Biodetectia Judiciara [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU” MASTERAT ŞTIINŢE PENALE

PSIHOLOGIE JUDICIARĂ

REFERAT BIOTETECŢIA JUDICIARĂ

Lect.univ.dr.TATU ANGELA Cursanţi DUŢĂ ELVIS-INOCENŢIU ANUL I

1

CUPRINS

SECŢIUNEA I Importanţa ştiinţifică a biodetecţiei judiciare

pag.3

SECŢIUNEA A II-A Reglementare juridică

pag.6

SECŢIUNEA A III-A Mijloacele tehnice de detectare a comportamentului simulat

pag.8

SECŢIUNEA A IV-A Organizarea şi desfăşurarea testării la poligraf

pag.10

SECŢIUNEA A V-A pag.13 Componenta fiziologică şi cibernetică a biodetecţiei judiciare SECŢIUNEA A VI-A Valoarea probantă a rezultatelor obţinute cu tehnicile de Detectare a comportamentului simulat

pag.15

BIBLIOGRAFIE

pag.17

2

SECŢIUNEA I

IMPORTANŢA ŞTIINŢIFICĂ A BIODETECŢIEI JUDICIARE

Folosirea comportamentului

mijloacelor

simulat

tehnico-ştiinţifice

reprezintă

o

încercare

în

depistarea

de

a

stabili

sinceritatea sau nesinceritatea unei persoane , în calitatea sa de învinuit sau

inculpat . Particularitatea

principală

a

metodei

de

biodetecţie

judiciară de tip experimental constă în faptul că este o formă activă de intervenţie umană în desfăşurarea fenomenelor psihologice de conştiinţă , al cărui rezultat este sporirea cunoştinţelor în cauza aflată pe

rol , verificând

şi

omologând , la

nivelul

experimentului ,

cunoştinţele , respectiv plusul de informaţie pe care îl oferă . Biodetecţia judiciară este un act deliberat conştient , îndeplinit pe baza unor anticipări , ipoteze sau simple presupuneri care vizează obiective precis determinate1 .

1. Tudorel Butoi şi Ioana Teodora Butoi „Psihologie judiciară” , Editura Fundaţiei România de mâine , 2001 , pag.298 ;

3

Acest experiment presupune , în primul rând un moment de concepţie , care implică elaborarea unei versiuni ce va fi suficientă pentru

depistarea

Elaborarea

acestor

comportamentului versiuni

este

simulat de

mare

al

persoanei

importanţă

în

testate . reuşita

experimentului , întrucât , prin conlucrarea strânsă dintre organul judiciar şi

psihologul

examinator , se

realizează

selectarea , analiza

şi

interpretarea datelor legate de infracţiunea săvârşită ,conducând mai apoi la întocmirea lotului de întrebări ce vor fi adresate de psihologul examinator

persoanei

testate , în

cazul

de

faţă

învinuitului

sau

inculpatului2 . Lotul de întrebări va fi alcătuit din întrebări de control , neutre şi relevante . Efectele întrebărilor sunt concretizate în răspunsuri de „da” sau „nu” şi constituind astfel materialul de interpretare şi concluzii . Necesităţile practice evidente au determinat o serie de încercări de găsire a unor tehnici prin care să se detecteze cu precizie şi obiectivitate principalele modificări cauzate de tensiunea psihică , modificări care nu pot fi depistate printr-o simplă observaţie vizuală . Primul aparat specializat de „detectare de minciuni” (lie detector) a fost construit în anul 1925 , în S.U.A. , de Larsen . Ulterior au fost concepute aparate tot mai perfecţionate , care însă detectează emoţia , nu şi cauza acestuia . Aceste tehnici de investigare se bazează, în esenţă , pe următoarele elemente : a). în momentul simulării individul prezintă o serie de manifestări emoţionale ; 2. Tudorel Butoi şi Ioana Teodora Butoi „Psihologie judiciară” , Editura Fundaţiei România de mâine , 2001 , pag.298 ;

4

b). persoana ascultată nu-şi poate controla în întregime aceste manifestări emoţionale . Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emoţionale 3 , folosiţi de actualele tehnici de detectare a sincerităţii sau nesincerităţii sunt consecinţa unor procese fiziologice ( cauzate de tensiunea psihică specifică) , cum ar fi : a). modificările activităţii cardiovasculare , manifestate în ritmul şi amplitudinea pulsului , precum şi în tensiunea arterială ; b). modificarea caracteristicilor normale ale respiraţiei care , în prezenţa emoţiei , devine neregulată şi mai grea ; c). modificarea rezistenţei electrice a pielii , denumită reacţia electrodermică (R.E.D.) ; d). modificarea caracteristicilor normale ale vocii , funcţia fonatorie influenţată de schimbarea tremurului fiziologic al muşchiului aparatului fonorespirator ; e). modificarea caracteristicilor scrierii , îndeosebi în privinţa vitezei de execuţie şi a presiunii , care se poate accentua sau reduce La aceste modificări produse de tensiunea emoţională li se adaugă o anumită tensiune musculară (crisparea) , temperatura corpului şi comportamentul ocular . De asemenea , un alt indicator important al tensiunii psihice îl reprezintă activitatea electrică a scoarţei cerebrale înregistrată sub formă de electroencefalograme .

3. Bogdan Tiberiu „Probleme de psihologie judiciară” , Editura ştiinţifică ,Bucureşti , 1979 , pag . 69;

5

SECŢIUNEA A II-A

REGLEMENTARE JURIDICĂ Biodetecţia judiciară este un procedeu care respectă integral onoarea , demnitatea , integritatea fizică şi psihică a persoanelor testate , valori juridico-morale consacrate prin Constituţia României . Metoda este în slujba adevărului şi justiţiei , se bazează pe respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi se integrează în concepţia Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului , care în art.11 precizează : 1). Orice persoană acuzată de comiterea unui delict are dreptul să fie presupusă nevinovată , până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale 4 . 2). Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau în momentul când au fost comise un act cu caracter penal conform dreptului naţional sau internaţional 5. De asemenea , nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decât aceea care este aplicată , în momentul când a fost săvârşit actul cu caracter penal . Textul art.11 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului juxtapune două drepturi fundamentale ale omului , şi anume : 4 - 5. Declaraţia O.N.U. , art.11 ;

6

- la punctul 1 : dreptul persoanei acuzate de comiterea unui delict de a fi presupusă nevinovată , până la stabilirea în mod definitiv a culpabilităţii sale . - la punctul 2 : dreptul persoanei acuzate de a fi beneficiara absolut necondiţionată a legalităţii încriminării , legalităţii pedepsei şi neretroactivităţii legii penale , precum şi cu a principiului legii mai blânde sau favorabile . Aceste drepturi se regăsesc şi în legislaţia penală a României , care îşi are geneza în norma juridică , principiu potrivit căruia , în mod universal , răspunderea juridică , oricare ar fi natura ei , se întemeiază pe fapte . Atunci când este vorba de răspunderea juridică penală, faptele trebuie să fi fost incriminate la data săvârşirii lor . Aducând drept argumente textul art.11 al Declaraţiei O.N.U. , cât şi juxtapunerea acestor drepturi care se regăsesc şi în legislaţia penală a României , putem concluziona că biodetecţia judiciară nu poate fi considerată , nici prin conţinut , nici prin formă şi nici prin tehnica pe care o utilizează , ca fiind o procedură care încalcă prezumţia de nevinovăţie şi mijloacele legale de căutare a probelor . Din punct de vedere procesual penal , în conformitate cu art.64 C. pr. pen. care prevede mijloacele de probă admise în legislaţia noastră , înregistrarea poligrafică nu face parte din mijloacele de probă , după cum nu se înscrie nici printre modalităţile de ascultare a învinuitului sau inculpatului , prevăzute de art.69-72 C. pr. pen. Cu toate acestea , detectarea nesincerităţii prin mijloacele menţionate mai sus , reprezintă o metodă valoroasă de investigare extrajudiciară , care oferă indicii preţioase în conturarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni. 7

SECŢIUNEA A III-A

MIJLOACELE TEHNICE COMPORTAMENTULUI SIMULAT

DE

DETECTARE

A

Dintre mijloacele tehnico-ştiinţifice de detectare a tensiunii emoţionale , folosite în diverse ţări , de către organele de cercetare penală , sunt considerate următoarele 6: a). poligraful ; b). detectorul de stres emoţional în voce ; c). detectorul de stres emoţional în scris . Poligraful , cunoscut şi sub denumirea de „detector de minciuni” , este folosit frecvent în Franţa , Germania , S.U.A. , Spania , Japonia , inclusiv în ţara noastră . Este un instrument care înregistrează , sub forma grafică , tensiunea arterială şi pulsul , dereglările respiraţiei , rezistenşa electrodermică şi modificările fiziologice

tipice stărilor de

stres psihologic . Înregistrarea se face pe o bandă de hârtie specială , prin intermediul unor pârghii prevăzute cu peniţe care descriu trasee specifice , din interpretarea cărora se pot deduce momentele de tensiune ale persoanei ascultate . Detectorul de stres emoţional în voce (p.s.e.) are ca dată de apariţie perioada anilor 1970 , în Statele Unite ale Americii . Mai este cunoscut şi sub denumirea de „Dektor” . 6.Al.Roşca – Psihologia generală – Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , Ediţia 1986 ;

8

Dektorul se foloseşte împreună cu poligraful . Indicatorul fiziologic

folosit

pentru

detectarea

tensiunii

psihice

îl

reprezintă

microtremurul , determinat de stările specifice vocii . Detectorul de stres emoţional în scris este un dispozitiv anexă al poligrafului , care înregistrează , tot sub forma grafică , modificările intervenite în scrisul unei persoane aflate într-o stare de tensiune psihică . Acest dispozitiv înregistrează trei caracteristici ale scrierii: timpul de latenţă , durata scrierii răspunsului şi presiunea scrierii . Este necesar a se respecta câteva condiţii referitoare la testare , şi anume: încăperile în care se face testarea să fie amenajate special , să fie izolate fonic , să asigure confortul necesar acestui gen de examinare. În camerele de testare nu se vor instala telefoane , sonerii sau dispozitive de semnalizare luminoasă , întrucât orice zgomot , orice intervenţie din afară influenţează negativ desfăşurarea testării .

9

SECŢIUNEA A IV-A

ORGANIZAREA POLIGRAF

ŞI

DESFĂŞURAREA

TESTĂRII

LA

Procesul de desfăşurare al testării la poligraf cuprinde trei etape importante , şi anume : 1). pregătirea ; 2). testarea propriu-zisă ; 3) interpretarea rezultatelor . Pregătirea testării este o operaţie care necesită studierea materialului cauzei în părţile care privesc pe cel ascultat şi cunoaşterea personalităţii acestuia . In plus , este absolut necesar un examen medical, una din condiţiile obligatorii de testare , fiind integritatea stării psihice şi fizice . O altă cerinţă este şi aceea ca persoana care urmează să fie examinată

să nu fi fost supusă anterior

unor interogări

îndelungate . Bineînţeles că testarea nu se poate face decât cu consimţământul scris al persoanei care va fi examinată . Între pregătirea testării şi testarea propriu-zisă există o etapă intermediară , numită dialogul pre-test . Dialogul pre-test oferă celui testat explicaţii referitoare la principiile de funcţionare ale aparatului , ale drepturilor pe care le are în legătură cu procedeul testării . După

10

ce se cere consimţământul de testare , se face un instructaj privind modul de comportare pe timpul examinării . Printre altele , subiectul trebuie să stea relaxat în scaun , să fie atent la întrebările adresate şi să răspundă cu „da” sau „nu” . A doua etapă o constituie testarea propriu-zisă . Această operaţiune constă în formularea de întrebări scurte , clare şi precise , la care persoana testată va răspunde cu „da” sau „nu” . Întrebările , de regulă , sunt pregătite anterior efectuării testării şi pot fi clasificate în : a). întrebări neutre , pentru liniştirea subiectului ; b). întrebări de control , pentru stabilirea răspunsurilor afirmative şi negative sincere , necesare comparării cu răspunsurile la întrebările critice ; c). întrebări cu conţinut afectogen , referitoare direct la faptă şi la împrejurările cauzei cercetate . De regulă , un chestionar conţine până la 10 întrebări . Întrebările sunt aduse la cunoştinţa celui examinat , însă nu în ordinea în care vor fi adresate . Această modalitate creează posibilitatea ca întrebările să fie înţelese foarte exact . Ultima etapă a desfăşurării testării la poligraf constă în interpretarea

diagramei

7

, adică

a

rezultatelor

testării . Această

operaţiune se efectuează pe baza comparării caracteristicilor de traseu ale răspunsurilor sincere la întrebări neutre ( fără conţinut afectogen ) şi la răspunsurile nesincere cu caracter de control , cu răspunsurile nesincere la întrebările cu conţinut afectogen . 7. Tudorel Butoi şi Ioana Teodora Butoi „Psihologie judiciară” , Editura Fundaţiei România de mâine , 2001 , pag. 3O4 ;

11

Se vor constitui astfel , modele de răspunsuri sincere şi nesincere , care vor servi drept comparaţie cu răspunsurile date la întrebările relevante cu conţinut afectogen . Rezultatele acestor testări vor fi interpretate astfel încât să se asigure un plus de siguranţă în depistarea elementelor caracteristice de nesinceritate din răspunsurile date la întrebările cu conţinut afectogen .

12

SECŢIUNEA A V-A

COMPONENTA FIZIOLOGICĂ ŞI CIBERNETICĂ A BIODETECŢIEI JUDICIARE Relevanţa în biodetecţia judiciară este dată de abaterea de la normal a traseelor funcţiilor testate, adică crearea vârfurilor de tensiune în funcţia biocurenţilor, treptele în traseele respiratorii sau linia dreaptă determinată de un stop respiratoriu elongat, iadeşuri ori depăşirea liniilor de bază în traseele puls-tensiune, precum şi în alte aspecte semiologice caracteristice biodiagramelor 8. Pentru expertul psiholog, componenta fiziologică îndeplineşte o funcţie transdisciplinară de la fiziologie la psihologie având în vedere că zona psihologică nu poate fi investigată nemijlocit, ci şi prin fiziologie. În mod cert, fiziologicul reflectă starea psihologicului, calmul sau alerta. În cadrul experimentelor la biodetector, de obicei al celor având ca obiect identificarea autorilor de infracţiuni, au apărut vârfuri de tensiune de diferite înălţimi, evident la întrebări diferite, dar toate fiind în legătură cu infracţiunea supusă investigaţiei. Experimentele

de

biodetecţie

judiciară

sunt

experimente

psihofiziologice în esenţa lor, identice cu cele practicate de psihofiziologie, dar adaptate la necesităţile depistării comportamentelor simulate şi

ale

8. Tudorel Butoi şi Ioana Teodora Butoi „Psihologie judiciară” , Editura Fundaţiei România de mâine , 2001 , pag. 3O6 ;

13

obţinerii probelor necesare procesului penal şi înfăptuirii justiţiei 9. Din perspectiva finalităţii sale, biodetecţia judiciară urmăreşte obţinerea efectului biofeedback, urmând apoi procesul logico-juridic al conversiunii sale în mijloace de probă. Cheia întregului sistem de psihobiodetecţie judiciară se află în sanctuarul psihologiei cibernetice şi al logicii cibernetice. Circuitul cibernetic are în vedere binomul inaparenţei pe care îl rezolvă prin condiţionarea operantă a celor două categorii de câmpuri bioinformaţionale esenţiale pentru biodetecţie: - câmpul bioinformaţional de natură obiectivă; - câmpul bioinformaţional de natură subiectivă; Câmpurile bioinformaţionale constituie biodiograma cazului, care poate fi definită ca reflectarea grafică a parametrilor fiziologici, corespunzători stării psihice a subiectului testat, în raport cu întrebările relevante, neutre şi de control. Întrebările investigatorii nu sunt concepute pentru depistarea complexului de vinovăţie a subiectului testat, ci a unor elemente de fapt care,

pentru

ipoteza

nerecunoaşterii

săvârşirii

infracţiunii,

permit

identificarea unor situaţii de stres la nivelul psihicului testat ce deschid calea spre probe de netăgăduit, contribuind la mărturisiri complete din partea acestuia care, la rândul lor, se articulează într-un probatoriu concludent. Întrebările investigatorii, intercalate între ăntrebările incriminatorii, de control şi neutre, sunt specifice fiecărui tip de infracţiune. 9. Tudorel Butoi şi Ioana Teodora Butoi „Psihologie judiciară” , Editura Fundaţiei România de mâine , 2001 , pag. 3O8 ;

14

SECŢIUNEA A VI-A

VALOAREA OBŢINUTE

CU

PROBANTĂ

TEHNICILE

A DE

REZULTATELOR DETECTARE

A

COMPORTAMENTULUI SIMULAT

Concluziile desprinse în urma testării cu ajutorul tehnicilor de tip poligraf vizează detectarea nesincerităţii învinuitului sau inculpatului. Totuşi , din punct de vedere psihologic , se apreciază că înregistrările poligrafice sunt relativ imperfecte , indicatorii utilizaţi în detecţia nesincerităţii „fiind dependenţi de manifestările emotive , de forma în care se manifestă simularea şi de calea periferică a evidenţierii ei 10. Există factori de natură să influenţeze negativ detecţia simulării , care pot apărea şi la persoane sincere , inocente : -nervozitatea excesivă , determinată de frica de a fi bănuit pe nedrept sau de a descoperi o altă vină , care nu constituie obiectul anchetei -stările fiziologice proaste , cum sunt cele specifice bolilor cardiovasculare , dereglărilor respiratorii , infecţiilor -deficienţe psihice , în special debilitatea mintală , precum şi nevrozele şi psihozele -insensibilitatea emotivă ________________________________________________________________________ 10. Emilian Stancu „Criminalistică” , Editura All Beck , Bucureşti ,1999 , vol.II ,pag.152 ;

15

Din punct de vedere procesual penal , în conformitate cu art.64 C.pr.pen. care prevede mijloacele de probă admise în legislaţia noastră , înregistrarea poligrafică nu face parte din mijloacele de probă , după cum nu se înscrie nici printre modalităţile de ascultare a învinuitului sau inculpatului , prevăzute de art.69-72 C.pr.pen. Cu toate acestea , detectarea nesincerităţii prin mijloacele menţionate mai sus , reprezintă o metodă valoroasă de investigare extrajudiciară , care oferă indicii preţioase în conturarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni. Rezerva cu privire la încadrarea tehnicilor de stabilire a emoţiei ( considerată tipic pentru un comportament simulat ) în categoria mijloacelor de probă şi la folosirea lor ca atare , este determinată nu atât de faptul că legea nu le prevede , ci , mai ales , de posibilitatea producerii unor erori care şi în număr redus pot prejudicia grav valori sociale 11 . Tehnicile de detectare menţionate , aşa cum s-a subliniat , permit stabilirea gradului de emoţie la aplicarea unui stimul afectogen , nu a cauzei acesteia , starea de tensiune psihică fiind numai un indiciu al problemei nesincerităţii .

11. T.Bogdan „Probleme de psihologie judiciară” , Editura Ştiinţifică , Bucureşti , 1979 , pag.l87;

16

BIBLIOGRAFIE

1.Tudorel Butoi şi Ioana Teodora Butoi -PSIHOLOGIE JUDICIARĂ, Editura Fundaţiei România de mâine , 2001; 2.Bogdan Tiberiu – PROBLEME DE PSIHOLOGIE JUDICIARĂ – Editura Ştiinţifică , Bucureşti , Ediţia 1979 ; 3.Al.Roşca – PSIHOLOGIA GENERALĂ – Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , Ediţia 1986 ; 4.Emilian Stancu – CRIMINALISTICĂ – Editura All Beck , Bucureşti , Ediţia 1999 ; 5.CODUL PENAL ROMÂN – Editura Moroşan , Bucureşti , Ediţia 2004 ; 6.CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ ROMÂN – Editura Moroşan , Bucureşti , Ediţia 2004 ;

17