CDL - MV - Clasa A X-A - Programa - Sisteme de Mentenanta [PDF]

  • Author / Uploaded
  • magda
  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

CURRICULUM pentru

clasa a X-a

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ Calificarea: MECANIC AUTO

Stagii de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală

MODULUL V: SISTEME DE MENTENANŢĂ

2017

Date de identificare a CDL: 1. Instituţia de învăţământ: Colegiul Tehnic „Dumitru Mangeron” Bacău 2. Denumirea

operatorului

economic/instituţiei

partenere:

S.C.

DEDEMAN

AUTOMOBILE S.A. Bacău 3. Titlul CDL-ului: Sisteme de mentenanţă 4. Tipul CDL-ului: aprofundare/extindere 5. Profilul/Domeniul de pregătire profesională: Mecanică 6. Calificarea profesională: Mecanic auto 7. Clasa: a X-a 8. Număr ore: 270 9. Autorii: 

Colegiul Tehnic „Dumitru Mangeron” Bacău

-

prof. dr. ing. Mitică MANEA;

-

m.i. Costică PARÂNG. 

S.C. DEDEMAN AUTOMOBILE S.A. Bacău

- ing. Ghilasă Adrian

2

1. Notă de prezentare a. Denumirea calificării: Mecanic auto b. Nivelul de pregătire: Nivel 3 c. Numărul de ore alocat modulului: Modulul are alocat un numărul de 270 ore/an (total ore/an = 9 săptămâni x 5 zile/săptămână x 6 ore/zi = 270 ore/an), conform planului de învăţământ, din care: - 150 ore/an - laborator tehnologic; - 120 ore/an - aplicaţii practice. d. Scopul modulului: aprofundare/extindere e. Rolul CDL-ului: Modulul „Sisteme de mentenanţă” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-ul corespunzător calificării profesionale de nivel 3 Mecanic auto, din domeniul de pregătire profesională Mecanică, sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior (S.P.P. – calificarea Mecanic auto – nivel 3, O.M.E.C.Ş. nr. 4121 din 13.06.2016, Anexa nr. 2). f. Situaţiile de învăţare care răspund nevoilor de formare identificate împreună cu operatorul economic: În cadrul acestui modul, conform cu conţinuturile necesare identificare pentru a fi parcurse, vor fi dobândite rezultatele învățării specifice Unităţilor de rezultate ale învăţării tehnice specializate: -

URI 7 – Pregătirea automobilului pentru exploatare; URI 8 – Întreţinerea şi repararea automobilelor.

g. Scurtă descriere a nevoilor de formare cărora le răspunde CDL-ul: Mecanicul auto se ocupă în principal cu diagnosticarea disfuncţionalităţilor autovehiculelor, efectuarea lucrărilor de întreținere şi reparație la mecanismele autovehiculului/motorului, etanșarea sistemelor (ungere, răcire, alimentare cu combustibil), executarea lucrărilor de întreținere şi reparație la punți şi suspensii, la sistemul de direcție, la sistemul de frânare, la sistemul de transmisie, oferirea de consultanţă de specialitate altor persoane din cadrul organizației, clienților şi terților, precum şi cu asigurarea cu piese de schimb şi materiale a locului de muncă.

-

-

Mecanicul auto trebuie să aibă următoarele deprinderi şi competenţe: aplicarea de metode tehnologice eficiente, care asigură o productivitate ridicată la locul de muncă; respectarea graficelor de lucru pentru buna desfăşurare a ansamblului de lucrări; gestiunea corectă a materialelor luate în primire în mod direct sau indirect; interpretarea desenelor tehnice şi respectarea succesiunii operaţiilor de lucru; respectarea normelor de calitate în vigoare la executarea lucrărilor; nu se admit abateri privind calitatea materialelor utilizate, lipsă de certificate de calitate sau de agremente tehnice, etc. respectarea normelor de protecție a muncii la desfășurarea lucrărilor din ateliere; respectarea măsurilor pentru prevenirea şi stingerea incendiilor în atelier.

Mentenanţa, preventivă sau corectivă, reprezintă totalitatea operațiilor de întreținere şi reparare a unui sistem tehnic şi constituie un obiectiv deosebit de important pentru domeniul automobilelor. Pentru mecanicul auto mentenanţa cuprinde organizarea, disciplina şi controlul operațiilor de întreținere în scopul menținerii unor sisteme tehnice, autovehiculelor în cazul de faţă, la nivelele maxime de operativitate, siguranță, exactitate şi rentabilitate în condițiile unei exploatări tehnice cu costuri cât mai reduse (fără a se afecta exploatarea comercială) şi urmărește 3

reducerea până la eliminarea (ideal) a acestor lucrări fără a se diminua capacitatea optimă de îndeplinire a sarcinilor. Tendinţele actuale din perspectiva construcţiei, operării şi mentenanţei automobilului sunt concentrate pe soluţii şi perspective largi pentru rezolvarea unor cerințe care se impun tot mai acut, legate de: siguranţa în trafic, economicitate, fiabilitate, confort şi protecţia mediului. Creșterea performanţelor automobilelor şi simplificarea componentelor mecanice ale acestora a fost posibilă prin: - creșterea ponderii componentelor electrice şi electronice în construcția automobilului. Implementarea electronicii aduce îmbunătățirea tuturor funcțiilor automobilului pornind de la managementul electronic al motorului, al transmisei fluxului de putere, stabilității şi rotației șasiului, siguranței active şi pasive, până la coordonarea confortului şi comunicației cu exteriorul. - creşterea ponderii şi performanţelor sistemelor de acţionare pneumatice/electropneumatice, hidraulice/electrohidraulice sau hibride în detrimentul sistemelor de acționare mecanice; - tendința ca automobilul să conțină cât mai mulți senzori şi actuatori conectați la un sistem electronic centralizat, care intervine automat şi efectuează corecturile necesare pentru o funcționare optimă şi sigură. În aceste condiţii mecanicul auto va trebui să deţină competenţele necesare pentru operarea, diagnosticarea şi mentenanţa necesare sistemelor de acţionare, de comandă şi de conducere din componenţa automobilului. Stagiile de pregătire practică se pot desfăşura în laboratoarele şi atelierele de instruire practică din cadrul Colegiului Tehnic „Dumitru Mangeron”, caz în care conţinuturile prevăzute vor fi parcurse sub îndrumarea profesorului de specialitate, sau la operatorul economic/instituţia publică parteneră, caz în care conţinuturile prevăzute vor fi parcurse sub îndrumarea maistrului instructor, cu participarea nemijlocită a reprezentanţilor acestuia, scopul fiind contextualizarea învăţării în funcţie de priorităţile angajatorilor. Curriculum-ul are drept scop dobândirea de către elevi a unor competenţe suplimentare faţă de cele propuse prin curriculum-ul „Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală” şi aprofundarea cunoştinţelor deja obţinute, necesare înţelegerii modulelor de specialitate din anul trei al şcolii profesionale, dar şi la viitorul loc de muncă şi ţine cont de calificarea care va fi dobândită la sfârşitul studiilor şcolii profesionale. Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective. Modulul oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe de bază în legătură cu identificarea elementelor constructive, descrierea funcţionării, tehnici de operare, diagnosticare şi de mentenanţă ale sistemelor de acţionare ale automobilului în special, respectiv cu identificarea elementelor constructive şi descrierea funcţionării automobilului, în general. Prin structură şi conţinut CDL - ul va extinde orizontul ocupațional al elevilor, precum şi extinderea şi aprofundarea competenţelor tehnice generale şi specializate. Se recomandă prezentarea aspectelor teoretice într-un procent de 20% din totalul orelor, iar în restul orelor să se propună lucrări de laborator şi /sau aplicaţii practice. Elevii vor lucra sub supravegherea şi îndrumarea profesorului inginer sau a maistrului instructor care vor urmări formarea competenţelor propuse. Profesorul inginer şi maistrul instructor au obligaţia de a folosi materialul didactic adecvat fiecărei teme în mod judicios, precum şi standardele şi normele în vigoare.

4

Pentru atingerea competenţelor practice din prezentul modul, se vor realiza activităţi de învăţare cu caracter practic aplicativ: exerciţii de simulare, exerciţii practice, demonstraţie cu participare, modelare, urmarea unor instrucţiuni. 2. Tabel de corelare dintre rezultatele învăţării şi conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării propuse spre aprofundare/extindere URI 7 – Pregătirea automobilului pentru exploatare URI 8 – Întreţinerea şi repararea automobilelor Cunoştinţe Abilităţi Atitudini

7.1.1. 7.1.2. 7.1.3.

7.2.1. 7.2.2. 8.2.13. 8.2.14. 8.2.15.

7.3.1. 7.3.2. 8.2.11. 8.2.12. 8.2.13.

Conţinuturile învăţării

1. Sisteme de acţionare ale automobilului 1.1. Structura şi rolul sistemelor de acţionare ale automobilelor. Sisteme de acţionare mecanice, electrice, pneumatice, hidraulice 1.1.1. Schema bloc a sistemelor de acţionare 1.1.2. Rolul funcţional al subsistemelor componente 1.1.3. Parametrii de funcţionare şi parametrii energetici ai sistemelor de acţionare 1.1.4. Simboluri şi notaţii specifice componentelor din schema bloc 1.1.5. Elemente specifice de reglare, comandă şi protecţie 1.1.6. Legături funcţionale între componentele sistemului de acţionare. 1.2. Sisteme de reglare automată din componenţa automobilului 1.2.1. Generalităţi - schema de principiu a unui sistem de reglare automat; - clasificarea sistemelor de reglare automată; - mărimile care intervin în schema de principiu

Situaţii de învăţare

Laborator tehnologic: - exerciţii aplicative şi practice de identificare, demontare/montare, de analiză constructivă şi funcţională a mecanismelor, sistemelor, instalaţiilor şi echipamentelor sistemelor de acţionare ale automobilului; - exerciţii aplicative de comparare a principiilor constructive şi funcţionale ale unor componente auto din cadrul sistemelor de acţionare ale automobilului; - exerciţii de extragere din documentaţia tehnică pusă la dispoziţie a valorilor parametrilor generali ai automobilului şi a parametrilor caracteristici regimurilor de funcţionare a componentelor sistemelor de acţionare ale automobilului. Instruire practică: - exerciţii de utilizare a documentaţiei tehnice puse la dispoziţie pentru localizarea unor componente ale sistemelor 5

a unui sistem de reglare automată: de intrare (de referinţă), de reacţie, abaterea, de comandă, de execuţie (de reglare), de ieşire, perturbaţii; - componentele sistemului de reglare automată: rol, elemente constructive, funcţionare, alegerea din cataloage: traductoare de intrare şi de reacţie, elemente de comparaţie, regulatoare automate, elemente de execuţie. 1.2.2. Sisteme de reglare automată din componenţa automobilului: - SRA pentru reglarea temperaturii, reglarea presiunii, reglarea debitului, reglarea unghiului de avans la aprindere, reglarea unghiurilor de avans ale distribuţiei, reglarea unghiului de avans la injecţie, reglarea debitelor, etc. – rol, scheme de principiu, părţi componente, rolul funcţional al componentelor, sistemului de reglare automată, parametri tehnici supravegheaţi; - punere în funcţiune, reglare/testare, întreţinere, diagnosticare, remediere. 1.3. Senzori, traductoare şi actuatori din componenţa automobilului 1.3.1. Senzori şi traductoare - rolul, structura şi

de acţionare auto pentru diferite categorii şi mărci de vehicule rutiere, identificarea legăturilor funcţionale cu alte componente, stabilirea tipului constructiv şi a principalelor caracteristici; - lucrări complexe de demontare/montare şi înlocuire a unor componente ale sistemelor de acţionare ale automobilului pentru diferite categorii şi mărci de vehicule rutiere.

6

caracteristicile senzorilor şi traductoarelor; - senzori de proximitate: rol, tipuri, utilizare, conectare mecanică şi energetică, disfuncţionalităţi; - traductoare în tehnologia auto pentru măsurarea poziţiei elementelor mecanice, temperaturii, presiunii, nivelului, debitului, turaţiei, compoziţia chimică a gazelor de eşapament. 1.3.2. Actuatori auto: rol, clasificare, parametrii tehnico-funcţionali, instalare mecanică şi energetică, simbolizare, diagnosticare, operare, întreţinere şi remediere - motoare electrice de curent continuu; - electromagneţi; - actuatori neconvenţionali (piezoelectrici); - cilindri pneumatici; - cilindri hidraulici. 1.4. Sisteme de acţionare din componenţa automobilelor: rol, scheme bloc, citirea schemelor din documentaţia tehnică a automobilelor, componenţă si funcţionare, montare şi demontare, întreţinere, reglare, diagnosticare şi remediere. 1.4.1. Sisteme de acţionare mecanice - frâna de mână; - mecanismul de acţionarea direcţiei şi transmisia direcţiei; - sisteme de acţionarea pompelor mecanice. 7

7.1.8.

7.2.3. 8.2.13. 8.2.14. 8.2.15.

7.3.2. 7.3.3. 8.2.11. 8.2.12. 8.2.13.

1.4.2. Sisteme de acţionare electrice - sistemul de pornire cu demaror electric; - sistemul de acţionare electric al ventilatoarelor; - închidere centralizată a uşilor; - acţionarea electrică a geamurilor şi a pavilionului; - reglarea electrică a poziţiei scaunelor, a oglinzilor retrovizoare. 1.4.3. Sisteme de acţionare hidraulice - sistemul de frânare hidraulic; - ambreiajul hidraulic; - suspensia activă; - instalaţia hidraulică de acţionare a platformei basculante; - servofrâne; - servodirecții. 1.4.4. Sisteme de acţionare pneumatice - sistemul de frânare pneumatic; - sisteme de acţionare pneumatice ale uşilor de acces în autovehicule; 1.4.5. Sisteme de acţionare mixte - sisteme de acţionare ale distribuţiei variabile; - cutia de viteză automată. 2. Documentaţia tehnică a automobilului utilizată la diagnosticarea, mentenanţa şi repararea automobilului 2.1. Cartea tehnică a automobilului. 2.2. Cărţi tehnice şi prescripţii privind utilizarea mijloacelor de lucru destinate activităţilor

- exerciţii de extragere din documentaţia tehnică pusă la dispoziţie a valorilor parametrilor generali ai automobilului şi a parametrilor caracteristici regimurilor de funcţionare a componentelor sistemelor de acţionare ale automobilului. - exerciţii de utilizare a 8

7.1.12.

7.2.7. 7.2.10. 7.2.12. 8.2.13. 8.2.14. 8.2.15.

8.1.1. 8.1.2. 8.1.3. 8.1.4. 8.1.5.

8.2.1. 8.2.2. 8.2.3. 8.2.4. 8.2.5. 8.2.6. 8.2.7. 8.2.8.

8.1.6. 8.1.7.

8.2.9. 8.2.10.

7.3.2. 7.3.3. 7.3.4. 7.3.5. 7.3.6. 7.3.7. 7.3.8. 7.3.9. 7.3.10. 7.3.11. 8.3.11. 8.3.12. 8.3.13. 8.3.1. 8.3.2. 8.3.4. 8.3.11. 8.3.12. 8.3.13.

8.3.5. 8.3.6.

de testare, diagnosticare, întreţinere şi reparare a automobilelor. 2.3. Normative de întreţinere şi reparare. 2.4. Norme şi proceduri interne de service auto. 2.5. Diagrame de diagnosticare. 2.6. Manual de întreţinere şi reparare furnizate de producător. 2.7. Extragerea din documentaţia tehnică a valorii parametrilor generali ai automobilului şi parametrilor funcţionali ai sistemelor de acţionare în diferite regimuri (optimale, limită, de avarie). 3. Sistemul lucrărilor de mentenanţă ale automobilelor

documentaţiei tehnice puse la dispoziţie pentru localizarea unor componente ale sistemelor de acţionare auto pentru diferite categorii şi mărci de vehicule rutiere, identificarea legăturilor funcţionale cu alte componente, stabilirea tipului constructiv şi a principalelor caracteristici;

4. Elementele sistemului de diagnosticare ale automobilului si ale sistemelor de acţionare ale acestuia 4.1. Parametri de diagnosticare. 4.2. Mijloace tehnice, metode şi proceduri de evaluare şi de diagnosticare. 4.3. Evaluarea preliminară a defectelor sistemelor de acţionare ale automobilului (identificare, cauze, remediere). 5. Lucrări de reparaţie simple ale sistemelor de

- exerciţii aplicative şi practice de identificare, demontare/montare, de analiză constructivă şi funcţională a mecanismelor, sistemelor, instalaţiilor şi echipamentelor sistemelor de acţionare ale automobilului

- lucrări complexe de demontare/montare şi înlocuire a unor componente ale sistemelor 3.1. Întreţinerea tehnică de acţionare ale zilnică (curentă). automobilului pentru 3.2. Întreţinerea tehnică diferite categorii şi mărci periodică (Ip1 şi Ip2). de vehicule rutiere. 3.3. Revizia tehnică periodică (RT1 şi RT2). 3.4. Revizia tehnică sezonieră (RTS).

- lucrări complexe de 9

7.1.13. 7.1.14. 8.1.8. 8.1.9.

8.2.13. 8.2.14. 8.2.15.

8.3.7. 8.3.8. 8.3.9. 8.3.10. 8.3.11. 8.3.12. 8.3.13.

7.2.8. 7.2.9. 8.2.11. 8.2.12. 8.2.13. 8.2.14. 8.2.15.

7.3.7. 7.3.8. 7.3.10. 7.3.11.

acţionare ale automobilelor 5.1.Pregătirea automobilului în vederea realizării intervenţiilor la sistemele de acţionare 5.2. Lucrări de reparaţii simple ale sistemelor de acţionare ale automobilelor: 5.2.1. Sisteme de acţionare electrică 5.2.2. Sisteme de acţionare hidraulică 5.2.3. Sisteme de acţionare pneumatică 5.2.4. Sisteme de acţionare mixte 6. Norme de tehnica securităţii muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor specifice atelierelor de service auto

demontare/montare şi înlocuire a unor componente ale sistemelor de acţionare ale automobilului pentru diferite categorii şi mărci de vehicule rutiere.

6.1. Norme de sănătate şi securitate în muncă 6.2. Norme de prevenire şi stingere a incendiilor 6.3. Norme de protecţia mediului

3. Lista minimă de resurse materiale

-

-

-

Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse minime: fişe de instructaj NSSM şi PSI, fişe de documentare, caietul de practică (jurnal de practică, fişe de observaţie, fişe de lucru, studii de caz, fişe tehnologice, îndrumări pentru realizarea şi susţinerea proiectelor şi pentru completarea portofoliului de practică), cărţi tehnice ale automobilelor furnizare de producător, cataloage de componente, manuale de întreţinere şi reparaţii, reviste de specialitate; computer, videoproiector, manual, suporturi de curs/aplicative (audio-video), softuri educaţionale; componente, subansambluri şi ansambluri ale sistemelor de acţionare ale automobilelor (organe de maşini ale transmisiilor mecanice, surse de energie electrică, compresoare/sisteme de producere şi preparare ale aerului comprimat, pompe hidraulice/grupuri hidraulice, elemente de reglare, comandă şi control, motoare electrice, motoare pneumatice, motoare hidraulice, sisteme de acţionare mecanice, electrice, pneumatice, hidraulice şi mixte, senzori, traductoare, elemente de comparaţie, regulatoare automate, etc.; standuri şi echipamente specializate pentru studiul sistemelor de acţionare (stand pentru studiul conectării, funcţionării, reglării şi comenzii motoarelor de curent continuu; stand pentru studiul conectării, funcţionării, reglării şi comenzii electromagneţilor; stand pentru studiul conectării, funcţionării, reglării şi comenzii senzorilor de proximitate; stand pentru 10

-

-

studiul conectării, funcţionării, reglării şi comenzii actuatorilor neconvenţionali; stand pneumatic / electropneumatic; stand hidraulic / electrohidraulic); mostre şi / sau modele de sisteme sau părţi componente ale automobilelor; mijloace de testare şi diagnosticare: rotametre, debitmetre, analizoare de gaze şi opacimetre, manometre, stroboscoape, turometre, termometre, mijloace pentru măsurarea, şi verificarea dimensională, vâscozimetre, dispozitiv cu riglă pentru verificarea ambreiajului, aparate pentru verificarea şi reglarea jocurilor unghiulare, ampermetre, voltmetre, ohmmetre, lămpi de control, dwell-metru, osciloscoape, luxmetre, testere şi scanere auto, standuri şi echipamente de măsurare şi / sau de reglare computerizată, (stand cu role, stand de diagnosticare a pompelor de injecţie şi a injectoarelor, maşini de echilibrat roţi, standuri de frânare cu role, stand pentru ridicarea caracteristicilor de oscilaţie a amortizoarelor, stand cu plăci, echipamente pentru verificarea şi reglarea geometriei direcţiei, testere pentru verificarea instalaţiei de aprindere, standuri de verificare ale electromotoarelor de pornire şi ale alternatoarelor); SDV-uri, utilaje şi echipamente pentru întreţinerea şi repararea automobilelor (truse de scule, elevatoare, cricuri, macarale, suporturi, redresoare şi roboţi pentru pornirea motoarelor, recuperatoare de ulei, echipamente pentru reglarea geometriei direcţiei, echipamente pentru aer condiţionat, tehnică de testare şi scanare a defectelor, etc.).

4. Sugestii metodologice Conţinuturile programei modului „Sisteme de mentenanţă” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi nivelul iniţial de pregătire. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrului didactic care predă conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care se lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul „Sisteme de mentenanţă” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura: - în laboratoarele şi atelierele de instruire practică din cadrul Colegiului Tehnic „Dumitru Mangeron”, dacă sunt respectate condiţiile stabilite prin metodologia de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional; - în atelierele de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus. Pentru achiziţionarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului „Sisteme de mentenanţă”, se recomandă câteva exemple de activităţi practice: - exerciţii de utilizare a documentaţiei pentru extragerea valorilor unor parametri, pentru înţelegerea construcţiei şi funcţionării, pentru efectuarea reglajelor, pentru realizarea graficelor de mentenanţă; - lucrări practice de determinare sau monitorizare a unor parametri de diagnosticare (puterea efectivă a motorului, consumul de combustibil, nivelul de zgomot, gradul de poluare, etanşeităţi, jocul dintre culbutori şi supape, presiunea de refulare a pompelor, avansul de aprindere, unghiul Dwell, variaţiile tensiunilor în circuitul primar şi cel secundar al instalaţiei de aprindere, lungimea arcului, nivelul şi densitatea electrolitului, tensiunea pe element, curenţi şi tensiuni, presiuni şi debite, forţe şi cupluri, viteze liniare şi turaţii, puteri, rezistenţe electrice ale înfăşurărilor maşinilor electrice (alternator, demaror, actuatori electrici, etc.), zgomote în organele transmisiei, jocuri între pinioanele elementelor transmisiei, cursa liberă a pedalei de ambreiaj, jocul liber al volanului, unghiurile de poziţie ale roţilor de direcţie şi 11

pivoţilor, cursa liberă a pedalei de frână, forţa de frânare, dezechilibrul relativ între forţele de frânare, eficacitatea frânării, jocuri şi zgomote între elementele punţilor, deformaţiile elementelor suspensiei, profilul benzii de rulare, etc.); - lucrări practice de mentenanţă ale sistemelor de acţionare ale automobilului (verificarea sistemelor de acţionare mecanice, electrice, pneumatice, hidraulice şi mixte, schimbarea/completarea fluidelor de lucru, reglări, demontări ale subansamblelor şi pieselor care necesită operaţii de întreţinere/înlocuire, operaţii de spălare şi curăţare a motorului şi a sistemelor de acţionare/automobilului, operaţii de control, de ungere, de strângere şi reglaj a ansamblurilor sistemelor de acţionare/automobilelor, lucrări de control şi reglare ale sistemelor de acţionare, etc.); - lucrări practice de identificare şi remediere a defecţiunilor sistemelor de acţionare ale automobilelor. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale ale fiecărui elev. Acestea vizează următoarele aspecte: - aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; - îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, lucrul individual, tehnica muncii cu fişe, etc.) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.; - folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la metode concrete, potrivite competenţelor din modul; - însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă. Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - exerciţii de documentare din diferite surse (cataloage de materiale şi mijloace de lucru utilizate la diagnosticarea, întreţinerea şi repararea sistemelor de acţionare ale automobilelor, internet, documentaţia tehnică furnizată de producători, reprezentanţe sau unităţi de service); - vizite de documentare la agenţii economici cu obiect de activitate în domeniul mentenanţei şi reparării autovehiculelor sau cu parc propriu de autovehicule; - studii de caz asupra diferitelor tehnici şi tehnologii de punere în funcţiune, reglare, testare, diagnosticare, întreţinere şi reparare a sistemelor de acţionare ale automobilelor; - vizionări de materiale video; - discuţii. Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării. 5. Sugestii privind evaluarea Evaluarea va reprezenta partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea va urmări măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardul de pregătire profesională. Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare. Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se 12

impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la SPP. Caracteristicile evaluării vor fi: - validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate); - fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii); - aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele existente şi la timpul disponibil); - credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure de încredere publică); - compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea eficientă); - flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite standardele naţionale). Evaluarea va fi un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde (nimic mai puţin, nimic mai mult). Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă precizate în SPP. Evaluarea va putea fi: a. în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării; - instrumentele de evaluare vor fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice; - planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp; - va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în SPP pentru fiecare rezultat al învăţării; - propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: fişe de observaţie, fişe test, fişe de lucru, fişe de autoevaluare, teste de verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice, lucrări practice. b. finală, realizată printr-o lucrare cu caracter practic, aplicativ şi integrat la sfârşitul stagiului de practică şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Pentru evaluarea finală propunem următoarele instrumente de evaluare: - proiectul (individual sau în grup), prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport; - studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări/document electronic care se referă la un anumit proces tehnologic; - lucrarea practică, prin care elevul demonstrează nivelul de pregătire teoretică şi practică şi prin care se scoate în evidenţă măsura în care s-au format competenţele cheie şi competenţele tehnice din SPP; - portofoliul. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluarea formativă şi la final cea sumativă pentru verificarea dobândirii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o singură dată. 13

Criterii şi indicatori de realizare şi ponderea acestora: Nr . crt .

1.

2.

3.

Criterii de realizare şi ponderea acestora

Primirea şi planificarea sarcinii de lucru

Realizarea sarcinii de lucru

Prezentarea şi promovarea sarcinii realizate

Indicatorii de realizare şi ponderea acestora

Completitudinea şi corectitudinea informaţiilor extrase din documentaţia tehnică în vederea planificării şi realizării sarcinii de lucru. 35% Stabilirea operaţiilor de pregătire a automobilului şi a resurselor necesare în conformitate cu procedurile interne. Planificarea lucrărilor de revizie tehnică a sistemelor de acţionare în conformitate cu normativele în vigoare. Corectitudinea localizării componentelor sistemelor de acţionare ale automobilului şi identificării legăturii funcţionale cu alte componente. Respectarea indicaţiilor din documentaţia tehnică, a termenelor şi a cerinţelor de calitate în executarea tuturor etapelor şi operaţiilor presupuse de sarcina de lucru. 50% Utilizarea raţională a resurselor şi reciclarea deşeurilor rezultate. Utilizarea corectă a echipamentelor de lucru, cu respectarea normelor de sănătatea şi securitatea muncii. Corectitudinea informaţiilor furnizate în vederea facturării. Completarea corectă a documentelor de lucru. Asigurarea unui funcţionări optime a sistemelor de acţionare ale automobilului şi a unei stări de curăţenie corespunzătoare înainte de predarea automobilului către client. Utilizarea corectă a termenilor de specialitate în 15% prezentarea performanţelor sistemelor de acţionare ale automobilului şi lucrărilor realizate, explicarea devizului şi consilierea clientului. Justificarea alegerii metodelor şi mijloacelor de lucru pentru rezolvarea sarcinii primite. Argumentarea soluţiilor de rezolvarea a problemelor presupuse de rezolvarea sarcinii primite

20%

50%

30%

10%

20%

10% 10%

15% 15% 20%

40%

30% 30%

14

6. Bibliografie 1. Alina Melnic, Auxiliar curricular – Diagnosticarea automobilului, Bucureşti, 2007. 2. Alina Melnic, ş.a., Auxiliar curricular – Întreţinerea şi repararea automobilelor, Bucureşti, 2009. 3. Alina Melnic, ş.a., Auxiliar curricular – Testarea automobilului, Bucureşti, 2008. 4. Alina Melnic, ş.a., Auxiliar curricular – Testarea şi diagnosticarea automobilului, Bucureşti, 2004. 5. Alexandru-Grigore Pisoschi, ş.a., – Cunoaşterea generală a autovehiculelor, Tipografia Universităţii din Craiova, 2002 Angela Osain, ş.a., Auxiliar curricular – Exploatarea instalaţiilor electrice ale mijlocului de transport, Bucureşti, 2009. 6. Angela Osain, ş.a., Auxiliar curricular – Exploatare tehnică a mijloacelor de transport, Bucureşti, 2008. 7. Angela Osain, ş.a., Auxiliar curricular – Măsurări specifice domeniului auto, Bucureşti, 2004. 8. Stroe Dana, ş.a., Auxiliar curricular – Instalaţii hidropneumatice, Bucureşti, 2008. 9. Bârsan Octavian, ş.a., Auxiliar curricular – Lucrări de întreţinere şi reparaţii, Bucureşti, 2008. 10. Ecaterina Marinescu, Auxiliar curricular – Construcţia şi funcţionarea automobilului, Bucureşti, 2005. 11. Creţu Emilia, Auxiliar curricular – Conducerea automobilului, Bucureşti, 2005. 12. Mariana Iancovici, ş.a., Auxiliar curricular - Organizarea şi coordonarea activităţilor de reparare a automobilelor, Bucureşti, 2004. 13. Ovidiu Câmpian, ş.a., – Noţiuni de bază privind cunoaşterea automobilelor, Editura Universităţii Transilvania Braşov, 2004 14. Papp Mihai-Andrei şi Hareza Lilian-Mihai, Auxiliar curricular - Acționări pneumatice şi electropneumatice, Bucureşti, 2004 15. Pavelescu Simona, ş.a., Auxiliar curricular - Sisteme mecanice, pneumatice şi hidraulice ale automobilului, Bucureşti, 2008 16. Pintea Mihaela, Auxiliar curricular – Sisteme de automatizare, Bucureşti, 2006. 17. Simona Pavelescu, Auxiliar curricular – Organizarea şi coordonarea întreţinerii automobilelor, Bucureşti, 2004. 18. Pârvulescu Crenguţa Manuela, Auxiliar curricular – Revizia şi întreţinerea echipamentelor hidropneumatice, Bucureşti, 2009. 19. Chivu Viorel, ş.a., Auxiliar curricular – Reviziile tehnice ale automobilelor, Bucureşti, 2004. 20. Bălăşoiu Tatiana, Auxiliar curricular – Sisteme de acţionare, Bucureşti, 2004. 21. Marian Pavelescu, ş.a., Auxiliar curricular – Sisteme şi instalaţii electromecanice ale automobilelor, Bucureşti, 2004. 22. Guzu Elena Luminiţa , ş.a., Auxiliar curricular, Traductoare, Bucureşti, 2004. 23. Gheorghe Frăţilă, ş.a., - Automobile. Cunoaştere, întreţinere şi reparare, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2008. 24. M.E.N.C.Ş. – C.N.D.I.P.T. – Anexa la OMENCŞ nr. 4151 din 13.06.2016 – Standard de Pregătire Profesională – Calificarea profesională: Mecanic auto, nivel 3, Domeniul de pregătire profesională: Mecanică, 2016. 25. O.M.E.N.C.Ş. nr. 5033 din 29.08.2016 privind aprobarea metodologiei de organizare şi funcţionare a învățământului profesional de stat. 26. O.M.E.C.T. nr. 4338/09.06.2008 referitor la aprobarea Reperelor metodologice privind elaborarea curriculumului în dezvoltare locală în învăţământul profesional şi tehnic. 27. www.e-automobile.ro/ 28. *** - Norme interne şi de service auto

15

29. *** - Cărţi tehnice ale automobilelor, manuale de întreţinere şi reparaţii, cataloage de componente.

16