale modelelor familiale ale tranzitiei, în România: accelerarea tranziŃiei, Bucureşti, Editura. I.N.I. Voinea, M. (2005). Familia contemporană. Mica enciclopedie., Bucureşti , Editura Focus Vrăşmaş, Ec. A. (2002). EducaŃia şi consilierea părinŃilor, p. 218-243, în volumul Pedagogie. Fundamentari teoretice şi demersuri plicative, coordonatori Emil Paun si Dan Potolea, Iaşi, Ed. Polirom West, Candace & Zimmerman, Don H., (1987). Doing Gender în Gender and Society, vol.1, nr.2, Sage Publications, Inc. Wolfe, C.T., & Crocker, J. (1998). A non-reactive measure of self-esteem. presented at the Fifth Annual University of Michigan Graduate Student Conference, Ann Arbor, Michigan. Zamfir, C., Pop, M. A., Zamfir, E. (1994). România '89-'93. Dinamica bunăstării şi protecŃia socială, Bucureşti, Editura Expert Zlate, Mielu, (2008). Eul şi personalitatea, Bucureşti, Editura Trei. http://www.mirelazivari.ro/modelul-parintilor-neglijenti www.oksuccess.net/societate/copii-invata-ceea-ce-traiesc/

30