Chestionarul de Tendinte Accentuate Schmiescheck [PDF]

Zitiervorschau

Chestionarul de tendinte accentuate Schmiescheck Chestionarul isi propune evidentierea aspectelor care conduc spre diagnoza unor structuri de personalitate accentuata, fiind un instrument subsumat tipologiei personalitatii clinice sau accentuate, dezvoltata de K. Leonhard.

Studiul de traducere si experimentare pentru varianta

romaneasca ii apartin lui Nestor 1975. “Exista 10 scale, fiecare cu un numar de 12 itemi, 8 sau 4 itemi corespunzand celor 10 tipuri de trasaturi accentuate:

demonstrativitate,

hiperexactitate,

hiperperseverenta,

nestapanire, hipertimie, distimie, ciclotimie, exaltare, anxietate, emotivitate” Subiectul raspunde prin da sau nu majoritatea itemilor avand cheia in nu. In ordine descendenta interpretatrea indica severitatea tendintei pentru valoarea 18, iar valoarea 12 indica, conform autorului, limita de la care putem

diagnostica

o

tendinta

spre

accentuare

in

comportament.

Instrumentul este constituit din 88 de intrebari, nefiind nici o restrictie in privinta timpului de lucru. Plecand de la tipul de personalitate, “adancind tematica tipului si biotipului se vor contura nu numai raspunsuri ci si metode pentru exploatarea si extinderea sentimentelor sociale, tinand seama de limitele firesti in care persoana poate evolua, se pot aduce unele sugestii in problema orarului de lucru” .

PROBLEME. În psihologia aplicată, diagnosticarea personalităţii are o pondere deosebită, încercându-se diverse corelări între comportament, activitate, performanţă şi personalitate. Neuropsihiatrul german Karl Leonhard insistă asupra explorării personalităţii accentuate pentru nevoi

clinice, iar colaboratorii săi au elaborat diverse instrumente de lucru pentru facilitarea investigaţiei. MATERIAL. În acest sens, Dr. H. Schmieschek de la clinica de boli nervoase ,,Charite,, a Universităţii Humboldt din Berlin (unde profesorul K. Leonhard a funcţionat ca director) a întocmit un chestionar tradus (cu acordul autorului), experimentat şi adaptat pentru ţara noastră de psihologul I. Nestor. Chestionarul este alcătuit din 88 de întrebări, prezentate amestecat, formând 10 grupe (I – IX), fiecare grupă urmărind exploatarea şi evidenţierea unor ,,trăsături accentuate”. 1. Grupa I

– cu 12 întrebări, se referă la demonstrativitate;

2. Grupa II – cu 12 întrebări, se referă la hiperreactivitate; 3. Grupa III - cu 12 întrebări, se referă la hiperperseverenţă; 4. Grupa IV - cu 8 întrebări, se referă la nestăpânire/neînfrânare; 5. Grupa V - cu 8 întrebări, se referă la hipertimie; 6. Grupa VI - cu 8 întrebări, se referă la distimie; 7. Grupa VII - cu 8 întrebări, se referă la ciclotimie; 8. Grupa VIII - cu 4 întrebări, se referă la exaltare; 9. Grupa IX - cu 8 întrebări, se referă la anxietate; 10.

Grupa X - cu 8 întrebări, se referă la emotivitate;

TEHNICA: Chestionarul poate fi aplicat în 4 variante metodologice: 1. dacă sunt posibilităţi de tipărire, fiecare subiect îşi primeşte exemplarul său, urmând să lucreze după indicaţiile psihometricianului; 2. dacă nu este posibilă tipărirea, subiectul primeşte întrebările, dar răspunsurile sunt consemnate pe o foaie de protocol; 3. dacă nici protocolul nu poate fi multiplicat, datele se înscriu simplu pe o foaie, subiectul îşi scrie, deci, singur protocolul;

4. experimentatorul citeşte el însuşi întrebările, subiectul sau subiecţii (pentru varianta colectivă) consemnând răspunsurile. Indiferent de forma de aplicare,sarcina principală a subiectului este aceeaşi – răspunde scris sau verbal prin Da sau Nu. INSTRUCŢIUNI. Fie că utilizarea chestionarului este individuală, fie că ea are loc în colectiv, este necesară o încăpere adecvată fără presiuni fonice; pe uşă, în exterior, se agaţă un placaj cu “Nu intraţi, se examinează”. În cazul unei examinări colective, subiecţii vor fi plasaţi distanţat. Experimentatorul atrage atenţia subiectului să nu lase nici o întrebare fără răspuns, că poate cere lămuriri suplimentare; se lucrează pe rând nu pe sărite. Subiecţii nu sunt presaţi de timp. Schmieschek recomandă ca subiectul să fie făcut atent că la acest chestionar nu se determină aptitudini ci comportamente.

TIMP. Timpul de lucru este nelimitat, fără presiuni, fără constrângeri. În linii mari, timpul de lucru variază între 30 – 60 min. (exclusiv pe subiect). Ca perioadă a zilei, chestionarul poate fi aplicat oricând, numai dacă subiectul nu se află într-o stare de oboseală, tensiune sau grabă; acestea falsifică răspunsurile.

CORECTARE. Pentru facilitarea realizării acestei secvenţe, redăm mai întâi, după H.Schmieschek, în tabelul de mai jos, cheia răspunsurilor simptomatice pentru fiecare dintre cele 10 grupe. Numerele din tabel se referă la numărul întrebărilor din chestionar.

I. Demonstrativ

VI. Distimic

DA: 7, 19, 22, 29, 41, 44, 63, 66,

DA: 9, 21, 43, 75, 87.

73, 85, 88.

Nu: 31, 53, 65.

NU: 51.

(* 3)

(* 2) II. Hiperexact

VII. Ciclotim

DA: 4,14, 17, 26, 39, 48, 58, 61,

DA: 6, 18, 28, 40, 50, 62, 72,

70, 80, 83.

84.

NU: 36.

Nu: -

(* 2)

(* 3)

III. Hiperperseverent

VIII. Exaltat

Da: 2,15, 24, 34, 37, 56, 68, 78,

DA: 10, 32, 54, 76.

Nu: 12, 46, 59.

Nu: -

(* 2)

(* 6)

IV. Nestăpânit DA: 8, 20, 30, 42, 52, 64, 74, 86.

IX. Anxios DA: 16, 27, 38, 49, 60, 71, 82.

NU. -

Nu: 5. (* 3)

(* 3) V. Hipertim

X. Emotiv

DA: 1, 11, 23, 33, 45, 55, 67, 77.

DA: 3, 13, 35, 47, 57, 69, 79.

Nu: (* 3)

Nu:

25.

(* 3)

Aşadar, dacă la întrebările 5, 12, 25, 31, 36, 46, 51, 53, 59 şi 65 subiectul subliniază NU, răspunsul este simptomatic şi va fi socotit drept DA.

Corectarea propriu-zisă a chestionarului se operează prin examinarea cu atenţie a răspunsurilor DA în care se înglobează şi NU – urile socotite drept DA.

COTAREA.

În continuare, se face un calcul simplu al frecvenţei

simptomelor pentru fiecare dintre cele 10 grupe, calcul care este uşurat prin marcarea prealabilă cu +. Semnele se adună, apoi se verifică din nou corectitudinea cotării, pentru a evita sărirea peste un răspuns; fapt care ar duce la modificarea rezultatului.

INTERPRETARE FACTORI I. FIREA DEMONSTRATIVĂ  capacitate normală de refulare;  laudă de sine;  activitate practică cu scop de a se impune;  autocompătimire;  hotărâri pripite;  mare adaptabilitate la oameni;  fantezie. În copilărie – citesc cu plăcere pentru alţii, egoişti, refulează cu uşurinţă, mincinoşi, amabilitate cu cei mari, pripeală. II. FIREA HIPEREXACTĂ III. FIREA HIPERPERSEVERENTĂ  perseverare anormală a afectului;  susceptibilitate;  se simte uşor jignit;  nu acceptă critica;  procentul subestimat al propriei valori;  gelozie;  ipohondrie;

 îndărătnic;  dezvoltare paranoică în urma alternanţei succes – eşec. IV. FIREA NESTĂPÂNITĂ  reacţionează impulsiv;  conformaţie atletică – preferă activitatea fizică;  schimbări dese de serviciu;  nu le plac investigaţiile medicale;  nu au scrupule morale;  mănâncă şi bea orice le place (alcoolici cronici şi prostituate);  la adolescenţă fug de acasă;  gândire lentă, greoaie;  povestesc detalii;  pedanţi;  pot trece de la indispoziţie la depresie şi de aici la suicid. V. FIREA HIPERTIMICĂ  veselie continuă;  nevoie de acţiune (de aceea sunt împrăştiaţi);  digresiuni în gândire (fugă de idei);  stabilesc uşor relaţii;  înclinaţie spre alcool (în combinaţie cu trăsătura demonstrativă). VI. FIREA DISTIMICĂ (TEMPERAMENT DEPRESIV)  serios;  conştiincios;  meditativ;  afectat de evenimentele triste ale vieţii;  imbold spre acţiune diminuat;  gândire lentă. VII. FIREA CICLOTIMICĂ  alternanţa stărilor hiper şi hipotimice (oscilaţie în funcţie de ambianţă şi teme de discuţie);  calomniază;  falsifică;  înşeală. VIII. FIREA EXALTATĂ  se entuziasmează şi disperă uşor;  dragoste pentru muzică, natură, religie, filozofie;

 un eşec îi face nefericiţi;  grijă excesivă pentru propria persoană;  sentimente nobile. IX. FIREA ANXIOASĂ A. La copii:  frică de: întuneric, furtună, câini şi injecţii. B. La adulţi:  nu se pot apăra (afirma) în cadrul unei dispute;  docili, uneori apare o supracompensaţie;  tendinţe la spaime;  tendinţe la ipohondrie.

PERSONALITATI ACCENTUATE “SMIESCHECK”

I. FIREA DEMONSTRATIVA Persoana se caracterizeaza printr-o mare capacitate de refulare. Aceasta o ajuta sa traiasca rolurile atat de intens incat, in cazurile de accentuare a acestei trasaturi, falsifica realitatea fara sa-si dea seama. Daca in limitele normalitatii demonstrativitatea se manifesta printr-o mare capacitate empatica, prin imaginatie, adaptabilitate, mobilitate a expresiei, in cazurile morbide se manifesta ca personalitate isterica cu insusirile : minciuna, inconsecventa, delincventa, etc. • capacitate normală de refulare; • laudă de sine; • activitate practică cu scop de a se impune; • autocompătimire; • hotărâri pripite; • mare adaptabilitate la oameni; • fantezie. În copilărie – citesc cu plăcere pentru alţii, egoişti, refulează cu uşurinţă, mincinoşi, amabilitate cu cei mari, pripeală. II. FIREA HIPEREXACTA

Se manifesta gradual, de la tendinte de hieprexactitate la psihopatia anancasta (nevroza obsesiva). Esenta – lipsa capacitatii de refulare (contrariul firii demonstrative). Apare tendinta de a chibzui totul pentru a inlatura orice posibilitate de greseala, sau pentru ca nu pot inlatura din conduita ideea ca poate exista o solutie mai buna. Nu sunt in stare sa refuleze teama, se inhiba si au greutati in activitate. Chestiunile de mica importanta nu il determina insa sa ia hotarari. La anancasti nu se poate lua hotarari nici cand exista toate premisele de a le lua. (contrar firii isterice) Mod de manifestare: • Hiperexactitatea (cand doar este accentuate) prezinta avantaje: hiperconstiinciozitate, meticulozitate, spirit de ordine, trasaturi ale personanei valoroase, poate ajunge la unele exagerari care ii complica viata, are – sens altruist, sens egoist (grija exagerata pentru propria-i bunastare), care in limite moderate este pozitiv, manifestandu-se prin : evitarea primejdiilor inutile, evitarea exceselor la bautura si fumat. Psihopatia anancasta (hiperexactitatea are o intensitate mare, psihopatica) prezinta dezavantaje: a. Capacitaea de decizie este prejudiciata b. Munca nu se mai desfasoara fluent (indoieli continue, verificari permanente, ramaneri in urma) c. Ii vine greu sa plece de la lucru d. Intoarceri pentru verificari e. Nelinistea persista si in timpul liber, al odihnei (nu se odihneste) f. Minutiozitate exagerata g. Grija excesiva de a evita accidentele h. Pierde mult timp i. O munca de raspundere ii creaza multe motive de teama. Pe fondul psihopatiei anancaste se poate dezvolta nevroza obsesiva. Nevroza anancasta (nevroza obsesiva) se caracterizeaza prin: • Luarea hotararilor este o problema chiar in lipsa pericolului. • Primejdia minima pare amenintatoare datorita nehotararii permanente asupra existentei sau nu a motivului de teama. Oscilarea intre cei doi poli ai framantarii da nastere fricii patologice a nevroticilor obasesivi, fricii pe care ei o considera neintemeiata fara a o putea invinge. • Incearca sa lupte impotriva obsesiei inca din perioada dezvoltarii afectului, dar deoarece capacitatea de refulare este insuficienta chiar lupta impotriva obsesiei creeaza obsesia, caci alternanta sporeste frica. Dezvoltarea obsesiva porneste de la prima ezitare atunci cand ar fi

necesara o hotarare. Urmatoarele ezitari in imprejurari similare fac sa creasca inhibitia mult peste punctual de plecare. • Se produc fixatii, in unele domenii subiectul nu se mai comporta normal (nu face ceea ce ar trebui sa faca, sau are o activitate pe care nu ar trebui sa o aiba). Prin dezvoltari obsesia se fixeaza unilateral. Cu cat nevroza obsesiva este mai inaintata cu atat e mai clara limitarea la un domeniu (individual nu mai are timp sa stea in cumpana la celelalte domenii).

Exemple de nevroze anancaste ( obsesiva) • Nevroza hipohondrica (teama patologica de a avea o boala serioasa). E determinata de imprejurari ca examene medicale care tin omul in indecizie. Nevrozele hipocondrice nu se pot delimita précis de nevrozele obsessive si se pot insoti un ape alta. Exemple de nevroze hipocondrice: • Cardiofobia – teama obsesiva de a avea o boala de inima • Nosofobia – teama de a fi bolnav • Ablutomania – tendinta obsesiva de a se spala pe maini pentru a inlatura urmele infime de murdarie, microbe. • La copii dezvoltarea anancasta presupune persistenta afectului (ori copiii nu prea au afecte persistente) si ca urmare ea nu are loc in copilarie. Doar in imprejurari prea persistente, ca nevroza obsesiva a parintilor, are loc si la copii. TERAPIE : Prin terapie se inlatura nevroza obsesiva, nu si hiperexactitatea. Terapia consta in sfatuirea persoanei de a lua masurile cerute de impuls si san u mai lupte impotriva impulsului. Sa nu mediteze prea mult cand are indoieli, ci sa treaca la actiune sau la un alt gand. Cu timpil persoana anancasta renunta singura la masurile exagerate. III. FIREA HIPERPERSEVERENTA Se manifesta gradual de la hiperperseverenta la firea paranoida. Esenta – perseverenta anormala a afectului. In general dupa ce a provocat reactii ( actul comportamental), sau cand gandul se indreapta in alte directii, dupa ce actul nu este posibil, afectul descreste lent, disparand dupa un timp. La hiperperseverent, estomparea are loc mai lent. Cand se gandeste la cele intamplate afectele reapar, putand si sa nu dispara saptamani, luni in sir, desi a fost alimentat de noi evenimente. Se manifesta in mod anormal in special afectele egoiste, datorita intensitatii proprii. Firea hiperperseverenta se manifesta intotodeauna cand sunt atinse interesele personale. Se formeaza afecte contra unor prejudicii sau acte de

opresiune, chiar daca obiectiv sunt neinsemnate. La prejudicii insemnate nu iarta poate niciodata, sunt ranchiunosi. Mod de manifestare:  Susceptibili, tendinta de a se simti jigniti usor  Setosi de prestigiu, resimt acut sentimental onoarei (de aceea se simt usor jigniti)  Suporta greu si prejudicial adus intereselor materiale  Sentimente egoiste mai intense  Au sentiment mai pronuntat al propriei valori  Ranchiunosi, nu iarta, nu uita jignirile  Sensibilitatea mai putin lezata in cazul sentimentului de dreptate (acest sentiment fiind mai putin profound decat sentimentele egoiste). Sub masca luptei pentru dreptate ei revendica de fapt un drept al lor, pe care il generalizeaza pentru a-i da mai multa forta evolueaza in sens pozitiv sau negative in general nu ajung sa se bbucure de stima, ambitiosi, ambitia ii indeamna la realizari positive, dar si pentru realizari prin discreditarea altora, a eventualilor concurenti, pentru combaterea a tot ce i se impotriveste.  perseverare anormală a afectului;  susceptibilitate;  se simte uşor jignit;  nu acceptă critica;  procentul subestimat al propriei valori;  gelozie;  ipohondrie;  îndărătnic;  dezvoltare paranoică în urma alternanţei succes – eşec. Firea paranoida - Perseverant, banuitor, neincrezator, neincredere generalizata, fara motiv exterior, izvorand din psihicul lor se simte mereu nedreptatit isi pierde increderea in oameni, idei fixe obsessive, vrea sa aiba intotodeauna dreptate, incapatanare, teama este prezenta ca si la anancasti (nu atat de frecvent apare si dezvoltarea hipocondrica), afectul sta pe primul plan. Aruncat din succese in insuccese, telul devine izvor de desfatare, incat ratiunea critica nu mai tine piept afectelor. Dorintele sunt luate drept realitati (se crede mare inventator), pierde din vedere alte teluri si se formeaza ideile prevalente, cu influenta dominanta se explica nu prin repetarea si insumarea experientelor de viata neplacute, ci prin alternanta dintre success si insucces. In aceste conditii poate aparea si la cel care nu este hiperperseverent. Afectele care ating o intensitate mare persisita timp indelungat, subjuga gandirea, ducand la idei prevalente, chiar idei fixe,

obsesive (paranoid inseamna tendinta spre idei fixe). Pot aparea dezvoltari paranoice cu character delirant (ca gelozia care deriva din oscilatia dintre speranta si teama, ce conduce la intensitatea afectului). IV. FIREA NESTAPANITA Se manifesta gradual de la firea nestapanita la psihopatia epileptoida (fara o adevarata legatura cu epilepsia). ESENTA: Pentru comportament sunt hotaratoare impulsurile, instinctele, sentimentele sin u considerentele rationale. Ratiunea e mai putin luata in seama. Se manifesta dorinte de descarcare nervoasa, resimtita mai mult fizic decat psihic. Manifestare: reactioneaza impulsive. Cand nu le convine ceva, isi arata nemultumirea prin mimica, cuvinte, formuleaza pretentii sau se retrag suparati. Se cearta pentru nimicuri cu sefii si colaboratorii, devin agresivi, trantesc lucrarea pe birou, isi dau demisia, nu se gandesc la urmari. Au incaierari cu oamenii pentru ca daca mania lor creste, cuvintele sunt urmate de fapte. Sunt mai iuti la fapte decat la vorbe. Nu se poate spune ca actiunile lor sunt pripite, ci mai degraba ca iritatia lor creste asa de mult in intensitate, incat presupune o descarcare. Dominarea de catre impulsuri se manifesta prin faptul ca:  Mananca si beau ce le place. Devin alcoolici, nestapaniti in domeniile sexuale (au raporturi sexuale foarte frecvente.psihopatele epileptoide in tinerete cedeaza usor, unele devin prostituate).  Inclinatie deosebita pentru munca fizica, care nu li se pare grea si in acest domeniu obtin rezultate mult mai bune decat altii. Ii supara mai degraba perturbarile din activitatea lor. Nestatornicia in viata profesionala se datoreaza starii de proasta dispozitie si iratibilitate. Isi schimba des serviciul.  Nu prea au tendinta de a vorbi, caci a vorbi inseamna a gandi, ceea ce nu le e caracteristic.  Fire greoaie, care nu permite o dezvoltare in ritm rapid a reactiilor affective. Afectele se umfla excesiv, in loc de a se intensdifica exploziv. Au o predispozitie spre ample manifestari de manie si mai putin pentru explozii bruste cum au colericii.  In timpul examenelor medicale sunt tacuti, morocanosi sin u raspund decat la strictul necesar. Examenele medicale sunt dezagreabile.  Nu prea au scrupul moral. Comit in imprejurari favorabile cu usurinta, acte necinstite, furturi. Crima premeditate nu le este caracteristica, ci numai cea sub forma violentei fizice. Adolescentii ataca fetele. Nu au intelegere pentru cerintele sociale pentru ca acestea reclama o

         



judecata mai profunda. Ei nu se gandesc decat prea putin la ceea ce depaseste prezentul. Manifesta fuga impulsive, din dorinta de a se departa de locul supararii. Manifesta fuga nemotivata (la adolescenti), fara motiv de moment. Au afecte. Cand sunt linistiti sunt grijulii cu copii lor, iubitori de animale, gata sa ajute. Violenta lor se datoreaza marii tensiuni affective sin u a lipsei de afecte. Conformatie atletica a corpului. Sunt foarte puternici (element de inrudire cu psihopatia epileptoida si epilepsia). Nu intotdeauna exista o astfel de conformatie a corpului. Gandire greoaie si lenta. In unele cazuri capacitatea de intelegere este mai scazuta (in special la psihopatii epileptoizi). Nu reusesc la testul de productivitate Mobilitate launtrica mica dovedita de gandirea lenta si greoaie si dezvoltarea in ritm lent a afectelor. Pedanterie (ordonati, constiinciosi, meticulosi, exacti). La epileptici este mai pronuntata. Amanuntire exagerata a naratiei, dau detalii multe sin u reusesc decat cu greu sa spuna esentialul. Starile depressive apar la unele personalitati nestapanite si pot duce la sinucideri. Epileptoizii fata de actele savarsite de ei manifesta insensibilitate pentru ca nu le e specifica refelctia. O buna inteligenta mai poate sa mai atenueze cate ceva, darn u mult atunci cand vine in contact cu pornirile impulsive. Ceea ce isi propun in clipa de ratiune este rasturnat prin exploziile affective.

Influentarea prin educatie este dificila pentru ca educatia se adreseaza personalitatii constiente, sin u sferei impulsurilor. Cu maturizarea personalitatii apare o ameliorare in autocontrolul impulsurilor si tentatiilor. Cele trei trasaturi: comportament greoi, insuficienta stapanirii de sine si exagerata detaliere a gandirii pot san u fie prezente concomitant. La nestapaniti si epileptoizi trasaturile caracteristice se reliefeaza deosebit de puternic in copilarie.

V. FIREA HIPERTIMICA Se manifesta gradual de la hipertimie la hipomanie. Manifestare:  Combinatie intre veselie - viata privita sub latura placuta, ca fiind placuta, trecandu-se usor peste necazuri.  dorinta de actiune - care poate duce la realizari de valoare, inventii, inovatii.  nevoia de a vorbi - sociabili, de aceea inclinatia de a bea ca urmare a numarului mare de prieteni. In reuniuni sunt antrenanti, cu umor, nu plictisesc, au teme noi de discutie.  Digresiune in gandire – insotite de bogatia de idei, stimulatoare pentru munca productive, dar care pot duce si la fuga de idei. Componentele comportamentului hipertimic care se refera la afectivitate, gandire si vointa nu coexista intotdeauna in acelasi grad. In general sunt egale ca si in cazul hipomaniei. HIPOMANIACII:  Combinatie intre veselie – care constituie in acest caz o primejdie, caci lucrurile sunt tratate cu usurinta, cu superficialitate. Lipseste simtul datoriei, lipsesc remuscarile, apar usor abateri de la estetica.  Isi pericliteaza reputatia si situatia materiala.  Veselia se transforma frecvent in iritabilitate, nevoia de actiune – in masura excesiva duce la activitate febrile dar sterile, indivizii sunt imprastiati.  Digresiune in gandire – care conduce la fantezi cu idei nerealiste. VI. FIREA DISTIMICA Se manifesta in grad inalt ca temperament subdepresiv. Gravitatea depresiunii psihice nu merge in paralel cu gravitatea evenimentului, fiind accentuate firea distimica. MANIFESTARE:  Afectati in mai mare masura de evenimente triste din viata decat de cele vesele. Evenimentele zguduitoare pot duce la depresiune reactiva - cand starea de depresiune este accentuate , de lunga durata.  Serioasi din fire, tinuta etica serioasa.  Inboldul spre actiune este diminuat  Gandirea este lenta  In reuniuni participa putin la conversatii  In prim plan apar sentimente contrare tendintelor egoiste.

Firea distimica este mai accentuate la adulti. VII. FIREA LABILA Se manifesta gradual de la firea labila la cea ciclotimica, iar in gradul cel mai inalt sub forma bolii maniaco-depresive. ESENTA:  Alternanta starii hipertimice cu starea distimica .  Gravitatea depresiunii nu merge in parallel cu gravitatea evenimentului, fiind accentuate de fire  Atmosfera graduala a mediului poate duce la efecte oscilante. La ciclotimici fara motive exterioare se trece de la un pol la altul, dar se trece alte ori si datorita evenimentelor exterioare. MANIFESTARE:  Evenimentele fericite conduc la hipertimie cu intregul sau tablo – veselie, dorinta de a actiona, de a vorbi, digresiune in gandire.  Evenimentele triste conduc la depresiune cu incetineala in gandire si actiune. VIII. FIREA EXALTATA Se manifesta gradual de la firea exaltata la temperamental anxios – fericit (psihopatie). ESENTA:  Exaltatii reactioneaza intens la evenimente. Evenimentele imbucuratoare provoaca repede extazul, cele triste conduc la disperare MANIFESTARE:  Firea lor se asociaza mai putin cu egoismul si mai mult cu altruismul  Manifesta dragoste fata de oameni, bucurie pentru prosperitatea lor, care pot atinge intensitate mare. Au sentimente nobile.  Sunt mai puternice impulsurile din sfera aspiratii – inclinatii (dragoste pentru muzica, arta, natura, sport, filozofie, religie). Se emotioneaza pentru ele pana la extaz. Din randul lor fac parte in mare masura artistii, poetii, caci raportul afectiv dintre indivizi si arta e mai puternic, fiind prezenta sensibilitatea afectiva. Firile artistice se descurca greu in viata pentru ca nu sunt inarmate pentru a face fata cerintelor brutale ale vietii.

 Reactia la celalalt pol e provocata de cauze banale. Pot fi profund nefericiti din cauza unor banalitati. Frica si frica pentru propria persoana pot deveni excesive. Teama este deosebit de susceptibila de accentuare devenind coplesitoare, pentru sentimente egoiste acest lucru nu este valabil.  Disperarea profunda poate duce la sinucidere. IX. FIREA ANXIOASA MANIFESTARE: • LA COPII: frica se manifesta atat de intens incat domina intreaga personalitate. Copiilor anxiosi :  Le este frica seara singuri in pat  Le este frica de intuneric  Le este frica de caini  Le este frica de furtuna  Le este frica de alti copii si de aceea sunt persecutati de acestia  Le este frica de profesori. • LA ADULTI: frica este mai putin vizibila, sunt incapabili de a se afirma in cazul divergentei de opinii cu alte persoane, cand intampina atitudini mai energice dau inapoi, devin timizi, manifesta docilitate si timiditate, determinate de observarea anxioasa a mediului (teama), manifesta timiditate anancasta, deriva din nesiguranta launtrica, provenita din faptul ca propriul lor comportament si-l stiu sub observatie (jena), manifesta supracompensatie prin atitudine sigura de sine sau aroganta, dar acestea sunt voite, artificiale. Din timiditatea anxioasa poate sa apara atitudinea de incredere in ceilalti, prin care se incearca obtinerea comportamentului lor favorabil. • LA FEMEI: timiditatii i se adauga tendinta spre spaima, ori ca reflectare a ceva ori ca frica resimtita subit. Tendinta spre spaima, pe masura ce e mai clara, conduce la certitudinea unei hiperiritabilitati a sistemului nervos vegetative, si care prin intermediul sistemului nervos al inimii poate sa intensifice si frica. FIREA EMOTIVA ESENTA: reactii de mare sensibilitate – cu prag scazut de declansare) si profunzime in sfera sentimentelor subtile. Numai

evenimentul ca atare exercita influenta asupra sentimentelor. Intensitatea sentimentelor merge mana in mana cu gravitatea evenimentelor exterioare. MANIFESTARI:  Sunt impresionati de sentimentele din domeniul spiritual, nu si de cele grosolane  Reactiile affective nu sunt exaggerate sin u progreseaza atat de rapid ca la exaltati.  Reactioneaza mai putin vehement, mai sentimental  Cauze minore duc la sentimente profunde, sentimentele altruiste mai puternice decat cele egoiste  Simt mila mai repede, se induioseaza mai repede, sunt mai accesibile bucuriile produse de arta si natura  Mimica lor tradeaza firea afectiva  Le dau lacrimile usor la filme, la povestiri triste, le dau usor lacrimile de bucurie sau induiosare O trauma psihica poate produce depresiune reactiva (ca urmare a sensibilitatii afective) si care poate duce la tentative de sinucidere. Gravitatea depresiunii merge parallel cu gravitatea evenimentelor exterioare. Nu are predispozitie deosebita pentru depresiune. Se bucura mai repede si mai intens decat altii. COPIII SUNT ANXIOSI.

CHESTIONARUL H. SCHMIESCHEK INSTRUCŢIUNI Citiţi cu multă atenţie, fiecare întrebare şi răspundeţi bifând cu un „X” pe DA sau pe NU în foaia de răspuns pe care aţi primit-o. 1. În general, sunteţi un om voios şi fără griji? 2. Sunteţi sensibil (ă) la jigniri? 3. Vă dau, uneori, repede lacrimile? 4. După ce aţi terminat cu bine o treabă oarecare, vi se întâmplă, câteodată, să vă îndoiţi, totuşi, că aţi făcut bine şi nu aveţi linişte până când nu vă convingeţi încă o dată? 5. În copilărie, aţi fost atât de îndrăzneţ (îndrăzneaţă) ca şi ceilalţi (celelalte) de o vârstă cu dv.? 6. Dispoziţia dv. este schimbătoare – de la mare voioşie la mare deprimare? 7. De obicei, într-o reuniune amicală, sunteţi în centrul atenţiei celorlalţi? 8. sunt zile în care, fără motiv aparent, sunteţi îmbufnat (ă) şi iritat (ă), încât este mai bine să nu vi se adreseze nimeni? 9. Credeţi că sunteţi o persoană serioasă? 10.

Sunteţi în stare să vă entuziasmaţi puternic?

11.

Sunteţi foarte întreprinzător (întreprinzătoare)?

12.

Uitaţi uşor când cineva v-a jignit?

13.

Sunteţi foarte milos (miloasă)

14.

Atunci când puneţi o scrisoare la cutie, obişnuiţi să controlaţi,

cu mâna, dacă scrisoarea a intrat cu adevărat? 15. buni?

Aveţi ambiţia ca, la locul de muncă, să faceţi parte din cei mai

16.

Vă este frică (sau v-a fost, când eraţi copil) de furtună şi de

câini? 17.

Cred despre dv., unii oameni, că sunteţi puţin pedant (ă)?

18.

Dispoziţia dv. depinde, ea, de întâmplările prin care treceţi?

19.

Sunteţi totdeauna agreat (ă), simpatizat (ă) de către toţi

cunoscuţii dv.? 20.

Aveţi, uneori, stări de nelinişte şi de tensiune (încordare)

puternice? 21.

De obicei, vă simţiţi apăsat (ă) de ceva, deprimat (ă)?

22.

Aţi avut, până acum, crize de plâns, sau crize nervoase (şoc

nervos)? 23.

Vă vine greu să staţi pe scaun timp mai îndelungat?

24.

Când cineva v-a făcut o nedreptate, luptaţi energic pentru

interesele dv.? 25.

Sunteţi în stare să tăiaţi un animal?

26.

Vă supără faptul că, acasă, perdeaua sau faţa de masă sunt

puţin cam strâmbe şi le îndreptaţi imediat? 27.

Când eraţi copil, vă era frică să rămâneţi seara singur (ă)

acasă? 28.

Vi se schimbă des dispoziţia fără motiv?

29.

În activitatea dv. profesională, sunteţi totdeauna printre cei mai

capabili? 30.

Vă înfuriaţi repede?

31.

Puteţi fi, câteodată, cu adevărat exuberant (ă), voios (voioasă)?

32.

Puteţi uneori să trăiţi un sentiment de fericire deplină?

33.

Aţi fi de acord să fiţi invitat (ă) la o reuniune veselă?

34.

De obicei, spuneţi oamenilor în mod deschis părerea dv.?

35.

Vă impresionează cumva dacă vedeţi sânge?

36.

Vă place o activitate cu mare răspundere personală?

37.

Sunteţi înclinat (ă) să interveniţi pentru oameni cărora li s-a

făcut o nedreptate? 38.

Vă simţiţi prost când vă duceţi în pivniţa (cămara) întunecoasă?

39.

Vă plac mult activităţile care trebuie făcute încet şi foarte exact

– în locul celor care pot fi făcute repede şi fără migală? 40.

Sunteţi o persoană sociabilă?

41.

La şcoală, vă plăcea (vă place) să spuneţi (să recitaţi) poezii?

42.

Aţi fugit vreodată de acasă, când eraţi copil?

43.

Vi se pare grea viaţa?

44.

Vi s-a întâmplat să fiţi tulburat (ă) de conflicte sau de supărări,

încât v-a fost imposibil să vă mai duceţi la lucru? 45.

S-ar putea spune despre dv. că, în general, nu vă pierdeţi prea

repede buna dispoziţie atunci când aveţi un insucces (când nu vă reuşeşte ceva)? 46.

Dacă v-a jignit cineva, faceţi dv. primul pas spre împăcare?

47.

Vă plac mult animalele?

48.

Vă întoarceţi, uneori, din drum ca să vă convingeţi că, acasă

sau la locul de muncă, totul este în regulă şi că nimic nu se poate întâmpla? 49.

Sunteţi câteodată chinuit (ă) de o frică nelămurită că dv. sau

rudelor dv., li s-ar putea întâmpla ceva rău? 50.

Credeţi că dispoziţia dv. depinde de starea vremii?

51.

V-ar displăcea cumva să vă urcaţi pe o scenă şi să vorbiţi în

faţa publicului? 52.

Când cineva vă necăjeşte rău de tot şi cu intenţie, aţi fi în stare

să vă ieşiţi din fire şi să vă încăieraţi? 53.

Vă plac mult petrecerile?

54.

Vă simţiţi adânc descurajat (ă) când aveţi decepţii?

55.

Vă place o muncă unde dv. trebuie să organizaţi mult?

56.

În mod obişnuit, urmăriţi cu tărie scopul pe care vi l-aţi propus,

chiar dacă întâmpinaşi multă rezistenţă? 57.

Poate să vă influenţeze într-atât un film tragic, încât să vă dea

lacrimile? 58.

Vi se întâmplă să adormiţi cu greutate, pentru că vă gândiţi la

problemele zilei sau ale viitorului? 59.

Ca şcolar, aţi suflat colegilor, sau i-aţi lăsat să copieze după

dv.? 60.

V-ar displăcea să treceţi prin cimitir, în întuneric?

61.

Sunteţi peste măsură de grijuliu (grijulie)ca, acasă la dv.,

fiecare lucru să aibă un loc al lui? 62.

Vi se întâmplă, câteodată, să mergeţi seara la culcare şi

dimineaţa să vă sculaţi prost dispus (ă) şi apăsat (ă), stare care să dureze câteva ore? 63.

Puteţi să vă adaptaţi uşor la situaţiile noi?

64.

Aveţi uneori dureri de cap?

65.

Râdeţi des?

66.

Faţă de oamenii pentru care nu aveţi consideraţie, vă puteţi

purta foarte prietenos, încât ei să nu observe adevărata dv. părere despre ei? 67.

Sunteţi o persoană vioaie, plină de viaţă?

68.

Suferiţi mult din pricina nedreptăţii?

69.

Sunteţi un categoric prieten al naturii?

70.

Întrucât nu sunteţi chiar atât de sigur (ă) – aveţi obiceiul ca,

atunci când plecaţi de acasă, sau mergeţi la culcare, să controlaţi totdeauna încă o dată starea unor lucruri (de pildă: dacă gazul este închis, dacă aparatele electrice sunt scoase din priză, dacă uşile sunt încuiate etc.)? 71.

Sunteţi sperios (sperioasă)?

72.

Vi se poate schimba dispoziţia în urma consumării alcoolului?

73.

Colaboraţi, sau aţi colaborat, cu plăcere, în tinereţea dv., la

cercuri teatrale de amatori? 74.

Vă este câteodată foarte dor de depărtări?

75.

În mod obişnuit, priviţi viitorul cu pesimism?

76.

Vi se poate schimba atât de puternic dispoziţia, încât să aveţi,

uneori, un mare sentiment de bucurie, pentru ca, apoi, să cădeţi întro stare grea de amărăciune? 77.

Vă vine uşor să creaţi bună dispoziţie într-o societate, într-o

reuniune? 78.

De obicei, rămâneţi multă vreme supărat (ă)?

79.

Sunteţi foarte puternic impresionat ( ă) de suferinţa altor

oameni? 80.

În mod obişnuit, în caietele de şcoală, scrieţi încă o dată o

pagină dacă se întâmplă să faceţi o pată de cerneală?

81. mult

Se poate spune că, în general, vă arătaţi faţă de oameni, mai prudent

(ă)

şi

bănuitor

(bănuitoare),

decât

încrezător

(încrezătoare)? 82.

Aveţi des vise cu spaime?

83.

Sunteţi, câteodată, terorizat (ă) de gândul că, fiind pe peronul

unei gări, să vă aruncaţi înaintea trenului împotriva voinţei dv.? Sau, când priviţi la o fereastră, la etaj, să vă aruncaţi în gol? 84.

În mod obişnuit, deveniţi vesel (ă) într-un loc plăcut?

85.

În general, vă debarasaţi (vă scăpaţi) uşor de problemele

apăsătoare şi nu vă mai gândiţi la ele? 86.

Când consumaţi alcool, deveniţi, de obicei, impulsiv (ă)?

87.

În discuţii, sunteţi mai degrabă zgârcit (ă) la vorbă, decât

vorbăreţ/vorbăreaţă? 88.

Atunci când trebuie să colaboraţi la o reprezentaţie teatrală, aţi

putea să vă însuşiţi atât de bine şi cu atâta dăruire rolul, încât pe scenă să uitaţi complet că sunteţi un altul? DACĂ AŢI TERMINAT, NU REVENIŢI ASUPRA ÎNTREBĂRILOR, CI PREDAŢI IMEDIAT CAIETUL.

CHESTIONAR SCHLMIESCHEK Numele _____________________ __________________________ Vârsta _________ _______________ Nr. DA item 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29.

NU

Nr. DA item 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58.

NU

Prenumele Data examinării

Nr. DA item 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88.

NU