1 Tara Mea [PDF]

Zitiervorschau

ŢARA MEA, MOLDOVA- MAMĂ Activitate extracurriculară Înv. Mitrofan Svetlana, grad didactic II, Liceul Teoretic „Evrika”,or. Rîbniţa Sala este pregătită de sărbătoare. Se citeşte poezia “Răspuns” de Ianoş Ţurcanu , demonstrîndu-se o prezentare în Power Point despre Moldova. Mă-ntrebi Ţara ce este?.. Ascultă-al meu răspuns: E doina de pe creste, E codru-n basme-ascuns, Stejaru-n el ce creşte Cu ulmul şi arţarii, Un deal, un rîu cu peşte Şi grînele pe arii; Cetăţi privind la lună, Zăpezi prin vii tăcute... Acestea împreună Şi încă multe,multe... I prezentator: Bună ziua. II prezentator: Bine v-am găsit în acest local drag sufletului fiecăruia dintre noi. I prez.: Eu,Adriana, şi colegul meu, II prez.: Daniel, I prez.: Sîntem bucuroşi să vă vedem aici la o oră plăcută de răgaz cu genericul: II prez.: Ţara mea, Moldova-mamă, Vatra doinelor străbune, Ca un strugure de poamă Stai pe harta lumii. I prez.:Unde-am zis întîi cuvîntul Şi-am simţit sub tălpi pămîntul, Unde-i soarele mai mare Şi măicuţa ce mă are. II prez.:Unde ochiul mi se pierde, Între şes şi codrul verde. Unde bolta-i mai albastră: Acolo e Ţara noastră. I prez.:Patria- este un loc pitoresc,ascuns în sînul dealurilor; II prez.:Unde stejarii vînjoşi stau mereu de veghe; I prez.: Unde soarele luminează la fel ca o mamă iubitoare,care te aşteaptă mereu pe prispa casei; II prez.: Unde ţi-ai petrecut cele mai fericite şi tainice clipe-copilăria. I prez.: Patria-sînt lanurile de grîne, unde te jucai adesea fiind copil; II prez.: Este izvorul dulce a cărui apă îţi potoleşte setea pînă şi în cele mai călduroase veri; I prez.: Este soba,de care te rezemi atunci,cînd afară e ger aprig; II prez.: Este şcoala,care îţi deschide toate drumurile în viaţă. I prez.: Patria-este ţinutul unde te-ai trezit pe lume; II prez.: Unde adormeai în braţele calde ale bunicii,ascultînd basmele ei. I prez.: Patria- este meleagul, unde eşti iubit şi iubeşti,unde te aşteaptă mereu cei dragi. II prez.: Patria- e inima ta. I prez.: Patria- eşti chiar tu.

II prez.:Dragi spectatori şi spectatoare, Părinţi şi învăţătoare, Copii mai mici,copii mai mari, Chiar şi voi foştii şcolari, Vă urăm:”Bine-aţi venit, La un spectacol inedit!” I prez.: Emoţia ne este mare, Actorii îndată vor sosi, Dar crainicul vă linişteşte, Nu disperaţi,vă rog zîmbiţi, Fiţi veseli,bine dispuşi să fiţi, Să rîdeţi,să aplaudaţi, Dacă vreţi cu noi cîntaţi. Elevii intră cu cîntecul” Bună ziua,bun găsit”: Bună ziua,bun găsit,hei,hei,dorule, De departe n-am venit,hei,hei,dorule, Ci venim din şcoala mea,hei,hei,dorule Cu gîndul de-a prezenta,hei,hei,dorule. Şi v-aducem voie bună,hei,hei,dorule, Zîmbete şi zi senină,hei,hei,dorule, Vă chemăm la sărbătoare,hei,hei,dorule, Închinată Moldovioarei,hei,hei,dorule. Elev;Bun găsit,dragi spectatori, Astăzi clasa noastră. O serbare-a pregătit Pentru Dumneavoastră. Elev:Dintre toate cîte sînt Sărbători pe-acest pămînt. Nu e alta mai frumoasă, Decît despre Moldova noastră. Elev:Frumoasă mi-e ţara străveche, Întinsă pe dealuri şi văi, Cu fete,cu flori la ureche, Cu mîndri şi ageri flăcăi. Elev:Frumoasă mi-e ţara cea nouă, Cînd rîde cu rîs tineresc, Cînd rîde grădina, cînd plouă Şi florile cînd înfloresc. I prez.:Fiecare ţară îşi are imnul său.Imnul ţării noastre este „Limba noastră”pe versurile marelui poet Alexei Mateevici. (se cîntă două strofe) Elev:Scump ni-i plaiul ce-l iubim. Elev:Sfînt ni-i graiul ce-l vorbim. Elev:Drag ni-i traiul ce-l trăim. Elev:Cu mămica şi tăticul, Cu bunica şi bunicul. Elev:Cu tot neamul grămăjoară La un colţ frumos de ţară. Elev:Am o casă printre ramuri, Am un sat întreg de neamuri, Am un codru,o cîmpie, Am un grai ce-mi place mie.

Elev:Am un plai ca din poveste, Altul mai frumos nu este. El mi-i drag pînă la stele Şi pîn-dincolo de ele. Cîntecul „Moldova” (de Vitalie Dani).(Doi elevi din clasele mai mari,foştii mei elevi,au dansat în timp ce copiii cîntau. ) 1.Mi-i scump pămîntul din străbuni lăsat Cu nuci rotaţi,cu poamă fragă, Cu obiceiuri sfinte de la sat Şi gingaşi prunci în leagăn. Aici eu m-am născut,mi-i casa mea, De-aici nu voi pleca vreodată Şi cine te-a iubit,Moldova mea, Vrăjit rămine viaţa toată. R-n: Leagănul meu –e Moldova, Sufletul meu –e Moldova, Dragostea mea –e Moldova, Glaiul şi slova –dulcele rai. 2.Spre chipul tău coboară rază-mi Şi veşnic să lucească, Şi zîmbetul pe feţe la copii Mereu să înflorească. Mă rog să fie pace-n ţara mea, Să se-mplinească bobu-n pîine Şi o credinţă-n suflet să ne deaLumina cea divină. R-n. Elev:E pace în iarbă, E linişte-n frunză, Munceşte pămîntul Făr-să se-auză. Elev:Domol curge Nistrul Din munte spre mare, Spun unii că-i mic, Pentru mine e mare. Elev:Mi-i casa Moldova, Pămîntul mi-i sfînt, Să-l apăr de rele, Prin muncă să-l cînt. Elev:Şi codrii frumoşii În zările-albastre, Doinească-ne neamul Şi faptele noastre. I prez.:Într-adevăr,avem o ţară ca în poveste. II prez.:Ţara mea e o comoară, care trebuie preţuită de toţi. I prez.:Ţara mea este o gură de rai. II prez.:Aceasta este Ţara mea. II prez.:De aceea îţi vine să spui: Mîndră-i ţărişoara mea, Moldovioară,mîndră stea.

Elev:În ţara mea Moldova Speranţele-s în floare. Elev:În ţara mea Moldova, Avem atîta soare. Elev:În ţara mea Moldova, E iarba mătăsoasă. Elev:În ţara mea Moldova, E vorba mai duioasă. Elev:În ţara mea Moldova, Pămîntu-i meşter faur. Elev:Nimic în lume nu-i mai bun Ca pîinea de acasă, Ca doina cea străbună, Ca datina frumoasă. Elev:În ţările străine Nici pîinea nu e pîine, Nici cîntecul nu-i cîntec, Nici doina nu te-alină. Elev:Pămînt din rai, Meleag străbun Cu farmec şi belşug din plin, Cu oameni buni şi gospodari. Elev:E frumoasă şi bogată, Ţara-n care locuiesc, N-aş dori să plec vreodată În altă ţară să trăiesc. Elev:Cred că-n lumea asta mare Sînt şi alte frumuseţi, Însă îmi iubesc mai tare Plaiul unde eu trăiesc. Elev:Bogăţii în lume-s multe, Poate oameni mai frumoşi, Dar din toate- eu anume Îmi iubesc ai mei strămoşi. Elev:Am o ţară-aşa bogată, Nu e alta-n lumea toată, Mai frumoasă,mai aleasăE mîndră ca o mireasă. Elev:Din orice colţ al lumii Încoace aş zbura, Cu sufletul,cu gîndul Aici e ţara mea. Cîntecul „Ţărisoara mea” 1.O,Moldovioară,ţară mare, Moldovă,plai frumos. Tu eşti o rază,tu eşti soare Eşti pomul cel mai umbros. Tu eşti o pasăre ce cîntă, Tu eşti o frunză din pom, Tu eşti o doină ce te cîntă Oameni din moşi-strămoşi. R-n:

O, ţărişoara mea, O, Moldovioara mea, Graiul tău este cel dulce Eu de aici nu mă voi duce. 2.Tu eşti o limbă a noastră scumpă, Eşti şi izvorul cel lin. Tu eşti o ţară care-i ruptă Din al cerului senin. O,Moldovioară,eşti lumină, Eşti o cerească stea, Eşti o poiană cu flori plină, Eşti fericirea mea. R-n. I prez.:Dacă m-ar întreba cineva:care este pămîntul cel mai drag inimii mele, voi răspundeMoldova. II prez.: Iubesc din tot sufletul acest pămînt bogat şi roditor,cu oameni buni la suflet şi muncitori. Elev:În Moldova m-am născut Şi aici eu am crescut, Lîngă scumpii mei părinţi, Care-mi sînt ca nişte sfinţi. Elev:Moldova e ţara mea, Rîbniţa-mi-i baştina, Eu aicea am crescut Lîngă Nistrul cel cărunt. Elev:În Moldova eu trăiesc, Patria mult mi-o iubesc, Cît de rău n-ar fi în ea, Eu,oricum,nu plec din ţara mea. Elev:Căci ţin mult la graiul meu, Care de-a-nvăţa nu-i greu, E frumos şi luminat, Te încîntă neapărat. Elev:Patrie,eşti cînt de ciocîrlie Şi murmur de izvor, Un ocean de dor În clipa mea pustie. Elev:Eşti floarea dimineţii Prea plină de visare, Cînd strălucitul soare Redă un farmec vieţii. Elev:Eşti doina nemuririi, Ce-alunecă spre seară, În iz de primăvară Pe cerul fericirii. Elev:Eşti limba mea divină, Trecutul de baladă, Credinţa- o cascadă De muguri de lumină. Elev:Eşti versul meu senin De pace şi iubire,

Pe care ţi-l închin Cu dor de veşnicie. I prez.:Limba este cea mai valoroasă ramură a înţelepciunii,tezaurul care vine din timpurile cele mai îndepărtate ale neamului nostru. II prez.:Ea este o carte din care învăţăm nobleţea,omenia. I prez.:Graiul matern este unul dintre cele mai preţioase daruri dumnezeieşti. II prez.:El întruchipează icoana sufletului,oglinda intuiţiei. I prez.:Limba este valoarea sacră a unui popor,o podoabă rară. Elev:Limba noastră-i apă vie, Apa satului cel sfînt. Limba-i graiul ciocîrliei Ce se-nalţă cu avînt. Elev:Limba noastră este floarea, Cea crescută de bunel, S-o vorbim frumos,copile, Să păstrăm aroma ei. Elev:Limba noastră este pîinea, Aburindă la cuptor, Ea-i puterea sufletescă A întregului popor. Elev:Limba mea sfătoasă, Creangă ce-a iubit-o Şi-a înaripat-o-n Vers Alecsandri. Eminescu forma Ţi-a desăvîrşit-o În cultura limbii Spre a ne mîndri. Cîntecul „Planeta limbii” 1. De ce oare inima mă doare, De ce oare nu mai pot cînta, De ce oare unora le pare, Că-au rămas stăpîni în ţara mea. R-n: Împreună cu colegii mei de clasă Mă voi duce în vacanţă undeva, Pe-o planetă unde să te simţi acasă, Cînd vorbeşti cu cineva în limba ta. 2. Codru-mi cîntă-n limba păsărească, Omul cîntă-n limba din străbuni, Datoria lui e s-o păzească De cotropitori şi de furtuni. R-n: Împreună cu colegii mei de şcoală Mă voi duce în vacanţă undeva, Pe-o planetă unde limba n-o să moară, Pentru că nu vom permite aşa ceva. 3. Neamul meu coboară din poveste, Ţara mea e-un colţişor de rai, Dacă demnitatea îţi lipseşte, S-ar putea nici viitor să n-ai. R.n:

Împreună cu poporul meu cuminte Vom rămîne aici la bine şi nevoi, Pentru că planeta limbii noastre sfinte, E ascunsă aici în inimă la noi. Elev:Moldova mea-din apus la răsărit Nicicînd să te iubesc n-am încetat. O, nu-nzadar o lume te-a-ndrăgit Cu vii şi arbori,oameni talentaţi. Elev:Pe hartă eşti ca strugurul de poamă, Cu multe boabe dulci şi aurii, Tu eşti a noastră pătimita mamă Şi nu ne părăseşti în vitrigii. Elev:Pămînt bogat în codri ca-n poveste Şi cu livezi de-a pururi roditoare, Ca tine altul nicăieri nu este, Atît de blînd şi luminat de soare. Elev:Moldova mea de Ştefan cîrmuită, Ţară de Jos numită-n ani frumoşi, De-oriunde-aş fi,la tine-ntinerită Eu mă îmtorc să-i cînt pe-ai tăi strămoşi. I prez.:Patria-de unde-ncepe? Elev:De la firul ierbii verde Ce veghează-al casei prag. De la omul ce mi-e drag. II prez.:Patria-de unde-ncepe? Elev:De la primul pas prin iarbă, De la scumpii mamă,tată, Din viu grai copilăresc, De la cei ce îi iubesc. I prez.:Patria-de unde-ncepe? Elev:De la pragul părintesc, De la nucul din grădină, Care permanent suspină A copii ce nu sosesc. II prez.:Cine oare nu pricepe? Patria-de unde-ncepe? Elev:De la floarea din grădină, De la cerul cu lumină, De la-l inimii fior, De la tot ce-nseamnă Dor. Elev:De la locuri scumpe mie, De la vînturi din cîmpie, De la pagina-ndrăgită, . De la Ţara mea iubită. Cîntecul „Dragă mi-i şi mult mi-i drag” Dragă mi-i şi mult mi-i drag, Să trăiesc pe-acest meleag, Unde luce soarele Şi şoptesc izvoarele. Dragă mi-i pămîntul meu, Unde pot cînta şi eu: Viile şi văile,

Cerul şi cu stelele. Dragă mi-i să ies în zori, Între spice,între flori Şi lucrînd cîmpiile S-aud ciocîrliile. S-ascult ciocîrliile, S-adun bucuriile, Dragă mi-i şi mult mi-i drag Să trăiesc pe-acest meleag. Elev:Dragă mi-i de mic Moldova, Drag pămîntul,dragă vorba. Oamenii şi-al ei meleag, Tot ce are ea mi-i drag. Elev:Patria – e un grai, E o gură de rai. Noi o iubim Şi cu ea ne mîndrim. Elev:Ai şi codri,şi cîmpii, Ai şi doine,poezii, Raze mii lucesc sub soare, Ţara mea în veci nu moare. I prez.:Ţin iar în mînă condeiul Şi scriu despre scumpa mea ţară. E ţara în care poetul Doreşte să stea şi să moară. II prez.:În inima codrului falnic Vreau veşnic să stau şi s-ascult, Aşa cum stătea Eminescu Cînd iarba i-a fost aşternut. Elev:S-ascult cum în limba-mi cea dragă, Vorbesc ciocîrliile-n zbor, Iar sus,pe bolta cea-naltă Pluteşte uşor un nor. Elev:Şi zumzetul drag de albine Şi freamătul frunzelor verzi, Patria mea e o melodie Ce-n suflet mereu o păstrezi. Cîntecul „În limba ta” În aceeasi limbă Toata lumea plînge, În aceeasi limbă Rîde un pămînt. Ci doar în limba ta Durerea poti s-o mîngîi, Iar bucuria S-o preschimbi în cînt. În limba ta Ţi-e dor de mama, Şi vinul e mai vin, Şi prînzul e mai prînz. Şi doar în limba ta

Poţi rîde singur, Şi doar în limba ta Te poţi opri din plîns. Iar cînd nu poţi Nici plînge si nici rîde, Cînd nu poţi mîngîia Şi nici cînta, Cu-al tău pămînt, Cu cerul tău în faţă, Tu taci atunce Tot în limba ta. Elev:Viitoru-ncepe azi Pe-ale tale văi nistrene, Făurit de Feţi-Frumoşi Şi Ilene-Cosînzene. Elev:Nu-ţi găsesc asemănare, Plai de dealuri şi cîmpii, Plai de doine şi de hore De Ioni şi de Marii. Elev:Cîţi feciori de-ai tăi prin veacuri, Apărîndu-te de rău, Au murit,cu spada-n mînă, Îngînînd numele tău. Elev:Te visează,te aud Întru a mi te cunoaşte, Toţi acei care au fost, Toţi acei ce se vor naşte. Elev:Din orice colţ al lumii, Încoace vei zbura, Cu sufletul,cu găndulAici e ţara ta. Elev:Numai în ţara asta, Stejarii cei înalţi Şi florile din luncă Îţi sînt surori şi fraţi. Elev:Şi inima îţi bate, De parcă-ar repeta: Eşti om şi eşti acasă, Numai în ţara ta. Elev:Ţara noastră-i minunată, Mai frumoasă ca-n poveşti, Cum o alta-n lumea toată, Nicăieri nu mai găseşti. Elev;Ea ca mama ne iubeşte, Ea de toate ne-a adus, Ea ne-nvaţă şi ne creşte Şi ni-i dragă de nespus. Elev:Îmi iubesc pămîntul meu Şi mă rog lui Dumnezeu, Să dea cuget şi lumină În a Patriei grădină.

I prez.:Patria-a zis un om; II prez.:Patria-a zis un altul; I prez..Patria-a zis al treilea; II prez.:Şi s-a născut un popor; I prez.:Patrie-a zis un popor; II prez.:Şi poporul a devenit nemuritor. Elev:Patria e plaiul Unde m-am născut. Elev:Patria e locul Unde am crescut. Elev:Aici e ţara mea Unde am copilărit. Elev:Aici e locul scump Pe care îl iubesc. Elev:Ţara mea e ţară sfîntă, Tot ce are mă încîntă, Codrul verde,deal,vîlcea: Asta este ţara mea. Elev:Iată,duce o cărare Peste deal în depărtare, Peste zările senine, Ţara mea de-acolo vine. Elev:Peste lunci,peste ponoare Luminează sfîntul soare, Ziua toată el munceşte, Neamul,ţara încălzeşte, Pacea-n lume,rod să crească: Asta este ţara noastră. Cîntecul „Hora din Moldova” (de Nelly Ciobanu) cîntecul este interpretat de două mămici,care au participat la serbare Peste dealuri peste văi Duce vîntul hora noastră Şoapta plină de văpăi Revărsată peste zări Şai la lai la...duce zborul, Şai la lai la… duce dorul Dans de foc al iubirii joc E hora din Moldova. Cînd o iubeşti te răsfaţă, Cînd o-nvîrteşti îţi dă viaţă, Toţi cu foc se avîntă-n joc E cu noroc. Foaie verde-a bobului, măi Hop hop şi-aşa Păi jucaţi hora neamului Şi zii mai tare lăutare Să se-audă-n lumea mare Joacă hora mic si mare Hop şi-aşa măi. Peste văi, peste mări Tot cu drag ne-nvîrte ea

Hora din străbuni, Vatra plaiului, Joc a neamului. I prez.:A avea o Patrie înseamnă a avea totul-trecut,prezent,viitor. II prez.:A avea o Patrie înseamnă a avea permanent bucurie şi fericire. Elev:Să trăieşti,Moldovă, Casa noastră sfîntă. Elev:Unde neamul plînge, Unde neamul cîntă. Elev:Unde pruncul creşte Şi învaţă graiul. Elev:Unde mai doineşte Fluierul şi naiul. Elev:Să trăieşti,Moldovă, Şi să treci prin soarte. Elev:Soarele cum trece, Soare peste moarte. Elev:Să te ştim Măicuţă Cît o fi să fie, Astă lume mare, Astă veşnicie. Elev:Vreau să cînt şi să trăiesc, Ţara mea să mi-o iubesc, Să-mi cînt neamul strămoşesc, Cît mai am să vieţuiesc. Cîntecul „Să ne fie casa casă” Să trăiască,să-nflorească, S-o păziţi,să ne păzească, Vatra cea care ne poartă Prin istorie şi soartă. R-n: Să ne fie casa casă Luminoasă şi frumoasă, Să ne-ajungă azi şi mîine Bucăţica cea de pîine. Elev:Atît mi-e de-ajuns pentru trai: O ţară,o casă,un grai. Dar nu orice ţară frumoasă, Ci ţara în care-s acasă. Elev:O casă în care să-mi vină, Din liniştea ţării lumină. Un grai-din născare ales, În ţară şi-n casă-nţeles. Toţi:O ţară,o casă,un graiAtît mi-e de-ajuns pentru trai. I prez.:De Moldova am să cînt Cît voi fi eu pe pămînt: Elev:Leagăn pentru spicul plin; Elev:Albie de rîu senin; Elev:Vatra pentru paşnic joc; Elev:Cu tot neamul la un loc;

Elev:Lut în care îşi dau mîna; Elev:Omul şi cu rădăcina; Elev:Pat în care dorm copiii; Elev: Mulţi ca strugurii în vie; Elev:Unde-n cercuri rîndunica; Elev:Zboară toată ziulica; Elev:Iar măicuţa,tatăl meu; Elev:Pîinea cresc,să cresc şi eu. II prez.:De Moldova am să cînt Cît voi fi eu pe pămînt. Toţi:Ea mă-nvaţă să iubesc Tot pămîntul omenesc! Cîntecul „Cît trăim pe acest pămînt”. Cît trăim pe acest pămînt Mai avem un lucru sfînt, O cîmpie ,un sat natal, O clopotniţă pe deal. Cît avem o ţară sfîntă Şi un nai care mai cîntă, Cît părinţii vii ne sînt Mai există ceva sfînt. Cît pădurile ne dor Şi avem un viitor, Cît trecutu-l ţinem minte Mai există lucruri sfinte. Cît Luceafărul răsare, Şi în cer e sărbătoare, Şi e pace pe pămînt, Mai exista ceva sfînt. Cît avem un sat departe Şi un grai fără de moarte Cît ai cui zice părinte, Mai exista lucruri sfinte. Cît durea-ne-vor izvoare, Ori un cîntec ce dispare, Cît mai avem ceva sfînt Vom trăi pe-acest pamînt.