Clasa A 12a Sigma [PDF]

Zitiervorschau

Pompei Cocean Rodica Dan

Dumitru Marc

Iuliu Vescan

GEOGRAFIA ROMÂNIEI – probleme fundamentale –

Manual pentru clasa a XII-a

EDITURA

SIGMA

Manual aprobat de MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII prin Ordinul nr. 3 918 din 11.06.2002

Redactare:

Flori Stãnescu

Tehnoredactare:

Daniela Cãzãnescu

Prelucrare imagine Daniela Cãzãnescu ºi cartografie:

Mihai Niþã

Pe coperta 1:

Imagine din Munþii Bucegi – Buºteni

© Editura SIGMA - 2003, 2005 ediþii revizuite Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii SIGMA. Nici o parte a acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al Editurii SIGMA. ISBN: 973 – 9489 – 74 – 5

Editura SIGMA Sediul central: Str. G-ral Berthelot, nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169 Tel. / fax: 021-313.96.42; 021-315.39.43; 021-315.39.70 e-mail: [email protected] Distribuþie: Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35 Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele: 080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM) web: www.editurasigma.ro; www.anticar.ro e-mail: [email protected]; [email protected]; [email protected]

I PROBLEMELE FUNDAMENT ALE FUNDAMENTALE ALE CADRULUI TURAL NA NATURAL 1. Poziþia geograficã ºi geopoliticã a României

Poziþia geograficã Poziþia geograficã a României trebuie privitã sub trei aspecte: pe Glob (în latitudine ºi longitudine), în cadrul continentului Europa ºi faþã de principalele sale elemente naturale (relief, ape curgãtoare, vecinãtatea Mãrii Negre etc.). Aºezarea pe Glob Prezintã însemnãtate deosebitã, deoarece aceasta condiþioneazã principalele elemente fizico-geografice ale mediului (climã, vegetaþie etc.). România este situatã pe Glob la intersecþia paralelei de 45› latitudine nordicã cu meridianul de 25› longitudine esticã, în plinã zonã cu climã temperatã. În latitudine România este cuprinsã între paralela de 43› 37′ (oraºul Zimnicea, extremitatea sudicã) ºi 48° 15′ (satul Horodiºtea, extremitatea nordicã) latitudine nordicã. Paralela de 45› latitudine nordicã strãbate þara noastrã prin partea central-sudicã (prin apropierea oraºelor Oraviþa, Tg. Jiu, Ploieºti, Sulina). Ea reprezintã jumãtatea distanþei dintre Ecuator ºi Polul Nord situând România în mijlocul emisferei nordice. În longitudine România este aºezatã în emisfera esticã, cuprinsã între meridianele de 20› 15′ (ce trece prin localitatea Beba Veche, în extremitatea vesticã a þãrii) ºi 29› 41′ (trece prin oraºul Sulina, extremitatea rãsãriteanã) longitudine esticã.

Aºezarea României pe Glob

3

Coordonatele geografice ale României

Meridianul de 25› longitudine esticã strãbate þara prin mijloc (oraºul Fãgãraº) ºi împarte continentul european în douã, trecând prin punctul cel mai nordic al continentului – Capul Nord ºi cel mai sudic – Insula Creta. Aºezarea în Europa Þara noastrã este aºezatã în partea central-sudicã a continentului Europa, la distanþe aproximativ egale, (2800-2900 km) faþã de Oceanul Atlantic (Capul Roca) în vest, Munþii Ural în est, ºi Oceanul Arctic (Capul Nord) în nord ºi la 900 km distanþã de Marea Mediteranã – Capul Matapan. Rezultã o poziþie favorabilã în cadrul continentului cu numeroase valenþe de loc central. Consecinþele acestei aºezãri sunt: y Climatul temperat continental de tranziþie, între cel oceanic ºi cel continental-tipic, cu patru anotimpuri. Nu sunt caracteristice nici ploile ºi ceþurile specifice climatului oceanic din apusul Europei, dar nici variaþiile mari de temperaturã între iarnã ºi varã, ca în estul Europei. y Aici se întrepãtrund elemente floristice cu trãsãturi diferite, întâlnindu-se limita esticã a pãdurilor de fag, proprii Europei vestice, cu limita nordicã a viþei-de-vie, specificã Europei sudice. Clima a favorizat dezvoltarea diferitelor culturi agricole,

4

de la cele de grâu ºi orz, specifice Europei Centrale, la cele de soia, floarea-soarelui ºi cânepã, caracteristice Europei Estice; de la culturile de cartof, sfeclã de zahãr ºi secarã, specifice Europei Nordice, la cele de viþã-devie, porumb, orez, comune Europei Sudice etc. Remarcãm cã cele trei provincii fizico-geografice ale continentului european se interfereazã pe teritoriul României, cu zonele lor marginale, ocupând urmãtoarele suprafeþe: Europa Centralã 66% din teritoriu, Europa Esticã 30% (Moldova, Bãrãgan, Dobrogea) ºi Europa Sudicã 4%, influenþe ale ei manifestându-se mai mult în partea sudicã a Olteniei, Banatului ºi Dobrogei. Poziþia geopoliticã a României Prin situarea (în latitudine) în mijlocul emisferei nordice ºi în centrul continentului Europa, într-o regiune de veche ºi intensã populare, România ocupã o poziþie geopoliticã ºi geostrategicã deosebitã, la intersecþia drumurilor comerciale ce leagã Europa Vesticã, dezvoltatã economic ºi cu o tehnologie avansatã, de Europa Esticã, cu un grad mai redus de dezvoltare, dar cu importante resurse, ºi Europa nordicã de Europa sudicã (respectiv Marea Balticã de Marea Neagrã ºi Marea Mediteranã).

C. Nord

Aºezarea geograficã a României în continentul Europa

Aflându-se la interferenþa dintre Occident (Europa de vest ºi de nord) ºi Orient (continentul Asia), România întruneºte în prezent premisele unei dezvoltãri socioeconomice durabile. Este o þarã de mãrime mijlocie, care coopereazã cu aproape toate statele, fãcând parte din multe organisme internaþionale (O.N.U., U.N.E.S.C.O., F.A.O.) etc. Transformãrile democratice prin care a trecut România în ultimii ani au promovat-o în rândul þãrilor membre în N.A.T.O. ºi în curs de integrare în Uniunea Europeanã (1 ianuarie 2007). În prezent este membrã a Organizaþiei Statelor Central-Europene ºi face parte din Consiliul pentru Cooperarea Economicã în zona Mãrii Negre. România – þarã carpaticã, dunãreanã, ponticã ºi central-europeanã Teritoriul României prezintã câteva trãsãturi fundamentale, date de îmbinarea elementelor sale geografice de importanþã europeanã: arcul Carpaþilor, fluviul Dunãrea ºi Marea Neagrã, la care se adaugã aºezarea în centrul Europei. Din punct de vedere fizico-geografic România este: y Þarã carpaticã, pentru cã prin centrul sãu se desfãºoarã cea mai mare parte din lanþul Munþilor Carpaþi, respectiv sectorul de sud-est cu o lungime de 800 km

(jumãtate din lungimea Carpaþilor din Europa), cuprins între graniþa cu Ucraina în nord, Valea Dunãrii în partea de sud-vest, ºi de aici la Valea Barcãului. Carpaþii dau echilibru întregului teritoriu al României având în subsol resurse minerale (cãrbuni, minereu de fier, metale neferoase, ape minerale etc.), iar la suprafaþã sunt acoperiþi de pãduri ºi pãºuni. y Þarã dunãreanã, deoarece partea de Sud este strãbãtutã de fluviul Dunãrea pe o lungime de 1075 km între localitãþile Baziaº ºi Sulina (ce reprezintã 38% din lungimea fluviului). România este aºezatã pe cursul inferior al Dunãrii unde este situatã mare parte din graniþa cu Iugoslavia ºi Bulgaria. Dunãrea, al doilea fluviu ca lungime al Europei (dupã Volga), este cea mai importantã arterã de circulaþie fluvialã a continentului, înlesnind legãturile între þãrile din centrul ºi estul Europei. Aceasta colecteazã aproape toate râurile de pe teritoriul þãrii noastre. Aºezarea la Dunãre a României are o mare importanþã economicã: Ä Fluviul este navigabil (transporturile pe apã sunt ieftine); Ä O parte a industriei româneºti este localizatã în porturile dunãrene (Galaþi, Brãila, Cãlãraºi, Giurgiu, Drobeta Tr. Severin etc.); Ä Deþine un important potenþial hidroenergetic

5

(valorificat prin hidrocentralele de la Porþile de Fier I ºi II;) Ä Dispune de resurse naturale (stuf, peºte); Ä A dat naºtere Deltei Dunãrii– cel mai tânãr uscat al þãrii. y Þarã ponticã (maritimã): are ieºire la Marea Neagrã, þãrmul vestic al acesteia are o lungime de 244 km, cu litoralul cuprins între Braþul Chilia, în nord ºi Vama Veche în sud. Ieºirea la Marea Neagrã oferã posibilitatea unor legãturi lesnicioase pe calea apei cu majoritatea þãrilor lumii (prin porturile Constanþa, Mangalia ºi Sulina). y Þarã central-europeanã pentru cã în cea mai mare parte este aºezatã la Nord de Dunãre, adicã în centrul Europei ºi mai puþin în Europa Sudicã (Dobrogea). De aici decurge rolul mare polarizator ºi funcþia strategicã a României. Datoritã condiþiilor naturale favorabile acest teritoriu carpato-danubiano-pontic este locuit din timpuri strãvechi, constituind leagãnul formãrii poporului român. Aflatã la încruciºarea drumurilor comerciale europene, având larg acces la Dunãre ºi Marea Neagrã, România are personalitatea sa geograficã, pe care nu o întâlnim într-o aºa de armonioasã îmbinare de caracteristici decât la puþine þãri din lume.

Suprafaþa, graniþele ºi vecinii Suprafaþa þãrii noastre este de 238 391 km2 (locul al 13-lea în continentul Europa). Graniþele. Lungimea totalã a graniþelor este de 3185,1 km2. Vecinii sunt: în sud Bulgaria, în est Republica Moldova, Ucraina ºi Marea Neagrã, în nord Ucraina, în nord-vest Ungaria ºi în sud-vest Iugoslavia.

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Ce importanþã are paralela de 45› latitudine nordicã pentru þara noastrã? 2. Identificaþi pe hartã punctele extreme pe latitudine ºi longitudine din România. 3. Care sunt consecinþele aºezãrii României în continentul Europa? 4. Explicaþi afirmaþia „România este o þarã carpatodanubiano-ponticã“.

U C R A I N A I A

Siret

ªtefãneºti

M

A

O

So me ºu l

Huºi

VA

U

O

N

IAªI

LD

G

.

R

Horodiºtea R

Halmeu Satu-Mare Stogu

e Sir

ºul O

ltul

TIMIªOARA

GALAÞI

U

C

R

A

IN

A

Ar

G O

Dr. T. Severin

ge

ºu

A IA

6

l

V

Graniþele ºi vecinii României

a

Cãlãraºi CONSTANÞA

Jiu

L

Calafat

I a lo m iþ

BUCUREªTI

S

Pristolul

l

Giurgiu T. Mãgurele

Zimnicea

Ostrov BULGARIA

Vama Veche

MA

IU

Baziaº

RE

Sulina

A N EA GR Ã

re Mu

tul

ARAD

Beba-Veche Jimbolia

Aprofundeazã România în Europa ºi pe Glob În continentul Europa, România este consideratã o þarã de mãrime mijlocie atât ca suprafaþã, cât ºi ca numãr de locuitori. y Suprafaþa României de 238 391 km 2 este comparabilã cu suprafeþele Belgiei, Olandei, Elveþiei, Albaniei, Croaþiei ºi Sloveniei, luate la un loc, sau Ungariei, Bulgariei, Albaniei ºi Sloveniei, luate împreunã. y Ca populaþie, România ocupã o poziþie mijlocie cu 21 700 000 locuitori. Populaþia României este egalã cu populaþiile Croaþiei, Moldovei, Slovaciei, Elveþiei ºi Sloveniei, luate la un loc. y Din punct de vedere politic România este o þarã democratã care face parte din mai multe organisme europene: O.S.C.E. (Organizaþia Statelor Central Europene), Consiliul Europei, C.E.M.N. (Cooperarea Economicã în zona Mãrii Negre). Astãzi, eforturile României sunt îndreptate spre integrarea în N.A.T.O. ºi Uniunea Europeanã. Pe Glob, România se aflã pe locul 43 ca numãr de locuitori, iar ca suprafaþã pe locul 77. La schimbul mondial de valori participã doar cu 0,2% din totalul mondial. La câteva produse ocupã locuri de frunte: vin – locul 8, porumb – locul 10, grâu – locul 18, gaze naturale – locul 22, oþel – locul 21, aluminiu – locul 22.

Longitudine

N

România

Latitudine Latitudine N S

România

Rio de Janeiro 43° 47′′ V 22° 53′′ S

S

3 Ce este longitudinea? Ä distanþa mãsuratã în grade, de la primul meridian (M. Greenwich - trece prin zona mãrginaºe a Londrei) spre Est sau spre Vest pânã la acel punct. Ex. România este situatã în longitudine esticã între 20° 15 ’ ºi 29° 41 ’ 3 Ce este latitudinea? Ä distanþa mãsuratã în grade, de la Ecuator spre Nord sau spre Sud, pânã la acel punct. Exemplu: România este situatã în latitudine nordicã între 43° 37 ’ ºi 48° 15 ’. 1. Numiþi localitatea din România unde se intersecteazã paralela de 45° latitudine nordicã cu meridianul de 25° longitudine esticã. 2. Urmãriþi harta României din atlasul geografic ºi scrieþi în caiet oraºele aºezate pe paralela de 45° latitudine nordicã (sau în apropierea ei) ºi pe meridianul de 25° longitudine esticã. 3. Comparaþi suprafaþa României cu suprafaþa þãrilor vecine.

7

2. Relieful – substratul mediului natural ºi al activitãþilor umane Formarea ºi evoluþia geologicã a pãmântului României Procesul formãrii teritoriului românesc este îndelungat ºi strâns legatã de evoluþia geologicã a uscatului european. La începuturi, teritoriul de astãzi al României era acoperit cu apã, în formarea uscatului existând mai multe etape: y În Arhaic ºi Proterozoic ia naºtere prima porþiune de uscat – nord-estul Podiºului Moldovei, odatã cu formarea Platformei Est-Europene ºi a Scutului Baltic. y Spre sfârºitul Proterozoicului, în orogeneza (baikalianã), se formeazã în Dobrogea fundamentul Podiºului Casimcei de astãzi. y În Paleozoic, în orogeneza hercinicã, se formeazã pe teritoriul þãrii noastre: Munþii Mãcinului, Culmea Pricopanului, Munþii Niculiþelului ºi fundamentul cristalin al Carpaþilor. y În Mezozoic au loc mai multe transgresiuni ºi regresiuni marine; acum se înalþã cea mai mare parte a lanþului carpatic (zona fliºului) cu depozite de calcare, conglomerate, gresii ºi argile. Ea ocupã bordura esticã a Carpaþilor Orientali,

începând cu Obcinele Bucovinei ºi continuând cu întreaga grupã a Carpaþilor de Curburã, extremitãþile Carpaþilor Meridionali (Bucegi, Mehedinþi, Cernei), precum ºi suprafeþe mari din Munþii Banatului ºi Munþii Apuseni. În Dobrogea de Nord se contureazã din depozite sedimentare (calcare, conglomerate, gresii) Dealurile Tulcei ºi Podiºul Babadagului. În aceastã perioadã se formeazã o parte a Munþilor Alpi ºi Himalaya (depozitele sedimentare). y La începutul Neozoicului au loc frãmântãri tectonice ce faciliteazã cutarea reliefului actual. y La sfârºitul Mezozoicului ºi începutul Neozoicului în interiorul Arcului Carpatic are loc o scufundare lentã a Bazinului Transilvaniei (4500 m) unde se va instala un bazin marin a cãrui colmatare ºi modelare va duce la apariþia Podiºului Transilvaniei prin umplerea cu nisipuri, gipsuri, argile ºi sare. y Concomitent cu scufundarea Bazinului Transilvaniei, pe latura vesticã a Carpaþilor Orientali se produc puternice manifestãri tectonice care duc la apariþia lanþului vulcanic Oaº-Gutâi-Þibleº-Cãlimani-Gurghiu-Harghita. Partea sudicã a Munþilor Apuseni se formeazã în acelaºi mod. y În Neozoic Carpaþii se înalþã cu cca 1000 m, ceea

Alcãtuirea petrograficã a subunitãþilor de relief

1. Munþi din roci cristaline; 2. Munþi din roci sedimentare vechi; 3. Munþi din roci sedimentare noi; 4. Munþi din roci magmatice vechi; 5. Munþi din roci vulcanice noi; 6. Podiºuri ºi munþi foarte vechi din roci cristaline; 7. Dealuri ºi podiºuri din roci sedimentare noi; 8. Mãguri din roci cristaline ºi vulcanice; 9. Câmpii ºi depresiuni

Harta geologicã - petrografia ºi etapele formãrii reliefului României

8

Etapele geocronologice

Ä Dispunerea reliefului este sub formã de cercuri concentrice: în mijloc munþii formeazã primul cerc, urmat de al doilea, dealurile ºi podiºurile, iar la exterior câmpiile, care toate se desfãºoarã în jurul Depresiunii colinare a Transilvaniei. Ä Relieful este proporþional, fiecare formã ocupând aproximativ aceeaºi suprafaþã din teritoriul României: munþii 32%, dealurile ºi podiºurile 33%, câmpiile 35%. Înãlþimea medie este de 350 m, valoare apropiatã de cea a continentului european (330 m).

ce va duce la apariþia unei unitãþi periferice specifice: Subcarpaþii. Tot în Neozoic se definitiveazã Podiºul Getic, Podiºul Moldovei, Podiºul Dobrogei Centrale ºi de Sud, Dealurile de Vest. y În Cuaternar devin emerse Câmpia de Vest ºi Câmpia Românã. Acum se retrag ºi apele din depresiunile intramontane carpatice; începe sã se contureze Delta Dunãrii prin depunerea aluviunilor de cãtre marele fluviu. y În Pleistocen, datoritã rãcirii climei, în regiunile înalte ale Carpaþilor se instaleazã gheþarii, care au format circuri ºi vãi glaciare. În urma topirii acestora s-au format lacurile glaciare. y În Holocen se finalizeazã relieful teritoriului României în forma în care îl vedem astãzi, mai ales prin edificarea morfologiei fluviatile (cu vãi, lunci, terase).

Marile unitãþi de relief ale României Þinând seama de aºezarea stratelor (structurã) ºi de formarea lor, pe teritoriul României sunt prezente douã mari tipuri de unitãþi de relief: * de orogen, în care predominã stratele cutate care dau înãlþimi mari. În cadrul acestor unitãþi sunt cuprinse: Munþii Carpaþi, Subcarpaþii, Podiºul Mehedinþi, Masivul Dobrogei de Nord ºi unele dealuri. * de platformã, în care stratele sunt orizontale sau puþin înclinate, cu relief scund cu pante domoale ºi vãi largi. Aici se includ Podiºul Transilvaniei, Podiºul Moldovei, Podiºul Getic, Podiºul Dobrogei de Sud, Dealurile Vestice, Câmpia de Vest ºi Câmpia Românã.

Caracterele generale ale reliefului României Relieful constituie o componentã esenþialã a peisajului românesc, care determinã schimbãri importante în elementele fizico-geografice (climã, hidrografie, soluri, vegetaþie, faunã etc.). Relieful þãrii noastre are câteva caracteristici de bazã: Ä O înfãþiºare variatã, cu munþi, podiºuri, dealuri, câmpii ºi lunci largi, toate organizate de la mijloc cãtre margini în trepte – sub formã de amfiteatru.

3. Relieful – Unitãþile de orogen G O RA

Cracovia

BOEMIEI

I MUNÞII TATRA

P L AT F O R M A

Lvov

MOLDO – PODOLICÃ

B OR ES IE KIZ NT II II AL

Viena

I

.

ARP PREC

M.

A T I C Ã DOBROGEI

Bucureºti

DUNÃREA

PLATFORMA MOESICÃ MUNÞII BALCANI

RÃ

a

NEAG

DEPR

ov

DEPR. PREDOBROGEANÃ

A

IV

ah

CARPAÞII MERIDIONALI

Carpaþii Munþi tineri din afara Arcului Carpatic

ul

MARE

iº-

Bi

Tisa

tra

CARP OCCID AÞII ENTAL s

Pr

I

Cutãri hercinice Bazine depresionare

V

L TA

Belgrad

EN

DEPR. PANONICÃ

Scuturi vechi necutate

ut

RI

.B

Pr

O

M

ALPI

O AK

III

Budapesta

Tim

MUNÞII

NY

II

Alcãtuiesc partea cea mai înaltã a reliefului þãrii, de formarea cãrora se leagã toate celelalte regiuni de orogen ºi chiar unele regiuni de platformã. Caractere generale: Ä Munþi tineri ce fac parte din lanþul alpino-carpato-himalayan; pãstreazã caracteristicile Munþilor Alpi, dar ºi pe ale Balcanilor, de care sunt legaþi. Ä Petrografic sunt alcãtuiþi din

PODIªUL

AÞ RP

Munþii Carpaþi

LI SA

CA

Unitãþile de orogen ocupã o mare parte din teritoriul României (peste 40%). Sunt caracterizate printr-o mare varietate petrograficã întâlnindu-se aici atât roci magmatice cât ºi sedimentare sau metamorfice. Datoritã înãlþimilor mai ridicate aceste regiuni sunt caracterizate de mobilitate accentuatã ºi energie de relief ridicatã.

Lanþul Munþilor Carpaþi în continentul Europa

9

ºisturi cristaline, roci sedimentare (gresii, calcare) ºi, pe alocuri, roci vulcanice. Ä Înãlþime mijlocie (cel mai înalt vârf Gerlakowska, din Slovacia – 2655 m). Ä Se întind din Bazinul Vienei pânã la Valea Timocului pe o lungime de 1600 km (strãbat cinci þãri: Slovacia, Polonia, Ucraina, România, Iugoslavia), din care 800 km se desfãºoarã în România. Ä Lanþul Munþilor Carpaþi este alcãtuit din cinci sectoare muntoase înalte (peste 2000 m) despãrþite de altele joase (1000-1200 m). Ä ªisturile cristaline dau înãlþimile mari. Pe întinse porþiuni sunt alcãtuiþi din roci sedimentare cutate („fliº“). Acolo unde s-au produs rupturi în scoarþã au apãrut munþii vulcanici sub formã de conuri ºi cratere (ex: Cãlimani, Gurghiu, Harghita). Ä Multe depresiuni, unele destul de întinse, cu aºezãri omeneºti ºi culturi agricole, care au cãpãtat numele de „þarã“ (Þara Haþegului, Þara Bârsei, Þara Loviºtei), altele au devenit importante pentru zãcãmintele de cãrbuni (Petroºani, Comãneºti). Ä În trecutul geologic au fost acoperiþi cu gheþari în locurile înalte, care în urma încãlzirii climei s-au topit, rãmânând circurile glaciare, în care s-a acumulat apã, formând lacurile glaciare actuale.

Subdiviziunile Carpaþilor româneºti

10

Ä Datoritã înãlþimilor mici Carpaþii pot fi traversaþi uºor (faþã de Alpi) prin numeroasele pasuri ºi trecãtori. Ä Sunt acoperiþi cu pãduri ºi pãºuni, bine populaþi ºi cãutaþi de turiºti pentru frumuseþile lor naturale. Ä Au în subsol însemnate zãcãminte de cãrbuni, metale neferoase (cupru, plumb, zinc, magneziu), aur ºi argint, ape minerale, minereu de fier. Subdiviziunile În România, Carpaþii se desfãºoarã între graniþa cu Ucraina la nord, pânã la Valea Dunãrii la sud-vest, iar de aici în nord pânã la Valea Barcãului. Datoritã diferenþelor de structurã geologicã, morfologiei reliefului ºi aºezãrii faþã de Podiºul Transilvaniei Munþii Carpaþi se împart în trei mari ramuri: Carpaþii Orientali, Carpaþii Meridionali ºi Carpaþii Occidentali. Tipurile de relief Pe baza structurii geologice în Carpaþi au luat naºtere mai multe tipuri de relief petrografic: Relieful format pe ºisturi cristaline Rocile cristaline ºi granitul sunt dure, ele dau naºtere formelor de relief masive, traversate adesea de falii, pe care s-au instalat vãi. În acest tip de relief se încadreazã cele mai înalte culmi muntoase din România. y Zona cristalinã înaltã din Carpaþii Orientali este alcãtuitã din: Munþii Maramureºului, Munþii Rodnei, cei mai înalþi din Orientali, cu vârfurile Pietrosu Rodnei – 2303 m (înãlþimea maximã a Orientalilor) ºi Ineul – 2279 m (al doilea vârf ca înãlþime din Carpaþii Orientali), Munþii Suhardului, Giumalãul, Obcina Mestecãniºului, Bistriþei, Tarcãu, Giurgeului, Munþii Ciucului, Munþii Bodoc, Munþii Baraolt ºi o parte din Munþii Perºani. y Carpaþii Meridionali dispun de cel mai dezvoltat relief creat pe ºisturi cristaline din România. Sunt puþin fragmentaþi de vãi ºi depresiuni. În acest tip de relief sunt incluse majoritatea culmilor muntoase din Meridionali: Munþii Leaota, grupa Munþilor Fãgãraºului (aproape în întregime formaþi din ºisturi cristaline). Sunt alcãtuiþi din douã culmi, în nord Munþii Fãgãraºului ºi spre sud Munþii Iezer, Pãpuºa, Ghiþu, Frunþi ºi Cozia.

™

š

1. Carpaþii Occidentali 2. Carpaþii Orientali 3. Carpaþii Meridionali

›

11

Masivul Rarãu – Pietrele Doamnei

Munþii Fãgãraºului, cei mai înalþi din România, se înalþã ca un zid uriaº cu creasta zimþatã precum o lamã de fierãstrãu, la peste 2000 m. Ating cele mai mari înãlþimi în vârful Moldoveanu (2544 m) ºi Negoiu (2535 m), având pe ei multe urme glaciare (circuri ºi vãi). Sunt traversaþi de o importantã ºosea – „Transfãgãrãºanul“ (cea mai înaltã ºosea din România).

Caracteristicã pentru zona cristalinã a Carpaþilor Meridionali este existenþa celor trei platforme de eroziune, netede sau uºor ondulate: platforma Borãscu la 2000 m altitudine, cu pajiºti alpine, platforma Râu-ªes la 12001600 m, care prezintã neregularitãþi, ºi platforma Gornoviþa (a Predealului) la 1000 m altitudine. y În Carpaþii Occidentali, cei mai scunzi dintre ramurile Carpaþilor ºi cei mai fragmentaþi, cristalinul este bine reprezentat în Munþii Banatului, culmile Semenic cu vârful Semenic – 1446 m (cota maximã din Munþii Banatului), Dognecei ºi Locvei. Munþii Poiana Ruscã, alcãtuiþi din ºisturi ºi calcare cristaline, nu sunt fragmentaþi, dar sunt bogaþi în minereu de fier ºi marmorã. Cristalinul este evidenþiat în Munþii Apuseni, unde s-a format o reþea de falii, ce a condus la apariþia unei suprafeþe cu aspect mozaicat. Munþii Bihorului, cu vârful Bihorul (Cucurbãta) – 1849 m (cel mai înalt vârf din Carpaþii Occiden tali), sunt alcãtuiþi din ºisturi cristaline ºi granite asociate frecvent cu calcarele, la fel ca ºi Munþii Gilãului, Masivul Muntele Mare (1825 m), Munþii Codru-Moma, Munþii Plopiº, Munþii Meseº.

Vârful Moldoveanu

În Grupa Munþilor Parângului cristalinul este bine reprezentat în masivele: Parângului, cu vârful Parângul Mare de 2519 m (al treilea vârf ca altitudine din România), Munþii Lotrului ºi Munþii Latoriþei, despãrþiþi de Valea Lotrului cu lacul de acumulare de la Vidra (cel mai mare lac de pe râurile interioare), Munþii ªureanu ºi Munþii Cândrel. În Grupa Munþilor Retezat-Godeanu rocile dominante sunt ºisturile cristaline ºi granitele, care explicã masivitatea lor. Pe vãi se ivesc rocile calcaroase, care dau un peisaj carstic de o rarã frumuseþe. Principalele culmi muntoase sunt: Munþii Retezat, cu vârful Peleaga (2509 m), Munþii Godeanu cu vârful Gugu (2291 m), Munþii Þarcului, Munþii Cernei ºi Mehedinþi (unde predominã calcarele). Sunt acoperiþi în cea mai mare parte cu pãduri ºi pãºuni. În Munþii Retezat sunt ocrotite elemente de florã ºi faunã, urmele glaciare, ceea ce a dus la instituirea Parcului Naþional Retezat (primul de acest tip din România).

12

Vârful Vlãdeasa

Întreg sectorul Munþilor Apuseni este fragmentat în blocuri ce au determinat formarea unor horsturi ºi grabene. În nordul lor fragmentarea a fost mai puternicã ºi a dus la apariþia unor insule de cristalin ce indicã o legãturã cu cristalinul din Carpaþii Orientali. Este vorba de culmile ªimleului, Preluca, Prisnel, Dealu Mare etc. Evaluarea cunoºtinþelor 1. Prin ce se deosebesc regiunile de orogen, de cele de platformã? 2. Ce forme de relief iau naºtere pe rocile cristaline? 3. Prin ce se caracterizeazã relieful format în ºisturi cristaline? 4. Descrieþi relieful Munþilor Fãgãraº. 5. Definiþi formele de relief carstic. Exemplificaþi!

Relieful modelat în roci sedimentare (fliº, conglomerate) Este rãspândit peste tot în Carpaþi, fiind mai bine evidenþiat în Carpaþii Orientali. Fliºul este constituit predominant din roci detritice (marne, argile, gresii, conglomerate etc.) ce dau rupturi ºi abrupturi ameþitoare (ex: Bucegii în Valea Prahovei). y În Carpaþii Orientali fliºul este cel mai dezvoltat în partea de Est, în Obcina Feredeului, Obcina Mare, Munþii Stâniºoarei, Ceahlãu, Tarcãu, Goºmanu, Nemira ºi Berzunþi, o parte din Munþii Perºani ºi întreaga grupã a Carpaþilor Curburii, formatã în cea mai mare parte din munþi scunzi (cel mai înalt vârf fiind Ciucaº, 1954 m, alcãtuit din conglomerate); Munþii Vrancei, Muntele Penteleul, Munþii Siriului, Munþii Ciucaº, Munþii Întorsurii, Munþii Bârsei (Piatra Mare ºi Postãvarul). y În Carpaþii Meridionali sedimentarul apare în extremitatea esticã (Munþii Bucegi spre Valea Prahovei), în Munþii Piatra Craiului ºi în extremitatea vesticã, unde apar calcarele cu relief specific în Munþii Vâlcan, Munþii Cernei ºi Munþii Mehedinþi. În grupa Munþilor Bucegi, cuprinºi între Valea Prahovei în Est ºi Valea Dâmboviþei în Vest, apar înãlþimi de peste 2000 m – vârful Omu 2505 m ºi Piatra Craiului – 2239 m. În conglomeratele din Munþii Bucegi agenþii externi au creat forme pitoreºti (Babele ºi Sfinxul), dar ºi abrupturi spre Valea Prahovei. În vestul Meridionalilor apare culoarul depresionar Timiº-Cerna-Bistra-Strei, precum ºi calcarele care dau vãi ºi chei. y În Carpaþii Occidentali fliºul este slab reprezentat, apãrând în Munþii Apuseni, în special în Munþii Trascãului ºi în Munþii Metaliferi. Sedimentarul calcaros ocupã mari suprafeþe în Munþii Pãdurea Craiului, Codru Moma, Trascãu – Metaliferi, Bihor.

Relieful vulcanic A luat naºtere în urma erupþiilor vulcanice din Neogen, fiind cel mai bine dezvoltat în vestul Carpaþilor Orientali, unde se aflã cel mai lung lanþ vulcanic din Europa (aproximativ 300 km). Este format dintr-o alternanþã de conuri vulcanice, separate prin curmãturi. Înãlþimile munþilor vulcanici sunt cuprinse între 827 m în Munþii Oaºului ºi 2102 m în vârful Pietrosu Cãlimanilor. Au aspect de conuri vulcanice, unii mai pãstrând cratere (cu diametrul pânã la 10 km) în care s-au format lacurile vulcanice (Sf. Ana din Muntele Ciomatul). În alte conuri procesul de eroziune a fost mai accentuat, ducând la dispariþia acestor cratere. În partea nordicã se întind munþii vulcanici: Oaº, Gutâi ºi Þibleº, care sunt mai mãrunþi ºi pãstreazã forme de conuri, fãrã cratere. Numeroase vãi înlesnesc trecerile de-a curmeziºul lor. Sunt bogaþi în metale neferoase, exploatate cu deosebire la poalele lor, spre Depresiunea Baia Mare, unde s-a dezvoltat cel mai mare centru al metalurgiei neferoase din România, oraºul Baia Mare. La sud de Munþii Rodnei se aflã cea de-a doua grupã a munþilor vulcanici, alcãtuitã din culmile munþilor: Cãlimani (cu vârful Pietrosul Cãlimani), Gurghiu ºi Harghita cu mai multe cratere vizibile; cãtre sud trec dincolo de Olt, lângã Tuºnad, în Muntele Ciomatul. Munþii vulcanici sunt acoperiþi cu pãduri extinse. Lanþul vulcanic este intersectat de Mureº în defileul Topliþa-Deda ºi de cãtre Olt în defileul de la Tuºnad. De asemenea, relieful vulcanic este prezent sub forma masivelor intruzive în sudul Munþilor Apuseni. O a doua categorie de relief vulcanic s-a format pe masivele intruzive din Þibleº, Bârgãu sau Vlãdeasa, unde, în general, erupþiile n-au reuºit sã strãbatã întregul acoperiº sedimentar. În munþii vulcanici se gãsesc importante zãcãminte de metale neferoase, izvoare cu ape minerale carbogazoase, emanaþii de gaze (mofete) etc.

Sfinxul ºi Babele

13

Relieful carstic Este relieful creat în roci carbonatice de cãtre apa încãrcatã cu dioxid de carbon. Calcarul este traversat de o mulþime de crãpãturi numite litoclaze; apa pãtrunde în ele ºi dizolvã roca dând naºtere peºterilor; la suprafaþã se formeazã niºte excavaþiuni sub formã de pâlnie (doline) ºi unele de dimensiuni mai mari – poliile. y În Carpaþii Orientali cele mai reprezentative forme de relief carstic se întâlnesc în Munþii Rodnei (Peºtera Tãuºoare), Hãºmaºu Mare (Cheile Bicazului) ºi Perºani (Cheile Vârghiºului). y În Carpaþii Meridionali rocile calcaroase au favorizat dezvoltarea reliefului carstic în Munþii Bucegi pe Valea Ialomiþei (Cheile Zãnoagei, Cheile Tãtarului, Peºtera Ialomiþei), culoarul Bran-Rucãr (Peºtera Dâmbovicioara), Munþii Piatra Craiului (Avenul Grind), Cãpãþânii, Cernei, Mehedinþi. y În Carpaþii Occidentali relieful carstic este cel mai bine dezvoltat. Aici se aflã peste 5000 de peºteri ºi avene, cele mai cunoscute fiind localizate în platourile Padiº, ScãriºoaraOcoale, în Munþii Pãdurea Craiului ºi Codru Moma.

În Munþii Apuseni rocile calcaroase au rãspândire largã ºi au dat naºtere la cel mai reprezentativ relief carstic. Principalele fenomene carstice din Apuseni sunt: * Peºterile: Urºilor, Scãriºoara (care adãposteºte în interior un gheþar), Vântului (cea mai lungã din þarã, 45 km), Peºtera Altarului (una din cele mai frumoase din lume), Cetãþile Ponorului etc. * Cheile ºi defileele, în numãr de 55, dintre care mai reprezentative sunt: Râmeþului, Galbenei, Arieºului, Criºului Repede, Cheile Turzii.

Cheile Turzii

* Platourile calcaroase dau o notã distinctã peisajului din Apuseni: Padiº, Scãriºoara, Zece Hotare sau Vaºcãu. Din loc în loc, în aceste platouri existã doline în care s-a adunat apã formând lacuri (ex: Vãrãºoaia). * Izbucurile ºi ponoarele completeazã peisajul carstic al Munþilor Apuseni (Cãlugãri, Vânãtara). Datoritã formelor sale unice ºi foarte frumoase, relieful carstic atrage mulþi turiºti. Relieful glaciar

Cetãþile Ponorului

14

Formele de relief glaciar se întâlnesc în România pe înãlþimile Munþilor Carpaþi, la peste 2000 m altitudine. Aceste forme sunt create în urma acþiunii de eroziune

a gheþarilor asupra scoarþei terestre în cele douã glaciaþiuni resimþite în Carpaþi (Riss ºi Wurm), fiind reprezentate prin: circuri glaciare (cele mai numeroase), vãi glaciare, morene, creste sau custuri glaciare etc. * Circurile glaciare sunt sãpate în cea mai mare parte în platforma Borãscu ºi corespund obârºiei torenþilor actuali. Forme numeroase sunt în Munþii Fãgãraº, Retezat, Godeanu, Bucegi ºi Rodnei. În multe cazuri în circuri glaciare s-a adunat apã dând naºtere lacurilor glaciare (Bâlea, Capra, Podragul, Urlea, Bucura, Lala, Zãnoaga etc.) Cele mai frumoase ºi tipice forme de relief glaciar din þara noastrã sunt situate în Munþii Retezat.

Lacul Bâlea

„Þara Moþilor se întinde peste cele douã culmi muntoase: Bihorul ºi Metaliferi. Valea Arieºului este un fel de axã a acestei «þãri», iar satele urcã pe culmi pânã la 1200 m sau chiar mai sus, în grupuri de cãsuþe numite «Crânguri». Mulþi dintre moþi se ocupã cu prelucrarea lemnului, fac ciubere, putini, spete, greble. O altã parte lucreazã în minele de aur ºi cupru iar cei mai mulþi cresc animale.“

Fãgãraº, vale glaciarã

* Vãile glaciare sunt situate mai mult pe versanþii nordici ai Carpaþilor Meridionali (au forma literei U). Mai cunoscutã este Valea Bâlea (M. Fãgãraº). * Morenele sunt aglomerãri de depozite glaciare situate la altitudini cuprinse între 1400-1500 m. * Crestele glaciare sunt situate între circuri (munþii Fãgãraº, Parâng, Retezat etc.). În Carpaþii Orientali relieful glaciar apare pe culmile munþilor Rodnei, Cãlimani ºi Maramureºului. Carpaþii Occidentali sunt lipsiþi de relief glaciar, aceasta datoritã înãlþimilor lor mai mici. Prezenþa gheþarilor pe crestele înalte ale Carpaþilor a dus la apariþia unor forme de relief glacio-nivale ºi fluvioglaciare, la periferia zonei afectate: circuri mici situate la altitudini de 1800-1900 m ºi piemonturi fluvio-glaciare (Munþii Fãgãraº, Retezat etc.)

Sat în Munþii Apuseni

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Pe ce bazã a fost clasificat relieful? 2. Ce înfãþiºare prezintã relieful creat în structuri cristaline? 3. Cum s-a format relieful vulcanic? 4. Explicaþi formarea reliefului carstic.

5. De ce nu prezintã Carpaþii Occidentali forme de relief glaciar? 6. Pe baza cunoºtinþelor acumulate în clasele anterioare descrieþi relieful dintr-o peºterã.

15

Depresiunile din Munþii Carpaþi În Carpaþi existã numeroase depresiuni „intramontane“, bine adãpostite între culmi, unde s-au dezvoltat aºezãri omeneºti din timpuri strãvechi ºi o activitate economicã specificã zonei. y În Carpaþii Orientali, începând de la nord spre sud, se desfãºoarã urmãtoarele depresiuni: Oaºului, Maramureºului, Dornelor, Câmpulung, Giurgeu-Ciuc, Comãneºti ºi Braºovului. * Depresiunea Oaºului (Þara Oaºului) este situatã la poalele Munþilor Oaºului, fiind cunoscutã prin frumosul port ºi obiceiuri oºeneºti (Ex. Sâmbra oilor). * Depresiunea Maramureºului, a doua ca suprafaþã din Carpaþi, este mãrginitã de Munþii Maramureºului, Rodnei ºi Munþii Vulcanici (Oaº, Gutâi, Þibleº). Este strãbãtutã de râurile Viºeu ºi Iza. Oraºul cel mai important este Sighetu Marmaþiei. * Depresiunea Dornelor, aºezatã pe râul Bistriþa ºi afluenþii sãi. Este cunoscutã ca o importantã zonã de creºtere a animalelor (bovine) ºi pentru fabricarea produselor lactate (brânza Dorna). În subsolul depresiunii sunt importante zãcãminte de mangan (Iacobeni), ape minerale, datoritã cãrora oraºul Vatra Dornei a devenit o staþiune turisticã importantã. * Depresiunea Câmpulung, aºezatã pe Valea Moldovei ºi a afluenþilor acesteia, este locuitã din timpuri strãvechi. Locuitorii se ocupã cu prelucrarea lemnului (Combinatul de la Câmpulung Moldovenesc) ºi zootehnia. Este cunoscutã ºi ca zonã turisticã (în apropiere se aflã „Pietrele Doamnei“). * Depresiunile Giurgeu-Ciuc, prima traversatã de Mureº, a doua de Olt, au un climat mai rãcoros. Bogãþia în pãduri a dus la dezvoltarea industriei de prelucrare a lemnului (Miercurea Ciuc). * Depresiunea Comãneºti, cunoscutã pentru resursele de cãrbune brun. * Depresiunea Braºovului (Þara Bârsei) este cea mai extinsã depresiune din Carpaþii Româneºti, fiind formatã prin scufundarea scoarþei ºi pãtrunderea apelor marine care au sedimentat-o, rezultând un relief neted. Aici s-a dezvoltat industria (una din zonele intens industrializate din þarã). Principalele centre industriale: Braºov (al doilea centru industrial al þãrii, cu industrie constructoare de maºini), Sãcele, Codlea, Zãrneºti, Râºnov, Sf. Gheorghe, Covasna etc. * Depresiunile Borsec ºi Bilbor sunt cunoscute pentru resursele de ape minerale. y În Carpaþii Meridionali, datoritã masivitãþii lor ºi a slabei fragmentãri, depresiunile sunt puþine la numãr: Loviºtei, Petroºani (Vãii Jiului) ºi Haþegului. * Depresiunea Loviºtei, situatã pe Valea Oltului ºi a afluentului acestuia Lotrul, între Munþii Fãgãraºului în est ºi Munþii Parângului, în vest. Legãtura cu depresiunea se realizeazã prin pasul Turnu Roºu, în nord, ºi pasul Cozia, spre sud.

16

Valea Oltului la ieºirea din Depresiunea Loviºtei.

* Depresiunea Petroºani este situatã pe Jiul de Est, Jiul de Vest ºi pe Jiu; îngustã de câþiva kilometri ºi lungã de 45 km. Este cel mai important bazin carbonifer din România. Aici se gãsesc mari zãcãminte de cãrbuni (huilã), utilizate la Combinatul Siderurgic Hunedoara, Combinatul de la Cãlan ºi, în parte, la Combinatul de la Reºiþa. Datoritã mineritului intens au apãrut oraºele Petroºani, Lupeni, Vulcan, Petrila, Uricani, Paroºeni etc. * Depresiunea Haþegului (Þara Haþegului) este strãbãtutã de râul Strei ºi de afluentul sãu Râul Mare. Este mãrginitã de culmile munþilor Retezat în sud, Sebeºului în est ºi Poiana Ruscãi în vest. În Terþiar a fost un golf de mare, care a fost sedimentat. Locuitorii din centrul depresiunii se numesc „þãrani“, iar cei de la poalele Munþilor Sebeºului „mãrgineni“, ocupându-se cu creºterea vitelor ºi exploatarea lemnului, cultura pomilor fructiferi. La poalele Munþilor Poiana Ruscãi se aflã centrele siderurgice Hunedoara ºi Cãlan.

Þara Haþegului

y Carpaþii Occidentali, fragmentaþi de ape, au în componenþa lor multe depresiuni. În Munþii Banatului sunt situate depresiunile: Almãjului (Bozovici), remarcatã prin culturile de pomi fructiferi, ºi Caraº-Ezeriº, unde este situat oraºul Reºiþa – al treilea centru siderurgic al României. În Apuseni se aflã câteva importante depresiuni – golf: * Depresiunea Zarandului, pe râul Criºul Alb. Locuitorii

se ocupã cu mineritul (exploatarea metalelor neferoase). Oraºul Brad este un important centru aurifer din România (aici se aflã singurul muzeu al aurului din þarã). * Depresiunea Beiuºului, traversatã de Criºul Negru. Locuitorii sunt ocupaþi în industria localã din oraºele Beiuº ºi ªtei. Agricultura este o activitate de bazã în zonã. * Depresiunea Vad-Borod, situatã pe Criºul Repede, este o regiune agricolã importantã. * Depresiunea Huedin, aºezatã la poalele Munþilor Vlãdeasa ºi Gilãu, este legatã de Depresiunea Vad-Borod prin Pasul Ciucea. Pasurile ºi trecãtorile din Carpaþii Româneºti Pasurile ºi trecãtorile sunt locuri prin care se realizeazã legãturile dintr-o parte în alta a þãrii peste Carpaþi. Ele sunt strãbãtute de importante ºosele ºi cãi ferate. y În Carpaþii Orientali sunt cele mai multe pasuri ºi trecãtori, aceºtia fiind cei mai fragmentaþi. Începând din nordul Orientalilor spre Sud, principalele pasuri ºi trecãtori sunt: Prislop – 1416 m (cel mai înalt pas din Carpaþi), prin care trece o ºosea ce leagã Maramureºul de Moldova, Mestecãniº, în sudul obcinei cu acelaºi nume, strãbãtutã de o cale feratã ce leagã Transilvania de Moldova. Din depresiunea Dornelor se ajunge în Transilvania prin trecãtoarea Tihuþa, iar prin ªetref se ajunge din Transilvania în Maramureº. În partea centralã a Orientalilor, se aflã Defileul TopliþaDeda pe Mureºul Superior, Pasul Bicaz, ce face legãtura (prin staþiunea Lacu Roºu) între Moldova ºi Transilvania, ca ºi Pasul Tulgheº de pe Valea Bistricioarei. Depresiunea Giurgeului este legatã de Depresiunea Ciucului prin trecãtoarea Izvoru Mureºului. La izvoarele Trotuºului se aflã Trecãtoarea Ghimeº-Fãget. În sudul Orientalilor sunt situate pasurile ºi trecãtorile Oituz pe Valea Oituzului, Tuºnad pe Valea Oltului, Bratocea pe Teleajen ºi Predeal (cel mai important pas din Carpaþi), strãbãtut de o importantã cale feratã ºi o ºosea. y Carpaþii Meridionali, fiind masivi, au puþine pasuri ºi trecãtori: Culoarul Bran-Rucãr, în care se aflã Pasul Giuvala (1240 m). Pe Valea Oltului se aflã trecãtorile Turnu Roºu (400 m), în Nord ºi Cozia (309 m), în Sud. Pe Valea Jiului, prin trecãtoarea Lainici (450 m) se face legãtura între Depresiunea Petroºani ºi Oltenia. Munþii Fãgãraºului sunt strãbãtuþi de Transfãgãrãºan iar în Munþii Parângului se aflã ºoseaua numitã „Transalpina“ . y Fiind mai scunzi, Munþii Apuseni sunt traversaþi de pasuri ºi trecãtori cu altitudini mai coborâte. Dintre acestea menþionãm: – Pasul Ciucea în nordul Munþilor Apuseni, fãcând legãtura între Depresiunea Huedin ºi Depresiunea Vad;

Sat în Culoarul Bran-Rucãr

– Pasul Vârtop, care face legãtura între Valea Arieºului ºi depresiunea Beiuºului peste Munþii Bihorului; – Pasul Vãliºoara (460 m) traverseazã Munþii Metali feri din depresiunea Brad spre Valea Mureºului. În Munþii Banatului, important este Culoarul TimiºCerna (care desparte Carpaþii Meridionali de cei Occidentali), cu trecãtoarea Poarta Orientalã (Domaºnea). Din culoarul Timiº-Cerna, în Nord se desprinde Culoarul Bistrei, pe Valea Bistrei, aici aflându-se trecãtoarea Poarta de Fier a Transilvaniei.

Mureºul la ieºirea din Defileu

În Munþii Apuseni, trecãtorile urmãresc cursul vãilor, cea mai importantã fiind Ciucea (pe Valea Criºului Repede), strãbãtutã de o ºosea ºi o cale feratã, ce leagã România de vestul Europei. Pe Valea Mureºului, între Deva ºi Lipova, se gãseºte defileul Mureºului, prin care se face legãtura dintre Depresiunea Transilvaniei ºi Câmpia de Vest. Subcarpaþii Formeazã o unitate de orogen mai joasã, situatã în exteriorul lanþului carpatic, între Valea Moldovei la nord ºi Motru, în sud-vest; reprezintã o asociere de dealuri cu înãlþimi între 300-1000 m ºi depresiuni dezvoltate pe o structurã cutatã.

17

Caractere generale Ä S-au format prin încreþirea scoarþei pãmântului, având lãþimea între 5 ºi 30 km ºi altitudinea între 3001018 m (Mãgura Mãþãu – cel mai înalt deal subcarpatic). Ä Sunt alcãtuiþi din roci sedimentare (conglomerate, gresii, argile, nisipuri, pietriºuri, marne) dispuse în structuri cutate (sinclinale - anticlinale). În anticlinale se gãsesc sâmburi de sare formând „cutele diapire“ (Tg. Ocna, Slãnic, Telega, Ocnele Mari). Ä Sunt bogaþi în zãcãminte de petrol, gaze naturale, ligniþi ºi sare. Ä Sunt acoperiþi cu pãduri de foioase ºi pãºuni, fiind în acelaºi timp cele mai importante regiuni viticole ºi pomicole din România. Ä Densitatea populaþiei depãºeºte 150 loc/km2. Subdiviziuni În funcþie de aºezare ºi de particularitãþi se divid în trei grupe: Subcarpaþii Moldovei, între Valea Moldovei la nord ºi Trotuº la sud; Subcarpaþii de Curburã, între Valea Trotuºului în nord ºi Dâmboviþa; Subcarpaþii Getici, între Dâmboviþa la est ºi Motru la vest. a) Subcarpaþii Moldovei ating o lãþime de pânã la 30 km, ºi se caracterizeazã printr-un ºir de depresiuni separate de înºeuãri joase ºi mãrginite spre exterior de dealurile subcarpatice. Principalele depresiuni sunt: Depresiunea Neamþului. Aici este situat oraºul Tg. Neamþ – strãjuit de Cetatea Neamþului ºi Humuleºtiul lui Ion Creangã. Depresiunea Cracãu-Bistriþa este joasã (250 m) ºi deschisã larg spre Podiºul Moldovei; s-au dezvoltat centrele industriale: Piatra Neamþ, Sãvineºti, Roznov, Buhuºi. Depresiunea Tazlãu-Caºin, situatã în sudul Subcarpaþilor Moldovei, este cea mai joasã (200 m). În subsolul sãu sunt zãcãminte de sare (Tg. Ocna) ºi petrol (Moineºti). Cel mai important oraº este Oneºti – cunoscut pentru industria chimicã. Dintre dealuri menþionãm Culmea Pleºu (911 m), Dealul Corni, Culmea Pietricica. b) Subcarpaþii de Curburã, desfãºuraþi între Trotuº ºi Dâmboviþa, sunt cel mai complex sector subcarpatic, fiind alcãtuit din douã ºiruri de dealuri ºi depresiuni. Cele mai importante depresiuni interne sunt: Depresiunea Vrancei, mãrginitã de Mãgura Odobeºti (996 m), dealurile Rãchitaºu ºi Rãiuþu (800-900 m); este cea mai mare depresiune subcarpaticã. ªirul depresiunilor se continuã spre vest cu: Lopãtari, Pãtârlagele, Vãlenii de Munte (pe Teleajen) ºi Câmpina (pe Valea Prahovei), importante zone viticole ºi pomicole. Celebre sunt podgoriile Panciu, Odobeºti, Valea Cãlugãreascã etc. Spre exterior se gãsesc depresiunile intracolinare Policiori, cu renumiþii „vulcani noroioºi“, Podeni, Niºcov, Dumitreºti, Mera ºi Vidra. Dintre dealuri se remarcã Deleanu

18

Vulcanii noroioºi.

ºi Istriþa (749 m) în sud. Subsolul este bogat în zãcãminte de petrol (Moreni, Boldeºti etc.), sare (Slãnic Prahova), lignit. c) Subcarpaþii Getici se desfãºoarã între Dâmboviþa ºi Motru, asemãnându-se, în parte, cu Subcarpaþii de Curburã prin marea frãmântare a reliefului ºi depresiunile mãrunte; se deosebesc prin dispariþia pintenilor de munte ºi legarea lor cu zona de podiº din sud, de care cu greu se delimiteazã. Existã douã ºiruri de dealuri subcarpatice ºi douã rânduri de depresiuni. Între depresiuni cea mai întinsã este Câmpulung, mãrginitã la sud de Mãgura Mãþãu. Spre vest, la marginea munþilor se aflã depresiunile: Arefu (pe Argeº), Jiblea (pe Olt), Horezu (pe Bistriþa olteanã) ºi Tismana, mãrginite spre sud de un brâu de dealuri (semnificativ este dealul Mãgura Slãtioarei – 767 m), care au aspectul rotunjit ºi sunt numite „muscele“. Între depresiunile de pe marginea sudicã, cea mai întinsã ºi joasã (200 m) este Tg. Jiu - Câmpu Mare, ca un fragment de câmpie între dealurile Olteniei, fiind închisã la sud de dealul Bran ºi de bordura Podiºului Getic. Acest sector constituie o importantã zonã pomicolã, dar ºi de culturã a cerealelor ºi legumelor. Din subsol se exploateazã sarea (Ocnele Mari, Govora). Importante sunt ºi apele minerale (Olãneºti, Cãlimãneºti ºi Govora). Podiºul Mehedinþi Este o unitate de orogen cuprinsã între Motru, la est ºi Valea Dunãrii, la vest, ºi Podiºul Getic, la sud. El ocupã o suprafaþã mai redusã, iar altitudinile sunt cuprinse între 500-600 m. Are o structurã geologicã asemãnãtoare Munþilor Carpaþi, fiind alcãtuit din ºisturi cristaline ºi calcare pe care s-a dezvoltat un carst tipic. Tranziþia spre Valea Dunãrii ºi vestul Podiºului Getic se face prin Depresiunea Severinului. Datoritã calcarelor a luat naºtere un relief carstic, cu doline, vãi seci, ponoare, lacuri carstice (L. Zãton de la Ponoare), peºteri (Topolniþa, Cloºani). Climatul este blând, cu nuanþe submediteraneene, iar vegetaþia cuprinde unele specii de plante termofile: liliacul sãlbatic, mojdreanul,

Dealurile Tulcei.

alunul turcesc etc. Ocupaþiile locuitorilor: creºterea vitelor, pomicultura, turismul; o parte lucreazã în construcþii. Podiºul Dobrogei Este cuprins între Valea Dunãrii, în vest ºi nord, Marea Neagrã, în est ºi graniþa cu Bulgaria, în sud, fiind unitatea extracarpaticã cu cele mai vechi structuri geologice. Dupã formele de relief, structura geologicã ºi înãlþime cuprinde douã pãrþi: Masivul Dobrogei de Nord ºi Podiºul Dobrogei de Sud. * Masivul Dobrogei de Nord ocupã partea nordicã ºi centralã a Podiºului Dobrogei, mãrginit de Valea Dunãrii, la vest ºi nord, Marea Neagrã, la est ºi linia ce uneºte localitãþile Hârºova ºi Capul Midia, în sud. Constituie un rest din vechiul lanþ al Munþilor Hercinici; despãrþit prin linii de falii de regiunile joase din jur, acoperite cu sedimente sau aluviuni noi, apare ca un horst. În timp a fost denudat pânã la altitudinea unor dealuri (înãlþimea maximã 467 m), deºi este alcãtuit din roci tari (granite, ºisturi verzi, calcare). Are mai multe subunitãþi: Munþii Mãcinului (vârful Greci– 467 m, cel mai înalt vârf din Podiºul Dobrogei), Culmea Pricopanului ºi Culmea Niculiþelului (363 m), spre est se continuã Dealurile Tulcei, cu altitudini mai mici. La sud este situat Podiºul Babadagului, o unitate netedã, ºi Podiºul Casimcei, cea mai sudicã unitate a Masivului Dobrogei de Nord, cu un relief fragmentat.

Înãlþimile mici ºi vãile largi dau acestei unitãþi înfãþiºarea unui relief îmbãtrânit. În subsolul Masivului Dobrogei de Nord se aflã însemnate zãcãminte de pirite cuprifere (Altân-Tepe), baritinã (Somova), granite ºi calcare. * Podiºul Dobrogei de Sud ocupã partea sudicã a Podiºului Dobrogei, între linia Hârºova-Capul Midia, la nord ºi graniþa cu Bulgaria, la sud. Aspectul reliefului este neted, pe alocuri depãºind 200 m altitudine, cu unele abrupturi stâncoase. Podiºul este o importantã regiune agricolã; aici se cultivã: cereale, pomi fructiferi (piersici, caiºi), viþã-devie (Murfatlar, Ostrov). Spre Marea Neagrã, podiºul se terminã cu faleze ºi plaje care au favorizat apariþia ºi dezvoltarea mai multor staþiuni turistice: Mamaia, Nãvodari, Eforie Nord ºi Eforie Sud, Costineºti, Mangalia etc. care atrag în sezonul estival un mare numãr de turiºti Prin portul Constanþa (al ºaselea în Europa) se realizeazã legãtura pe apã cu multe state ale lumii.

Podiºul Dobrogei ºi Delta Dunãrii

19

Evaluarea cunoºtinþelor 1. De ce în Carpaþii Orientali sunt cele mai multe depresiuni, pasuri ºi trecãtori? 2. Explicaþi numãrul lor mic în Carpaþii Meridionali. 3. Caracterizaþi cea mai mare depresiune din Carpaþii Româneºti. 4. Dezvoltaþi argumentele în favoarea ideii cã Subcarpaþii de Curburã sunt cei mai complecºi.

4. Relieful – Unitãþile de platformã Ocupã aproximativ 60% din suprafaþa þãrii, având în general o altitudine mai redusã (podiº, câmpie). Din punct de vedere geologic se caracterizeazã prin douã etaje structurale cu fundamentul constituit din formaþiuni foarte vechi (precambriene), foarte rigide, peste care s-au depus sedimente, necutate, uºor înclinate ºi orizontale. Regiuni de deal ºi podiº Caractere generale Dealurile constituie a doua mare treaptã de relief a þãrii, cu înãlþimi cuprinse între 200-800 m altitudine, uneori ajungând la cca 1000 m. Au în subsol importante zãcãminte de petrol, sare, ligniþi, gaze naturale etc., fiind, totodatã, cele mai importante regiuni pomiviticole din România (locul I). Aici trãieºte aproximativ jumãtate din populaþia þãrii. Dealurile ºi podiºurile s-au format în douã feluri: prin încreþirea scoarþei pãmântului, ca ºi munþii: Subcarpaþii, Podiºul Mehedinþi ºi Podiºul Dobrogei ºi prin sedimentare: Depresiunea colinarã a Transilvaniei, Podiºul Moldovei, Podiºul Getic, Dealurile Vestice etc. y Depresiunea colinarã a Transilvaniei – situatã în interiorul arcului carpatic, ocupã partea centralã ºi de nordvest a României. A luat naºtere printr-o scufundare lentã în timp ce Munþii Carpaþi se înãlþau. Dupã ce a fost invadatã de mare, în Cuaternar a fost sedimentatã (strate orizontale) ºi transformatã în uscat. Pe margini, în depresiunile intramontane de azi (Braºov, Giurgeu, Ciuc), au rãmas lacuri care au dispãrut spre sfârºitul Cuaternarului, acum evidenþiindu-se cutele diapire cu sâmburi de sare (Ocna Dejului, Praid, Ocna Sibiului, Ocna Mureºului, Turda etc.) Apele Someºului, Mureºului ºi Oltului au deschis adevãrate porþi de legãturã Depresiunii colinare a Transilvaniei cu exteriorul. Liniile de cutare despart depresiunea în douã: zona cu dealuri ºi depresiuni submontane pe margini; Podiºul Transilvaniei în centru. * Dealurile ºi depresiunile din jurul Podiºului Transilvaniei prezintã unele caractere diferite pe cele trei laturi ale podiºului. În partea de sud depresiunile Fãgãraºului ºi Sibiului sunt formate prin eroziune ºi acumulãri piemontane fiind

20

drenate de Valea Oltului. Culoarul Alba Iulia – Turda este sculptat de Mureº ºi, parþial, de afluentul sãu Arieºul; se prezintã ca un amfiteatru de dealuri ºi terase acoperite cu culturi de cereale ºi viþã-de-vie. Pe marginea esticã, la poalele lanþului vulcanic a luat naºtere o structurã asemãnãtoare subcarpaþilor cu douã ºiruri de depresiuni (una internã ºi alta externã), separate de înãlþimi care depãºesc chiar 1000 m. * Podiºul Transilvaniei este mãrginit de dealurile ºi depresiunile pericarpatice interne având o altitudine medie cuprinsã între 500-600 m; este alcãtuit din strate sedimentare dispuse orizontal sau uºor înclinate, pe alocuri boltite, numite „domuri“, în care sunt cantonate zãcãmintele de gaz metan (cele mai mari din România). Structura geologicã este alcãtuitã din nisipuri, pietriºuri ºi argile etc. Apele curgãtoare au divizat Podiºul Transilvaniei în trei pãrþi: Podiºul Someºan la nord de Someºul Mic ºi Someºul Mare; între cele douã râuri, la nord ºi Valea Mureºului, la sud se aflã Câmpia Transilvaniei; între Valea Mureºului, la nord ºi Valea Oltului, la Sud se aflã Podiºul Târnavelor. y Podiºul Someºan, partea nordicã a Podiºului Transilvaniei, are înãlþimile cuprinse între 500-650 m ºi un relief deluros-ondulat favorabil culturilor agricole. Este acoperit cu pãduri de fag ºi stejar, fiind ºi o regiune agricolã importantã. Valea Mureºului la confluenþa cu Arieºul

Podiºul ºi Subcarpaþii Moldovei.

y Câmpia Transilvaniei este aºezatã în centrul Podiºului Transilvaniei. Dealurile ce o compun au înãlþimi de cca 500 m, vãile sunt largi, cu numeroase iazuri (Þaga, Geaca, Cãtina etc.). Pãdurile ocupã suprafeþe mici (fiind înlocuite de terenuri agricole), pantele line ale dealurilor permiþând cultura cerealelor ºi a plantelor tehnice. y Podiºul Târnavelor este aºezat în sudul Podiºului Transilvaniei, între valea Mureºului ºi a Oltului. În sud are o alcãtuire geologicã variatã (argile, nisipuri, gresii etc.) ce dau forme de relief cu dealuri mai înalte (500600 m), orientate est-vest ºi împãdurite. De la est la vest este traversat de râurile Târnava Mare ºi Târnava Micã, de unde ºi-a luat ºi numele. Subsolul sãu conþine mari zãcãminte de gaz metan (Deleni, Copºa Micã, Bazna etc.). Localitãþile mai importante sunt: Mediaº, Sighiºoara, Copºa Micã, Blaj ºi Târnãveni, care au dezvoltat o industrie diversificatã. y Podiºul Moldovei este situat în estul României, fiind cel mai întins dintre podiºurile þãrii. Se învecineazã

la vest cu Obcinele Bucovinei ºi Subcarpaþii Moldovei, la est cu Valea Prutului, la nord cu Ucraina ºi la sud cu Câmpia Românã. La nord de Iaºi s-a format pe vechiul fundament moldo-podolic, pe care au fost depuse sedimente paleozoice–neogene, iar la sud prin depunere de sedimente de cãtre râuri, pe locul fostei Mãri Sarmatice. Stratele sunt înclinate de la nord-vest spre sud-est, înclinare doveditã ºi de direcþia scurgerii râurilor (Moldova, Bistriþa, Trotuºul etc.). În cuprinsul sãu se deosebesc trei subunitãþi: Podiºul Sucevei, Câmpia Moldovei (Jijiei) ºi Podiºul Bârladului. * Podiºul Sucevei ocupã partea de nord-vest a Podiºului Moldovei, având o altitudine de 500600 m. Cele mai mari înãlþimi se gãsesc în Dealu Mare - Hârlãu (593 m) ºi Dealul Ciungi. Partea cea mai joasã este datã de Depresiunea Rãdãuþi. Structura geologicã este formatã din roci cimentate (gresii) în alternanþã cu argile ºi nisipuri. Climatul este umed ºi rãcoros, ceea ce explicã întinderea mare a pãdurilor de fag. Este o regiune importantã pentru creºterea animalelor (bovine), cultura cartofului ºi a plantelor tehnice. * Câmpia Moldovei (Jijiei) este cea mai joasã parte din Podiºul Moldovei (cca 200 m altitudine). Are un aspect colinar, cu dealuri scunde, interfluvii sub forma unor platouri ºi vãi largi. Climatul mai arid al regiunii a impus acumularea apei în iazuri încã din Evul Mediu. Vegetaþia este de stepã ºi silvostepã iar solurile sunt fertile, fiind o importantã regiune agricolã. Este traversatã de Jijia ºi Bahlui. * Podiºul Bârladului ocupã partea central-sudicã a Podiºului Moldovei. Se întinde la sud de Iaºi, între Valea Siretului ºi Valea Prutului. Înãlþimile sale sunt cuprinse între 400-600 m; are vãi adânci ºi este alcãtuit din roci variate (calcare ºi gresii în nord, argile ºi nisipuri spre sud). Pãdurile sunt mai bine reprezentate în nord ºi mai puþine în Colinele Tutovei. Este o regiune agricolã (culturi de porumb, pomi fructiferi ºi viþã-de-vie – Podgoria Huºi). * Culoarul Siretului constituie o unitate bine individualizatã la limita dintre Subcarpaþii Moldovei ºi Podiºul Moldovei, întinzându-se de-a lungul Siretului între Paºcani, la nord ºi Adjud, la sud. Substratul este alcãtuit din pietriºuri ºi nisipuri piemontane acoperite cu soluri aluviale fertile care fac din el o regiune agricolã importantã. Culoarul Siretului este traversat de la sud la nord de cea mai importantã ºosea ºi cale feratã din Moldova. Cele mai importante localitãþi sunt oraºele Bacãu, Roman ºi Paºcani. y Podiºul Getic este situat între Valea Dâmboviþei, la est ºi Valea Dunãrii, la vest, la sud fiind delimitat de Câmpia

21

• Dealurile de Vest fac trecerea de la Carpaþii Occidentali, spre Câmpia de Vest; se întind între Someº, la nord ºi Valea Dunãrii, la sud. Nu sunt continue, ci întrerupte de pãtrunderea Câmpiei de Vest pânã spre munþi. S-au format prin depunerea de sedimente transportate de râuri (depuneri piemontane), preponderent nisipuri ºi pietriºuri. De la nord spre sud subdiviziunile lor sunt: dealurile Crasnei, între Someº ºi Criºul Repede, cu zãcãminte de lignit (Voivozi, Sãrmãºag etc.), dealurile Oradei, în jurul oraºului Oradea, piemontul Codrului, la marginea Munþilor Codru-Moma, Dealurile Lipovei între Mureº ºi Bega, iar la sud pânã la Dunãre dealurile Buziaºului, Tirolului ºi Oraviþei. Dealurile de Vest sunt acoperite, parþial, cu pãduri. Aici se cultivã cereale, pomi fructiferi ºi viþã-de-vie. Subcarpaþii ºi Podiºul Getic

Românã, iar spre nord de Subcarpaþii Getici ºi Podiºul Mehedinþi. Are înclinarea de la nord la sud, de la 600 m, în nord la 200 m, în sud. Vãile au un accentuat paralelism, sunt adânci de 100-200 m ºi largi ca niºte coridoare (Jiul, Oltul, Argeºul), adesea cu terase pe margini, unde s-au aºezat satele. Dealurile sunt nivelate ºi acoperite cu pãduri. Apele au împãrþit podiºul în mai multe subdiviziuni: Platforma Cândeºti, situatã între Dâmboviþa ºi Valea Argeºului, Platforma Cotmeana, între Argeº ºi Olt, Platforma Olteþului, Platforma Jiului ºi Platforma Strehaiei. Este o regiune agricolã importantã, cu întinse livezi de pomi fructiferi ºi vii (Pleniþa, Drãgãºani, Piteºti). În subsol sunt zãcãminte de petrol ºi gaze naturale (Hulubeºti, Þicleni, Bãbeni, Bãlteni etc.) ºi mari zãcãminte de lignit între Jiu ºi Motru, exploatate la Rovinari (în carierã), Motru, Ploºtina, Leurda, Horãºti etc.

Plantaþie de viþã-de-vie

22

Regiunile de câmpie Corespund celei mai joase trepte de relief, desfãºurate în sudul ºi vestul României. Caractere generale Ä S-au format prin sedimentare pe locul unor foste mãri. Ä Relieful lor are aspect neted, cu vãi largi, ce cuprind între ele interfluvii. Înãlþimile sunt cuprinse între 10-20 m, pânã la 300 m. Ocupã aproximativ 35% din teritoriul României. Ä Peste rocile sedimentare se aºterne la suprafaþã un strat de loess cu grosimea cuprinsã între 2-40 m. Solul este fertil, ceea ce le face cele mai importante regiuni agricole din þara noastrã. Subdiviziunile În România existã douã regiuni de câmpie: Câmpia de Vest ºi Câmpia Românã. y Câmpia de Vest Ä Ocupã vestul þãrii, între Dealurile de vest, la est ºi graniþa cu Ungaria ºi Iugoslavia, la vest. Pe latitudine este cuprinsã între valea râului Tur, la nord ºi valea Dunãrii, la sud. În partea de Est pãtrunde ca niºte golfuri printre dealuri, de-a lungul râurilor. Ä Structura geologicã este alcãtuitã din roci sedimentare (nisipuri, pietriºuri) peste care s-a aºternut în unele locuri un strat de loess. Ä Altitudinile sale sunt cuprinse între 80-140 m. Pãrþile mai joase, desfãºurate între 80-100 m, sunt Câmpia Someºului, Câmpia Criºurilor ºi Câmpia Timiºului, iar porþiunile mai înalte, între 100-140 m, sunt Câmpia Careilor (în anumite pãrþi nisipoasã), care este cea mai înaltã, unde se cultivã pomi fructiferi ºi viþã-de-vie. Câmpia Aradului ocupã partea centralã, iar la sud de râul Mureº

Dealurile ºi Câmpia de Vest

se desfãºoarã Câmpia Vingãi ºi Câmpia Gãtaiei. y Câmpia Românã ocupã toatã partea de sud a þãrii noastre, întinzându-se de la Drobeta Turnu-Severin pânã la Galaþi. Este mãrginitã la vest, sud ºi est de lunca Dunãrii, iar la nord de Podiºul Getic, Subcarpaþii de Curburã ºi Podiºul Moldovei. Caractere generale Ä Mai îngustã în vest ºi mai latã în est (lãþimea maximã este de 125 km în dreptul oraºelor Buzãu-Feteºti). Ä Înãlþimile sunt cuprinse între 10-20 m în Câmpia Siretului Inferior (la vãrsarea Siretului în Dunãre altitudinea este de 5 m) ºi 300 m în Câmpia Piteºtilor. Ä Înclinatã de la nord la sud ºi de la vest spre est, înclinare arãtatã de direcþia de curgere a râurilor. Astfel, Jiul curge NJS, Oltul, Argeºul ºi Dâmboviþa curg NVJ SE, Ialomiþa ºi Cãlmãþuiul VJ E iar Buzãul spre NE. Ä Pe unele porþiuni suprafaþa sa este acoperitã cu un strat de loess, cu grosimi ce variazã între 8-10 m la vest ºi 40 m la est (C. Bãrãganului).

Ä Are un aspect tabular în cea mai mare parte. Principalele subdiviziuni ale Câmpiei Române sunt: Câmpia Olteniei, în vest, mai îngustã, divizatã de Valea Jiului în: Câmpia Bãileºtilor ºi Câmpia Romanaþilor. Între Valea Oltului ºi cea a Argeºului se întind: Câmpia Piteºtilor la nord, Câmpia Boianului, Câmpia GãvanuBurdea ºi Câmpia Burnazului. La est de râul Argeº, în jurul Bucureºtiului se desfãºoarã Câmpia Vlãsiei, iar la sud de Bucureºti se aflã Câmpia Mostiºtei. Spre est se desfãºoarã Câmpia Bãrãganului (cea mai întinsã subdiviziune a C. Române), consideratã grânarul României. Se terminã spre est cu douã subdiviziuni mai mici: Câmpia Siretului Inferior (cea mai joasã) ºi Câmpia Brãilei. Câmpia Românã este cea mai mare regiune agricolã a României, contribuind cu 40% la producþia agricolã. În subsol se gãsesc resurse de petrol ºi gaze de sondã exploatate în judeþele Prahova, Dâmboviþa, Teleorman, Brãila, Galaþi. Luncile sunt situate de-a lungul Dunãrii ºi pe vãile principalelor râuri din þara noastrã, fiind pãmânturi noi, formate prin depunere de aluviuni. Solurile sunt fertile, conþin multã umiditate, care se menþine timp îndelungat ºi favorizeazã condiþii prielnice culturilor de plante. Multe sunt folosite pentru culturile de zarzavaturi, porumb, grâu etc. În unele lunci s-au fãcut îndiguiri pentru a elimina excesul de apã din sol. Cea mai importantã este Lunca Dunãrii. Începe la Drobeta Turnu Severin ºi se terminã aproape de Tulcea. Între Turnu Severin ºi Calafat are o lãþime de 5 km, se lãrgeºte treptat pânã la Giurgiu, ajungând la 8-12 km. În aval de Cãlãraºi se lãrgeºte la maxim, respectiv 25 km în Balta Ialomiþei ºi Balta Brãilei (Insula Mare a Brãilei). Are un climat mai blând ca restul þãrii, fiind bine adãpostitã. Aici se cultivã zarzavaturi, legume, orez, porumb etc. ºi se gãsesc pãduri de esenþe moi (plop, arin, rãchitã, salcie etc.). În lacuri ºi bãlþi se practicã pescuitul.

Bucureºti – Piaþa Universitãþii, Teatrul Naþional

23

Câmpia Românã ºi Lunca Dunãrii

Delta Dunãrii Caractere generale

Ä Cel mai estic pãmânt al þãrii; aºezatã la vãrsarea Dunãrii în Marea Neagrã. Ä Este cea mai joasã regiune a þãrii, altitudinile variind de la 2-3 m la 6,5 m pe Grindul Chilia Veche (dunele de pe Grindul Letea ating 13 m altitudine). Ä Cea mai tânãrã regiune; s-a format ultima ºi continuã ºi astãzi sã se transforme.

Delta Dunãrii

24

Ä Împreunã cu sectorul lagunar Razim, are o suprafaþã de 4340 km2, din care 13% sunt porþiuni de uscat foarte rar inundate, 78% sunt terenuri în permanenþã acoperite de ape ºi 9% terenuri adeseori inundate. Ä Este o asociere de porþiuni de uscat (grindurile), lacuri, bãlþi, canale, mlaºtini ºi ostroave. y Grindurile sunt porþiuni de uscat (de origine diferitã). Grindurile fluviale (longitudinale); sunt fâºii înguste ºi lungi de uscat, de-o parte ºi alta a celor trei braþe principale, formate prin depunere de sedimente. Grindurile transversale (fluvio-maritime) sunt formate de nisipurile marine. Au înãlþimi de 5-6,5 m (Letea, Caraorman ºi Sãrãturile etc.), indicând vechi linii de þãrm. Grindurile continentale sunt resturi din vechiul uscat al Bugeacului de Nord, rãmas în interiorul Deltei – cum este Gr. Chilia (6,5 m). y Lacurile ºi bãlþile sunt numeroase, ocupând suprafaþa cea mai mare a Deltei. Cele mai multe sunt ghiolurile, cu ape dulci (L. Merheiu, L. Gorgova, L. Potelu etc.), cu adâncimi cuprinse între 2,5-3 m, lagunele (L. Razim, L. Smeica, L. Sinoe), provenite din vechi golfuri marine, închise prin cordoane de nisip. Acestea sunt marile domenii de pescuit ale þãrii. y Mlaºtinile ocupã pãrþile cele mai joase, fiind un amestec de depuneri fluviale ºi marine cu resturi de vegetaþie, fiind acoperite de ape ºi invadate de stuf ºi trestie.

Sat din Delta Dunãrii Farul vechi din Sulina

Braþele Dunãrii Dunãrea se varsã în Marea Neagrã prin trei braþe: Chilia, care transportã 60% din volumul de apã al Dunãrii; Sulina cu 18,8% (este cel mai navigat braþ, fiind amenajat); Sfântul Gheorghe deþine 21,2% din volumul de apã al fluviului. Principalele resurse ale Deltei sunt: Ä stuful – se recolteazã anual peste un milion de tone; utilizat la fabricarea hârtiei în combinatul de la Chiºcani (Brãila); Ä pescuitul – mari cantitãþi de peºte sunt pescuite anual (caras, crap, ºalãu, somn etc.); Ä agricultura se practicã pe grinduri, solul este fertil, cu recolte bogate (cereale, legume); se cresc animale. Ä pe lacuri, canale, pe braþele Dunãrii se practicã navigaþia (transportul de mãrfuri); Aici existã peste 286 specii de pãsãri („paradisul pãsãrilor“): raþe, gâºte sãlbatice, liºiþe, lebede, pelicani, pescãruºi etc.; unele trãiesc permanent în deltã, altele migreazã din alte pãrþi. Datoritã peisajului exotic ºi resurselor sale, delta are un uriaº potenþial economic ºi turistic. Delta Dunãrii

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Enumeraþi formele de relief carstic din Podiºul Mehedinþi. 2. De ce Masivul Dobrogei de Nord este inclus în rândul regiunilor deluroase ºi de orogen? 3. Ce climat existã în Podiºul Dobrogei de Sud? Cum se luptã împotriva lui? 4. Explicaþi formarea Podiºului Transilvaniei. 5. Faceþi o comparaþie între Subcarpaþi ºi dealurile ºi depresiunile din jurul Podiºului Transilvaniei. 6. Comparaþi relieful ºi clima din Câmpia Transilvaniei cu cele din Câmpia Moldovei.

7. Caracterizaþi componentele Podiºului Getic. 8. Cum s-au format dealurile de Vest? Dar regiunile de câmpie? 9. Comparaþi Câmpia Românã cu Câmpia de Vest pe baza urmãtoarelor elemente: poziþie geograficã, genezã, structurã petrograficã, aspectul reliefului. 10. Descrieþi solurile luncilor. Cum s-au format grindurile? 11. Eseu:Delta Dunãrii – potenþialul natural ºi valorificarea lui.

25

5. Particularitãþi climatice, hidrologice ºi biopedogeografice Potenþialul climatic al României În raport cu poziþia pe Glob (longitudine ºi, mai ales, latitudine) ºi cu amplasarea în cadrul continentului (distanþa faþã de marile mase continentale sau bazine oceanice) teritoriul României se încadreazã în caracteristicile tipului de climã temperat-continentalã, dar se supune ºi unor influenþe climatice regionale care nuanþeazã condiþiile climatice de ansamblu. Circulaþia generalã a atmosferei ºi prezenþa centrilor barici Circulaþia generalã a maselor de aer deasupra teritoriului României este reprezentatã de „vânturile de vest“, miºcare specificã pentru latitudinea þãrii noastre. În afarã de aceastã circulaþie pe direcþia vest-est, prezenþa ariilor de maximã presiune (anticicloni) ºi a celor de micã presiune (cicloni) poate determina ºi alte tipuri de evoluþii (de exemplu nord-sud). Principalii cicloni ºi anticicloni care îºi manifestã influenþa asupra climatului României sunt: anticiclonul azoric, ciclonul islandez, anticiclonul ruso-siberian ºi ciclonii mediteraneeni. Situarea acestor centri de presiune mare sau micã (centri barici) faþã de teritoriul þãrii noastre determinã condiþiile meteorologice concrete, modificând mecanismul circulaþiei generale a atmosferei. Un rol „perturbator“ în cadrul acestor procese îl are prezenþa lanþului carpatic, care modificã derularea proceselor atmosferice, deviazã traseul maselor de aer ºi produce diferenþieri importante ale aspectului vremii.

Astfel, bariera muntoasã amplasatã în calea maselor de aer vestice dã naºtere unor precipitaþii abundente pe versanþii expuºi direct, iar pe versanþii opuºi masele de aer sãrãcite de umiditate se manifestã prin fenomene de tip foehn. Este evident acest fenomen în cazul Munþilor Apuseni, cu „polul precipitaþiilor“ pe versantul vestic, expus (la Stâna de Vale) ºi cu fenomene de foehnizare, care duc la aridizarea climatului, pe versantul opus (adãpostit), în culoarul depresionar Alba Iulia-Turda. Relieful ºi suprafaþa subiacentã Relieful cu elementele lui, precum ºi caracteristicile suprafeþei de contact dintre uscat ºi atmosferã (tipul de substrat, solul, vegetaþia, teritoriile acoperite cu ape, aºezãrile omeneºti) determinã în mare mãsurã variabilitatea climaticã la nivelul teritoriului României. Cea mai importantã caracteristicã a reliefului care determinã legic elementele climatice este altitudinea. În raport cu altitudinea, temperatura scade cu aproximativ 0,5°C la 100 metri, iar precipitaþiile cresc cu aproximativ 100 mm la 100 metri. Având o desfãºurare între 0 m (nivelul Mãrii) pânã la peste 2 500 metri, relieful României determinã etajarea verticalã a tuturor proceselor ºi fenomenelor climatice. De asemenea, proporþionalitatea treptelor majore de relief impune existenþa unor tipuri de climate omogene corespondente: de munte, de dealuri ºi podiºuri, de câmpie. Acestea însã se modificã foarte mult în funcþie de caracteristicile locale: orientarea formelor de relief, expoziþia versanþilor, existenþa suprafeþelor acoperite cu ape, tipul de înveliº biopedogeografic. O particularitate a elementelor climatice este datã de prezenþa depresiunilor ºi a culoarelor de vale. Pentru spaþiile depresionare sunt caracteristice inversiunile de temperaturã (staþionarea aerului rece în interiorul depresiunii datoritã lipsei ventilãrii), iar pentru culoarele de vale canalizarea maselor de aer în lungul acestora ºi fenomenele de foehnizare la contactul cu spaþiul montan. Un element de mai micã importanþã pentru condiþiile climatice de ansamblu ale teritoriului României îl reprezintã Marea Neagrã. Datoritã dimensiunilor sale reduse ºi faptului cã este înconjuratã de mari întinderi continentale, aceasta exercitã o influenþã relativ scãzutã, manifestatã prin modificãri ale elementelor climatice pe o fâºie litoralã relativ îngustã (25 km), ºi prin prezenþa brizelor diurne. Particularitãþile principalelor elemente climatice

Poziþia centrilor barici ºi circulaþia vesticã

26

Elementele cele mai sugestive care evidenþiazã starea vremii pe termen scurt ºi tipul climatic sunt temperatura aerului, cantitatea de precipitaþii ºi regimul vânturilor.

Temperatura aerului Extinderea teritoriului României pe 5o latitudine induce o diferenþã de 2oC a temperaturii medii anuale, între nordul ºi sudul þãrii. Paleta altitudinalã care acoperã intervalul 0-2500 metri impune variaþii ale temperaturii medii anuale de la 11oC în sudul Câmpiei Române, la temperaturi de sub 0oC la altitudini de peste 2000 metri. Diversitatea condiþiilor fizico-geografice imprimã variaþii medii anuale de peste 13o C între sudul Câmpiei Române, litoralul Mãrii Negre, sudul Câmpiei de Vest ºi vârfurile din masivele Bucegi, Retezat, Fãgãraº, Rodnei. În culoarele de vale adânci ºi în depresiunile intramontane, cu frecvente fenomene de inversiune termicã, temperatura medie anualã este mai micã decât cea normalã pentru treapta altitudinalã respectivã (7,5o C în Depresiunea Braºov). Un alt element important care modificã etajarea termicã altitudinalã este orientarea versanþilor faþã de direcþia de miºcare a maselor de aer ºi faþã de Soare. Astfel, versanþii cu expoziþie sudicã ºi esticã au temperaturi medii anuale mai ridicate faþã de cei cu expoziþie nordicã. Fenomenele de tip foehn contribuie la creºterea temperaturilor medii anuale ale regiunilor submontane, datoritã încãlzirii aerului în timpul miºcãrii

descendente pe versanþii montani (regiunile din sud-estul Munþilor Apuseni sau din Subcarpaþii Curburii, unde temperatura medie anualã este cu 2o C mai mare faþã de cea normalã pentru etajul climatic respectiv). Influenþa moderatoare a Mãrii Negre se face simþitã prin temperaturile medii ale lunii celei mai reci, de peste 0o C înregistrate, în sud-estul litoralului românesc (0,3o C la Mangalia). Valorile extreme ale temperaturilor (minime sau maxime) nu sunt elemente definitorii pentru climatul României ºi se datoreazã doar conjuncturii unor factori favorabili. Astfel, temperatura maximã absolutã este de +44,5o C (Ion Sion, în estul Câmpiei Române, la 10 august 1951, pe fondul unei invazii de mase de aer foarte cald tropical). Temperatura minimã absolutã este de –38,5o C (Bod în Depresiunea Braºovului, în condiþii de inversiune termicã ºi stagnare a aerului rece pe fundul depresiunii). Precipitaþiile atmosferice În raport cu poziþia teritoriului faþã de circulaþia maselor de aer vestice (oceanice), cu umiditate mare, cantitatea de precipitaþii scade în medie de la Vest la Est. Astfel, de la cantitãþi de peste 600 mm anual în Câmpia de Vest, la 500-600 mm în Câmpia Românã se ajunge la cantitãþi de sub 400 mm în Dobrogea.

I G

A

P.

R

peste 11o C 10-11o C 6-10 o C 0-6 o C sub 0 o C Temperatura maximã absolutã Temperatura minimã absolutã

RE

A

U C R A I N A

N

MO

U

LDO VA

UCRAINA

I U G S

RÃ

O V I A

B U L G A R I A

MARE

A

A NEA G

L Temperaturile medii anuale

27

RE

U C R A I N A

I

OL DO

R

M

A

P. VA

A

Precipitaþii medii anuale sub 400 mm 401-500 mm 501-600 mm

N

G

601-700 mm 701-1000 mm 1001-1400 mm

U

peste 1400 mm

I U G

UCRAINA

O S L I A Precipitaþiile medii anuale

Altitudinea are un rol determinant în stabilirea cantitãþilor de precipitaþii. Aºa se explicã valorile mari ale precipitaþiilor înregistrate în regiunile montane (Stâna de Vale – 1541 mm, Vârful Omu – 1277 mm). Rolul de baraj orografic al Carpaþilor se face simþit în diferenþa dintre cantitãþile de precipitaþii înregistrate în partea nord-vesticã a þãrii (550-650 mm în câmpie, datoritã influenþelor oceanice) ºi cea sud-esticã (400500 mm, sub influenþa aerului continental). Aceste influenþe determinã repartiþia cantitãþii medii anuale de precipitaþii. Determinarea variaþiilor în timp ºi spaþiu ale cantitãþilor de precipitaþii este importantã pentru a se putea stabili mãsurile de preîntâmpinare ale efectelor negative provocate de acestea (secete, inundaþii). Vântul Regimul ºi direcþia vântului sunt determinate de circulaþia generalã a atmosferei deasupra Europei ºi de particularitãþile reliefului. În funcþie de trãsãturile orografiei, se constatã variaþia direcþiei preponderente a vântului pe teritoriul þãrii noastre. În interiorul arcului carpatic, fragmentarea reliefului imprimã vântului direcþii diferite: nord-vest în Podiºul Someºan, nord în Câmpia Transilvaniei ºi Podiºul Târnavelor, sud-vest în culoarul Mureºului. În exteriorul arcului carpatic direcþia vîntului este relativ paralelã cu acesta. La altitudini de peste 2 000 metri se constatã o dominanþã a vântului din sectorul vestic, ca o consecinþã

28

B U L G A R I A

MARE

V

A NEA GRÃ

A Harta redã o situaþie medie multianualã, faþã de care apar de obicei variaþii temporale ºi spaþiale ale precipaþiilor, manifestate sub forma unor perioade ºi regiuni cu precipitaþii mai mari sau mai mici decât media.

a miºcãrii generale a aerului la latitudinea þãrii noastre de la vest spre est (vânturile de vest). Pe teritoriul României se manifestã ºi o serie de vânturi cu caracter regional ºi local: * Crivãþul, vânt rece ºi uscat, bate dinspre Rusia; se manifestã prin geruri ºi viscole puternice, mai ales în regiunile din sud-estul ºi estul þãrii. O prelungire a sa pe culoarele depresionare ale Carpaþilor Orientali (Giurgeu, Ciuc ºi Braºov) este denumitã nemira. * Austrul bate dinspre sud-vest; este un vânt uscatsecetos cu manifestare continuã tot timpul anului, mai ales în sudul ºi sud-vestul þãrii. * Foehn-urile sunt vânturi calde ºi uscate, care se formeazã la traversarea lanþurilor muntoase de cãtre masele de aer, pe versanþii opuºi. Cele mai importante regiuni cu manifestare a foehn-ului sunt cele din sudestul Munþilor Apuseni, exteriorul Carpaþilor ºi Subcarpaþilor Curburii, ºi versantul nordic al munþilor Fãgãraº, unde poartã denumirea de vântul mare. * Brizele montane ºi cele marine, ca manifestare a contrastelor munte-vale ºi uscat-mare, au o frecvenþã zilnicã ºi modificã local unele caracteristici climatice. Regionarea climaticã Caracterul temperat-continental al climei României este nuanþat de câteva influenþe climatice exterioare generate de tipurile climatice învecinate: continentalã în

est, oceanicã în vest, submediteraneeanã în sud-vest, balticã în nord-est, continental aridã în est ºi sud-est. Ä Climatul cu influenþe oceanice se manifestã mai ales în Transilvania, Munþii Apuseni, Dealurile ºi Câmpia de Vest prin creºterea cantitãþilor de precipitaþii cu 200 mm anual ºi atenuarea amplitudinilor termice dintre iarnã ºi varã. Ä Climatul cu influenþe submediteraneene cuprinde o parte a Banatului ºi Olteniei ºi este caracterizat prin temperaturi medii anuale mai mari cu 2°C, ierni mai ploioase ºi manifestarea „Austrului”. Ä Climatul cu influenþe continental-aride se desfãºoarã în estul ºi sudul Moldovei, estul Câmpiei Române ºi în Podiºul Dobrogei datoritã pãtrunderii maselor de aer continentale dinspre Asia (Siberia). Este caracterizat de ierni geroase, veri secetoase ºi acþiunea „Crivãþului”. Ä Climatul cu influenþe baltice în nordul Carpaþilor Orientali ºi Podiºul Sucevei se manifestã prin ierni foarte reci ºi precipitaþii mai bogate datoritã maselor de aer de origine oceanicã. Ä Climatul de tranziþie de la influenþele oceanice ºi submediteraneene la cele de ariditate cuprinde centrul Câmpiei Române ºi Podiºul ºi Subcarpaþii Getici. Ä Climatul cu influenþe pontice în lungul litoralului are ca rezultat creºterea umiditãþii atmosferice, atenuarea amplitudinilor termice ºi manifestarea brizelor.

Prezenþa pe teritoriul României a altitudinilor de la 0 la 2500 metri conduce la etajarea climei, de la cea de câmpie ºi litoral, la cea de dealuri ºi podiºuri, pânã la cea montanã. Climatul montan: temperaturi medii anuale mai mici de 6o C, precipitaþii abundente (700-1200 mm anual) ºi vânturi puternice. Climatul de dealuri ºi podiºuri: caractere intermediare între cel de munte ºi cel de câmpie, respectiv temperaturi medii anuale între 6-10 o C, precipitaþii de 600-800 mm, vânturi influenþate de relieful local. Climatul de câmpie, reprezentativ pentru teritoriile cu altitudini sub 200-300 m; temperaturi medii anuale mai ridicate (10-11o C), cu variaþii mari (zilnice ºi în anotimpuri), ºi precipitaþii relativ reduse (400-600 mm). Caractere aparte prezintã climatele urbane. Pe fondul trãsãturilor principale date de etajul climatic în care se încadreazã ºi influenþele climatice la care sunt supuse, acestea dezvoltã o serie de caracteristici proprii. Temperatura aerului este mai ridicatã decît a regiunilor învecinate (astfel, în jurul marilor oraºe se produce „briza urbanã“, viteza vântului scade ºi este direcþionat în raport cu reþeaua stradalã, precipitaþiile sunt mai bogate datoritã cantitãþilor mai mari de aerosoli).

RE

U C R A I N A

DO

I R

OL

de munþi înalþi de munþi joºi de dealuri ºi podiºuri înalte de dealuri ºi podiºuri joase de câmpie ºi deltã

U

N

G

VA

A

M

A

P.

Influenþe climatice 1. Oceanicã 2. Submediteraneanã 3. De tranziþie 4. De ariditate 5. Balticã 6. Ponticã Etaje climatice

Vânturi Vânturi de tip foehn Crivãþul Austrul Brize marine

UCRAINA I U L A V I A

B U L G A R I A

MARE

S

A NE AGR

O

Ã

G Regionarea climaticã

29

Particularitãþi hidrologice ale României Climatul ºi relieful (litologia ºi morfologia) sunt elementele predominante în stabilirea caracteristicilor hidrologice ale unui teritoriu. Astfel, poziþia geograficã a României în cadrul zonei de climã temperat-continentalã ºi prezenþa lanþului carpatic în centrul teritoriului sunt factori majori în determinarea configuraþiei reþelei hidrografice ºi a caracteristicilor hidrologice de ansamblu. Apele subterane Sunt rãspândite inegal în teritoriu, în funcþie de condiþiile litologice ºi climatice. Regiunile muntoase beneficiazã de precipitaþii bogate, dar au un substrat în general compact, nefavorabil acumulãrii apei; excepþie fac regiunile carstice, care permit înmagazinarea apelor subterane în fisurile rocilor calcaroase. În funcþie de originea, adâncimea ºi condiþiile de înmagazinare întâlnim: ape freatice (de micã adâncime, legate direct de alimentarea din precipitaþii sau râuri) ºi ape de adâncime (acumulate prin infiltrãri de lungã duratã). Existenþa apelor minerale, legate de prezenþa faliilor, a structurilor vulcanice carpatice sau a zãcãmintelor minerale (sare, cãrbuni, petrol), este de o mare importanþã economicã ºi balnear-curativã. Pe liniile de falii din vestul þãrii îºi fac apariþia apele termale (Bãile Herculane, Vaþa, Moneasa, Tinca, Bãile Felix, Oradea). În unele locuri sunt folosite pentru curã balnearã iar acolo unde au debite mari sunt folosite la încãlzirea locuinþelor, a serelor sau ca apã industrialã (Oradea). Râurile Majoritatea râurilor din România izvorãsc din Munþii Carpaþi, ceea ce imprimã un caracter radiar-divergent reþelei hidrografice. Direct sau indirect, Dunãrea dreneazã marea majoritate a teritoriului þãrii (98%), restul fiind tributar Mãrii Negre. Se poate spune cã reþeaua hidrograficã a României are un caracter carpatic din punct de vedere al originii ºi danubiano-pontic din punct de vedere al colectãrii. O caracteristicã importantã a volumelor de apã scurse în timpul anului este imprimatã de caracterul temperat-continental al climei. Astfel, se observã o distribuþie inegalã a volumelor de apã scurse (30-50% primãvara ºi numai 15-20% vara), fapt ce impune mãsuri specifice de gospodãrire a resurselor de apã. În funcþie de bazinele colectoare, distribuþia geograficã ºi regimul de scurgere râurile interioare pot fi grupate: y Grupa râurilor vestice, colectate de cãtre Tisa, cuprinde urmãtoarele sisteme hidrografice: Viºeul ºi Iza dreneazã versanþii nordici ºi vestici ai munþilor Oaº, Gutâi, Þibleº ºi Rodnei, traversând Depresiunea Maramureºului; Someºul, format prin unirea la Dej a Someºului Mare (cu izvoarele în Munþii Rodnei) ºi a Someºului Mic (cu izvoarele în Munþii Apuseni); Crasna; Criºurile (Repede, Negru ºi Alb) ºi Barcãul dreneazã versanþii vestici ai Munþilor Apuseni; Mureºul (cel mai mare râu al acestei grupe), cu izvoarele în masivul Hãºmaºu Mare, strãbate Depresiunea Giurgeului,

30

Depresiunea Transilvaniei, sudul Munþilor Apuseni, Dealurile ºi Câmpia de Vest. Principalii sãi afluenþi sunt Târnavele (cu izvoarele în Carpaþii Orientali), Arieºul ºi Ampoiul din Munþii Apuseni, Sebeºul ºi Streiul din Carpaþii Meridionali. Bega – ultimul râu al grupei de vest care reprezintã singurul canal navigabil din cadrul râurilor interioare. y Grupa râurilor sudice este alcãtuitã din afluenþii direcþi ai Dunãrii. Timiºul, cel mai mare râu al Banatului, izvorãºte de pe versantul estic al masivului Semenic având ca afluent Bistra. Bîrzava, Caraºul ºi Nera, cu obârºiile în „castelul de apã“ al Semenicului, curg spre Vest ºi se varsã direct în Dunãre. Cerna, cu izvoarele în Munþii Godeanu, se varsã în Dunãre în dreptul localitãþii Orºova. Jiul, format în Depresiunea Petroºani prin unirea Jiului de Est cu Jiul de Vest, strãbate defileul de la Lainici ºi bazinul Rovinari ºi primeºte ca afluenþi Gilortul ºi Motrul. Oltul, cu izvoarele în masivul Hãºmaºu Mare, strãbate un traseu variat pânã la vãrsarea în Dunãre. În bazinul superior primeºte ca afluenþi Râul Negru, Bârsa ºi Homorodul, apoi Cibinul cu afluentul sãu Hârtibaciul, Lotrul, cu lacul de acumulare Vidra; în bazinul inferior principalul afluent este Olteþul. Argeºul dreneazã versantul sudic al Munþilor Fãgãraº; în zona de câmpie primeºte ca afluenþi Neajlovul ºi Dâmboviþa. Ialomiþa, cu izvoarele în Munþii Bucegi, traverseazã Câmpia Românã de la vest la est, având ca afluent Prahova. y Grupa râurilor estice cuprinde sistemele hidrografice ale Siretului ºi Prutului. Siretul (cel mai mare rîu interior, cu un debit mediu de 220 m3/s) izvorãºte din Carpaþii Pãduroºi, de pe teritoriul Ucrainei, ºi colecteazã principalii afluenþi de pe versantul estic al Carpaþilor Orientali (Suceava, Moldova, Bistriþa, Trotuº, Putna, Buzãu) ºi din Podiºul Bârladului (Bârladul). Prutul, deºi mai lung, are un debit mai scãzut, iar principalul afluent este Jijia. y Grupa râurilor dobrogene. Datoritã caracterului „insular“ ºi climei secetoase reþeaua hidrograficã a Dobrogei este alcãtuitã din râuri scurte, cu debite mici, cu frecvente fenomene de secare vara. Principalele râuri sunt Teliþa ºi Taiþa care se varsã în lacul Razim, iar în partea de sud existã o serie de râuri mai mici care se varsã în Dunãre ºi în limanele din lunca Dunãrii. Dunãrea – prezentã pe teritoriul României, pe o lungime de 1075 km (mai mult de o treime din total), îi dã caracterul de þarã danubianã. Importanþa Dunãrii este foarte mare, atât ca arterã de transport, cât ºi ca resursã de apã, potenþial hidroenergetic etc. Traseul strãbãtut de la intrarea în þarã, la Baziaº, pânã la vãrsarea în Marea Neagrã, ºi diferenþierile morfohidrografice impun delimitarea a patru sectoare cu caracteristici distincte: y Sectorul de defileu dintre Baziaº ºi Gura Vãii (144 km) se prezintã ca o alternanþã de îngustãri ale albiei, datorate constrângerilor litologice (Cazanele Mari, Cazanele Mici, Porþile de Fier), precum ºi lãrgiri ale acesteia sub forma unor depresiuni sau confluenþe (Moldova

31

Reþeaua hidrograficã (organizarea pe bazine ºi grupe hidrografice)

Veche, Orºova). Construirea sistemului hidroenergetic ºi de navigaþie de la Porþile de Fier a modificat în totalitate cursul natural al Dunãrii, înlãturând ºi problemele de navigaþie impuse de vechiul curs. ySectorul Porþile de Fier-Cãlãraºi, unde valea Dunãrii are un profil asimetric, cu malul drept mai înalt ºi abrupt ºi cel stâng mai jos, cu lunca ºi terasele bine dezvoltate. Fluviul curge aici într-o singurã albie, cu excepþia despletirilor provocate de numeroasele ostroave. y Sectorul Cãlãraºi-Brãila sau al „bãlþilor“ este reprezentat de fostele bãlþi ale Ialomiþei ºi Brãilei, actualmente îndiguite ºi desecate în mare parte. Dunãrea dezvoltã în acest sector o luncã largã, care atinge chiar 20 km, cu terenuri foarte productive, cultivate agricol. y Sectorul Dunãrii maritime (Brãila-Sulina), cu adâncimi mari, menþinute pentru navigaþie. Braþul Sulina este canalizat; pentru a împiedica formarea „barei“ de aluviuni a fost prelungit în mare prin intermediul a douã diguri laterale cu o lungime de 10 km. Lacurile Sunt în numãr de peste 4000 ºi prezintã o mare varietate atât din punct de vedere al originii cuvetei lacustre, cât ºi al modului de utilizare. y În zona montanã înaltã (etajul alpin) s-au format lacuri glaciare, dezvoltate în circuri ºi vãi glaciare, cum sunt cele din Munþii Retezat (Bucura, cel mai întins– 10 ha; Zãnoaga, cel mai adânc–29 m), Munþii Fãgãraº (Bâlea, Capra, Podragu Mare), Parâng (Gâlcescu), Munþii Rodnei (Lala Mare ºi Buhãescu). De asemenea, în unele doline ºi depresiuni carstice s-au format lacuri carstice: Ighiu în Munþii Trascãului, Vãrãºoaia. Lacul vulcanic Sfânta Ana este format prin acumularea apei într-un vechi crater. Prin alunecarea unui versant ºi bararea cursului unei vãi se formeazã lacuri de baraj natural (Lacul Roºu). y În regiunea subcarpaticã ºi cea de podiº, legate de prezenþa ºi exploatarea zãcãmintelor de sare, s-au format lacuri sãrate. Au la origine dizolvarea naturalã a masivelor de sare sau surparea ºi umplerea cu apã a unor exploatãri: în Subcarpaþii Getici ºi Curburii (SlãnicPrahova, Telega, Ocniþa, Ocnele Mari), în diapirul Podiºului Transilvaniei (Ocna Sibiului, Sovata, Ocna Dej, Turda),

Lacul sãrat Cojocna, jud. Cluj

32

Dunãrea la Cernavodã

Depresiunea Maramureº (Ocna ªugatag, Coºtiui). y Pentru regiunile de câmpie sunt specifice lacurile de luncã (bãlþile), mai rãspândite în lunca Dunãrii ºi a principalelor râuri (Prut, Siret, Ialomiþa, Argeº, Olt, Mureº, Someº). În Câmpia Românã sunt prezente limanele fluviatile (Mostiºtea, Floreasca, Herãstrãu, Snagov, Cãldãruºani) ºi lacuri formate în crovuri (depresiuni de tasare în loess). În Bãrãgan, datoritã evaporaþiei intense din timpul verilor secetoase, apele freatice antreneazã în miºcarea lor ascensionalã sãruri din depozitele superficiale, care duc la apariþia lacurilor sãrate (Lacul Amara, Lacul Sãrat, Movila Miresii). y Pe litoralul Mãrii Negre s-au format limanele fluviomarine (Taºaul, Techirghiol, Mangalia) ºi lagunele marine (Razim, Sinoe, Siutghiol). y Impusã de necesitãþi de ordin practic (alimentare cu apã, producere de energie electricã, prevenirea inundaþiilor, pisciculturã) a luat o mare amploare construcþia lacurilor de baraj antropic. Astfel, au fost construite salbe de lacuri de acumulare pe râurile Argeº (Vidraru), Lotru (Vidra), Bistriþa (Izvorul Muntelui), Prut (Stânca-Costeºti), Olt, Someº (Fântânele-Beliº), Criºul Repede etc. Iazurile ºi heleºteiele au fost amenajate încã din Evul Mediu în Câmpia Moldovei (Dracºani), Câmpia Transilvaniei (Geaca, Þaga) ºi Câmpia de Vest (Cefa).

Lacul de acumulare Gura Apelor, Munþii Retezat

Lacul Vulcanic Sf. Ana

Marea Neagrã ºi platforma continentalã Marea Neagrã mãrgineºte teritoriul României în partea de sud-est, pe o linie de þãrm de 244 km. Are originea în vechea Mare Sarmaticã, mult mai întinsã; actualmente are o suprafaþã de 451 490 km2, adâncimea medie de 1282 m, iar cea maximã de 2258 m. Este o mare continentalã tipicã, fiind situatã între Europa ºi Asia, comunicând cu Oceanul Planetar doar prin intermediul strâmtorii Bosfor. Aportul mare de ape continentale, colectate de pe o suprafaþã de aproape 2,5 milioane km2, îi imprimã caracteristici hidrologice specifice (salinitate redusã). Aspectul þãrmului a favorizat dezvoltarea oraºelor cu rol portuar sau balnear. Dintre porturile care sunt ºi staþiuni balneare amintim: Constanþa ºi Mangalia (România), Varna ºi Burgas (Bulgaria), Suhumi (Georgia), Ialta (Pen. Crimeea), Soci (Rusia). Alte porturi importante: Sulina în þara noastrã, Istanbul, Samsun, Trabzon (Turcia), Sevastopol, Odessa (Ucraina). Îi este specificã lipsa insulelor, doar Insula ªerpilor fãcând parte din vechiul uscat continental, iar celelalte,

mai mici, sunt formate prin acumularea aluviunilor la gurile de vãsare ale râurilor (ex. Insula Sahalin la vãrsarea braþului Sfântu Gheorghe). Dintre peninsule cea mai mare este Crimeea. Pe baza caracteristicilor fizico-chimic e pot fi diferenþiate douã straturi de apã: de suprafaþã, cu o grosime de 200 m, acoperã platforma continentalã, cu salinitate mai scãzutã (16-18%O), din cauza aportului de ape continentale, bogat în oxigen dizolvat, cu condiþii favorabile pentru dezvoltarea formelor de viaþã marine; stratul de adâncime (sub 200 m), cu salinitate mai mare (20-22%O), lipsit de oxigen, conþinut ridicat de hidrogen sulfurat (gaz toxic), impropriu pentru dezvoltarea formelor de viaþã. O particularitate a Mãrii Negre este lipsa curenþilor verticali care sã amestece cele douã straturi. Datoritã vânturilor, la suprafaþa apei se formeazã un circuit de curenþi de derivã care înconjoarã bazinul marin, având un caracter discontinuu în spaþiu ºi timp. În zona litoralului românesc direcþia preponderentã a curentului este de la nord-est spre sud-vest, fiind amplificatã de efectul de jet al vãrsãrii Dunãrii. De acþiunea acestui tip de curent se leagã atât formarea grindurilor maritime deltaice ºi a cordoanelor litorale, cât ºi retragerea actualã a liniei þãrmului din cauza eroziunii marine. Un alt tip de curent apare datoritã diferenþelor de salinitate, ºi implicit de densitate, existente între apele Mãrii Negre ºi cele ale Mãrii Mediterane. Astfel, apele mai sãrate (dense) ale Mediteranei coboarã, sub forma unor curenþi de descãrcare, peste pragul reprezentat de strâmtoarea Bosfor, iar apele mai dulci (uºoare) ale Mãrii Negre tind sã le înlocuiascã pe la suprafaþã formând un curent de compensaþie. Litoralul românesc se întinde de la braþul Musura, din delta secundarã a Chiliei (graniþa cu Ucraina), pânã la Oraºe Curenþi de suprafaþã Adâncime 0 – 200 m 200 – 1 000 m 1 000 – 2 000 m sub 2 000 m

Marea Neagrã

33

Vama Veche (la graniþa cu Bulgaria). Þãrmul poate fi împãrþit în 2 sectoare având ca delimitare capul Midia: Sectorul nordic, deltaic, format prin acumularea aluviunilor fluviale ºi marine, este jos (1-2 m deasupra nivelului mãrii), sub forma unei plaje întinse. Datoritã amenajãrilor hidroenergetice din bazinul Dunãrii cantitatea de aluviuni transportatã de fluviu a scãzut foarte mult, ceea ce a dus la retragerea liniei þãrmului cu pînã la 2-3 km în ultimii 50 de ani. Sectorul sudic, modelat prin abraziune marinã, este mai înalt (20-35 m), abrupt, sub formã de faleze dezvoltate pe calcare ºi loess. Platforma continentalã este mai extinsã în partea Nord-Vesticã, pânã la 180-200 km în larg. Este o veche câmpie, invadatã de apele mãrii în Cuaternar, fapt dovedit de vãile submarine aflate în continuarea celor de pe uscat ºi este acoperitã cu o cuverturã de nisipuri ºi mâluri de origine fluvio-marinã în care s-au descoperit hidrocarburi, în urma forajelor efectuate. Particularitãþi biogeografice ºi pedogeografice Vegetaþia ºi fauna Rãspândirea vegetaþiei ºi faunei naturale în latitudine ºi altitudine este condiþionatã de variaþia factorilor geoecologici: temperaturã, umiditate, sol, relief etc. Zonalitatea latitudinalã a vegetaþiei pe teritoriul României se poate observa în cazul regiunilor de câmpie ºi dealuri joase (sub 300-400 m). Repartiþia vegetaþiei naturale

y Zona de stepã, caracterizatã prin lipsa pãdurilor ºi prezenþa masivã a pajiºtilor cu specii ierboase de colilie, pãiuº, acoperã teritorii din partea de sud-vest a Platformei Covurlui, o parte din Câmpia Siretului Inferior, jumãtatea esticã a Câmpiei Bãrãganului ºi Podiºul Dobrogei. y Zona de silvostepã cuprinde asociaþii de specii ierboase stepice, combinate cu pâlcuri de pãdure de stejari xerofili (stejar pedunculat, stejar pufos). Ocupã suprafeþe întinse în Podiºul Moldovei, Câmpia Siretului, vestul Câmpiei Bãrãganului, Podiºul Dobrogei, Câmpia Olteniei ºi Burnazului, Câmpia de Vest. y Zona pãdurilor se dezvoltatã datoritã creºterii cantitãþilor de precipitaþii. Începând de la altitudinile de 300-400 m, legitatea care dominã repartiþia vegetaþiei naturale este cea a etajãrii verticale. În corelaþie cu aceasta se pot diferenþia câteva etaje caracteristice: y Etajul pãdurilor de foioase, cuprins între altitudinile de 300-400 m ºi cele de 1000-1200 m, este alcãtuit în mare parte din stejar (cer, gârniþã, gorun) pânã la 600-700 m ºi fag pânã la 1000-1200 m. Fagul se amestecã adeseori cu molidul formând un etaj de tranziþie. y Etajul pãdurilor de conifere de la 1200 m pânã la 1600-1800 m (este alcãtuit în mare parte din specii ca molidul ºi, mai rar, bradul). y Etajul pajiºtilor ºi tufãriºurilor alpine la altitudini de peste 1600-1800 m cuprinde în partea inferioarã asociaþii

U C R A I N A Zone de vegetaþie

P.

Pãduri de foioase Pãduri de molid Etajul alpin

G

MO

A

R

I

A

RE

Stepa Silvostepa Pãduri de foioase termofile

U

N

LDO VA

UCRAINA I U O

RÃ

G A V I A

34

MARE

L

A NEA G

S

B U L G A R I A

de jneapãn, ienupãr, afin, meriºor, iar în partea superioarã pajiºti alpine care trec spre zona golurilor alpine. Condiþiile de climã ºi sol pot impune tipuri de vegetaþie diferitã de cea zonalã: vegetaþia de luncã (zãvoaie ºi stufãriºuri cu salcie, arin, plop, papurã), de stâncãrii, de nisipuri, de terenuri salinizate. Fauna specificã teritoriului României este rezultanta întrepãtrunderii speciilor central-europene de pãdure, cu cele est-europene de stepã ºi cu cele sud-europene termofile. Populaþiile de animale terestre de pe teritoriul þãrii sunt dispuse în zone ºi etaje faunistice care corespund aproximativ cu zonele ºi etajele de vegetaþie. Dintre speciile alpine se pot menþiona capra neagrã, relicvã din ultima perioadã glaciarã, ºi marmota care sunt ocrotite de lege. În zona pãdurilor montane de conifere sunt animale de interes cinegetic: ursul, cerbul, râsul, cocoºul de munte ºi altele, cum sunt veveriþa, cãprioara. În etajul foioaselor apar mistreþul, lupul, vulpea, ºi o mare varietate de pãsãri: cucul, ciocãnitoarea, cinteza. În zona stepei ºi silvostepei, astãzi puternic antropizatã, vieþuiesc rozãtoarele (iepurele, ºoarecele, popândãul, hârciogul) ºi pãsãri (potârnichea, prepeliþa ºi dropia – pe cale de dispariþie). Fauna acvaticã se supune ºi ea legii etajãrii altitudinale. Apele reci, curate ºi bine oxigenate de la munte sunt domeniul de viaþã al pãstrãvului. În apele de deal ºi podiº se gãsesc mreana ºi cleanul iar în râurile mari de câmpie crapul ºi somnul. Dunãrea ºi delta sa reprezintã medii de viaþã aparte pentru fauna piscicolã,

alãturi de speciile autohtone pãtrund din Marea Neagrã în perioadele de depunere sturionii (nisetrul, morunul, pãstruga – producãtori de icre negre). Marea Neagrã este populatã de scrumbii, calcani ºi alþi peºti mai mici cum sunt stavrizii, guvizii ºi hamsiile. Solurile Repartiþia tipurilor de sol pe teritoriul României este supusã celor douã coordonate principale: latitudinea ºi altitudinea. Corespunzãtor condiþiilor climatice ºi de vegetaþie impuse de latitudine, teritoriului þãrii noastre ar trebui sã îi corespundã zona pedogeograficã a molisolurilor. Datoritã Carpaþilor, aceastã zonalitate latitudinalã (orizontalã) se transformã treptat într-o etajare altitudinalã, cu succesiunea: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri ºi umbrisoluri. Distribuþia spaþialã a solurilor în România este relativ concentricã, fapt impus de prezenþa „insularã“ a Carpaþilor în centrul teritoriului: zona molisolurilor corespunde regiunilor exterioare de câmpie joasã; zona argiluvisolurilor ºi cambisolurilor în regiunile de câmpie înaltã, deal ºi podiº; zona spodosolurilor ºi umbrisolurilor în regiunile montane. În interiorul arcului carpatic (Depresiunea Transilvaniei) aceastã zonare este mai puþin evidentã. În condiþiile variaþiei la nivel local a factorilor pedogenetici (litologie, microrelief, hidrografie, climã, vegetaþie) în cadrul zonelor de soluri apar solurile azonale, cum sunt cele aluviale, nisipoase, halomorfe, hidromorfe. 1 Soluri bãlane;

RE

U C R A I N A

DO

I R

4 Soluri cenuºii;

OL

G

VA

A

3 Cernoziomuri levigate;

M

A

P.

2 Cernoziomuri;

5 Soluri brun-roºcate; 6 Soluri podzolice; 7 Soluri brune eumezobazice;

N

8 Soluri brune-acide;

U

9 Spodosoluri ºi umbrisoluri; 10 Soluri aluviale;

UCRAINA I U G O L

GRÃ

S I A

B U L G A R I A

MARE

V

A NEA

A Solurile din România

35

Aprofundeazã

I.

SB-sol bãlan; C-cernoziom; CL-cernoziom levigat (argiloiluvial); CN-sol cenuºiu; PR-pseudorendzinã; SP-sol podzolic (luvisol albic); BO-sol brun-acid; PBsol brun ferifluvial; PD-podzol; HS-sol humicosilicatic; Orizonturile Am, Ao, Au sunt cele de acumulare a materiei organice, care dau fertilitatea solului; orizonturile Et, El sunt sãrãcite în elemente prin spãlare; orizonturile Bs, Bv, Bt, sunt cele de acumulare a argilei spãlate din orizonturile superioare; orizonturile C, Cca ºi R reprezintã roca mamã sau substratul (friabil sau dur). 3 Analizaþi profilul din figura alãturatã ºi evidenþiaþi relaþiile dintre elementele climatice, relief, vegetaþie ºi tipurile de sol.

II.

Profil geografic complex (climã-vegetaþie-soluri) peste unitãþile majore de relief ale României.

Pãdure de molid

Vegetaþie de terenuri salinizate

Vegetaþie de silvostepã 3 Identificaþi cele patru imagini dupã tipurile de climã, vegetaþie ºi soluri. 3 Analizaþi constrângerile impuse de substrat în dezvoltarea covorului vegetal. 3 Care sunt factorii determinanþi în dezvoltarea vegetaþiei în cazul acestor imagini?

36

Etajul golului alpin

6. Hazarde naturale ºi antropice Hazardele sunt acele manifestãri extreme ale fenomenelor naturale (geologice, geomorfologice, climatice, hidrologice) sau ale acþiunilor umane (accidente tehnologice, fenomene sociale, rãzboaie) care pun în pericol viaþa oamenilor sau produc pagube materiale. Prin natura caracteristicilor mediului, în România manifestãrile hazardelor naturale sau antropice îºi fac simþitã prezenþa la o scarã mai restrânsã comparativ cu alte regiuni ale Globului. Hazarde naturale În conformitate cu structurarea mediului pot fi: hazarde legate de substrat, hazarde atmosferice, hazarde legate de componenta hidricã ºi de componenta bioticã. Pe teritoriul României nu existã în prezent vulcani activi ci doar urme ale activitãþii lor, în consecinþã nu se poate vorbi de hazarde vulcanice. y Poziþionarea României în cadrul unei zone seismice active face ca problematica legatã de hazardele seismice sã fie foarte importantã. Activitatea seismicã este localizatã în câteva areale. Regiunea seismicã

7 - cca. 50 ani 7 - cca. 100 ani 8 - cca. 50 ani

P.

8 - cca. 100 ani

I

A

6 - cca. 100 ani

U C R A I N A RE

Zone de intensitate seismicã pe scara MSK ºi perioada medie de revenire

Vrancea cuprinde sectorul de curburã al Carpaþilor ºi Subcarpaþilor ºi este caracterizatã de producerea de cutremure la adâncimea de 70-150 km. Cauza lor este legatã de procesele de subducþie care au loc în aceastã regiune tectonicã. Aici a avut loc în 4 martie 1977 unul dintre cele mai devastatoare cutremure din þara noastrã, având magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter ºi hipocentrul la 110 km adâncime. Undele seismice generate de cutremur au produs pagube importante pe 35% din suprafaþa României, peste 1500 persoane decedate ºi peste 11 000 rãniþi. Pagubele materiale au fost evaluate la peste 2 miliarde dolari. Zonele cele mai afectate au fost Subcarpaþii Curburii, Câmpia Românã ºi Podiºul Moldovei. În România mai existã câteva arii seismice active care genereazã cutremure de o mai micã amploare: aria Banaticã, aria de Nord-Vest, aria Transilvanã ºi aria Ponticã. Intensitatea seismicã este o mãrime prin care se apreciazã efectele cutremurelor prin intermediul gradului de distrugere al clãdirilor, deformãrilor scoarþei terestre, percepþia cutremurului de cãtre oameni ºi animale etc. Pentru mãsurarea intensitãþii se utilizeazã scara Mercali Modificatã

G

MO

A

R

9 - cca. 100 ani

VA

U

N

LDO

I U

UCRAINA

G O S V

AN EA G

A

RÃ

L MA

RE

I A

B U L G A R I A

37

(MM) sau Medvedev-Sponhauer-Karnik (MSK), care au 12 unitãþi, începând de la cutremur cu intensitatea de 1 grad, care nu este perceput, pânã la un cutremur de 12 grade, care produce distrugeri totale. Magnitudinea reprezintã o altã modalitate de evaluare a unui seism. Ea exprimã cantitatea de energie eliberatã de cutremur ºi este exprimatã pe scara Richter de la 0,3 grade la 9 grade. Deplasãrile în masã. Varietatea petrograficã a României ºi prezenþa formelor de relief cu energie mare au permis dezvoltarea unor fenomene ºi procese geomorfologice (alunecãri de teren, prãbuºiri, rostogoliri) cu caracter de hazarde naturale. y Alunecãrile de teren sunt specifice la deal ºi podiº, acolo unde prezenþa rocilor argiloase ºi marnoase, precum ºi a pantelor mari reprezintã condiþii necesare pentru producerea lor. Ca factor favorizant, omul intervine prin despãduriri, suprapãºunat, trasarea unor drumuri în versanþi, construcþii.

rul lor de hazard natural este indiscutabil mai ales în zonele cu trasee turistice, pârtii de schi, staþiuni turistice, parcuri naturale.

Alunecare de teren pe substrat argilos salifer

Doborâturi de pãdure

Principalele regiuni afectate de alunecãri sunt: Subcarpaþii, Depresiunea Transilvaniei, cu alunecãrile de tip „glimee“ (alunecãri profunde, ocupând uneori suprafeþe foarte mari – ªaeº, Saschiz), estul Carpaþilor Orientali (favorizate de fliºul cretacic). Masele de pãmânt în miºcare produc importante pagube cãilor de comunicaþii, construcþiilor, bareazã vãi, distrug terenuri productive. y În Munþii Carpaþi, pe versanþii abrupþi, dezvoltaþi pe roci dure, se produc prãbuºiri ºi rostogoliri ale rocilor, formându-se trene de grohotiºuri. Beneficiind de condiþiile de formare (pante abrupte ºi prezenþa stratului de zãpadã, mai ales în masivele Bucegi, Fãgãraº, Retezat) se declanºeazã adeseori avalanºele. Caracte-

38

y Eroziunea în suprafaþã ºi ravenarea sunt legate de antrenarea particulelor de sol de cãtre apã. Fenomenele de eroziune în suprafaþã ºi ravenare sunt foarte frecvente în Subcarpaþi, Podiºul Moldovei ºi Podiºul Getic datoritã substratului friabil ºi distrugerii covorului vegetal. y Prin impactul pe care îl au, hazardele climatice reprezintã o ameninþare asupra mediului înconjurãtor. Furtunile sunt evenimente generate de vânturi foarte puternice însoþite de precipitaþii abundente, care produc pagube prin distrugerea construcþiilor, doborârea copacilor, blocarea circulaþiei. Un hazard natural cu efecte importante îl reprezintã varianta de iarnã a furtunilor – viscolul, care se manifestã cu frecvenþã ridicatã în teritoriile extracarpatice, mai ales în estul þãrii (Podiºul Moldovei ºi Bãrãgan), favorizat de contactul între masele de aer rece ale anticiclonului siberian ºi masele de aer mai calde mediteraneene. y Seceta este un hazard natural frecvent întâlnit mai ales în regiunile supuse influenþelor climatice de ariditate (Dobrogea, Bãrãganul, sudul Podiºului Moldovei). Lipsa precipitaþiilor peste 20 de zile în sezonul cald are efecte negative asupra culturilor agricole, resurselor de apã din pânzele subterane ºi lacurilor de acumulare. y Alte hazarde climatice cu efecte mai restrânse sunt fulgerele ºi tunetele, grindina, îngheþurile timpurii sau întârziate, bruma, poleiul, ceaþa. Fiecare dintre acestea se manifestã în diverse areale ºi perioade, efectele lor fiind pagubele materiale ºi pierderile de vieþi omeneºti.

y Inundaþiile sunt evenimentele hidrologice cu caracter de hazard, care genereazã cele mai importante pagube pe teritoriul României. Cauzele producerii acestor evenimente sunt de origine naturalã ºi antropicã. Ploile abundente ºi topirea bruscã a zãpezilor (sau ambele simultan) sunt cauzele principale ale inundaþiilor. Aceste condiþii, îndeplinite mai ales primãvara ºi vara, au provocat 50% din inundaþiile înregistrate în þara noastrã.

Efectele inundaþiilor în zona montanã

O mare parte din localitãþile ºi terenurile agricole sunt situate în luncile inundabile ale râurilor, fiind susceptibile de a fi inundate. Dupã marile inundaþii din 1970 ºi 1975 multe cursuri importante de apã au fost îndiguite ºi regularizate pentru prevenirea inundaþiilor. Ca urmare a despãduririlor dar ºi a altor cauze, încã se produc inundaþii puternice. Un potenþial hazard îl constituie prezenþa lacurilor de acumulare. Ruperea barajelor ar constitui evenimente cu urmãri foarte grave pe tot cursul râului în aval. y Invaziile de lãcuste ºi alþi dãunãtori produc pagube foarte mari culturilor agricole ºi vegetaþiei naturale. Asemenea invazii se produc în anii secetoºi în Dobrogea, Bãrãgan ºi Delta Dunãrii. y Incendiile pot afecta suprafeþe extinse de vegetaþie forestierã sau ierboasã. Sunt asociate cu perioadele secetoase, combinate cu intensificãri ale vântului ºi afecteazã, în special, regiunile din sudul þãrii. Pagubele afecteazã mai ales fondul forestier, fauna, culturile agricole, locuinþele etc.

În România procesul de industrializare din perioada 1950-1989 a dus la dezvoltarea tuturor ramurilor industriale ºi la repartizarea unitãþilor industriale pe tot teritoriul þãrii. În cele mai multe cazuri problemele legate de asigurarea instalaþiilor de prevenire a poluãrii ºi hazardelor au fost puse într-un plan secundar. Astfel, atât în timpul cât au funcþionat, cât ºi acum, când o parte din unitãþi sunt dezafectate sau în „conservare“, acestea prezintã un grad ridicat de periculozitate. Exploatarea cãrbunilor ºi a minereurilor neferoase în carierã a produs atât formele negative rãmase în urma extracþiei, cât ºi halde de steril. Extracþia, transportul ºi prelucrarea petrolului în regiunea Ploieºti au dus la poluarea solului ºi apelor freatice în aºa mãsurã încât sa format, în unele locuri, o „pânzã petrolierã“ provenitã din pierderile din conducte. Alte industrii cu potenþial de poluare mare sunt cea chimicã, metalurgicã, a cimentului, termoenergeticã. În urma activitãþilor industriale rezultã noxe care sunt evacuate în atmosferã ºi afecteazã calitatea aerului, ape uzate care sunt deversate în apele de suprafaþã ºi subterane producând poluarea acestora ºi deºeuri industriale care depozitate afecteaza calitatea solului. Prin darea în folosinþã a centralei atomo-electrice de la Cernavodã teritoriul României este expus riscului unui accident nuclear, dar aceasta se bazeazã pe un sistem tehnologic canadian, care este considerat printre cele mai sigure în lume. Transportul prezintã, de asemenea, caracteristici de hazard antropic. Pe ºosele se produc accidente în care pot fi implicate substanþe periculoase cu pagube importante.

Hazarde antropice Hazardele antropice sunt legate de acele activitãþi ale omului care reprezintã un grad de periculozitate imediatã sau pe termen lung. Acþiunile umane cu cel mai mare grad de hazard sunt activitãþile industriale (exploziile, scurgerile accidentale de substanþe toxice, incendiile, poluãrile accidentale).

Zlatna – o sursã de poluare

3 Analizaþi comparativ riscurile naturale ºi cele antropice din regiunea în care locuiþi. 3 Evaluaþi pagubele produse de aceste fenomene.

39

7. Resursele naturale de bazã ºi perspectivele lor Resursele naturale reprezintã baza dezvoltãrii economice ºi sociale a unui teritoriu. România dispune de resurse variate, dar majoritatea sunt insuficiente cantitativ ºi calitativ sau nepuse în valoare. În raport cu modul de utilizare întâlnim: y Resurse energetice, care pot fi neregenerabile sau regenerabile. Resursele energetice neregenerabile sunt cãrbunii, petrolul ºi gazele naturale. * Cãrbunii: România dispune de rezerve mici de cãrbuni estimate la 4 miliarde tone, dintre acestea peste 90% fiind cãrbuni inferiori (lignit, cãrbune brun ºi turbã). Bazinul Petroºani este principalul furnizor de huilã al þãrii. Huila de aici este folositã pentru obþinerea cocsului metalurgic sau în termocentrale. Cantitãþi mai mici sunt exploatate la Anina, în Munþii Banatului. Cãrbunii bruni sunt exploataþi în cantitãþi reduse în bazinul Comãneºti (Carpaþii Orientali), bazinul Almaºului (în nord-vestul Depresiunii Transilvaniei), bazinul BradÞebea (în sudul Munþilor Apuseni). Lignitul reprezintã 70% din rezervele de cãrbune ale României, fiind folosit, în special, pentru obþinerea energiei electrice în termocentrale (cãrbuni energetici). Pincipalele exploatãri sunt situate în bazinul Motru-Rovinari (Podiºul Getic), în Subcarpaþii Getici ºi Subcarpaþii Curburii (între Olteþ ºi Buzãu), bazinul Barcãu-Crasna (Dealurile de Vest) ºi bazinul Baraolt (Carpaþii Orientali). * Petrolul: România este printre primele þãri din lume Centre de exploatare a petrolului Centre de exploatare a gazelor naturale Rafinãrie de petrol

Repartiþia resurselor de petrol ºi gaze naturale

40

care au început valorificarea industrialã a petrolului (1857). Primele exploatãri, forate cu ajutorul sondelor mecanice, au fost cele din Valea Prahovei ºi Valea Trotuºului. Rezervele de petrol sunt estimate la aproximativ 250 milioane de tone, fiind în curs de epuizare datoritã exploatãrilor intense efectuate de-a lungul timpului (mai ales în perioada interbelicã). Producþia de petrol este de cca. 6 mil. t/an, în timp ce consumul este de peste 10 mil. t/an, fiind nevoiþi sã importãm. Prin mãrirea adâncimii (pânã la 7000 -10 000 m) ºi extinderea arealelor de prospectare (Câmpia Transilvaniei, platforma continentalã a Mãrii Negre) s-au identificat noi zãcãminte care vor fi puse în exploatare în viitor. Principalele zone de exploatare a petrolului sunt localizate în Subcarpaþii ºi Podiºul Getic, Câmpia Românã (asigurã 25% din producþia României în exploatãrile situate în arealele Videle ºi Urziceni-Galaþi), Subcarpaþii dintre Dâmboviþa ºi Buzãu (în prag de epuizare), Subcarpaþii Moldovei (Bazinul Tazlãului), Dealurile de Vest ºi Câmpia de Vest (la Sud de Mureº ºi Nord de Criºul Repede). Începând cu 1987 prin intermediul platformelor de extracþie (Prometeu, Gloria, Fortuna) se exploateazã zãcãmintele din platforma continentalã a Mãrii Negre. * Gazele naturale sunt o resursã energeticã de bazã, datoritã vechimii exploatãrilor (începutul sec. XX), rezervelor ºi ponderii pe care o au în balanþa energeticã. În România se extrag atât gazul metan (de o mare puritate, 98-99% metan), cantonat în structuri geomorfologice sub forma unor cupole, numite domuri, cât ºi gazele asociate (gaze de sondã), asociate structurilor petrolifere. Producþia internã nu satisface în totalitate cerinþele de consum, fiind necesare importuri din Rusia ºi Ucraina. Din totalul cantitãþii de gaze consumate aproximativ o treime este folositã ca materie primã în industria chimicã iar restul drept combustibil în termocentrale, industrie ºi consumul casnic. Zãcãmintele de gaz metan sunt situate în Podiºul Transilvaniei, iar extracþia se face în douã areale: la Nord de Mureº,

în Câmpia Transilvaniei ºi la Sud de Mureº, în Podiºul Târnavelor. Gazele de sondã însoþesc zãcãmintele petrolifere, în partea superioarã a acestora. Exploatarea lor se face în arealele petrolifere din Subcarpaþii ºi Podiºul Getic, Câmpia Românã, Câmpia de Vest ºi Subcarpaþii Moldovei. y Resursele energetice regenerabile derivã din cele trei surse primare de energie: Soarele, cãldura internã a Pãmântului ºi gravitaþia terestrã. * Energia solarã Potenþialul energetic solar al teritoriului României este legat mai ales de zonele cu insolaþie ridicatã, cu duratã mare de strãlucire a Soarelui în timpul anului, cum sunt Câmpia Românã ºi Dobrogea. * Energia eolianã a fost folositã încã din Evul Mediu prin intermediul morilor de vânt. Documentele istorice atestã prezenþa acestora mai ales în sudul Moldovei, Bãrãgan ºi Dobrogea. Pentru captarea energiei vântului se folosesc instalaþii speciale, numite turbine eoliene. Zonele favorabile pentru valorificarea potenþialului energiei eoliene sunt nordul litoralului Mãrii Negre, platforma continentalã, Câmpia Moldovei (vânturi cu viteze medii multianuale de 5-7 m/s, zona munþilor înalþi cu vânturi de 6-10 m/s). Pe termen lung se apreciazã cã ar putea fi amplasate turbine care sã însumeze 3000 MW. * Energia hidrotermalã este disponibilã în special în Câmpia de Vest. Apa termalã, având temperaturi de 50110o C, este folositã la încãlzirea locuinþelor (Oradea ºi Salonta), încãlzirea serelor, pisciculturã intensivã (Cefa), instalaþii de uscare a lemnului etc. Când sunt ºi mineralizate, sunt folosite ca resursã balnearã. Aceasta se realizeazã în peste 15 staþiuni balneoclimaterice din þarã. * Hidroenergia Deºi din punct de vedere al resurselor de apã România este consideratã o þarã sãracã, existând însã preocupãri pentru valorificarea potenþialului hidroenergetic al þãrii.

Barajul Tarniþa, pe Someºul Cald

Sunt în funcþiune hidrocentrale care însumeazã o putere instalatã de peste 6000 MW (40% sunt centralele de pe Dunãre – Porþile de Fier I ºi II, iar restul cele de pe râurile interioare). Pentru extinderea reþelei de hidrocentrale sunt necesare investiþii mari, recuperabile în perioade lungi. O soluþie este aceea de a valorifica potenþialul de resurse local prin intermediul microhidrocentralelor. * Energia nuclearã este consideratã resursã regenerabilã datoritã cantitãþilor mari de energie degajate dintr-o cantitate micã de combustibil nuclear (1 gram de uraniu produce de 3 milioane de ori mai multã energie decât 1 gram de combustibil convenþional). Din 1996 a intrat în funcþiune primul grup energetic de 700 MW al centralei atomoelectrice de la Cernavodã. Zãcãminte de uraniu se gãsesc în Carpaþii Orientali ºi Munþii Bihorului. y Resursele minerale de materii prime sunt cele care prin prelucrarea lor susþin dezvoltarea ramurilor industriale. Resursele metalurgice cuprind minereurile feroase ºi minereurile neferoase. * Minereurile de fier exploatate în România sunt de calitate inferioarã, cu un conþinut mic de metal (20-35%), acoperind doar 15-20% din capacitatea de prelucrare a industriei siderurgice (supradimensionatã), restul necesarului fiind acoperit din import (Ucraina, Rusia, Brazilia etc.). Principalele zãcãminte sunt cele de la Ghelari ºi Teliuc (Munþii Poiana Ruscã), Bãiºoara (Munþii Apuseni) ºi Lueta (Munþii Harghita). Manganul, necesar ca fondant în siderurgie, se exploateazã în zona Dornelor. * Minereurile neferoase sunt, în general, asociate în minereuri complexe (cupru, plumb, zinc, argint, aur). Minereuri complexe se extrag din arealul montan eruptiv (Oaº, Gutâi, Þibleº), Munþii Metaliferi ºi Munþii Poiana Ruscã. Minereul de cupru se exploateazã din nordul Carpaþilor Orientali ºi Munþii Banatului. Exploatarea minereurilor auro-argentifere cuprinde areale din Munþii Metaliferi ºi Munþii Gutâi. Zãcãmintele de bauxitã, minereul din care se extrage aluminiul, sunt localizate în Munþii Pãdurea Craiului. y Materialele de construcþii Varietatea petrograficã a teritoriului naþional permite exploatarea tuturor tipurilor de roci de construcþie, acestea fiind utilizate atât în forma lor brutã, cât ºi ca materie primã pentru diferite ramuri industriale (ceramicã, lianþi). Dintre rocile eruptive se exploateazã granitul în structurile hercinice ale Dobrogei de Nord ºi cele vulcanice din sudul Munþilor Metaliferi; bazaltul este extras în carierele din Carpaþii Orientali ºi Munþii Metaliferi. Rocile sedimentare sunt cele mai abundente ºi mai exploatate, având o repartiþie echilibratã în toate formele de relief. Cele mai importante sunt: calcarul, extras pentru construcþii sau pentru fabricarea cimentului (în vecinãtatea carierelor fiind amplasate fabricile de ciment), în Dobrogea, Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni; argilele grosiere, utilizate la fabricarea ceramicii de construcþii, au o mare

41

Cariera de exploatare a minereurilor complexe Roºia Poieni

Lacul Fântânele-Beliº (în perioade secetoase)

rãspândire pe teritoriul þãrii; argilele fine (caolinul), folosite la fabricarea ceramicii fine, se exploateazã la Aghireº (jud. Cluj) sau Parva (jud. Bistriþa-Nãsãud). Alte roci utilizate în construcþii ºi exploatate în cantitãþi mari sunt nisipul ºi pietriºul extrase din albiile râurilor. În categoria rocilor metamorfice de o mare importanþã este marmura, utilizatã în special în scopuri decorative, la placarea construcþiilor ºi monumentelor. Mai importante sunt carierele din Munþii Poiana Ruscãi, Munþii Metaliferi ºi Munþii Codru-Moma. y Sarea se exploateazã încã din Antichitate, constituind una dintre cele mai importante resurse ale subsolului românesc. Prezenþa ei este legatã de structurile diapire care mãrginesc lanþul carpatic din bazinul transilvan (Ocna Dej, Ocna Mureº, Praid). y Solul România dispune de resurse valoroase de sol, cu o distribuþie bine proporþionatã în cadrul teritoriului. Din punct de vedere cantitativ, cu 0,64 ha teren agricol/locuitor ºi 0,41 teren arabil/locuitor se poate afirma cã România este o þarã sãracã în resurse de sol. Dar aproximativ 25% din teritoriu este acoperit cu molisoluri cu fertilitate mare, 26% sunt argiluvisoluri pretabile la pomiculturã ºi viticulturã. Pentru îmbunãtãþirea condiþiilor pedologice au fost executate, pânã în anul 1990, importante lucrãri de îmbunãtãþiri funciare: irigaþii pe 2,3 mil. ha, desecãridrenaje pe 3,1 mil. ha, combaterea eroziunii pe 2,2 mil.ha. y Pãdurea reprezintã o importantã resursã de materie primã prin furnizarea de material lemnos. România dispune de peste 63 000 km2 de pãdure, ceea ce reprezintã 26% din teritoriu. Datoritã condiþiilor naturale favorabile fondul silvic din România este dintre cele mai valoroase din Europa, ponderea rãºinoaselor ºi a fagului fiind de peste 60% din volumul lemnos exploatabil. Peste 30% din pãduri au ºi rol de protecþie ºi conservare. y Apa Resursele de apã ale României sunt formate din reþeaua de râuri interioare, Dunãrea ºi apele subterane. Din punct de vedere al volumelor totale disponibile þara noastrã se situeazã în categoria þãrilor sãrace în resurse de apã.

Inegalitatea repartiþiei resurselor de apã

42

Câmpie inundatã din Delta Dunãrii

Distribuþia în timp ºi spaþiu a resurselor de apã variazã în funcþie de condiþiile climatice, substrat, folosinþe etc. Astfel, în general, în zonele montane existã resurse suficiente, mai ales din ape de suprafaþã, cu excepþia regiunilor carstice unde apele de suprafaþã se pierd în reþeaua subteranã. În zonele de câmpie se înregistreazã frecvente fenomene de secetã sau inundaþii. România are un patrimoniu piscicol de peste 500 000 ha suprafeþe ocupate de ape (100 000 ha cu iazuri ºi heleºteie, 10 000 ha lacuri ºi bãlþi, 300 000 ha în Delta Dunãrii, 90 000 ha lacuri de acumulare), la care se adaugã Marea Neagrã, Dunãrea ºi râurile interioare. Toate acestea au un potenþial estimat la peste 15 000 tone de peºte pe an. Evaluarea cunoºtinþelor 1. De câte feluri sunt resursele energetice? 2. Amintiþi-vã cele învãþate în clasa a XI-a despre energia solarã ºi energia eolianã. Credeþi cã existã posibilitãþi sã fie folosite pe scarã mai largã ºi în România? 3. Eseu: Rolul pãdurii ºi apei în economie ºi în viaþa noastrã. Strategii de protejare.

8. Transformarea mediului natural de-a lungul timpurilor istorice Beneficiind de condiþii atractive pentru locuire, teritoriul României a constituit un nucleu de populaþie încã din cele mai vechi timpuri. În încercarea continuã de a-ºi satisface nevoile de hranã ºi adãpost (mereu în creºtere) omul a transformat mediul natural într-un mediu antropizat. Transformãrile cele mai importante ale mediului natural raportate la scara timpului istoric sunt în principal cele legate de modificarea tipului de utilizare a terenurilor. Creºterea continuã a populaþiei a solicitat cantitãþi sporite de hranã, care la rândul lor au determinat trecerea omului de la statutul de culegãtor-vânãtor la cel de cultivator. Astfel s-a trecut de la ocuparea terenurilor cu pãduri sau vegetaþie stepicã la transformarea lor în teren arabil, plantaþii pomicole ºi viticole sau pãºuni. Se poate aprecia cã în Holocen mai mult de trei sferturi din teritoriul þãrii era ocupat cu pãduri (corespunzãtoare actualei zone ocupate de solurile de pãdure). Intensitatea ºi ritmul proceselor de modificare a mediului natural s-au accentuat în concordanþã cu creºterea continuã a numãrului populaþiei, dar ºi cu perfecþionarea mijloacelor tehnice de intervenþie asupra resurselor mediului. Modificãrile au început încã din Neolitic prin defriºarea suprafeþelor forestiere pentru obþinerea de terenuri pentru culturi agricole sau pãºuni. Tot atunci încep activitãþile legate de extragerea sãrii ºi a minereurilor metalice. În epocile istorice urmãtoare, respectiv a Bronzului ºi a Fierului, aceste tipuri de modificãri se intensificã ºi se extind în teritoriu. Astfel, din ce în ce mai multe suprafeþe sunt preluate în sistemul de culturã, extracþia de minereuri ia amploare producând excavaþii ºi modificãri ale reliefului la scarã micã. Totuºi, impactul activitãþilor umane din aceste perioade este redus. O diversificare a fenomenelor de transformare a mediului natural de pe teritoriul României are loc în perioada de stãpânire romanã. Se intensificã exploatarea minereurilor auro-argentifere din Munþii Apuseni, a minereurilor de fier din Munþii Banatului, a zãcãmintelor de sare din Depresiunea Transilvaniei ºi Subcarpaþi, a rocilor de construcþie din Dobrogea. Urme ale acestor vechi exploatãri se pãstreazã pânã astãzi sub forma vechilor mine ºi cariere. Extinderea reþelei de aºezãri a impus dezvoltarea unei reþele de drumuri pietruite cum au fost cele de pe valea Oltului, sau din culoarul TimiºCerna, continuat pânã în culoarul Alba Iulia-Turda ºi de aici în nordul Transilvaniei. Necesitatea sporitã de lemn în construcþiile militare ºi civile a dus, de asemenea, la intensificarea despãduririlor. Prin intermediul construcþiilor militare se pãstreazã pânã în prezent modificãri ale reliefului sub forma unor valuri de pãmânt („Brazda lui Novac“), ºanþuri de apãrare etc. În Evul Mediu, deºi tehnologia nu a înregistrat pro-

grese semnificative, creºterea continuã a numãrului populaþiei duce la modificãri din ce în ce mai profunde ale caracterului natural al mediului. Acum apar modificãri semnificative ale reþelei hidrografice semnalate în documentele istorice ºi care se pãstreazã pânã în prezent. Astfel, sunt semnalate lacurile ºi iazurile construite în scopuri piscicole, devierea unor cursuri de apã ºi bararea acestora pentru folosirea energiei apei la mori, pive, gatere sau alte instalaþii hidraulice. Perioada modernã ºi contemporanã impune ritmuri foarte alerte fenomenelor de transformare a mediului natural. Exploatarea mecanizatã a tuturor tipurilor de resurse (sol, subsol, pãdure) produce schimbãri cu caracter ireversibil de cele mai multe ori. Exploatarea lemnului începe sã devinã o activitate profitabilã de export, mai ales dupã 1829 când a fost liberalizat monopolul turcesc asupra comerþului Þãrilor Române. Din acest moment despãduririle s-au intensificat foarte mult din douã considerente: exportul de material lemnos ºi obþinerea de noi terenuri agricole pentru cultura cerealelor. Structura tipurilor de folosinþã a terenului s-a modificat radical; creºte ponderea terenurilor arabile, mai ales în Bãrãgan, Câmpia Moldovei, Câmpia Românã. Creºterea efectivului de animale domestice duce la pãºunatul excesiv atât al pajiºtilor montane, cât ºi al celor din regiunile de deal ºi câmpie. % 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 1250

1500

1750

1800

1850

1900

2000

Anul Pãduri

Pajiºti

Vii ºi livezi

Arabil

Alte suprafeþe

Transformarea modului de utilizare a terenului

Odatã cu dezvoltarea oraºelor, a industriei ºi reþelelor de comunicaþie, suprafeþe întinse sunt acoperite cu beton, asfalt, construcþii. Se produc intervenþii majore asupra reliefului prin exploatãri în mine ºi cariere, prin construcþia haldelor de depozitare. Reþeaua hidrograficã este puternic modificatã prin construirea lacurilor de acumulare, sistemelor de regularizare a debitelor, prin incinte îndiguite.

43

Dacã pânã în aceastã etapã majoritatea proceselor de transformare aveau un caracter sporadic, reversibil ºi local, de acum înainte transformãrile sunt ireversibile ºi cu impacte negative asupra mediului. Defriºarea vegetaþiei forestiere de pe versanþii abrupþi sau transformarea terenurilor aflate în pantã în terenuri arabile au declanºat fenomene geomorfologice de tipul alunecãrilor de teren, ravenãri, eroziune a terenului, poluare a apelor ºi aerului. Totalitatea transformãrilor mediului natural poartã denumirea genericã de antropizare. Apreciind acest fenomen la nivelul teritoriului României, pot fi identificate cel puþin trei grade de intensitate a procesului de antropizare: 1. Medii naturale sau aproape naturale, puþin modificate de activitatea antropicã. Se întâlnesc pe suprafeþe destul de restrânse mai ales în spaþiul montan, acolo

unde s-au pãstrat pãduri compacte sau pajiºtile alpine. Prezenþa umanã se face simþitã doar prin aºezãrile de tip risipit ºi o economie tradiþionalã de subzistenþã. 2. Medii moderat antropizate: acoperã cea mai mare parte a teritoriului þãrii ºi sunt reprezentate de suprafeþele aferente exploataþiilor forestiere, agricole. Folosinþa terenului a fost puternic modificatã dar îºi pãstreazã în principal funcþia de producþie primarã de bunuri. 3. Medii puternic antropizate: teritoriile în care caracterul natural a fost în totalitate înlocuit de rezultatele activitãþilor umane. Astfel de transformãri profunde sunt cele din ariile urbane (îndeosebi marile oraºe), zonele industriale (platformele ºi marile combinate industriale), arealele miniere ºi cãile de comunicaþii.

Repartiþia pãdurilor în holocen Pãduri de climã temperatã (foioase ºi conifere) Pãduri poienite Pãduri xerofile Pãduri ºi fâneþe de luncã Stepã Pajiºti alpine Pãduri cu fâneþe

Repartiþia pãdurilor în Holocen

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Comparaþi harta repartiþiei tipurilor de sol ºi harta repartiþiei pãdurilor pe teritoriul României în Holocen. Analizaþi suprafeþele ocupate cu tipuri de soluri specifice zonei de pãdure, cu suprafeþele ocupate cu pãduri în trecut.

44

2. Identificaþi transformãrile mediului natural pe componente: subsol, relief, sol, reþea hidrograficã etc. 3. Analizaþi evoluþia istoricã a transformãrilor mediului natural din regiunea voastrã.

Verificati-vã cunostintele pentru , , , examenul de Bacalaureat I. Completaþi spaþiile libere din propoziþiile de mai jos cu informaþia corespunzãtoare: 1. Prin centru, România este strãbãtutã de paralela de ... 2. Relieful carstic este creat în rocile ... 3. Defileul Topliþa-Deda s-a format în Munþii ... râul ... 4. Depresiunea aºezatã pe Valea Oltului ºi Lotrului este ... 5. Gazul metan se gãseºte în Podiºul Transilvaniei, în structuri numite ... 6. Principalele forme de relief glaciar sunt ... 7. Cel mai mare parc naþional ca suprafaþã este .... din Munþii ... 8. Cel mai complex sector subcarpatic este .... 9. Munþii Mãcinului s-au format în orogeneza ... II. Se dau urmãtoarele denumiri de câmpii: Criºurilor, Brãilei, Piteºtilor, Someºului, Burnazului, Timiºului, Vlãsiei, Careilor, Gãvanu-Burdea, Aradului, Olteniei. Scrieþi: a) Trei câmpii ce fac parte din Câmpia de Vest cu altitudini sub 100 m; b) Pãrþile din Câmpia Românã aflate între Olt ºi Argeº. III. Explicaþi: 1. Importanþa paralelei de 45° latitudine nordicã pentru România. 2. De ce Munþii Mãcinului se încadreazã ca unitate de relief în zona deluroasã. 3. De ce Delta Dunãrii este cea mai nouã ºi cea mai joasã regiune a României. 4. De ce în Câmpia de Vest se produc inundaþii la cele mai mici creºteri ale debitului râurilor. IV. Precizaþi: a) Douã deosebiri între relieful Câmpiei Române ºi relieful Câmpiei de Vest. b) Douã deosebiri ºi douã asemãnãri între Subcarpaþi ºi Carpaþii Meridionali. V. Caracterizaþi în aproximativ o paginã Podiºul Transilvaniei, precizând: poziþia geograficã, geneza, rocile, relieful. VI. Fixaþi pe harta de mai jos: a) paralelele ºi meridianele care traverseazã România; b) vecinii României; c) munþii vulcanici; d) cele patru mari grupe ale Carpaþilor Meridionali; e) subdiviziunile Podiºului Moldovei; f) subdiviziunile Câmpiei Române. VII. Cea mai extinsã depresiune din Munþii Carpaþi este ... Harta României

45

Verificati-vã cunostintele pentru , , , examenul de Bacalaureat I. Completaþi spaþiile libere din propoziþiile de mai jos cu informaþia corectã: 1. Lacul Roºu este format pe valea râului ... 2. Lacul Bucura este de origine ... 3. În þinuturile deluroase cantitãþile anuale de precipitaþii au valori de ... 4. Câmpia Transilvaniei beneficiazã de un climat de ... cu influenþe ... 5. Etajul stejarului este alcãtuit la partea inferioarã din specii ... iar la partea superioarã din ... II. Încercuiþi rãspunsul corect: 1. Cel mai mare iaz din Câmpia Moldovei este: a) Stânca-Costeºti b) Dracºani c) Geaca d) Morhei 2. Lacurile Coºtiui ºi Ocna ªugatag sunt formate în: a) calcare b) sare c) gips d) andezite 3. Cele mai mari valori ale precipitaþiilor se înregistreazã în: a) nordul þãrii b) vestul þãrii c) zona montanã d) sudul þãrii 4. Diferenþele cantitãþii de precipitaþii între Câmpia Românã ºi Câmpia de Vest sunt determinate de: a) diferenþe de altitudine; b) influenþe continentale c) influenþe pontice d) diferenþe de latitudine 5. Solurile cu surplus de umiditate se numesc: a) sãrãturi b) aluvionare c) lãcoviºti III. Se dau urmãtoarele denumiri: Desnãþui, Bârlad, Suºiþa, Covurlui, Putna, Slãnic, Râmna, Tutova, Olteþ, Zeletin, Milcov, Cerna, Racova. Selectaþi: a) cinci râuri din Podiºul Bârladului b) cinci râuri din Subcarpaþii Curburii. IV. Explicaþi ºi argumentaþi continentalismul termic relativ moderat al þãrii noastre. V. Precizaþi asemãnãri ºi deosebiri între Munþii Apuseni ºi Munþii Banatului, referitor la aspectul climatic.

46

II COMUNITATEA ªI ACTIVITÃÞILE UMANE 9. Evoluþii ºi structuri demografice

Evoluþii Evoluþia numericã a populaþiei în România Cu cca 21 700 000 de locuitori, România ocupã locul al 8-lea în Europa (dupã Germania, Marea Britanie, Franþa, Italia, Ucraina, Spania, Polonia) revenindu-i 3,8% din totalul populaþiei continentului european. Recensãmintele periodice ºi izvoarele din timpurile mai îndepãrtate (catagrafii, însemnãri de cronici, acte de danii, de succesiune etc.) relevã faptul cã populaþia þãrii a fost relativ numeroasã ºi stabilã, locuind mai ales în aºezãri rurale. Din informaþiile ce provin din Antichitate rezultã cã pe teritoriul Daciei, la venirea romanilor, populaþia era de aproximativ 1-2 milioane de locuitori. Mai târziu populaþia a crescut continuu, menþinându-se mai numeroasã în zonele deluroase ºi depresionare, care în timpuri de restriºte – migraþii sau cotropiri ale altor popoare – au oferit populaþiei bãºtinaºe nu numai adãpost, ci ºi posibilitatea de obþinere a unor resurse de trai, prin creºterea animalelor ºi cultura plantelor, uneori chiar la altitudini apreciabile (1000-2000 m). Dovada o constituie menþinerea pânã în zilele noastre a agroteraselor din zonele deluroase ºi montane. Studiile privind dinamica populaþiei pun în evidenþã o evoluþie echilibratã. Se remarcã doar douã perioade cu o creºtere mai accentuatã, ca urmare a unor cauze complexe, de ordin economico-social ºi medico-sanitar:

y perioada 1920-1930 – a revoluþiei demografice a României (s-a înregistrat un ritm de creºtere de 1,4%), fenomen care s-a manifestat mai tardiv ca în þãrile vesteuropene (mai dezvoltate). Fiind o þarã agrarã, industrializarea României a debutat mai târziu ºi, ca urmare, ºi efectele crizei economice au fost decalate în timp. y perioada 1967-1977 (cu un ritm de creºtere de 1,5%): politica demograficã a regimului comunist interzicea femeilor întreruperea sarcinilor, mãsurã care a gãsit populaþia total nepregãtitã ºi a dublat numãrul de naºteri. Politicile demografice aplicate de regimul Ceauºescu veneau pe fondul revoluþiei industriale (industrializarea forþatã). Cele mai reduse ritmuri de creºtere corespund perioadelor celor douã rãzboaie mondiale ºi anilor imediat urmãtori (1916-1920 – ritm de creºtere 0,5% ºi 1941-1948 cu ritm de creºtere 0,2%, suprapunându-se acestei perioade ºi foametea din anii 1945-1947). În rest a existat un ritm mediu de creºtere cu oscilaþii între 0,9%-1,2%. Din 1990, când avortul la simplã cerere este din nou permis, numãrul populaþiei României s-a redus între 1992 ºi 2002, scãzând cu cca 1 milion de locuitori.

47

(milioane de locuitori) 24,0 23,7

22,0 21,6

20,0 19

18,0

21,7

20,3

17,5

16,0

15,9

14,0

14,3

12,0

12,9

10,0 8,0 8,2

8,6

6,0 4,0 2,0 0,0 1859 1868 1912 1930 1948 1956 1966 1970 1977 1992 2002 (ani)

Evoluþia numericã a populaþiei

Densitatea populaþiei ºi structura pe medii (urban/rural)

48

Distribuþia geograficã a populaþiei României a) Factorii repartiþiei teritoriale a populaþiei au contribuit favorabil sau nefavorabil, mai ales cei istorici (care sunt determinanþi pentru anumite teritorii ºi etape socialistorice), la extinderea oicumenei. Ä Factorii naturali, de exemplu, au contribuit favorabil la o repartiþie armonioasã prin aceea cã au permis îmbinarea practicãrii diferitelor ocupaþii (agricultori, mineri, muncitori forestieri, comercianþi etc.). Ä Factorii sociali au contribuit favorabil la creºterea densitãþii populaþiei în unele zone. Astfel, pentru regiunile de câmpie din sudul þãrii, transhumanþa, liberalizarea comerþului pe Dunãrea de Jos în urma tratatului de la Adrianopol (1829) au dus la creºterea relativ rapidã a densitãþii populaþiei din aceste pãrþi. În schimb, rãzboaiele, epidemiile, migraþiile au influenþat nefavorabil, în sensul diminuãrii periodice a densitãþii populaþiei. Ä Factorii tehnico-economici – construirea de cãi ferate ºi dotarea lor cu gãri de mare activitate, construirea de ºosele de largã circulaþie, amenajarea de complexe hidroenergetice, deschiderea unor exploatãri importante au contribuit la menþinerea populaþiei în anumite zone. b) Densitatea populaþiei Densitatea generalã de 91,02 loc/km 2 situeazã România în categoria þãrilor cu densitate mijlocie pe continentul Europa, unde densitatea medie este de 98,4 (þãrile nordice: 13-20 loc/km2, Olanda, Belgia, Germania între 230-380 loc/km2). Analiza hãrþii densitãþii populaþiei pe judeþe pune în evidenþã unele diferenþieri faþã de media pe þarã. Astfel, 12 judeþe au densitãþi superioare valorii medii pe þarã, 8 din acestea depãºesc valoarea de 100 loc/km2. În ordinea descrescândã a valorilor aceste judeþe sunt: Prahova, Iaºi, Galaþi, Dâmboviþa, Braºov, Cluj, Dolj, Bacãu. Cele mai reduse densitãþi (sub 50 loc/km2) sunt înregistrate în judeþele Tulcea, Caraº-Severin, Harghita, în limitele cãrora sunt frecvente terenurile cu potenþial natural de locuit mai scãzut. c) Rãspândirea populaþiei pe regiuni geografice ºi în altitudine Privitã în desfãºurarea ei, populaþia este rãspânditã cu continuitate pânã la 1400 m, uneori ºi peste, existând temporar populaþie legatã de pãºunatul din zona pãºunilor alpine ºi chiar permanentã (staþiuni meteorologice, cabane turistice etc.). Frecvenþa mai mare sau mai micã a aºezãrilor variazã în funcþie de condiþiile naturale favorabile ale regiunii, ceea ce duce la unele diferenþieri pe zone de altitudine. Majoritatea populaþiei (56%) trãieºte în zone de pânã la 200 m (Câmpia Romanã, Câmpia de Vest, o parte a Dobrogei, vãile principalelor râuri – Mureº, Olt, Someº, Siret, Jiu º.a.). Între 200 ºi 600 m ponderea populaþiei este de 40%, iar în zonele care depãºesc 600 m altitudine trãieºte 4% din populaþie, care are ca ocupaþie în primul rând creºterea animalelor, apoi exploatãrile forestiere ºi mineritul.

Dinamica populaþiei Populaþia reprezintã totalitatea indivizilor care trãiesc pe un anumit teritoriu, consideraþi în ansamblu, indiferent de caracteristici sau particularitãþi (rasã, etnie, gen, vârstã). Numãrul total al populaþiei unei þãri este rezultatul a douã componente: y miºcarea naturalã (evoluþia în timp a naºterilor ºi deceselor); y miºcarea migratorie (diferenþa între imigranþi ºi emigranþi); deci Pt = Po + (N – M) + (I – E) în care Pt = populaþia totalã, Po – populaþia existentã la începutul intervalului de referinþã; N – natalitatea, M – mortalitatea; I – imigrãri; E – emigrãri (dupã V. Trebici, 1979) Miºcarea naturalã * Natalitatea este problema care trebuie sã preocupe în mod deosebit pe specialiºti, fiind cea care influenþeazã rezervele forþei de muncã. Evoluþia natalitãþii a avut în decursul timpului oscilaþii mari, valoarea maximã a coeficientului fiind de 43‰ în 1885, o valoare medie de 14‰ în 1966 ºi o valoare minimã de 10,6 nãscuþi vii la 1000 de locuitori în primele trei trimestre ale anului 2000. Tendinþa de uºoarã scãdere ºi în continuare face ca estimãrile pentru viitor sã arate îmbãtrânirea populaþiei þãrii. Valorile cele mai ridicate ale natalitãþii (peste 20‰) se suprapun pãrþii nordice ºi centrale a Moldovei (judeþele Bacãu, Botoºani, Galaþi, Iaºi, Neamþ, Suceava). Valorile cele mai scãzute sunt în judeþul Arad ºi Bucureºti, urmate de judeþele Timiº, Caraº-Severin. * Planificarea familialã Înainte de 1990, în regimul comunist mijloacele contraceptive ºi educaþia sexualã erau în general inexistente, iar importul ºi vânzarea de anticoncepþionale erau interzise. Metodelor contraceptive tradiþionale, cu risc mare, li se alãturã avortul. Dupã revocarea legislaþiei restrictive rata mortalitãþii materne a scãzut, dar rata avortului provocat legal a atins unul din cele mai ridicate niveluri din lume – aproape 200‰. Astfel, în 1990-1991 fiecãrui nãscut viu îi corespund 3 avorturi provocate. De atunci valorile acestui indicator diminueazã în mod lent, cu toatã elaborarea ºi punerea în aplicare a unor programe de planificare familialã. Totuºi, efectul acestora este departe de a fi cel scontat, avortul continuând sã joace rolul de principalã metodã în evitarea naºterilor nedorite. * Mortalitatea este unul din fenomenele geografice influenþate în mare mãsurã de factorii social-economici. În România valoarea mortalitãþii generale a înregistrat o tendinþã continuã de scãdere de la 36‰ în 1885, la 8‰ în 1966. În ultimii ani a crescut de la 10,7‰ în 1989, la 12,7‰ în 1997, scãzând la 11,2‰ pe primele trei trimestre

49

Evoluþia indicatorilor demografici

ale anului 2000. Scãderea iniþialã a mortalitãþii generale este o consecinþã a îmbunãtãþirii situaþiei sanitare în contextul progresului social-economic. A scãzut mortalitatea cauzatã de bolile infecþioase, parazitare, tuberculozã, ale aparatului respirator ºi digestiv sau de malformaþii congenitale ºi boli specifice primului an de viaþã. Din punct de vedere teritorial mortalitatea se prezintã diferenþiat, remarcându-se indici mai ridicaþi în Arad, Mehedinþi, Caraº-Severin, Timiº. Cele mai scãzute valori ale indicilor de mortalitate au judeþele Constanþa, Iaºi, Braºov, Galaþi, Bacãu, Neamþ. * Mortalitatea infantilã. Analiza acestui indicator claseazã România ºi Republica Moldova pe primele locuri în Europa. Cãtre 1900 mortalitatea infantilã era de 197 decese sub vârsta de 1 an la 1000 de nãscuþi vii. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial (1955), mortalitatea infantilã era mai scãzutã în România decât în þãrile vecine. Deºi s-au fãcut progrese importante în reducerea mortalitãþii infantile de-a lungul timpului ele nu s-au ridicat la nivelul celor înregistrate în Europa Occidentalã. Decalajul faþã de Franþa, de exemplu, s-a adâncit: în 1965 era dublã la români, în 1985 nivelul e de trei ori mai ridicat, iar în 1995 a devenit mai mare de 4 ori. Dupã 1990-1991 s-au înregistrat 23 de decese sub vârsta de un an la 1000 de nãscuþi vii, faþã de 27‰ în 1989-1990. Printre factorii de risc sunt vârsta peste 30 de ani ºi gradul redus de ºcolarizare al mamei (40% dintre mame au absolvit doar ºcoala elementarã, deci au o culturã sanitarã insuficientã), condiþiile din maternitãþi. * Sporul natural Urmãrit dupã datele recensãmintelor generale începând cu anul 1930, se poate spune cã s-a încadrat în limitele favorabile asigurãrii unui excedent corespunzãtor al populaþiei. În ultimii ani curba sporului natural a înregistrat scãderi sensibile, cauzate de reducerea natalitãþii. Prin valoarea de –0,6‰, în România se înregistreazã tendinþe negative ca în toate þãrile Europei, deci un stadiu de stagnare relativã sau depopulare. * Speranþa de viaþã Dacã trecem în revistã studiile, puþine de altfel, care

50

se ocupã de mortalitatea în România vom observa cã ele scot în evidenþã poziþia, printre ultimele, a þãrii noastre în clasamentul þãrilor europene. La începutul secolului al XX-lea speranþa de viaþã la naºtere indicã o valoare dintre cele mai scãzute pentru acele vremuri – 36,1 ani pentru bãrbaþi ºi 36,9 ani pentru femei. Cu toate progresele care s-au fãcut în anii care urmeazã, România a rãmas pe aceeaºi poziþie nefavorabilã datoritã decala jelor înregistrate la începutul secolului. Actualmente, România se situeazã în ceea ce priveºte durata vieþii, cu o medie de 69,2 ani, între þãrile Uniunii Europene ºi cele din fosta Uniune Sovieticã. În cazul sexului feminin speranþa de viaþã este de 73,1 ani, iar pentru bãrbaþi 65,3 ani. Dintre cauze: ineficienþa luptei contra bolilor cerebro-vasculare, cancerului ºi bolilor generate de comportamente nocive pentru sãnãtate (alimentaþia, alcoolismul, fumatul, avortul), dar ºi alte elemente cum ar fi aspectele legate de locuinþã, calitatea mediului (poluãri, murdãrie, calitatea îndoielnicã a apei potabile etc.). * Populaþia þãrii în perspectivã Continuã descreºterea numericã a populaþiei, urmând ca aceasta sã scadã sub 21,5 milioane în 2010, iar în anul 2020, faþã de 1996, se prognozeazã o scãdere de 6%, ceea ce înseamnã 1,5 milioane locuitori. În 2030 pierderile ar creºte la cca 9% (adicã încã 2 milioane). * Mobilitatea spaþialã a populaþiei României Pentru menþinerea balanþei demografice sporul migratoriu nu a influenþat prea mult, deoarece emigrãrile ºi imigrãrile au fost neînsemnate ºi de valori apropiate. În regimul comunist, industrializarea tuturor judeþelor þãrii a fãcut ca migraþiile interne sã capete în parte un caracter organizat, corespunzãtor cerinþelor politicii economice din acel moment. Migraþia internã poate fi definitivã ºi temporarã (zilnicã, sãptãmânalã, sezonierã etc.). Deplasãrile zilnice ale populaþiei – navetismul – se practicã în aproape toate zonele preorãºeneºti, numãrul navetiºtilor variind în funcþie de mãrimea centrului spre care graviteazã, de distanþele ºi de posibilitãþile de circulaþie ale navetiºtilor. Primul centru de gravitaþie demograficã este Bucureºti, urmat de Ploieºti, Braºov, Timiºoara, Piteºti, Arad, ClujNapoca º.a. Navetiºtii spre centrele rurale sunt în mare parte cu calificãri medii ºi superioare ºi lucreazã în învãþãmânt, medicinã, activitãþi de servicii. Deplasãrile sezoniere sunt caracteristice unor ocupaþii mai vechi ale populaþiei (pãstoritul transhumant, muncile forestiere – butinarii maramureºeni, moþii ºi muscelenii

se deplaseazã în zonele forestiere unde sunt solicitaþi). Rãmân frecvente deplasãrile interjudeþene, cu intensitate mai mare a plecãrilor din judeþele cu indici de industrializare ºi urbanizare mai scãzuþi, dar cu un

coeficient de densitate ºi spor natural ridicat ( jud. din Moldova: Botoºani, Vaslui, Suceava, Bacãu) spre zonele în care atracþia forþei de muncã este mai mare (Bucureºti, judeþele Braºov, Constanþa, Timiº, Galaþi, Cluj, Prahova).

Aprofundeazã Exerciþiu: Pentru a estima populaþia la sfârºitul anului 1991 (23 173 110) se adunã la populaþia de la începutul anului (23 193 755) numãrul de nãscuþi vii (275 275) ºi numãrul de imigranþi (considerat zero, deoarece la noi nu se publicã asemenea date) ºi se scade numãrul de decese (251 760) ºi numãrul de emigranþi (44 160). 1. Comparaþi repartiþia populaþiei în Europa cu repartiþia populaþiei pe teritoriul României. 2. Identificaþi legãtura dintre politica demograficã ºi politica de industrializare forþatã din timpul regimului comunist. 3. Studiaþi imaginea. Ce ºtiþi despre Festivalul de la Sighiºoara? 4. Explicaþi legãtura dintre asemenea manifestãri culturale ºi turism. 5. Studiaþi dependenþa dintre nivelul gradului de civilizaþie ºi demografie. Realizaþi un scurt eseu cu acest titlu. 6. Pe baza formulei prezentate realizaþi un bilanþ demografic pentru localitatea voastrã.

Componentele dinamicii populaþiei

NAªTERI

+

IMIGRANÞI

+

POPULAÞIA TOTALÃ MIªCAREA MIªCAREA NATURALÃ MIGRATORIE

– DECESE

– EMIGRANÞI

Festivalul de la Sighiºoara – iulie 2005

51

10. Structuri geodemografice Structura pe sexe ºi pe grupe de vârstã În condiþii normale existã un echilibru în ceea ce priveºte proporþia celor douã sexe. La 1 ianuarie 1997 femeile reprezentau 51%, ceea ce înseamnã 102-103 femei la 100 de bãrbaþi. Faþã de situaþia generalã a þãrii existã însã unele diferenþieri teritoriale, determinate de diferitele specializãri economice. Astfel, în judeþele în care predominã ramuri ale industriei extractive, siderurgicã, constructoare de maºini (Hunedoara, Caraº-Severin, Gorj, Vâlcea) are o pondere mai mare populaþia masculinã, iar în localitãþile în care industria uºoarã are întâietate (judeþul Sibiu º.a.) predominã sexul feminin. Migraþiile bãrbaþilor în numãr mai mare spre oraºe genereazã „feminizarea“ ºi „îmbãtrânirea“ populaþiei rurale însoþite de „descalificarea“ acesteia. Datoritã implicaþiilor ºi semnificaþiilor de facturã demograficã ºi socio-economicã, acest aspect este de importanþã majorã în cadrul structurilor geodemografice. Structura pe grupe de vârstã condiþioneazã potenþialul de forþã de muncã, greutatea specificã a populaþiei active, dar reprezintã ºi o bazã de planificare socio-economicã (necesarul de locuri de muncã, de bunuri de consum, capacitatea sistemului de învãþãmânt, serviciile sanitare etc.).

În cadrul unei populaþii se separã, în mod obiºnuit, trei mari grupe de vârstã: a) grupa tânãrã (0-14 ani) – se aflã în scãdere continuã de la 33,5% la 19,6%; b) grupa adultã (15-64 ani) – s-a menþinut constantã ºi are o situaþie favorabilã deoarece în 1997 subgrupa cea mai tânãrã (15-29 ani) constituia un sfert din populaþia României (25,7%). c) grupa vârstnicã (peste 65 de ani) a crescut de la 7,4% la 17,9%. Îmbãtrânirea demograficã a populaþiei rezultã ºi din creºterea mediei de viaþã dar ºi ca urmare a scãderii crescânde a natalitãþii (din cauze „egoiste“ sau, de cele mai multe ori, datoritã condiþiilor precare de viaþã). Pentru ilustrarea populaþiei pe vârste se foloseºte prezentarea ºi analiza piramidei vârstelor.

Structura populaþiei pe sexe ºi tipuri de habitat (medii)

Structura etnicã

1 – Primul Rãzboi Mondial 2 – Al Doilea Rãzboi Mondial A – Liberalizarea avortului (Decretul 463/1957) B – Interzicerea avortului (Decretul 770/1966) C – Mãsuri împotriva avortului (1974) D – Noi mãsuri împotriva avortului (1984) E – Abrogarea Decretului 770/1966 (1989) Structura populaþiei pe sexe ºi grupe de vârstã la 1 iulie 2000 (Piramida vârstelor)

52

Încã de la constituirea României Mari în 1918 þara noastrã nu este omogenã din punct de vedere etnic. Din multitudinea de etnii ce trãiesc ºi locuiesc în România se desprind 16 minoritãþi etnice mai importante, între care maghiari, þigani (romi), germani, sârbi, tãtari, slovaci, bulgari, evrei, cehi, croaþi, polonezi, greci, armeni. În decursul timpului ponderea românilor a crescut ºi aceasta nu datoritã în primul rând unei fertilitãþi mai mari, ci miºcãrii de emigraþie a minoritãþilor (mai ales a germanilor ºi evreilor, iar mai recent a maghiarilor) ºi procesului de asimilare, adicã numeroaselor cãsãtorii mixte care au produs copii declaraþi mai degrabã români. La recensãmântul din 2002 numãrul românilor se ridica la peste 19 700 000 de persoane (89% din totalul populaþi-

ei); al maghiarilor la peste 1 430 000 (6,6%), al romilor la peste 500 000 (2,3%). Din punct de vedere al distribuþiei spaþiale, în cadrul continentului, românii reprezintã „o insulã latinã într-o mare slavã“. Teritoriile locuite de români se desfãºoarã de la gurile Dunãrii, þãrmul Mãrii Negre ºi râul Nistru, în Est ºi Sud-Est, ºi pânã la râul Tisa în Vest. Grupuri compacte de populaþie româneascã se întâlnesc în estul Albaniei, Peninsula Istria, estul Voievodinei, Valea Timocului ºi Munþii Pindului, aflate în faze avansate de asimilare. Numãrul total al populaþiei de etnie românã din centrul ºi sud-estul Europei este de aproximativ 30 milioane, fiind cel mai numeros ºi cel mai compact grup etnic, dupã limba maternã, religie ºi distribuþie spaþialã din aceastã parte a continentului. Diminuarea puternicã a componentei germane, evreieºti ºi maghiare contrasteazã cu noul grup etnic puþin numeros dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, care acum devine important din punct de vedere numeric: romii. Ei meritã astãzi o atenþie deosebitã nu numai pentru cã efectivul lor s-a mãrit mai mult decât al populaþiei totale (+76,4% faþã de +5,8% între ultimele recensãminte), dar Români

Maghiari

Germani

Evrei

1930

77,9%

10

4,4%

3,2%

1956

85,7%

9,1

2,2%

0,8%

1966

87,7%

8,5

2,0%

0,2%

1977

88,1%

7,9

1,6%

0,1%

1992

89,4%

7,1

0,5%

0,04%

2002

89,0%

6,6

0,29%

0,03%

ºi pentru cã ei se confruntã cu un ansamblu de probleme extrem de dificile, care tind sã se agraveze ºi care ar putea genera conflicte sociale, pe fondul sãrãciei ºi discriminãrii la care au fost supuºi de-a lungul timpului. Din cele 41 unitãþi administrative (judeþe), în 39 populaþia româneascã dominã net sub aspect numeric. Astfel, România este un stat omogen din punct de vedere etnic. Structura confesionalã Din punct de vedere religios, 86,8% din populaþia României aparþine religiei ortodoxe. Ca pondere urmeazã cultul romano-catolic (5%) ºi cel reformat (3,5%), ai cãror aderenþi sunt majoritar de etnie maghiarã. O pondere de 1% din populaþia de etnie românã aparþine cultului greco-catolic, cult ce a fost interzis în timpul regimului comunist (1948), ºi care reprezenta 30% în Transilvania în 1854. În judeþele extracarpatice cultul ortodox deþine ponderi de peste 95% în toate cazurile. În judeþele Covasna ºi Harghita predominã cultele romano-catolic ºi reformat. Aceastã mixturã religioasã este Romi Alte Total concordantã cu cea etnicã. Ponderea etnicilor în an1,7 2,8 100% samblul demografic al þãrii în 0,6 1,5 100% general, ºi al Transilvaniei în 0,3 1,3 100% special, s-a menþinut con1,1 1,2 100% stantã, indicatorii demografici naturali fiind sensibil egali de-a 1,8 1,16 100% lungul timpului indiferent de 2,3 1,78 100% etnie.

Distribuþia populaþiei dupã naþionalitate la recensãminte, 1930-2002 (în procente)

Evoluþia populaþiei pe tipuri de habitat (medii)

53

Structura social-economicã a populaþiei României

Structura populaþiei pe tipuri de habitat (medii)

Structura populaþiei pe tipuri de habitat (medii) Evoluþia ºi progresele înregistrate de economie în general, dar mai ales industrializarea forþatã implicã o serie de modificãri în structura forþei de muncã, în repartizarea ei teritorialã, precum ºi în structura populaþiei pe medii. Creºterea populaþiei urbane îºi are resursele în: a) reproducerea însãºi a populaþiei oraºelor; b) transformarea localitãþilor rurale în localitãþi urbane; c) exodul rural. a) În perioada 1948-1966 creºterea naturalã aduce o contribuþie substanþialã în creºterea populaþiei urbane, pentru cã în ciuda scãderii natalitãþii mortalitatea suferã o reducere substanþialã. b) În aceeaºi perioadã, 84 de localitãþi noi de talie micã au fost declarate oraºe; între 1977-1992, 24 de localitãþi au primit statutul de oraº ºi 77 de localitãþi rurale au fost încorporate în oraºe învecinate. c) Migraþia populaþiei rurale (determinatã de procesul de industrializare forþatã ºi de colectivizare – care a transformat þãranii în proletari agricoli) a constituit contribuþia principalã la creºterea populaþiei urbane în fiecare din perioadele luate în considerare. Statul comunist a vrut sã evite concentrãrile excesive de populaþie din marile oraºe, dificultãþile economice ºi sociale, problemele de sãnãtate publicã, penuria de spaþiu locativ, încurajând, în consecinþã, stabilirea migranþilor spre oraºele de talie medie, cu caracter industrial. Cu începere din 1982 s-au introdus interdicþii de stabilire a domiciliului în oraºele mari, care au fost declarate închise. În 1990 toate barierele de acces în aceste oraºe au fost înlãturate. Judeþele cu cea mai numeroasã populaþie urbanã sunt: Prahova, Cluj, Braºov, Constanþa, Timiº, Hunedoara, Iaºi, iar nivel mai scãzut au judeþele Sãlaj, Bistriþa-Nãsãud, Covasna, Tulcea.

54

Gradul de ocupare a populaþiei este condiþionat de mai mulþi factori, dintre care enumerãm nivelul de dezvoltare ºi structura pe ramuri a economiei, tradiþiile ºi cultura la care se adaugã structura populaþiei în funcþie de vârstã ºi sex. În România vârsta legalã de muncã începe de la 16 ani pentru ambele sexe, iar limita superioarã va ajunge la 57 (60) ani la femei ºi 62 (65) ani la bãrbaþi. În funcþie de starea economicã, sistemele legislative pot adopta noi praguri inferioare ºi superioare. Populaþia activã (în 1997) de 9 023 000 loc (40,1%) la care se adaugã personalul militar, elevii, studenþii, deþinuþii etc., reprezentând 46%, este ocupatã în patru sectoare: y Sectorul I (primar) include populaþia ocupatã în agriculturã, silviculturã, pescuit, vânat ºi cules. Procentul populaþiei ocupate în acest sector este de 45%. y Sectorul II (secundar) cuprinde populaþia ocupatã în industrie ºi construcþii. y Sectorul III (terþiar) sau al serviciilor cuprinde totalitatea populaþiei ce nu este antrenatã în activitãþile primare ºi secundare (administraþie, artã, culturã, ocrotirea sãnãtãþii, învãþãmânt, turism, apãrare, afaceri, transport, comerþ, telecomunicaþii). y Sectorul IV: deservirea ºtiinþificã. Populaþia inactivã reprezintã 54% (17% pensionari, 37% persoane întreþinute etc.). *ªomajul potenþial este ridicat în România: 1,5 candidaþi la intrarea în câmpul muncii, pentru fiecare candidat la pensionare, la începutul anului 1997. Acesta urmeazã sã mai creascã pânã în anul 2004, iar dupã 2012 cele douã fluxuri (ºomeri - pensionari) devin aproximativ egale. În concluzie, din ce în ce mai puþini contribuabili la fondul de pensii în raport cu efectivele de beneficiari din ce în ce mai mari. Pentru România viitorul apropiat ºi cel mediu înseamnã nu doar bãtãlia pentru ieºirea din criza economicã ºi pentru consolidarea democraþiei, ci ºi surmontarea unor dificultãþi rezultate din evoluþiile demografice trecute, dar ale cãror consecinþe vor afecta populaþia încã mult timp de aici înainte. Evaluarea cunoºtinþelor 1. Explicaþi motivele creºterii populaþiei urbane. 2. Interpretaþi graficul Evoluþia populaþiei pe tipuri de habitat (medii). 3. Realizaþi o scurtã anchetã socialã (printre pãrinþi, bunici, vecini, prieteni de familie, profesori) despre deceniile de industrializare din timpul regimului comunist. Discutaþi rezultatele în clasã!

11. Habitatul – tipologie, funcþii Habitatul uman sau mediul rezidenþial cuprinde, la modul general, reþeaua de aºezãri, oraºe ºi sate de diferite tipuri, adaptatã condiþiilor geografice specifice de câmpie, deal sau munte. El s-a format ºi dezvoltat în decursul unui îndelungat proces istoric determinat de condiþiile social-economice. Mediul natural în care sunt amplasate aºezãrile ºi se desfãºoarã activitatea umanã a influenþat la rândul lui acest proces istoric, influenþã care se reflectã în multe cazuri în gradul de grupare ºi dispersare a aºezãrilor, în structura vetrelor etc. Habitatul urban Formarea ºi dezvoltarea reþelei urbane din România * Perioada elenã. În secolele VII-VI î.Ch. corãbierii greci, atraºi de posibilitãþile de negoþ cu geto-dacii, întemeiazã la þãrmul Mãrii Negre celebrul oraº-stat Histria, oraºul Tomis (Constanþa), care în secolul al II-lea î.Ch. devine capitalã oficialã a Pontului ºi colonia Callatis (azi Mangalia). * Perioada daco-romanã. În secolele III-II î.Ch. dacii aveau propria lor civilizaþie urbanã, cu oraºe construite din case de lemn, acoperite mai frecvent cu þiglã, cu unele edificii mari, tot ansamblul fiind înconjurat cu ziduri de piatrã, cu valuri de pãmânt sau cu palisade; aceste oraºe se aflau de regulã la confluenþe de râuri, la vaduri, în depresiuni. Cel mai mare cartograf al Antichitãþii grecoromane, Ptolemeu, înscrie în secolul al II-lea, în tabelele sale, 44 astfel de oraºe pe teritoriul Daciei, aºa-numitele appidum, adicã „oraºe întãrite“ (dava numite de localnici), mai numeroase în Banat, Oltenia, prin pãrþile Haþegului, în Subcarpaþii Munteniei etc. Unele erau oraºe bogate, între care Sarmizegetusa, capitala statului dac în vremea lui Decebal. Alãturi de acestea aveau sã aparã ºi sã prospere sub administraþia romanã multe aºezãri urbane de diferite categorii: civitas, municipia, colonia, ultimul

Callatis

fiind de cel mai mare rang (Napoca – Cluj-Napoca, Potaissa – Turda, Drobeta – Drobeta Turnu Severin, Apulum – Alba Iulia etc.). Între secolele III-XIII viaþa urbanã decade datoritã valurilor succesive ale migratorilor. * Oraºele în Evul Mediu – Dacã în Antichitate factorii de bazã generatori de oraºe au fost cei strategici (de apãrare) ºi comerciali, în Evul Mediu se disting mai ales transportul ºi comerþul; multe oraºe îndeplinesc funcþii complexe, celor menþionate adãugându-li-se cele politice, agricole, meºteºugãreºti. În Transilvania are loc o importantã expansiune urbanã, cu precãdere din secolul XII - Alba Iulia, Oradea, Arad, Cluj-Napoca, Sibiu, Turda, Timiºoara, Orãºtie, Bistriþa, Hunedoara, Braºov, Sighiºoara etc. În Moldova ºi Muntenia, deºi mai expuse prin poziþia lor geograficã incursiunilor popoarelor migratoare, apar în secolele XII-XIV oraºele: Tecuci, Bârlad, Vaslui, Siret, Suceava, Iaºi, Dorohoi, Bacãu, Trotuº, Roman, TârguNeamþ, Câmpulung, Curtea de Argeº, Slatina, Brãila, Piteºti, Râmnicu Vâlcea, Giurgiu, Turnu Mãgurele. Unele

Histria

55

continuã viaþa unor aºezãri preexistente (Turnu Mãgurele – vechiul Turris). În feudalism, oraºele s-au dezvoltat în jurul curþilor domneºti, al centrelor militare fortificate, la încruciºarea drumurilor comerciale, iar în Transilvania în jurul reºedinþelor episcopale ºi al cetãþilor regale. Cu excepþia celor din Transilvania, în majoritatea lor fortificate (exemplu: Rupea), comunitãþile autonome s-au dezvoltat ca „oraºe deschise“ datoritã impunerii turceºti de a fi dãrâmate cetãþile: Þara Româneascã (Bucureºti) ºi Moldova (Suceava, Siret, Neamþ, Roman). Multe oraºe se vor ridica apoi pe locul vechilor târguri din perioada prefeudalã, mai ales în lungul drumurilor comerciale, în faþa pasurilor carpatice etc.

reprezenta 1/10 din suprafaþa României. Rãspândirea oraºelor ºi gradul de urbanizare a judeþelor României Oraºele româneºti au o rãspândire destul de echilibratã pe regiuni fizico-geografice, provincii istorice ºi judeþe. În zona muntoasã carpaticã, oraºele sunt amplasate în depresiuni ºi în vãile râurilor, acolo unde potenþialul natural de habitat este optim. Sunt mai numeroase în Carpaþii Orientali, datoritã frecvenþei mai mari a depresiunilor intracarpatice; în Carpaþii Meridionali, centrele urbane prezintã o concentrare mai mare în Depresiunea Petroºani ºi pe Valea Prahovei (microregiuni urbane), iar în Carpaþii Occidentali sunt, de asemenea, localizate multe oraºe. În Subcarpaþi oraºele au o frecvenþã mai pronunþatã în zonele depresionare: TârguJiu, Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Câmpulung, Câmpina, Oneºti, Piatra Neamþ, Tg. Neamþ. Celelalte zone fizico-geografice (câmpiile, podiºurile ºi depresiunile marginale ale Transilvaniei) cuprind cele mai multe oraºe, printre care ºi capitala, toate aºezãrile cu peste 100 000 de locuitori (excepþie: Braºovul). Din punct de vedere al relaþiilor teritoriale existente între oraºe sunt semnalate în þara noastrã câteva areale urbane, numite grupãri urbane.

Oraºul Deva vãzut de pe ruinele Cetãþii Medievale

* Perioada modernã ºi contemporanã. Procesul lent al trecerii României la capitalism se reflectã în ritmul redus de creºtere a populaþiei urbane. Totuºi, comerþul, începuturile industriei mari, activitatea portuarã duc, mai ales dupã cucerirea independenþei de stat, la dezvoltarea reþelei urbane a þãrii. La sud ºi est de Carpaþi douã oraºe româneºti depãºeau 30 000 de locuitori fiecare (Bucureºti, Iaºi). În aceastã perioadã, oraºele, în majoritate mici, se grupeazã mai ales în zonele geografice cu însemnate resurse energetice (petrol, cãrbuni, gaze naturale). Viaþa urbanã era mai bine reprezentatã în zonele ºi localitãþile cu un potenþial mai ridicat (Bucureºti, Valea Prahovei, Braºov, Hunedoara, Banat). În restul þãrii oraºele erau mai puþin frecvente, unele prezentând forme de stagnare, chiar de regres. Dupã 1944 a crescut numãrul oraºelor cu funcþii complexe: industriale, comerciale, de transport, turistice, culturale ºi administrative. Procesul continuu de urbanizare, în care rolul hotãrâtor l-a avut industrializarea, s-a concretizat prin construirea de noi oraºe, multe aºezãri rurale fiind declarate oraºe, ca urmare a includerii lor în proiectele de planificare economicã centralizatã. Astfel, în 1970 totalul suprafeþei urbane – de 22 700 km2 – Bucureºti – ªoseaua Mihai Bravu, la Piaþa Iancului

56

O grupare urbanã se caracterizeazã prin vecinãtatea spaþialã a aºezãrilor componente ºi relaþii teritoriale reciproce (cooperare directã între întreprinderi, zone comune de aprovizionare cu energie, materii prime, produse agroalimentare; legãturi care constau în pendularea forþei de muncã, concentrarea unor servicii specifice etc.). Exemple: Ä Cea mai simplã grupare – douã oraºe legate între ele: Turda-Câmpia Turzii Ä grupare de mai multe oraºe, aºezãri suburbane ºi rurale aflate sub influenþa directã a oraºelor grupãrii, existând de regulã un oraº polarizator: Braºov, Sibiu, Ploieºti, Petroºani (industria carboniferã), Constanþa (turism, navigaþie, industrie); Ä alte grupãri de oraºe: Galaþi-Brãila, HunedoaraDeva etc. Ä Capitala þãrii – Bucureºti – se aseamãnã cu ceea ce literatura urbanã numeºte aglomeraþie urbanã, adicã o aºezare urbanã care a dat naºtere la localitãþi satelit în jurul ei (Bolintin, Mogoºoaia, Jilava, Popeºti-Leordeni º.a.). În aprecierea gradului de urbanizare se iau în considerare mai mulþi indicatori, printre care: ponderea Media de mãrime demograficã a judeþelor: 550 000 loc. Cea mai micã medie (Covasna): 220 000 loc. Cea mai mare medie (Prahova – 800 000 loc., Dolj, Iaºi, Cluj):

populaþiei urbane în totalul populaþiei unei unitãþi teritoriale. Judeþele cu grad ridicat de urbanizare sunt cele care au cel mai ridicat nivel de dezvoltare industrialã: Hunedoara, Braºov, Constanþa, Sibiu, Brãila, Galaþi, Prahova, Timiº, Arad, Caraº-Severin (populaþia urbanã depãºeºte 50%). Ponderile cele mai reduse ale populaþiei urbane revin judeþelor Bistriþa-Nãsãud, Buzãu, Sãlaj, Olt, Botoºani, Vrancea, Teleorman, Vâlcea, Vaslui (35-45%). Procesul de urbanizare vizeazã creºterea numãrului de oraºe dar ºi creºterea nivelului de culturã ºi civilizaþie, al zestrei tehnico-edilitare, inclusiv urbanizarea satului fãrã ca aceasta sã însemne dispariþia mediului rural. Din pãcate, zonele puternic industrializate pânã în 1989 au ajuns, în marea lor majoritate, furnizoare de ºomaj ºi sãrãcie. Dificultatea retehnologizãrii în pas cu cerinþele pieþei libere sau a reorientãrii de profil este un semn al situaþiei economice precare din România de azi, dar ºi confirmarea unei economii ideologizate înainte de 1989. Altfel spus, industrializarea nerealistã din deceniile postbelice a dus ºi la o urbanizare crescândã, la mutarea forþei de muncã din zonele rurale spre cele urbane sau, pur ºi simplu, la crearea altor oraºe.

U C R A I N A

LEGENDÃ sub 300 000 loc 300 000-400 000 loc

peste 700 000 loc

P.

I R

500 000-600 000 loc 600 000-700 000 loc

RE

A

400 000-500 000 loc

A

oraºe/municipii comune

U

MOLD

N

G

sate

O VA

UCRAINA I U G O S A

GRÃ

L

MARE

I A

A NEA

V

B U L G A R I A Gruparea judeþelor dupã mãrimea demograficã

57

Aprofundeazã 1. Pe baza celor învãþate ºi aflate din massmedia, încercaþi sã formulaþi câteva rãspunsurisoluþii la întrebarea: Ce putem face pentru ca oraºele în care trãim sã fie mai prospere ºi sã dobândeascã un grad mai mare de urbanism? 2. Ce legãturã existã între aºezarea geograficã (implicit resurse ale solului ºi subsolului) ºi dezvoltarea industrialã a oraºelor? 3. Realizaþi un comentariu pe tema Resursele culturale din zona în care locuiesc, urmãrind planul: 3 întocmirea unui catalog al resurselor culturale; 3 precizarea modului în care originea socioprofesionalã determinã practicile culturale (cititori de carte, vizitatori de muzee, concerte, teatre, conferinþe) ale elevilor din clasa voastrã; 3 condiþiile de admitere în liceu; 3 este Diploma de bacalaureat a generaþiei bunicilor voºtri mai valoroasã decât cea obþinutã de voi? 3 exemple de intervenþii ale altor grupãri de asociaþii (în afara partidelor politice, sindicate, întreprinderi) din anumite domenii, care se angajeazã total sau parþial în controlul vieþii publice.

Slatina, judeþul Olt: o afacere care a supravieþuit în timpul regimului comunist – o familie de albanezi oferã slãtinenilor îngheþatã, halviþã ºi bragã dupã reþete tradiþionale.

3 exemple de implicare personalã pentru a ilustra modul în care fiecare contribuie în mod direct sau indirect la asumarea atitudinii de cetãþean al urbei.

Arhitecturã modernã în Satu Mare

Arhitecturã tradiþionalã, Maramureº

Arhitecturã medievalã – Castelul Bran

Constantin Brâncuºi – Poarta Sãrutului, Tg. Jiu

4. Pornind de la cele patru imagini, scrieþi un eseu liber cu titlul: România între tradiþionalism ºi modernism.

58

12. Tipologia oraºelor româneºti ºi funcþiile lor Oraºul este un complex teritorial, care se deosebeºte de sat prin înzestrarea tehnico-edilitarã superioarã, printr-o concentrare intensivã a populaþiei ºi a funcþiilor socialeconomice, exercitând o mare influenþã economicã ºi organizatoricã asupra zonei înconjurãtoare cu care întreþine întinse ºi multiple legãturi. El este constituit din oraºul propriu-zis (intravilanul; vatra sau perimetrul construibil) cu aglomerare mare de populaþie, îndeplinind funcþii productive ºi de servicii ºi din zona înconjurãtoare administrativã (extravilanul), care nu coincide însã integral cu zona preorãºeneascã sau periurbanã, aceasta depãºind limitele administrative ºi fiind delimitatã pe baza intensitãþii mai multor indicatori: Ä aprovizionarea oraºului cu produse agroalimentare, redistribuirea produselor prelucrate în oraº; Ä aprovizionarea oraºului cu forþã de muncã; Ä locuri de agrement etc. y Unul dintre criteriile geografice de clasificare a oraºelor este poziþia geograficã: a) oraºe de sub munte, de sub dealuri, de câmpie, oraºe de rãspântie, din depresiuni etc. b) faþã de organismele hidrografice: la þãrmul mãrii, pe malul arterelor hidrografice; c) dupã diferite elemente economico-sociale ale poziþiei geografice. Exemplu: Oraºe situate în zone: Ä cu substanþe minerale utile (Petroºani, Hunedoara, Ploieºti, Câmpina etc.); Ä cu alte resurse naturale (pãduri, ape minerale); d) faþã de cãile de comunicaþii, de zonele cu potenþial turistic ridicat etc. y Oraºele se pot clasifica ºi dupã modul lor de apariþie (clasificare geneticã): a) oraºe apãrute în interiorul sau sub protecþia fortificaþiilor (Sibiu, Braºov, Cluj-Napoca, Aiud etc.);

Braºov – Biserica Neagrã

c) oraºe apãrute pe locul satelor (Ploieºti, Craiova, Dej, Predeal, Rãdãuþi etc.); d) oraºe apãrute în legãturã cu dezvoltarea transportului ca oraºe-porturi (Galaþi, Constanþa, Sulina etc.), noduri de cale feratã (Mãrãºeºti, Feteºti, Teiuº etc.) ºi puncte vamale vechi (Bacãu, Slatina);

Oraºul Constanþa vãzut din turnul marii moschei 3 Explicaþi caracterul cosmopolit al oraºului Constanþa. Þineþi cont de factorii istorici ºi geografici.

Sibiu – Oraºul vechi

b) oraºe care au luat naºtere din târguri comerciale (Târgoviºte, Târgu Neamþ, Târgu Mureº etc.);

e) oraºe apãrute în legãturã cu dezvoltarea industriei extractive ºi prelucrãtoare (Oraviþa, Reºiþa, Petroºani, Baia Mare, Zlatna etc.); f) oraºe de curã (Vatra Dornei, Cãlimãneºti etc.). y Gruparea oraºelor dupã mãrimea demograficã. Cel mai mare oraº este Bucureºti, cu o populaþie de 2 016 131 de locuitori (1998) ºi cel mai mic este Bãile Tuºnad, cu 1 969 de locuitori. Din cele 264 de oraºe ºapte au peste 300 000 de locuitori (Constanþa, Iaºi, Timiºoara, Cluj-Napoca, Galaþi, Braºov, Craiova), patru între 200 000 ºi 300 000 locuitori

59

Talie

1930

1956

în mii

Nr. oraºe

% pop. urbanã

Bucureºti 300-399 200-299 100-299 50-99 20-49 10-19 5-9 sub 5

1 – – 3 9 16 39 48 25

20,9 – – 10,0 20,7 15,4 18,4 11,7 3,0

Total

141

100%

1966

1977

1992

% pop. urbanã

Nr. oraºe

% pop. urbanã

Nr. oraºe

% pop. urbanã

1 – – 7 8 25 60 50 20

24,8 – – 18,1 13,8 15,5 18,5 7,8 1,5

1 – – 12 9 43 76 76 19

20,3 – – 26,4 8,9 19,9 16,1 8,4 1,0

1 – 7 10 18 56 68 62 14

19,2 – 18,8 15,7 12,7 17,8 10,1 5,1 0,6

1 7 4 13 23 61 86 54 11

16,7 18,6 7,4 14,8 13,9 15,4 9,6 3,3 0,3

171

100%

236

100%

236

100%

260

100%

Nr. oraºe

Nr. oraºe

% pop. urbanã

Distribuþia municipiilor si oraºelor dupã numãrul de locuitori, la recensãminte, 1930-1992

(Ploieºti, Brãila, Oradea, Bacãu), treisprezece între 100 000-200 000 locuitori, douãzeci ºi trei între 50 000100 000 locuitori, restul fiind încadrate în categoria oraºelor mici ºi foarte mici. y Influenþa elementului geografic se manifestã asupra fizionomiei oraºului, criteriu tradiþional în tipologia urbanã. Fãcând referire la forma lui exterioarã, la liniile mari ale planului, la texturã, adicã la reþeaua stradalã, care poate avea caractere diferite, la structurã, adicã la gradul de îndesire a clãdirilor, la nivele etc., se disting: a) oraºul compact (vechile cetãþi industriale); b) oraºul rãsfirat (periferia marilor oraºe); c) oraºul polinuclear (o singurã concentrare urbanã cu mai multe nuclee în strânse raporturi unele cu altele ºi foarte puþin depãrtate între ele). Exemplu: Bucureºti (Amzei, Filantropia, Basarab, Obor, Cotroceni) sau Iaºi (Copou, Nicolina); d) oraºul mononuclear, cu piaþa centralã, locul de târg, cãtre care converge reþeaua de strãzi (Târgu-Secuiesc, Piteºti, Craiova); e) oraºe care s-au dezvoltat în lungul unui drum comercial ºi care au avut iniþial o formã liniarã (Câmpulung, Turda, Târgu-Mureº, Bacãu). y Fizionomia unui oraº este însã generatã în cea mai mare parte de funcþiile lui, mai ales cele economice, de unde necesitatea de a depista ºi organiza zonele funcþionale interne ale fiecãrui oraº: industriale, de transport, administrativ-culturale, comerciale, rezidenþiale. Oraºe cu funcþii multiple bine definite: Ä oraºe cu funcþii complexe (dezvoltare complexã ºi multilateralã a funcþiilor productive ºi de servicii (Bucureºti, Timiºoara, Iaºi, Braºov, Cluj-Napoca etc.); Ä oraºe cu funcþii mixte – oraºe de mãrime mijlocie, care, pe lângã funcþiile multilaterale de producþie îndeplinesc ºi funcþii de servicii (Târgoviºte, Suceava). Oraºe cu o singurã funcþie principalã:

60

Ä oraºe industriale – Bocºa, Câmpina, Oneºti etc.; Ä oraºe cu funcþia principalã de transport (Simeria etc.) Ä cu funcþie de schimb (Caracal, Zimnicea etc.) Ä cu funcþie principalã agricolã în care locuitorii practicã o profesiune agricolã, completatã cu una industrialã (Odobeºti, Panciu, Feteºti etc.) sau populaþia activã antrenatã este în agriculturã (Hârºova, Isaccea); Ä oraºe balneo-climaterice ºi de odihnã (Bãile Herculane, Eforie, Sovata, Cãlimãneºti).

Bãile Herculane

y Luând în considerare criteriul prosperitãþii sau forþa de atracþie a oraºelor, dar mai ales rolul lor în viaþa economicã socialã a þãrii ºi mãrimea demograficã a aºezãrilor urbane, care constituie o mãsurã a influenþei lor în teritorii, se pot stabili în ordine ierarhicã urmãtoarele tipuri de oraºe: a) capitala – cu funcþii multiple ºi de coordonare naþionalã; b) oraºe mari, centre polarizatoare, cu funcþii complexe; c) oraºe mijlocii cu influenþã judeþeanã; d) oraºe mici cu influenþã localã; e) localitãþile satelit (oraºe mici a cãror populaþie activã e antrenatã în activitãþile economice ale centrelor polarizatoare: Curtici, Predeal); f) aºezãri rurale cu perspective urbane.

61

Mãrimea demograficã a localitãþilor din România

3 Explicitaþi factorii geo-politici.

3 Identificã pe hartã mãrimea demograficã a localitãþii tale. 3 Urmãriþi harta cu atenþie. Cum explicaþi faptul cã singurul oraº care are peste 400 000 de locuitori este Capitala? 3 Amintiþi-vã de la orele de istorie cum au evoluat oraºele din spaþiul românesc (Þara Româneascã, Moldova ºi Transilvania).

Sub 50000 loc.

50000 – 100000 loc.

100000 – 300000 loc.

300000 – 400000 loc.

Peste 2 mil. locuitori

LEGENDÃ

13. Mediul rural – specific, tipologie, transformãri contemporane Aspecte specifice O parte importantã a populaþiei este grupatã în aºezãri rurale, diferenþiate dupã modul cum se îmbinã cele trei componente care definesc o aºezare omeneascã: componenta spaþialã sau teritorialã (incluzând moºia ºi vatra), componenta demograficã (numãrul locuitorilor, miºcarea, concentrarea teritorialã ºi structura populaþiei) ºi componenta economico-socialã (funcþiile îndeplinite). y Formele de aºezãri rurale se grupeazã în aºezãri temporare, utilizate doar în unele anotimpuri (stâne, sãlaºe de iarnã, conace, colibe, cherhanale). Multe prezintã specificuri regionale, unele devenind nuclee ale viitoarelor aºezãri permanente, forme mai dezvoltate de aºezãri rurale (cãtunul, satul, comuna). Cãtunul este alcãtuit din cel mult zece gospodãrii; satul este alcãtuit dintr-o concentrare de case ºi dependinþe (vatra satului) ºi un teritoriu care serveºte ca bazã pentru obþinerea produselor agricole (hotarul sau moºia); comuna este formatã din unul sau mai multe sate. y Evoluþia satului românesc. Aºezãrile rurale, alãturi de oraº, sunt elemente importante ale peisajului geografic românesc, prezente fãrã întrerupere din Antichitate pânã în zilele noastre. Satul are aceastã denumire dupã latinescul satus (câmp sau ogor cultivat), fiind locuit de pe vremea dacilor de o populaþie statornicitã la munca ogoarelor, creºterea animalelor, pescuit, minerit. Aceste vechi lãcaºuri rurale sunt continuate de satele vechi din perioada feudalismului timpuriu. Din multe sate mari s-au desprins o parte din locuitori care au format alte vetre, dezvoltându-se continuu reþeaua unitarã de aºezãri rurale. Desþelenirea regiunilor stepice, crearea de noi oraºe conduce la dezvoltarea satelor ºi în regiunile mai puþin populate, proces care a continuat pânã în secolul XIX. Modernizãrile ultimului secol au ajuns ºi în lumea satului, tradiþionalã prin definiþie. În a doua jumãtate a secolului, satele româneºti au fost electrificate (cu excepþii care þin de aºezarea geograficã; astfel, mai subzistã ºi azi cãtune izolate de munte unde n-au pãtruns curentul electric sau televizorul), racordate la reþeaua de cãi ferate, la sistemul de televiziune, reþeaua de telefoane etc. Modificãrile satului actual au loc în funcþie de profilul zonelor (agriculturã intensivã, industrie prelucrãtoare, extractivã º.a.) ºi subliniazã nota dominantã a înnoirii (confort modern, case etajate, canalizare, apã curentã º.a.). În mod frecvent satele depãºesc 2000-3000 de locuitori (în Câmpia Olteniei, Câmpia de Vest, Dobrogea, în Subcarpaþi, în jurul Ploieºtiului etc.). y Rãspândirea aºezãrilor rurale – În Munþii Apuseni aºezãrile permanente urcã la cele mai mari altitudini din þara noastrã (1200-1400 m) iar aºezãrile temporare ºi mai

62

Împrejurimile Sibiului

sus. Condiþiile social-economice, dar ºi cele geografice au fãcut ca mai mult de trei sferturi din aºezãrile rurale permanente sã fie localizate în regiunile de joasã altitudine (sub 400 m); la altitudini de peste 800 m sunt localizate cca 2% din acestea. Multe aºezãri rurale, centre muncitoreºti, noduri ºi cãi de comunicaþii, staþiuni balneare au trecut, datoritã nivelului lor de dezvoltare, în categoria oraºelor sau a localitãþilor componente oraºelor ºi comunelor suburbane. Tipologia satelor româneºti Satele se pot clasifica dupã fizionomia vetrei (forma exterioarã, textura, structura). Dupã forma exterioarã se disting sate pãtrate, dreptunghiulare, rotunde, unghiulare, liniare º.a.; dupã texturã – fizionomia reþelei de strãzi – sate cu texturã circularã, rectangularã, simplã ºi complicatã; dupã structurã – modul de grupare a caselor în funcþie de topografia terenului, dar ºi ocupaþia predominantã a populaþiei – satul risipit, rãsfirat, adunat. Ä Satul risipit (împrãºtiat) sau de munte are gospodãriile distanþate mult (uneori pânã la 2 km), fiecare gospodãrie având terenul de folosinþã economicã în jur (terenul de culturã, fâneaþã, pãºunea, pãdurea etc.): în Munþii Apuseni (crângurile), Obcinele Bucovinei, Maramureº, odãile sau sãlaºele din Munþii Banatului, Poiana Ruscã, Munþii Sebeºului, Munþii Vrancei. Ä Satul rãsfirat sau de pãdure are cea mai mare rãspândire geograficã: Subcarpaþi, Podiºul Moldovei, Piemontul Getic unde prezintã o variantã specialã, aceea a satului înºirat (liniar), iar în Delta Dunãrii sate de tip „stradã“, alungite pe câþiva kilometri pe grindurile aluviale înguste care însoþesc braþele Dunãrii. Casele sunt mai apropiate unele de altele, vatra are un contur precis, cuprinzând în interiorul ei o parte din terenurile cultivate, mai ales livezile ºi podgoriile. Ä Satul adunat (concentrat) sau de stepã este caracteristic regiunilor de câmpie, dar ºi în unele zone

Ä sate mici (sub 500 de locuitori) în regiunile muntoase, pe platformele de eroziune ºi pe versanþi, precum ºi în Delta Dunãrii.

Sat din Munþii Apuseni 3 Identificaþi tipul de sat din imagine. Care sunt tipurile de folosinþã a terenului? Ce tip de agriculturã se practicã?

depresionare. Necesitatea de a economisi terenurile de culturã sau prezenþa apei la adâncime determinã ca în acest tip gospodãriile sã fie mai aglomerate, terenurile Satul Peºtera, com. Moeciu de culturã fiind aproape în întregime în afara vetrei satului. Evaluarea cunoºtinþelor Din acest tip face parte ºi satul compact, cu o densitate a clãdirilor apropiatã de a oraºelor, întâlnit mai ales la 1. Folosind criteriile de mai sus, realizaþi o aºezãrile populaþiei sãseºti ºi chiar româneºti din sudul clasificare complexã a satelor pe principalele regiuni ºi centrul Transilvaniei. geografice ale þãrii. Criteriul clasificãrii satelor dupã funcþii este corelat 2. În funcþie de specificul zonei în care locuiþi, cu cel al tipologiei: descrieþi un sat. Prezentaþi transformãrile despre care Ä cu funcþii predominant agricole: elementul caracºtiþi cele mai multe detalii. teristic ºi predominant al satelor din România, fiind rãspândit 3. Interpretaþi imaginea cu satul Peºtera. Din ce pe toate formele de relief; tip face parte? Ä cu activitate industrialã: situate în zonele unde se exploateazã substanþe minerale utile, zone cu industrii prelucrãtoare (lemn, industria uºoarã ºi alimentarã); Ä cu funcþii mixte: activitatea agricolã se îmbinã cu ocupaþii anexe, legate de unitãþile industriale din zonele învecinate, cu exploatãrile forestiere, meºteºugurile sãteºti, cãile de comunicaþii, pescuit. Urmãrind criteriul mãrimii satelor se disting: Ä sate mari (cu 2000-3000 locuitori ºi peste) în Câmpia de Vest, Câmpia Românã, în Bãrãgan, satele vechi situate în lungul Dunãrii, Ialomiþei, Argeºului, Dâmboviþei etc.; Ä sate mijlocii (între 500-1500 de locuitori) la deal ºi podiº: Podiºul Dobrogei, Podiºul Moldovei, Podiºul Getic, Podiºul Transilvaniei, Tipurile de sate dupã structurã ºi texturã Subcarpaþi, Dealurile de Vest;

63

14. Dezvoltarea durabilã a aºezãrilor umane Între urban ºi rural Mai mult ca în alte þãri, fãrã a fi însã un caz izolat, României îi este specific caracterul organizat, planificat al urbanizãrii. Ritmul accelerat de desfãºurare a acesteia, dupã 1965, ca urmare a industrializãrii socialiste, parþial stagnat, are un rol deosebit în stimularea dezvoltãrii unui teritoriu. În ciuda acestui puseu urban, România pãstreazã încã o importantã populaþie ruralã (45%). Cu aceastã proporþie ea se situeazã la nivelul mediu mondial de urbanizare, dar ºi printre þãrile cu procent ridicat de populaþia ruralã în Europa. Paradoxal doar în aparenþã, regimul comunist a creat impresia unei mari urbanizãri prin construirea în forþã a blocurilor de locuit, care sã-i „absoarbã“ pe proletarii agricoli ce au migrat spre oraºe ºi care aveau sã munceascã în noile fabrici ºi uzine. Totodatã, locuitorii satelor rãmaºi pe loc, deposedaþi de pãmânt în urma colectivizãrii, erau þãrani doar cu numele. Activitãþi mai puþin economice ºi mai ales sociale, cuprinse în sfera sectorului terþiar de activitate urbanã, care încep sã fie caracteristice ºi celor mai importante aºezãri rurale, sunt în continuã creºtere. Prin dimensiunile lor demografice ºi dezvoltarea industrialã, centrele urbane se constituie în mari consumatori de produse agroalimentare. Mãsurile privind autoaprovizionarea acestora vizeazã o structurare a spaþiului administrativ al oraºelor, dar ºi a teritoriilor învecinate. Un oraº cu peste 100 000 de locuitori ºi chiar mai mic nu îºi poate asigura necesarul din produsele obþinute pe terenul agricol care îi aparþine. S-a trecut la stabilirea unor bazine agricole preorãºeneºti, capabile sã furnizeze oraºului cantitãþi mai mari de produse agricole ºi, în primul rând, lapte, carne, legume, cartofi, ouã, fructe. Comunele din jurul marilor oraºe devin centre de produse agroalimentare, fiind necesarã profilarea lor pe anumite produse solicitate pe piaþã sau industria oraºului respectiv. Sunt evidente implicaþiile pozitive asupra modului de utilizare agricolã a terenurilor, asupra menþinerii forþei de muncã ºi utilizãrii sale eficiente. O exploatare intensivã, bazatã pe utilizarea tehnologiilor agricole, care presupune folosirea îngrãºãmintelor chimice, a pesticidelor, a irigaþiilor, a soiurilor selectate ºi, desigur, a echipamentelor performante pentru executarea lucrãrilor agrotehnice asigurã dezvoltarea continuã a unui oraº ºi a altor aºezãri din afara ariei sale administrative. Problemele cele mai dificile vizeazã infrastructura ecosistemelor urbane, care se referã la: strãzi, reþeaua de canalizare, reþelele pentru alimentarea cu apã, gaze ºi energie electricã, sistemul de colectare ºi depozitare

64

a deºeurilor solide, sistemul de transport în comun, traficul rutier, spaþiile pentru epurarea apelor uzate, regularizarea cursurilor de apã, lacurile de acumulare, sistemele de irigaþii. Toate acestea se aflã într-o stare de uzurã avansatã, disfuncþionalitate, limite severe în proiectare, execuþie ºi sistem de management, pãstrând caracterul de structuri ineficiente ºi costisitoare.

Deva ºi Dej: douã oraºe de talii diferite

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Apreciaþi, cu exemple concrete, cum se prezintã infrastructura oraºului în care locuiþi. 2. În cazul unor catastrofe naturale (inundaþii, cutremure, incendii sau în cazul unor rãzboaie), care dintre elementele infrastructurii sunt folosite pentru a reconstrui oraºul? 3. Aduceþi exemple de intervenþii personale în asumarea atitudinii de cetãþean al urbei, direct sau indirect. 4. Transferaþi unele din aceste informaþii în lecþia urmãtoare pentru a reuºi o descriere cât mai detaliatã a oraºului. Întocmiþi un plan scurt ºi apoi aºterneþi-vã gândurile pe hârtie. Comparaþi compunerile (eseurile) voastre; cea mai reuºitã descriere poate fi publicatã.

15. Probleme de amenajare urbanã. STUDIU DE CAZ În geografia urbanã contemporanã preocupãrile se axeazã pe douã direcþii principale: una privind marile oraºe (pentru studiu de caz s-a ales un oraº-port – Constanþa), calitatea vieþii ºi funcþia lor regionalã ºi alta privind oraºele mici (cu un numãr mai mic de 20 000 de locuitori, indiferent de nivelul dezvoltãrii lor economice, sociale, culturale, edilitare), care deþin 56% din numãrul total de oraºe (142 de oraºe ºi 15% din populaþia urbanã). Constanþa Situatã la þãrmul românesc al Mãrii Negre, este unul dintre cele mai mari centre urbane, economice, sociale, cel mai important port maritim, având ºi un aeroport. Renumele acestui municipiu nu constã atât în pitorescul lui, cât în importanþa sa deosebitã, ca principal port al þãrii, a cãrui arie de influenþã depãºeºte limitele þãrii. Apreciem cã este un exemplu semnificativ de apariþie ºi dezvoltare a unei mari aglomeraþii urbane, cândva metropolã, pornind ºi dezvoltând cu precãdere funcþia portuarã, în scopul asigurãrii relaþiilor þãrii cu exteriorul. Apariþia aºezãrii, ca port cerealier ºi reper al corãbierilor greci din Milet, a fost datatã în secolul VI î. Hr. Multe

Constanþa – Catedrala ortodoxã

popoare, milesienii în mod sigur, l-au vizitat de-a lungul secolelor. Pe locul actualului oraº, cu secole în urmã se gãsea o micã aºezare, Tomis, renumitã prin privilegiile comerciale ºi prin aceea cã era capitala Pontului. Romanii i-au dat numele împãratului Constantin. Favorizat de o poziþie geograficã convenabilã, mai puþin ca port natural, având în vedere configuraþia þãrmului, dar mãrginit de o zonã de câmpie fertilã, oraºul ia avânt. În scurt timp importanþa sa creºte, devenind încã din secolul trecut al doilea nucleu de importanþã europeanã dupã Bucureºti. Un factor care a influenþat evoluþia oraºului actual a fost dezvoltarea transporturilor maritime prin introducerea vapoarelor cu aburi de mare tonaj, ceea ce a reorientat comerþul românesc spre alte mãri ºi oceane. Succesul a fost legat de deschiderea canalelor Dunãre-Marea Neagrã ºi Dunãre-Main-Rin ºi de intensificarea comerþului pentru care dispune de un teritoriu extrem de favorabil de la Marea Neagrã la Marea Nordului. Evoluþia curenþilor comerciali în ultimele decenii ale secolului trecut a dus la modificãri radicale în geografia economicã a þãrii, contribuind la dezvoltarea unor ramuri industriale dependente de materii prime. Dezvoltarea oraºului se accentueazã cu construcþia portului, echiparea lui corespunzãtoare în diferite etape. Ca urmare, îºi dubleazã traficul ºi concentreazã peste 65% din comerþul românesc. Amenajarea portuarã a fost completatã de o bunã echipare rutierã, feroviarã ºi aerianã, cu un trafic de zeci de mii de pasageri anual. Concomitent cu dezvoltarea lui ca centru principal de transporturi ºi staþiune balnearã, se afirmã ºi ca centru industrial important. Implantarea industriei începe cu cea alimentarã (prelucrarea produselor agricole: fabrici de zahãr, panificaþie, conserve de legume, fructe, peºte). Funcþiile complexe ale oraºului au generat o expansiune urbanã deosebit de puternicã a acestuia, de altfel caracteristicã ºi altor centre din România. Creºterea explozivã a populaþiei (natalitate ridicatã, spor migratoriu pozitiv) a fost însoþitã de o expansiune teritorialã deosebitã a oraºului. Acesta a crescut rectangular (în tablã de ºah), prin formarea de noi cartiere, dar ºi prin alipirea unor sate din lungul arterelor rutiere. Din punct de vedere urbanistic se caracterizeazã prin diversitatea stilurilor arhitectonice ºi a aspectului cartierelor sale. Partea centralã a oraºului constituitã din intersecþia marilor bulevarde, alãturã stilul modern al marilor edificii (hoteluri, bãnci, agenþii de transport) de cel turcesc (moscheea) ºi genovez (farul). Datoritã dezvoltãrii în jurul portului, oraºul are o formã semicircularã. Perpendicular pe arterele de penetraþie, în centrul oraºului se desfãºoarã alte bulevarde. În interiorul spaþiului delimitat se aflã cartiere sau strãzi construite compact. Mult pitoresc ºi originalitate introduce în acest

65

Planul oraºului Constanþa

spaþiu al oraºului cartierul din apropierea portului, cu forfota, înghesuiala ºi mizeria lui. Expansiunea din ultimele decenii a dus la construirea de noi cartiere, cu imobile înalte sau cu vile confortabile ºi elegante, cât ºi cu locuinþe ieftine. Are monumente istorice de valoare, muzee, statui, Acvariul ºi Delfinariul. Mai mult ca orice, farmecul oraºului este dat de briza mãrii care bate tot anul, moderând temperaturile. Zonele funcþionale ale oraºului Zonarea funcþiilor urbane este o preocupare esenþialã a urbanismului actual, þinând cont de corelarea între fondurile rezidenþiale ºi cele industriale.

* În centru se împletesc activitãþi comerciale, administrative, culturale: magazine, instituþii, ºcoli, spitale etc. * Zona rezidenþialã: nucleul funcþional cu caracter mixt, aflat în sistematizare ºi modernizare, cu perspective noi. * Marile zone industriale au fost localizate în pãrþile de N ºi S-E, þinând cont, în general, de factorii topoclimatici, mai ales de vânturile dominante (brizele ºi crivãþul), zonele rezidenþiale fiind în general nepoluate. * În partea de N, E, S sau V se aflã pieþele ºi locul de desfãºurare a târgului sãptãmânal. Funcþia de transport, deºi a apãrut odatã cu crearea oraºului, înregistreazã dezvoltãri spre sfârºitul secolului al XX-lea. Ei i se adaugã o funcþie turisticã în ascensiune.

Aprofundeazã 3 Majoritatea aºezãrilor au fost create pe structuri rurale, preluând funcþiile anterioare ale aºezãrii. 3 Pânã în urmã cu câteva decenii, aglomerãrile urbane se extindeau fãrã o concepþie de ansamblu, cu o dezvoltare puternicã în toate direcþiile; ca urmare, în vatra oraºului existã grãdini, livezi, vii, terenuri virane. 3 Alte tipuri de planuri urbane sunt cele radiarconcentrice ºi liniare. 3 Pentru a urmãri fizionomia oraºului se fac referiri la forma lui exterioarã, la texturã (reþeaua stradalã), la structurã (gradul de îndesire a clãdirilor), la nivele etc. 3 Explozia urbanã a mãrit mult oraºele în care forma principalã de locuit o constituie blocurile (uºor de construit, de încãlzit, de întreþinut ºi cu un grad de confort ridicat, mai ales pentru cei veniþi din mediul sãtesc).

66

* Realizaþi o descriere a localitãþii natale. * Folosind documente istorice, apreciaþi anul apariþiei oraºului sau satului, descifraþi apoi evoluþia lui teritorialã cu probabilitate pentru perioadele cele mai vechi. * Precizaþi poziþia geograficã a localitãþii natale apreciind cu date concrete avantajele ºi dezavantajele aºezãrii. * Desenaþi pe un plan evoluþia vetrei oraºului (satului) ºi a economiei lui. * Precizaþi cãile de comunicaþie ºi modul cum acestea au contribuit la dezvoltarea sa. * Argumentaþi în ce constã frumuseþea oraºului în care locuiþi (varietatea stilurilor arhitecturale, strãzile, parcurile, vegetaþia din afara oraºului).

16. Elemente de geografie socialã ºi culturalã Elemente de geografie socialã În ultimii 12 ani structura socialã a României a înregistrat mutaþii spectaculoase, în funcþie de particularitãþile activitãþii social-economice. În industrie, agriculturã ºi alte ramuri ale economiei se face trecerea de la proprietatea de stat la cea privatã, fiind tot mai manifest fenomenul de mobilitate socialã (trecerea unor grupe de populaþii dintr-o categorie socialã în alta). Se reduce numãrul persoanelor care lucreazã în industrie ºi agriculturã, crescând numãrul celor din servicii. La sfârºitul anului 1999 situaþia era urmãtoarea: y sectorul primar (agriculturã ºi silviculturã) – 37% din totalul populaþiei active. y sectorul secundar (industrie) – 27%. y sectorul terþiar (serviciile) – 36% (9,5% – comerþ, 4% – transporturi, 4,8% – învãþãmânt, 3,5% – sãnãtate, 14,2% – poºtã, activitãþi bancare ºi asigurãri, administraþie publicã, turism, tranzacþii imobiliare ºi alte servicii etc.). Dupã forma de proprietate în care lucreazã populaþia, existã mai multe grupe: y proprietatea publicã – 24% din populaþia activã; y proprietatea mixtã – 12,39%; y proprietatea privatã – 62%; y proprietatea cooperatistã – 1,44%; y proprietatea obºteascã – 0,17%. Populaþia disponibilizatã în urma restructurãrilor din economie se ridicã la peste un milion de persoane (faþã de 8 813 000 persoane care muncesc). Numãrul pensionarilor a crescut mult în ultimii ani, ajungând astãzi la peste 6 226 000 persoane, adicã 27,76% din populaþia României. Elemente de geografie culturalã Cultura unui popor este însuºitã în ºcoalã, îmbogãþitã ºi pãstratã în cadrul instituþiilor de culturã (biblioteci, teatre, cinematografe, muzee etc.). Învãþãmântul, unul din domeniile prioritare ale vieþii sociale, s-a modernizat în ultimii ani. Reforma l-a apropiat de standardele învãþãmântului din þãrile civilizate. În 19992000 existau un numãr de 13 795 ºcoli primare ºi gimnaziale ºi 1 315 licee ºi grupuri ºcolare, în care funcþioneazã un numãr de 426 000 cadre didactice (inclusiv învãþãmântul privat) ºi sunt înscriºi 3 509 449 elevi, revenind în medie 8,2 elevi la un cadru didactic. În acelaºi an ºcolar existau în învãþãmântul superior 111 instituþii cu 556 facultãþi, în care sunt înscriºi 407 720 studenþi (202 studenþi la 10 000 locuitori), pregãtiþi de 26 013 cadre didactice. Elevii ºi studenþii

reprezintã 20,4% din populaþia þãrii. Cele mai mari centre universitare sunt: Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi, Timiºoara, Craiova.

n

o

p

1. Palatul Culturii din Iaºi 2. Muzeul de artã din Craiova 3. Ateneul Român din Bucureºti 4. Aiud – monumentul dedicat deþinuþilor politici anticomuniºti

q 3 Credeþi cã spaþiul geografic joacã vreun rol în configurarea ºi dezvoltarea societãþii?

67

În domeniul cercetãrii existã 643 întreprinderi (instituþii), inclusiv cele din învãþãmântul superior, în care lucreazã 57 125 persoane. Mediul cultural cuprinde mai multe instituþii (biblioteci, teatre, muzee, cinematografe etc.). În 1998 existau 13 821 biblioteci cu un fond de carte de 163 540 000 volume ºi peste 6 148 000 cititori înscriºi. Teatrele ºi instituþiile muzicale se bucurã de prestigiu atât pe plan intern, cât ºi extern. În România sunt 144 teatre ºi instituþii muzicale, 313 cinematografe ºi 506 muzee. Tot în 1998 numãrul titlurilor de cãrþi publicate era de 6 231, într-un tiraj de 14 252 000 volume. Un loc aparte în activitatea culturalã ºi de divertisment îl ocupã posturile de radio ºi televiziune. În România existã mai multe posturi de radio (România I ºi II, România Cultural – publice, PRO FM, Radio 21, Contact, Total – private) ºi televiziune (România I, II, România Cultural – publice, Pro-TV, Antena 1, Prima etc. – comerciale), la care se adaugã posturile locale de radio ºi televiziune. În ceea ce priveºte informarea populaþiei, un loc aparte îl au ziarele (1 550 titluri).

România deþine un important patrimoniu istoric ºi artistic. Multe opere ºi complexe culturale sunt celebre în lume: sculpturile lui Brâncuºi (în aer liber – Tg. Jiu; în Muzeul de artã din Craiova), Muzeul Satului, Muzeul Þãranului Român – Bucureºti, mãnãstirile din Nordul Moldovei, Castelul Huniazilor – Hunedoara, Castelul de la Bran, Cetatea medievalã din Sighiºoara ºi altele. Toate acestea, peisajele naturale, zestrea culturalã ºi istoricã pot fi integrate în circuitul turistic românesc pentru a contribui la mai buna cunoaºtere a spaþiului ºi realitãþilor româneºti ºi la conºtientizarea a ceea ce reprezintã locuitorii României în marea familie europeanã. Evaluarea cunoºtinþelor 1. Explicaþi de ce în sectorul privat lucreazã cea mai mare parte a populaþiei active. 2. Identificaþi factorii scãderii populaþiei active. 3. Eseu: Rolul culturii ºi culturalizãrii pentru progresul politic, social-economic. Rolul integrator al culturii în Europa ºi în Lume.

Aprofundeazã 3 Ministerul Mediului a iniþiat un proiect pentru promovarea mãrfurilor cu un impact redus asupra mediului. Consumatorii vor avea posibilitatea sã se informeze cum afecteazã acestea organismul. Eticheta ecologicã va consolida sentimentul de siguranþã, fiind în acord cu normele Comunitãþii Europene în materie de comercializare a produselor.

Noþiunea nouã de metropolizare cautã sã arate dinamicile de localizare a „ funcþiilor metropolitane“, precizând activitãþile care conferã oraºelor rol de metropolã. În cadrul acestor activitãþi figureazã slujbele de cercetare, concepþie ºi inovare în vederea producþiei, cele de marketing ºi comercializare (care urmeazã procesul de producþie), pe scurt – debutul sectorului terþiar (...) aceste activitãþi au tendinþa sã se concentreze în câteva oraºe mai bine plasate pentru a primi ºi a atrage o creºtere demograficã acceleratã. (F. Ascher, Teritoriile viitorului)

Planul Bucureºtilor

68

1. Îndeplineºte oraºul Bucureºti statutul de metropolã? Argumentaþi. 2. Interpretaþi textul. Daþi exemple de câteva oraºe din România care îndeplinesc criteriile din text. Pentru aceasta enumeraþi funcþiile lor. Discutaþi rolul pe care îl joacã în zonele respective. 3. Identificaþi asemãnãri între marile oraºe din România ºi oraºe similare din Ungaria, Cehia, Bulgaria. Folosiþi-vã ºi de cunoºtinþele dobândite în clasele anterioare. 4. Este eticheta ecologicã, importatã din Europa, un element de geografie culturalã? Argumentaþi rãspunsul.

17. Activitãþile economice – agricultura Începând din 1990 s-a trecut de la structurile economiei planificate, hipercentralizate de tip socialist, la cele ale pieþei libere. Aceasta presupune schimbarea întregului sistem economic ºi adaptarea unor sectoare întregi la noile cerinþe. În agriculturã transformãrile au fost puternice, în cea mai mare parte pãmântul trecând din proprietatea statului în proprietate particularã. În industrie a fost restrânsã activitatea multor întreprinderi nerentabile, altele au fost privatizate de investitori români ºi strãini. Astfel, producþia industrialã a scãzut pânã în anul 2000, în 2001 remarcându-se creºterea producþiei cu 5%, ceea ce creeazã premisele dezvoltãrii economiei româneºti ºi adaptarea ei la cerinþele schimbului internaþional de valori. Elemente specifice agriculturii În ultimii ani vechii proprietari ºi urmaºii lor au fost repuºi în drepturi. Populaþia ocupatã în agriculturã a ajuns, astfel, la 28% (1991) din populaþia activã a României. În prezent au loc o serie de lucrãri de îmbunãtãþiri funciare: asanarea unor mlaºtini (Delta Dunãrii, Câmpia de Vest ºi culoarul Siretului); lucrãri de reducere a eroziunii solului (Podiºul Moldovei); se repun în funcþiune sistemele de irigaþii (C. Românã, Dobrogea) etc. Fondul funciar agricol cuprinde 62% din suprafaþa þãrii, ceea ce reprezintã 14,8 milioane hectare, din care 9,4 mi-

I A

Utilizarea terenurilor

U C R A I N A

lioane hectare sunt destinate terenurilor arabile, 4,8 milioane ha ocupã pãºunile ºi fâneþele, 600 000 ha sunt ocupate de vii ºi livezi. Regiunile cele mai favorabile dezvoltãrii sunt câmpiile ºi podiºurile (Câmpia Românã, Câmpia de Vest, Podiºul Dobrogei – partea centralã ºi sudicã, Câmpia Moldovei, Podiºul Bârladului, Podiºul Transilvaniei). Pãºunile ºi fâneþele naturale ocupã cele mai mari suprafeþe în zonele muntoase, viile ºi livezile ocupã preponderent mari suprafeþe în zonele de deal ºi podiº, între 300-600 m altitudine (în judeþul Vrancea viile ocupã 13% din suprafaþã) Celelalte suprafeþe (38% din suprafaþa þãrii) sunt ocupate de: pãduri (26,7%), ape (lacuri, bãlþi – 900 000 ha), vetre de localitãþi, drumuri, exploatãri miniere, cariere etc. (1,4 mil. ha). Agricultura are douã ramuri de bazã: cultura plantelor ºi creºterea animalelor (zootehnia). Cultura plantelor ºi prelucrarea lor

y Cerealele cele mai importante sunt grâul ºi porumbul.

G

P.

A

R

RE

Grâul este cea mai veche plantã de culturã ºi se cultivã de 6 000 de ani (producþia la hectar: 2,5-3,2 tone). Porumbul se cultivã în România din a doua jumãtate a sec. XVII, fiind o plantã adusã pe continentul european din America. Alte cereale: orzul, orzoaica, ovãzul, secara. Cerealele se cultivã în Câmpia Românã, Câmpia de Vest, Podiºul Moldovei, Podiºul Getic ºi Depresiunea coliniarã a Transilvaniei. Secara se cultivã mai ales în Podiºul Sucevei, iar orezul în luncile Argeºului, Ialomiþei ºi Dunãrii. * Industria de morãrit ºi panificaþie utilizeazã în special grâul. Este rãspânditã A în toate marile oraºe ºi chiar N I RA în unele comune. PrincipaC U lele produse sunt: pâinea, pastele fãinoase, biscuiþii etc. Centre importante: Bucureºti, Cluj-Napoca, Oradea, Iaºi, Constanþa, Timiºoara etc. * Industria berii consumã orzoaicã ºi hamei.

U

N

V A M O L D O

O S L A V I A

MARE

G

A NE AGR

Ã

I U

B U L G A R I A

69

Fabrici: Bucureºti, Cluj-Napoca, Oradea, Craiova, Suceava etc. y Plantele tehnice sunt: floarea-soarelui, soia, sfecla de zahãr, inul ºi cânepa etc. Floarea-soarelui se cultivã în România de peste 100 de ani (Câmpia Românã, Câmpia de Vest, Podiºul Moldovei). Este principala plantã oleaginoasã, alãturi de soia. Fabrici de ulei: Bucureºti, Slobozia, Galaþi, Iaºi, Oradea, Constanþa, Craiova. Sfecla de zahãr se cultivã în culoarul Siretului, Câmpia Bãrãganului, Dobrogea, Câmpia de Vest, Depresiunea colinarã a Transilvaniei etc. Fabrici de zahãr: Roman, Sascut (Bacãu), Giurgiu, Luduº, Podari (Craiova), Bucecea, Buzãu, Arad, Oradea. Inul ºi cânepa se cultivã pentru fibre. Zone de culturã: Podiºul Sucevei, estul Transilvaniei, Câmpia de Vest. Topitorii: Vereºti ºi Dorneºti (Podiºul Sucevei), Beclean, Dumbrãveni ºi Luduº (Podiºul Transilvaniei), Nãdlac ºi Sânicolau Mare (Câmpia de Vest). Filaturi: Fãlticeni ºi Gheorgheni; þesãtorii: la Bucureºti, Iaºi, Botoºani, NegreºtiOaº. Din in se obþine ulei industrial la Roºiori de Vede. * Industria bumbacului funcþioneazã cu materie primã din import (Egipt, Sudan, India, China etc.). Filaturi de bumbac ºi þesãtorii: Arad, Mediaº, Timiºoara, Iaºi, Botoºani etc. y Cultura legumelor ºi a cartofului Legumele au o mare valoare nutritivã în alimentaþia omului, un conþinut bogat în vitamine, consumându-se în stare crudã sau conservate. Zonele de culturã sunt luncile râurilor, serele din jurul marilor oraºe (Bucureºti, Craiova, Arad, Oradea, Ploieºti). Fabrici de conserve de legume: Tecuci, Calafat, Cãlãraºi etc. Cartoful este originar din platourile andine ale Americii de Sud. La noi este adus la sfârºitul sec. XVIII în Transilvania, iar în 1812 în Moldova ºi Muntenia. Se cultivã cu precãdere în Podiºul Sucevei, depresiunile intracarpatice: Giurgeu-Ciuc, Braºov, în judeþele Bihor, Satu Mare, Maramureº etc. Prin prelucrare industrialã, din cartof se obþin amidon, glucozã ºi spirt (Arad, Oradea, Bucureºti, Rãdãuþi, Sfântul Gheorghe etc.). y Viticultura ºi pomicultura * Viticultura se practicã din Antichitate pe versanþii moderat-înclinaþi, care au expoziþie sudicã ºi altitudini de pânã la 600 m. Limita nordicã a viþei-de-vie în România trece prin judeþele Satu Mare – Botoºani. Prin condiþiile de sol ºi climã viticultura trebuie sã aibã rol de frunte în redresarea agriculturii româneºti. *Industria vinurilor are în România o istorie strãveche. Sunt vestite vinurile de Cotnari, Panciu, Odobeºti, Târnave, Murfatlar, Drãgãºani, Pâncota, Jidvei, Valea Cãlugãreascã etc. *Pomicultura se practicã din vechime la noi, livezile autohtone stârnind admiraþia strãinilor care vizitau Þãrile Române în secolele XIV-XV. România este una din þãrile care cultivã multe varietãþi de pomi (meri, peri, pruni, nuci,

70

Þãrani venind de la muncã, împrejurimile Sibiului

viºini, cireºi, caiºi, piersici). Marile bazine pomicole se aflã în dealuri ºi podiºuri: Subcarpaþii Getici ºi de Curburã (judeþele Argeº, Vâlcea, Prahova, Buzãu) ocupã 42% din suprafaþa pomicolã a þãrii; nordul Transilvaniei deþine 16%. Se cultivã mãrul, în judeþele Bistriþa, Sãlaj ºi Maramureº; dealurile bãnãþene; zona din sudul ºi sud-vestul Transilvaniei (judeþele Alba, Sibiu); alte regiuni pomicole: Dealurile vestice, sudul Podiºului Sucevei (Hârlãu), Podiºul Dobrogei etc. * Industria conservelor de fructe este dezvoltatã în marile zone pomicole, în centrele Topoloveni ºi Bãiculeºti (judeþul Argeº), Vãlenii de Munte, Râureni (judeþul Vâlcea) etc. Creºterea animalelor ºi industria de prelucrare a produselor animaliere Creºterea animalelor (zootehnia) este o îndeletnicire veche a românilor, mai ales în zonele de deal ºi munte. În statele dezvoltate zootehnia predominã în raport cu cultura plantelor. Creºterea animalelor are la bazã suprafeþele cu pãºuni ºi fâneþe (4,4 mil. ha, adicã 18,8% din suprafaþa României) ºi cultura plantelor furajere: trifoiul, lucerna, borceagul, porumbul pentru siloz (cultivate pe 1,8 mil. ha). y Bovinele (peste 3 milioane capete) se cresc pentru carne ºi lapte în toate judeþele, dar densitãþi mai mari înregistreazã judeþele: Suceava, Maramureº, Timiº, Arad, Mureº, Botoºani ºi Neamþ etc. Industria produselor lactate este dezvoltatã în Suceava, Braºov, Vatra Dornei, Sibiu, Cluj-Napoca etc. y Bubalinele (bivolii) se cresc în depresiunile Fãgãraºului, Braºov, Huedin. y Porcinele se cresc pentru carne, unturã ºi piei în fiecare gospodãrie þãrãneascã ºi, mai ales, în marile complexe amplasate în regiunile de culturã a porumbului (Câmpia Românã, Podiºul Moldovei, Podiºul Transilvaniei ºi Câmpia de Vest etc.). Numãrul lor este cu ceva peste 7 milioane de capete (1995). Pe baza lor s-a dezvoltat industria cãrnii ºi a conservelor de carne (Bucureºti, Arad, Sibiu, Suceava, Salonta etc.).

Ocupaþii carpatice – creºterea oilor

y Ovinele (în jur de 10 milioane capete) se cresc pentru carne, lapte, lânã ºi piei. Principalele rase sunt: merinos (Dobrogea ºi estul C. Române), þigaie ºi þurcanã (în Banat ºi Transilvania – Sibiu, Braºov, în Jud. Maramureº). Rasa karakul se creºte pentru piei (cãciuli) în Podiºul Moldovei (judeþele Botoºani, Iaºi). Industria lânii utilizeazã lâna finã ºi semifinã (merinos, þigaie) în centre de prelucrare ca Sibiu, Braºov, Cisnãdie, Ploieºti, Constanþa, Sãliºte. Covoarele se fabricã la Prejmer ºi Sãliºte. Stofe ºi postavuri din lânã se produc la Bacãu, Timiºoara, Ploieºti, Azuga ºi Buhuºi. y Creºterea cailor a fost înainte în declin, astãzi s-a revigorat. Herghelii de creºtere a cailor se aflã la Lucina,

Jegãlia, Mangalia ºi Sâmbãta de Jos. y Avicultura a luat avânt datoritã necesitãþilor de consum. Pãsãrile se cresc în fiecare gospodãrie þãrãneascã ºi, mai ales, în marile complexe avicole de la: Galaþi, Titu, Bucureºti, Cluj-Napoca, Braºov, Constanþa. y Apicultura este o ocupaþie strãveche (de pe timpul dacilor). Se practicã peste tot în România, favorabile fiind regiunile de deal ºi câmpie. Principalele produse sunt: mierea (16 000 tone anual), propolisul ºi ceara. România gãzduieºte sediul mondial al crescãtorilor de albine. y Sericicultura se ocupã cu creºterea viermilor de mãtase. Zonele favorabile sunt Banatul ºi Oltenia. Industria mãtãsii se realizeazã în centrele: Bucureºti, Lugoj, Timiºoara. y Industria de pielãrie, blãnãrie ºi încãlþãminte prelucreazã pieile de animale ºi pieile artificiale. Tãbãcãrii se aflã la Ploieºti, Sebeº, Tg. Mureº etc. iar fabricile de încãlþãminte sunt situate în marile centre: Bucureºti, Cluj-Napoca, Timiºoara, Oradea, Mediaº, Sebeº etc. Fabrici de blãnãrie: Bucureºti, Oradea, Orãºtie. y Vânatul ºi pescuitul. România oferã o diversitate de specii de animale valoroase pentru carnea ºi blãnurile lor. Efectivele de animale importante pentru vânat, cu aproximaþie, sunt: urºi – 6 300 exemplare, cerbi – 30 000 exemplare, jderi – 10 000 exemplare, capre negre – 8 000 exemplare, iepuri – 2 000 000 exemplare etc. Pescuitul industrial se practicã mai ales în Marea Neagrã ºi în Delta Dunãrii.

Aprofundeazã Podgoriile cele mai renumite sunt localizate în: Ä Odobeºti, Panciu, Dealu Mare; Ä Murfatlar; Ä Cotnari, Iaºi, Huºi; Ä Drãgãºani, Dãbuleni, Segarcea; Ä Jidvei; Ä Recaº, Valea lui Mihai Fragmentarea terenurilor agricole ca urmare a schimbãrii regimului de proprietate

Fosta Cooperativã Agricolã de Producþie (CAP) din Sâmbãta de Sus – zootehnia

1. Identificaþi argumentele în favoarea ideii cã agricultura ocupã un loc important în economia româneascã. 2. Ce transformãri a suferit agricultura României în ultimii 12 ani? 3. Gândiþi-vã la câteva mãsuri economice ºi politice (legislative) care ar putea duce la redresarea producþiei interne de carne pentru consum intern ºi pentru export. Discutaþi în clasã! 4. Localizaþi podgoriile de mai sus pe zone geografice. 5. Interpretaþi imaginea cu fosta CAP.

71

18. Elemente specifice industriei Privire generalã Industria este cea mai importantã ramurã a economiei naþionale, cu tradiþii vechi (sã ne amintim de extragerea aurului în Munþii Apuseni de cãtre daci). În 1887 erau 153 de fabrici, în 1890 – 210, pentru ca în 1910 numãrul lor sã ajungã la 692. În Transilvania sunt întreprinderi metalurgice (Hunedoara, Reºiþa), de construcþii de maºini (Braºov, Arad, Sibiu), sudul þãrii având fabricile concentrate în Bucureºti, pe Valea Prahovei, la Galaþi ºi Brãila. Dacã în 1938 industria participa la venitul naþional cu 30,8%, în 1970 procentul este aproape dublu (60,3%), menþinându-se pânã în 1990, când scade la 53,5% (ca efect al traziþiei). Aceastã creºtere se datora politicii de industrializare forþatã din perioada 1951-1979, când s-au înregistrat ritmuri de dezvoltare cuprinse între 10,3%13,9%, cele mai ridicate pe plan mondial. Industria se diversificã, apar multe ramuri noi (siderurgia, maºini-unelte, aparaturã industrialã, electronicã, maºini agricole, autoturisme, nave). Totodatã, au apãrut alte centre industriale (Piatra Neamþ, Turda, Sf. Gheorghe). În ultimii ani România a realizat 1% din producþia industrialã mondialã. Ramurile cu realizãri mai mari sunt industria de utilaj petrolier, mase plastice, îngrãºãminte chimice, mobilã, ciment, textile ºi confecþii. Industria valorificã o gamã variatã de resurse, pe baza cãrora s-au dezvoltat multe ramuri ºi subramuri industriale: y Industria energeticã valorificã urmãtoarele resurse: combustibili minerali (petrol, gaze naturale ºi cãrbuni) ºi resursele de energie a viitorului (forþa apelor, energia solarã, energia eolianã, energia geotermicã, energia nuclearã etc.). Petrolul Industria petrolierã are veche tradiþie în România prin exploatãrile de pe Valea Prahovei ºi din Subcarpaþii Moldovei. Prima rafinãrie de petrol a luat fiinþã la Râfov (Prahova) în anul 1857. România se înscrie, astfel, ca prima þarã cu producþie de petrol în lume (275 t). Petrolul se extrage în puþuri, prima sondã intrând în funcþiune în anul 1863 la Tg. Ocna, principalele regiuni petroliere fiind: Subcarpaþii, Câmpia Românã, Podiºul Getic, Câmpia de Vest ºi Platforma continentalã a Mãrii Negre (aici funcþioneazã 7 platforme de foraj marin). Rafinarea þiþeiului se face integral în þarã, capacitatea de rafinare fiind de 35 mil. t. (cu mult peste necesar). Principalele rafinãrii: Ploieºti, Brazi, Câmpina, Piteºti, Dãrmãneºti, Capu Midia, Suplacu de Barcãu, Timiºoara. Principalele domenii în care este utilizat petrolul sunt: petrochimia, punerea în miºcare a autovehiculelor (transporturi), termocentralele etc.

72

Gazele naturale sunt cunoscute de multã vreme în Podiºul Transilvaniei („focuri nestinse“). Se gãsesc în pãmânt sub formã de gaze de sondã ºi gaz metan. * Gaze asociate zãcãmintelor de petrol – numite gaze de sondã, care sunt în aceleaºi locuri cu petrolul (vezi centrele petroliere);

Termocentrala Mintia

* Gaz metan, în Podiºul Transilvaniei (regiunea cu gaz metan cea mai importantã din România). Gazul metan de aici este cel mai pur din lume (pânã la 99,8% CH4). Principalele judeþe gazeifere: Mureº, Sibiu, Cluj, Alba. Gazele naturale sunt utilizate în industria chimicã ºi în termocentrale. Cãrbunii participã la balanþa energeticã a þãrii cu 31,7% (1991), asigurând parþial ºi nevoile de cocs metalurgic. Dupã valoarea economicã ºi puterea caloricã sunt: * Cãrbuni superiori. Se exploateazã din anul 1790 în Banat (Anina, Doman, Secu). Principalele tipuri: Ä antracitul este cel mai valoros cãrbune; se aflã la Schela (Gorj); Ä huila se aflã în cantitãþi mai mari. Principalul bazin este Petroºani (Valea Jiului), cu exploatãri la: Vulcan, Lupeni, Petrila, Uricani, Aninoasa, Livezeni, Lonea. În Banat huila se exploateazã la Anina, Ponor, Cozla, Baia Nouã etc. Din huilã se obþine cocsul metalurgic în cocseriile de la Hunedoara ºi Reºiþa ºi în semicocseria Cãlan. * Cãrbuni inferiori Ä Cãrbunele brun se exploateazã în Bazinul Comãneºti (Bacãu), Bazinul Almaº (Ticu, Tãmaºa – jud. Sãlaj) ºi la Þebea (jud. Hunedoara). Ä Lignitul se gãseºte în România în cele mai mari cantitãþi; deþine 70% din producþia de cãrbune a þãrii. Zãcãmintele se aflã în Podiºul Getic la Rovinari, Urdari,

Lupoaia ºi la Motru, Ploºtina, Leurda, Horãºti. Resursele de lignit sunt rãspândite peste tot în România, în judeþele Argeº ºi Buzãu, în Bazinul Barcãului (Bihor, Sãlaj), în judeþele Covasna, Timiº. Ä Turba, cel mai nou cãrbune, se exploateazã mai mult în judeþele Cluj ºi Suceava. y Industria energiei electrice este ramura de bazã a dezvoltãrii economiei, participând la modernizarea ramurilor economiei, prin mecanizarea, automatizarea ºi cibernetizarea lor. Începuturile sale pe teritoriul României sunt atestate în 1882 la Bucureºti ºi 1884 la Timiºoara. Resursele care stau la baza dezvoltãrii acestei industrii sunt: petrolul, gazele naturale, cãrbunii, forþa apelor, energia solarã, energia eolianã, energia geotermicã, energia nuclearã. Unitãþile producãtoare de energie electricã sunt: Termocentralele – funcþioneazã pe bazã de cãrbuni, petrol ºi gaz metan. Cele mai mari sunt: Rogojelu ºi Turceni (Gorj), Chiºcani (Brãila) fiecare cu o putere instalatã în jur de 2000 MW; Luduº-Iernut, Iºalniþa (Craiova) ºi Mintia (Deva) cu o putere instalatã de 1000 MW. Alte termocentrale sunt la Bucureºti, Brazi, Paºcani. Hidrocentralele sunt construite mai mult pe râurile din munþi. Cele mai importante sunt: Porþile de Fier I (2150 MW), Porþile de Fier II, construite în colaborare cu Iugoslavia. Pe râurile interioare: Vidra (pe Lotru), Vidraru (pe Argeº), Fântânele-Beliº (pe Someºul Cald), Stejaru (Bistriþa) etc. Energia electricã este transportatã în þarã prin linii de înaltã tensiune ce formeazã sistemul energetic naþional, care este conectat la cel al þãrilor vecine.

Hidrocentrala Porþile de Fier I

Energia nuclearã se produce pe bazã de uraniu, în centrala nuclearã de la Cernavodã (primul grup cu o putere de 700 MW este dat în funcþiune, acum se lucreazã la cel de-al doilea grup). y Sursele de energie alternativã regenerabile ocupã un loc important pentru viitorul energetic al României, fiind inepuizabile ºi nepoluante. Energia solarã este una din cele mai importante.

România dispune de un potenþial însemnat în regiunile însorite din Câmpia Românã ºi Dobrogea, unde durata de strãlucire a soarelui este cuprinsã între 2300-2400 ore. Încercãri de utilizare a acestui tip de energie s-au fãcut la Câmpina, Timiºoara etc., s-au construit case solare, captatoare solare etc. Energia eolianã este utilizatã la punerea în miºcare a morilor de vânt, vaselor cu pânze etc. Existã încercãri de construire a centralelor eoliene în Câmpia Românã, Delta Dunãrii, pe munþi. Energia geotermicã a apãrut odatã cu utilizarea apelor termale de la Bãile Felix, Bãile 1 Mai etc. y Industria metalurgicã cuprinde: siderurgia, metalurgia neferoasã ºi construcþiile de maºini.

Combinatul metalurgic din Câmpia Turzii

Siderurgia feroasã se ocupã cu extracþia minereurilor de fier din Munþii Poiana Ruscã (Ghelari, Teliuc, Vadu Dobrii), Munþii Dognecei, la Bãiºoara (jud. Cluj), Lueta (Harghita). Minereurile de fier, cocsul ºi alte elemente auxiliare (manganul, vanadiul, cromul) sunt prelucrate în industria siderurgicã în combinatele: ISPAT-SIDEX Galaþi (cel mai mare din România), care foloseºte minereuri de fier ºi cocs din import, Hunedoara ºi Reºiþa utilizând minereurile din þarã. Alte centre: Cãlãraºi, Târgoviºte, Câmpia Turzii, Brãila, Vlãhiþa, Oþelu Roºu, Cãlan, Bucureºti, Roman. În combinate se produc: fontã, oþeluri laminate (sârmã, tablã, cuie, þevi etc.). Siderurgia neferoaselor are la bazã resursele interne de materii prime. Zonele cu zãcãminte de metale neferoase sunt: Grupa vulcanicã nordicã, Munþii Apuseni, Dobrogea (Altân-Tepe), jud. Suceava, Munþii Poiana Ruscã ºi Munþii Banatului. Obþinerea metalelor neferoase din minereuri (aurul, argintul, cuprul, plumbul, zincul, aluminiul etc.) se realizeazã în combinatele de la Baia Mare (cel mai mare centru al neferoaselor din România), Zlatna, Copºa Micã, Slatina etc. Se prelucreazã la Bucureºti, Braºov ºi Slatina. y Industria constructoare de maºini este cea mai importantã ramurã a economiei. Produce maºini, piese ºi subansamble pentru dotarea tuturor celorlalte ramuri. Principalele subramuri ºi produsele lor sunt: Ä Industria de utilaj minier, folosit în mine; centre: Petroºani, Baia Mare, Satu Mare;

73

Ä Industria de utilaj petrolier (sonde, rafinãrii) situeazã România pe un loc fruntaº în lume. Centre: Ploieºti, Câmpina, Târgoviºte, Bacãu, Braºov; Ä Industria de utilaj energetic (centrale energetice); centre: Bucureºti, Reºiþa; Ä Industria de utilaj tehnologic pentru echiparea întreprinderilor: Bucureºti, Oradea, Cluj-Napoca, Iaºi, Reºiþa etc.; Ä Industria electronicã ºi electrotehnicã; centre: Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi, Craiova, Tg. Mureº, Sãcele, Timiºoara etc.; Ä Industria de maºini-unelte: Arad, Bucureºti, Oradea; Ä Industria de rulmenþi: Bârlad, Alexandria, Braºov; Ä Industria mijloacelor de transport: locomotive ºi vagoane: Bucureºti, Craiova, Arad, Drobeta Turnu Severin, Caracal; autocamioane ºi autobuze: Braºov, Bucureºti; autoturisme: Piteºti, Craiova, CâmpulungMuscel; avioane: Bucureºti, Braºov, Craiova, Bacãu; tractoare ºi maºini agricole: Braºov, Bucureºti, Craiova, Timiºoara; nave maritime ºi fluviale: Constanþa, Mangalia, Galaþi, Brãila, Olteniþa, Giurgiu, Drobeta Turnu Severin; maºini ºi obiecte de uz casnic: Bucureºti, Mediaº, Satu Mare, Gãeºti, Cluj-Napoca, Ploieºti. y Industria materialelor de construcþie utilizeazã rocile naturale fãrã prelucrare: granite, bazalte, pietriºuri, nisipuri etc., ce se gãsesc din abundenþã în munþi ºi în albia râurilor, ºi rocile naturale prelucrate ºi transformate în alte materiale de construcþii (calcare, marmurã, argile, bazalte, andezite etc.). Se produc: Ä lianþi (ciment, var, ipsos): Taºca Bicaz, Chiºtag (Aleºd), Turda, Medgidia, Bârseºti, Comarnic; Ä ceramicã ºi porþelan: Cluj-Napoca, Alba Iulia, Sighiºoara, Curtea de Argeº etc. Ä sticlã: Mediaº, Turda, Buzãu, Dorohoi, Tomeºti, Gherla etc. Ä prefabricate din beton, pereþi etc.: Bucureºti, Roman, Piatra Neamþ etc.

Combinatul Siderurgic Hunedoara 3 Eseu liber: Efectele industriei asupra mediului; soluþii pentru reducerea factorilor de risc. (Documentaþi-vã ºi pe internet).

y Industria lemnului se bazeazã pe pãdurile din Carpaþi, din dealuri ºi podiºuri. Produce: Ä cherestea: Vatra Dornei, Viºeul de Sus, Nehoiu, Brezoi, Poieni (Cluj); Ä mobilã: Bucureºti, Cluj-Napoca, Tg. Mureº, Oradea, Blaj, Suceava, Piatra Neamþ etc. Ä instrumente muzicale: Reghin Ä Rechizite ºcolare: Sibiu, Timiºoara.

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Detaliaþi rolul industriei în economie. 2. Aduceþi argumente pentru importanþa unui anumit domeniu industrial, la alegere. 3. Identificaþi principalii factori care au dus la despãduriri excesive în România. Care sunt cele mai grave efecte ale acestui fenomen?

19.Industria chimicã. STUDIU DE CAZ Scurt istoric. Tipurile de resurse Industria chimicã este veche în România, datând de la apariþia primei rafinãrii de petrol la Râfov, jud. Prahova (1857); se dezvoltã între cele douã rãzboaie mondiale, când se construiesc întreprinderi chimice la Bucureºti, Codlea, Târnãveni, Copºa Micã, Turda, Baia Mare, Timiºoara. Mai târziu se modernizeazã întreprinderile vechi ºi se construiesc altele (Roznov, Victoria, Iºalniþa, Nãvodari) – pentru îngrãºãminte chimice, la Sãvineºti, Brazi, Piteºti, Iaºi – pentru fire ºi fibre sintetice ºi Borzeºti,

74

Piteºti, Brãila, Timiºoara – mase plastice; Oneºti ºi Brazi – cauciuc sintetic, Piteºti – negru de fum. Industria chimicã utilizeazã materii prime diverse: * de origine mineralã: þiþei, gaz metan, cãrbuni, sare, minereuri de metale neferoase etc.; * de origine vegetalã: lemnul, stuful, paiele ºi plantele medicinale. Spre deosebire de celelalte ramuri, industria chimicã valorificã la un înalt grad tot felul de materii prime ºi deºeuri. Ritmul rapid de dezvoltare situeazã þara noastrã între principalele þãri europene.

Subramurile industriei chimice ºi produsele lor

y Industria petrochimicã foloseºte ca materie primã petrolul ºi gazele naturale ºi produce cele mai diverse produse: fibre ºi fire sintetice, mase plastice, cauciuc sintetic, negru de fum etc. Cele mai importante combinate petrochimice sunt: Piteºti, Oneºti, Brazi, Nãvodari. Pe baza produselor obþinute s-au dezvoltat noi subramuri: Cauciucul sintetic se fabricã cu ajutorul negrului de fum obþinut la Piteºti ºi Copºa Micã. Articole tehnice din cauciuc se fabricã la Braºov, Jilava (Bucureºti) etc. Încãlþãminte de cauciuc, înlocuitori din piele, tapiserie pentru autoturisme etc. se fabricã la Drãgãºani ºi Orãºtie. Firele ºi fibrele sintetice se fabricã la Sãvineºti (relon), la Fãgãraº, Iaºi, Vaslui, Câmpulung, Bucureºti etc. Materialele plastice (polietilenã, policlorurã de vinil, aminoplaste etc.) se produc la: Piteºti, Târnãveni, Brazi, Victoria, Borzeºti, Fãgãraº etc. y Industria produselor clorosodice foloseºte ca materie primã sarea ºi produce sodã causticã, sodã calcinatã, clor ºi acid clorhidric. Principalele centre sunt: Ocna Mureº, Govora, Turda, Târnãveni, Giurgiu, Borzeºti. Zãcãminte mari de sare existã în Subcarpaþi ºi în dealurile de la marginea Podiºului Transilvaniei. y Industria acidului sulfuric este localizatã la Baia Mare, Zlatna, Braºov, Valea Cãlugãreascã, Copºa Micã, Victoria ºi Nãvodari. Se fabricã din pirite cuprifere. y Industria de îngrãºãminte chimice s-a dezvoltat foarte mult datoritã solicitãrilor din agriculturã. În România se fabricã îngrãºãminte chimice: Ä azotoase, pentru care se utilizeazã ca materii prime gazul metan ºi azotul atmosferic. Centre importante: Slobozia, Roznov, Tg. Mureº, Victoria, Fãgãraº, Turnu Mãgurele, Craiova, Arad;

Ä fosfatice, care se produc la Valea Cãlugãreascã, Turnu Mãgurele, Nãvodari, din fosforite ºi pirite; Ä concentratele complexe se fabricã din azot, potasiu ºi fosfor. Centre: Nãvodari, Tg. Mureº, Turnu Mãgurele. y Industria de medicamente utilizeazã plantele medicinale ºi unele minerale etc. Fabrici de medicamente: Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi, Timiºoara ºi Braºov. y Industria de coloranþi ºi vopsele este dezvoltatã în centrele Codlea, Oradea ºi Bucureºti. y Industria celulozei ºi hârtiei Materiile prime utilizate sunt: lemnul, stuful ºi paiele. Întreprinderi care fabricã hârtie din lemn sunt la: Piatra Neamþ, Bacãu, Buºteni, Zãrneºti etc., din stuf la: Chiºcani (Brãila), din paie la Cãlãraºi ºi Palas (Constanþa). Utilizarea produselor industriei chimice Aproape toate domeniile economiei româneºti utilizeazã produsele industriei chimice, astfel: * îngrãºãmintele chimice sunt folosite în agriculturã; * fibrele ºi firele sintetice în industria de þesãturi ºi confecþii; * la fabricarea coloranþilor ºi vopselelor; * acidul sulfuric: fabricarea îngrãºãmintelor, în industria petrolierã, la fabricarea celulozei, a fibrelor celulozice; * cauciucul sintetic se foloseºte la fabricarea anvelopelor, încãlþãmintei, tapiþeriei autoturismelor; * materialele plastice la fabricarea þevilor pentru instalaþii ºi plãci termoizolatoare; * hârtia este utilizatã în industria poligraficã ºi în industria alimentarã; * medicamentele, în medicinã; * coloranþii ºi vopselele în construcþii etc. Industria chimicã ºi poluarea mediului Industria chimicã se aflã printre ramurile care polueazã cel mai mult mediul (aerul, apa, solul). a) Aerul este poluat de: SO2, H2S, Cl2, HCl, CO, CO2 etc. Prin miºcãrile aerului poluanþii sunt rãspândiþi pe suprafeþe întinse în atmosferã. b) Apa este poluatã prin deversarea apelor industriale, care conþin substanþe toxice. Industria chimicã contribuie la poluarea apei în procent de 30%. c) Solul este poluat prin administrarea de îngrãºãminte chimice, insecticide, pesticide sau ploi acide etc. Accidentele industriale contribuie din plin la poluarea mediului, afectând calitatea vieþii. 3 Analizaþi relaþia dintre disponibilitatea ºi repartiþia resurselor ºi amplasarea centrelor de industrie chimicã. 3 Evaluaþi efectele sociale ºi de mediu ale închiderii marilor combinate chimice.

Exploatarea sãrii cu ajutorul sondelor, Ocna Mureº

75

20. Infrastructura de circulaþie în context naþional ºi internaþional Transporturile ºi cãile de comunicaþie Transporturile ºi cãile de comunicaþie reprezintã elementele esenþiale fãrã de care dezvoltarea României este de neconceput. O þarã care posedã o reþea de transporturi moderne se dezvoltã rapid economic. România are o reþea de transporturi diversificatã, formatã din transporturi feroviare, rutiere, navale, fluviale ºi maritime, aeriene, multimodale ºi speciale etc. Toate aceste tipuri de transport formeazã un tot unitar, completându-se reciproc. Transporturile feroviare au apãrut în România în anul 1854 prin darea în folosinþã a primei linii de cale feratã, Baziaº-Oraviþa, în lungime de 62,5 km, dupã care au apãrut cãile ferate Cernavodã-Constanþa (1860) ºi BucureºtiGiurgiu (1869). În anul 1914 România avea o reþea de cãi ferate lungã de 5400 km; astãzi mãsoarã 11 500 km, din care 3 800 km sunt electrificate. Densitãþi mari ale reþelei feroviare se înregistreazã în vestul þãrii (judeþele Timiº, Arad, Bihor ºi Satu Mare), densitãþi mijlocii în Câmpia Românã ºi Podiºul Transilvaniei ºi mai reduse în Moldova ºi în Carpaþi.

Transfãgãrãºanul

76

Cele mai mari noduri de cale feratã sunt: Bucureºti (cu opt linii magistrale), Braºov, Timiºoara, Simeria, Arad, Ploieºti. Toate regiunile þãrii sunt legate între ele prin cãi ferate, dintre care opt sunt mai importante, constituind adevãrate axe de legãturã cu þãrile Europei: * Bucureºti-Arad-Curtici, cu legãturã spre Ungaria, Cehia, Austria. * Bucureºti-Braºov-Cluj-Napoca-Oradea, cu legãturã spre Ungaria, Austria, Germania; * Bucureºti-Craiova-Timiºoara, cu legãturã spre Italia, Elveþia, Franþa. * Bucureºti-Ploieºti-Suceava-Vicºani, cu legãturã spre Ucraina ºi Polonia. * Bucureºti-Iaºi-Ungheni, cu legãturã spre R. Moldova, Ucraina, Rusia (pânã la Moscova). * Bucureºti-Braºov-Ciceu-Deda-Dej-Satu Mare, cu legãturã spre Ucraina. * Bucureºti-Galaþi prin Fãurei. * Bucureºti-Feteºti-Constanþa-Mangalia. Din acestea se desprind altele, secundare, în diferite direcþii ale þãrii. În prezent se pune un accent deosebit pe dezvoltarea ºi modernizarea transportului feroviar.

Transporturile rutiere. Reþeaua de drumuri ºi ºosele are o lungime de 72 800 km, din care 17 100 km sunt modernizate. În ultimii ani, s-a construit autostrada Bucureºti-Piteºti ºi este în construcþie autostrada BucureºtiConstanþa. În prezent þara noastrã este cuprinsã în TEM (Autostrada Transeuropeanã) ce intrã în România pe la NãdlacArad-Sebeº-Piteºti-Bucureºti-Constanþa, cu legãturã spre Bulgaria ºi prin ferry-boat spre Turcia. Cele mai importante ºosele internaþionale (din România) sunt E60, E70, E85 ce fac legãtura pe teritoriul României între Europa vesticã, nordicã, sud-esticã ºi esticã. În anul 1995, pe drumuri ºi ºosele se transportau 990 milioane tone mãrfuri ºi 760 milioane persoane. Cel mai important nod rutier este municipiul Bucureºti, de unde pleacã în diferite direcþii ale þãrii mai multe ºosele: * E60, Bucureºti-Oradea-Borº-Hamburg (Germania), spre Sud-Giurgiu (traverseazã Podul Prieteniei)-Ruse-Istanbul. Asigurã legãtura între Europa Nordicã, Centralã ºi Peninsula Balcanicã, traversând strâmtoarea Bosfor spre Asia; * E70, Bucureºti-Craiova-Timiºoara-StamoraMoraviþa, spre Iugoslavia, iar în Sud ajunge la GiurgiuSofia (Bulgaria) ºi Istanbul (Turcia). * E85, Bucureºti-Ploieºti-Roman-Suceava-Siret, cu legãturã spre Ucraina ºi Polonia. * Bucureºti-Hârºova-Constanþa. * Timiºoara-Arad-Oradea-Satu Mare. Pentru uºurarea transporturilor s-au construit ºi câteva poduri: Giurgiu-Ruse, Feteºti-Cernavodã, Giurgeni-Vadu Oii, toate peste Dunãre.

lemnos, cereale etc.). Sunt douã tipuri de tranporturi pe apã: a) Transporturile fluviale. * Dunãrea este cea mai importantã arterã fluvialã din România, care face legãtura între Europa Centralã, Vesticã, Esticã ºi Nordicã (Marea Neagrã-Dunãre-Main-Rin-Marea Nordului). Principalele porturi româneºti la Dunãre sunt: Sulina (este ºi la Marea Neagrã), Tulcea, Galaþi, Brãila, Cernavodã, Cãlãraºi, Olteniþa, Giurgiu, Turnu Mãgurele, Calafat, Drobeta Turnu Severin, Orºova etc.). * Canalul Dunãre-Marea Neagrã face legãtura între Dunãre ºi Mare pe o lungime de 64 km, între Cernavodã ºi Constanþa, scurtând distanþele de pe vechiul traseu cu 400 km. Porturile la Canal sunt: Constanþa Sud - Agigea - Medgidia - Cernavodã etc.

Ecluza de la Agigea

Podul de la Giurgeni – Vadu Oii

Modernizarea ºoselelor ºi construirea autostrãzilor este o necesitate care þine de mãrirea confortului de transport, prin atingerea unor standarde europene. Transporturile navale prezintã faþã de celelalte tipuri avantajul cã transportã cantitãþi mari de mãrfuri la un preþ ieftin. Pe calea apei se transportã în special materii prime (minereuri, cãrbuni, materiale de construcþii, material

* Canalul Bega are o lungime de 114 km, trece prin oraºul Timiºoara ºi face legãtura cu Iugoslavia. * Prutul Inferior este navigabil. b) Transporturile maritime. Ieºirea la Marea Neagrã faciliteazã þãrii noastre legãturi pe calea apei cu multe din þãrile lumii. Prin portul maritim Constanþa se realizeazã 60% din exporturile ºi importurile României. Construcþia sa a început dupã 1877, primele legãturi fãcându-se cu Istanbul (Turcia) ºi Marsilia (Franþa). În prezent este al ºaselea port al Europei. Alte porturi la mare sunt Mangalia ºi Sulina. Actualmente pe Marea Neagrã se realizeazã transportul cu ferry-boatul spre Turcia, în perspectivã ºi cu alte þãri din zona Mãrii Negre. Transporturile aeriene mijlocesc legãturi rapide între principalele oraºe din þarã, între Bucureºti ºi oraºe din întreaga lume. Principala poartã aerianã a României este Aeroportul Bucureºti-Otopeni. Alte aeroporturi se aflã în oraºele mari, unele dintre ele (Constanþa, Timiºoara, Arad, Cluj-Napoca) fiind modernizate pentru traficul internaþional.

77

Aeroportul Otopeni

Bucureºtiul este legat de: Paris, Londra, Frankfurt, Viena, Bruxelles, Berlin, Tel Aviv, New York etc. Transporturile speciale se fac prin: conducte (apã, petrol, gaze naturale), cablu (curentul electric, funicularul, telefericul etc.). Telecomunicaþiile sunt reprezentate prin telegraf, telefon, radio, televizor, fax, satelit, internet etc.; prin intermediul lor se realizeazã sistemul de transmitere la distanþã a informaþiilor. O rapidã afirmare a cunoscut telefonia mobilã. Comerþul Este în strânsã legãturã cu existenþa resurselor interne ºi stadiul de dezvoltare economicã. l Comerþul interior se desfãºoarã în interiorul graniþelor þãrii prin unitãþi de stat ºi private (care câºtigã tot mai mult teren). Principalele produse ce fac obiectul comerþului sunt: cele alimentare, bunurile de consum, maºini ºi utilaje, aparaturã electronicã (calculatoare), combustibili, mobilã etc. l Comerþul exterior se realizeazã între þara noastrã ºi þãrile lumii (peste 150 la numãr). În prezent România exportã: utilaj petrolier, produse chimice, îngrãºãminte, utilaj energetic, autoturisme, tractoare, sodã causticã, mobilã, fructe, vinuri, produse textile ºi confecþii (ocupã un loc important în prezent). Importãm: combustibili, minereuri feroase, bauxitã, cauciuc natural, bumbac, produse alimentare ºi calculatoare.

important, frumuseþi naturale fãrã egal (creste, abrupturi, piscuri, chei, peºteri, lacuri glaciare, cascade, pãduri etc.). În România existã peste 11 000 de peºteri ºi avene (Urºilor, Meziad, Vântului, Valea Firii, Topolniþa, Cloºani, Dâmbovicioarei, Scãriºoara – cu gheþarul); dintre chei se remarcã: Cheile Turzii, Cheile Râmeþi, Cheile Bicazului, Cheile Nerei, Galbenei, Caraºului. Forme inedite de microrelief: Babele, Sfinxul Planul Peºterii Ialomiþa (Munþii Bucegi), cei 12 Apostoli (M. Cãlimani). Atractive sunt lacurile: Roºu, Sf. Ana, Bâlea, Podragul, Bucura. Defileele Dunãrii, Oltului, Mureºului, Jiului, Criºurilor atrag mulþi turiºti vara. În Carpaþi existã cele mai multe staþiuni turistice: Sinaia, Predeal, Buºteni, Borsec, Tuºnad, Sângeorz Bãi, Vatra Dornei, Poiana Braºov, Pãltiniº, Moneasa, Izvoru Mureºului. Unele staþiuni îºi datoreazã existenþa apelor minerale ºi termale: Cãlimãneºti, Olãneºti, Slãnic Moldova, Borsec, Bãile Felix, Bãile Herculane, Geoagiu-Bãi etc. * Mãnãstirile din nordul Moldovei sunt obiective turistice de mare valoare cultural-artisticã, unele (Voroneþ, Putna, Moldoviþa, Suceviþa) fiind înscrise în patrimoniul U.N.E.S.C.O.

Turismul În ultimul timp infrastructura turisticã a þãrii s-a dezvoltat mult, odatã cu privatizarea multor unitãþi turistice, iar cele existente se modernizeazã. Multe hoteluri, cabane, campinguri au fost modernizate, dotate ºi aduse la standarde internaþionale. Se construiesc noi hoteluri, pârtii de schi (Predeal) etc. Staþiunile balneoclimaterice au fost dotate cu instalaþii ºi aparaturã modernã pentru tratamentul bolnavilor. Cãile de acces spre staþiuni se asfalteazã.Începând din 1990 numãrul turiºtilor români ºi strãini s-a diminuat, un uºor reviriment constatându-se în ultima perioadã. Principalele obiective turistice se aflã în Munþii Carpaþi, care constituie cea mai importantã regiune turisticã a þãrii. Carpaþii oferã turiºtilor aer mai puþin poluat ºi apã curatã, drumeþii, sporturi de iarnã, vânat, pescuit ºi, ce este mai

78

Mãnãstirea Suceviþa, în Bucovina

* Delta Dunãrii atrage mulþi turiºti datoritã peisajului sãu exotic, faunei bogate ºi variate. * Dunãrea oferã atracþii deosebite: defileul, barajele Porþile de Fier I ºi II, poduri, porturi etc.

* Monumentele istorice sunt importante ºi din punct de vedere artistic ºi cultural: Histria, Tomis, cetãþile dacice din Munþii Orãºtiei, Biserica Neagrã din Braºov, cetatea medievalã de la Sighiºoara, Castelul Bran, Castelul Huniazilor, Palatul Regal din Bucureºti (care gãzduieºte ºi un muzeu de artã), Muzeul Cotroceni, Palatul de la Mogoºoaia etc. Numãrul turiºtilor a fost la nivelul anului 2001 de peste 10 milioane de turiºti români ºi peste 1 350 000 de turiºti strãini. Prin deschiderea graniþelor ºi libera circulaþie în spaþiul Schengen mulþi români pleacã în alte þãri.

Staþiunea Mamaia – Parcul de distracþii Aqua Magic

* Litoralul românesc al Mãrii Negre atrage turiºti români ºi strãini pentru cura helio-marinã. Principalele staþiuni: Mamaia, Eforie, Costineºti, Nãvodari, Neptun, Olimp, Mangalia.

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Argumentaþi importanþa Dunãrii ºi Mãrii Negre pentru România. 2. Identificaþi principalele obiective turistice din România. 3. De ce este considerat turismul o ramurã de viitor a economiei româneºti?

Aprofundeazã 1. Imaginaþi o micã afacere privatã în localitatea (sau zona) din care sunteþi. Cum faceþi sã atrageþi turiºti? 2. Argumentaþi ideea cã turismul românesc oferã un potenþial uriaº pentru dezvoltarea economiei! 3 În ultimii ani, faþa oraºelor ºi localitãþilor cu obiective turistice s-a schimbat. Multe clãdiri (de patrimoniu, locuinþe private – mai ales cele vechi, cu o arhitecturã specialã) au suportat lucrãri de întreþinere ºi chiar de reconstituire istoricã. 3 Multe localitãþi rurale au devenit puncte de atracþie prin noile condiþii de cazare oferite. Pensiunile familiale (Bran, Cheia, Biertan, Gura Humorului, cele de pe Litoral etc.) au cunoscut o adevãratã explozie dupã 1990, dovadã cã iniþiativa particularã reprezintã cheia dezvoltãrii turismului românesc. Turiºtii, în special cei strãini, sunt atraºi de oferta tradiþionalã de cazare ºi masã. Agroturismul este o activitate cu potenþial ridicat în România.

Sighiºoara – cetate (Farmecul medieval al cetãþii este pãstrat ºi prin diverse artificii moderne)

Casa cu cariatide din Sibiu, o bijuterie arhitecturalã

Biertan – o localitate cu rezonanþã istoricã. Aici românii, maghiarii ºi germanii dovedesc în permanenþã turiºtilor români ºi strãini cã istoria lor comunã poate fi un bun prilej de convieþuire ºi mândrie Alba Iulia – Impunãtoarea poartã medievalã, monument de mare însemnãtate istoricã

79

21. Restructurarea economicã. Prezent ºi perspective ale evoluþiei socio-economice a României Trei etape distincte ale dezvoltãrii economice a) În perioada interbelicã, datoritã iniþiativei private ºi capitalului strãin din S.U.A., Anglia, Germania, Olanda, România se situa printre primele 10 þãri în lume. b) Dupã 1948, naþionalizarea tuturor proprietãþilor private (întreprinderi, case etc.), colectivizarea pãmântului au dus la dispariþia întreprinzãtorilor particulari în toate domeniile ºi, ca urmare, la dispariþia capitalului privat. Proprietatea, producþia, economia în ansamblul ei au devenit monopolul statului comunist. Prin desfiinþarea iniþiativei ºi proprietãþii individuale s-a urmãrit instituirea unei economii centralizate ºi planificate, care rãspundea cerinþelor ideologice ale Partidului Comunist. c) În prezent, economia României se aflã în tranziþie de la capitalul de stat la cel privat, bazat pe piaþa liberã (calitate, eficienþã în vederea obþinerii de profituri maxime în condiþiile unei concurenþe libere). Toate au la bazã premisa cã individul e liber sã aibã iniþiativã economicã, sã investeascã ºi sã înmulþeascã banii în mod legal. În felul acesta, afacerile private reuºite contribuie substanþial la dezvoltarea economicã generalã ºi aduc cele mai importante cote la bugetul statului. Aspecte generale privind Reforma economicã Reforma economicã a început timid dupã 1990, în prezent aflându-se într-un proces de restructurare ºi privatizare mai rapid cerut de F.M.I. (Fondul Monetar Internaþional) ºi B.I.R.D. (Banca Internaþionalã de Reconstrucþie ºi Dezvoltare). Obiectivul principal al restructurãrii economice este extinderea proprietãþii private concomitent cu retragerea treptatã a statului din economie. Problema principalã este de a orienta economia spre produse de calitate competitive pe piaþã. y Industria. Þinând cont cã încã mai mult de jumãtate din structurile industriale se aflã în posesia statului, privatizarea fiind fãcutã cu unele riscuri, ritmul de restructurare economicã are de parcurs un drum lung ºi anevoios. Industria României este supradimensionatã faþã de resurse în câteva ramuri (energeticã, metalurgie), fapt care a impus ca unele obiective industriale sã fie conservate, deoarece au fost amplasate în zone fãrã tradiþii, cu resurse reduse. Efectul pe termen lung este apariþia dificultãþilor legate de aprovizionarea cu materii prime, de capacitatea de desfacere a produselor, cum este cazul unor combinate petrochimice, fabrici de utilaje ºi agregate tehnologice sau mine din bazinele carbonifere.

80

La polul opus se aflã întreprinderi intrate în restructurare ºi privatizare, ca de exemplu: Combinatul siderurgic de la Galaþi „Sidex“, Întreprinderea de utilaj petrolier de la Ploieºti (Upetrom), unele întreprinderi de agregate tehnologice din Craiova ºi Cluj-Napoca, fabricile de autoturisme de la Piteºti ºi Craiova, intrate recent într-o cooperare cu concernul francez Renault ºi cu cel sud-coreean Daewoo, Întreprinderea de aluminiu de la Slatina º.a.

Carierã de bauxitã în Munþii Pãdurea Craiului

Existã ºi ramuri industriale care se aflã în echilibru faþã de materiile prime, care au o dezvoltare ritmicã, acoperind în cea mai mare parte exigenþele cantitative ºi calitative ale pieþei de consum intern. Dintre regiunile cu cea mai avansatã restructurare amintim: zona Braºovului ºi a împrejurimilor (Sfântu Gheorghe, Sãcele, Râºnov, Zãrneºti, Codlea). *Dintre ramurile industriei chimice o perspectivã mai bunã o au cele bazate pe materiile prime din þarã. Astfel, rezervele ºi producþia de sare (privatizate integral) vor permite dezvoltarea industriei produselor clorosodice. *Principalele fabrici de ciment cunosc o dezvoltare ascendentã, datoritã privatizãrii lor integrale ºi colaborãrii cu firme internaþionale de prestigiu. *Industria lemnului, textilã, alimentarã se aflã în transformare ºi restructurare. y Agricultura – ca ramurã a economiei reprezintã o variantã a relansãrii României. În þãrile dezvoltate agricultura este susþinutã, fermierii strãduindu-se sã facã acest domeniu cât mai performant. Deºi Legea Fondului Funciar a schimbat concepþia despre proprietate, producãtorii agricoli nu sunt suficient încurajaþi de stat, parcul de maºini ºi tractoare s-a redus odatã cu privatizarea, micii proprietari neavând posibilitatea sã cumpere asemenea tehnologie. Îmbinarea agriculturii tradiþionale cu cea modernã, ecologicã (fãrã îngrãºãminte chimice), mai buna zonare a terenurilor ºi o

politicã de subvenþionare judicioasã din partea statului ar putea fi soluþii pentru obþinerea unor recolte mari ºi sigure, spre a putea fi la nivelul pieþei agricole a Uniunii Europene. y Transporturile Un accent deosebit se pune pe creºterea vitezei ºi a volumului, corelate cu creºterea capacitãþii, cele mai spectaculoase rezultate fiind obþinute în transportul maritim prin deschiderea erei supertancurilor (nave de 150 000 tdw) construite la ºantierul maritim Constanþa. Programarea ºtiinþificã a circulaþiei, în mare parte computerizatã, duce la sporirea siguranþei, a fluxurilor diurne ºi la eliminarea curselor în gol. În ultimul deceniu transportul de mãrfuri containerizat (în recipiente închise) s-a extins în funcþie de tipul de marfã, asigurând operativitatea în procesul de încãrcare-descãrcare-transbordare a mãrfurilor, corelarea diferitelor tipuri de transport, scãderea cheltuielilor ºi creºterea eficienþei. y Comerþul interior se desfãºoarã prin unitãþi comerciale care aparþin unor forme diferite de proprietate: private – 71%, publicã, de stat – 24%, mixtã – 5%, numãrul unitãþilor comerciale crescând de 4 ori în ultimul deceniu. În perioada ianuarie 1991 - 31 mai 2001, 50% dintre societãþile cu participare strãinã înmatriculate au ca obiect de activitate comerþul cu ridicata ºi amãnuntul. Valoarea totalã a capitalului investit în România este de 7 miliarde USD, subscris în 79 000 de societãþi. Principalele þãri investitoare în România sunt: Olanda, Germania, SUA; din punct de vedere al numãrului de societãþi înfiinþate: Italia (9000), Germania (8500), China (6700). Valoarea maximã a investiþiilor strãine a fost atinsã în luna mai Structura pe domenii de activitate a societãþilor comerciale cu participare strãinã la capitalul social - mai 2001.

2001, când a fost subscris un capital social de 205 mil. USD (din care 155 mil. USD pentru „Dacia“ Piteºti). Un nou aspect al schimburilor comerciale îl constituie apariþia comerþului electronic (cibercomerþul) care a bulversat comerþul de detaliu cu bunuri ºi servicii. y Turismul. Fluxurile turistice interne ºi internaþionale (ca barometru al gradului de valorificare a activitãþii turistice) au înregistrat în ultimii ani mari variaþii, crescând numãrul turiºtilor interni (de la 1,8 milioane în 1995 la 2,2 milioane în 1998) ºi al cetãþenilor români antrenaþi în turismul extern (de la 304 000 în 1994 la 480 000 în 1998). Perspectivele României în decembrie 1989 România a pornit în decembrie 1989 cu una dintre cele mai nefavorabile situaþii (deºi iniþial s-a crezut contrariul, având în vedere faptul înºelãtor cã se plãtise datoria externã), fiind încã din acel moment plasatã destul de mult în urma þãrilor din zona Europei Centrale. Reformele începuserã cu câþiva ani înainte în Polonia ºi Ungaria (unde criza economicã atinsese în anii ’80 un nivel maxim al severitãþii), iar regimul ceauºist excela prin opacitate ºi inflexibilitate, fiind criticat pânã ºi de perestroikistul Gorbaciov. Legãturile mai strânse cu Occidentul, nivelul mai bun de informare al intelectualitãþii din Europa Centralã, micile afaceri private, reglementãrile economice în cadrul aºa-zisului „Socialism de piaþã“ au detaºat celelalte þãri în raport cu România. Conform mentalitãþii centralist-etatiste, atât la nivelul populaþiei, cât ºi la nivelul clasei politice, statul este dator sã asigure bunãstarea (garantarea locului de muncã, creºterea salariilor, gratuitãþi în sãnãtate, învãþãmânt, culturã, burse, bilete gratuite în staþiuni, reduceri la transport, locuinþe º.a.), dar sã faciliteze în acelaºi timp ºi apariþia avantajelor sistemului capitalist. *Primul fenomen social nou apãrut în zona excomunistã a fost ºomajul, reglementat juridic în 1991, urmat de Legea privind contractul colectiv de muncã, Legea privind garantarea salariului minim pe economie, Legea privind soluþionarea conflictelor de muncã, Legea cu privire la sindicate. Dupã 1990 ºomajul a înregistrat urmãtoarele cote: în 1991 - 3%; în 1994 - 10,9%; în 1998 - 11,6% cu perspective de ameliorare pe termen scurt. Cea mai mare parte a ºomerilor proveneau din industria grea, aflatã la începutul unui lung declin. Criza economicã (generatoare de ºomaj ºi sãrãcie), Legea fondului funciar din 1991, care a împroprietãrit cu loturi (de dimensiuni reduse: 1–3 ha) o parte din populaþia oraºelor, costurile mici ale unei locuinþe la þarã au determinat, pentru prima datã în istoria contemporanã a României, o altã direcþie principalã de migrare: de la oraºe cãtre sate.

81

În 1997, o ordonanþã de urgenþã îºi propune sã sprijine restructurarea acceleratã a industriilor neperformante, prevãzând acordarea a 6-12 salarii compensatorii pentru muncitorii disponibilizaþi. În privinþa politicii locurilor de muncã un rol important revine în viitor Agenþiei Naþionale pentru Ocupare ºi Formare Profesionalã (constituitã în 1998) ºi Consiliului Economic ºi Social (CES), structurã consultativã tripartitã guvern - patronat - sindicate. *Un alt fenomen social al anilor ‘90 a fost subþierea segmentului activ al populaþiei (deflaþie socialã), respectiv creºterea acceleratã a numãrului de pensionari ºi asistaþi social. Pensionarea timpurie la cerere (înaintea limitei de vârstã) a fost abuziv utilizatã ca alternativã la ºomaj; efectele secundare ale acestei politici sunt acum resimþite în bugetul asigurãrilor sociale. Pentru o economie care produce din ce în ce mai puþin, cele 6 milioane de pensionari, cu tendinþe de creºtere (depãºesc numãrul salariaþilor), ºi un milion ºi jumãtate de ºomeri, la care se adaugã încãrcãtura socialã naturalã de 5 milioane de copii ºi tineri cuprinºi în diferite forme de învãþãmânt reprezintã în parte dificultãþile majore ale sistemelor de asigurãri sociale. În 1999 Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale a trimis în Parlament un proiect legislativ privind reforma pensiilor, care stipuleazã creºterea vârstei de pensionare (de la 62 la 65 ani la bãrbaþi, ºi de la 57 la 60 pentru femei) instituind ºi fondurile de pensii administrate în regim privat (complementare pensiilor publice). Efectele benefice ale acestei legi se vor simþi pe termen mediu ºi lung. *Scãderea puterii de cumpãrare a populaþiei este asociatã cu degradarea nivelului de trai (reducerea continuã a veniturilor reale ale cetãþenilor în comparaþie cu nivelul tot mai înalt al preþurilor). În 1997 salariul mediu pe economie ajunsese sã reprezinte doar 58% din valoarea corespunzãtoare momentului decembrie 1989, iar în cazul pensiilor situaþia era ºi mai severã. *Restructurarea cheltuielilor a reprezentat o consecinþã directã a scãderii puterii de cumpãrare, majoritatea familiilor din România cheltuind din ce în ce mai mult (procentual) pentru hranã (60% din cheltuielile totale ale unei familii obiºnuite ºi 40% în cazul familiilor de patroni; în alte þãri europene nu depãºesc 30% din totalul cheltuielilor, limitã consideratã o posibilã definire a pragului de sãrãcie). *Deteriorarea indicatorilor demografici ºi ai stãrii de sãnãtate publicã are ca substrat principal scãderea veniturilor populaþiei, dar ºi carenþe educaþionale ºi lipsa de organizare a serviciilor de profil. Sporul natural negativ, nivelele înalte ale mortalitãþii infantile ºi materne, speranþa de viaþã ne plaseazã într-o poziþie codaºã pe continent. *Sãrãcia constituie fenomenul social cu cea mai accentuatã vitezã de rãspândire în societatea româneascã ºi cu cele mai dãunãtoare consecinþe. În 1998 a fost lansat un Program Naþional de Prevenire ºi Combatere a Sãrãciei. În absenþa unei definiþii clare, în România existã confuzii între „falºii sãraci“ ºi „sãracii nerecunoscuþi“.

82

Indicele dezvoltãrii umane (IDU) reprezintã un instrument complex cu care se poate mãsura dezvoltarea socialã a unei naþiuni, având în plus avantajul cã este utilizat de ONU. IDU exprimã sinteza a trei raportãri specifice: venitul pe cap de locuitor, speranþa de viaþã la naºtere ºi nivelul educaþiei (alfabetizarea: 97%, grad de cuprindere în diverse forme de învãþãmânt: 62%). În 1997, România se clasa pe locul 79 între cele 175 de þãri luate în considerare, fiind plasatã în urma celorlalte candidate de integrare în Uniunea Europeanã. Economia supercentralizatã ºi superplanificatã, din care lipsea cu desãvârºire sectorul privat, orientarea puternicã spre piaþa CAER ºi a þãrilor arabe, legãturile comerciale ºi culturale slabe cu Occidentul, lipsa minimului exerciþiu democratic ºi concurenþial au fãcut ca societatea româneascã sã fie în decembrie 1989 nepregãtitã pentru reformã. Dupã 12 ani de la începutul tranziþiei România încã se aflã în cãutarea unui model de politicã socialã: pe de o parte, s-a conturat un sistem al asigurãrilor sociale de tip continental (german), sever finanþat, cu o puternicã reminiscenþã egalitaristã în acordarea beneficiilor sociale (ca în modelul social-democrat) dar ºi o retragere financiarã treptatã a statului din schemele de garantare a bunãstãrii, odatã cu ofensiva sectorului privat ºi nonguvernamental (modelul liberal). Principalele ameninþãri ºi insatisfacþii sociale pe care le recepteazã populaþia în raport cu schimburile care au loc în societate sunt scãderea puterii de cumpãrare, instabilitatea locului de muncã, mai frecvent în sectorul industrial, creºterea alarmantã a infracþionalitãþii ºi delincvenþei, dezvoltarea unei percepþii negative faþã de îmbogãþire, lipsa de credibilitate a clasei politice.

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Comparaþi sistemul economic socialist cu cel capitalist. 2. Realizaþi un comentariu despre stadiul în care se aflã restructurarea întreprinderilor din zona unde locuiþi. Care sunt consecinþele închiderii ºi conservãrii obiectivelor industriale? Dar ale relansãrii producþiei? 3. Caz ipotetic: Ce argumente ar trebui sã aducã o persoanã competentã (calificatã) împotriva deciziei statului de a controla în totalitate un domeniu (economic, social etc.)? 4. De ce IDU reprezintã un instrument complex pentru a mãsura dezvoltarea socialã a unei naþiuni? 5. Eseu: Consecinþele reducerii segmentului activ al populaþiei, în prezent ºi pe termen mediu.

Aprofundeazã 3 Studiaþi harta cu atenþie! Motivaþi cauzele acestor diferenþieri ale I.D.U. între judeþe.

Indicatorul Dezvoltãrii Umane (I.D.U.) la nivel de judeþe Agriculturã: zona temperatã foarte intensivã (randament ºi productivitate foarte ridicate) extensivã (randament mediu sau slab, productivitate slabã) agriculturã montanã Agriculturã irigatã modernã (investiþii mari, tehnicã modernã, randament ridicat ºi productivitate foarte ridicatã) tradiþionalã (tehnicã arhaicã, randament mijlociu, productivitate slabã) Spaþii de creºtere extensivã a animalelor, exploatãri forestiere Creºtere nomadã a animalelor în stepe ºi deºerturi. Creºtere nomadã a renilor. Vânãtoare ºi pescuit în tundrã. Exploatãri forestiere în taiga

Spaþiile rurale ºi tipuri de agriculturã în Europa

3 Scrieþi un eseu pornind de la cele învãþate despre starea agriculturii româneºti comparativ cu alte spaþii din Europa ºi din lume. Propuneþi soluþii pentru modernizarea ºi eficientizarea ei. 3 Identificaþi regiunile agricole montane. Corelaþi tipul de climat mediteranean cu agricultura specificã regiunii.

83

Verificati-vã cunostintele pentru , , , examenul de Bacalaureat I. Completaþi spaþiile libere din propoziþiile de mai jos cu informaþia corectã: 1. Perioada revoluþiei demografice a României a fost... 2. Durata medie de viaþã în România este de ... 3. România are un numãr de ... unitãþi administrative. 4. Procentul populaþiei ocupate în sectorul primar este de ... 5. În 1990 contribuþia industriei la venitul naþional era de ... II. Încercuiþi rãspunsul corect: 1. La recensãmântul din 2002, numãrul românilor era de: a) 99%, b) 89%, c) 70,3% 2. Populaþia ocupatã în turism face parte din sectorul: a) secundar, b) primar, c) terþiar 3. Judeþul cu cea mai micã medie demograficã: a) Prahova, b) Covasna, c) Olt 4. Judeþul cu cea mai mare medie geograficã: a) Dolj, b) Alba, c) Prahova 5. Pãºunile ºi fâneþele naturale ocupã cele mai mari suprafeþe în zonele: a) de câmpie, b) de deltã, c) de munte III. Se dau urmãtoarele denumiri: Dãbuleni, Deva, Braºov, Segarcea, Tg.-Jiu, Timiºoara, Jidvei, Galaþi, Panciu, Craiova, Recaº, Iaºi, Odobeºti, Cluj-Napoca, Roman. Selectaþi: a) 5 oraºe cu peste 100 000 de locuitori. b) 5 podgorii renumite. IV. Explicaþi fenomenul de subþiere a segmentului activ al populaþiei din anii ‘90. V. Precizaþi deosebirile fundamentale dintre sistemul economic socialist ºi cel capitalist (de piaþã). VI. Interpretaþi imaginile dupã urmãtorul plan de idei: 1. Perioada istoricã la care fac referire imaginile. 2. Analizarea punctelor slabe ale sistemului cooperatist.

Sprijinirea colectivizãrii de cãtre muncitorii comuniºti

Înfiinþarea unei Gospodãrii Agricole Colective

84

III REGIONAREA GEOGRAFICÃ ªI DEZVOLTAREA DURABILÃ 22. Regionarea geograficã a României Regiunile geografice Acþiunea de delimitare a unitãþilor geografice complexe ale României a avut la bazã în principal criterii naturale, mai ales cele morfologice. Au fost, astfel, individualizate regiuni naturale, suprapuse marilor unitãþi de relief ºi delimitate în funcþie de structura ºi fizionomia peisajului. Aºa au rezultat unitãþi naturale de tipul Carpaþii Orientali, Podiºul Moldovei, Câmpia Românã etc. Asumarea de cãtre Geografie a unor valenþe practice imediate impune un decupaj teritorial care sã faciliteze organizarea administrativã optimã ºi gestionarea mai eficientã a resurselor unui teritoriu. Dezideratele menþionate pot fi atinse prin „creionarea“ regiunii-sistem, în care elementele cadrului natural ºi cele induse de prezenþa ºi activitatea antropicã alcãtuiesc un întreg funcþional, care tinde spre o stare de echilibru dinamic. În consecinþã, uniformitatea fizico-geograficã nu mai este o condiþie obligatorie a delimitãrii; ei i se substituie alte criterii de tipul orientãrii centripete a vectorilor purtãtori de masã, energie ºi interese, dinspre periferie spre centrul sãu, privit ca nucleu polarizator ºi nu sub aspectul poziþiei geografice. O regiune sistem funcþional poate include un teritoriu variat morfologic, cu componente climatice, hidrologice, biopedogeografice diverse, dar care în plan socio-economic tinde sã se afirme ca o unitate distinctã. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate urmãtoarele regiuni: 1. Câmpia Moldovei include în primul rând unitatea naturalã Câmpia Moldovei ºi versanþii estici ai culmii

deluroase Bour-Dealu Mare, aparþinãtoare de Podiºul Sucevei. Centrul de polarizare principal este municipiul Iaºi, cu toate cã în ultimul timp se afirmã oraºul Botoºani, spre care converg fluxurile pãrþii nordice a regiunii. În mare parte regiunea se suprapune pe bazinul depresionar al Jijiei, care se constituie ca reþea de canalizare a materiei ºi energiei spre punctul de debuºare constituit de Iaºi. Câmpia centralã are un aspect ondulat, fiind înconjuratã de versanþii abrupþi ai Culmii Bour-Dealu Mare în Vest, coasta Ibãneºti în Nord ºi coasta Iaºilor în Sud. Aspectul general este de câmpie uºor vãluritã, cu altitudinea medie de 150 m. În acest spaþiu se manifestã influenþele climatice estice, de ariditate. Reþeaua hidrograficã este slab dezvoltatã (numeroase cursuri nepermanente) ºi sunt prezente un mare numãr de iazuri cu rol piscicol sau de irigaþii. Prezenþa cernoziomurilor a determinat ca vegetaþia naturalã de silvostepã sã fie înlocuitã de terenuri agricole. Profilul economic al regiunii este predominant agricol, bazat în special pe cultura cerealelor. În arealul marginal deluros se practicã în mod tradiþional, dar ºi cu rol de combatere a eroziunii solului, viticultura ºi pomicultura. Sunt renumite podgoriile Iaºi, Cotnari ºi zona pomicolã Hârlãu-Botoºani. Activitãþile industriale sunt concentrate în centrele Iaºi ºi Botoºani. 2. Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric, polarizatã de centrul Suceava, veche capitalã domneascã. Ea cuprinde o zonã montanã care include Obcinele Bucovinei, depresiunile Dornelor ºi Câmpulung, partea nordicã a Munþilor Bistriþei ºi Stâniºoarei ºi Podiºul Sucevei. Fluxurile materiale ºi energetice sunt orientate

85

U

C

R

A

I

N

A

I

E

A

R

înconjurãtoare: Munþii Maramureºului, Rodnei, Oaº, Gutâi ºi Þibleº, precum ºi depresiunile Baia Mare ºi Lãpuºului. Rolul de polarizare al oraºului Baia Mare este evident atât în zona imediat apropiatã (Lãpuº ºi Chioar), cât ºi în preluarea fluxurilor dinspre depresiunea Maramureºului peste barajul reprezentat de Munþii Gutâi. Spaþiile depresionare extinse (Depresiunea Maramureºului, Depresiunea Lãpuºului) ºi culoarul Someºului oferã condiþii pentru agriculturã, cu specific intra- ºi submontan. Zona montanã dispune de bogate resurse forestiere ºi zãcãminte metalifere (mai ales la poalele Munþilor Regiunile geografice Gutâi). Pe baza acestora s-a dezB U L G A R I A ale României voltat oraºul Baia Mare, important 1. Câmpia Moldovei; 2. Bucovina; 3. Maramureº-Chioar; 4. Culoarul Siretului; 5. Podiºul Bârladului; 6. Carpaþii centru industrial. În Depresiunea ºi Subcarpaþii Moldovei; 7. Giurgeu-Ciuc; 8. Depresiunea Transilvaniei; 9. Munþii Apuseni; 10. Câmpia ºi Dealurile Criºanei; 11. Haþeg-Poiana Ruscã; 12. Munþii Banatului; 13. Câmpia ºi Dealurile Banatului; 14. Þara Bârsei; Maramureºului centrul principal 15. Curbura Carpaticã ºi câmpiile adiacente; 16. Carpaþii Meridionali; 17. Subcarpaþii ºi Podiºul Getic; 18. Muntenia este Sighetu Marmaþiei, cu Centralã; 19. Bãrãganul; 20. Câmpia Olteanã; 21. Dunãrea de Jos; 22. Podiºul Dobrogei; 23. Delta Dunãrii. activitãþi legate de prelucrarea dinspre munte spre zona mai joasã de podiº, pe vãile lemnului, alãturi de care se dezvoltã Borºa, cu profil Sucevei ºi Moldovei. Din punct de vedere al cadrului preponderent minier, ºi Viºeul de Sus. natural sunt diferenþiate clar cele douã componente 4. Culoarul Siretului este o regiune tipicã de axã reprezentate de zona montanã ºi de podiº, cu funcþii com- care concentreazã toatã activitatea sa în sistem curgãtor, plementare. Zona montanã are o economie bazatã pe fluxurile de materie ºi energie fiind canalizate în aval spre resurse forestiere, zãcãminte metalifere ºi creºterea deschiderea în câmpie. Are orientare longitudinalã, animalelor, fiind polarizatã de centrele Vatra Dornei ºi paralelã cu axa Carpaþilor Orientali. Centrul de polarizare Câmpulung Moldovenesc. Potenþialul turistic este deter- principal este Bacãul, susþinut liniar de Paºcani, Roman minat de prezenþa apelor minerale cu proprietãþi curative ºi Adjud. Deschiderile spre munte prin vãile afluenþilor îi ºi a unor obiective cum sunt mãnãstirile medievale. mãresc rolul de tranzitare. Solurile aluviale fertile ºi Podiºul Sucevei este o zonã agricolã importantã, potenþialul de comunicaþie au favorizat dezvoltarea unui specializatã în cultura cartofului ºi a plantelor tehnice. profil economic complex în care se regãsesc agricultura 3. Maramureº-Chioar cuprinde teritorii centrate pe intensivã, activitãþile industriale concentrate în centrele Depresiunea Maramureºului ºi ariile montane urbane ºi transporturile pe magistralele feroviare ºi rutiere. În raport cu regiunile învecinate îºi poate asuma rolul de „motor“ al dezvoltãrii socio-economice a Moldovei. 5. Podiºul Bârladului se suprapune unitãþii naturale omonime cu centrele de polarizare Vaslui ºi Bârlad. Amplasarea între cele douã mari râuri Siret ºi Prut a dus la individualizarea acestei regiuni strãbãtutã axial de râul Bârlad, pe care sunt amplasate ºi oraºele susmenþionate. Cadrul natural este tipic de podiº deluros, cu relief variat, altitudini de peste 400 m, cu restricþii climatice impuse de influenþele estice. Agricultura are un caracter diversificat, cu evidenþierea unor podgorii renumite (Huºi), industria fiind concentratã în oraºele Vaslui ºi Bârlad. 6. Carpaþii ºi Subcarpaþii Moldovei constituie o regiune ce include Munþii Moldovei (cele douã ºiruri estice: Munþii Stâniºoarei, Goºmanu, Berzunþ ºi Ceahlãu, Tarcãu) Baia–Mare R

P

N

M

G

A

.

U

O

L

D

O

V

A

I U

G

O

S

L

A

V

I A

86

ºi Subcarpaþii Moldovei, unitãþi care deverseazã gravitaþional spre culoarul Siretului, cu centrul de polarizare la Piatra-Neamþ. Reþeaua hidrograficã alcãtuitã din afluenþii Siretului: Neamþ, Bistriþa cu Bicazul ºi Trotuº cu Tazlãul constituie axe de comunicaþii pe care s-au grefat principalele ºosele ºi cãi ferate. Pe baza resurselor de materii prime locale (sare, petrol), a energiei (hidrocentralele de pe Bistriþa, termocentrala de la Borzeºti), în Subcarpaþii Moldovei s-a dezvoltat o puternicã industrie chimicã, concentratã la Piatra-Neamþ ºi Borzeºti. 7. Giurgeu-Ciuc cuprinde arealul depresionar GiurgeuCiuc ºi masivele adiacente: ºirul vulcanic Cãlimani, Gurghiu, Harghita ºi Munþii Giurgeu, Hãºmaºu Mare, Ciucului. În cadrul acestei regiuni se individualizeazã centrul de polarizare Miercurea Ciuc. Culoarul depresionar Giurgeu-Ciuc se constituie ca un nucleu de atracþie pentru toatã zona montanã înconjurãtoare. Complementaritatea celor douã unitãþi este evidentã ºi în acest caz. Astfel, zona montanã are un disponibil de resurse forestiere, turistice, iar arealul depresionar oferã condiþii de locuit, terenuri agricole, cãi de comunicaþii. Depresiunile Giurgeu ºi Ciuc sunt drenate de Mureº ºi respectiv Olt. Ca o completare la potenþialul turistic al peisajului montan este prezenþa izvoarelor de ape minerale, unele având ºi valoare terapeuticã (Tuºnad, Harghita-Bãi, Borsec). Reþeaua feroviarã ºi rutierã este axatã pe culoarul depresionar (magistralã feroviarã electrificatã ºi drum naþional), cu ramificaþii spre Moldova ºi Transilvania. 8. Depresiunea Transilvaniei este o regiune multipolarizatã, atât central (câteva oraºe importante) cât ºi axial (principalele vãi), controlatã de ariile depresionare marginale ºi vãile care o traverseazã. Din punct de vedere al litologiei, altitudinii ºi aspectului reliefului este o unitate deluroasã. În peisaj apare relieful structural (cueste, platouri), boltiri ale stratelor sub forma unor „domuri“, cu acumularea gazului metan, cutele diapire marginale cu prezenþa „sâmburilor“ de sare. În aceastã regiune se individualizeazã douã pãrþi deosebite: zona de depresiuni submontane pe margini ºi zona de podiº în mijloc. Depresiunile submontane sunt formate prin eroziune ºi acumulãri piemontane la contactul bazinului depresionar cu arealul montan. Zona de podiº cuprinde trei subunitãþi cu caracteristici diferite: Podiºul Târnavelor, delimitat la Nord de Valea Mureºului ºi la Sud de culoarul depresionar Fãgãraº-Sibiu; Câmpia Transilvaniei, situatã între Mureº ºi culoarul Someºului Mare ºi al Someºului Mic, cu aspect uºor vãlurit; Podiºul Someºan, la Nord de culoarul celor douã Someºuri, pânã la „jugul intracarpatic“ (ºirul munþilor scufundaþi Meseº, Prisnel, Preluca). Depresiunea Transilvaniei este o regiune populatã, cu o reþea de aºezãri bine dezvoltatã, dintre care multe oraºe ºi municipii. Centrul principal de polarizare este municipiul Cluj-Napoca, cu rol complex, industrial, socio-cultural, care este susþinut de o serie de

Târgu Mureº

oraºe, cum sunt Alba Iulia, Târgu Mureº, Bistriþa, Sibiu. Dispunând de condiþii naturale propice, cu soluri fertile (mai ales în Câmpia Transilvaniei ºi vãile Mureºului, Oltului, Someºelor) agricultura regiunii are un profil complex. Predominã culturile agricole diversificate (cereale, cartof, legume) precum ºi viticultura ºi pomicultura. Sunt renumite viile de pe Mureº ºi Târnave, precum ºi bazinele pomicole specializate în cultura mãrului. Resursele subsolului sunt reprezentate de sare, legatã de prezenþa structurilor diapire (Praid, Ocna Sibiului, Turda, Ocna Dej) ºi gazul metan asociat domurilor (în sudul Câmpiei Transilvaniei ºi Podiºul Târnavelor). Activitãþile industriale sunt complexe ºi se desfãºoarã mai ales în centrele urbane. Reþeaua de cãi de comunicaþie, atât rutiere cât ºi feroviare, este bine dezvoltatã ºi se suprapune în principal arterelor hidrografice sau depresiunilor marginale. 9. Munþii Apuseni se individualizeazã ca o regiune cu specific montan, în delimitarea cãreia factorul natural a avut un rol preponderent, pe care s-au suprapus funcþiuni proprii ºi o comunitate umanã specificã. În jurul nucleului montan constituit de Munþii Bihorului se asociazã în partea de Vest munþii Zarandului, Codru-Moma, Pãdurea Craiului, Plopiº, separaþi de pãtrunderile câmpiei sub forma unor „golfuri“ digitate; în Est ºi Sud, Munþii Gilãului, Masivul Muntele Mare, Trascãului ºi Metaliferi, separaþi de vãile Someºului Mic, Arieºului, Ampoiului. Mulþimea depresiunilor ºi a vãilor care îi traverseazã a permis popularea accentuatã a acestui spaþiu (cea mai mare densitate demograficã într-un spaþiu montan din România) ºi dezvoltarea unui sistem de aºezãri rurale de tip „crânguri“ care se întind pânã pe culmile montane. Reþeaua urbanã este alcãtuitã din oraºe mici (Câmpeni, Abrud, Huedin, Beiuº, Zlatna, ªtei, Nucet, Brad) multe dintre ele dezvoltate ca oraºe miniere sau târguri. Principalele resurse disponibile sunt cele forestiere, pe baza cãrora s-a dezvoltat un sistem de prelucrare ºi valorificare local, ºi zãcãmintele metalifere (aur, argint, cupru, minereuri radioactive, bauxitã). Mozaicul peisagistic (relieful carstic), existenþa izvoarelor de ape termale, împreunã cu

87

bogãþia tradiþiilor ºi obiceiurilor populare conferã regiunii un potenþial turistic important, nevalorificat încã la întreaga lui dimensiune. 10. Câmpia ºi Dealurile Criºanei ºi Sãlajului este o regiune care cuprinde Câmpia ºi Dealurile de Vest de la Nord de Criºul Alb, cu centrele Oradea ºi Satu Mare. Descreºterea altitudinalã de la Est la Vest se face simþitã prin succesiunea tinuturilor deluroase, câmpiile înalte ºi câmpiile joase. Climatul blând ºi solurile fertile subliniazã profilul agricol al regiunii, cu caracter preponderent cerealier în câmpie ºi pomi-viticol în zonele deluroase. De mare însemnãtate în balanþa resurselor regiunii sunt zãcãmintele subsolice de petrol, cãrbuni ºi ape termale. Centrele de polarizare Oradea ºi Satu Mare controleazã debuºeurile dinspre zona montanã spre câmpie. 11. Haþeg-Poiana Ruscã se contureazã ca o regiune care cuprinde Depresiunea Haþeg ºi Munþii Poiana Ruscã, cu accentuarea rolului polarizator al Devei, pe mãsurã ce scade importanþa Hunedoarei. Munþii Poiana Ruscã au un aspect de cupolã, cu culmi largi ºi vãi relativ înguste. Sunt alcãtuiþi din ºisturi cristaline cu intercalaþii de calcare ºi intruziuni eruptive, rezultând o diversitate a reliefului ºi a resurselor subsolului. Depresiunea Haþeg se prezintã ca o câmpie întinsã, cu soluri fertile, cu un climat specific de depresiune. Posedã o bogatã încãrcãturã istoricã legatã de amplasarea vestigiilor daco-romane. În legãturã cu formaþiunile eruptive ºi metamorfice se gãsesc minereurile metalifere (feroase ºi neferoase). Pe baza lor s-a dezvoltat industria siderurgicã la Hunedoara. De asemenea, se gãsesc importante cantitãþi de roci de construcþie (marmurã, calcare policrome, granit, andezit, bazalt). Cãile de comunicaþii sunt marginale fiind axate pe reþeaua hidrograficã (Mureº, Timiº, Bistra, Strei). 12. Munþii Banatului sunt alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare naturale cu cele funcþionale. Se prezintã ca o grupã montanã cu altitudini descrescãtoare spre Vest ºi Sud, pornind de la masivul central Semenicul. În raport cu acesta sunt dispuse celelalte unitãþi montane (Almãjului, Locvei, Aninei, Dognecea) ºi ariile depresionare (Almãjului ºi Caraº-Ezeriº). Din punct de vedere petrografic Munþii Banatului sunt un adevãrat mozaic prin rocile cristaline ºi sedimentare strãbãtute de intruziuni granitice, fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. Asupra climatului general de munþi joºi se resimt influenþele submediteraneene. Resursele de minereuri de fier ºi huile cocsificabile au dus la dezvoltarea centrului siderurgic Reºiþa. Frumuseþea peisajului montan, mai ales a celui carstic (Cheile Nerei, Caraºului, peºtera Comarnic), conferã acestui spaþiu un potenþial turistic foarte important. Reþeaua urbanã este completatã de oraºele cu o poziþie marginalã: Caransebeº pe Timiº, Moldova Nouã ºi Orºova pe Dunãre. 13. Câmpia ºi Dealurile Banatului. Regiunea cuprinde Câmpia ºi Dealurile de Vest de la Sud de Criºul Alb, cu

88

Cheile Nerei: vegetaþie submediteraneanã

centrele de polarizare Timiºoara ºi Arad ºi se constituie ca o continuare fireascã spre Vest a Munþilor Carpaþi, cu trei etaje altitudinale: deluros (Dealurile Lipovei, Buziaºului, Tirolului), al câmpiilor înalte (Câmpia Aradului, Vingãi, Gãtaiei, Lugojului) ºi al câmpiilor joase ( Câmpia Timiºului). Solurile fertile ºi climatul favorabil (influenþe oceanice cu precipitaþii bogate) determinã importanþa agricolã a regiunii. La ieºirea din munte cãile de comunicaþii sunt orientate convergent cãtre cele douã centre Timiºoara ºi Arad, care au ºi importante funcþii industriale. 14. Þara Bârsei cuprinde Depresiunea Braºovului ºi munþii învecinaþi ei: Masivele Postãvaru ºi Piatra Mare, Munþii Întorsurii ºi masivele „digitate“ Bodoc, Baraolt, Perºani, centrul de polarizare fiind Braºovul. Depresiunea Braºovului are aspectul unei câmpii netede cu altitudinea de 500-600 m. Vechea funcþie de rãscruce de drumuri se menþine ºi azi, prin larga deschidere cãtre toate direcþiile prin pasurile ºi trecãtorile: Oituz, Tuºnad, Racoº, Vlãdeni, Predeluº, Bratocea. Tradiþiile socio-culturale ale regiunii ºi creºterea activitãþii economice au dus la dezvoltarea unei dense reþele de aºezãri urbane. Braºovul, al doilea centru industrial al þãrii ºi important nod feroviar ºi rutier, ºi oraºele învecinate (Sãcele, Codlea ºi Râºnov) formeazã una dintre cele mai importante aglomeraþii urbane din þarã. Alte oraºe sunt Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Zãrneºti, toate având un dezvoltat profil industrial. Turismul este o resursã importantã a economiei locale, atât ca potenþial cât ºi ca valorificare actualã. 15. Curbura Carpaticã este o regiune formatã din Carpaþii Curburii, Subcarpaþii Curburii ºi câmpiile adiacente. Determinarea sa funcþionalã este datã de râurile care strãbat cele trei etaje, facilitând transferul energetic ºi material spre arealele joase de câmpie. Astfel, vãile Putnei, Buzãului, Prahovei deschid culoare pentru circulaþia materiilor prime ºi a fluxurilor umane. Resursele regiunii sunt variate, începând cu cele montane (pãduri, hidroenergie, potenþial turistic), apoi cele ale Subcarpaþilor (petrol, cãrbune, sare) ºi ale zonei de câmpie (potenþial agricol). Disponibilul de resurse a permis densa populare a acestui spaþiu ºi constituirea unei reþele de aºezãri ur-

bane. Principalele centre sunt situate la contactul câmpiei cu Subcarpaþii: Focºani, Buzãu, Ploieºti. 16. Carpaþii Meridionali sunt un exemplu de regiune în care masivitatea determinã o polarizare axialã pe cele trei culoare (Prahova, Olt ºi Jiu) ºi orientarea fluxurilor materiale ºi energetice spre zonele depresionare adiacente. Potenþialul hidroenergetic este mare, fiind valorificat în amenajãrile de pe Olt, Argeº, Lotru, Sebeº, Râul Mare. Din cauza masivitãþii lor ºi a accesului dificil umanizarea acestui spaþiu, atât din punct de vedere al densitãþii cât ºi al reþelei de aºezãri, este redusã. Pentru surmontarea problemelor de circulaþie au fost construite cãi rutiere transmontane. Oraºele, cu excepþia celor din bazinul Petroºani, sunt mici ºi nu au funcþii complexe. Dependenþa muntelui de ariile joase învecinate a fost evidenþiatã încã din vechime prin activitãþile de transhumanþã. Peisajele pitoreºti ale reliefului glaciar sau carstic sunt veritabile puncte de atracþie turisticã. 17. Subcarpaþii ºi Podiºul Getic constituie o regiune unitarã, bine închegatã structural. Cele douã unitãþi naturale sunt strâns legate, formând o punte continuã între Munþii Carpaþi ºi Câmpia Românã. Reþeaua hidrograficã este bogatã ºi se adunã în mãnunchiuri, cum este cazul Jiului la Filiaºi ºi Argeºului la Piteºti. Regiunea este caracterizatã de agricultura predominant cerealierã în zona de podiº ºi pomi-viticolã în cea subcarpaticã. Zãcãmintele de petrol, gaze naturale, cãrbuni, sare, ape minerale întregesc zestrea de resurse a regiunii. Exploatarea resurselor (mai ales a celor energetice) a schimbat profilul agricol al regiunii ºi a dus la dezvoltarea unor centre urbane (Râmnicu Vâlcea, Tg. Jiu). 18. Muntenia Centralã corespunde ariei metropolitane a Bucureºtiului. Cuprinde Câmpia Bucureºtilor ºi sectorul de câmpie dintre Vedea ºi Argeº. Peste profilul general agricol de câmpie se suprapune influenþa teritorialã a metropolei, care tinde sã transforme acest spaþiu într-o arie industrializatã. Regiunea este brãzdatã radiar de cãi

de comunicaþii rutiere ºi feroviare, care converg cãtre Bucureºti. 19. Bãrãganul este o regiune de câmpie tipicã, având pronunþat caracter agricol, polarizatã axial de Ialomiþa ºi marginal de Dunãre. Restricþiile climatice derivate din influenþele estice au impus amenajarea unor suprafeþe extinse pentru irigaþii. Regiunea este mai slab populatã, iar reþeaua de aºezãri urbane alcãtuitã din oraºe mici (Cãlãraºi, Feteºti, Urziceni, Fãurei, Slobozia). Se exploateazã importante zãcãminte de petrol ºi gaze naturale. 20. Câmpia Olteanã este o regiune care cuprinde vestul Câmpiei Române ºi sudul Podiºului Getic. Ca în toatã Câmpia Românã caracterul agricol cerealier este dominant. Prezenþa dunelor de nisip a impus mãsuri de fixare a acestora prin culturi sau plantaþii de pomi fructiferi ºi viþãde-vie. În zona de contact cu Podiºul Getic se evidenþiazã Craiova, centru de polarizare istoric al Olteniei. 21. Dunãrea de Jos este regiunea care cuprinde Câmpia Siretului Inferior, Câmpia Brãilei, Insula Mare a Brãilei, nord-vestul Podiºului Dobrogei ºi este polarizatã de conurbaþia Galaþi-Brãila. Zona de subsidenþã corespunzãtoare amplei confluenþe a Siretului cu Bârladul ºi Buzãul determinã caracterele naturale ale acestei regiuni. Profilul agricol al regiunii este evident, cu predominarea culturii cerealelor. Pentru creºterea potenþialului agricol au fost efectuate lucrãri de îmbunãtãþiri funciare (irigaþii în Câmpia Brãilei ºi desecãri în Insula Mare a Brãilei). Oraºele Galaþi ºi Brãila ºi-au dezvoltat funcþia iniþialã de porturi dunãrene, având azi un profil industrial complex.

Dunãrea la Tulcea

Bucureºti – Intercontinental

22. Podiºul Dobrogei este o regiune puternic individualizatã (înconjuratã în trei pãrþi de ape) ºi polarizatã de Constanþa. Din punct de vedere al cadrului natural pot fi evidenþiate trei subunitãþi cu caracteristici distincte: Masivul Dobrogei de Nord, cu altitudinea maximã de aproape 500 m; Podiºul Dobrogei de Sud, ca o zonã de platformã tipicã uºor ondulatã, acoperitã de loess; zona

89

Mahmudia

litoralã ºi platforma continentalã a Mãrii Negre, cu morfologie marinã (faleze, plaje). Formaþiunile litologice mai vechi conþin rezerve de cupru ºi fier, iar rocile de construcþie (granit, calcar) abundã în cariere. Platforma continentalã a Mãrii Negre conþine importante rezerve de petrol, aflate în curs de exploatare. Solurile profunde, cernoziomice ºi bãlane, asociate climatului cald, conferã Dobrogei un caracter de regiune viticolã cu renumitele podgorii de la Murfatlar ºi Niculiþel. Caracterul agricol al regiunii este susþinut, în raport cu restricþiile climatice, de amplele sisteme de irigaþii. Litoralul românesc posedã un potenþial turistic remarcabil, în parte valorificat prin salba de staþiuni turistice Mamaia, Eforie, Costineºti, Saturn, Neptun, Mangalia. Reþeaua feroviarã ºi rutierã este completatã de transporturile fluviale ºi maritime (pe Dunãre, Marea Neagrã ºi Canalul Dunãre-Marea Neagrã). Activitãþile industriale sunt legate de valorificarea resurselor locale (calcare, petrol, peºte) sau de cele cu specific portuar ºi naval (Constanþa ºi Mangalia).

23. Delta Dunãrii este o regiune specificã deltaicã, traversatã axial de canalul Sulina (Tulcea-Sulina), având centrul de polarizare la periferia sa, la Tulcea. Morfohidrografia deltaicã este reprezentatã de cele trei braþe principale (Chilia, Sulina ºi Sfântu Gheorghe), grindurile fluviale care le însoþesc ºi depresiunile lacustre dintre braþe. Resursele principale ale Deltei sunt fauna piscicolã, stuful, terenurile agricole ºi potenþialul turistic. În vederea creºterii ponderii primelor trei categorii de resurse au avut loc intervenþii brutale care aveau ca scop crearea de incinte pentru practicarea pisciculturii, recoltarea stufului de pe mari suprafeþe, îndiguirea ºi desecarea terenurilor pentru practicarea agriculturii. În prezent, se încearcã revenirea la starea naturalã a acestor suprafeþe ºi accentuarea rolului de rezervaþie naturalã, rol susþinut ºi prin statutul de Rezervaþie a Biosferei pe care l-a dobândit Delta Dunãrii. În prezent, principala sursã de existenþã a populaþiei locale este legatã de pescuit, dar cu mari posibilitãþi de valorificare în domeniul turistic. La Tulcea ºi Sulina sunt concentrate principalele activitãþi industriale. Principala axã de comunicaþii este braþul Sulina, canalizat ºi dragat permanent. Celelalte braþe ºi canale sunt accesibile doar transportului local ºi pentru scopuri turistice. O datã cu darea în folosinþã a Canalului DunãreMarea Neagrã, traficul pe braþul Sulina s-a redus.

Farul Sulina

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Comparaþi câteva regiuni sub raportul disponibilului de resurse ºi densitãþii populaþiei. 2. Realizaþi o sintezã complexã a regiunii voastre. 3. Analizaþi împãrþirea administrativ-teritorilalã pe judeþe comparativ cu regionarea funcþionalã. Constanþa – Casino

90

23. Analiza unor unitãþi regionale Munþii Apuseni Ca unitate teritorialã, regiunea poate fi luatã în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural, cât ºi al potenþialului de polarizare a concentrãrilor umane (centre, axe) în funcþie de tendinþele libere sau dirijate de evoluþie a teritoriului.

Padiº

Munþii Apuseni sunt situaþi între valea Mureºului la Sud ºi valea Someºului ºi a Barcãului la Nord. Delimitarea altitudinalã faþã de unitãþile înconjurãtoare este foarte clarã, mai ales în raport cu pãtrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitate“ în partea de Vest ºi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Prezintã o mare varietate petrograficã, ceea ce a impus o mare bogãþie în resurse subsolice, cât ºi un mozaic peisagistic de valoare turisticã. Astfel, partea centralã este alcãtuitã din roci cristaline, care impun masivitate, iar apoi se prezintã ca o alternanþã de roci eruptive (mai ales în partea sudicã) ºi sedimentare (calcare, gresii). Climatul general este cel specific montan, cu manifestarea etajãrii elementelor climatice, temperaturi medii anuale de 2o-6o C, ºi precipitaþii abundente de 800-1000 mm anual. Ca notã de specificitate se manifestã influenþele oceanice mai ales prin creºterea cantitãþilor de precipitaþii pe versantul vestic, expus maselor de aer oceanic. În opoziþie, pe latura sud-esticã a Munþilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate, ducând la creºterea uºoarã a temperaturii medii anuale ºi scãderea cantitãþilor de precipitaþii în culoarul depresionar Alba IuliaTurda. Depresiunile (Brad, Gurahonþ, Huedin, Vad-Borod) au un climat specific, cu frecvente fenomene de inversiune termicã, nebulozitate ridicatã, ceaþã. Munþii Apuseni sunt un adevãrat „castel de ape“. Reþeaua hidrograficã este foarte densã datoritã precipitaþiilor bogate. Versantul vestic este drenat de cele trei Criºuri (Alb, Negru ºi Repede) ºi de Barcãu, spre Est de Someºul Mic, Arieºul ºi Ampoiul. Potenþialul hidro-

energetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare, realizate pe Someºul Cald (Fântânele-Beliº ºi Tarniþa), pe Someºul Mic (Gilãu), pe Iada (Leºu), pe valea Drãganului (Floroiu), pe Criºul Repede. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate, arealele carstice determinând mari acumulãri endocarstice. În regiunea de contact cu Dealurile ºi Câmpia de Vest, în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaþa, Moneasa sau Geoagiu-Bãi), de o mare importanþã balnearã. Vegetaþia naturalã dominantã este cea de pãdure, cu etajul fagului ºi cel al coniferelor. O mare parte din economia tradiþionalã a populaþiei autohtone se bazeazã pe exploatarea ºi prelucrarea lemnului. Din cauza populãrii continue vegetaþia forestierã a fost exploatatã, reducându-se considerabil suprafeþele ocupate cu pãduri. Pajiºtile alpine au fost ºi ele afectate de sistemul de creºtere a animalelor. Fauna pãdurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul, cerbul ºi la altitudini mai joase veveriþa, cãprioara, mistreþul ºi numeroase pãsãri (mierla, ciocãnitoarea, cinteza). Fauna acvaticã este reprezentatã de cea specificã apelor de munte, cu pãstrãv ºi lostriþã. Solurile sunt corelate cu condiþiile petrografice, climatice ºi biogeografice. Astfel, apar în succesiune cambisolurile (brune ºi brun-acide) favorizate de climatul umed ºi rãcoros ºi de vegetaþia forestierã de foioase. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile sãrace în humus. Lemnul pãdurilor constituie ºi în prezent o resursã importantã, fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Prezenþa pãºunilor ºi fâneþelor favorizeazã creºterea animalelor. Având în vedere specificul condiþiilor naturale (relief accidentat, climã rece ºi umedã, soluri cu fertilitate scãzutã) regiunea se încadreazã în agroregiunile de munte. Terenurile agricole sunt restrânse (mai ales în depresiuni sau versanþii însoriþi) ºi valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistã unui climat rãcoros ºi umed. Dintre resursele subsolului de mare importanþã sunt minereurile metalifere. Exploatãrile auro-argentifere de pe valea Criºului Alb ºi din bazinul superior al Arieºului dateazã încã din perioada daco-romanã. În prezent exploatãrile sunt concentrate mai ales în Munþii Metaliferi la Zlatna, Roºia Montanã, Roºia Poieni, Criºcior-Brad.În Munþii Pãdurea Craiului existã zãcãminte de bauxitã, iar în Masivul Gilãu-Muntele Mare sunt zãcãminte de fier. Diversitatea petrograficã se remarcã ºi în multitudinea de roci de construcþie exploatate: granit, bazalt, andezit, calcare, marmurã, pietriº ºi nisip. Activitãþile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn, minereuri, roci de construcþie). O categorie importantã de resurse este potenþialul turistic deosebit al acestei regiuni. Complexul carstic „Cetãþile Ponorului“, Peºtera Urºilor, peºterile Meziad, Vântului, Vadu Criºului, Peºtera Gheþarul de la Scãriºoara, Cheile Turzii, Cheile Someºului Cald, Cheile

91

ochiurile reþelei fiind suprapuse masivelor montane, ºi acestea intens umanizate. În cadrul acestui model regional pot fi evidenþiate subregiuni, axate pe principalele vãi ºi cãi de comunicaþii, care deverseazã gravitaþional cãtre ariile adiacente. Ariile aferente bazinului superior al Someºului Mic sunt polarizate spre exterior (spre ClujNapoca); bazinul Arieºului spre Turda; Depresiunea Zlatna ºi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia; Depresiunea Brad spre Deva; Depresiunile „golf“ Zarand, Beiuº ºi VadBorod sunt atrase de cãtre spaþiul deschis al Dealurilor ºi Câmpiei de Vest. Se pune, astfel, în evidenþã o relaþie de complementaritate între spaþiul montan (Munþii Apuseni) ºi ariile mai joase adiacente (Depresiunea Transilvaniei, culoarul Mureºului, Câmpia ºi Dealurile de Vest). Evaluarea cunoºtinþelor 1. Analizaþi, în mod similar cu Munþii Apuseni, alte regiuni, care cuprind teritorii ºi unitãþi naturale diferite. 2. Evidenþiaþi importanþa factorilor istorici în determinarea regiunilor geografice. 3. Explicaþi complementaritatea dintre spaþiul montan ºi regiunile adiacente. 4. Folosind principalele criterii ale regionãrii delimitaþi subunitãþi ale Munþilor Apuseni (Efectuaþi aceastã activitate pe grupe ºi comparaþi rezultatele).

Jibou

ªimleul Silvaniei Zalãu

ic lM eºu Som

Cluj-Napoca

Turda

Arieº Câmpeni

Aiud

Alba Iulia

ur

eº

92

Axe divergente Oraºe Reþele de comunicaþie Reþea rutierã Cãi ferate Reþea hidrograficã Areale montane Areale depresionare

Huedin

M

Galbenei sunt doar câteva din nenumãratele valori peisagistice naturale de care beneficiazã acest spaþiu. La acestea se adaugã valorile etnografice ºi culturale cuprinzând satele tradiþionale, portul popular, sãrbãtorile ºi datinile, meºteºugurile etc. Varietatea ºi unicitatea peisajelor, bogãþia tradiþiilor etnografice constituie resurse încã insuficient valorificate, fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip turism rural. Condiþiile naturale relativ favorabile pentru o zonã montanã (numãrul mare al depresiunilor ºi vãilor, altitudinile moderate, prezenþa resurselor subsolului) au permis umanizarea accentuatã a acestei regiuni. Populaþia este repartizatã inegal în teritoriu, arii de concentrare înregistrându-se în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad, Zlatna). Aºezãrile rurale specifice sunt „crângurile“, care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structurã risipitã. Din punct de vedere al funcþiei economice satele sunt miniere, forestiere, pastorale sau mixte. Aºezãrile urbane sunt vechi târguri sau centre miniere ºi sunt, în general, mici. Principalele oraºe sunt: Brad, Abrud, Beiuº, Huedin, Zlatna, Sebiº, Nucet, ªtei. Principalul centru care polarizeazã spaþiul Munþilor Apuseni este oraºul Câmpeni, al cãrui rol este determinat atât de poziþia relativ centralã în cadrul regiunii, de potenþialul de comunicaþie cât ºi de rolul istoric. Cãile de comunicaþii sunt dense pentru o regiune montanã ºi sunt axate pe principalele vãi. Munþii Apuseni sunt traversaþi de magistrala feroviarã 3 (Bucureºti-Episcopia Bihor) pe valea Criºului Repede ºi pasul Ciucea. Câteva cãi ferate secundare pãtrund pe valea Arieºului (de la Turda la cãu Bar Câmpeni ºi Abrud), pe Criºul Alb (Ineu-Brad) sau pe Criºul Negru (BeiuºVaºcãu). Reþeaua de druOradea de Criºul Repe muri se suprapune în mare mãsurã celei de cale feratã. Pe valea Criºului Repede, dinspre Oradea spre ClujNapoca trece drumul naþional de importanþã eurogru ºul Ne peanã E 60. Prin sudul Cri Munþilor Apuseni, pe valea Mureºului trece o altã arterã Criºul Alb de importanþã europeanã E 68 (Arad-Deva-Sebeº spre Ineu Sebiº Bucureºti). Din aceste artere importante se desprind ºosele pe toate vãile importante (Arieº, Ampoi, Criºul Negru, Criºul Alb). Lipova Modelul regional al Munþilor Apuseni apare ca o reþea dendriticã, cu liniile suprapuse axelor de gravitaþie naturalã ºi antropicã Regiunea Munþii Apuseni (vãi, cãi de comunicaþii) iar

Deva Orãºtie

24. Dezvoltarea regionalã durabilã Generalitãþi privind dezvoltarea durabilã Dezvoltarea durabilã, viabilã ºi susþinutã din punct de vedere ecologic este consideratã ca fiind procesul care

creºterea economicã a acestuia în urmãtoarele 4-5 decenii, iar, pe de altã parte, efectivul populaþiei din România va oscila între 20-27 000 000 locuitori în orizontul de timp de aproximativ un secol.

ECOSFERA Flux de resurse energetice ºi de materii prime regenerabile ºi neregenerabile utilizate

Energie

Resurse

Sistem socio-economic 21,7 mil. loc.

Energie

Deºeuri

Flux de energie ºi produºi secundari (gaze, deºeuri solide ºi lichide) ºi finali (cu ciclu de viaþã expirat)

Locul sistemului social-economic în cadrul ecosferei

satisface nevoile prezentului fãrã a compromite capacitatea generaþiilor viitoare de a-ºi satisface propriile nevoi. Obiectul general al dezvoltãrii durabile (de duratã) este de a gãsi soluþii optime de conciliere a tuturor conflictelor existente în cadrul celor patru sisteme: economic, uman, ambiental ºi tehnologic, într-un proces dinamic ºi flexibil de funcþionare, cu condiþia ca interesele unanime sã conveargã spre dezvoltarea umanã. În cadrul dezvoltãrii durabile, resursele naturale regenerabile, inclusiv apa ºi solul, cele neregenerabile ºi serviciile asigurate de cãtre componentele capitalului natural (constituit din reþeaua sistemelor ecologice naturale, seminaturale ºi antropizate) constituie factori esenþiali în procesul de producþie al bunurilor ºi serviciilor de cãtre subsistemul economic sau condiþioneazã în mod direct structura, funcþionarea ºi calitatea (sãnãtatea) populaþiei. Tranziþia sistemului socio-economic din România cãtre modelul de dezvoltare durabilã Drumul parcurs de sistemul socio-economic (S.S.E.) în România dupã 1989, cu consecinþele ºi starea actualã a sectoarelor subsistemului economic, cu starea de sãnãtate a populaþiei ºi calitatea vieþii, ne încadreazã între þãrile numite generic þãri cu economia în tranziþie. Douã premise importante ne permit sã optãm în favoarea proiectãrii ºi declanºãrii procesului de tranziþie totalã. Atractorul (model de dezvoltare) specific trebuie dimensionat în funcþie de coordonatele majore ale modelului de dezvoltare durabilã, þinându-se cont de câteva mãsuri pe termen scurt, mediu ºi lung. Cele douã premise constau în faptul cã, pe de o parte, capitalul natural autohton prezervã capacitatea productivã ºi de suport care poate susþine restructurarea ºi

Reprezentanþii Germaniei, Austriei, Franþei, Italiei, Principatului Liechtenstein, Elveþiei ºi Iugoslaviei întruniþi în Convenþia alpinã (noiembrie 1991): „... – conºtienþi cã Alpii constituie unul din cele mai mari spaþii naturale în Europa ºi un cadru de viaþã, un spaþiu economic, cultural ºi recreativ în inima Europei, distingându-se prin natura, cultura ºi istoria specifice ºi variate... – recunoaºtem cã Alpii sunt un cadru de viaþã ºi un spaþiu economic pentru populaþia care trãieºte aici; în egalã mãsurã, au o importanþã particularã pentru regiunile extraalpine, ca suport pentru cãile de comunicaþie esenþiale... – recunoaºtem cã Alpii sunt un habitat ºi un refugiu de necontestat pentru multe specii de animale ºi pdante ameninþate sã disparã... – considerãm cã spaþiul alpin ºi funcþiile sale ecologice sunt din ce în ce mai ameninþate de exploatarea crescândã a omului... – convenim cã este momentul sã armonizãm interesele economice cu exigenþele ecologice“. 3 Citiþi textul cu atenþie! Scrieþi principalele idei care se desprind pe o coloanã. Într-o coloanã paralelã descrieþi rolul Carpaþilor pentru România ºi pentru þãrile pe care le strãbate lanþul carpatic. 3 Sunt valabile aceste realitãþi ºi pentru Carpaþi? 3 Interpretaþi la clasã inscripþia din imagine! Protejarea Munþilor Alpi

93

94

este dominatã de câteva sectoare industriale, predominant prelucrãtoare de materii prime (petrochimie, metalurgie, siderurgie) sau care produc bunuri cu un grad mare de risc (industria chimicã). Materia primã în proporþie de 70% provine din import, din þãri ca Brazilia, Australia, India, Africa, þãrile arabe, Ucraina, Federaþia Rusã, state situate la distanþe foarte mari. y Restructurarea macro ºi microeconomicã ºi privatizarea au conservat pânã în prezent caracteristicile structurate ºi funcþionale ale subsistemului economic. y Capitalul social se polarizeazã într-o masã dominantã numeric (60-70%), dar sãracã ºi foarte sãracã, ºi o masã minorã din punct de vedere numeric (5-10%) dar dominantã prin puterea economicã ºi decizionalã pe care o deþine. Starea de sãnãtate a populaþiei umane este în continuã degradare. y Informaþia ºtiinþificã ºi educaþia, respectiv formarea resursei umane, sunt structurate în forme greu accesibile ºi neperformante.

y Structura sistemului economic Componentele mediului înconjurãtor, formele ºi intensitatea transformãrilor subsistemului economic trebuie sã fie complementare structurii, capacitãþii productive ºi de suport a capitalului natural autohton, respectiv componenta externã a bazinului de alimentare sã nu reprezinte mai mult de 25%. y Organizarea spaþialã a subsistemului economic în limitele a mai puþin de 50% din spaþiul naþional asociatã cu procesul de conservare a structurii (tipuri de sisteme, ecologice ºi conectivitatea lor). y Structura ºi normele de funcþionare ale capitalului social trebuie sã garanteze pe de o parte participarea directã la negocierile intereselor strategice individuale ºi de grup, respectiv integrarea acestora în strategia de dezvoltare durabilã a sistemului social-economic naþional. y Dezvoltarea ºi adaptarea continuã a unui sistem de legi, reglementãri ºi norme pentru conservarea ºi utilizarea durabilã a capitalului natural, de protecþie a calitãþii mediului ºi sãnãtãþii populaþiei. Corelarea lui cu cel internaþional (regional ºi global).

y

3 Multe din datele puse în circulaþie înainte ºi dupã 1989 sunt contradictorii. Pentru o analizã detaliatã a zonei unde locuiþi, folosiþi date concrete, verificate de la autoritãþile locale, formaþiuni politice ºi organizaþii nonguvernamentale.

cadrul fiecãrei unitãþi economice majore (metalurgie, chimie, energie, industria cimentului, construcþii, agriculturã etc.) integrând investiþiile de capital necesare pentru a bloca sau controla cauzele deteriorãrii capitalului natural, calitãþii mediului ºi protecþiei populaþiei umane.

y Analiza cost-beneficiu în

respectiv proiectarea etapelor de intrare în parametri pentru cele viabile ºi de reducere treptatã a activitãþii în cazul celor neviabile (1998/1999). y Dezafectarea unitãþilor neviabile asociatã cu mãsuri temporare ºi ieftine de diminuare a poluãrii (1999/2010). y Reconversia ºi redistribuirea pe piaþa muncii a grupurilor profesionale care se disponibilizeazã prin restrângerea sau stoparea activitãþii în unele unitãþi sau sectoare ale economiei (1998/ 2005). y Inventarierea locurilor de depozitare a deºeurilor sau a substanþelor chimice; dezvoltarea sistemului de colectare a deºeurilor solide, reciclarea lor (1998/2010); impermeabilizarea gropilor de gunoi existente cu grad ridicat de periculozitate (1998/2020). y Elaborarea unor planuri speciale de management pentru zonele puternic contaminate (cu substanþe chimice, metale grele, deºeuri radioactive etc.) ºi cu grad mare de risc pentru populaþie (1998/2006). y Promovarea tehnologiilor de producþie care utilizeazã resursele alternative. y Reabilitarea ºi reconstrucþia unei pãrþi din zona inundabilã a Dunãrii, echilibrarea ºi refacerea circulaþiei apei, a potenþialului piscicol, turismului (1998/2005). y Anularea treptatã a datoriei pentru mediu, care s-a acumulat în procesul istoric de lungã duratã de deteriorare a capitalului natural (1998/2030).

y Identificarea unitãþilor viabile ºi neviabile,

Propuneri pentru un model de dezvoltare durabilã pentru România, prin care s-ar materializa procesul de tranziþie totalã Acþiuni pe termen scurt, Caracteristicile probabile ale Condiþiile de start atractorului specific (viabile pe mediu ºi lung, care au fost Mãsuri neglijate în programele de termen foarte lung) guvernare dupã 1990

Propunere pentru un model de dezvoltare durabilã pentru România prin care s-ar materializa procesul de tranziþie totalã (selecþiuni din Programul cadru de acþiune pe termen scurt, mediu ºi lung)

Structura instituþionalã pentru fundamentarea, proiectarea, negocierea, aprobarea ºi aplicarea strategiilor ºi planurilor de acþiune privind tranziþia totalã cãtre modelul de dezvoltare durabilã a S.S.E. naþional.

O asemenea infrastructurã instituþionalã este complementarã celei care se dezvoltã la nivelul U.E. ºi la scarã globalã.

LEGENDÃ * Dir. Gen. Monit. Integrat = Direcþia Generalã Monitoring Integrat * Dir. Gen. pentru Cons. C. N. ºi Manag. A. P. = Direcþia Generalã pentru Conservarea Capitalului Natural ºi Managementul reþelei de Arii Protejate *S.M.I. = Sistem de Monitoring Integrat

95

25. Modele de organizare a spaþiului Caracteristicile organizãrii spaþiului Demersurile în cazul organizãrii spaþiului au caracter continuu, se deruleazã permanent, chiar dacã se percep temporal praguri ce marcheazã salturile calitative. Organizarea spaþiului are caracter global; abordeazã toate componentele spaþiului având ca esenþã ºi transformarea omului ºi a societãþii ºi integrator – organizarea sintetizeazã ºi pune sub comandã, dupã legi bine stabilite, toate compartimentele referitoare la teritoriu într-o politicã unitarã; de aici derivã ºi caracterul unitar, conform cãruia indiferent de modurile de abordare ºi de analizã a componentelor, problematica organizãrii teritoriale percepe bunãstarea individualã ºi generalã. Formele fundamentale de organizare a spaþiului geografic sunt: naturalã ºi antropicã. Transformãrile progresive pozitive ale spaþiului geografic constau în armonizarea formelor de organizare naturalã cu cele antropice, pe diferite trepte de evoluþie a societãþii umane. Organizarea naturalã a spaþiului geografic românesc În cadrul României se detaºeazã douã forme majore de organizare a spaþiului geografic: organizarea pe verticalã ºi organizarea pe orizontalã (latitudinea). Organizarea pe verticalã este determinatã de prezenþa ºi dispunerea treptelor orografice majore, care îºi pun amprenta prin: altitudine, extensiunea spaþialã, precum ºi poziþia ºi asocierea lor în cadrul teritoriului þãrii. Ea este guvernatã de legi fizice care determinã etajarea componentelor naturale la latitudini mijlocii. Aceste legi sunt: Ä legea descreºterii temperaturilor (a potenþialului caloric) o datã cu altitudinea; Ä legea creºterii cantitãþilor medii multianuale a precipitaþiilor o datã cu altitudinea; Ä legea descreºterii capacitãþii de modelare a reliefului de cãtre agenþii exogeni, o datã cu altitudinea; Ä legea creºterii consumului energetic progresiv cu altitudinea. În cadrul organizãrii pe verticalã dominantã este forþa gravitaþionalã ºi procesele care derivã în urma acþiunii ei, eroziunea ºi transportul. * Capacitatea de modelare a reliefului de cãtre agenþii exogeni descreºte cu altitudinea datoritã prezenþei vegetaþiei ºi duritãþii rocilor (agenþii interni). Mãsurile de ordin conservativ ºi preventiv trebuie amplificate, în special cele de împãdurire ºi reîmpãdurire. Intensitatea proceselor de denudare ºi reducere a acþiunii acestora reclamã adoptarea de lucrãri agrotehnice specifice (arãturi

96

pe curbele de nivel, stãvilare, alternanþa de culturi prãºitoare-neprãºitoare etc.). * Altitudinea. Diferenþa de înãlþime între nivelul Mãrii ºi vârful Moldoveanu (2544 m) determinã o energie redusã a reliefului, ceea ce asigurã accesibilitatea la resurse fãrã dificultãþi insurmontabile sau prea costisitoare. * Extensiunea spaþialã a formelor de relief majore conferã spaþiului geografic naþional proporþionalitate, de aici derivând caracterul complementar din punct de vedere al cadrului economic. * Poziþia ºi dispunerea concentricã realizeazã o simetrie spaþialã inconfundabilã. România beneficiazã, datoritã Dunãrii, de un aport hidric de 194 km3/ an, iar volumul scurgerii anuale a Dunãrii ºi râurilor interioare este de 225 km3 / an. Resursele de apã asigurate potrivit gradului de amenajare sunt repartizate astfel (din totalul de 43 miliarde m3): ape de suprafaþã 37 de miliarde m3, subterane 6 miliarde m3. Raportat la populaþia României: unui locuitor îi revin cca. 9800 m3/an ºi 27 m3/ zi. Fãcând abstracþie de Dunãre, cei 31 km3 de apã adunaþi din teritoriul naþional asigurã un disponibil de 1400 m3/ loc/ an, respectiv 4 m3/ loc/ zi. România se înscrie în seria þãrilor sãrace în resurse de apã, Dunãrea constituind supapa de siguranþã pentru suplimentarea nevoilor. Spaþiul carpatic contribuie cu 85% la „bugetul“ hidric naþional, orice intervenþie în teritoriu trebuind subordonatã prezervãrii ºi protecþiei cursurilor de apã ºi a resurselor subterane. Arealele carpatice au disponibil hidric de înaltã calitate, inclusiv seria izvoarelor cu ape minerale pretânduse la captãri cu utilizãri exclusive ca apã de bãut, ce poate fi dirijatã gravitaþional prin conducte independente spre marile centre urbane. Concentrarea forþelor fizice ale spaþiului atrage dupã sine polarizarea forþelor antropice.

Plantaþie de viþã-de-vie pe versant împãdurit

Astfel, ariile depresionare ºi cele de convergenþã hidrograficã par a fi cele mai favorabile (Tg. Jiu, Râmnicu Vâlcea, Târgoviºte, Piteºti, Râmnicu Sãrat, Focºani, Bacãu, Roman, Suceava). Aceastã concentrare de aºezãri corespunde suprafeþelor plane ale câmpiei cu înãlþimi de 250-300 m, stepã ºi silvostepã. Între 500-600 m pânã la 1000-1200 m procesele de umanizare a spaþiului descresc în intensitate gradual, dinspre aval spre amonte. Valorile de 1200 m constituie din punct de vedere biogeografic limita superioarã a pãdurilor de fag ºi plafonul altitudinal maxim al aºezãrilor permanente din þara noastrã. Acest spaþiu se bucurã de un important potenþial hidroenergetic, iar în ariile depresionare intramontane s-au dezvoltat de timpuriu activitãþi economice continue. La înãlþimi de 1000 (1200 m) pânã la 1600 (1800 m) se desfãºoarã un spaþiu în care dominanta naturalã este extrem de expresivã. Intervenþiile antropice constau în: exploatarea

8-9°C

influenþe oceanice -2°C +22°C

9-10°C

9-10°C

48°15′06′′ (Horodiºte)

influenþe de ariditate -4°C + 24°C

10-11°C

+ + + influenþe mediteraneene – – – influenþe scandinavo-baltice

43°37′07′′ (Zimnicea)

Organizarea latitudinalã ºi longitudinalã

spaþiilor forestiere, pãºunat ºi valorificarea turisticã. La peste 1800 m se întinde „stepa rece“ (cu ierburi ºi arbuºti de afin ºi meriºor), care preia energiile fizice direct din atmosferã, sub formã de precipitaþii, reþinute parþial. Aºa rezultã covorul vegetal, de regulã continuu, la care se asociazã (la contactul cu pãdurea) tufãriºuri de ienupãr ºi jneapãn (spaþiu tampon între stepa rece propriu-zisã ºi pãdurile de conifere). Organizarea latitudinalã ºi longitudinalã se preteazã la un nivel formal. Organizarea antropicã a) Centre ºi arii de convergenþã în România Se delimiteazã în cadrul sistemului de aºezare dupã urmãtoarele criterii: numãrul ºi calitatea dotãrilor, raportul activilor ocupaþi în servicii la mia de locuitori, indicatorul populaþiei, funcþia administrativã prezentã ºi din trecutul apropiat, tradiþia de legãturã. Pe baza acestor cinci criterii se detaºeazã un sistem ierarhic cu trepte. Ariile de convergenþã se traseazã în urma

fixãrii centrelor pe principiul vecinãtãþii celei mai apropiate (legãturi strânse cu cel care realizeazã o continuitate teritorialã). Conform acestui principiu, limita dintre douã centre de acelaºi rang se aflã la jumãtatea distanþei dintre ele. * Pe prima treaptã superioarã este capitala þãrii – Bucureºti. * Pe a II-a metropolele provinciale (Cluj-Napoca, Timiºoara, Iaºi, Braºov, Craiova, Galaþi) arondate într-un hexagon de mari proporþii în centrul cãruia e Braºovul. * Pe a III-a centrele extrajudeþene: Suceava, Bacãu, Brãila, Constanþa, Ploieºti, Piteºti, Oradea, Baia Mare, Târgu Mureº, Arad. * Treapta a IV-a – centrele judeþene; unele trec printr-un declin vizibil pentru cã în perioada comunistã au fost susþinute economic prin implantarea unor obiective de rang naþional (Vaslui, Slobozia, Alba Iulia, Zalãu). * Treapta a V-a: a) oraºe în ale cãror arii de influenþã intrã ºi alte centre urbane (Vaºcãu - ªtei); b) oraºe care îºi exercitã influenþa asupra unui numãr mare de comune; c) oraºe cu arii de convergenþã foarte restrânsã, fãrã zone de polarizare – localitãþi balneare, oraºe industriale ce intrã în componenþa unor „conurbaþii“. Acestea sunt cele mai numeroase. * Treapta a VI-a – localitãþile mari ºi de servicii supracomunale – aºezãri rurale ce se pregãtesc de a prelua funcþii urbane. * Treapta a VII-a – centre comunale. * Treapta a VIII-a – centre subcomunale de rang I – preiau anumite funcþii - dispensar, ºcoli cu cls. I-VIII (acolo unde aºezãrile sunt dispersate). * Treapta a IX-a – centre subcomunale de rang II care au dotãri ºcolare (cls. I-IV), magazin sau nu au dotãri. În România existã 264 de oraºe, 2667 comune ºi 13 099 sate. b) Regiuni de dezvoltare Dezvoltarea regionalã este ansamblul politicilor autoritãþilor administraþiei publice centrale ºi locale, elaborat în scopul îmbunãtãþirii performanþelor economice ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare ºi care beneficiazã de sprijinul guvernului, al Uniunii Europene ºi al altor instituþii ºi autoritãþi naþionale ºi internaþionale interesate. Regiunile de dezvoltare (opt la numãr) sunt zone ce corespund unor grupãri de judeþe constituite prin asociere voluntarã. Conform Legii 151/15 iulie 1998, cu privire la dezvoltarea regionalã în Româna, regiunile de dezvoltare nu sunt unitãþi administrativ-teritoriale ºi nu au personalitate juridicã. Acestea vor deveni cadrul de implementare ºi de evaluare a politicii de dezvoltare regionalã. Programele de dezvoltare se deruleazã ºi finalizeazã din Fondul pentru dezvoltare regionalã.

97

R

N

G

U C R A I N A

. M

E P

R B U L G A R I A

Bucureºti

Sud

Sud-Est

Sud-Vest

Centru

Nord-Est

Nord-Vest Vest

Regiunile de dezvoltare din România

L

U

Harta dezvoltãrii regionale

A

A I

98 V A

D O

O

I

S

L

G

O

I

U

A

V A

26. Delta Dunãrii – un posibil model de organizare Studiu de caz Delta Dunãrii este cel mai tânãr relief de acumulare din þara noastrã. Relieful este reprezentat prin depresiuni lacustre ºi mlãºtinoase, grinduri, unele acoperite cu dune ºi ferite de inundaþii (înãlþimi de 6-13 m), cordoane litorale, ostroave, martori de eroziune, ce apar din fundamentul hercinic, acoperiþi cu aluviuni noi ºi numiþi local „grãdiºti“ sau „popine“. Panta fluviului are o înclinare redusã de 0,006‰. Prin asocierea strânsã a elementelor care-i compun peisajul întregul areal al Deltei este unic în Europa, inclusiv din punct de vedere turistic. Organizarea spaþiului ºi valorificarea resurselor Deltei produc mutaþii importante în structura terenurilor pe folosinþe, dar în esenþã se menþin ºi se intensificã activitãþile economice deja prioritare în prezent, cu tradiþie mai veche sau mai recentã. y Pescuitul ºi piscicultura. Au fost deja efectuate amenajãri pentru pescuitul intensiv ºi exploatarea stufului (aprox. 50 000 ha). Potenþialul piscicol al spaþiului deltaic (inclusiv complexul Razim ºi zona maritimã din faþa Deltei) de peste 140 000 t/an reprezintã douã treimi din totalul producþiei de peºte. y Suprafeþele agricole vor beneficia de o suprafaþã de 144 000 ha, majoritatea concentrate în Delta fluviatilã ºi sectorul Pardina (culturi de câmp ºi orezãrii), dintre care 95 000 ha în amenajãri hidroameliorative (îndiguiri, desecãri, irigaþii) restul rãmânând sub incidenþa pãºunilor în regim natural.

Se cautã soluþii optime pentru extinderea plantaþiilor de pomi fructiferi pe nisipuri, viþei de vie, legumelor în zona Sf. Gheorghe ºi creºterea efectivului de animale (bovine, ovine, porcine, pãsãri de baltã) în relaþie cu creºterea valorii pãºunilor naturale. y Exploatarea biomasei – stuf, papurã, rogoz pentru producþia de celulozã ºi hârtie; pentru producþia de alcooli industriali se pot folosi rãchita, plopul, salcia. y Navigaþia. Problemele principale sunt legate de întreþinerea canalului Sulina ºi de deversarea în Mare (digul a ajuns la 7,5 km în larg faþã de farul vechi). Au fost alocate investiþii pentru corectarea braþului Sf. Gheorghe (cel mai sinuos, de unde presupunerea vechimii lui mai mari), a dezvoltãrii noului port Sulina, a altor construcþii portuare ºi asigurãrii legãturilor lesnicioase între localitãþile din Deltã. y Fiind una din cele mai originale regiuni turistice, posibilitãþile de valorificare turisticã sunt folosite ascendent – se construiesc hoteluri, cabane, campinguri. Rezervaþiile naturale trecute sub protecþia legii (peste 40 000 ha) au determinat ca din 1991 Delta sã fie declaratã Rezervaþie a Biosferei. y Silvicultura se afirmã pe linia extinderii plantaþiilor rapid crescãtoare (cu specii autohtone ºi aclimatizate); are rol ºi de protecþie. y Exploatarea unor depozite de nisipuri cuartifere din zona Caraorman este o ramurã preconizatã de multã vreme de specialiºti. y Acþiunile de sistematizare ºi dotare a localitãþilor din Deltã ºi din zonele învecinate (Jurilovca, Mahmudia, Chilia Veche, Criºan, Sf. Gheorghe) au perspective urbane.

Evaluarea cunoºtinþelor 1. Folosiþi ºi alte argumente pentru a demonstra originalitatea ºi unicitatea Deltei Dunãrii. 2. Dezvoltaþi oricare din aspectele care privesc organizarea spaþiului deltaic. Delta Dunãrii. Porturile – zone de convergenþã umanã.

99

27. Subcarpaþii de Curburã. Studiu de caz

Sectorul Subcarpaþilor de Curburã, cuprins între Trotuº ºi Dâmboviþa, este o regiune naturalã complexã din toate punctele de vedere (în special geomorfologic ºi tectonic). Structural, este o asociere de pinteni carpatici împãduriþi, depresiuni subcarpatice cu aspect deluros, despãdurite ºi populate, compartimentate de vãi mult lãrgite, închise de culmi subcarpatice. La exterior se succed depresiuni intracolinare cu relief degradat de torenþi ºi alunecãri ºi platforma marginalã de origine piemontanã, clãditã din pietriºuri ºi nisipuri groase de sute de metri. Local aceste caracteristici diferã destul de mult impunând separarea mai multor sectoare:

Prezenþa celor mai mari vulcani noroioºi din þarã fac din aceastã zonã o adevãratã atracþie turisticã.

1. Sectorul dintre Trotuº ºi Slãnicul Buzãului este zona cu cea mai mare seismicitate. Aici nu s-a dezvoltat nici un oraº, întreaga populaþie fiind ruralã. Faptul se explicã nu numai prin izolare, ci ºi prin specificul social-istoric; este un teritoriu al obºtei þãrãneºti menþinute pânã la începutul secolului nostru. Numai la marginea dinspre câmpie au apãrut unele centre mãrunte de schimb: Panciu ºi Odobeºti.

4. Subcarpaþii Ialomiþei – cu închidere relativã spre nord prin masivul Bucegilor, care a îngreunat legãturile transcarpatice, prezintã în afara Vãii Ialomiþei, mai bine activatã prin circulaþie rutierã ºi feroviarã, unele depresiuni cu activitate economicã localã. Sub raport climatic, poziþia la poalele masivilor Bucegi ºi Leaota, de pese 2000 m altitudine, prezintã o dublã importanþã: adãpost faþã de curenþii atmosferici reci de la Nord ºi acumularea unor cantitãþi mai mari de precipitaþii (700-800 mm anual). Prezenþa depresiunilor longitudinale creeazã topoclimate extrem de variate, la care se adaugã roca denudatã sau orientarea versanþilor, aspecte care explicã mozaicul variat al vegetaþiei (fag, molid, brad, gorun). Pânã în vremuri recente n-au existat decât aºezãri rurale. Oraºele Pucioasa, Moreni ºi Fieni sunt relativ noi, dezvoltate în mare parte prin funcþiile lor industriale ºi turistice (apele minerale de la Pucioasa – centru balnear din 1845).

2. Subcarpaþii Buzãului - cu populaþia aproape în întregime ruralã, pezintã o densitate ridicatã, încã de la 1830, în prezent fiind de peste 120 loc/km2. Datoritã acestui fapt regiunea este un adevãrat rezervor de forþe de muncã atât pentru zona apropiatã din estul Câmpiei Române, cât ºi pentru zona forestierã a munþilor. În cadrul economiei locale se diferenþiazã douã zone predominant forestiere, una la Nord – în cuprinsul pintenilor de munte, alta în bazinul Niºcovului. Se distinge ºi o zonã de predominare a pãºunilor, fâneþelor ºi pomilor fructiferi, iar în zona de platformã una a culturilor cerealiere. Viile alcãtuiesc un brâu de podgorii renumite cu soiuri bune ºi combinate de vinificaþie (zona Dealu Mare - Tohani - Valea Cãlugãreascã). Þiþeiul se exploateazã din anul 1909 (prospecþiunile au indicat noi structuri de perspectivã) ºi lignitul din 1882 (minele s-au închis din cauza epuizãrii resurselor). Din calcarele cochilifere se fac placaje, pardoseli, lucrãri monumentale. Cu toate aceste zãcãminte, industria prelucrãtoare este slab dezvoltatã (existând centre la Nehoiu - fabricã de cherestea, var la Mãgura, conserve de fructe). Toate la un loc reþin puþine forþe de muncã localã, ceea ce explicã ºi caracterul predominant rural al aºezãrilor omeneºti. Oraºul Buzãu, din afara Subcarpaþilor, îndeplineºte rolul de centru urban al acestui sector, iar localitãþile Berca ºi Nehoiu, datoritã, mai ales, funcþiilor industriale, au devenit oraºe.

100

3. Sectorul Teleajen-Prahova - cu bune legãturi transcarpatice (prin Bratocea ºi din secolul al XIX-lea prin Predeal) este o zonã cu funcþii economice mai bine activate prin circulaþia intensã ºi apoi prin valorificarea zãcãmintelor de þiþei. Densitatea populaþiei este una dintre cele mai ridicate din þarã, datoritã puternicei dezvoltãri industriale a regiunii (Ploieºti, Câmpina, Vãlenii de Munte, Slãnic – important centru de extracþie a sãrii, din secolul al XVII-lea).

Terenuri degradate, vulcani noroioºi

Subcarpaþili de Curburã

Cheile Zãnoagei – Valea Ialomiþei

3 Analizaþi comparativ morfologia Subcarpaþilor de Curburã ºi ai Moldovei. 3 Explicaþi condiþiile pedoclimatice care favorizeazã amplasarea culturilor de viþã-de-vie aici. 3 Realizaþi corelãri între zonele de exploatare a resurselor subsolului ºi amplasarea grupãrilor industriale. 3 Identificaþi / localizaþi Cheile Zãnoagei pe hartã. 3 Interpretaþi legenda hãrþii Subcarpaþilor de Curburã.

101

, , Verificati-vã cunostintele , pentru examenul de Bacalaureat 1. România – un stat în tranziþie Liberalismul politic într-o þarã cu tradiþie democraticã recentã

Revoluþia în România

Înmulþirea partidelor politice

Pierderea controlului asupra anumitor resurse naturale

Absenþa majoritãþii stabile

Dezorganizarea resurselor de transport

România o societate în tranziþie

Slãbirea „centrului“ Apariþia forþelor centrifuge

Ruptura relaþiilor între întreprinderile complementare

Dezvoltarea structurilor mafiote

Dezorganizarea economicã Dificila liberalizare a economiei Menþinerea subvenþiilor în întreprinderi pentru limitarea exploziei ºomajului

Liberalizarea Creºterea Viaþã cotidianã preþurilor preþurilor dificilã

Lipsa capitalului ºi a spiritului întreprinzãtor Agricultura ºi industria în declin

I. Analizaþi cu atenþie aceastã schemã. Precizaþi consecinþele Revoluþiei, precum ºi principalele cauze care îngreuneazã tranziþia în România. II. Eseu comparativ. Folosiþi urmãtoarele idei: 1. Modelul comunist * În România, Partidul Comunist (partidul unic) a controlat întreaga societate, lãsând individul practic fãrã iniþiativã. * Partidul a controlat toatã activitatea economicã, planificatã în totalitate dupã planuri anule, apoi cincinale. Dezvoltarea industriei este preocuparea majorã, fãrã nici o consideraþie pentru naturã. * Individul este adaptat la acest sistem. 2. O tranziþie dificilã Elementele moºtenite apasã asupra reformei actuale: * spiritul întreprinzãtor este redus, de cele mai multe ori fiind monopolul elementelor mafiote; * absenþa (sau slaba reprezentare) societãþii civile (partide, asociaþii etc.) ºi a normelor juridice; * aparatul industrial este în mare parte constituit din mari combinate deteriorate (uzate); * lichidarea lui rapidã riscã sã provoace o gravã crizã socialã ºi ºomajul.

102

Verificati-vã cunostintele pentru , , , examenul de Bacalaureat 2. Agricultura – reforma prezentã ºi în perspectivã

Care este preþul de lansare în agricultura privatã

Dupã 40 de ani de colectivizare se gãsesc douã categorii de muncitori în agriculturã: y personalul instruit, hiperspecializat y nu mai sunt þãranii dibaci cu personalul puþin instruit ºi calificat tradiþii agricole y

Legile schimbului Asupra pãmânturilor majoritatea autoritãþilor locale – sunt ostile reformelor – nu aplicã legile Cum se investeºte?

Cumpãrarea de îngrãºãminte, seminþe

monopolul organismelor statului

Cum se echipeazã? Cumpãrarea materialelor

Unde se gãsesc banii?

monopolul colectivelor penuria de piese de schimb ºi maºini

Resurse bancare embrionare ºi puþin sigure

Cum sunt învinse distanþele?

aspectul stãrii resurselor rutiere carenþe în domeniul mijloacelor de transport

Cum se vinde? Vând structurile statului? Se vinde direct, pe piaþã, concurând monopolurile?

I. Analizaþi schema de mai sus: 1. Care sunt obstacolele în relansarea agriculturii româneºti? 2. Sesizaþi diferenþele dintre douã tipuri de lucrãtori agricoli: „þãran cooperator” ºi „fermier”. 3. Care sunt mecanismele prin care „proprietatea privatã” stimuleazã dezvoltarea agriculturii. II. Realizaþi o analizã comparativã a sistemelor agricole de tip cooperatist, ºi capitalist, subliniind avantajele ºi dezavantajele fiecãruia.

103

IV ROMÂNIA ÎN EUROPA ªI LUMEA CONTEMPORANÃ 28. Raportul dintre problemele geografice fundamentale ale României ºi cele ale lumii contemporane

Caractere generale Amplasarea sa în interiorul unui continent, cu largi deschideri cãtre toate punctele cardinale, a conturat caracterul de stabilitate ºi specificitate al spaþiului românesc. Valorificând favorabil condiþiile oferite generos de acest teritoriu poporul român a interferat cu marile civilizaþii ºi culturi europene (greacã, romanã, slavã, turcã, germanã), conturându-ºi o identitate proprie. Spaþiul geografic românesc are o structurã complexã, rezultatã din multitudinea de elemente care participã la întregirea lui. Întrepãtrunderea unor tipuri de relief variate, caracterizate de o multitudine de nuanþe climatice, forme de organizare hidrograficã, zonalitate biopedogeograficã, populaþii diferite polarizate în jurul unei majoritãþi româneºti genereazã acea stare de unitate în diversitate. Armonia structurii spaþiului geografic românesc este datã de amplasarea componentelor sale în teritoriu ºi de relaþiile de echilibru ºi susþinere stabilite între acestea. Componentele naturale sunt echilibrat repartizate, începând cu proporþionalitatea ºi aºezarea concentricã a formelor majore de relief, caracterul temperat al climei, fãrã excese deosebite, vegetaþia ºi fauna de interferenþã a provinciilor biogeografice, reþeaua radiar-divergentã a râurilor pânã la repartiþia echilibratã a resurselor naturale. De asemenea, componentele antropice nu au putut

104

decât sã respecte aceastã lege a armoniei prin popularea relativ uniformã a întregului teritoriu ºi constituirea unei reþele de aºezãri bine structurate, încã din cele mai vechi timpuri. Echilibrul dintre spaþiu ºi populaþie, caracterizat printr-o densitate medie, a generat o presiune relativ redusã asupra mediului înconjurãtor. Existã în acest spaþiu o comuniune milenarã a omului cu locul, exprimatã în succesiunea de culturi ºi civilizaþii, autohtone sau alohtone, care ºi-au lãsat amprenta. Funcþiile polivalente ale spaþiului românesc Spaþiul geografic românesc reprezintã o matrice ineditã a devenirii poporului român. În acelaºi timp el se constituie ca un arhetip mental, la nivelul spiritualitãþii locuitorilor sãi. Acest spaþiu mental românesc a fost numit metaforic de Lucian Blaga „spaþiu mioritic“, definit natural de armonia formelor sale. El a generat în timp un sistem socio-economic propriu, specific, fundamentat pe susþinerea din propriile resurse materiale ºi spirituale. Caracterul deschis influenþelor externe, îndeosebi celor latine, dar în acelaºi timp conservator cu valorile proprii tradiþionale a dus la constituirea unei culturi etnografice unice în Europa prin bogãþia ºi diversitatea ei.

Legãturile aeriene comerciale extraeuropene

Principalele oraºe europene care au legãturi comerciale aeriene directe cu oraºul Bucureºti

105

Spaþiul românesc se constituie ºi ca un nucleu de referinþã culturalã pentru populaþia româneascã din afara graniþelor actuale (Basarabia, Bucovina de Nord, Transcarpatia, Voivodina sau Valea Timocului). Apar în raport cu aceste realitãþi câteva paradoxuri:

„Zilele Bucureºtilor” – rememorarea Bucureºtilor de altãdatã

* Discrepanþa dintre poziþia geograficã favorabilã ºi rolul modest jucat în sistemul politico-economic european. Aceastã stare de fapt poate fi explicatã prin câteva cauze: periferizarea României în Balcani ºi caracterul conservator al societãþii; dificultãþile de includere în structurile euro-

atlantice; tendinþa de ocolire de cãtre marile axe europene; menþinerea într-un „autohtonism“ pãgubos. * România este supusã tendinþelor actuale socioeconomice privind globalizarea. Aceste tendinþe orienteazã România spre sistemul economic global, de piaþã liberã, participarea la structurile decizionale mondiale ºi stimuleazã competitivitatea. În paralel cu alinierea la procesul de globalizare, România este obligatã sã-ºi optimizeze sistemul de dezvoltare economicã durabilã prin constituirea de regiuni de dezvoltare proprii, fãrã însã a da acestora conotaþiile unor decupaje teritoriale pe criterii politice sau etnice. * Existã, de asemenea, o discrepanþã majorã între baza de susþinere complexã (soluri fertile, climat favorabil, potenþial turistic, resurse minerale variate, potenþial uman) ºi standardul economic modest (agriculturã slab productivã, industrie necompetitivã, turism slab dezvoltat, nivel de trai redus). Cauzele organizatorice sau politice ale acestui paradox sunt datorate moºtenirii ideologice comuniste, strategiilor falimentare (independenþa energeticã, fabricarea tuturor produselor necesare, repartiþia teritorialã uniformã a industriei, colectivizarea agriculturii) sau lipsei unei strategii coerente de dezvoltare pe termen mediu ºi lung dupã 1990.

Aprofundeazã Interpretarea unei imagini este un demers geografic important, care poate contribui la clarificarea ºi înþelegerea multor probleme. 3 Cum interpretãm o imagine? 1. Care sunt formele dominante? 2. Care sunt culorile predominante? 3. Cum este organizat spaþiul din aceastã imagine? 4. Ce fenomene naturale identificaþi? 3 Pentru aceasta trebuie sã privim imaginea: 1. Pe mai multe planuri. 2. Pe orizontalã ºi pe verticalã. 3. În toate elementele sale (create de om ºi cele date de naturã).

Colmatarea unui lac de acumulare prin fenomenul de deltã secundarã

106

29. România ºi Europa Apartenenþa geograficã a României la continentul european este o realitate care nu poate fi contestatã. Pe aceastã realitate se suprapune aspiraþia fireascã ºi continuã a României ultimilor ani de a accede la structurile Uniunii Europene. Atât ca teritoriu cât ºi ca populaþie, dacã ar fi sã luãm în considerare doar aceºti indicatori cantitativi, România ar contribui la întregirea structurilor Uniunii Europene. Este recunoscutã importanþa României ca factor de stabilitate regionalã prin pãstrarea bunelor relaþii cu Turcia ºi a unor raporturi echilibrate cu þãrile din estul Europei (Ucraina ºi Rusia), bazate pe conexiuni istorice, de vecinãtate, interese comune (Dunãrea, Marea Neagrã). România colaboreazã cu diferite organisme financiare ºi economice internaþionale, cum ar fi FMI (Fondul Monetar Internaþional), BM (Banca Mondialã), OCDE (Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã), BIRD (Banca Internaþionalã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare). Forul internaþional cel mai larg este Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU), care reuneºte aproape toate statele lumii (inclusiv þara noastrã). România are relaþii comerciale cu aproape toate þãrile lumii. Dintre principalii parteneri comerciali externi amintim: la import – Federaþia Rusã, Germania, Italia, SUA, Iran, Franþa, Regatul Unit al Marii Britanii, Olanda etc.; la export – Germania, Italia, Franþa, Federaþia Rusã, China, Turcia, SUA, Olanda etc.

Comerþul exterior s-a înjumãtãþit ºi ºi-a modificat structura faþã de acum zece ani, importurile depãºind exporturile. Pe lângã importurile de energie ºi minereuri au crescut ºi importurile de produse agroalimentare, textile, precum ºi ale diferitelor bunuri de consum. România face parte din diferite organizaþii ºi organisme europene, dintre care cele mai importante sunt Consiliul Europei ºi OSCE (Organizaþia Statelor Central Europene). România a fost invitatã la tratativele de aderare la Uniunea Europeanã. Existã câteva domenii în care aportul þãrii noastre poate fi important pentru dezvoltarea socialeconomicã generalã a Europei cum ar fi: unele resurse naturale (pãduri, gaze naturale, sare), unele produse industriale (oþel, aluminiu, produse clorosodice), produse agricole (porumb, grâu, floarea-soarelui, viþa-de-vie), întinderea terenurilor arabile, mãrimea demograficã, poziþia geograficã asigurând celorlalte þãri din Europa accesul spre regiunile situate în Sud-Est ºi Est. Caracteristicile economico-geografice conferã României un anumit specific faþã de alte state, cum ar fi: resurse nemetalifere însemnate, existenþa unui fond funciar bun; produsele agricole ar putea asigura o bazã de materii suficientã pentru industria uºoarã ºi alimentarã, existenþa Dunãrii ºi a Mãrii Negre faciliteazã schimburile economice ºi transporturile pe apã, potenþial turistic ridicat, dar pe ansamblu, valorificat insuficient. Rolul fiecãrui organ al Uniunii Europene începând de la Maastricht

Organe de decizie Consiliul European: dã impulsurile majore Creat în 1974 ªefii de state ºi de guverne

Consiliul de Miniºtri: Ia deciziile Miniºtrii Celor Cincisprezece

Comitetul Reprezentanþilor Permanenþi „Ambasadorii” Celor Cincisprezece, împreunã cu echipele lor Dau curs dosarelor Consiliului

Organ de iniþiativã ºi execuþie Comisia Europeanã (Bruxelles) 20 de comisari numiþi de statele membre, 17.000 de funcþionari europeni Asigurã gestiunea dosarelor ºi propune iniþiativele

Parlamentul European (Strasbourg) 626 de deputaþi aleºi prin sufragiu universal Controleazã – limitat – Comisia Rol de coordonare cu Consiliul ºi Comisia

Organe de control

Curtea de Conturi 15 membri numiþi de Consiliul de Miniºtri Controleazã bugetul comunitar

Organ juridic Curtea de Justiþie (Luxemburg) 15 judecãtori numiþi de statele membre. Garanteazã aplicarea dreptului comunitar.

Organe consultative Comitetul Economic ºi Social 222 membri care îi reprezintã pe partenerii sociali κi dã avizul asupra propunerilor de decizii

Comitetul Regiunilor Noutate introdusã la Maastricht (1991) 222 membri care reprezintã colectivitãþile locale κi dã avizul

107

30. Prezent ºi perspective în evoluþia socio-economicã a României Economia a fost componenta societãþii româneºti care a simþit prima modificãrile impuse de cãderea regimului totalitar. Noile realitãþi au impus restructurarea profundã a tuturor sectoarelor economice, cu reculul puternic înregistrat de agriculturã, industrie, turism, cu explozia comerþului cu amãnuntul. Privatizarea marilor intreprinderi se desfãºoarã foarte greu ºi este nevoie ca ea sã fie acceleratã. Balanþa comercialã a înregistrat un deficit de peste 1 miliard de dolari anual, fapt ce a dus la creºterea datoriei externe la peste 10 miliarde de dolari. Tendinþe negative Tendinþele actuale privind evoluþia socialã a României privesc mutaþii în structura profesionalã, respectiv scãderea numãrului populaþiei ocupate în industrie ºi creºterea numãrului persoanelor ocupate în servicii. De asemenea, stratificarea actualã a societãþii, cu 5-10 % bogaþi, 10-15 % clasa mijlocie ºi 75-85 % sãraci, va trebui sã se redefineascã ºi sã tindã spre consolidarea unei clase de mijloc solide, care sã dea echilibru ºi consistenþã societãþii româneºti. Scãderea numericã a populaþiei României este un proces care a început sã se manifeste dupã 1990, odatã cu creionarea unor mãsuri de planificare familialã (legalizarea avorturilor, folosirea anticoncepþio-nalelor etc.). La aceasta se adaugã ºi sporul migrator negativ datorat emigrãrilor masive. În perspectivã se prognozeazã o stabilizare a numãrului populaþiei (prin echilibrarea sporului natural ºi a celui migrator) în strânsã legãturã cu evoluþia economiei româneºti. Un alt indicator al stãrii economice precare este reducerea dinamicii interne a populaþiei, surprinsã prin dispariþia aproape în totalitate a fenomenelor de navetism. Tranziþia economicã ºi trecerea de la un sistem centralizat la cel de piaþã liberã genereazã creºterea ºomajului, a delincvenþei sociale, care, cu valoarea de 1 115 infracþiuni la 100 000 locuitori, poziþioneazã, totuºi, România în urma altor þãri europene.

de îmbãtrânire a populaþiei; « scãderea emigraþiei tinerilor, prin asigurarea condiþiilor de afirmare în þarã; « menþinerea raporturilor etnice în limitele standardelor europene acceptate (integrarea romilor în societate); « reducerea ºomajului prin investiþii ºi crearea de locuri de muncã; « creºterea ponderii clasei sociale de mijloc, cu venituri ºi nivel de trai decent. Perspectivele economice ale relansãrii României þin de: « redresarea prin dotare ºi subvenþionare a agriculturii, cu constituirea proprietãþilor mari care permit exploatarea mecanizatã; « profilarea industriei pe ramuri competitive de interes actual (tehnologia informaþiei, electronicã, mijloace de transport, utilaj petrolier etc); « susþinerea turismului ca alternativã economicã în perioada imediat urmãtoare prin proiecte ºi programe concrete; « modernizarea infrastructurii de transport ºi comunicaþii (autostrãzi, reþele feroviare rapide, aeroporturi, reþele de comunicaþii); « adjudecarea unor noi pieþe de desfacere (Rusia, Asia de Sud-Est, America de Sud). Toate aceste deziderate sunt în concordanþã cu obiectivul actual major, acela de integrare a României în Uniunea Europeanã.

Mãsuri cu efecte pe termen mediu ºi lung Mãsurile cu efecte în plan social se referã la: « stimularea prin mijloace economice ºi educaþionale a creºterii demografice pentru stoparea fenomenului

108

Uniunea Europeanã lãrgitã

Aprofundeazã 3 Promovarea turismului etic – un studiu recent aratã cã turiºtii englezi sunt din ce în ce mai interesaþi de oamenii ºi mediul din locurile în care cãlãtoresc. Majoritatea apeleazã la agenþii de turism care oferã broºuri cu informaþii despre condiþiile în care muncesc localnicii, protecþia mediului înconjurãtor ºi programe locale de derulare a actelor de caritate. Ei vor sã se familiarizeze, înainte de a ajunge acolo, cu obiceiurile, modul în care funcþioneazã sistemul politic ºi, nu în ultimul rând, vor sã afle cum pot sã susþinã economia þãrii respective. Mulþi turiºti englezi îºi petrec vacanþele în þãri sãrace, în care oamenii se luptã sã îºi întreþinã familiile. Aceasta denotã grija pentru soarta celor care se aflã într-o situaþie economicã mai delicatã ºi, de asemenea, dorinþa de a cunoaºte oameni, locuri ºi obiceiuri diferite. Criteriile moral ºi economic-cultural sunt esenþa acestui tip de comportament. 3 În anul 2002, Ministerul Turismului va promova staþiunea Bãile Felix la Târgul Internaþional de Turism de la Berlin. Ea va fi inclusã în campania derulatã sub titlul „România mereu surprinzãtoare“. 3 În staþiunea montanã Stâna de Vale se intenþioneazã amenajarea unei pârtii de schi ºi montarea unor tunuri pentru producerea zãpezii artificiale. 3 În funcþie de refacerea podurilor distruse în Iugoslavia ºi de conjunctura internaþionalã, se intenþioneazã reluarea croazierelor pe Dunãre ºi integrarea porturilor dunãrene într-un circuit turistic. 3 Tot în stadiu de cercetare este si un program care are ca obiect mãnãstirile din nordul þãrii, intitulat „Bucovina de Aur“.

Buºteni

Cheia, judeþul Braºov

3 În România sunt 863 de hoteluri, care vor fi supuse reclasificãrii dupã criterii stabilite de comun acord de cãtre specialiºtii din Ministerul Turismului ºi asociaþii profesionale de turism. Administratorii hotelurilor vor avea obligaþia sã comunice Ministerului tarifele practicate în euro, care vor rãmâne valabile pe durata unui an. Mãnãstirea Putna

3 Cel mai important touroperator din Austria a decis sã includã România în programele sale turistice, începând din 2002. Numãrul turiºtilor austrieci înregistraþi la graniþele României în 2001 a fost de 85 000, dublu faþã de anul 1995. Austriecii au fost interesaþi, în mod deosebit, de circuitele culturale în Maramureº ºi Moldova.

109

Verificati-vã cunostintele pentru , , , examenul de Bacalaureat I. Scrieþi rãspunsurile corecte care completeazã afirmaþiile de mai jos: 1. Crovurile se formeazã prin tasarea rocii numite ... 2. Sebeºul este afluent al râului ... 3. Cea mai esticã dintre obcine se numeºte ... 4. „Vulcanii noroioºi“, fenomen rar întâlnit, se aflã în unitatea de relief numitã ... 5. În partea de nord-est a þãrii sunt precipitaþii bogate ºi ierni cu temperaturi foarte scãzue, datoritã influenþelor climatice ... 6. Cu o pondere de 6,6% din totalul populaþiei României se înscrie grupul etnic ... 7. Cel mai mare oraº din Carpaþii Orientali este ... 8. Din domuri se exploateazã .... 9. Autoturisme de teren se produc în oraºul ... 10. Punctul de frontierã situat în prelungirea magistralei feroviare Bucureºti-Oradea se numeºte ... II. Se dau urmãtoarele denumiri: Bihor, Ciucaº, Gilãu, Gutâi, Vrancei, Iezer, Metaliferi, Baiului, Zarand, Þibleº, Bârsei, Vlãdeasa, Vâlcan, Întorsurii. Scrieþi: a) cinci denumiri de munþi din grupa sudicã a Carpaþilor Orientali; b) cinci denumiri de munþi din grupa Munþilor Apuseni. III. Precizaþi: a) douã asemãnãri între clima Câmpiei Române ºi clima Podiºului Moldovei; b) douã asemãnãri între relieful Podiºului Getic ºi relieful Subcarpaþilor Getici. IV. a) Explicaþi evoluþia numericã a populaþiei României dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. b) Comparaþi vegetaþia de stepã ºi vegetaþia azonalã. V. Caracterizaþi oraºele 2 ºi 5 situate de la Vest la Est: Suceava, Cluj-Napoca, Hunedoara, Lugoj, Arad, precizând: numãrul de locuitori, o ramurã industrialã, produsele specifice ale ramurii, râul pe care este situat, tipul de cale feratã pe care se aflã. VI. Caracterizaþi o unitate de relief, la alegere (poziþia geograficã, limitele, caracteristici ale reliefului, clima, trei râuri ºi lacuri, cel mai important oraº). VII. Interpretaþi imaginile dupã urmãtoarele criterii: – localizarea pe zone geografice – particularitãþi climatice ºi hidrologice

Brânduºa de zãpadã

110

Nuferi

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ 1. Bãlteanu D., Alexe Rãdiþa, Hazarde naturale ºi antropogene, Editura Corint, Bucureºti, 2000 2. Beldie Al., Flora României, Editura Academiei, Bucureºti, 1979 3. Cocean P., Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj Napoca, 1998 4. Cocean, P., Geografie Regionalã, Editura Presa Universitarã Clujeanã, Cluj Napoca, 2002 5. Ianoº I., Oraºele ºi organizarea spaþiului geografic, Editura Academiei, Bucureºti, 1987 6. Mihãilescu V., Carpaþii Sud-estici, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1967 7. Mureºan Cornelia, Evoluþia demograficã a României (1870-2030), Editura Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 1999 8. Naumescu V., Politici sociale în Europa postbelicã, Editura Fundaþiei pentru Studii Europene, ClujNapoca, 2000 9. Negoescu B., Vlãsceanu Gh., Geografie economicã, Meteora Press, Bucureºti, 2001 10. Pop Gr., Carpaþii ºi Subcarpaþii româneºti, Editura Presa Universitarã Clujeanã, Cluj Napoca, 1998 11. Posea Gr., Popescu M., Ielenicz M., Relieful României, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1974 12. Roºu Al., Geografia fizicã a României, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1973 13. Tufescu V., România. Naturã. Om. Economie, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1973 14. Tufescu V., România – Atlas Geografic, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1985 15. Ujvari J., Geografia apelor României, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1972 16. Velcea Valeria Amelia, Geografia fizicã a României, Editura Universitãþii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001 17. xxx, Geografia României, I, Geografie fizicã, Editura Academiei, Bucureºti, 1982 18. xxx, Geografia României, II, Geografia umanã ºi economicã, Editura Academiei, Bucureºti, 1984 19. xxx, Geografia României, III, Carpaþii Româneºti ºi Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, Bucureºti, 1987 20. xxx, Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice, Editura Academiei, Bucureºti, 1992

Sursele imaginilor Cartografie ºi graficã – Ed. Sigma, Iuliu Vescan Fotografii: Maria Bakó, Daniela Cãzãnescu, Aura ºi Nicolae Damaschin, Flori ºi Mircea Stãnescu, Iuliu Vescan, Ed. Sigma. În prezentãrile de capitol: – p. 3: Peisaj de munte, Mãnãstirea Râmeþ – p. 47: Craiova – imagine din zona veche a oraºului – p. 85: Sighiºoara – vedere din Turnul cu ceas – p. 104: Castelul Bran – vedere dinspre sud 111

Cuprins I. Probleme fundamentale ale cadrului natural 1. Poziþia geograficã ºi geopoliticã a României.........................................................................................3 2. Relieful – substratul mediului natural ºi al activitãþilor umane..................................................................8 3. Relieful – Unitãþile de orogen...............................................................................................................9 4. Relieful – Unitãþile de platformã..........................................................................................................20 5. Particularitãþi climatice, hidrologice ºi biopedogeografice......................................................................26 6. Hazarde naturale ºi antropice.............................................................................................................37 7. Resursele naturale de bazã ºi perspectivele lor...................................................................................40 8. Transformarea mediului natural de-a lungul timpurilor istorice...............................................................43 Verificaþi-vã cunoºtinþele pentru examenul de bacalaureat.......................................................................45 II. Comunitatea ºi activitãþile umane 9. Evoluþii ºi structuri demografice.......................................................................................................47 10. Structuri geodemografice...............................................................................................................52 11. Habitatul – tipologie, funcþii............................................................................................................55 12. Tipologia oraºelor româneºti ºi funcþiile lor......................................................................................59 13. Mediul rural – specific, tipologie, transformãri contemporane.............................................................62 14. Dezvoltarea durabilã a aºezãrilor umane.........................................................................................64 15. Probleme de amenajare urbanã. Studiu de caz................................................................................65 16. Elemente de geografie socialã ºi culturalã........................................................................................67 17. Activitãþile economice – agricultura........................................................................................................69 18. Elemente specifice industriei..........................................................................................................72 19. Industria chimicã. Studiu de caz......................................................................................................74 20. Infrastructura de circulaþie în context naþional ºi internaþional............................................................76 21. Restructurarea economicã. Prezent ºi perspective ale evoluþiei socio-economice a României.......................................................80 Verificaþi-vã cunoºtinþele pentru examenul de bacalaureat.......................................................................84 III. Regionarea geograficã ºi dezvoltarea durabilã 22. Regionarea geograficã a României.................................................................................................85 23. Analiza unor unitãþi regionale......................................................................................................... 91 24. Dezvoltarea regionalã durabilã...................................................................................................... 93 25. Modele de organizare a spaþiului.................................................................................................. 96 26. Delta Dunãrii – un posibil model de organizare. Studiu de caz..................................................................99 27. Subcarpaþii de Curburã. Studiu de caz.......................................................................................... 100 Verificaþi-vã cunoºtinþele pentru examenul de bacalaureat.................................................................. 102 IV. România în Europa ºi lumea contemporanã 28. Raportul dintre problemele geografice fundamentale ale României ºi ale lumii contemporane.................................................................................................................104 29. România ºi Europa......................................................................................................................107 30. Prezent ºi perspective ale evoluþiei socio-economice a României...................................................108 Verificaþi-vã cunoºtinþele pentru examenul de bacalaureat................................................................... 110 Bibliografie selectivã ...........................................................................................................................111

112