Cuplul Si Psihodinamica Cuplului [PDF]

Zitiervorschau

Cuprins I.Psihodinamica relației de cuplu………………………………………………………………. 1.Introducere……………………………………………………………………………………. 2.Aspecte definitorii ale psihodinamicii relației de cuplu…………………………………….. 2.1.Rolul alegerii dominante de obiect şi manifestarea identităţii de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu…………………………………………………………………………………… 2.2.Capacitatea de a fi îndrăgostit…………………………………………………………. 2.3. Dimensiuni ale funţionării relaţiei de cuplu …………………………………………. 3. Alegerea partenerului şi expectanţele de rol…………………………………………………. 3.1. Teoria filtrelor…………………………………………………………………………. 3.2. Anima şi Animus ca predispoziţii în alegerea partenerială…………………………… 3.3 Alegerea partenerială din perspectiva teoriei ataşamentului………………………….. 3.4. Rolul transmisiei intergeneraţionale în alegerea partenerială…………………………. 3.5. Rolul transmisiei transgeneraţionale în alegerea partenerială……………………….. 4.Tipologii transgeneraţionale ale relaţiei de cuplu…………………………………………….. 5.Dinamica identitară de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu…………………………………… 5.1. Asumarea identitatii de rol-sex – dificultăţi şi ritualuri de maturizare 5.2.Dinamica roluri latente si roluri manifeste (combinatii de roluri) 5.2.1.Rolurile-cheie  5.2.2.Rolurile latente şi rolurile manifeste 5.3.Aspecte ale umbrei familiale în cadrul relaţiei de cuplu 5.4.Ficţiunea familială şi ficţiunea mass-media 5.5.Crizele de cuplu  II.Aspecte psihopatologice ale relației de cuplu

1.Spaţiul identitar, o necesitate a convieţuirii în cadrul familial 1.1Aspecte ale spaţiului identitar 2.Stabilirea graniţelor în relaţia de cuplu; patologia graniţelor 2.1.Definirea conceptului de graniţă 2.2.Dimensiuni ale graniţelor: 2.3.Efectele perturbării graniţelor la nivel familial şi al relaţiei de cuplu 3.Aspecte psihopatologice ale pierderii, abandonului şi doliului In cadrul relaţiei de cuplu

4.Dependenţa de partener 4.1.Codependenţa 5.Aspecte ale pierderii - doliului patologic - în cadrul relaţiei de cuplu 5.1.Dinamica A.P.D.C. (abandon-pierdere-dependenţă-control) 6.Violenţa în cadrul grupului familial - violenţa domestică 6.1.Consecinţele violentei domestice 7.Separare şi divorţ 8.Aspecte de ordin psihopatologic privind transmisia inconştientă 9.Tulburările psihosexuale 9.1.Tulburări specifice 9.1.1Disfuncţiile sexuale feminine 9.1.2.Disfuncţiile sexuale masculine 9.1.3Disfuncţiile sexuale comune pentru cele două sexe 9.1.4.Parafiliile 9.1.5.Tulburările de identitate sexuală 10.Concluzii BIBLIOGRAFIE

I.Psihodinamica relației de cuplu

1.Introducere Potrivit psihologilor Leopold Vansina şi Marie-Jeanne Vansina-Cobbaert, abordarea psihodinamică „este o abordare prin care se urmăreşte dobândirea unei înţelegeri suficient de bune a motivelor conştiente şi inconştiente, raţionale şi iraţionale, pentru ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă deşi ar trebui, într-un sistem social. Această înţelegere formează baza întreprinderii de acţiuni pentru îmbunătăţirea acelui sistem într-un mod mai durabil, oferind totodată, oportunităţi de dezvoltare oamenilor din sistem” (Vansina, Vansina-Cobbaert, 2010, p. 622). Iată o definiţie operaţională care ne ajută în desprinderea sensurilor a ceea ce înseamnă psihodinamic pentru a studia familia. Pornind operaţionalizarea definiţiei mai sus menţionate, iată acordarea ei la ceea ce înseamnă psihologia relaţiei de cuplu. Aşadar, elementele cuprinse în definiţia autorilor ar fi următoarele: > dobândirea înţelegerii suficient de bune a motivelor conştiente şi inconştiente, raţionale şi iraţionale se referă la explorarea, surprinderea şi analiza unor aspecte esenţiale precum: -modalităţile conştiente şi inconştiente de alegere a partenerului conjugal (teorii clasice teorii actuale); -producerea mecanismelor conştiente şi inconştiente cu rol determinant în constituirea relaţiilor parteneriale şi intrafamiliale (identificare, identificare proiectivă, repetiţie etc.); -producerea mecanismelor conştiente şi inconştiente cu rol adaptativ sau dezadaptativ, psihopatologic (proiecţii, identificări, crize de cuplu etc.); >ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă deşi ar trebui, într-un sistem social, se referă la funcţionalitatea şi disfuncţionalitatea grupului familial. În acest sens, vorbim de mecanismele de transmisie inter- şi transgeneraţionale cu rol fondator în stabilirea tranzacţiilor din cadrul grupului familial. Liniile de transmisie inter- şi transgeneraţională se referă la baza unor modalităţi specifice moştenite de a fi în sens psihogenealogic, care generează modele interacţionale conştiente şi inconştiente ale partenerilor de cuplu şi ale familiei în ansamblul lor definitoriu de producere; >întreprinderea de acţiuni pentru îmbunătăţirea acelui sistem într-un mod mai durabil, oferind totodată, oportunităţi de dezvoltare oamenilor din sistem se referă la însăşi procesul asistării cuplului şi familiei în vederea evaluării, diagnosticării şi intervenţiei cu scop psihoterapeutic. -înţelegerea psihodinamicii de cuplu poate fi desprinsă şi prin referire la dinamică în calitate de procesualitate în timp a relaţiei de cuplu şi a familiei. Prin analiza procesualităţii ne referim la următoarele două aspecte: - primul se referă la timpii şi contextele existenţiale pe care le traversează viaţa de cuplu şi de familie (care cuprind momentul alegerii parteneriale - aşteptări, dorinţe, sentimente, comportamente construirea identităţii sex-rol, dinamica rolurilor latente şi manifeste, stabilirea graniţelor etc.), momentele de schimbare pe care le numesc generic momente de criză (apariţia primului copil, schimbări în ceea ce priveşte timpul investit de parteneri la job, includerea unui membru din familia extinsă în spaţiul cuplului, apariţia separării emoţionale sau a divorţului propriu-zis, problematica migraţiei etc.); - al doilea priveşte analiza ciclului vieţii de familie (alegerea partenerului, decizia privind căsătoria, apariţia copiilor, diversele perioade de dezvoltare ale copiilor, plecarea copiilor din spaţiul familial, îmbătrânirea şi dispariţia unuia din parteneri).

2.Aspecte definitorii ale psihodinamicii relației de cuplu Psihodinamica reprezintă studiul forţelor intra- şi interpsihice şi procesele asociate lor, forţe ce operează într-un grup sau sistem social. În cadrul grupului familial şi a relaţiei de cuplu psihodinamica cuprinde următoarele aspecte definitorii: 1. Identitatea, identitatea de rol-sex (formare, asumare şi              neasumare); 2. Alegerea de obiect (al iubirii); 3. Dinamica rolurilor (latente şi manifeste); 4. Graniţele şi rolurile: stablitate şi instabilitate; 5. Aspecte ale umbrei familiale în cadrul relaţiei de cuplu; 6. Alegerea partenerului: mitologii familiale şi comunitare, mitologii            mass-media; 7. Expectanţele de rol-sex: dorinţe, nevoi, aşteptări, sentimente,            comportamente; 8. Istoria relaţiei de cuplu şi a parteneriatului erotic.  1.Identitatea, identitatea de rol-sex (formare, asumare şi neasumare) Formarea temeliei identitare se realizează în familia de origine, spaţiul unde se transmit imagini, emoţii, secrete, sentimente, gânduri, care vor constitui mai apoi baza manifestării identităţii de rol–sex în cadrul relaţiei de cuplu. C. G. Jung, defineşte identitatea ca fiind „tendinţa inconştientă a unei persoane de a se comporta ca şi cum două entităţi neasemănătoare ar fi de fapt identice. Astfel de entităţi pot fi amândouă interne, amândouă externe, fie una internă şi alta externă” (Jung aud Samuels, 2005). Identitatea este privită ca o configurare personalizată şi integrează un ansamblu de fenomene ce ţin de copilăria timpurie, înainte de apariţia diferenţierii clare între subiect şi obiect.  În cadrul relaţiei de cuplu, ne referim identităţile masculină şi feminină, cu specificitate asupra identităţii de rol–sex. În scopul explicării modului generic de manifestare a identităţii de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu este necesar să ne reamintim cum se formează o relaţie de cuplu pornind de la alegerea de obiect, explicată prin intermediul a ceea ce psihanaliştii au numit „relaţie de obiect”.  2. Alegerea de obiect (al iubirii) Pentru a ilustrarea modul în care se formează ataşamentul şi tipul de investire al partenerului de cuplu, ne vom referi în cele ce urmează la modul în care se realizează relaţiile de iubire, prin intermediul unei investiri narcisice a partenerului, mai precis a modului în care orice tip de alegere partenerială îşi are originea în alegerea de obiect. Teoria relaţiei de obiect (Melanie Klein, 1945), are în centru său  noţiunea de „relaţie de obiect” care  pune accentul asupra vieţii relaţionale a subiectului, însă nu asupra relaţiilor reale ale subiectului cu anturajul; relaţia de obiect trebuie studiată, în primul rând, la nivel fantasmatic, fiind de la sine înţeles că fantasmele pot modifica perceperea realului şi acţiunile care îl vizează.  Relaţia de obiect presupune investirea ceuilalt şi schimbul intersubiectiv.  Tipuri de alegere de obiect:

⁃Alegerea de obiect prin anaclisis, (modalitate secundară alegerii de tip narcisic (paranoia, homodexualitate, isterie). Alegerea de obiect prin anaclisis se referă la faptul că obiectul iubirii este ales după modelul figurilor parentale, în măsura în care acestea îi asigură copilului hrana, îngrijirea şi protecţia.  Iniţial copilul alege un obiect în funcţie de satisfacţiile sexuale care apar cu ocazia funcţionării organelor care servesc conservării vieţii. Mai târziu, copilul învaţă să iubească celelalte persoane care îl ajută în starea lui de neajutorare şi care îi satisfac nevoile. Această iubire se formează în întregime după modelul şi în prelungirea raporturilor cu mama care îl alăptează. În acelaşi mod se va forma şi alegerea de obiect postpuberală, care se sprijină, după cum afirmă Freud, pe aceste interacţiuni primare cu figura maternă.  Model de alegere atât la adolescente cât şi la adolescenţi se va realiza în baza identificării sau cotraidentificării cu modelele de sex-rol parentale. De asemenea, la manifestarea acestui tip de alegere de obiect contribuie şi confirmarea sau infirmarea de către partenerii de cuplu (părinţi sau bunici), în cadrul relaţiei lor de cuplu şi potenţialul de transmisie al acesteia către adolescenţi. Astfel, aceste modele de a fi bărbat (respectiv soţ) sau a fi femeie (soţie) sunt luate ca modele de referinţă pentru tinerii care se află în momentul alegerii parteneriale. Aceste modele de cele mai multe ori joacă un rol decisiv în cadrul alegerii partenerului dar şi pe tot parcursul desfăşurării relaţiei de cuplu, reprezentând partea mitologică a funcţionării cuplului.  ⁃ Alegerea de obiect narcisic reprezintă alegerea de obiect care să corespundă reprezentării propriei persoane în celălalt. Acest tip de alegere are la bază investirea narcisică şi idealizarea, la nivelul dorinţei. Narcisicul alege pe cineva care să fie ca el sau să poată fi ceea ce lui îi lipseşte. Modul de anelege narcisic se regăseşte în relaţia de tip homosexual, paranoia şi isterie.   2.1.Rolul alegerii dominante de obiect şi manifestarea identităţii de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu Alegerea de obiect sexual (partener de cuplu) presupune luarea în considerare a  tiparelor de comportament  ce pot fi descrise prin referire la modul în care un individ spune că se simte atras de o anumită persoană.  Otto Kernberg (1992) afirmă că identitatea se construieşte prin identificări cu relaţia cu un obiect, nu cu obiectul. Aceasta implică o identificare, atât cu sine, cât şi cu celălalt în interacţiune şi internalizarea rolurilor reciproce ale respectivei interacţiuni. Stabilirea identităţii esenţiale de gen – adică a unui concept integrat de sine, care defineşte identificarea individului cu un gen sau altul – nu poate fi considerată ca separată de stabilirea unui concept integrat corespunzător celuilalt ca obiect sexual dorit. Otto Kernberg, iubirea sexuală matură este o dispoziţie emoţională complexă care integrează următoarele elemente definitorii:  1. excitaţia sexuală transformată în dorinţă erotică pentru altă persoană 2. tandreţea care derivă din integrarea reprezentărilor de sine şi de  obiect investite libidinal şi agresiv, cu predominanţa iubirii asupra agresivităţii şi tolerarea ambivalenţei normale care caracterizează relaţiile umane; 3. o identificare cu celălalt, care include atât o identificare genitală reciprocă, cât şi o empatie profundă cu identitatea de gen a celuilalt; 4. o formă matură a idealizării, împreună cu o dedicare totală (sau  partială) faţă de celălalat şi relaţie;

5. caracterul pasional al relaţiei de iubire sub toate cele trei aspecte:relaţie sexuală, relaţie cu obiectul şi investire a Supraeului în cadrul cuplului. 2.2.Capacitatea de a fi îndrăgostit Capacitatea de a fi îndrăgostit  este pilonul de bază al relaţiei de cuplu. Ea presupune capacitatea de a lega idealizarea cu dorinţa erotică şi potenţialul pentru stabilirea unei relaţii cu obiectul în profunzime. Un bărbat şi o femeie care descoperă atracţia şi dorinţa reciprocă, care sunt capabili să stabilească o relaţie sexuală totală care implică intimitate emoţională şi un sentiment al împlinirii idealurilor de apropierea de cel iubit, îşi exprimă capacitatea lor nu numai de a lega inconştient erotismul şi tandreţea, sexualitatea şi idealul Eului, dar şi de a pune agresivitatea în slujba iubirii. Un cuplu aflat într-o relaţie de dragoste satisfăcătoare sfidează invidia mereu prezentă şi resentimentul celorlalţi excluşi şi instituţiilor normative muritoare ale culturii covenţionale în care cei doi trăiesc. Mitul romantic al îndrăgostiţilor care se egăsesc întro mulţime ostilă exprimă o realitate inconştentă pentru ambii parteneri. Din punct de vedere a capacităţii pentru o relaţie de dragoste matură, putem defini câteva caracteristici pe care le condiderăm definitorii:  -manifestarea atracţiei sexuale a partenerilor de cuplu; -stabilirea unei relaţii de obiect matură, ceea ce presupune identificarea inconştientă cu partenerul de viaţă; -capacitatea de înţelegere mutuală, corespondentă a capacităţii de conţinere a partenerilor, aşa cum afirma Bion; -capacitatea de stabilire a unor idealuri comune. Evident, calitatea şi dezvoltarea unei relaţii de iubire depinde de natura potrivirii, implicit de procesul de selecţie care îi uneşte şi care reprezintă începutul considerării unei relaţii parteneriale. Capacitatea de a obţine libertate în intimitatea de cuplu şi plăcerea sexuală oferită de gradul crescut de conţinere, poate asigura continuitatea relaţiei de cuplu spre evoluţie şi creştere. Dezvoltarea capacităţii pentru relaţii cu obiectul total (celalalt) sau integrat implică dobândirea unei identităţi definitorii pentru fiecare în parte, echivalentul unei relaţii de obiect autentice, ceea ce va uşura selecţia intuitivă a unei persoane care să corespundă propriilor dorinţe şi aspiraţii. Vor exista mereu factori determinanţi inconştienţi ai alegerii parteneriale, dar „în condiţii obişnuite, discrepanţa dintre dorinţele şi fricile inconştiente şi aşteptările conştiente nu va fi atât de mare încât să facă din dizolvarea procesului de idealizare de la începutul relaţiei de cuplu un pericol major” (Kernberg, 1995, 2009). Selecţia matură a persoanei iubite şi alături de care cineva decide să-şi petreacă restul vieţii presupune idealuri mature, judecăţi de valoare, scopuri, care, în afară de satisfacerea nevoilor de iubire şi intimitate, conferă vieţii un sens mai larg. Desigur idealizarea are un rol mult mai mic în acest caz, dar în măsura în care o alegere a unui partener este realizată în baza unui plan inconştient, scenariu de viaţă, un angajament firesc faţă de o persoană va fi profund şi durabil tocmai pentru că este vorba de un angajament faţă de un anumit tip de viaţă, reprezentat de ceea ce relaţia cu acea persoană poate fi sau va fi. Alegerea obiectului reprezintă punctul iniţial, primul organzator al cuplului şi dinamicii de cuplu. 2.3. Dimensiuni ale funţionării relaţiei de cuplu

Partick De Neuter şi Danielle Bastien au descris treidimensiuni ale funcţionării parteneriatului erotic/relaţiei de cuplu, ce reprezintă totodată reperele de explorare a interacţiunilor conştiente, dar mai ales inconştiente ale partenerilor: • nivelul imaginar, având drept conţinut proiecţii şi introiecţii. Acest nivel corespunde primei etape a parteneriatului erotic, reprezentată de experienţa îndrăgostirii; • nivelul simbolic sau nivelul semnificaţiilor pe care cei doi parteneri îl dau actelor şi trăirilor în interiorul relaţiei parteneriale; • nivelul sau registrul real reprezentat de ansamblul actelor comportamentale în cadrul

parteneriatului erotic. Acest nivel, împreună cu primele două, constituie un teritoriu propriu cuplului (De Neuter, Bastien, 2007). • Aceste dimensiuni se manifestă în diferite grade şi formează o dinamică specifică fiecărui cuplu, în care sunt împletite dragostea şi ura deopotrivă, instalându-se astfel crize la nivelul diferitelor registre. 3. Alegerea partenerului şi expectanţele de rol 3.1. Teoria filtrelor.  Cercetările clasice referitoare la alegerea partenerului s-au centrat pe  explorarea motivaţiei conştiente, astfel conturându-se câteva teorii care explică filtrele alegerii partenerilor. Potrivit teoriilor clasice, alegerea partenerului devine un proces de „filtrare”. Davies şi Kearckoff (apud Mitrofan, Ciupercă, 2009), susţin că decizia maritală este rezultatul unei selecţii pe cinci paliere, în care câmpul alegerilor este succesiv îngustat până când alegerea finală este făcută, astfel:  -filtrul proximităţii, operând în alegerile tradiţionale ale partenerilor, pe baza îngustării posibilităţilor de prospectare (partenerii potenţiali la care eşti expus); -filtrul similaritate-complementaritate, bazat pe teoria asemănării (Mowrer) şi teoria nevoilor complementare a lui R. Winch. Pe baza lor s-a dezvolatat al treilea sistem de operare în selecţia partenerului, numit complementaritatea – filtrul complementarităţii (Kellz şi Conlez, 1987); -filtrul atracţiei personale; -filtrul compatibilităţii, în care dragostea romantică, dorinţa sexuală, scânteia „biochimică” a atracţiei fizice, armonia bioenergetică dezvălui pe rând secretele afinităţilor elective; -filtrul alegerii, bazat pe conştientizarea motivelor de atracţie faţă de o persoană de sex opus, cristalizându-se prin alegerea partenerului.  3.2. Anima şi Animus ca predispoziţii în alegerea partenerială Jung descrie arhetipurile ca fiind predispoziţii către anumite experienţe specfice umanităţii. „Arhetipurile sunt, prin definiţie, factori şi motive care aranjează(structurează) elementele psihice în anumite imagini caracterizate ca arhetipale dar, în aşa fel încât, pot fi recunoscute doar prin efectele pe care le produc” (Jung, 1959). Arhetipul este un element gol, în sine formal, care nu este altceva decât o ’facultas praeformandi’, o posibilitate a priori a formei de reprezentare. Inconştientul colectiv este conţinătorul acestor arhetipuri. Anima şi animus sunt arhetipurile descrise de Jung ca fiind implicate în alegerea partenerilor şi formarea cuplului. Jung spune că nu există nici o experienţă umană fără disponibilitatea subiectivă pentru această

experienţă. Întreaga fiinţă a bărbatului presupune prezenţa atât fizică cât şi spirituală a femeii, spune el.  3.3 Alegerea partenerială din perspectiva teoriei ataşamentului John Bowlby plecând de la unele cercetări prin care se descoperă că bebeluşii trăiesc momente de disperare, protest şi detaşare după ce au fost separaţi de mamele lor concluzionează că legătura intensă între bebeluş şi mamă se bazează pe un instinct biologic al apropierii generat de selecţia naturală.  Susan Johnson aplică teoria ataşamentului în cuplu susţinând că tipul de ataşament securizant sau insecurizant în raport cu figura maternă generează ulterior anumite alegeri parteneriale. În ataşament sunt implicate emoţia puternică şi componente cognitive numite de Bowlby “modele reprezentaţionale” sau “modele de lucru interne”. Bebeluşii folosesc figura de ataşament(mama) ca o bază sigură de explorare (M. Ainsworth, 1967). Învinovăţirea şi reproşurile reprezintă un protest împotriva degradării relaţiei de ataşament. 3.4. Rolul transmisiei intergeneraţionale în alegerea partenerială Transmisia familială intergeneraţională se referă la transmisia conştientă a miturilor, poveştilor şi ritualurilor legată de un anumit domeniu al vieţii de familie. Existenţa mitologiilor familiale şi comunitare legate de parteneriat generează aşteptări, atât la transmiţător cât şi la primitor care influenţează alegerea partenerială. Fiecare dintre parteneri a avut un model de rolsex sau modele de comportament în educaţia primită. Aceste modele sunt reflectate de mitologiile familiale, care se referă la toate miturile legate de căsătorie, de alegerea unui partener, de tipul de bărbat sau tipul de femeie aleasă, de sexualitate şi manifestarea ei, de naşterea copiilor sau de alegerea unei profesii (Godeanu, 2008).  În practică mitologiile familiale se referă la modalitaţile transmise de fiecare familie de a fi în lume ca femeie, ca bărbat, ca şi cuplu căsătorit, la  sexualitate. Vorbind despre miturile lumii moderne Mircea Eliade se referă la mituri ca fiind: „...expresia unui mod de a fi în lume...” (Eliade, 1991 apud Godeanu, 2008).  Mitologiile mass-media se referă la ansamblul miturilor care sunt capabile pentru o perioadă de timp să genereze modele şi valori adaptative deoarece fac reerire la eroi – modele de comportament. În mod particular,  expresia mitologii  mass-media este folosită în cadrul abordării inter-şi transgeneraţionale pentru a reflecta modul în care ele ne afectează iniţierea şi dinamica relaţională.  Mitologiile mass-media fac parte din mitologia difuză, aşa cum spunea Mircea Eliade şi se referă la  laicizarea, degradarea şi camuflarea miturilor (Godeanu, 2010). Miturile familiale implicate în alegerea partenerială: a) mituri (poveşti) ce se referă la modul de asumare a identităţii feminine şi masculine; b) mituri (poveşti) ce se referă la momentul alegerii partenerului şi a căsătoriei; c) mituri (poveşti) ce se referă la sexualitatea în parteneriat. Miturile familiale şi comunitare legate de parteneriat  generează nişte aşteptări, atât la transmiţător cât şi la primitor care influenţează alegerea partenerială ducând la fenomenul de  interferenţă a nevoilor. Am descris mai sus interferenţa nevoilor ca fenomen legat de loialitatea familială. Efectele interferenţei nevoilor se pot observa în dinamica cuplului şi a familiei. Interferenţa nevoilor se asociază şi cu lipsa de comunicare şi se soldează cu aşteptări şi nevoi neclare care generează relaţii şi roluri perturbate în familie. 

3.5. Rolul transmisiei transgeneraţionale în alegerea partenerială.  Într-un eseu din 1937, „Contribuţii la analiza destinului”, Leopild Szondi, şi-a pus problema alegerilor maritale. De ce o persoană se căsătoreşte cu X şi nu cu Y ? (Hughes, 2004). El ia în considerare mecanismele inconştiente ale alegrii partenerale şi atribuie un rol central inconştientului fmilal.  Analiza transgeneraţională a alegerii parteneriale „decodifică” inconştientul familial şi scoate în evidenţă importanţa dinamicii lui în istoria de viaţă a unui individ, aşa cum postulează  Nicolas Abraham, Maria Torok, Ivan Böszörményi-Nagy, Anne Ancelin Schützenberger.

4.Tipologii transgeneraţionale ale relaţiei de cuplu Suprinderea modurilor în care se realizează alegerile parteneriale şi explorarea dinamicii relaţiei de cuplu rezultate în baza cazurilor asistate în manieră transgeneraţională, au condus treptat la formularea şi propunerea spre utilizare a unei tipologii transgeneraţionale ale parteneriatului erotic/relaţiei de cuplu.  1. Cuplul reparator, reprezintă cuplul în care dinamica relaţiei se desfăşoară în baza unui scenariu transgeneraţional raparator ca efect al existenţei unui puternic sentiment al datoriei faţă de lecţiile de viaţă ale antecesorilor.  2. Cuplul conţinător, reprezintă interfuncţonalitatea partenerilor în baza unei capacităţi de conţinere reciprocă, expresie a disponibilităţii de a funcţiona în parteneriat erotic. Este vorba aici de capacitatea naturală de resemnificare a situaţiilor traumatice a istoriei de familie a celor doi parteneri. În acest mod ei reuşesc să evolueze faţă de modelul vieţii de cuplu a antecesorilor personale, construindu-şi o relaţie de cuplu în mod autentic. Acest tip de cuplu funcţionează în manieră terapeutică sporindu-şi capacitatea de cunoaştere şi intercunoaştere. Relaţia de cuplu devine astfel o relaţie matură care se desfăşoară la un nivel profund al trărilor emoţional-afective, partenerii de cuplu alternând în acest fel  între a fi atât conţinuţi  cât şi conţinători. 3. Cuplul simptom,  reprezintă cuplul  care se evidenţiază prin antrenarea şi manifestarea reacţiilor de tip circular – patogene cu potenţial dezadaptativ. În acest sens dinamica de cuplu se axează pe problematica neasumării identităţii de rol- sex a partenerilor de cuplu, neasumare care se manifestă prin dejangajare maritală şi pseudoautonomie. 4. Cuplul confuzional-criptofor, este expresia confuziei graniţelor la nivel funcţionării dinamicii de rol-sex. În cadrul acestui tip de cuplu dinamica interacţională este expresia manifestării proiecţiilor partenerilor. 5. Cuplul fantasmatic-imaginar se caracterizează printr-o funcţionare la nivel fantasmatic a partenerilor implicaţi în „relaţia de cuplu”. Ceea ce este tipic pentru această tiplogie este tocmai incapacitatea de angajare într-o relaţie partenerială şi consumarea relaţiei la nivel fantasmatic, aşa cum spuneam anterior. Este vorba de repetarea fantasmatică a unui scenariu bazat pe alegerea partenerului asociat în acest caz cu fenomenul confuziei identitare şi cu neconfirmarea în identitatea de rol-sex.  6. Cuplul utilitar reprezintă modul particular de investire a obiectului (partenerului de cuplu) – efect al identificării proiective patologice. Acest tip de cuplu se caracterizează de asemenea printr-o confuzie a nevoilor celor doi parteneri manifestată prin investirea partenerilor cu rol utilitar. 5.Dinamica identitară de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu

Explorarea şi analiza dinamicii identitare de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu se poate realiza pornind de la câteva repere esenţiale precum: 1. Asumarea identităţii de rol-sex şi ritualurile de maturizare; 2. Dinamica roluri latente si roluri manifeste (combinatii de roluri); 3. Dimensiunea transgeneraţională a relaţiilor de cuplu şi de familie (influenţa umbrei familiale în alegerea partenerului - Relatiile-criptă şi alegerea partenerului) ; 4. Ficţiunea familială şi ficţiunea mass-media ; 5. Instalarea crizelor în cuplu. 5.1. Asumarea identitatii de rol-sex – dificultăţi şi ritualuri de maturizare Asumarea identităţii de rol-sex reprezintă un aspect dinamic cu rol funcţional sau disfuncţional la nivelul relaţiei de cuplu. În cadrul convieţuirii împreună, partenerii de cuplu se confirmă sau infirmă reciproc, atitudini prin intermediul cărora se conturează identitatea de rolsex a fiecăruia. Uşurinţa sau naturaleţea asumării identităţii de rol-sex, cea de soţ sau de soţie, am putea spune că este rezultatul unei compatibilităţi care s-a instalat încă de la începutul relaţiei şi care funcţionează fără eforturi susţinute din partea unuia sau altuia dintre parteneri. În caz contrar, partenerii întâmpină dificultăţi în asumarea identităţii de rol-sex, deoaece adaptarea şi funcţionarea în doi presupune o relaţie conflictuală declarată sau nedeclarată. Două situaţii tipice ale dificultăţilor de asumarea a identităţii de rol-sex în cadrul parteneriatului erotic: I. Nesepararea unui individ de familia sa de origine  Nesepararea unui individ de familia sa de origine ilustrează menţinerea unui partener în cadrul familiei, aşa cum este cazul copiilor parentali, care odată ajunşi la momentul alegerii parteneriale şi a asumării unui cuplu, întâmpină dificultăţi. Acest lucru se întâmplă deoarece aceştia (tinerii) sunt prinşi în scenariul relaţiei de cuplu a părinţilor care întreţin dependenţa şi blochează posibilităţile tânărului de a se autonomiza.  II. Dificultăţi privind alegerea unui partener şi menţinerea relaţiei de cuplu Manifestarea unor dificultăţile apărute la nivelul iniţierii unui parteneriat erotic sau la începutul construirii unei relaţii de cuplu reprezintă efecte ale neasumării spaţiului identitar şi perturbării graniţelor inter- şi transgeneraţionale. Aceste dificultăţi reprezintă un aspect particular al dinamicii antecesori-descendenţi ce poate fi rezultatul următoarelor considerente: -nediferenţierea în raport cu persoana importantă de ataşament; -identificarea adezivă cu persoana de ataşament; -slaba diferenţiere a identităţii personale a părintelui; -ataşamentul excesiv faţă de modelele de rol sex din familia extinsă; -dificultăţi în asumarea identităţii de rol sex; -inversiunea la nivelul manifestării sex-rolului; -parentalitate confuză; -secrete legate de relaţiile amoroase, prezente în famila extinsă; -graniţe slab diferenţiate în cadrul familiei extinse; -proiectarea narcisismului părinţilor asupra copilului ca mod de educare şi satisfacere a propriilor -răni narcisice şi a propriilor dorinţe neâmplinite; -traumatizarea copilului, prin exploatarea sa ca vehicul de repetare a traumelor părinţilor insuficient conştientizate şi acceptate;

-inaccesibilitatea emoţională a părintelui faţă de copil; -transmiterea de mesaje duble care vaforizează dezvoltarea ambivalenţei în cadrul manifestării eului la copil; -transmiterea de mituri cu valoare restrictivă, anxiogenă, destructurantă ca reper valoric asupra modelelor de urmat pentru copil; -proasta gestionare a crizelor de cuplu ale părinţilor; -parentificarea copiilor în cadrul familiei; -impunerea de reguli şi principii rigide de educaţie; -asemănarea copilului cu unul din antecesor, echivalată cu proiectarea imaginii antecesorului asupra copilului, care favorizează identificarea inconştientă cu antecesorul şi instalarea fantomei în psihismul copilului; -neasumarea rolului de partener în cadrul unui cuplu; -implicarea în parteneriat multiplu; -crize de cuplu;  5.2.Dinamica roluri latente si roluri manifeste (combinatii de roluri) Un aspect esenţial în cadrul analizei dinamicii parteneriale îl constituie analiza rolurilorcheie identitare (latente şi manifeste) precum şi a evenimentelor metaforă ca repere ale trasmisiei inconştientului familial. Analiza rolurilor latente şi manifeste se face prin identificarea pattern-urilor şi a scenariilor de viaţă care se repetă şi se realizează concomitent cu analiza dinamicii rolurilor la nivel inter- şi transgeneraţional.  5.2.1.Rolurile-cheie  Rolurile-cheie sunt acele roluri cu semnificaţie primordială în menţinerea temelor şi miturilor familiale. În cuplu, fiecare joacă un rol în raport cu celălalt. Acest rol cunoaşte valenţe dintre cele mai diversecum ar fi rolul de soţ (soţie) infidel (infidelă), gelos (geloasă), abuziv(ă); părinte supraresponsabil versus părinte iresponsabil, copil supraresponsabilizat versus deresponsabilizat (blocat în evoluţie). Aceste roluri sunt roluri întipărite în ceea ce numim identitate, atunci când ne referim la comportametul cu scop determinant pentru cel în cauză. În orice filon familial, balanţa rolurilor polare poate fi uşor de identificat, prin intermediul miturilor şi legendelor familiale, precum şi prin analiza motivaţiilor, valorilor şi comportamentelor de rol ale antecesorilor şi succesorilor, interconectate.  5.2.2.Rolurile latente şi rolurile manifeste Cele două tipuri de roluri sunt analizate în cadrul dinamicii relaţiei de cuplu pornind de la identificarea patternurilor repetitive şi a scenariilor multiple de viaţă precum şi analiza mecanismelor ce întreţin manifestarea acestora, generând relaţii repetitive. Analiza acestora vizează declarificarea rolurilor manifeste şi latente corelată cu clarificarea relaţiilor între diferiţi membrii familiei şi în cadrul dinamicii parteneriatului erotic.  Analiza profundă a dinamicii rolurilor îi permite unui individ să-şi clarifice nevoile şi aşteptările în raport familia sa, precum şi în raport cu partenerul său de viaţă. Din acest motiv identificarea patternurilor repetitive şi a scenariilor multiple de viaţă precum şi analiza mecanismelor ce întreţin manifestarea rolurilor-cheie şi a relaţiilor repetitive reprezintă o etapă intermediară în identificarea temelor familiale. 

În mod esenţial şi în strânsă legătură cu reperele de intervenţie ale unui proces psihoterapeutic, analiza rolurilor (percepute, conştientizate - manifeste, latente - neconştiente) este esenţială deoarece ele, în sine, prefigurează expectanţe în parteneriatul erotic şi la nivelul întregului. 5.3.Aspecte ale umbrei familiale în cadrul relaţiei de cuplu Jung numeşte Umbră acea latură a noastră care este de găsit în inconştientul personal şi care reprezintă toate acele dorinţe şi emoţii necivilizate care sunt incompatibile cu standardele sociale şi idealul nostru de personalitate, tot ceea ce ne ruşinează, tot ceea ce nu dorim să cunoaştem despre noi.  În 1945 Jung defineşte Umbra ca „ceea ce un individ nu vrea să ştie”. Astfel, Umbra conţine toate trăsăturile neplăcute pe care un individ doreşte să le ascundă, reprezentând latura sa inferioară, primitivă, care nu corespunde normelor sociale în care acesta trăieşte. Datorită faptului că individual nu doreşte să ia cunoştinţă de această parte din fiinţa sa, partea de Umbră poate să irupă brusc într-un moment de neatenţie.  Şansa individului este să evolueze şi să meargă pe drumul individuaţiei, ceea ce presupune conştientizarea trăsăturilor neplăcute ce alcătuiesc partea de Umbră, existând astfel posibilitatea de a fi corectate, ceea ce corespunde şi scopului demersului terapeutic în sens larg. Expresia Umbră familială a fost introdusă de Iolanda Mitrofan şi Denisa Godeanu (Stoica), pornind de la conceptul de Umbră descris de Carl Gustav Jung.  Miturile familiale, ritualurile şi regulile, transmise, prin mecanisme inconştiente, dar şi conştiente, din generaţie în generaţie, menţin membrii unei familii împreună, leagă fiecare membru al unei familii de generaţia predecentă şi îşi pun amprenta pe relaţiile sale actuale. Cum spuneam, partea de Umbră a inconştientului familial devine mâna destinului în viaţa urmaşilor unei familii... „Fantomele psihice” care se transmit din generaţie în generaţie odată cu Umbra familială sunt conţinuturi psihice inconştiente „moştenite” de la înaintaşi, care nu ţin de istoria personală a individului, ci de istoria sa familială.  5.4.Ficţiunea familială şi ficţiunea mass-media Ficţiunea familală se referă la ansamblul mitologiilor şi modelelor de rol-sex vehiculate în familiile de origine ale celor doi parteneri.  Identificarea cu stilul de viaţă al unui personaj media duce automat la dornţa de a imita, a înceca să aducă elemente considerate valoroase din modul în care acesta trăieşte în cadrul relaţiei de cuplu.  5.5.Crizele de cuplu  Instalarea crizelor în relaţia de cuplu reprezintă efectul neasumării identităţii de rol-sex şi umbrei familiale. Manifestarea  crizelor în cuplu poate avea şi un rol adaptativ punându-i pe parteneri în faţa luării unor decizii importante privind viaţa în doi, deoarece tendinţa firească este accea de reducere a tensiunilor la nivel interacţional. De cele mai multe ori însă, instalarea crizelor de cuplu aduc cu ele distanţarea emoţională şi intrarea în mecanisme defensive, în acest caz iminenţa divorţului fiind inevitabilă.