Curs 1 Educatie Timpurie PDF [PDF]

Zitiervorschau

EDUCAȚIE TIMPURIE

asist.univ.dr. Popa Maria

TEMELE CURSULUI 1. Educația timpurie ca domeniu multiplu și nou de studiu și acțiune 2. Fundamentele teoretice ale educației timpurii 3. Educația la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaționale 4. Educația centrată pe copil 5. Grădinița mediu incluziv 6. Specificul dezvoltării copilului 7. Rolul adultului în dezvoltarea globală a copilului 8. Nevoile de dezvoltare ale copiilor mici 9. Stimularea ca specific al dezvoltării la vârstele mici 10. Grădinița, familia și comunitatea, parteneri în educație 11. Educația și sănătatea în grădiniță 12. Tendințe în educația timpurie

OBIECTIVELE DISCIPLINEI • Să formeze studenții pentru a deveni specialiști în domeniul educației timpurii; • Să ofere studenților o aprofundare a cunoștințelor teoretice în domeniul educației timpurii; • Să abiliteze studenții cu competențe și strategii de acțiune în acest domeniu; • Să dezvolte capacitatea de adaptare a studenților la noile exigențe profesionale din domeniul educației timpurii.

Formarea unor competențe de specialitate cunoașterea materiei; capacitatea de a stabili legături între teorie și practică, în vederea aplicării conceptelor și teoriilor moderne privind educația timpurie; capacitatea de înnoire a conținuturilor în consens cu noile achiziții ale științei domeniului (și din domenii adiacente).

CURSUL 1

EDUCAȚIA TIMPURIE CA DOMENIU MULTIPLU ȘI NOU DE STUDIU ȘI ACȚIUNE

Reflecție “Educația copilului mic constituie proba de foc a oricărui sistem de învățământ. De felul cum se face educația la această vârstă depind eficiența și amploarea celei ce se va face în continuare“ (Constantin Cucoș).

Întrebări • Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți din copilărie? • De ce v-a plăcut să fiți copil?/De ce nu v-a plăcut? • De ce credeți că în pregătirea dvs. inițială aveți nevoie de un curs de Educație timpurie? • Ce așteptări aveți de la acest curs?

Obiectivele cursului La sfârșitul cursului, studenții vor fi capabili: • Să descopere sensul conceptului și domeniului de educație timpurie; • Să identifice notele distinctive ale educației timpurii; • Să explice abordarea specifică educației timpurii, în urma dezbaterilor colective; • Să exprime esența conceptului de educație timpurie prin crearea unui cvintet.

CUVINTE CHEIE      

educaţie timpurie intervenție timpurie copilăria mică îngrijire dezvoltare dezvoltarea optimală

   

sprijin stimulare programe politici de educaţie în copilăria timpurie

Educația timpurie are ca reper primordial - COPILUL • Copilăria timpurie reprezintă o perioadă de maximă importanță în viața unui individ prin consecințele durabile pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. • Ultimele cercetări au demonstrat și argumentat modul în care trebuie abordată această perioadă de vârstă, insistând pe practicile adecvate de îngrijire și educație a copilului mic.

Argument • Știm cu toții: copiii sunt diferiți. • Și totuși, câteva lucruri esențiale îi fac să fie asemenea: toți au nevoie de dragoste, de securitate, de hrană bună și de stimulare, toți simt nevoia de siguranță, de acceptare, de recunoaștere, toți caută sprijinul în adult și au nevoie de acesta pe măsură ce își dezvoltă încrederea în sine și dobândesc propria independență.

Fiecare copil este unic Ideea centrală este aceea că fiecare copil este unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate în privința lui, cu scopul primordial de a-l ajuta să se dezvolte deplin.

Ce este educația? “Educația este o experiență socială, în contact cu care copilul se descoperă, îmbogățește raporturile sale cu ceilalți, dobândește bazele cunoașterii și acțiunii”. (J. Delors, Raport UNESCO privind Educația în secolul XX, apud Mircea Ștefan, 2006)

Ce este un copil?

Ce este un copil?  Copilul – ca victimă

 Copilul – adult în miniatură  Copilul – în ziua de azi

Concepții despre copil • Cel mai adesea, copilul era văzut ca fiind o versiune mai mică și mai puțin puternică a unui adult – mai dependent, cu mai puține cunoștințe, mai puțin competent, mai puțin adaptat social și mai puțin capabil de control emoțional. • Copilul a fost mereu descris în termeni negativi, s-a atras atenția asupra incompetențelor lui, nu asupra potențialului vast pe care îl are pentru dezvoltarea sa viitoare. • Ideea drepturilor copiilor este de dată recentă (1989, Convenția pentru drepturile copilului).

Concepțiile moderne despre copii • Încă din epoca antică, chinezii și japonezii considerau că la naștere copilul are deja un an. Ei erau mult mai aproape de adevăr, încă de atunci. • Mult timp s-a crezut că bebelușul la naștere este caracterizat printr-un vid psihologic. • Studiile recente, din ultimii 10 ani, în neurobiologie, sociologie, psihologia dezvoltării, au dovedit că viața psihologică a copilului începe încă din momentul concepției, nu de la naștere, și că cea mai rapidă dezvoltare a creierului are loc în primii 3 ani de viață.

La nivel mondial, preocupările în domeniul educației timpurii au apărut la sfârșitul secolului XX. În decurs de numai 18 ani s-au desfășurat evenimente majore la nivel internațional și național care au marcat orientările și politicile educaționale în acest domeniu: Summitu-ul ONU, 2000 Raportul Starting Strong, 2001/2006 Declarația Conferinței Mondiale de la Jomtiem, 1990, Declarația de la Salamanca, 1994 Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, 1989 Integrarea României în UE, 2007 Strategia METC pentru educația timpurie

Când începe educația? Până în ultimele două decenii ale secolului trecut educația timpurie se referea la intervalul 3-6/7 ani, era considerată activitatea din cadrul grădinițelor și era denumită educație preșcolară. Conceptul de lifelong learning introdus în 1990 în Conferința Mondială de la Jomtien, reconsideră educația și accentuează că începe de la naștere. În acest context se analizează și se definește astăzi conceptul și domeniul educației timpurii.

O nouă viziune • Perspectivele moderne au adus o nouă viziune asupra copiilor, care sunt considerați participanți activi la viața socială de la naștere. • Copiii au fost îngrădiți mereu în exprimarea propriilor puncte de vedere, pe motiv că sunt incompetenți și doar adulții știu ce este mai bine pentru ei. • Studiile despre copii s-au realizat mult timp fără consultarea copiilor. • Cele mai recente studii susțin că vocea copiilor trebuie luată în considerare și, la fel, perspectiva lor asupra propriei vieți.

DE CE? • Lumea în care trăim este tot mai complexă. Avem nevoie de tot mai multă informaţie şi construim tot mai multe punţi pentru a comunica unii cu alţii. • Devine tot mai evident că modul în care începe viaţa fiinţa umană este hotărâtor pentru evoluţia să socială şi individuală. • Cele mai importante descoperiri ale ştiinţelor sociale, educatorilor şi ale disciplinelor bio-psiho- sociale încearcă să identifice factorii care dau un start cât mai adecvat în viaţă fiinţei umane.

Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare (ECCD) • Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile generaţii (Early Childdhood Care for Development, ECCD). • Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de cunoaştere şi acţiune şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie.

DEFINIȚIA EDUCAȚIEI TIMPURII • Educația timpurie este definită ca asigurarea îngrijirii, dezvoltării și educației optimale a copilului, prin sprijin direct și indirect dat adulților, familiilor, comunității și întregii societăți pentru a percepe copilăria mică ca un stadiu esențial în devenirea umană și socială a indivizilor.

Educația timpurie include toate formele de sprijin și suport necesare copilului foarte mic pentru a-și realiza dreptul la supraviețuire, protecție și pentru a ne îngriji să îi fie asigurată dezvoltarea de la naștere la 8 ani (Evans, Meyer, Ilfed, 2000).

Educația timpurie încorporează ideea că vârstele mici constituie baza personalității, iar pentru reușita educațională a copilului este necesar să fie antrenați toți agenții cu influențe asupra copilului, pornind de la familie, instituții de educație, până la comunitate.

Clarificări conceptuale Conceptul de educație timpurie se referă la două dimensiuni esențiale:  demararea acțiunilor educaționale de la vârstele mici;  și implicarea familiei și comunității în educarea copilului. Astfel, conceptele – cheie în educație timpurie sunt: îngrijire, nutriție, mediu, învățare, dezvoltare, sprijin direct și indirect.

De ce de la 0 la 8 ani? Termenul de copilărie timpurie include în el și dezvoltarea pre-natală și continuă și în vârsta timpurie a anilor de școlii primare (6-8 ani) datorită continuării experiențelor copilului.

Educaţia timpurie cuprinde mai multe domenii:          

Educaţia prenatală a familiei; Educaţia copilului mic (0-1 an); Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general; Educaţia copilului între 1-3 ani; Educaţia preşcolară sau pre-primară; Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor Educaţia comunităţii; Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia; Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie; Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţilor instrumentale şi intervenţia timpurie;  Educaţia pentru comunicare şi stimularea dezvoltării, limbaj şi expresie;  Educaţia prosociala şi educaţia pentru participare şi construcţia identității.

• Din prezentarea domeniilor actuale remarcăm că este nevoie de o nouă construcție pedagogică care să aibă în vedere elementele menționate. • Educația preșcolară, așa cum o cunoaștem în mod tradițional, nu poate fi înglobată în educația timpurie (Păun, E., Iucu, R., 2002).

• Domeniul educației preșcolare trebuie să accepte o serie de schimbări și transformări în sfera filozofiei, proiectărilor și metodologiei acestor vârste.

Note distinctive ale educației timpurii  copilul este unic și abordarea lui trebuie să fie holistică (comprehensivă din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale);  vârstele mici recomandă a abordare integrată a serviciilor de educație timpurie (îngrijire, nutriție, educație);  educatorul, la nivelul relației educaționale, apare ca un partener de joc matur;  părintele nu poate lipsi din acest cerc educaţional, el este partenerul-cheie în educaţia copilului;  relaţia familie – grădiniţă – comunitate este hotărâtoare.

ABORDAREA SPECIFICĂ EDUCAȚIEI TIMPURII  personalitatea unică a copilului se manifestă în domenii diferite (fizic, emoțional, cognitiv, social, spiritual) care se influențează reciproc și simultan, de aceea abordarea lui trebuie să fie multisectorială.

 copilul este unic și trebuie considerat ca un întreg, abordarea lui trebuie să fie holistică.  la vârstele mici este fundamental să avem o abordare pluridisciplinară (îngrijire, nutriţie şi educaţie în acelaşi timp);

Dezbatere Explicați de ce la copilul mic nu putem separa

Educaţia Protecţia Sănătatea

Cvintet Tema: educație timpurie • primul vers are un singur cuvânt care precizează subiectul poeziei (Educație timpurie); • al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul; • al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni; • al patrulea vers este format din patru cuvinte și exprimă sentimentele față de subiect; • ultimul vers este format dintr-un singur cuvânt și exprimă esența subiectului.

Educația timpurie Sprijin, stimulare, Dezvoltă, asigură, valorifică, formează, Iubind, îngrijind, protejând, încurajând, Copilul.

CINE SUNTEM NOI? • Dascălii nu primesc din partea societății aprecierea pe care o merită: nu apar la știrile de la televizor, trăiesc în anonimatul sălii de grupă, dar sunt singurele (singurii) care au puterea să provoace o revoluție socială. • Cu o mână ei desenează, cu alta mișcă lumea din loc, căci lucrează cu cea mai mare bogăție a societății: copiii.

Reflecție • În educație nu există rețete. Succesul educației se bazează pe adaptarea demersului educațional la nevoile individuale ale fiecărui copil.

• “Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societății “(Nicolae Iorga).

Eseul de 5’ 1. Cea mai interesantă sarcină de lucru, la această temă, mi s-a părut .................................................................................. 2. Cea mai dificilă ................................................................ 3. Cred că am nevoie de informații suplimentare în legătură cu ...................................................................................... 4. Consider utilă asimilarea informaței despre educația timpurie pentru că.......................................................... 5. Alte observații .................................................................

Bibliografie *** (2002). Educația timpurie în România. UNICEF, IOMC, CEDP, București: Editura Vanemonde. *** (2008). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. UNICEF. *** (2006). Strategia MECT privind educația timpurie. *** (2008).Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani.www.edu.ro. Boca, C. (coord), Bucinschi, M. și Dulman, A. (2009). Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului: modul general pentru personalul grădiniței. București: Educația 2000 +. Cable, C., Miller, L. (2010). Working with Children in the Early Years. Second Edition. London and New York: Routledge Taylor&Francis Group. Culea, L. (2009). Aplicarea noului curriculum pentru educația timpurie – o provocare? Pitești: Editura Diana. Jones, P. (2009). Rethinking childhood. Attitudes in Contemporary Society. New childhoods. New York:Continuum. Munteanu, C. și Munteanu, E. N. (2009). Ghid pentru învățământul preșcolar – o abordare din perspectiva noului curriculum. Iași: Editura Polirom. Lazarescu, M.P., Ezechil, L. (2011). Laboratorul prescolar, V&I Integral, Bucuresti. Păun, E., Iucu, R. (2002). Educaţia preşcolară în România. Iaşi: Editura Polirom. Schaffer H. R. (2007). Introducere în psihologia copilului. Cluj – Napoca: Editura Asociația de Științe Cognitive din România.