Chir OMF Examen-2 [PDF]

Zitiervorschau

Întrebările pentru examenul de promovare la disciplina Chirurgia oro-maxilo-facială pediatrică, pentru studenț ii Facultă ții de Stomatologie, anul V, semestrul IX 1. Anestezia în regiunea OMF la copii; indicaţii şi contraindicaţii către anestezia locală

și generală la copii. *Anestezia-stare particulara creata cel mai des prin introducerea in organism a unor substante chimice, prin care se suprima in mod temporar perceperea sau transmiterea sensibilitatii dureroare. *Indicatii catre anestezia generala: copii necooperanti, cu excitatii psihomotorii, epileptici, alergici la anestezia locala,in interventii loborioase, copii handicapati, metoda de electie la copii sub virsta de 8 ani. *Contraindicatii anestezie generala: alergie la anestezie, starea generala in anumite stari patologice care pot expune la un risc crescut pacientul,deficiente organice, afectiuni respiratorii ca pneumonii, bronsite; anemie. *Indicatiile anesteziei locale: interventii chirurgicale necomplicate: frenuloplastii, extractii dentare a dintilor cu rizoliza sau cu apexul neformat, incizii ale mucoasei ingivale la dintii cu eruptie dificila; la copii cu grad de anxietate redus, copii cu virsta mai mare de 8 ani. *Contraindicatii anestezie locala: stare de anxietate exagerata, afectiuni psihice, alergie la anestezie locala, in stari patologice ca diabet, epilepsie; procese infectioase prea intinse; durata interventiei de lunga durata. 2. Anestezia în regiunea OMF la copii; avantaje, dezavantaje.

*Avantajele anesteziei generale: permite realizarea tuturor tratamentelor dentare intr-o sedinta, nu solicita psihologic pacientul, asigura imobilitatea completa a pacientului , asigura controlul cailor respiratorii, respiratiei si circulatiei. *Dezavantajele anesteziei generale: necesita aparatura scumpa, necesita un grad de pregatire a pacientului, poate duce la complicatii majore, necesita personal cu inalta calificare. *Avantajele anesteziei locale:limiteaza anestezia la cimpul operator, nu necesita aparatura si pregatire speciala,tehnica de administrare simpla, asigura un cimp operator liber, ofera posibilitatea de colaborare cu pacientul, expune la mai putine riscuri vitale. *Dezavantajele anesteziei locale: nu se poate aplica la copii cu excitatii psihomotorii si anxiosi, limiteaza timpul interventiei, nu asigura o imobilitate a pacientului ce

poate duce la anumite omplicatii. Solicita psihologic pacientul, la copiii necooperanti este mai deficil de efectuat. 3. Principii

de anestezie loco-regională la maxilarul inferior în raport cu particularită țile anatomo-fiziologice de dezvoltare a copilului. Prezenţa foliculilor dentari, rizaliza radiculară, procesul de formare a radacinilor dinţilor primari şi permanenţi : anestezia adecvată operaţională se obţine în cele mai multe arii ale maxilarelor prin anestezii locale infiltrative, utilizînd relativ o cantitate mică de soluţii anestezice; Substenţele organice predomină asupra celor neorganice, deci oasele sunt elastice, necalcifiate; Canalul mandibular este larg, situat pe marginea bazilară (la nou-născuţi) , orificiul mentonier se deschide sub priza I molar de lapte; Unghiul mand. este obtuz (175), iar porţiunea condilului e situată aproape pe o linie cu corpul mandibulei. Procesul coronoid este de mărime mare şi se proiectează mai sus de nivelul condilului; În perioada primului an de viaţă, cele douaă segmente ale osului mandibular devin fuzionate la nivel de symphysis, de la marginea bazilară spre procesul alveolar; -

erupţia dinţilor provoacă creşterea apofizei alveolare;

cu timpul, distanţa dintre dinţii primari şi canalul mandibular inferior creşte, unghiul gonial devine mai ascuţit , ramul şi corpul mandibulei devin mai mari; orificiul inferior alveolar : de la 9 luni-1,5 ani e situat mai jos de suprafaţa ocluzală a dinţilor prezenţi cu 5 mm; de la 3,5 ani-9 ani e situat mai jos de supraf ocluzală cu 6 mm; de la12 ani încă cu 3mm. 4. Tehnica anesteziei injectabile la copii în raport cu particularită țile de comportament

a copilului(Clark). Inainte de a examina copilul in cabinetul stomatologic, in primul rind se va aprecia starea lui psihologica şi capacitatea de a suporta un stres. In raport cu excitatia psihomotorie,exista 3 categorii de comportament: I. Predomina procesele de excitare şi agresiune. II. Predomina procesele de depresie emotionala. Copiii sunt depre sivi, putin ii intereseaza mediul inconjurator. Manifesta instabi litate neurovegetativa (tulburari de somn, pofta de mancare, der mografism labil). Ill. Predomina procesele de astenie neurovegetativa (excitatie şi in hibitie instabile, neechilibrate). Copiii sunt fricoşi, divergenti, nu se pot concentra şi obosesc repede.

În functie de tipul SNC şi reactiile copiilor la interventiile stomatologice, sunt 4 categorii de comportament (dupa Frankl):

I (extrem pozitiv)- colaborare benevola intre copil şi dentist. Tratamentul stomatologic este suportat uşor de copii. II (pozitiv)- dento- fobie uşoara, manifestata prin refuzul pasiv al copilului: ,,Nu mai am dureri", ,,Mai bine revin maine" . Mimica fetei exprima incordare, priveşte in jur cu precautie , il intereseaza orice obiect din interiorul. În fotoliul stomatologic se a aşează benevol, dar cu precautie, indeplinind indicatiile stomatologului. III (negativ) - dentofobie medie ,exprimată prin emotii, labilitate, agresivitate, cu elemente de panică. Refuză activ tratamentul stomatologic, manifestind excitatie motorie şi tremor, distonia respiratiei şi labilitatea pulsului. IV (extrem negativ) - dentofobie marcata: refuz sigur prin agresivitate fizică, neurastenie (plânge încontinuu, poate sa loveasca sau să muşte), opune rezistentă fizică la intrarea in cabinetul stomatologic, deseori intrarea fiind imposibila. In acest moment se determina labilitatea pulsului şi respiratiei, transpiratii abundente, midriaza, vomă, convulsii, tuse paroxismala. 5. Anestezia la spina spix.

*Indicatii anestezie la spina Spix: inlaturarea dintilor primari cu resorbtie radiculara pin la 1/3 din lung ei, inflamatii odontogene la nivelul apof alv, chisturi rad, tratament dentar, inlaturare muguri dentari. *Zona de anestezie: ramura mand la copii de 3-4 ani e de 2 ori mai mica decit la adulti, spatiu pterigomand mic si marunt cu cant mare de tes lax, nervii care traiecteaza spatiu mand sunt situati in apropiere unul de altul astfel sol anestezica se absoarbe rapid. Inteparea acului mai scurt pe plica pterigomand cu atit mai jos si la o distanta mai mica de supraf ocluzala a dintilor inf cu cit mai mic e copilul. Creasta temporala a mand se repereaza intraoral cu degetul mare si se sprijina pe mol inf, extraoral marg post a ramului mand se repereaza cu aratatorul, fixind bine ram mand. Seringa se localizeaza la comisura labiala opusa, pe supraf molarilor inf, intepatura se face medial de plica pterigomand introducind acul in profunzime pin la contactul cu supraf interna a ramului unde se depune anestezicul. Se anestezaza hemimand respectiva, dintii si parodontiu respectiv, hemibuza inf si pielea barbiei, muc vestibulara inf in afara de zona inervata de nervul bucal (reg geniana si muc V.inferioara la nivelul premol 2 si mol inf). *Anestezia tip La Gvardia e o modificare a anesteziei mandibulare directe, indicata copiilor necooperaili sau potential cooperabili. *Zona de anestezie: se repereaza intraoral marg ant a ram mand, extraoral marg post a mand. Se departeaza partile moi ale obrazului gura fiind inchisa, inteparea acului medial de marg ant a ram mand. Seringa se afla paralel cu planul ocluzal in vestibulul gurii, acul fiind impins in profunzime ant post la 1-1,5 cm, mentinind contact cu suprafata interna a ram mand. Inteparea in aceasta zona e indolora.

6. Particularită țile spa țiului pterigo-mandibular.

Ramura mandibulei la copii de 3-4 ani e de 2 ori mai mica decit la adulti, spatiul pterigomandibular este mic si marunt cu o cantitate mare de tesut lax- grăsos, iar nervii care traiecteaza spatiul mandibular sunt situati in apropiere unul de altul, astfel, soluţia anestezica se absoarbe rapid. 7. Tehnici de anestezie (Vazirani-Akinosi, anestezia directă la spina spix la copii).

Este o tehnică anesteziei mandibulare cu cavitatea bucală închisă. În 1960 Varizani a descris această tehnică, iar in anul 1977, dr. Joseph Akinosi a aplicat-o pentru pacienţii cu trismus. (anestezia la tuberozitate) Indicaţii : trismus, fracturi de mandibulă, copii cu retard mental. Tehnica include blocarea nervului alveolar inferior până la intrarea în orificiul mandibulei din aspectul medial al ramului mandibular. In zona vestibulara in proiectia molarilor 1,2. Plexul alv inferior, incisiv, Arii anesteziate: mucoasa alveolară, linguală şi bucală, tegumentul buzei inferioare şi mentonul de partea mediană. Repere: creasta zigomatico-alveolară, rădăcina mezială a molarului 2 superior, mucoasa mobilă.

8. Principii de anestezie injectabilă la copii în raport cu particularită țile de dezvoltare

a maxilarului superior. Sinusul paranazal, are formă de piramidă cu vîrful îndreptat spre orbită, care , intiţial are mărime de mazăre, se măreşte în volum odată cu erupţia dinţtilor primari, ia apoi cu erupţia dintilor permanenţi. Planşeul sinusului este ft fin, iar apexurile premolarilor 2 si molarului 1 pot penetra cavitatea sinusului. Peretele anterior ajunge până la apexul dintelui 3 sau acoperă apexul dintelui 3. În perioada de formare a dentiţiei permanente marginea inferioară a sinusului nu este bine delimitată. Creşterea lui se petrece de la medial spre lateral. 9. Anestezia tuberală la copii.

*Anestezia la tuberozitate la copii nu se efectueaza: palatul dur al copilului e plat, vulnerabil si desparte cav orala de cav nazala printr-o placa subtire si fina, iar peretele inf e situat doar cu 1,5 cm mai jos de peretele inf al orbitei unde se gasesc mugurii dentari. Palatul dur nu are ţesut lax, cu excepţia zonelor orificiilor palatin şi incisiv.

10. Particularităţile tehnicii anesteziei tuberale la copii;

Repere: creasta zigomaticoalv si mol 1 la copii sub 12 ani. Gura intredeschisa, se ridica cu degetul obrazul si se expune portiunea post a vestibulului, reperind creasta zigomatico-alv. Ac introdus deasupra rad mol 2 sau 1, la contact cu osul acul indarat, in sus si inauntru pe distanta egala cu jum din h max. Cu planul de ocluzie acul face un unghi de 45 grade. 11. Anestezia tuberală la copii. indicaţii, zona de anestezie.

*Indicatii: interventii asupra reg molarilor sup si a sinusului maxilar. Trebuie completata cu anestezia nevului palatin ant, iar pentru rad MV a mol 1 e necesara anestezia nerv alv sup si mijlociu sau anestezie plexala. Extracţia molarilor primari cu resorbţie radiculară nu mai mult de 1/3 din lugnimea lor, chisturi radiculare, procese inflamatorii odontogene. *Zona de anestezie: sensibilitatea mol sup cu exceptia rad MV a mol 1, a parodontiului, gingivomuc V si portiunea corespunzatoare a max si sinusului max. 12. Complica ții ale anesteziei locale(șoc anafilactic).

*Complicatii locale: ruperea acului, caderea in faringe sau aspiratia lui, leziuni vasculare cu instalarea hemoragiei, leziuni ale nervilor-durere, anesteziere indelungata sau parestezii; absenta partiala sau totala a anesteziei, dureri si edem postanestezic, ulceratia si necroza mucoasei, comlicatii septice. *Complicatii generale: -accidente determinate de subst vasoconstrictorii: palpitatii, cefalee, tremuraturi, ameteli, constrictii toracice, transpiratii reci, piele de gaina, varsaturi, hipertensiune, pierderea cunostintei. Pin la 5 ani nu se foloseste adrenalina(predomina sis simpatic de inervare). Dupa 5 ani 1:1000. Tratament: nitrat de anil 5-10 pic, papaverina, diazepam injectabil. -soc toxic: paloarea tegumentelor, transpiratii, midriaza, greturi, cianoza, cunostinta pastrata. Tahicardie, TA si temp scazuta, respiratie superficiala. Apoi urmeaza inhibitia contiintei, colaps, convulsii. Tratament:stopare adm, eliberare cai aeriene, decubit lateral, capul in extensie ,mand mentinuta in subluxatie ant. -complicatii alergice: urticarie, prurit intens, rinita, astm, edem Quncke la nivelul buzelor, limbii, pleoapelor. -soc anafilactic: colaps brusc, bronhoconstrictie. Primul simptom senzatie de rau general. Edem pulmonar, dispnee, palpitatii, disfagie, crampe abdominale, voma, diaree, uritcarie, prurit la nivelul buzelor, platului, miinilor, ochilor, inrosirea tegumentelor, lipotemie, colaps. Apare de la citeva sec pin la 2 ore.

Socul anafilactic se declanşeaza la contactul organismului cu o cantitate foarte mica de alergen, contact ce se poate realiza prin ingestia, inhalarea, injectarea sau prin simpla apropiere de substanta alergena. Cea mai severa forma a anafilaxiei este şocul anafilactic, care apare ca urmare a declanşarii unui raspuns imun putemic, cuplat cu eliberarea unor cantitati mari de mediatori imunologici (histamina, prostaglandine etc.) din mastocite şi bazofile. Efectele acestor mediatori au consecinte nefaste asupra organismului: vasodilatatia sistemica periferica, apoi centrala, care duce la o cadere brusca a tensiunii arteriale, iar edematierea mucoasei bronhiale determina bronhoconstrictie asociata. Cauze ale şocului anafilactic pot fi: 1) anumite substante medicamentoase (penicilina); 2) unele produse alimentare; 3) întepaturile unor insecte. Şocul anafilactic poate evolua in forma: a) cutanata (mîcarime, hiperemia tegumentelor, edemul Quincke); b) neurologica (cu dezvoltarea cefaleelor acute, hiperestezie, vome, parestezii, convulsii); c)astmatica (asfixie); d) cardiogena (tabloul clinic al miocarditei sau infarctului miocardic); e) abdominala (mictiuni involuntare, poliurie, dureri abdominale). Simptomele șocului anafilactic: edem pulmonar, dispnee, bronhoconstrictie cu dificultati în respiratie, disfonie, palpitatii, tesiune arteriala scazuta, disfagie, crampe abdominale, voma, diaree, poliurie, encefalita, urticarie, prurit la nivelul buzelor, palatului, mânilor, ochilor şi picioarelor, înroşirea tegumentelor, lipotimie, anxietate de plins (datorita situatiei stresante), colaps. Tratament: incetare adm, resucitare imediat, pozitie verticala, eliberarea cailor resp sup, se maseaza intens abdomenul si extremitatile. TA se fizeaza la fiecare 3-4 min se adm oxigen incontinuu. Când apar semne de blocaj circular (tegument palid, rece) copilul se culca cu picioarele in sus. Local sol adrenalina ( 0,15-0,75 ml in 2-3 ml sol fiziologica), i/m sau i/v adrenalina 1:0000 0,1-0,3 ml. I/v prednisolon 3%, 2-5 mg/kg, dexametason 0,004 g. In tahicardie –stropantin 0,05 %-0,06, 0,4-1,5 ml. Antihis-dimedrol 1%, 0,1-1,5 ml, suprastin 2%, 0,1-1 ml. In edeme glotice diureticefurosemid 2%, 0,03-0,02 ml/kg. -lipotemia: pierderea cunostintei, scaderea respiratiei, tendinta de a casca, transpiratii, paloarea fetei, uneori greturi. Ta scade usor, respiratie superficiala, puls initial crescut apoi slab, neregulat.

-sincopa: pierderea totala a cunostintei. Forma albastra (respiratorie) cu cianoza si oprirea resp, puls imperceptibil. Sincopa alba(cardiaca) oprirea brusca a inimii, absenta pulsului, prabusirea TA, paloare generala, cianoza capilara. Tratament: pozitie orizontala, capul in jos, git in hiperextensie. Flagelarea fetei cu comprese umede, inhalare de nitrat de amil 5-10 pic. Oxigen, preparate cardiace (cofeinum natrii benzoas 10 %, cardiamin 0,1 ml la 1 an de viata. Resucitare cardiorespiratorie. 13. Principii generale de extrac ție dentară la copii în raport cu vârsta copilului.

Până la vârsta de 6 ani, din ții temporari au un rol important și în creșterea oaselor maxilare, respectiv dezvoltarea facială a copilului. De aceea, este importantă păstrarea acestor din ți temporari cât mai mult pe arcada dentară, până când aceștia sunt îndepărta ți în mod fiziologic din cavitatea bucală și sunt înlocui ți de cei definitivi. Pierderea prematură a din ților temporari poate afecta dezvoltarea cranio-facială a copilului, acest lucru putând duce la înghesuiri ale din ților definitivi, iar în cazul în care și estetica este afectată, copilul este supus unui stres psihic, poate evita interac țiunile cu al ți copii și poate dezvolta în timp o lipsă de încredere în sine. În plus, costul tratamentelor ortodontice poate fi substan țial. Extrac ția prematură a unui dinte temporar este indicată în următoarele situa ții:  din ți cu distruc ții mari (cauzate de carii dentare profunde) și cu afectarea periapicală („puroi” la vârful rădăcinii);  un traumatism dentar sau facial care fie a dus la eliminarea directă a dintelui afectat, fie traumatismul necesită extrac ția dentară ca tratament;  dinte temporar care a ajuns la vârsta la care trebuie înlocuit, însă acesta nu este mobil, pe radiografie nu se observă o resorb ție a rădăcinii dintelui, iar rădăcina dintelui permanent este formată în propor ție de ¾ din lungimea ei;  dinte cu tratamente endodontice eșuate, cu persisten ța durerii și cu recidive de abcese dentare;  din ți supranumerari (din ți care sunt peste numărul prevăzut);  din ți cu probleme parodontale;  mobilitatea dintelui, cu durere și disconfort la mastica ție.   14. Principii generale de extrac ție dentară la copii în raport cu particularită țile de

comportament. Extrac ția indiferent de vârstă copilului, trebuie să fie făcută cu multă răbdare, deoarece este un moment dificil pentru copil, datorită anesteziei,instrumentarului specific ( clește, elevator), dar mai ales datorită faptului că pacientul copil NU poate să facă

diferen ța între presiune ( momentul în care cleștele este fixat pe dinte) și durere mai ales dacă este emo ționat, așa cum se întamplă în timpul extrac ției. Tipuri de comportament:  adaptiv,  slab adaptiv  neadaptiv. Adaptiv: Copiii cu comportament adaptiv prezinta un rise minim de stres. Colaborarea dintre ei și dentist este binevoitoare, ei accepta situatia cu zimbet și placere. Tratamentul dentar are un succes evident. Slabadaptiv: Copiii cu comportament slab adaptiv sunt copii cu diferite forme de cooperare. Neadaptiv: Lipsa capacita ților de adaptare este diametral opusa primei grupe. În aceasta categorie sunt incluși copiii de pina la 3 ani, handicapati, cu abateri de comportament, din diferite cauze. Cooperarea agresiva este specifica pentru copiii de la 3 la 6 ani. Reactiile negative apar deja de la receptie sau chiar când se face o programare la stomatolog. Se caracterizeaza prin labilitate emotio țnala, agresivitate fata de sine și dentist, emotii negative. Acești copii necesita o corectie psihologica de diferita durata. Se recomandă sedarea copiilor. Cooperarea negativa este caracteristica pentru orice virsta, dar mai tipica pentru copiii de virsta colara. Unii copii au un comportament controlat, repetind deseori: ,,Eu nu vreau...", ,,Eu nu am sa..." De obicei, acești copii sunt supuși tratamentului stomatologic in pofida vointei lor. Ei sunt considerati neadaptivi in serviciul stomatologic și necesita o pregatire suplimentara la psiholog și neurolog. Se recomanda sedarea sau anestezia generală. Adolescentii au un comportament pasiv, ei refuza sa comunice verbal. Incercarile de a-i implica in convorbire in timpul examenului sau tratamentului nu se soldeaza cu succes. La incercarile medicului de a-i examina ei tin gura inchisa. Se recomanda sedarea. Cooperarea pasiva. De obicei, acești copii vin din localitati rurale, cu un numar mic de locuitori, sau din regiuni izolate, unde rareori comunica cu strainii. Parintii pentru ei sunt persoane de aparare, dupa care se pot ascunde. Ei nu opun rezistenta fizica, dar sunt emotional instabili. Acești copii au nevoie de o corijare a comportamentului, iar tratamentul stomatologic se va efectua timp indelungat. Atitudinea incorecta a personalului medical și parintilor fata de copil poate contribui la tensionarea colaborarii. Cooperarea tensionata. Acești copii initial accepta tratamentul stomatologic, dar in timpul tratamentului apar tremorul capului sau miinilor, mai ales in timpul vorbirii, transpiratii, in special hiperhidroza. Stomatologul poate sa nu observe prezenta lor. Se recomanda sedarea copiilor pentru a minimiza emotiile si agitatia.

Cooperarea specifica a copiilor combina specificul ultimelor doua categorii. Copiii permit examenul sau manipulatiile stomatologce, insa elementul de frica ii Inso țe ș te intreaga perioada de examinare și tratament. Deseori ei acuza dureri. Plinsul este controlat, constant și nu exagerat. Se recomandă sedarea. 15. Extracţia dentară la copii; indicaţii, contraindicaţii.

*Extractia dentara-interventie chirurgicala efectuata cu scopul de a indeparta din alveola sa dintele are nu mai poate fi recuperat prin tratament conservator sau a carui existenta pe arcada impiedica fie eruptia,fie alinierea dintilor permanenti si stabilirea unei ocluzii ortognatice. *Indicatii: -extractii cu scop ortodontic, extractii in perioada de schimb fiziologic (mobilitatte grad II sau III), -extractia dintilor permanenti cind dintele e localizat in afara arcadei dentare si nu va afecta forma, contactele interdentare se pastreaza maximal, nu se vor produce schimbari in ATM. -extractii la prezenta anomaliilor si viciilor de dezvoltare, afectiuni dentare si ale tesuturilor limitrofe, anomalii de structura, de forma (macrodontia, anomalii de dezv a smaltului),dinti supranumerari, ectopii si inghesuiri dentare care nu se pot supune tratamentului ortodontic sau care prezinta afectuni ce nu se supun tratamentului terapeutic. -extractii dentare cu necroza pulpara si complicatiile lor: periodontite cronice, periostita acuta si cr odontogena, osteomielita, flegmoane si abcese odontogene, -extractii in traumatisme dentare si maxilare, in cazul proceselor tumorale (in bloc cu tesuturile limitrofe) *Contraindicatii relative: -afectiuni acute ale MB de origine virala si alergica; -sindroame hemoraice , leucozele acute (absolut), diabet zaharat II in stadiu de decompensare, afectiuni cardiace compensatorii, nefropatii insotite de cresterea TA, afectiuni hepatice, afectiuni reumatice cu interesare articulara sau cardiaca, adm indelungata de corticosteroizi.

16. Particularităţile extracţiei dentare la copii în raport cu grupul de din ți. 17. Complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare şi după

extracţie. *Complicatii locale in timpul extractiei dentare: fractura radiculara ( se lasa in alveola la copii), luxatia totala a mugurelu dentar, aspirarea dintelui exarticulat,

lezarea partilor moi, a limbii; lezari osoase-fractura alveolei, a tuberozitatii maxilare, a mandibulei, luxatia mandibulei, deschiderea sinuslui, impingerea radacinilor in sinus maxilar, deschiderea sinuslui, leziuni ale nervilor sau vaselor sangvine cu instalarea hemoragiei. *Complicatii locale dupa extractie dentara: hemoragie postextractionala, alveolita postextractionala umeda sau uscata, creste alveolare cu exostoze, bride cicatriciale periosoase, dezechilibru ocluzoarticular. *Complicatii generale: diseminarea infectiei in organism in urma nerespectarii asepsiei sau neinlaturarea completa a resturilor radicuale infectate.

18. Profilaxia complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare.

*Profilaxia: aplicarea unei tehnici adecvate, prin folosirea unor instrumente si manopere adecvate, examen clinic si radiologic minutios, cunoasterea particularitatilor morfologice a coroanei si dintelui, a maxilarelor, gingivomucoasei si tesuturilor din imediata vecinatate a dintelui care va fi supus extractiei, curatirea munitioasa a plagii postextractionale, respectarea asepsiei si antiseptsiei. 19. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, particularităţi anatomice ale sistemului

limfatic. *infecție definitie: proces rezultat de patrunderea si dezvoltarea in organism a unor agenti patogeni si din reactia tesuturilor la acest atac. *Clasificare: -procese infectioase a tesuturilor moi: limfadenita , abces, flegmon, adenoflegmon;

*Particularitatile anatomice ale sistemului limfatic la copii: -la nou nascuti si sugari sistemul limfatic este nedesavirsit, iar imunitatea-imatura, ganglionii limfatii sunt reprezentati de celule tinere cu capacitate redusa de aparare, ei nu se determina clinic si nu sunt implicati in procesele de inflamatie. Formarea lor are loc in primii 3 ani de viata. -la copii de 3-5 ani nodulii limfatici sunt unitati anatomice independente insa sunt reprezentati prin celule tinere cu o capacitate de fagocitoza imperfecta. Astfel, se observa o crestere numerica compensatorie de noduli limfatici, localizati in regiuni anatomice unde la adulti nu se observa. Nodulii lomfatici nu sunt apti sa fixeze microbii in circulatie si elementele celulare tinere se pot infecta usor. De aceea la aceasta virsta adenitele se intilnesc mult mai des. Odata cu cresterea si dezvoltarea organismului, multi noduli se atrofiaza sau sunt inlocuiti cu tesut fibros sau adipos.

*Clasificare: acuta (seros si purulent), cronica (specifice si nespecifice), cronica in acutizare. *Etiologie: la 1-3 ani cauza bronsite cronice, infectii respiratorii virale ac, stomatitele; la 3-6 ani cauze odontogene( pulpite ac difuze, necroza pulpara, periostite, osteomielite); 4-7 ani etiologie otorinolaringologica.flora microbiana polimorfa: bacterii, virusuri, fungi, riketzii, paraziti. *Patogenie: in stadiu de congestie ganglion creste in vol, devenind sensibil, se produce reactie inflamatorie intensa cu diapedeza marcata.in forma supurata limfonodulul se ramoleste, parenchimul devine friabil, apar mici focare de supuratie. Datorita reactiei de periadenita limfonodulul este fixat de tes dn jur. *Clinica: -adenite acute: la debut nodul cu consistenta elastica, putin sensibil la presiune, mobil, ulterior creste in volum, devine dureros spontan, imobil. Aparitia supuratiei se manifesta clinic prin alterarea SG, febra, astenie, tegumentele local congestive, fluctuenta la nivelul bombarii maxime. -adenite cronice: nodul cu consistenta marita, dura, mobila sau usor aderenta de tes din jur, putin dureroasa la presiune. *Principii de tratament: suprimarea factorului cauzal prin adm Antibioticeampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol. Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol , drenarea colectiei purulente, evitarea cronicizarii adenitelor acute, ameliorarea simptomelor generale, indepartarea durerii.

20. Adenita acută purulentă la copii; etiopatogenie, clinica.

*Etiologie: la 1-3 ani cauza bronsite cronice, infectii respiratorii virale ac, stomatitele; la 3-6 ani cauze odontogene( pulpite ac difuze, necroza pulpara, periostite, osteomielite); 4-7 ani etiologie otorinolaringologica. flora microbiana polimorfa: bacterii, virusuri, fungi, riketzii, paraziti. Factori favorizanti sunt surmenajul fizic, boli cronice ale organelor si de sis. *Clinica: simptomele generale accentuate –febra, astenie. Local asimetrie faciala, tegumentele hiperemiate, congestive, lucioase, tensionate, aderente la planurile profunde, se percepe fluctuenta. Nodulul limfatic se ramoleste, parenchimul devine friabil, apar focare de supuratie miliara. Microabcesele fuzioneaza intr-un abces voluminos, circumscris intr-o capsula. *Diagnostic: a adenitelor localizate superficial dupa semnele clinice, a celor localizate in spatiile profunde necesita sonografia regiunii, punctia de diagnostic, anamneza debutului.

*Tratament: tratament general cu Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol. Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol , vitamine. Evacuarea prin punctie a puroiului. Daca colectia este mica , bine delimitata , superficiala-drenaj filiform prin introducerea unor fire de setolina sau nailon. In colectii voluminoase –deschiderea chirurgicala si drenaj.

21. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii ,diagnostic, tratament, profilaxie.

*Particularitatile anatomice ale sistemului limfatic la copii: -la nou nascuti si sugari sistemul limfatic este nedesavirsit, iar imunitatea-imatura, ganglionii limfatii sunt reprezentati de celule tinere cu capacitate redusa de aparare, ei nu se determina clinic si nu sunt implicati in procesele de inflamatie. Formarea lor are loc in primii 3 ani de viata. -la copii de 3-5 ani nodulii limfatici sunt unitati anatomice independente insa sunt reprezentati prin celule tinere cu o capacitate de fagocitoza imperfecta. Astfel, se observa o crestere numerica compensatorie de noduli limfatici, localizati in regiuni anatomice unde la adulti nu se observa. Nodulii lomfatici nu sunt apti sa fixeze microbii in circulatie si elementele celulare tinere se pot infecta usor. De aceea la aceasta virsta adenitele se intilnesc mult mai des. Odata cu cresterea si dezvoltarea organismului, multi noduli se atrofiaza sau sunt inlocuiti cu tesut fibros sau adipos. *Clasificare: acuta (seros si purulent), cronica (specifice si nespecifice), cronica in acutizare. *Etiologie: la 1-3 ani cauza bronsite cronice, infectii respiratorii virale ac, stomatitele; la 3-6 ani cauze odontogene( pulpite ac difuze, necroza pulpara, periostite, osteomielite); 4-7 ani etiologie otorinolaringologica.flora microbiana polimorfa: bacterii, virusuri, fungi, riketzii, paraziti. *Patogenie: in stadiu de congestie ganglion creste in vol, devenind sensibil, se produce reactie inflamatorie intensa cu diapedeza marcata.in forma supurata limfonodulul se ramoleste, parenchimul devine friabil, apar mici focare de supuratie. Datorita reactiei de periadenita limfonodulul este fixat de tes dn jur. *Clinica: -adenite acute: la debut nodul cu consistenta elastica, putin sensibil la presiune, mobil, ulterior creste in volum, devine dureros spontan, imobil. Aparitia supuratiei se manifesta clinic prin alterarea SG, febra, astenie, tegumentele local congestive, fluctuenta la nivelul bombarii maxime.

-adenite cronice: nodul cu consistenta marita, dura, mobila sau usor aderenta de tes din jur, putin dureroasa la presiune. *Principii de tratament: suprimarea factorului cauzal prin adm Antibioticeampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol. Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol, drenarea colectiei purulente, evitarea cronicizarii adenitelor acute, ameliorarea simptomelor generale, indepartarea durerii. *Profilaxie:

22. Adenita cronică la copii; etiopatogenie, clinica.

*Etiologie: cele nespecifice prin cronicizarea unei adenite ac, in urma unor procese infectioase repetate cu localizare amigdaliana sau dentoparodontala. *Patogenie: este prezenta reactia fibrolimfatica cu o periadenita moderata. *Clinica nespecifice: SG usor afectata-astenie usoara, VSH marit, creste nr de limfocite. Local noduli mariti in volum, consistenta ferma, fara reactie de periadenita, indolori spontan sau la presiune, acoperiti cu tegumente cu aspect normal. Uneori, stergerea reliefului anatomic. Diagnostic extrem de dificil -adenite specifice tuberculoasa: noduli mariti, indolori, imobili, cu o zona ramolita centrala care uneori abcedeaza raminind fistula. SG-subfebrilitate, pierdere in greutate, transpiratii nocturne. Diagn: Rg, intradermoreactia, exam de lab. -adenopatii consecutive infectarii cu HIV: semn de debut SIDA. Test serologic pentru HIV. -mononucleoza infectioasa: adenopatie cervicala , poliadenopatie cu caracter ac. SG alterata profund-hepatosplenomegalie. Exam serologic. -limforeticuloza benigna de inoculare (boala ghearelor de pisica) poliadenopatii regionale cr, semne de periadenita, dureroasa spontan, fara supuratii. In locul inocularii papula hiperemiata. -boala Hodgkin: adenoatie cervicala, uneori asociata cu adenopatie axilara, mediastinala, abdominala. Febra, astenie, transpiratii nocturne, prurit generalizat, noduli simetrici, moderat mariti, fermi, mobili si nedurerosi. *Tratament: cedeaza in urma unui tratament antimicrobian nespecific si suprimarea factorilor cauzali. 23. Adenitele cronice la copii, diagnostic, tratament, profilaxie.

*Diagnostic: extrem de dificil, Rg, intradermoreactia, exam de lab, test serologic *Tratament: cedeaza in urma unui tratament antimicrobian nespecific si suprimarea factorilor cauzali.

*Profilaxie:

24. Leziunile traumatice ale regiunii oro-maxilo-faciale la copii. Particularită ți

de

etiologie. *Clasificare leziuni traumatice reg OMF: -leziuni ale partilor moi: leziuni inchise fara sol de continuitate: echimoze, contuzii, hematoame; deschise cu sol de continuitate: excoriatii, plagi, penetrante sau nu peretii CB, asociate sau nu. -leziuni dentare: coronare, rad, luxatii. -leziuni ale maxilarelor, fracturi a malarului si arcului zigomatic -leziuni ale partilor moi combinate cu cele dentare -leziuni traumatice lae reg omf asociate cu traumatisme cerebrale inchise -leziuni traumatice ale reg omf cu lez a altor reg: extremitati, org cutiei toracice, abd, coloanei vertebrale. *Etiologia: factori habituali 78,9 %, de strada 17,8 %, accidente rutiere 3,3 %. La virsta de 0-3 ani predomina caderi simple si lovituri de margini ascutite a mobilierului, rar muscaturi. 25. Leziunile traumatice ale păr ților moi în teritoriul maxilo-facial. Particularită ți de

diagnostic. Leziunile fără soluţii de continuitate sunt însoţite de edeme marcate, întinse, care pot masca bine traumatismele oaselor maxilo-faciale. Ele sunt cauzate de particularitatile reg omf: elasticitatea tegumentelor, stratul adipos bine dezvoltat, reteaua bogata de vase şi noduli limfatici, schimbul metabolic accelerat şi instabil. Edemele posttraumatice, deseori, se transformă în infiltrate infectate, care pot persista timp îndelungat. Pentru copii sunt specifice plagile intraorale, care interesează mucoasa, diferite planuri ale cav buc şi limba, plăgile înţepate provovcate de obiecte ascuţite, ţinute în gură în urma căderilor. Aceste leziuni pot cauza stări de asfixie. PARTICULARITATI DE DIAGNOSTIC: Anamneza:

Examenul obiectiv general: 1. Semne generale de infectie (febră, cefalee, slăbiciuni, inapeten ță etc.) 2. Manifestări neurologice (neliniște, agita ție, dereglări ale somnului, vomă, gre țuri, convulsii etc.) 3. Dereglări din partea altor organe și sisteme (sist. Digestiv, cardiac etc.) Examenul obiectiv local:

26. Leziunile traumatice ale păr ților moi în teritoriul maxilo-facial. Clinica și

tratament. Profilaxie. *Etiologia: factori habituali 78,9 %, de strada 17,8 %, accidente rutiere 3,3 %. La virsta de 0-3 ani predomina caderi simple si lovituri de margini ascutite a mobilierului, rar muscaturi. *Contuzii: leziuni inchise, fara sol de continuitate a teg si muc. Edem, tumefactii difuze, hematoame localizate. Pot duce la trismus. Tratament: aplicare comprese reci sau pungi de gheata, colectiile hematice se evacueaza prin punctie. *Excoriatii: lez superficiale ale pialii, au o supraf cruda, singerind, cu edem si echimoze. Tratament: indepartare corpi straini, irigare cu ser fiziologic cald, zona afectata poate fi lasata descoperita pentru a se forma crusta sau se poate aplica un pansament steril. *Plaga: tulburare de continuitate a teg. Pot fi taiate, penetrante, transfixiante, zdrobite, prin explozii sau muscatura. Marg desfacute, dureri, hemoragii, hipersalivatie, tulb de mast, fonatie, deglutitie, resp. *Tratament imediat al plagilor: explorarea si curatirea mecanica de corpi straini, spalare cu apa si subst antiseptice a marg, antiseptizarea plagii si tes limitrofe, hemostaza si igienizarea cav buc, imobilizarea a fracturilor si lez dento parodontale, aplicare pansament steril. In plagi cu decolari de lambou, se aplica benzi de leucoplast sau sutura in U care se acopera cu pansament steril.

27. Leziunile traumatice dentare la copii. Clasificare.

*Clasificarea: a.leziuni dentare: -fisuri dentare ale smaltului fara pierdere de substanta -fracturi coronare: simple, nepenetrante in camera pulpara; complicate, penetrante in camera pulpara. -fracturi radiculare: in 1/3 cervicala, in 1/3 medie, in 1/3 apicala -fracturi coronoradiculare: nepenetrante, penetrante, cominutive.

b.leziuni parodontale: -contuzii parodontale: in sens VO cu luxatia V sau O; in sens MD, cu luxatia laterala in spatiu unui dinte absent; in ax, cu intruzie sau extruie. -luxatii dentare totale, cu deplasarea completa a dintelui in alveola. *Luxatia: completa sau incompleta. Partiala- poate avea pozitie palatinizata, vestibularizata sau in sens vertical-reincluzie sau extruzie. Tulb de ocluzie, dintii afectati sunt alungiti, marg incisivala se proiecteaza mai jos decit a vecinilor,durerosi. Tratament: reducerea manuala, imobilizare cu gutiere ocluzale sau ligaturi interdentare. La dinti primari cind e o resorbtie mai mult de 1/3 din lung rad corespunzator virstei-se extrag. Totala-in dentitia primara se mentine spatiu pentru dentitia permanenta cu aprat ortodontice. *Contuzia: in spatiu perirad mici hemoragii, cu formarea microhematoamelor , edemelor, des inflamatii locale, hiperemie pulpara. Dureri spontane, surde, echimoza gingivala, dintele usor mobil, senzatie de dinte mai lung. Tratament: slefuirea dintilor antagonisti si imobilizarea. *Luxatii partiale: dureri la atingere, gingia decolata, singerind, hipersalivatie, dinte mobil, deplasat. Dintele se corecteaza digital, fibromucoasa se sutureaza in jurul coletului, imobilizare pe 4 sapt. *Luxatii totale: lipsa dintelui, plaga alveolara ocupata cu cheaguri, fubromucoasa gingiala singereaza, dintele atirna in gura sau lipseste. Reimplantare. *Fracturi coronare: nepenetrante. Slefuirea marg ascutite. Reconstructii coronare. Penetrante-tratament endodontic si restabilirea integritatii coronare. *Fracturile rad: pot fi orizontale, verticale si oblice. Pot interesa 1/3 cervicala, medie sau apicala. Tratament consservator, pulpotomie vitala, apexofixatia. 28. Leziunile traumatice dentare la copii. Particularită ți de diagnostic, aspect clinic și

tratament. *Luxatia: completa sau incompleta. Partiala- poate avea pozitie palatinizata, vestibularizata sau in sens vertical-reincluzie sau extruzie. Tulb de ocluzie, dintii afectati sunt alungiti, marg incisivala se proiecteaza mai jos decit a vecinilor,durerosi. Tratament: reducerea manuala, imobilizare cu gutiere ocluzale sau ligaturi interdentare. La dinti primari cind e o resorbtie mai mult de 1/3 din lung rad corespunzator virstei-se extrag. Totala-in dentitia primara se mentine spatiu pentru dentitia permanenta cu aprat ortodontice. *Contuzia: in spatiu perirad mici hemoragii, cu formarea microhematoamelor , edemelor, des inflamatii locale, hiperemie pulpara. Dureri spontane, surde, echimoza gingivala, dintele usor mobil, senzatie de dinte mai lung. Tratament: slefuirea dintilor antagonisti si imobilizarea.

*Luxatii partiale: dureri la atingere, gingia decolata, singerind, hipersalivatie, dinte mobil, deplasat. Dintele se corecteaza digital, fibromucoasa se sutureaza in jurul coletului, imobilizare pe 4 sapt. *Luxatii totale: lipsa dintelui, plaga alveolara ocupata cu cheaguri, fubromucoasa gingiala singereaza, dintele atirna in gura sau lipseste. Reimplantare. *Fracturi coronare: nepenetrante. Slefuirea marg ascutite. Reconstructii coronare. Penetrante-tratament endodontic si restabilirea integritatii coronare. *Fracturile rad: pot fi orizontale, verticale si oblice. Pot interesa 1/3 cervicala, medie sau apicala. Tratament consservator, pulpotomie vitala, apexofixatia.

29. Leziunile traumatice dentare la copii .Profilaxie.

30. Traumatismele dento-parodontale la copii.

31. Aspecte specifice copiilor ale leziunilor traumatice ale maxilarelor în raport cu

particularită țile anatomo-fiziologice. *Statistica: leziunilor partilor moi in RM la 3-7 ani 40%, 7-12 ani 25 %, 1-3 ani 21%, 216 ani 11%. Traumatisme parti moi 85 %, a mand 4,4%, dentare 6%, a oaselor faciale 2%. *Particularitatile anatomo fiziologice: la copii sunt specifice plagi intraorale, plagi intepate provocate de obiecte ascutite tinute in gura in timpul caderii (creioane, jucarii). Localizate pe palatin pot stabili o comunicare buconazala. Plagile limbii si planseului bucal determina hemoragii abundente. Lez CB la copii mici se pot complica cu edeme intinse, care pot fi cauza asfixiei. Masa corpului mica, parti moi cu strat gros de tes adipos, bula Bichat bine dezv, prevalenta subst organice, periostul destul de gros, cu o retea vasculara abundenta, mugurii dentari in corpul max, canalele Havers largi-redau elasticitate tegumentelor si oaselor, fiind intilnite forme deosebite de lez (asociate). Proiectarea superficiala a n facial, localizarea inf a orificiului ductului gl parotide, discrepantele apof alv sup si inf la copii mici, dezv insuficienta a max in plan vertical si localizarea CB la nivelul planseului orbital, dezv insuficienta a mand, volum mic a CB, forma plata a palatului dur, limba alungita si turtita, fenomenele schimbului fiziologic si gradul crescut de contamnare a muc la erupere dentara-procese specifice copiilor care influenteaza evolutia clinica. 32. Fracturile mandibului la copii(de tip “lemn verde”). Particularită ț i în articula ția

temporo-mandibulară. 33. Fracturile mandibului la copii(de tip “lemn verde”). Aspectul clinic și radiologic. Metode de tratament.

34. Principii de reabilitare și

dispensarizare a copiilor cu procese infec țioase

odontogene a maxilarelor. Factorii nefaforabili: Prima grupă – factorii social-biologici - (dezvoltarea fizică, afec țiunile acute și cronice suportate, modul de vea ță, factorii nefavorabili în perioada de nou născut și sugari ca alimentarea artificială, reac țiile alergice). Grupa 2 – social igienică (nerespectarea igienii cavită ții orale, nivel scăzut de cultură al părin ților, ignorarea sportului, neglijarea tratamentului la medic) Grupa 3 - activită țile de tratament și profilaxie la nivel scăzut (grupuri de copii care nu sunt acoperite de asanarea cavită ții orale, adresarea la medic numai în cazuri urgente)

35. Metode de tratament chirurgical al fracturilor maxilarelor la copii.

*Tratament chirurgical: indicat atunci cind dispozitivele chirurgicale nu asigura o reducere si imobilizare eficienta, fracturi cu deplasari importante, fracturile angrenate greu de redus, fracturi cu interpozitii de parti moi. La copii, indicatiile sunt restrinse datorita prezentei mugurilor dentari si zonelor de activitate fiziologica intensa. Sunt utilizate miniplaci liniare cu suruburi corticale-sistem de stabilizare. Miniplacile resorbabile de tip Lactosorb se resorb timp de 1 an, cele metalice necesita inlaturare dupa 3 luni de la aplicare. Miniplacile de stabilizeaza la copii se combina cu imobilizarea maxilo mandibulara prin variate dispozitive ortodontice. Gutierele acrilice, bandajul mentocefalic, monoblocurile acrilice sunt indicate mai des la maxilar in imobilizarea provizorie, imobilizare combinata cu miniplaci de stabilizare, imobilizare fracturi fara deplasare la copii pin la 3 ani. In dentitia permanenta sstem de miniplacute cu sis de black-uri. *Tratamentul chirurgical la maxila: fixare cu fire metalice trec prin spina nazala, marg inf a aperturii piriforme si marg inf a mentonului-in deplasari importante, cominutive, in dentitia primara. Alegerea metodei de imobilizare la copii depinde de gradul de dezvoltare a dintilor. Fracturile de maxilar fara deplasari sunt sistate pe cale nechirurgicala. Cind e necesara fixarea intraosoasa trebuie de evitat lezarea mugurilor dentari la etapa de erupere. Pentru imobilizarea maxilo mandibulară e indicat splinctul acrilic, deseori stabilizat prin suspendare de marg inf a aperturii piriforme si circumscrise a mand. Suspendarea la ramul orbital si marg zigomatica la copii e nacceptabila. In fracturi cu includerea suturii palatului sunt indicate aparatele palatinale, cu scopul de a apropia marginile lui. Maxila: Tratamentul chirurgical al fracturilor de maxilare trebuie sa fie prompt si in volum deplin, deoarece regenerarea are loc intr-un ter men scurt, de 2-3 saptamini. Fixarea intirziata are drept consecinte cicatricele vicioase osoase si ale partilor moi. 36. Metode de tratament chirurgical al fracturilor maxilarelor la copii. Indicaţii,

particularităţi. *Tratament chirurgical: indicat atunci cind dispozitivele chirurgicale nu asigura o reducere si imobilizare eficienta, fracturi cu deplasari importante, fracturile angrenate greu de redus, fracturi cu interpozitii de parti moi. La copii, indicatiile sunt restrinse datorita prezentei mugurilor dentari si zonelor de activitate fiziologica intensa. Sunt utilizate miniplaci liniare cu suruburi corticale-sistem de stabilizare. Miniplacile resorbabile de tip Lactosorb se resorb timp de 1 an, cele metalice necesita inlaturare dupa 3 luni de la aplicare. Miniplacile de stabilizeaza la copii se combina cu

imobilizarea maxilo mandibulara prin variate dispozitive ortodontice. Gutierele acrilice, bandajul mentocefalic, monoblocurile acrilice sunt indicate mai des la maxilar in imobilizarea provizorie, imobilizare combinata cu miniplaci de stabilizare, imobilizare fracturi fara deplasare la copii pin la 3 ani. In dentitia permanenta sstem de miniplacute cu sis de black-uri. Indicaţii pentru tratamentul chirurgical reparator tardiv · Fracturi mandibulare cu deplasare localizate la nivel de: a) menton; b) corp; c) ram mandibular; · Fracturi de mandibulă bilaterale; · Fractură de condil: a) fracturi cu deplasare la vîrsta de 7-18 ani; b) fracturi cu deplasare mai mare decît 90 grade la 1-18 ani; · Fractură cu eschile a mandibulei; · Fractura apofizei alveolare cu traumatisme dento-parodontale (luxa ții totale și subtotale); *Tratamentul chirurgical la maxila: fixare cu fire metalice trec prin spina nazala, marg inf a aperturii piriforme si marg inf a mentonului-in deplasari importante, cominutive, in dentitia primara. Alegerea metodei de imobilizare la copii depinde de gradul de dezvoltare a dintilor. Fracturile de maxilar fara deplasari sunt sistate pe cale nechirurgicala. Cind e necesara fixarea intraosoasa trebuie de evitat lezarea mugurilor dentari la etapa de erupere. Pentru imobilizarea maxilo mand e indicat splinctul acrilic, des stabilizat prin suspendare de marg inf a aperturii piriforme si circumscrise a mand. Suspendarea la ramul orbital si marg zigomatica la copii e nacceptabila. In fracturi cu includerea suturii palatului sunt indicate aparatele palatinale, cu scopul de a apropia marginile lui. 37. Leziuni traumatice asociate ale maxilarelor şi a altor regiuni ale corpului la copii;

etiologie. *Etiologie: accidente rutiere, caderi de la inaltime, agresiune, accidente habituale. 38. Leziuni traumatice asociate ale maxilarelor şi a altor regiuni ale corpului la copii

clinică, metode de tratament. *Clinica: pe linga clinica fracturilor de maxialre sunt prezente si fracturi a extremitatilor, a organelor cutiei toracice, abdominare, a coloanei vertebrale s.a.

*Metode de tratament: initial se trateaza starile care pun viata copilului in pericol. Dupa ce se trasnporta la serviciu specializat se realizeaza tratamentul pe etape, in dependenta de graviditatea leziunilor traumatice. 39. Metode de prelucrare chirurgicală ale plăgilor la copii; termenii de prelucrare.

*Termenii de prelucrare: -primara in primele 48-72 ore. -primara intirziata dupa 72 de ore si in plagi infectate. -secundara precoce dupa 10-12 zile sau tardiva dupa 20 zile. Indicata cind de la producerea plagii au trecut mai mult de 5 zile si marg plagii au inceput sa se epitelizeze. 40. Metode de prelucrare chirurgicală ale plăgilor la copii; principiile şi particularităţile

intervenţiei chirurgicale. *Principiile interventiei chirurgicale: -se ingrijesc de urgenta lez care ameninta viata soc, asfixie, hemoragie, lez abd, toracice, cerebrale. Conduita terapeutica tre sa respecte cerintele de refacere morfologica, functionala, estetica, psihologica. -inaintea actului terapeutic definit se face igiena si asanarea CB -atitudine cit mai putin traumatizanta, conservatoare:se extrag dintii irecuperabili, se inlatura fragm osoase mici fara periost, contraindicat extractia profilactica de regularizare a marg plagii sau sectionare a lamboului. -sutura dupa reducerea si imobilizare si dupa rezolvarea lez dento parodontale -fixarea si sutura in poz anatomica, fixind in prealabil punctele cheie ale fetei: plurile naturale, linii cutaneo mucosale, marg narinara, santurile V si paralinguale. *Particularitatile interventiei chirurgicale: prelucrarea chirurgicala de la suprafata in profunzime, incepe cu curatirea mecanica de corpi straini cu irigatii cu ser fiziologic cald.se excizeaza tes devitalizate, marg plagii se vor aviva si regulariza, cu decolari strict necesare. Hemostaza cit mai minutioasa. Reducerea si imobilizarea pina la suturare. Sutura plan cu plan, din profunzime spre suprafata. Marg cutanate in contact fara tensiune, cu ace atraumatice. In plagi intinse cu lambouri faciale acestea se pastreaza. In pierderi de substanta se face plastia.

41. Complicaţiile precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.

*Complicatiile precoce in fracturi de mandibula: socul-in special la politraumatizati; asfixia-cind exista corpi straini sau secretii in CB, in fracturi duble a acului mand cind limba cade in faringe; comotia cerebrala; hemoragia-in fracturi cu deslocari mari

hemoragii abundente prin lezarea vaselor din canalul mand; leziuni nervoase-cind e interesat in fractura canalul mand. *Complicatii tardive in fracturi de mandibula: infectia in special cind fractura e deschisa in cav bucala, cind e in os patologic, dela chisturi osoase supurate, prezenta unor frag osoase-osteite, osteomielite. Consolidarea intirziata-mentinerea mobilitatii anormale a fragm osoase dupa 8-10 sapt de la reducere si imobilizare. Pseudoartrozacind e o lipsa de consolidare mai mult de 6 luni. Consolidare vicioasa-dupa imobilizare incorecta. Constrictia mand-cicatrice in grosimea muschilor. Anchiloza TM-formare calus intre cav glenoida si condil. *Complicatiile precoce in fracturile de maxila: soc traumatic, hemoragia, tulb resp, comotia cerebrala. *Complicatii tardive in fracturile de maxila: infectia-favorizata de deschiderea fracturii in cav septice (gura, nas, sinus) sau la ext. supuratii sinuzale sau ale obrazului, osteomielita. Consolidari vicioase-duc la deformari faciale cu retrogatia maxilei, asimetrii faciale. Comunicari buco nazale si buco sinusale in urma pierderii de substanta in fracturi a boltii palatine sau crestei alv. 42. Profilaxia complicaţiilor precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.

43. Dispensarizarea şi reabilitarea pacienţilor cu fracturi osoase ale maxilarelor.

*Dispensarizare: aplicarea unor metode curativ profilactice imbinate cu o educatie sanitara a bolnavului. *Reabilitarea: se incepe dupa finisarea tratamentului. Include cultura fizica, reabilitare sociala si psihoemotionala, fizioterapie-masaj, electroforeza, exercitii speciale. *Copilului cit si parintilor li se face cunostinta cu necesitatea efectuarii igienizarii corecte a cav bucale, intarirea imunitatii organismului, alimentarii corecte, efectuarea gimnasticei, vizita la medic stomatolog o data la 6 luni, profilaxia traumatismelor.

44. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; definiţie, clasificare. Particularităţi de

etiologie, patogenie. *Definitie: proces rezultat de patrunderea si dezvoltarea in organism a unor agenti patogeni si din reactia tesuturilor la acest atac. *Clasificare: -procese infectioase a tesuturilor moi: limfadenita , abces, flegmon, adenoflegmon; -procese infectioase a tesutului osos: periostita, osteita, osteomielita. -procese infectioase a dintilor si tesuturilor periodontale: pulpita, periodontita, pericoronarita, alveolita. *Etiologie: -patrunderea micoorganismelor in tesuturile reg OMF, virulenta crescuta a acestora; -reactivitate diminuata a organismului; -leziuni dentoparodontale: pungi parodontale, necroza pulpara; -leziuni traumatice, fizice , chimice; -tumorile maxilarelor mai des chisturi suprainfectate; -corpi straini patrunsi accidental in mucoasa; -complicatiile extractiei dentare -complicatiile anesteziei loco regionale, nerespectarea asepsiei, antisepsiei -complicatiile diferitor tratamente. -tratament indelungat cu antibiotice sau corticosteroizi. *Patogenia: Mecanismele patogene de raspindire a agentilor patogeni in partile moi sunt caile transosoasa, submucoasa si limfatica. 1. calea transosoasa prin care un process patologic periapical migreaza de-a lungul canalelor Hawers, ajungind subperiostal. Dupa decolarea si erodarea periostului apare tabloul clinic de supuratie periosoasa sau de supuratie a spatiilor fasciale primare. 2. calea submucoasa care este intilnita in parodontopatiile marginale profunde sau in accidentele de eruptie dentara. Colectia supurata difuzeaza intre os si fibromucoasa acoperitoare, dind nastere supuratiilor periosoase sau de spatii fasciale primare.

3. calea directa care este intilnita in traumatismele cu retentie de corpi straini. 4. calea limfatica in care infectiile faringoamigdaliene si dento-parodontale difuzeaza direct in ganglionii locali sau loco-regionali 3 faze: -faza alterativa: modificari distrofice si necrotice. Se elaboreaza substante bilogic active care actioneaza asupra vaselor sangvine si determina aparitia reactiilor exudative. -faza exudativa: dilatarea vaselor sis microcirculator si dereglarea circulatiei singelui, exudarea plasmei, migrarea elem figurate ale singelui. -faza proliferativa: multiplicarea elementelor celulare in focarul inflamator, finalizarea procesului inflamator prin formarea de tesut conjunctiv fibrilar. *Particularitatile imunologice: -la copii imunitatea dobindita pin la o anumita virsta inca nu este stabilita, astfel sensibilitatea organismului este marita si copilul este expus la diverse infectii. Se caracterizeaza prin reactii difuze si incapacitatea de limitare a proceselor patologice in limitele unui tesut. *Particularitati la copii:

 Canalele radiculare largi  Apexul lor deschis datorita proceselor de resorbtie si formare, Contactul intim intre dinti si maduva osoasa.  Canalele havers largi,  Vascularizarea abundenta,  Trabeculele osoase subtiri,  Periostul ingrosat si elastic.

45. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; tabloul clinic, principiile generale de

tratament în raport cu vârsta copilului.

*Definitie: proces rezultat de patrunderea si dezvoltarea in organism a unor agenti patogeni si din reactia tesuturilor la acest atac. *Clasificare: -procese infectioase a tesuturilor moi: limfadenita , abces, flegmon, adenoflegmon; -procese infectioase a tesutului osos: periostita, osteita, osteomielita. -procese infectioase a dintilor si tesuturilor periodontale: pulpita, periodontita, pericoronarita, alveolita. Minori pina la 6-7 ani, cu anestezie genelara, 8-9 anestezie locala, Sistemul imun nedezvoltat complet are drept consecinta usoara raspindirea a procesului septic *Clinica: -adenite acute: la debut nodul cu consistenta elastica, putin sensibil la presiune, mobil, ulterior creste in volum, devine dureros spontan, imobil. Aparitia supuratiei se manifesta clinic prin alterarea SG, febra, astenie, tegumentele local congestive, fluctuenta la nivelul bombarii maxime. -adenite cronice: nodul cu consistenta marita, dura, mobila sau usor aderenta de tes din jur, putin dureroasa la presiune. -abces: Clinic aspect de tumefactii dureroase, circumscrisa. Tegumentele acoperitoare tensionate, hipertermice, congestive, la apasare fluctuenta. Consistenta si mirosul puroiului in functie de tipul germenilor. Sg-stare septica, febra oscilanta, frisoane, tahicardie, neliniste, durere locala. -flegmon: Clinic tumefactie difuza, de duritate lemnoasa, tegumente si mucoase destinse, cianotice, fara aspect inflamator. SG(starea generala) alterata, cu aspect septico toxic. -adenoflegmon: starea generala se agraveaza rapid-adinamie, slabiciune brusca, transpiratii abundente.local edem difuz, cu hiperemie pronuntata. Durere, consistenta dura, palpator fluctuenta. -periostita: tumefactia umple santul V, bombare in dreptul a 2 sau 3 dinti pe partea V a apof alv. Fluctuenta la palpare. Dintele cauza mobil. Copilul limiteaza functia maxilarelor reflector, capul in pozitie antalgica. Exooral tumefactie cu asimetrie accentuata, edeme a partilor moi palpebrale, plicei nazolabiale, buzei sup, reg submand. Abcesul V in reg incisivilor centrali sup e insotit de tumefactia si edemul accentuat a intregii buzesup-buza de tapir. Cel din reg caninca se manifesta prin tumefactia pleoapei inf si reg geniene, din reg molarilor-tumefactie geniana marcata care deformeaza obrazul. Proce in reg unghiului mand provoaca trismus, in reg mol mand duce la

tumefierea obrazului cu extindere spre reg submand. SG: insomnie, neliniste, febra 38, VSH crescut, leucocitoza, limfopenie, in urina urme de proteine. -osteomielita: debut brusc, SG- neliniste, excitare, insomnie, febra, frisoane, tahicardie, adinamie, posibile vome, convulsii, tulb GI. Local tumefatia perimand sau perimax e difuza, tegumente congestive, luciase, destinse, insotite de flegmoane a spatiilor profunde si superficiale perimax. La maxila poate antrena si sinusurile paranazale. La mand se afecteaza reg submand, submentoniera, reg cervicala. Prezente adenitele acute si periadenitele. Endobucal: mucoasa tumefiata, pe toata semiarcada v si o, hipersalivatie, disfagie, trismus. Dintii in cauza cu algii, mobili cu elim purulente din parodontiu. Rg: demineralizare, stergerea desenului trabecular, largirea spatiilor medulare, corticala subtiata pe alocuri erodata. Leucocitoza, limfopenie, neutrofiloza. 46. Furuncul, carbunculul feţei la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic.

*Furuncul-lez infectioasa necrotica a foliculului pilos. Carbuncul-lez infectioasa necrotica a citorva foliculi pilosi. Etiologie asociere germeni patogeni cu predominarea microflorei anaerobe. Factori favorizanti-igiena proasta a pielei, particularitatile tegumentelor in per de pubertate, conditii metereologice nefavorabile, tulb sis nervos si endocrin, avit, intoxicatii. *Clinica furuncul: -faza infiltrativa: hiperemie si edem fara limite, dureri neinsemnate, peste 1-2 zile se formeaza un nodul limitat, dureri pronuntate. -faza abcedanta: dezintegrare purulenta a tes, fluctuenta, in reg defectului epidermului burbion necrotic care se inlatura usor cu pinceta. Dupa apare un ulcer cutanat cu tes granulos, infiltratie si edem a tes inconjuratoare. Este insotit de limfadenita regionala, cefalee, frisoane, *Clinica carbuncul: apare infiltrat dureros care se raspindeste in tes adipos subcutan. Pielea cenusie rosietica. In reg centrala a carbunculului apare ramolire si detasarea tes necrotic.limfadenita regionala, febra 39-40, frisoane pronuntate, leucocitoza, creste brusc VSH.

47. Furuncul, carbunculul feţei la copii; tratament, profilaxie.

*Tratament: Prelucrarea cimpului operator; Izolarea cimpului operator, anestezie, incizie, drenarea exudatului, Prelucrarea cu solutii de H2O2 3%, pansament cu ung levomicoli. La carbuncul deschidere larga. antibiotice: ceftriaxon, eritromicina; dedzintoxicatie-sol fiziologica, sol Ringr; desensibilizante: dimedrol, suprastin. *Profilaxie:  spăla ți- vă regulat pielea folosind un săpun antibacterian  cură ța ț i cu aten ție orice tăieturi, răni (chiar și de mici dimensiuni)  acoperi ți tăieturile, rănile și zgârieturile cu un bandaj steril până când se vindecă  mânca ți sănătos și face ți exerci ții fizice în mod regulat pentru a vă stimula sistemul imunitar

48. Caracteristica clinică a celulitei, etiologia, tratamentul.

Celulita este forma ce corespunde cu primul stadiu de evolutie a procesului septic, stadiu presupurativ, care este reversibil Etiologie: Celulita infecţioasă poate fi produsă fie de bacterii patogene exterioare organismului, fie de flora indigenă, care poate coloniza tegumentul şi anexele acestuia. Adesea, agentul

etiologic este reprezentat de un Streptococ sau de un Staphilococ (S.aureus, S.pyogenes). Poarta de intrare a germenilor este de multe ori reprezentată de diferite soluţii de continuitate, cum ar fi plăgi prin tăiere, înţepare sau muşcare, sau chiar incizii chirurgicale Suplimentar, nu intra in intrebare (Se caracterizeaza prin vasodilatatie accentuata, cu exsudat seros, fara fibrina, dar bogat in albumina, provenita din serul sangvin, prin diapedeza si tumefactie limitata. Acest exsudat formeaza un edem inflamator. Celulita la copii evolueaza ca un semn clinic al periostitelor, osteomilitelor, adenitelor acute purulente. Tabloul clinic se caracterizeaza prin congestia locala a partilor moi ale unei regiuni, tumefactie dureroasa, cu tendinta progresiv extensiva si alterarea starii generale: febra, frisoane, inapetenta. Celulita este un proces reversibil spontan sau printr-un tratament adecvat. Desi reprezinta faza acuta a inflamatiei, ea poate suferi un proces de cronicizare, care survine pe fondul unui focar septic cronic.) Tratament: Tratamentul include drenajul endodontic al dintelui cauza sau inlaturarea lui, antibioterapie, analgezice si antiinflamatoare nesteroide, prisnite reci. 49. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii; clasificare, etiopatogenie,

caracteristică generală.

*Clasificare: abcese periosoase, abcese ale lojilor superficiale, abcese ale lojilor profunde, flegmoane (supuratii difuze), adenite supurate, fistule cutanate sau mucoase. La copii prezinta interes abcesele in reg limbii, parafaringiene, sublinguale, buzei sup, palat dur. *Etiopatogenie: leziuni dento parodontale, accidente de erupere a dintilor primari si permanenti, osteomielita, corpi straini atrunsi accidental prin muc si teg, infectii faringoamidaliene, piodermitele fetei, tumori, complicatiile extractiei dentare. Flora facultativ anaroba. Mecanismele de raspindire a agentilor patogeni sunt calea transosoasa, submucoasa, limfatica, hematogena. *Abcesul: forma localizata, circumscrisa a unei colectii cu continut purulent, delimitata de o pelicula piogena. Clinic aspect de tumefactii dureroase, circumscrisa.

Tegumentele acoperitoare tensionate, hipertermice, congestive, la apasare fluctuenta. Consistenta si mirosul puroiului in functie de tipul germenilor. Sg-stare septica, febra oscilanta, frisoane, tahicardie, neliniste, durere locala. Tratament: incizia si drenajul colectiei, antibioticoterapia, antialgice antiinflamatoare, suprimarea elem cauzal. *Flegmonul:forma difuza a proceselor supurative, extindere nelimitata. Fenomene de liza si necroza tisulara difuza. Clinic tumefactie difuza, de duritate lemnoasa, tegumente si mucoase destinse, cianotice, fara aspect inflamator. SG(starea generala) alterata, cu aspect septico toxic. Tratament: deschiderea procesului purulent, drenaj, antibioticoterapie. Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol. Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol

50. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, clinică si principiile de

tratament. *Abcesul: forma localizata, circumscrisa a unei colectii cu continut purulent, delimitata de o pelicula piogena. Clinic aspect de tumefactii dureroase, circumscrisa. Tegumentele acoperitoare tensionate, hipertermice, congestive, la apasare fluctuenta. Consistenta si mirosul puroiului in functie de tipul germenilor. Sg-stare septica, febra oscilanta, frisoane, tahicardie, neliniste, durere locala. Tratament: incizia si drenajul colectiei, antibioticoterapia, antialgice antiinflamatoare, suprimarea elem cauzal. *Flegmonul: forma difuza a proceselor supurative, extindere nelimitata. Fenomene de liza si necroza tisulara difuza. Clinic tumefactie difuza, de duritate lemnoasa, tegumente si mucoase destinse, cianotice, fara aspect inflamator. SG(starea generala) alterata, cu aspect septico toxic. Tratament: deschiderea procesului purulent, drenaj, antibioticoterapie. Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol. Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol 51. Adenoflegmonul la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.

*Etiopatogenie: se dezvolta din supuratia unui nodul limfatic. La copii mai des localizat in regiunea obrazului, submand, submentonier. Factori : infectia odontogena, trauma, infectii postraumatice. Favorizanti: bronsite, pneumonie, otita ac. *Clinic: starea generala se agraveaza rapid-adinamie, slabiciune brusca, transpiratii abundente.local edem difuz, cu hiperemie pronuntata. Durere, consistenta dura, palpator fluctuenta. Diagn dif: flegmon, osteomielita, periadenita. *Tratament: de urgenta, sub anestezie generala. Daca cauza este odontogena, dintele se extrage. Incizie larga si drenarea colectiei purulente. Antibiotice, antiinflamatoare, vitaminoterapie, dezintoxicante. Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol. Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol

52. Abcesul şi flegmonul odontogen a regiunii submandibulare la copii; etiopatogenie,

clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.

*Topografie: lateral-marginea bazala a corpului mandibulei, medial-venterul digastricului, sup- muschi milohioid Inf-fascia proprie cervicala. sunt situate aici glandele salivare submandibulare, artera si vena faciala, ganglioni limfatici, nerv hipoglos, artera linguala, tesut adipos subcutan. *Etiologie: diverse forme de la premolari si molar inferior, pericoronarita molar III inferior, osteomielita mandibulara patologie glandei salivare ( sialoadenite, sialolitiaza),infectii din regiuni mai indepartate (mucoasa cav buc, regiunea nazala, limba, buze, sinus maxilar) *Tablou clinica:dureri pronuntate, edem pronuntat, trismus, dureri la deglutitie si miscari a mandibulei, starea generala alterata, cefalee, insomnie , inapetenta, intoxicatie endogena, febra majorata, asimetrie faciala vadita, pielea sub tensiune, hiperemiata, in cuta, nu se stringe, lucioasa , pastoasa., palpator infiltrat brusc dolor ,

in caz avansat fluctuatii in regiunea epicentrului, ganglioni limfatici mariti, in urma infiltratiei tesutul imposibil de palpat, ramin amprente digitale, in urina proteine *Diagnostic diferentiat: cancer cu alterarea procesului inflamator acut, submaxilita acuta, sialolitiaza, trauma in regiunea corpului mandibulei sau unghiului, osteomielita mandibulara forma acuta *Tratament: -incizia pielii , tesut subcutan si platisma lungime 6-7 cm, inferior 1-2 cm de marginea bazala a corpului mandibulei si paralel cu ea -in profunzimea tesutului de indeparteeaza bontul -plaga drenata cu tub prin care local se iriga cu sol antiseptica -administrarea tratamentului complex general.

53. Abcesul

şi flegmonul odontogen a regiunii pterigo-mandibulare la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.

*Topografie: exudat purulent intre partea interna a ramului ascendent si suprafata externa a muschiului pterigomandibular intern *Etiologie: procese patologice in regiunea molarilor inferiori, mai des molarul III, osteomielita mandibulei in regiunea angulara ramurei mandibulei, abcese si flegmoane postinfectioase in urma anestezie mandibulare, ac nesteril, trauma vaselor cu aparitia hematoamelor si supurarea lor *Tabloul clinic: dureri la deglutitie, dureri la deschiderea cavitatii bucale ,cefalee, intoxicatie, slabiciuni, imposibilitatea determinatii asimetriei faciale, procesul e localizat profund pe partea interna a ramului mand, edem si hiperemie neinsemnata a pielii regiunii unghiului mandibular, trismus gradul 2-3 , palpator sub unghiul mand si intern sub el infiltrat dur dureros, vestibulul bucal liber , la plica pterigomand si val palatin mucoasa hiperemiata, foarte dureroasa la palpare, fluctuatie *Diagnostic diferentiat : abces flegmon parafaringian, a santului milohioidian, retromandibular *Tratament:

-incizie exobucala ocolind unghiul mand merge strict pe os, dupa deschiderea focarrului plaga se dreneaza -endobucal la nivelul marginii anterioare a ramului mand pe traiectul plicii pterigomandibulare -eliminarea puroiului si drenaj. Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol. Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol

54. Tratament chirurgical şi conservativ al proceselor inflamatorii, regiunii oro-maxilo-

facială, particularităţi de tratament.

-asanarea focarului care a declansat infectia si drenarea colectiilor purulente. -la copii inciziile se fac largi, cu decolari vaste ale periostului. Inlaturarea dintilor pimari in infectii odontogene. -metodele moderne de diagn si tratam endodontic , particularitatile anatomice a dintilor permanenti la copii largesc diapozonul conservarii dintilor permanenti. -principii de alegere a AB: sensibilitatea germenului la antibiotic, concentratia suficienta in focarul infectios, inhibarea definitiva a multiplicarii germenilor din focar-se adm ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol. Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol. -procedee fizioterapeutice si terapia cu laser contribuie la ameliorarea starii generale.

55. Tipurile de anestezie folosite în tratamentul chirurgical al proceselor inflamatorii,

regiunii oro-maxilo-facială la copii. Anestezia infiltrative: -anestezie loco-regionala -nu se face in proiectia focarului septic -se face langa plexuri (ex. Periostita dintele 7.4- se face alveolar inferior Vaziraki) Anestezia generala:

- In caz de flegmon

Anestezia generala combinate cu cea loco-regionala infiltrative:

- se face in parallel cu anestezia infiltrative locala (hemoragia e mai mica, postoperator durerile locale sunt mai mici)

Anestezia loco-regionala cu stare de potentiere -nu se face anest generala dar se administreaza preparate din grupa diazepinelor (Diazepam) 56. Abcesul limbii la copii, etiologia, clinica, tratament.

Etiologie: origine traumatica: muscaturile accidentale ale limbii cu dintii; traumatismele produse prin intepaturi cu obiecte ascutite; traumatismele cauzate de marginile ascutite ale coronitelor dentare ramolite, de corpi straini, suprainfectarea unui hematom.

Mai frecvent sunt localizate pe papile anterioara si laterale ale limbii. La copii, abcesele la radacina limbii se intilnesc foarte rar. De obicei, ele sunt cauzate de chisturile congenitale. Clinic, apar in forma de tumefactie dureroasa difuza a limbii; durere spontana i provocata de mi carea limbii, ce iradiaza in faringe, ureche, sub mandibular; tulburari functionale in deglutitie, fonatie, masticatie; limba este deplasata spre bolta palatina i afecteaza caile respiratorii, cu dispnee; amprente ale dintilor la nivelul versantelor linguale; sialoree; edem la nivelul planseului bucal; stare generala alterata, agitatie. Diagnosticul diferential se face cu chistul dermoid, tumorile benigne. Tratament: incizia si drenajul colectiei, antibioterapie, antialgice antiinflamatorii, suprimarea elementului cauzal. terapie antimicrobiana, analgezice Principiile generale de alegere a antibioticelor: a) sensibilitatea germenului prezent la antibioticul respectiv; b) concentratia suficienta de antibiotice in focarul infectios; c) inhibarea definitiva a multiplicarii germenilor din focarul infeqios. Administrarea corecta a antibioticelor se face doar dupa determinarea sensibilitatii. Vitaminoterapie: C și B (C, B1, B? , B12 , PP). In functie de faza evolutiei plagii purulente, pentru igrijirea ei sunt indicate urmatoarele preparate medicamentoase:

1. prima faza (a inflamafiei traumatice) - preparatele cu actiune de deshidratare, antinecrotica, antibacteriana, analgezice (levomicoli, levosin, dioxizol); 2. in faza a doua (de proliferare) - unguente care contribuie la dezvoltarea granulatiilor (metiluracil, vinicol, olazol, solcoseril); 3. in faza a treia (de formare și stabilire a cicatricei postoperatorii) - unguente care stimuleaza procesele de regenerare (vinilin, polimerol, solcoseril).

Procedurile fizioterapeutice și terapia cu laser procesul de inflamatie și reduce resorbtia toxinelor din plaga purulenta, contribuind la ameliorarea starii generale.

57. Abcesul de orbită la copii, etiologia, clinica, diagnostic și tratament.

este localizat in tesutul celulo-adipos din vecinatatea globului ocular .Supuratia la copii se extinde foarte rapid in spatiile tisulare din vecinatate (sinus cavemos, pterigoidian, temporal). Etiologie: Cauzele acestui proces pot fi sinuzitele acute supurative, procesele periapicale dentare, extinderea procesului supurativ din spatiile invecinate, in urma unui furuncul abcedant (buza superioara, comisurile cavitatii bucale, plicele nazolabiale). Clinica: Manifestarile clinice apar cu dureri localizate in orbita, accentuate la palparea globului ocular; cefalee; edem palpebral superior sau inferior, care cauzeaza inchiderea (obstruarea) completa a fantei palpebrale; chemosis; protruzia globului ocular cu limitarea mobilitatii. Persistenta abcesului indica lipsa reflexului fotomotor (indice al riscului de pierdere a vederii). Diagnosticul diferential se face cu celulita orbitara pasagera - semne inflamatorii moderate; tromboflebita sinusului cavernos - prezenta simptomatologiei specifice. Diagnostic:IRM, CT, examinarea cu ultrasunet a ochiului si a orbitei,perimetrie, tonometrie. Tratamentul include incizia si drenajul colectiei, antibioterapie, antialgice antiinflamatorii, suprimarea elementului cauzal.

58. Particularită țile sinusurilor maxilare la copii, sinuzite odontogene în dependen ță de

vârsta, etiologia, diagnostic și tratament. La copii primul loc îl ocupă inflamaţia celulelor etmoidale. Sinusul maxilar la nou-nascut apare in forma de bombare in meatul inferior, cu trei suprafete: superioara, laterala si mediala. A patra suprafata reprezinta o muchie oblica laterala, care este virful sinusu lui. Anterior el atinge sau depaseste canalul nazolacrimal. Orificiul de comunicare cu meatul mijlociu este o simpla despicatura orientata sagital. in cea de a doua luna de viata el devine oval-alungit, in luna a saptea - oval-rotunjit, iar la sapte ani are forma rotunda. La nastere, sinusul are dimensiunile: vertical - 5 mm, longitudinal - 8 mm, transversal - 3,5 mm. Dezvoltarea ulterioara a sinusului are loc prin resorbtie osoasa. Cavitatea sinusala creste in plan anterior si lateral, unde osul este mai spongios. in maltime, sinusul cre te prin orizon talizarea peretelui inferior al orbitei. in primul an de viata, peretele inferior

sinusal se proiecteaza la o distanta de 4,2 mm de plan eul nazal. Anual, el coboara cu 0,5 mm. La 7 ani, sinusul are forma de tetraedru. Definitivarea cresterii are loc intre 12 si 14 ani, odata cu eruptia molarilor si cresterea lui in plan posterior. Cresterea intensiva a sinusurilor se manifesta la virsta de 5 ani. intre 5 si 15 ani, cresterea este mai lenta. Marginea inferioara a sinusului, pe parcursul eruptiei dentare, apare pe imaginea radiologica neconturata, stearsa. Sinusurile maxilare se maturizeaza i imbraca forma anatomica identica cu a maturilor dupa eruperea dintilor per manenti i instalarea dentitiei permanente, la 13-15 ani. La 15 ani, sinusurile paranazale ating, 1n plan orizontal, latimea maxima, iar la 20 de ani, in plan vertical, maltimea maxima. Sinusul paranazal sting este mai mare decit cel drept, iar la baieti el este mai voluminos decit la fetite. Sinusurile maxilarelor se prezinta in forma de fisuri, cu marginile inferioare terse, care se pierd pe fondul mugurilor dentari. Pina la virsta de 8-9 ani, planseul sinusurilor se proiecteaza la marginea inferioara a aperturii piriforme. 59. Complicaţiile locale şi generale ale abceselor şi flegmonelor la copii.

*Complicatii abces si flegmon: -mediastinita purulenta -tromboflembita purulenta progresiva (a plexurilor venoase profunde, venelor mari in regiunea OMF si cervicale) hiperemie, dureri pe traiectul venelor, edem difuz, intoxicatie pronuntata, febra, slabiciuni generale, leucocitoza. -septicemie, septicopiemie, endocardita si miocardita, sinusiza maxilara acuta, -angina Ludwig: inflamarea purulenta a tes moale sublingual ce poate duce la tumefierea gitului, imposibilitatea miscarii limbii, ingreunarea resp, in cazuri grave asfixie.

60. Procesele inflamatorii ale glandular salivare la copii, clasificare, etiologie.

- Parotidită epidemică - Sialodenită virală (apare în perioada epidemiilor infec țiilor virale. Afectează glandele salivare mci) - Citomegalia (afectează nou-născutul și sugarii. Virus herpes) - Silodenită acută nespecifică (limfogen, hematogen, ac țiunea directă a ductului) - Sialodenită cronică nespecifică - Sialolitiaza  Parotidite acute: a) parotiditele nou-nascutilor; b) parotiditele acute virale: epidemica; cauzata de virusul gripal; cauzata de alte varietati de virusuri (Coxsachie, Herpes, citomegalic etc.); c) parotiditele acute bacteriene; aparute in perioadele postoperatorii; aparute pe fondul unor afectiuni, ce provoaca tulburari trofice - insuficienta cardiaca, ca exii etc.; parotidita limfogena (Ghertenberg); parotidita de contact; parotidita cauzata de obturarea cailor de secretie salivara cu corpi straini.  Parotidite cronice: parenchimatoase, interstitiale, specifice (tuberculoase, actinomicetice etc.).  Sialolitiaza. *Etiologie: Parotiditele au o etiologie neurogena si neuroendocrina, care cauzeaza tulburari de secretie salivara sau patrunderea infectiei in glandele salivare. Sialodenitele neurogene apar in urma interventiilor chirurgicale abdominale. Infectiile sunt cauzate de patrunderea microorganismelor in glandele parotide pe cale stomatogena, hematogena, limfogena și de contact. Factorii stomatogeni sunt stomatitele acute, excoriatiile mucoasei bucale, patrunderea corpilor straini in ducturile salivare; calea hematogena - infectiile generale grave; calea limfogena procesele inflamatorii Ill regiunea maxilo-mandibulara.

61. Diagnosticul diferincial intre parotidita acuta epidemica si bacteriana, metode de

diagnostic si tratament. Parotidita acută epidemica (oreionul) este o boala contagioasa, care afecteaza glandele salivare mari.

*Etiologie: Are etiologie virala - virusul filtrabil, care face parte din grupa Paramyxoviridae. *Patogenie: Se transmite pe cale aeriana. Sunt afectati mai ales copiii intre 5 i 15 ani, în 70% din cazuri se localizeaza in glanda parotida, in 10% din cazuri- in glanda submandibulara, iar la cea sublinguala - in 4,9%. in 30% evolueaza asimptomatic. Dupa o perioada de incubare de 16-20 zile, boala debuteaza brusc, cu intervale de 1-2 zile, simetric afecteaza glandele salivare. *Tablou clinic: Tumefierea este insotita de alterarea starii generale (febra, dureri). Local, regiunile glandelor salivare sunt voluminoase, de consistenta moale sau renitenta, ușor dureroase; ele deplaseaza lateral lobulul auricular. Pielea este intinsa, lucioasa, congestiva, cu edem colateral. Trismus și dureri la deschiderea gurii, orificiul canalului Stenon- hiperemiat, tumefiat. Dupa 3-4 zile, progresarea tumefactiei se opreste si in 8 zile cedeaza. *Complicatii inflamatorii locale, complicatii glandulare (orhita, ovarita, pancreatita, prostatita), complcatii neurologice (meningita, encefalita). *Diagnosticul diferential se face cu parotidita acuta neepidemica sau cronica exacerbata, care se pezinta prin afectare unilaterala, evolutie cronica cu perioade de exacerbari si desen radiografic specific, in forma de pom inflorit. . *Tratamentul se face in sectia de boli contagioase i consta 1n izolarea bolnavului (20 zile), repaus, lavaje antiseptice bucale, sialogo ge i vitaminoterapie.

Parotiditele acute bacteriene . Parotidita este o afectiune acuta a parenchimului glandei parotide; în majoritatea cazurilor, unilaterala. *Etiologie: De obicei, se instaleaza pe fondul unor imunodepresii cauzate de factorii nefavorabili locali și generali. Factorii generali nefavorabili includ infectiile acute virale (varicela, rujeola, scarlatina), deshidratari, stari generate grave, igiena cavitatii orale scazuta, perioadele postoperatorii, tulburarile neurovegetative. Factorii locali ce pot declansa infectii sunt traumatismele, obstructiile mecanice ale ductului salivar (corpi straini pătrund în ductul salivar, limfadenitele cu localizare în glandele parotide) sau raspândirea infectiei pe cale limfogena din regiunile limitrofe. În declanșarea afectiunii sunt incriminati germenii saprofiti ai cavitatii orale, poarta de intrare fiind, in majoritatea cazurilor, canalul Stenon.

*Tabloul clinic se asociaza cu tulburari generate și locale. Copiii prezinta stari de excitatie, insomnie, frisoane, dureri cu intensificare in momentul alimentarii, xerodermii. Local se va determina tumefactie in limitele regiunii parotide, cu edem in ariile adiacente: lobulul auricular - deplasat lateral; tegumentele - modificate spre hiperemie, în tensiune; la palpare se determina tumefiere în regiunile retromandibulare, unghiul mandibular, cu doloritate spontana și provocata. Cu o intensitate mai pronuntata vor evolua parotiditele bacteriene la copii. Tabloul clinic va fi diferit ca intensitate și gravitate, in functie de forma anatomoclinica a afectiunii. În forma catarala se va observa diminuarea secretiei salivare; la masarea intensiva a glandei se elimina saliva viscoasa, opalescenta, cu dopuri de fibrina. Tumefactie dureroasa in regiunea parotida, cu senzatie de apăsare la palpare. Ostiumul canalului Stenon este edematiat, congestionat. Forma supurativa se manifesta prin stari generale alterate; dure rea are un caracter pulsativ si iradiaza in ureche, faringe, regiunea temporala. Tumefactia masiva, ce depaseste limitele regiunii parotide, are o consisten ță remitentă dura. Prin orificiul canalului Stenon, care este congestiv, se elimina o cantitate mare de puroi. Afectarea glandelor salivare submandibulare se intilneste rar si evolueaza ca si in cele localizate in regiunea parotida. Diagnosticul diferential se va face cu: parotidita epidemica (secretie salivara scazuta și aspect normal), abcesul parotidian, adenita și periadenita intraparotidiana (secretie salivara cu aspect normal), litiaza salivara, insotita de colica salivara. Tratamentul include: regim alimentar (dieta), pentru accelerarea secretiei salivare; administrarea antibioticelor, Bio-R administrat oral sau parenteral în forma de capsule sau solutii, antiinflamatoarelor, desensibilizantelor, dezintoxicatie. Local, instilatii endocanaliculare cu tripsina, antibiotice, Bio-R (3-5 ședinte). 62. Caracteristica parotiditele nou-născu ților.

1. Parotiditele nou-nascu/ilor apar foarte rar la copiii prematuri, copiii cu fond premorbid nefavorabil - patologii asociate congenitale, infectii septice. Dezvoltarea parotiditelor este determinata de mastita mamelor.

Tabloul clinic: debut acut, mai frecvent in prima saptamina de viata. Incepe cu o tumefaqie in regiunea glandei parotide, uni- sau bilaterala, insotita de stari generale

septice grave (stari de nelini te, insomnie, frisoane, anorexie). Zona glandei parotide este congestionata, dolora la palpare; din ductul salivar hipertrofiat se elimina secretii purulente. Diagnosticul diferential se va efectua cu osteomielita hematoge na, care apare de obicei pe fondul septic al nou-nascutului. Tratamentul la debutul bolii include administrarea antibioticelor, desensibilizantelor, terapia de dezintoxicare, iar local - pri nite cu solutii de dimexid, unguente de heparina. in stadiile avansate, este indicata evacuarea puroiului pe cale chirurgicala.

2. Infec ția cu citomegalovirus este una de tip viral. Virusul care determină declanșarea acestei infec ții apar ține familiei virusurilor herpetice. Acesta poate deveni latent pentru o perioada, că mai apoi să se reactiveze. Infec ția cu citomegalovirus este cunoscută și sub denumirile de CMV, boală cu incluziuni citomegalice, boală cu incluziuni cu celule gigant ori boală glandelor salivare, formă CMV.

În cazul femeilor însărcinate, există posibilitatea că virusul să se transmită la făt prin placentă. Infec ția primară cu citomegalovirus apare în aproximativ 2% din sarcini, iar transmiterea la făt are loc în aproape jumătate dintre cazuri. Cei mai mul ți dintre bebelușii infecta ți la naștere, par sănătoși la primul control, dar există și cazuri când dezvoltă simptome la împlinirea a câteva luni sau chiar ani după naștere. Printre semnele imediate de CMV la nou-născu ți se numără: icter, o pată purpurie care apare pe corp, înăl țime/greutate mică la naștere, pneumonie, convulsii. Printre dizabilită țile care se dezvoltă în urmă infec ției cu citomegalovirus la naștere amintim: pierderea auzului, anomalii oculare, dizabilită ți mentale, tulburări de aten ție, autism, lipsa de coordonare, convulsii și chiar deces.

3. Parotidita bacteriană poate apărea și în perioada neonatală (până la 28 de zile după naștere). Această entitate este foarte rară și are consecin țe nefaste dacă rămâne netratată; poate apărea cu predilec ție la nou-născu ții de sex masculin.

63. Litiaza salivară la copii, particularită ți, diagnonstic și tratament.

-se localizeaza mai ales în glanda submandibulara. Etiologie: tulburarile de metabolism, avitaminozele, proprietatile chimice i fizice ale salivei. Tablou clinic: Litiaza salivara se caracterizeaza prin triada: 1) tumefac ție submandibulara, ce apare în timpul unei mese, cu remisiune în scurt timp; 2) abces salivar - o complicatie produsa prin suprainfectie, cu dureri intense care ira diaza în limba și ureche, cu febra, dificultati in masticatie; canalul Wartoncongestionat, deschis, cu eliminari reduse; hemiplanșeul - edematiat, iar plica sublinguala - proeminenta (,,creasta de cocoș"); 3) turnora salivara - cu suprafata neregulata, de consistenta ferma, aderenta la planurile profunde, sensibila la palpare. Tratamentul se va aplica în clinicile de specialitate. Calculul se va înlatura pe cale chirurgicala; se vor administra antibiotice, desensibilizante, proceduri locale fizioterapeutice, masaj, aplicatii cu parafina. 64. Particularită țile clinice ale parotiditei croncie la copii, diangnostic diferen țial,

principiile de tratament. Factorii etiologici nu sunt determinati definitiv. Mai multi savanti pledeaza pentru etiologia congenitala, ca rezultat al modificarilor morfologice in structura glandelor salivare. Unii autori pun pe primul plan cauza microbiana. Altii considera ca factorii cauzali sunt modificarile anatomice survenite in urma parotiditei epidemice. Declansarea parotiditelor cronice are loc pe fondul unui sistem imunitar scazut. Sunt afectati copiii de 2-6 ani. De obicei, se manifesta m perioada de exacerbare. Evolueaza cu perioade de remisiune si exacerbare. Cea de exacerbare dureaza l0-14 zile, iar de remisiune, în unele cazuri, pina la 1-2 ani. Perioada de exacerbare se caracterizeaza prin alterarea srarii generate- frisoane, insomnie, stari de excitare; iar local, cu tumefactia unilaterala a glandei parotide (foarte rar bilaterala): dolora, fara modificari ale tegumentelor acoperitoare, dureroasa la

palpare; ductul Stenon congestionat, hiperemiat, cu eliminari purulente vâscoase. intre episoadele acute, uneori persista parotidomegalia, cu secretie salivara ușor redusa, modificata - vâscoasa, cu dopuri de fibrina. Diagnosticul definitiv al parotiditelor cronice se face în baza imaginilor radiografice cu contrast., glanda este presarata, în parte sau in totalitate, cu pete opace rotunde, de diferite dimensiuni (1-4 mm), situate la extremitatile canaliculelor salivare, având uneori aspect de ,,pom foflorit" sau ,,mar cu fructe", la care se adauga dilatarea neregulata a canalului Stenon. Diagnosticul diferential se face cu parotidita epidemica, care se manifesta prin afectarea simetrica a glandelor salivare, fara perioade de remisiuni in exacerbare, epidemie de oreion; cu sialolitiaza, caracterizata prin colica salivara și calculi in glanda submandibulara (constatati pe imaginea radiologica); cu limfadenita intraparotida, secretiile salivare ale careia au aspect normal. Tratamentul: în perioadele de remisiune se vor indica preparate de stimulare a factorilor imuni locali și generali. Este importanta examinarea copilului de catre pediatru, stomatolog și otorinolaringolog, cu scopul de a depista și asana focarele cronice, afectiunile generale ale organelor și sistemelor, corectii in sistemul imunitar. Terapia locala activa in perioadele de remisiune include proceduri fizioterapeutice (raze ultrascurte, fonoforeza cu preparate rezolutive), masaj, aplicatii cu parafina, blocade cu novocaina, instilatii endocanaliculare cu Oleum iodolipoli, Oleum rosae, Oleum hippopheae, Bio-R (gel, lichid, unguent). 65. Drenajul limfatic in regiunea capului si gitului la copii.

De obicei zona cea mai afectată este: submandibular, cervical, geniana Tehnicile de efectuare a drenajului limfatic: -direct- se face incizie in proiectie si se dreneaza -indirect- se face masaj, nu se face incizie Din punct de vedere topografic, nodulii limfatici cervico-faciali sunt localizati in grupe. 1. Grupul parotidian este bine dezvoltat, dispus în doua planuri, în raport cu glanda parotida: - superficial, preauricular, situat sub fascie, care dreneaza regiunile frontala, temporala și parietala; - profund, situat in loja glandei parotide, care dreneaza limfa din cavitatea timpanica, fosele nazale, valul palatin, limba și glanda parotida. Inconstant, anterior de tragus exista un nodul numit preauricular, care dreneaza limfa din pavilionul auricular, ductul auditiv extern și din regiunea palpebrala. 2. Grupul genian - inconstant, întâlnit doar la copii. Are câte un ganglion în regiunile:

-malara (subcutanat, la nivelul muschiului genian sau liniei de ocluzie); -suborbitala (In fosa canina); -paramandibulara (situat pe aspectul lateral al mandibulei). Nodulii limfatici genieni dreneaza portiunea mediala a pleoapelor, aripile nasului, buza superioara si obrajii. 3. Grupul infraorbital, localizat în fosa canina la nivelul straturilor profunde si preauriculare, dreneaza por țiunile laterale ale pleoapelor, conjunctiva, tegumentele jugale si regiunea temporala a scalpului. Acesti noduli conecteaza cu cei parotidieni, situati in lobulul lateral al glandei parotide. 4. Grupul submandibular este alcatuit din 5-15 noduli, dispusi de-a lungul marginii inferioare a corpului mandibular. In raport cu glanda salivara submandibulara, ei sunt localizati anterior, posterior, superior si inferior. Ei colecteaza limfa la nivelul obrazului, nasului, buzei superioare, buzei inferioare, limbii, gingiilor si dintilor. 5. Grupul submentonier este format din 2-3 noduli limfatici situati fotre muschii digastrici. Primeste aferente limfatice din regiunea mentoniera, jumatatea mediana a buzei inferioare, por țiunea mediana a planseului bucal, vârful limbii. 6. Grupul mastoidian- situat în spatele pavilionului auricular și marginii posterioare a ramului mandibular. Este format din 3-4 noduli, care dreneaza limfa din conductul auditiv extern, pavilionul auricular și por țiunea temporala a pielii paroase a capului. 7. Grupul occipital și posterior auricular este alcatuit din 2-3 noduli, situati la nivelul vertebrelor superioare cervicale. Ei dreneaza limfa din aria scalpului occipital posterior și din por țiunea posterioara superioara superficiala a gâtului, spre grupul ganglionilor cervicali profunzi. 8. Grupul nodulilor retroangulomandibulari colecteaza limfa din regiunea amigdaliana si de la baza limbii. 9. Grupul laterofaringian primește aferente din spatiul pterigomaxilar, peretele lateral al faringelui și regiunea profunda a fetei. 10. Nodulii limfatici cervicali sunt localizati în regiunile profunde (ce se întind de-a lungul venei jugulare, sub mușchiul stemocleidomastoidian). Por țiunea superioara dreneaza limfa din regiunile limbii și faringelui posterior. Grupul inferior primeste limfa din regiunile profunde cervicale (laringe, trahee, glanda tiroida și esofag). Nodulii cervicali superficiali sunt localizati deasupra mușchiului stemocleidomastoidian. Ganglionii limfatici anteriori (localizati la nivelul venei jugulare anterioare) si cei posteriori (localizati in triunghiul posterior cervical) primesc limfa din regiunile superficiale ale gitului, regiunile mastoide, postauriculare și nazofaringiene.

66. Clasificare limfadenitelor regiunii oro-maxilo-faciale la copiir, etiopatogenie,

caracteristică generală, clinică.

Etiologia si patogenia. Infectarea se produce pe cale directa sau indirecta (hematogena). Cauzele pot fi: procesul infectios dento-parodontal cronic si acut (pulpite acute difuze, necroze pulpare, periostite, osteomielite), infectiile farin go-amigdaliene, infectiile virale respiratorii acute, bron itele acute, infectiile tegumentare ale fetei si gitului (piodermitele, furunculele), afectiunile contagioase (rujeola, oreionul, scarlatina etc.). Spre deosebire de adulti, pentru copii sunt caracteristice afectarea citorva grupe de noduli limfatici si posibilitatea reactiei nodulilor limfatici din partea opusa focarului infectios. Etiologia adenitelor la copii variaza in functie de vfrsta. Astfel, la 1-3 ani, cauzele adenitelor sunt bronsitele acute, infectiile respi ratortii virale acute, stomatitele; la 3-6 ani, cele mai frecvente sunt cauzele odontogene. Etiologia otorinolaringologica apare mai des in perioada 4- 7 ani. In producerea limfadenitelor este incriminata flora microbiana polimorfa (bacterii, virusuri, ricKetsii, fungi, paraziti), corespunzind cu cea prezenta la nivelul portii de intrare. La copiii mai mari de 3 luni, cele mai multe adenite acute sunt cauzate de Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenis (grupa A Streptococcus), de ana erobii care, in mod normal, se afla in cavitatea orala. La copiii de pina la 3 luni deseori depistam Streptococcus agalactiae (grupa B Streptococcus). Probabilitatea infectiilor cauzate de Staphylococcus aureus este mare la

acesti copii. Rareori, infectiile sunt cauzate de microorganisme gramnegative, ca Escherichia coli. Starea septica, ca o complicatie importanta a adenitelor bacteriene, se intilne te mai des la copiii de pma la 3 luni.

67. Principiile de tratament a limfadenitelor regiunii oro-maxilo-faciale la copii.

68. Limfadenita acuta seroasa la copii,

profilaxie.

etiopatogenie, clinica, diagnostic, tratament,

Adenita seroasa se considera prima faza (congestiva reversibila) de dezvoltare a procesului infectios, localizat in stroma ganglionului limfatic. La aceasta etapa se produce o reactie inflamatorie acuta, cu diapedeza leucocitara accentuata. Clinica: Debuteaza sub forrna unui nodul marit usor in volum, de consistenta elastica, sensibil la presiune, rara elemente de periadenita, mobil; tegumentele acoperitoare nemodificate; semnele generate - nesemnificative (subfebrilitate). In decurs de 1-2 zile, nodulul creste in volum, aderind la planurile profunde (periadenita). La aceasta etapa, apar dureri spontane si provocate In regiunea ganglionului limfatic afectat. La copiii mici, din cauza stratului gros de tesut adipos, ganglionii limfatici mariti nu se observa la debutul bolii. De obicei, apar manifestarile clinice de alterare a starii generale (subfebrilitate, insomnie, scaderea poftei de mmcare, stari de neliniște, frisoane). in 98% din cazuri, adenitele acute evolueaza paralel cu infectiile odontogene, rinogene, stomatogene etc. Uneori, cauzele nu pot fi depistate.

Diagnosticul adenitelor localizate tn planurile superficiale nu prezinta dificultati, iar al celor localizate în planurile profunde necesita sonografia regiunii, punctia de diagnostic, anamneza debutului. Diagnosticul diferential al adenitelor cu localizare tn regiunea submandibulara se face cu submaxilita acuta, parotidita epidemica cu debut în glanda salivara submandibulara, care se caracterizeaza prin retentie salivara, congestia crestei sublinguale și a orificiului canalului Warthon. Palparea bimanuala evidentiaza glanda submaxilara marita.

Tratament: antibiotice, desensibilizante, vitamine, aplicatii locale de pri$nite $i suprimarea focarului cauzal. Colectiile purulente cu periadenita și supuratiile extinse in toata loja se deschid și se dreneaza timp mdelungat, pentru a permite eliminarea colectiei purulente și tesutului ganglionar afectat. Uneori, pentru eliminarea tesutului ganglionar se face chiuretajul focarului. Adenitele cronice, care sunt consecinta adenitei acute, vor ceda in urma unui tratament antimicrobian nespecific și suprimarii factorilor cauzali. Daca rezultatul tratamentului este negativ, se indica examinari suplimentare (citologia, biopsia, probe de laborator), deoarece adenopatia poate fi doar o manifestare a unei afectiuni locoregionale sau sistemice. 69. Boala ghearelor de mâ țăla copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament,

profilaxie.

Limforeticuloza benignii de inoculare (boala ghearelor de pisica; boala Debre-Mollaret) evolueaza sub forma unei poliadenopatii regionale cronice, cu semne de periadenita, dureroasa spontan si la presiune, fara supuratie. Microorganismele ce provoaca maladia sunt Rochalmae henselae si Atipiafelis. Aceasta forma este cea mai frecventa cauza a adenopatiilor cronice la copii. La 50-90% din pacienti prezinta o inflamatie in locul de inoculare- o papula hiperemiata aparuta la 3-10 zile dupa traumatism. Adenopatiile se dezvolta dupa 1-2 saptamini. Boala evolueaza spre vindecare spontana in decurs de 2-3 saptammi. Uneori insa, dupa 3-4 saptamini, nodulii se maresc considerabil. in 85% din cazuri este afectat doar un nodul limfatic, situat distal de locul de inoculare. in 50% din cazuri sunt afectati nodulii din regiunea capului și gitului. Rareori, la copiii mici procesul infectios se poate generaliza. Examenul citologic evidentiaza o hiperemie marcata a tesutului reticular in placarde, intre care se gasesc limfocite rare. Tratament antimicrobian nespecific $i suprimarii factorilor cauzali, examen de laborator

70. Periostita acută seroasa a maxilarelor la copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic

diferen țiat, clinică, tratament, profilaxia. Etiopatogenie:

Periostita acută odontogenă este rezultatul răspîndirii infec ției din camera pulpară în ț esuturile adiacente (osoase, periost, păr țile moi) prin apexul radicular. Vascularizarea abundentă a pulpei dentare, oaselor maxilare și păr ților moi în perioada de erupere, schimb fiziologic și creșterea maxilarelor favorizează răspîndirea rapidă a infec ție din camera pulpară în periost. Periostul maxilarelor în perioada de creștere se consideră o zonă de alertă (zonă de creștere) ușor vulnerbilă la agen ții microbieni.

În inflama țiile acute pulpare hiperemia vasculară trece repede prin spa țiile medulare în periost, vasele sangvine ale mucoasei gingivale și păr ților moi formînd un focar întins de inflama ție. Morfologic perioada infiltra ție seroasă se caracterizează prin hiperemia vasculară, edem și infiltra ția leucocitară a periostului care se îngroașă și devine lax iar fibrele lui sunt separate de exudat.

Clinică:procesul de inflama ție este localizat pe mucoasa apofizei alveolare, la nivelul dintelui cauză, descre ție pe plica de tranzi ție, edem ale păr ților moi adiacente, ganglionii regionali mări ți. Diagnosticul diferential se face cu pulpitele acute difuze, periodontitele acute, periostitele acute supurative. Tratament:

1. Tratament local: În raport cu cauza (tratamentul unei pulpite acute sau periodontitei), Dintii pluri radiculari care au cauzat periostita acuta se inlatura, iar cei monora diculari si cu radacinile formate se trateaza. Periostitele in pulpitele acute difuze trebuie tratate

2. Tratament general: antiinflamatorii, desensibilizante, se indica antibiotice in forma de pastile sau siropuri, sulfanilamide in doze corespunzatoare virstei, gluconat de calciu, regim de pat, o cantitate mare de lichid.

71. Periostita acută purulentă a maxilarelorla copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic

diferen țiat, clinică, tratament, profilaxia.

*Periostita (abces vestibular): afectiune inflamatorie a periostului, cauzata de infectiile tes dentare si parodontale. *Etiologie: de origine dentara, cu flora microbiana caracteristica gangrenei pulpare: stafilococi, beta-streptococi, eneterococi, anaerobi. *Patogenie periostite purulente: este stadiul subperiostal al abcesului V. Evolueaza din cea acuta seroasa. Lichidul purulent din reg periapicala dentara traverseaza osul prin canalele osoase si tesutul meducalr. Lichidul se acumuleaza sub periost si formeaza abcesul subperiostal, are loc erodarea treptata a periostului si patrunderea lichidului submucos. Trecerea formei seroase in purulenta la copii e un proces destul de rapid, evolutie in cteva ore. *Clinica: tumefactia umple santul V, bombare in dreptul a 2 sau 3 dinti pe partea V a apof alv. Fluctuenta la palpare. Dintele cauza mobil. Copilul limiteaza functia maxilarelor reflector, capul in pozitie antalgica. Exooral tumefactie cu asimetrie accentuata, edeme a partilor moi palpebrale, plicei nazolabiale, buzei sup, reg submand. Abcesul V in reg incisivilor centrali sup e insotit de tumefactia si edemul accentuat a intregii buzesup-buza de tapir. Cel din reg caninca se manifesta prin tumefactia pleoapei inf si reg geniene, din reg molarilor-tumefactie geniana marcata care deformeaza obrazul. Proce in reg unghiului mand provoaca trismus, in reg mol mand duce la tumefierea obrazului cu extindere spre reg submand. SG: insomnie, neliniste, febra 38, VSH crescut, leucocitoza, limfopenie, in urina urme de proteine.

*Diagn.dif:furuncul, adenoflegmon, osteomielita acuta odontogena, pulpita ac difuza. *Tratament: chirurgical si medicamentos. Sub anestezie generala. Dintii primari infectati se extrag, cei permanenti doar atunci cind coroana e ramolita. Inciziile de pe plica de tranzitie mari, cu decolari periostale la nivelul a 2-3 dinti.

72. Periostita cronica a maxilarelorla copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic

diferen țiat, clinică, tratament, profilaxia.

*Periostita cr: proces inflamator a maxilarelor cu dinamica lenta, caracterizat prin tumefierea traptata , indolora a osului. *Etiologie: tratament nerational endodontic, evolutie cronica cind insoteste periodontita cronica, tratament nerational a periostitelor acute si formelor cronice de osteomielita sau dupa traumatism. La copii se intilnesc forma simpla care cedeaza la tratament endodontic , si forma productiva –prin formarea hiperostozelor. *Clinic: ingrosarea cortico periostala periferica localizata, asemanatoare unui chist radicualr. Se determina la palpare. Partile moi limitrofe usor tumefiate, tegumentele nusi modifica culoarea. *Diagn.dif: osteomielita cronica productiva , tumorile benigne ca sarcomul, osteomul, displazia fibroasa. *Tratament: lichidarea focarelor cronice periapicale. Dintii cauza primari se inlatura, permanenti se trateaza. Nu se adm antibiotice. Fizioterapie, ionoforeza cu tinctura de iodura de potasiu, comprese cu sol de dimexid, sulfanilamide, vit.

73. Osteomielita maxilarelor la copii; definiţia, clasificare, etiopatogenie, particularităţile

evoluţiei clinice a osteomielitei la copii.

*Osteomielita: proces declansat de patrunderea germenilor patogeni la nivelul tes osos, provocind procese supurative intinse, cu dezvoltarea zonelor de osteonecroza. *Clasificare: dupa mec de patrundere-odontogene, hematogene, traumatice. In raport cu evolutia clinica –acute si cronice (specifice-tuberculoase, sifilitice, actinomicotice si nespecifice-distructive, proliferative, distructiv-proliferative). *Etiologie: patrunderea germenilor patogeni-stafilococi, streptococi din focarele periapicale, in 80 % mol de lapte si 1 mol permanenti, rar in urma chisturilor radiculare supurative. *Patogenia: incepe cu un proces de supurate ce provoaca necroza osoase. Procesul infectios trece etapele de congestie, supuratie, necroza, reparatie. *Particularitatile evolutiei la copii: -risc crescut de diseminare in circulatie pentru copiii mici favorizat de surmenarea fizica, procese cronice, infectii virale, infectii contagioase frecvente (scarlatina, rujeola). -formele grave generalizate se intilnesc la copii in perioada epidemiilor virale de iarna -particularitatile de virsta ale sis neurologic si limfatic, sistemul dentar, patomorfologia si functia maxilarelor favorizeaza raspindirea procesului inectios. -intensitatea raspindirii procesului in os e direct proportionala cu schimbarile fiziologice ale osului in perioada de crestere, formare, erupere, schimb dentar. -mineralizarea insuficienta a maxilarelor, predominarea subst organice, structura tes spongios fragil, corticala subtiata inlesneste raspindirea difuza. Astfel la copii nu intilnim osteomielita acuta cu localizarea in apof alv. -procesul infectios se extinde cu citeva zile inainte de aparitia semnelor clinice: la max –spre peretele ant, mugurii dentari si sutura maxilo malara; la mand-spre unghiul mand si ramul mand. -cu cit mai mic e copilul cu atit mai grav e evolutia la maxilar si mai usor la mand, cu vorsta acest raport se schimba. -la copii perioada de trecere a formelor acute in cronice e mai scurta, osteomielitele cr se intilnesc mai rar.

74. Osteomielita odontogenă acută la copii; particularită ți de etiopatogenie, clinica,

diagnostic.

*Etiologie: patrunderea germenilor patogeni-stafilococi, streptococi din focarele periapicale, in 80 % mol de lapte si 1 mol permanenti, rar in urma chisturilor radiculare supurative. *Patogenia: incepe cu un proces de supurate ce provoaca necroza osoase. Procesul infectios trece etapele de congestie, supuratie, necroza, reparatie. *Clinic: debut brusc, SG- neliniste, excitare, insomnie, febra, frisoane, tahicardie, adinamie, posibile vome, convulsii, tulb GI. Local tumefatia perimand sau perimax e difuza, tegumente congestive, luciase, destinse, insotite de flegmoane a spatiilor profunde si superficiale perimax. La maxila poate antrena si sinusurile paranazale. La mand se afecteaza reg submand, submentoniera, reg cervicala. Prezente adenitele acute si periadenitele. Endobucal: mucoasa tumefiata, pe toata semiarcada v si o, hipersalivatie, disfagie, trismus. Dintii in cauza cu algii, mobili cu elim purulente din parodontiu. Rg: demineralizare, stergerea desenului trabecular, largirea spatiilor medulare, corticala subtiata pe alocuri erodata. Leucocitoza, limfopenie, neutrofiloza. *Diagh dif: periostite acute odontogene, procese inflam a parotidei, sarcoame.

75. Osteomielita odontogenă acută la copii, tratament, profilaxie, prognosticul.

*Tratament: chirurgical si terapeutic. Dintii cauzali la extractie. Abcesele se deschid cu incizii si decolari largi a periostului. Evacuarea lichidului purulent in stationar sub anestezie generala. *Profilaxie: asanarea cavităţii bucale,

*Prognostic: cu cât este mai mic copilul, cu atât mai grav evoluează osteomielitele acute la maxilar şi cu atât mai uşor la mandibulă. Cu cât este mai mare copilul, cu atit mai grav evoluează osteomielita la mandibula, şi mai uşor la maxilar. La mandibulă se complică de obicei cu flegmoane submandibulare.

76. Osteomielita odontogenă cronică la copii; particularită ți de etiopatogenie, clinică,

diagnostic.

*Etiopatogenia: se dezvolta dupa 3-4 luni de la debutul osteomielitei acute. Au loc procese distructive ale subst osoase: lezarea elem oasoase, cu formarea focarelor de necroza, paralel au loc reactii de osteogeneza pe cale endoosoasa si periostala la copii. -distructiva: consecinta oastemielitei ac, pe fondul starii generale si locale alterate. Clinic SG ameliorata, leucocitoza, eozinofilie. Local ameliorare, dar se mentine tumefactia moderata a partilor moi, indolora. Pe mucoasa apar fistule. Osul diminuat de periost, rugos, sechestre mobile de diferite marimi. Rg sectoare difuze de resorbtie a subst corticalei si maduvei osoase, sclerozarea sechestrului, inconjurat de o zona transparenta. Tratament: sechestrectomie cind sunt sechestre mari fara tendinta spre resorbtie, prezenta muguri dentari mortiificati. -distrucitv proliferativa: alterarea proceselor de distructie in forma de sechestre mici si multiple si proliferare osoasa. Sechestrele se resorb sau se elimina prin incizii de drenare. Paralel are loc si o osteogenerare periostala stratificata. Rg alterarea sectoarelor de opacitate si sclerozare. -proliferativa (Garri): la 12- 15 ani. Cauza agenti microbieni atipici cu virulenta scazuta, folosirea irationala a AB, deprimarea sis imun. Clinic: nu afecteaza SG, la debut simptome locale atenuate. Evolutie 1-2 ani, cu fistule intraorale sau aexoorale, care se pot deschide spontan. In perioada de exacerbare pot fi semne clinice locale de inflamatie. Rg: ingrosarea difuza a osului din contul stratificarii periostale, urmata de modificari structurale si osteogeneza endoosoasa. Tratament: complex (chirurgical, stomatologic, terapeutic). Chirurgical se elimina focarul periapical, tesutul osos de pe corticala mand si modelarea reliefului mand.

77. Osteomielita odontogenă cronică la copii, tratament, profilaxie, prognosticul.

TRATAMENT: -distructiva: sechestrectomie cind sunt sechestre mari fara tendinta spre resorbtie, prezenta muguri dentari mortiificati. -distrucitv proliferativa: Sechestrele se resorb sau se elimina prin incizii de drenare. Paralel are loc si o osteogenerare periostala stratificata. Rg alterarea sectoarelor de opacitate si sclerozare. -proliferativa (Garri): complex (chirurgical, stomatologic, terapeutic). Chirurgical se elimina focarul periapical, tesutul osos de pe corticala mand si modelarea reliefului mand. *Profilaxie: *Prognostic:

78. Osteomielita hematogenă acută la copii; etiopatogenie, diagnostic, clinica.

*Etiopatogenie: pe fond de stare septica. Infectii umbilicale, piodermiile cutanate, afectiuni contagioase, infectii resp, otite, etmoidite, traumatismele muc, lez muc faringiene, mastita. Factori predispozanti: nastere prematura, patologia sarcinii, infectii ac repetate. Stafilococ auriu si alb. Factorii diseminarii pe cale hematogena: sis imunitar imatur, funstia nedesavirsita a sis endocrin si histiocitar. La max: la apof frontala si malara, la mand in procesul articular. *Clinic: in primele luni de viata, des pin la 1 an. Instalare brusca, -la maxila: instalarea fistulelor si sechelelor precoce cu localizare in cav buc, la unghi median si lateral al ochiului, pe partea lat a nasului. Distructia si resorbtia stratului cortical osos bilateral cauzeaza evadarea procesului infectios in cav nazala si sinusala. Rg zone de resorbtie osoasa focara sau difuza. Mugurii dentari devin sechestre, mentinid focarul de inflamatie cronica. -la mand: boala evolueaza mai lent. Tumefactia in reg parotidei sau submand apare la a 3-4 zi. Poate fi afectat ductul auditiv cu resorbtia per inf. Apar fistule submand, retromand sau pe plica de tranzitie in cav buc. *Tratament: evacuarea lichidului purulent. Sechestrectomia in stationare specializate.

79. Osteomielita hematogenă acută la copii, tratament, profilaxie, prognostic.

*Tratament: evacuarea specializate. *Profilaxie: *Prognostic:

lichidului

purulent.

Sechestrectomia

in

stationare

80. Osteomielita cronica hiperplastică la copii(osteomielita Garre); etiopatogenie,

clinică, diagnostic diferen țiat, tratament.

-proliferativa (Garri): la 12- 15 ani. Cauza agenti microbieni atipici cu virulenta scazuta, folosirea irationala a AB, deprimarea sis imun. Clinic: nu afecteaza SG, la debut simptome locale atenuate. Evolutie 1-2 ani, cu fistule intraorale sau aexoorale, care se pot deschide spontan. In perioada de exacerbare pot fi semne clinice locale de inflamatie. Rg: ingrosarea difuza a osului din contul stratificarii periostale, urmata de modificari structurale si osteogeneza endoosoasa. Tratament: complex (chirurgical, stomatologic, terapeutic). Chirurgical se elimina focarul periapical, tesutul osos de pe corticala mand si modelarea reliefului mand.

81. Complicaţiile locale, generale, precoce şi tardive a osteomielitelor maxilarelor la

copii.

*Complicatiile osteomielitei: supuratii ale partilor moi faciale, ale orbitei, ale sinusului maxilar, trombeflebita sinusului cavernos, supuratii pulmonare, septicopioemii (forma de septicemie, predomina febra de tip supurativ, metastaze septice multiple), artrite TM. Procesul de sechestrare se insoteste de pierderi de substanta osoasa care diminua rezistenta osului, cu posibilitatea producerii fracturilor in os patologic, pseudoartroze. Dintii din vecinatatea focarului infectios se mobilizeaza si sint eliminati fie spontan, fie odata cu eliminarea sechestrelor.