Contribuția Scriitorilor Români, La Dezvoltarea Limbii Române [PDF]

Zitiervorschau

Referat La limba și literature română Tema:”Contribuția scriitorilor români, la dezvoltarea limbii române”

Creț Marilena-Andrada

Literatura română are o istorie destul de bogată,dacă ar fi sa facem un flashback.Pornește aceasta odată cu apariția pașoptiștilor, care reprezintă momentul fundamentării literaturii naționale prin orientarea oferită de revista “Dacia literara” care a lansat un curent și a format generația cunoscută sub numele: “generația scriitorilor pașoptiști”. Perioada premergătoare revoluției de la 1848 a însemnat începutul poeziei noastre romantice. Paşoptismul corespunde unui moment de răspântie în evoluţia istorică a ţărilor române: trecerea de la feudalism la capitalism, de la vasalitate la independenţă, de la fărâmiţarea în provincii la un stat unitar naţional. Dar, privit într-un plan mai larg, epoca paşoptistă începe înaintea lui 1840, continuând şi după data indicată mai sus. Cu alte cuvinte, putem distinge trei etape ale literaturii paşoptiste: • una, prepaşoptistă, anunţată de debutul lui V.Cârlova şi Al. Hrisoverghi, continuând până la 1840, fiind dominată de figurile lui Gh. Asachi şi I. Heliade-Rădulescu şi de activitatea primelor ziare naţionale: Albina românească şi Curierul românesc; • cea de a doua, cuprinsă aproximativ între anii 1840-1860, marcată de apariţia Daciei literare, a Propăşirii şi a României literare şi de activitatea celora care au colaborat la aceste reviste; • a treia, cea postpaşoptistă, ce va continua să evolueze pe linia ideologiei paşoptiste, dominată de figurile lui B. P. Hasdeu, N. Filimon, A. Odobescu. Aşadar, între debutul lui V. Cârlova, în Curierul românesc, şi debutul lui M. Eminescu din 1866, în Familia lui Iosif Vulcan” , când va începe o nouă epocă literară – cea a marilor clasici, se consumă pașoptismul. Abia odată cu apariţia, în 1867, a revistei Convorbiri literare şi a constituirii societăţii Junimea, „se afirmă un nou mod de a gândi literatura” . În sânul acestei perioade, cuprinsă între anii 1830-1867, Dacia literară constituie o piatră de hotar şi inaugurează etapa maturizării artistice a literaturii. Din punct de vedere compozițional, operele scriitorilor pașoptiști împletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat și o mare varietate de specii literare: ode, elegii,meditații, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile,sonete, balade. Ideea națională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei pașoptiste, nuanțată sub forma atașamentului la valorile poporului,ale pamântului și ale tradițiilor românești (Gh. Asachi-,,La patrie”, C.Bolliac - ,,O dimineata de Caraiman”, I.Heliade-Radulescu, ,,Zburatorul”), a elogiului realizărilor poporului (Gh. Asachi ,,La introducerea limbii naționale în publica învățătură”, C.Bolliac ,,La cea întâi corabie românească”), a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. Alexandrescu ,,Umbra lui Mircea. La Cozia”, I.Heliade-Radulescu ,,O noapte pe ruinele Targovistei”). Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada, o împletire de elemente epice, lirice si dramatice, poate cea mai complexă specie a momentului, în care, sintetizând, patetismul cu patriotismul și cu valorile morale, poetii devenind cântăreți ai trecutului glorios (D.Bolintineanu ,,Muma lui Ștefan cel Mare”, Gh. Asachi ,,Dochia si Traian”). Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat teme şi motive romantice, au ales istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a patriotismului ardent şi natura - coordonată a sufletului românesc, au valorificat literatura populară şi mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel şi contestatar sunt câteva trăsături ale scriitorilor paşoptişti.