Cea Mai Veche Gramatică A Limbii Române [PDF]

Zitiervorschau

• Cea mai veche gramatică a limbii române (rămasă în manuscript) este "Gramatica românească a lui Dimitrie Eustatievici (1757). • Cea mai veche gramatică a limbii române (tipărită) este Elementa lingue dacoromanae sive valahicae a lui Samuil Micu şi Gheorghe Şincai, Viena, 1780. • Cea mai veche gramatică a limbii române tipărită în Ţara Românească este cea a lul Ienăchiţă Văcărescu, publicată la Râmnicu Vâlcea (şi la Viena), 1787. • Primul tratat important (prin modul de tratare a problemelor şi prin simplificarea scrierii cu alfabetul chirilic) al gramaticii limbii române a fost publicat de către Ion Heliade-Rădulescu, Sibiu, 1828. • Cea dintâi gramatică istorică a limbii române a fost scrisă de Timotei Cipariu, 1854. • Prima gramatică ştiinţifică a limbii române a fost Gramatica română a lui H. Titkin, 1891 Prima încercare a unei gramatici comparative a limbii române a făcut-o Ioan Manliu cu lucrarea Gramatica istorică şi comparativă a limbii române pentru cursul superior, (1894) În 1860 şi 1862 se adoptă în mod oficial alfabetul latin, dar, contrar propunerii lui Ion Heliade Rădulescu, a fost preferat principiul etimologic pentru scrierea limbii române. Una dintre lucrările importante din această perioadă a fost Dicţionarul limbii române scris între 1871 şi 1876 de August Treboniu Laurian şi Ioan C. Massim, într-o ortografie latinizantă. Lucrarea a fost criticată de Ovid Densusianu în Istoria limbii române (1901) pentru încercarea de epurare a vocabularului de toate elementele nelatine, proces în care autorii au făcut şi greşeli cauzate de necunoaşterea etimologiei unor cuvinteÎn anii care au urmat s-a dus o intensă luptă de argumente între intelectualii care susţineau principiul fonetic (printre care Aron Pumnul) şi cei care considerau că scrierea oficială, etimologică, este cea mai potrivită pentru limba română (reprezentaţi de Timotei Cipariu).