Curs - Modelul Comunității Apostolice1 [PDF]

Zitiervorschau

MODELUL COMUNITĂŢII APOSTOLICE ÎN S U M A R E L E

NARATIVE

DIN FAPTELE A P O S T O L I L O R 1 - 5

Pr. Prof. Constantin PREDA

Keywords: Bible, BiblicaI Theology, Acts oftheApostles, Liturgy, Eschatology,

Modelul

Eucharist,

comunităţii

Book, Apostolic

Community,

Summaries

apostolice

a reprezentat

întotdeauna

un mod demn

urmat nu doar de monahi, ci şi de toţi creştinii. Sunt trei locuri în primele capitole ale cărţii Faptele Apostolilor,

unde Sfântul Evanghelist

Luca

seria de verbe la aorist (timpul folosit pentru naraţiune) şi introduce (timpul descrierii),

conturând

Există trei fragmente şi clasificarea o recunoaştere bisericeşti

unităţilor

autonome

a genului

literar

conform

cu formele

numit rezumat.

din Biserica primară care au interpretat

sau au citat din ea, folosesc

întrerupe imperfectul

astfel trei imagini ale vieţii comunitare

care ar trebui citite şi interpretate

adesea comunitatea

Sfinţii

creştine.

împreună.

Izolarea

lor literare Părinţi

şi

cartea Faptele

creştină timpurie

Sfântul Luca ca un model sau un ideal de viaţă pentru

cei

de cinci

duce

la

scriitorii Apostolilor

descrisă

de

botezaţi.

Introducere Viaţa comunităţii apostolice din Ierusalim a reprezentat dintotdeauna un model demn de urmat nu numai de către monahi, ci şi de către toţi creştinii. Fiecare dintre cele douăzeci şi opt de capitole ale cărţii Faptelor Apostolilor, scrise de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, sunt tot atâtea dovezi de mărturisire a credinţei în lisus Hristos: din primul capitol şi până la ultimul, în care Pavel îi vindecă pe bolnavi, cartea Faptele Apostolilor ne propune adevărate modele de urmat de către toţi credincioşii1. între toate cărţile Noului Testament, cartea „Faptele Apostolilor" reprezintă - cred - chintesenţa credinţei în lisus Hristos, prima istorie a Creştinismului şi a Bisericii călăuzită de Duhul Sfânt. Nu întâmplător ea este aşezată în Noul Testament după cele patru Evanghelii - ca un rezumat al acestora - şi înaintea Epistolelor Sfântului Apostol Pavel - ca o pregătire pentru receptarea acestora. 1 Cf. Pr. Dr. Sabin VERZAN, „Faptele Apostolilor - o carte a prototipurilor I - II", în: Studii Teologice nr. 1 (1990), pp. 38-76 şi Studii Teologice nr. 2 (1990), pp. 42-83.

f0pfe/e tntrr^n-T' " V ce însemnătate au ele pentru creştini? In primul rand, ele reprezintă acele fapte de credinţa („practica apostol,ca ; cf. titlului npafcu; xu>v AnooroAcov), pe care Sfinţii Apostoli le-au mărturisit prin propovăduirea Evangheliei lui lisus Hristos, acestea însemnând, de fapt, împietrea credinţei cu faptele - după cum spunea şi Sf. Apostol lacob în Epistola sa Sobornicească: „Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?" (iacov 2, 20). Aşadar, Faptele Sfinţilor Apostoli nu sunt altceva decât mărturisiri sau manifestări ale modului în care aceştia au înţeles să pună în practica vieţii de zi cu zi învăţăturile Evangheliei lui lisus Hristos, sau, chiar mai mult decât atât, să fie ei înşişi modele de urmat pentru toţi creştinii. ' Sfântul Luca este singurul autor al Noului Testament care prezintă legătura strânsă dintre activitatea Sfântului Pavel ş\ dezvoltarea Bisericii apostolice, dintro perspectivă teologică particulară2. Analizarea iniţiativelor pentru sprijinirea săracilor, realizate în primii ani de viaţă ai Bisericii creştine, ne permite să ne facem o imagine asupra cadrului iniţierii şi dezvoltării asistenţei sociale, precum motivaţia care a stat la baza elaborării şi creării primelor structuri şi forme organizate de solidaritate duhovnicească3. După Pogorârea Duhului Sfânt, creştinii au devenit treptat conştienţi de faptul că ei constituie o realitate unică, întemeiată pe credinţa în învierea Mântuitorului Hristos, trăind idealul comuniunii fraterne: „Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut era una" (FA 4, 32). Comportamentul credincioşilor care îşi vindeau propriile averi, dând câştigurile apostolilor pentru ca să fie puse la un loc şi folosite în interesul celor care aveau mai multă nevoie, este în perfectă concordanţă cu învăţătura evanghelică a Mântuitorului. în această practică trebuie remarcată însă şi o diferenţă faţă de învăţătura Domnului: în timp ce în comunitatea creştină averile erau puse la un loc pentru a fi distribuie în funcţie de nevoile Bisericii, lisus cere ca acestea să fie date fără deosebire săracilor4. Această consideraţie nu poate să nu ţină seama de dezvoltarea şi organizarea primei comunităţi creştine, faţă de contextul misiunii istorice desfăşurate de

2 Cf. Felice MONTAGN.NI, „La Chiesa primitiva. Esperlen« sp» gica", în: R. FABRIS (ed.), Problem, e prospettive di seien« b^b che, 387-406; Cf. Giuseppe BETÖR., Affidati alla parola. R,cerche suit opera d, Luca, Edlz.on¡ Dehomane.

Bologna, 2003. rri udaismo esseno-qumrânico a confronto", "m: V. -.ae?- ©i , tezfiezzo e poverta netto Bibbia, Studio Biblico Teotogico Aquilano - Dehoniane. OE 171-236; E. FRANCO. ,La kotnoma neita cb»esa di Gerusalemme, archetipo d« ogm f Pere*} Sfrrrto e Ata, 31U995), nr. 1, pp. 111-133. 'et V RÄCO, Ü? prime comunna embone, pp. 61-78. 1 0 Oaud«o 6cm»«, introduzjone aWopera di Loca Aspetti teologici, Franci**»1

frfeKMg Press, iefusawm, '2011, pp. 149-152.

5, 12 - 16), fiind astfel evidenţiată făgăduinţa formulată deja în Legea lui Moise: „Nu va exista niciun nevoiaş în mijlocul tău" (Deuteronomul 15, 4), care în contextul mozaic nu s-a realizat pe deplin din cauza lipsei de reciprocitate din partea poporului (cf. Deuteronomul 15, 7.11); în viaţa primei comunităţi a devenit însă reala (cf. FA 4, 34: „Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă"), prin lucrarea Duhului Sfânt dăruit Bisericii la Cincizecime10. Situaţia socio-economică a primilor „credincioşi" în mediul din Ierusalim apare ca fiind modestă11, dacă excludem un cerc restrâns de credincioşi care proveneau din clasa cultă şi sacerdotală, ale căror condiţii erau mai privilegiate. După cum a fost evidenţiat de cercetarea din ultima vreme, contextul social al secolului I d.Hr. în Ţara Sfânta este caracterizat de o situaţie de sărăcie răspândită, marcată de un nivel de viaţă destul de modest, agravat de obligaţii fiscale importante12 ş\ de penurie13. Condiţiile generale ale populaţiei palestiniene erau aşadar marcate de o sărăcire progresivă, de o presiune fiscală crecândă (datorată administraţiei irodiene şi romane), nu fără tensiuni

10

Cf. J. DUPONT, „La comunitâ dei beni nei primi anni della Chiesa (Ani 2,42.44-45, 4, 32.3445)", în: J. DUPONT, Studi sugli Atti degli Apostoli, Paoline, Roma, 1975, pp 871-873; J DUPONT, „L'unione tra i primi cristiani", în: J. DUPONT, Nuovi studi sugli AW degh Apostoli. Ed Paottne, Cinisello Balsamo (ML), 1985, pp. 277-297; V. Fusco, Le prime comunità cnsnane, pp 194 j.u. 11 Cf. Joachim JEREMÍAS, Gerusalemme al tempo di Gesu. Rtcerche nti prottema sirio», In seríenle sate, , se vedea D SICCOMM. *mev