20 0 52KB
POTENTIALUL MEMBRANAR DE REPAUS Datorită acestei repartizări a sarcinilor electrice (+; -) pe cele două feţe ale membranei, între acestea apare o diferenţă de potenţial electric, numit potenţial de membrană, care poate fi de repaus, de acţiune şi local. Potenţialul membranar de repaus este reprezentat de pozitivarea externă şi negativarea internă a membranei şi este generat de: -
migrarea lentă şi în mod deosebit pasivă a K+ din interiorul celulei – unde se găseşte în concentraţie mai mare, la exteriorul acesteia şi
-
influxul Na+ şi Cl- care, aflându-se în densităţi mult crescute în spaţiul extracelular, au tendinţa de a migra în interiorul celulei. Când acest potenţial electric ajunge la valori de -80-90 mV (la celula musculară),
-50-70 mV (la celula nervoasă) sau –30-35 mV (la celula fotosensibilă), permeabilitatea membranei scade foarte mult şi se instalează potenţialul membranar de repaus (de echilibru, de latenţă, …), proces numit – de polarizare celulară (membranară …). Acest potenţial de repaus, stare de echilibru celular, este în funcţie de manifestarea fiziologică a celulei. În momentul când asupra membranei celulare intervine un stimul (un excitant, …), membrana se depolarizează (= o inversare a polarizării: electronegativare externă şi pozitivare internă); apare astfel un potenţial de membrană local sau de acţiune. Dacă stimulul are o anumită intensitate semnificativă, denumită prag, el poate genera potenţialul de acţiune.