[email protected] Mea Management de Succe [PDF]

Zitiervorschau

INTRODUCERE

Învăţământul ca domeniu prioritar al vieţii sociale, ca ,,întreprindere” de lungă durată, de care depinde formarea celui mai important factor al naţiunii – omul pregătit prin studii, forţă de muncă şi specialişti – nu se poate şi nici nu trebuie să-şi permită să aibă eşecuri. Conducerea competentă şi eficientă a învăţământului, atât la nivelul sistemului, cât şi al instituţiei de învăţământ necesită fundamentarea ei ştiinţifică. La baza acestei fundamentări stă ştiinţa conducerii învăţământului sau managementul educaţional. Funcţia de conducător (manager) al învăţământului este o profesie şi ca orice profesie, trebuie învăţată. Managementul întruneşte condiţiile unei profesiuni pentru că necesită o pregătire, urmăreşte obţinerea unor rezultate, prin eforturi comune, solicită participarea continuă. ,,Meseria” are astăzi un profil mai larg decât profesia, pentru că pornind de la meserii, prin diversificare, s-au creat numeroase ramuri de activitate şi evoluţia meseriei de ,,educator” este edificatoare: de la pedagogul din Antichitate, până la cel de astăzi, care poate împlini numeroase profesiuni în domeniul educaţiei. ,,Meseria” desemnează un anume gen de activitate, în ansamblul de acţiuni şi operaţii împlinite, pentru a obţine un produs, în mod de sine stătător. Este o acţiune specializată bazată pe o pregătire care permite realizarea întregului lanţ de operaţii specifice, un meşteşug care necesită o anumită formare teoretică şi mai ales practică, iniţială şi continuă.

Etimologia cuvântului management : Management echivalează cu a ține în mână, a stăpâni, a conduce. Este un cuvânt împrumutat din limba engleză, to manage =a administra, a conduce. În limba engleză, verbul to manage, cu substantivul derivat din el, management, inițial a avut sensul de a struni caii, folosit ca expresie în stiința militară, apoi preluat în economie și de acolo în toate domeniile, cu sensul de conducere raționala, eficientă, modernă.

1

1.1 Definiţia managementului educaţional Managementul educaţiei reprezintă teoria şi practica, ştiinţa şi arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elementelor activităţii educative (nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă, a individualităţii umane, în mod permanent, pentru afirmarea autonomă şi creativă a personalităţii sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educaţionale. Managementul educaţional ar reprezenta o metodologie de abordare globală – optimă – strategică a activităţii de educaţie, dar nu şi un model de conducere a unităţii de bază a sistemului de învăţământ, aplicabil la nivelul organizaţiei şcolare complexe. Managementul educaţiei/pedagogic, apare ca disciplină pedagogică interdisciplinară, care studiază ,,evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activităţi pedagogice determinate şi în gestiunea programelor educative”. S. Cristea evidenţiază că managementul educaţional, ca activitate psihologică, se bazează pe trei caracteristici: - Conducere de sistem primar (abordare globală a tuturor elementelor educaţiei şi a aplicaţiilor specifice funcţiei conducerii, la diverse niveluri); - Conducere de tip pilotaj (valorificarea optimă a resurselor pedagogice ale sistemului educaţiei, prin funcţiile manageriale: planificare – organizare, orientare metodologică, de reglare – autoreglare); - Conducere strategică (evoluţie inovatoare de perspectivă a sistemului la diferite niveluri de organizare). I. Jinga considera că managementul pedagogic e definit ca ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de societate. Apoi e definit ca ,,un ansamblu de principii şi funcţii, de norme şi metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate şi eficienţă cât mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă note specifice”. Managementul indică o anumită mentalitate, o maniera proprie, dar şi o artă de dirijare, de antrenare a resurselor (umane), a elementelor organizaţiei, ceea ce corespunde cu însăşi considerarea educaţiei ca ştiinţă şi artă.

2

Managementul educaţional întâmpină dificultăţi în asigurarea ţinutei sale ştiinţifice, raţionale şi creative, datorită caracteristicilor specifice educaţiei: ca proces, acţiune, relaţie, determinare, diversificare, realitate socială specială, rezultat al variatelor influenţe, definire în perspectivă, un specific axiologic, determinat şi psihologic – subiectiv, permanenţa intervenţiilor şi relaţia obiectiv – subiectivă, educatul ca obiect şi subiect. Managementul educaţiei vizează realizarea, ca activitate conştientă, raţională, dar trebuie să ţină seama şi de relaţia între tipurile de educaţie ca specific şi dinamică (formală, non formală şi informală), gradul lor de intenţionalitate şi organizare, aria de acţiune şi de influenţare. Conducerea empirică are în prim plan personalitatea conducătorului, intuiţia şi însuşirile necesare găsirii soluţiilor la situaţii, fără conştientizarea raţională a unor principii, norme, proiecte, metodologii. Principiile managementului educaţional a. principii generale: • eficacitate şi eficienţă; • participare; • corelaţia resurse – nevoi; b. principii commune • subordonarea resurselor faţă de obiective; • unitatea dintre decizie şi acţiunea practică; c. principii specifice învăţământului: • Principiul asigurării şi garantării dreptului la învăţătură; • Principiul organizării învăţământului de stat, a învăţământului particular şi confesional; • Principiul desfăşurării învăţământului de toate gradele în limba română, dar şi în limba minorităţilor naţionale şi într-o limbă de circulaţie internaţională; • Principiul învăţământului general şi obligatoriu. • Principiul învăţământului de stat gratuit. 1.2. Tipologia managementului educațional Tipuri Tipurile sau formele managementului educațional pe care le întâlnim în școli sunt: - Managementul clasei de elevi 3

- Managementul conflictelor - Managementul timpului și stresului - Managementul activităților extracurriculare - Managementul calității - Mnagementul activității didactice și de cercetare științifice - Managementul activităților cu păriții (lectoratele) - Managementul resurselor și relațiilor umane Managementul marketingului educațional (promovarea școlii, a activităților) - Managementul proiectelor educaționale - Managementul activităților sde perfecționare continuă Niveluri Managementul educațional se manifestă la diferite niveluri: • macro - managementul sistemului de învăţământ şi al procesului de învăţământ, pe ţări şi pe niveluri: european, naţional, local; • intermediar - managementul organizaţiilor şcolare, care se referă la coordonarea structurilor educaționale de către managerii de vârf din învăţământ, de la ministru la director de şcoală; • micro - managementul claselor de elevi care analizează modurile de organizare a lecţiilor şi a claselor de către managerii operaţionali din învăţământ (profesorii). Problematica managementului educațional are o semnificație deosebită în contextul societății moderne constituită dintr-un ansamblu de organizaţii care reglementează sau facilitează aproape toate aspectele existenţei umane. În acest context, este tot mai larg acceptată ideea că școala trebuie analizată ca un tip complex de organizație, un sistem cu un set de obiective proprii, cu o anume distribuire a puterii și autorității, cu funcții și responsabilități specifice, format din părţi integrate necesare care-i permit să funcționeze în încercarea de a-și îndeplini obiectivele. Considerăm, prin urmare, că nivelurile la care se manifestă managementul într-o unitate de învăţământ sunt aceleași ca în cadrul oricărei organizații funcționale și anume: • managementul de vârf – top management (nivelul conducerii); • managementul pe domenii – middle management (nivelul comisiilor/catedrelor/ compartimentelor); • managementul clasei - first level management (nivelul colectivelor de elevi). Din această perspectivă, managerii educaționali sunt persoane care, folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., în funcţie de abilităţile 4

personale, conduc un anumit nivel ierarhic al organizaţiei școlare către atingerea scopurile urmărite. În acest sens, literatura de specialitate prezintă următoarea ordine a tipurilor de manageri educaționali: 1.educatoare, învățător, profesor: conduce activitatea didactică la nivelul unui colectiv - clasă sau grupă; 2. profesorul-diriginte: conduce activitatea educativă la nivelul unei clase sau grupe de elevi; 3. profesorul-logoped: conduce procesul de formare a limbajului și de asistență psihopedagogică specifică elevilor și părinților la nivel teritorial și județean prin centrele logopedice și la nivel interșcolar prin cabinete logopedice; 4. profesorul-consilier: conduce activitatea psihopedagogică a elevilor, cadrelor didactice și părinților la nivel teritorial-județean prin centrele de asistență psihopedagogică și la nivel interșcolar, prin cabinetele de asistență psihopedagogică; 5. profesorul-metodist: conduce activitatea metodică la nivel teritorial și județean prin Casele corpului didactic și la nivel interșcolar prin comisiile și catedrele metodice; 6. profesorul-director: conduce activitatea unei unități de învățământ la nivel global; 7. profesorul-inspector școlar: conduce inspecțiile de diferite tipuri: școlară, generală, teritorială; 8. profesorul – învățământ superior: preparator, asistent, lector, conferențiar, profesor; 9. profesor – manager învățământ superior: rector, prorector, decan, prodecan, șef catedră, director, director adjunct, secretar științific. Funcții Funcţia de management reprezintă o activitate îndreptată către un anumit scop, specifică din punct de vedere al caracterului său şi care, în interacţiune cu alte activităţi, este obiectiv necesară pentru conducerea eficientă a organizaţiei. Tipologia cea mai frecvent utilizată (după modelul creat de cercetătorul Henry Fayol2) stabilește următoarele funcţii ale managementului: -funcţia de proiectare; - funcţia de organizare; - funcţia de coordonare; - funcţia de antrenare – motivare; -funcţia de controlevaluare. 5

Proiectarea reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor şi a ceea ce trebuie făcut pentru a atinge respectivele obiective. Proiectarea se face: - pe termen lung (10 ani) prin studii de prognoză; - pe termen mediu și scurt prin planuri operaționale care cuprind obiective, activităţi, responsabilităţi, termene, resurse, indicatori de evaluare; - pe termen foarte scurt (de ex., o săptămână) prin programe care descriu foarte amănunţit acţiunile ce vor fi întreprinse, precum şi mijloacele şi resursele utilizate pentru realizarea planului. Organizarea vizează acțiunile de creare a structurii care va permite realizarea obiectivelor și acțiunilor de coordonare efectivă a resurselor de către manager. Organizarea cuprinde: - repartizarea sarcinilor, gruparea acestora în departamente funcționale; - alocarea resurselor pe departamente; - stabilirea modului de colaborare dintre grupuri sau persoane Coordonarea personalului reprezintă un ansamblu de procese prin care se realizează legătura dintre obiectivele, resursele umane, structura organizatorică și tehnologia instituţiei Coordonarea: - armonizează deciziile şi acţiunile la nivelul structurilor organizației; - se realizează prin întâlniri periodice cu subordonaţii; - necesită existenţa unui flux informaţional capabil să transmită mesajul dorit rapid şi nedistorsionat la toate şi între toate unităţile structurii organizatorice. Antrenarea - motivarea constă în capacitatea managerului de a-i determina pe subordonaţi să participe activ, responsabil şi creator la îndeplinirea sarcinilor ce le revin. Motivarea: - are în vedere corelarea satisfacerii nevoilor cu atingerea obiectivelor organizației; - nu se realizează într-un mod nivelatoriu, ci diferențiat, în funcție de caracteristicile fiecărui angajat; - combină alternativ stimulentele moral spirituale cu cele materiale, în funcţie de situaţia concretă. Controlul/evaluarea are drept scop verificarea ritmică a îndeplinirii sarcinilor, remedierea operativă a disfuncţiilor şi promovarea experienţei pozitive. Controlul: 6

- se realizează prin instrumente adecvate aplicate în mod consecvent; - are un scop de îndrumare și ameliorare; - se realizează în mod curent, periodic, axat pe un obiectiv sau pe mai multe 1.3 Managementul activităților din grădiniță prin strategii educaționale Activitațile educative în gradiniță constau în activități extrașcolare și extracurriculare precum programe educaționale, proiecte educaționale, parteneriate educaționale, competitiile școlare, excursii, vizite, serbari și voluntariate. Managerul activitaților educative, responsabilul din cadrul fiecarei instituții de învatamant trebuie să țină seama de urmatorii pași în activitatea sa: 1. Întocmirea planului managerial la începutul anului scolar . 2. Descoperirea și promovarea de noi activitați educaționale. 3. Desfășurarea în condiții optime și monitorizarea activităților. 4. Întocmirea raportului de evaluare a activităților educative la sfarșitul primului semestru și la sfarșitul anului scolar. Planul managerial presupune planificarea activităților educative și stabilirea unor obiective didactice ce vor fi urmarite pe tot parcursul anului scolar. Acesta fiind parte componenta planului managerial al activitatii unitatii de invatamant. Descoperirea presupune căutarea unor programe, proiecte sau concursuri aparute recent, și încheierea de noi parteneriate. Promovarea este etapa în care o activitate noua este prezentată cadrelor didactice și de catre acestea părinților care își exprimă acceptul cu privire la desfășurarea activitaților educative în cadrul grupei. Monitorizarea activitaților se va realiza prin consemnarea unor date specific fiecarui tip de activitate pe tot parcursul anului școlar în vederea întocmirii unui raport cât mai complet. Este ideal ca în organizarea datelor responsabilul cu activitatile educative să utilizeze p.c.-ul în completarea periodică a unor tabele . Strategii “Strategia este determinarea scopurilor şi a obiectivelor organizaţiei pe termen lung, adoptarea politicilor determinate şi alocarea resurselor pentru atingerea acestor scopuri.”(Chandler, 1989) Această definiţie indică, practic, problemele majore la care trebuie să răspundă procesul strategic: 7

- Încotro se doreşte să se avanseze? - Prin ce parametri se pot traduce scopurile organizaţiei? - Ce politici particulare vor implica aceste scopuri? - Ce mijloace umane şi financiare vor trebui angajate? Aşadar, strategia unei organizaţii conturează căile prin care aceasta îşi urmăreşte scopurile, în condiţiile date de oportunităţile şi ameninţările existente în mediul său de acţiune, precum şi ale resurselor şi capacităţilor sale. În organizaţie există niveluri succesive de obiective care dau naştere la acţiuni specifice, realizabile la niveluri agregate de conducere, fiecare nivel determinând obiectivele nivelului inferior şi controlând, prin conexiunea inversă, realizarea lor. Managementul strategic este procesul prin care conducerea de vârf a organizaţiei determină evoluţia pe termen lung şi performanţele acesteia, asigurând formularea, aplicarea şi evaluarea continuă a strategiei stabilite. Diferenţa dintre a avea doar o strategie şi a practica efectiv management strategic este tot atât de mare uneori ca cea dintre eşec şi succes. METODE STRATEGICE METODA 1. -Creşterea calitativă a capacităţii instituţionale 1.1. dezvoltarea bazei materiale cu asigurarea normativelor minimale 1.2. creşterea eficienţei activităţilor din comisiile din şcoală Motivarea alegerii obiectivului : 1. Legea Educației Naționale formulează ca principală finalitate în educaţia şi formarea profesională a elevilor, formarea și dezvoltarea competenţelor acestuia, necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală. 2. Cele opt domenii de competențe cheie trebuie să stea la baza curriculumului şi a proiectării didactice. 3. Misiunea școlii are în vedere ca fiecare elev să beneficieze de șansa dezvoltării sale pentru a fi pregătit pentru a accede pe o treaptă superioară în educație sau piața muncii, școala satisfăcând nevoia fiecărui elev de a se simţi competent, de a se adapta la schimbările permanente ale societăţii. 4. Cadrele didactice trebuie să valorifice mai eficient resursele umane și materiale, tehnica informațională, metodele activ-participative. 5. Activitatea școlii trebuie îmbunătățită în domeniul asigurării şi evaluării calității educaţiei. 8

Resurse strategice: - Resurse umane: cadre didactice, elevii, părinți, autorități locale; - Resurse materiale şi financiare: material curricular corespunzător (planuri de învățământ și programe școlare, auxiliare curricular, manuale, caiete de lucru, ghiduri de aplicare, culegeri de probleme, îndrumătoare, softuri educaționale, materiale didactice specifice disciplinelor de studiu, echipamente IT, birotică şi consumabile; - Resursele informaționale reprezintă legislația specifică: site MECȘ, site ARACIP, site ISJ, legislație actualizată - Resurse de experiență şi expertiză: echipa manageriala, responsabili de comisii, metodiști, formatori, mentori din cadrul școlii și, dacă este cazul, experți din exterior - Resurse de timp : alocate anual pentru inițierea, monitorizarea și evaluarea proiectelor din perspectiva unei dezvoltării școlare durabile și pentru evaluarea rezultatelor stabilite în PDI - Resurse de autoritate şi putere : ISJ, MEN, Primărie, Consiliu local . Opţiuni strategice: - Cunoașterea de către toate cadrele didactice a documentelor de politică educaţională elaborate extern şi intern (MEN, ISJ, școală) și implementarea lor prin planurile specifice ale catedrelor, comisiilor de specialitate; - Implementarea curriculum-ului şcolar, prin parcurgerea integral a programei şi a C.D.S. utilizând cele mai eficiente mijloace şi metode pentru stimularea interesului elevilor; - Valorificarea rezultatelor evaluărilor în proiectarea procesului didactic; - Continuarea modernizării mediului fizic școlar prin actualizarea mijloacelor de învățământ; - Îmbogăţirea fondului de carte; - Atragerea de fonduri prin Consiliul Reprezentativ al Părinților; - Implicarea activă a tuturor cadrelor didactice în găsirea de sponsori pentru derularea de activități educative; - Perfecţionarea cadrelor didactice pentru utilizarea şi eficientizarea metodelor de predare activ-participative, pentru inițierea şi dezvoltarea de proiecte din perspectiva unei dezvoltări durabile; - Pregătirea elevilor capabili de performanţă în vederea participării lor la concursuri şi olimpiade şcolare; - Implicarea elevilor în vederea responsabilizării individuale și colective prin activităţi curriculare și de participare activă la activitățile școlii; 9

- Valorificarea şi îmbogăţirea elementelor valoroase din tradiţia şcolii şi promovarea lor în comunitate prin organizarea de activităţi, prezentarea rezultatelor în buletinul informativ, revista şcolii, site-ul școlii, al orașului, etc. - Reconsiderarea ofertei educaţionale în funcţie de nevoile specifice ale comunităţii şi resurselor de care dispune şcoala. - Diversificarea ofertei de opţionale, prin propunerea unor programe personalizate, attractive; - Proiectarea diferenţiată a demersului didactic; - Promovarea învăţării prin implicarea activ-participativă şi prin experimente stimulatoar; - Implicarea membrilor comunității locale pentru susținerea demersului şcolii privind educația pentru dezvoltare școlară durabilă; autoritățile locale și cu alți parteneri de la nivel local şi judeţean implicate în actul educaţional, în derularea de proiecte şi programe de dezvoltare școlară. Rezultate aşteptate: - Toate cadrele didactice au realizat proiectarea demersului didactic în conformitate cu documentele de politică educaţională; - A crescut interesul elevilor pentru ore, măsurat în rezultate școlare bune și foarte bune, procent de promovabilitate în creștere și scăderea ratei absenteismului; - Rezultate bune şi foarte bune la evaluarea națională și bacalaureat, medii ridicate de admiterea în liceu și învățământul superior; - Creșterea gradului de satisfacție a elevilor și părinților față de metodele utilizate în predare-învățare; - Mai mulți elevi premiați la olimpiadele și concursurile școlare județene. METODA 2 - Creşterea eficienţei actului educational 2.1. programe de corecţie pe clase şi şcoală 2.2. consultaţii, meditaţii pentru olimpiade elevi 2.3. creşterea comunicării cu factorii externi şi implicarea lor Motivarea alegerii obiectivului : 1. 1.Legea Educației Naționale formulează ca principală finalitate în educaţia şi formarea profesională a elevilor, formarea și dezvoltarea competenţelor acestuia, necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală.

10

2. 2.Elaborarea curriculum-ului și proiectarea didactică pentru orele de consiliere şi orientare şi activitatea educativă trebuie să se facă având în vedere prevenirea şi combaterea comportamentelor nesănătoase şi asigurarea siguranţei elevilor. 3. 3.Crearea condiţiilor optime în şcoală contribuie la îndeplinirea misiunii şcolii, de a dezvolta personalităţi armonioase, autonome şi creative. 4. 4.Există în şcoală resursele umane și materiale, tehnică informațională, care pot fi folosite mai eficient de către cadrele didactice. 5. Creşterea calităţii educaţiei oferite de şcoală este o idee asumată de către toţi factorii implicaţi în actul instructiv-educativ. Resurse strategice: - Resurse umane: cadre didactice, elevii, părinți, personal auxiliar, autorități locale; - Resurse materiale şi financiare: material curricular corespunzător (planuri de învățământ și programe școlare, auxiliare curriculare, softuri educaționale, materiale didactice specifice disciplinei consiliere şi orientare, echipamente IT, birotică şi consumabile; - Resursele informaționale reprezintă legislația specifică: site MEN, site ARACIP, site ISJ, legislație actualizată Resurse de experiență şi expertiză: echipa managerială, responsabili de comisii, experți din exterior; - Resurse de timp: alocate anual pentru inițierea, monitorizarea și evaluarea proiectelor din perspective unei dezvoltării şcolare durabile şi pentru evaluarea rezultatelor stabilite în PDI; - Resurse de autoritate şi putere : ISJ, MEN, Primărie, Consiliu local. - Susţinerea în cadrul orelor de consiliere şi orientare a unor teme privind educaţia rutieră, traficul de persoane, riscurile consumului de droguri și substanțe etnobotanice, educaţie pentru sănătate; - Reactualizarea ROI cu unele sancţiuni în cazul nerespectării normelor de conduită în şcoală; - Valorificarea tuturor momentelor propice în cadrul orelor, în vederea menţinerii unui ambient plăcut şi curat, în favoarea elevilor; - Menţinerea în incinta şi perimetrul şcolii a unui climat de siguranţă, a unui ambient propice actului educaţional prin implicarea elevilor, cadrelor didactice, părinților şi Consiliului local; - Asigurarea resurselor umane necesare desfăşurării în condiţii optime a procesului instructiv-educativ; - Repartizarea bugetului pe priorităţi, cu consultarea factorilor implicaţi;

11

- Întreţinerea bazei materiale existente şi îmbunătăţirea acesteia prin diverse mijloace de atrage a resurselor; - Monitorizarea respectării de către elevi şi personalul şcolii a legislaţiei în vigoare, a prevederilor Regulamentului intern; - Reactualizarea parteneriatului cu Poliţia în vederea creşterii siguranţei elevilor şi cadrelor didactice, pentru combaterea delincvenţei juvenile şi a manifestărilor violente, a absenteismului, prin realizarea unor ore de consiliere şi orientare cu participarea cadrelor de poliţie. - Iniţierea elevilor adoptarea unui comportament adecvat în situaţii de urgenţă prin simulările semestriale şi prin orele de dirigenţie în colaborare cu ISU; Rezultate aşteptate: - Cadrele didactice au realizat proiectarea demersului didactic pentru orele de consiliere şi orientare şi activităţi educative având în vedere asigurarea condiţiilor optime de studiu şi siguranţă; - Numărul elevilor implicaţi în activităţi educative şcolare şi extraşcolare a crescut, interesul elevilor faţă de păstrarea bunurilor şi a ambientului şcolii este mai mare; - Rezultate bune la evaluarea națională bacalaureat; - Creșterea gradului de satisfacție al elevilor și părinților față de ambientul şcolii şi de condiţiile de siguranţă din şcoală; - Fluxul activităţilor desfăşurate în şcoală în domeniul vizat este îmbunătăţit. METODA 3-Asigurarea securităţii în şcoală 3.1. securitatea profesorilor şi elevilor 3.2. evitarea şi preîntâmpinarea consumului de droguri, ţigări, alcool 3.3. nonviolenţa în şcoală Motivarea alegerii obiectivului : 1. Fiecare diriginte şi învăţător are obligaţia de a desfăşura activităţi educative cu clasa pe care o îndrumă. 2. Activităţile educative sunt atractive pentru elevi, deoarece se desfăşoară în contexte variate faţă de orele de curs. 3. Formarea unei personalităţi armonioase, autonome şi creative nu se poate realiza numai prin parcurgerea curriculumului obligatoriu, ci mai ales prin desfăşurarea altor activităţi . 12

4. Cadrele didactice au participat la cursuri de formare care le dau posibilitate de a desfăşura programe şi proiecte educative de calitate. 5. Activitatea educativă în şcoala noastră a fost un punct forte până în prezent. Resurse strategice: - Resurse umane: cadre didactice, elevii, părinți, autorități locale; - Resurse materiale şi financiare: programe de activităţi, proiecte, softuri educaționale; materiale didactice specifice, echipamente IT, birotică şi consumabile; - Resursele informaționale reprezintă legislația specifică: site MEN, site ARACIP, site ISJ, legislație actualizată; - Resurse de experiență şi expertiză: echipa managerială, consilier educativ, responsabili de comisii, experți din exterior; - Resurse de timp: alocate anual pentru inițierea, monitorizarea și evaluarea proiectelor din perspectiva unei dezvoltării şcolare durabile şi pentru evaluarea rezultatelor stabilite în PDI - Resurse de autoritate şi putere : ISJ, MEN, primărie, Consiliul local . Opţiuni strategice: - Dezoltarea bazei materiale şi atragerea de resurse financiare; - Dezvoltarea resurselor umane; - Dezvoltarea relațiilor comunitare; - Dezvoltarea curriculară; - Propunerea de către fiecare diriginte şi învăţător a unui program de activităţi extracurriculare la sugestia şi cu participarea tuturor elevilor; - Proiectarea responsabilă a activităţilor pentru săptămâna “Să ştii mai multe, să fii mai bun”, în vederea implicării elevilor în activităţi în comunitate şi activităţi de voluntariat - Participarea la activităţile educative desfăşurate în şcoală sau în comunitate - Implicarea elevilor în organizarea activităţilor educative - Implicarea Consiliului Reprezentativ al părinţilor în atragerea de persoane fizice sau juridice care prin contribuţii financiare şi materiale să susţină programe de modernizare a activităţii educative şi a bazei material - Implicarea Consiliului Elevilor în strângerea de fonduri prin desfăşurarea unor proiecte ce vizează reciclarea sau valorificarea unor produse create de ei - Implicarea unui număr mare de elevi în activităţi educative, participarea la concursuri artistice şi sportive, indiferent de etnie, apartenenţă religioasă 13

- Continuarea parteneriatului familie - şcoală prin includerea părinţilor în activităţi, lectorate, diseminări de bune practici etc. - Diseminarea în comunitate a activităţilor desfăşurate de şcoală, în vederea creşterii vizibilităţii şcolii şi întărirea imaginii acesteia în comunitate - Menţinerea colaborării şcoală - familie - comunitate prin activităţi şi acţiuni la care participă elevii şcolii şi care fac să crească prestigiului acesteia în comunitate; Rezultate aşteptate: - Toate cadrele didactice propun activităţi educative în conformitate cu interesele elevilor şi ale comunităţii, în perspectiva îndeplinirii misiunii şcolii; - Creşte numărul proiectelor educative desfăşurate la nivel local, judeţean, naţional, în care şcoala este implicată; - Interesul elevilor şi părinţilor pentru activitatea educativă a crescut, fiind concretizat în iniţiative din partea acestora, numărul participanţilor, calitatea activităţilor desfăşurate; - Rezultate foarte bune obţinute la concursurile cu tematică educativă propuse de ISJ, MEN sau de alţi parteneri educaţionali; - Creșterea gradului de satisfacție al elevilor și părinților fața de activităţile educative desfăşurate; - Consiliul Elevilor este mai vizibil în viaţa şcolii. METODA 4 -Creşterea performanţelor şcolare şi extraşcolare 4.1. olimpiade şcolare-locale, judeţene şi naţionale 4.2. în cercuri, comisii 4.3. concursuri şcolare culturale şi sportive Motivarea alegerii obiectivului : - Necesitatea impusă de legislaţia în domeniul educaţiei şi a orientărilor actuale privind corelarea obiectivelor stabilite la nivel naţional şi teritorial în domeniul învăţământului cu cele ale unităţii şcolare; - Crearea în şcoală a condiţiilor pentru dezvoltarea unei culturi organizaţionale a colectivului de cadre didactice, orientat spre performanţă; - Îmbunătăţirea colaborării elevilor membri în Consiliul Elevilor cu profesorii diriginţi şi colegii de clasă în vederea derulării de activităţi educative şi extraşcolare; - Operaţionalizarea criteriilor de monitorizare şi evaluare a calităţii educaţiei şcolare; 14

- Elaborarea de strategii diferenţiate menite să faciliteze procesul de învăţare pentru toţi elevii, indiferent nivelul intelectual, de apartenenţa etnică, religioasă sau de altă natură, prin promovare unui învăţământ incluziv; -Existenţa profesorului psihopedagog şi a profesorului de sprijin oferă posibilitatea desfășurării învăţământului incluziv, a consilierii de specialitate pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale. Resurse strategice: - Resurse umane: cadre didactice, elevii, părinţi, autorităţi locale; - Resurse materiale şi financiare: documente specifice managementului şcolii, mapele comisiilor, portofolii, echipamente IT, birotică şi consumabile; - Resurse informaţionale reprezintă legislaţia specifică: site MEN, site ARACIP, site ISJ, site CCD, legislaţie actualizată; - Resurse de experienţă şi expertiză: echipa managerială, responsabili de comisii; -Resurse de timp: alocate anual pentru evaluarea rezultatelor stabilite în PDI şi planurile de implementare; -Resurse de autoritate şi putere : ISJ, MEN, CJRAE, CCD, primărie, consiliul local. Opţiuni strategice: -Dezvoltarea curriculară - Decoltarea bazei materiale şi atragerea de resurse financiare - Dezvoltarea resurselor umane - Dezvoltarea relațiilor comunitare - Cultivarea unui sistem de valori şi a eticii manageriale bazate pe transparenţă, comunicare - Luarea deciziilor referitoare la necesarul resurselor financiare prin consultarea organismelor de lucru - Participarea echipei manageriale, a şefilor de catedră la cursuri de management educaţional; - Identificarea, prin evaluare instituţională, a nevoilor de educaţie ale comunităţii înţelegere, în care atribuţiile şi responsabilităţile să fie cunoscute şi respectate la fiecare nivel: al conducerii, pe arii curriculare, pe domenii de probleme, pe discipline, pe clase; - Proiectarea activităţilor manageriale pe baza unei diagnoze pertinente, specifice, realiste, cu ţinte strategice care să vizeze proceduri de asigurare a calităţii în educaţie; 15

- Consiliere, control, monitorizare, evaluare, bazate pe reguli şi pe proceduri; - Aplicarea programelor naţionale, popularizarea legislaţiei şcolare în rândul elevilor, părinţilor şi al cadrelor didactice; - Proiectarea activităţii educative la nivelul claselor respectând programa pentru consiliere şi alte documente în domeniu - Gestionarea corectă şi eficientă a resurselor materiale - Realizarea unei baze de date cu elevii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate - Construirea unei baze de date referitoare la persoane şi servicii de contact pentru sprijinirea activităţilor şcolii - Delegarea responsabilităţilor în cadrul echipei manageriale avându-se în vedere criteriile de competenţă profesională şi managerială, precum şi principiul lucrului în echipă - Distribuirea de responsabilităţi tuturor cadrelor didactice, în vederea valorificării potenţialului individual prin consultare şi implicare; - Evaluarea performanţelor cadrelor didactice pe baza indicatorilor de performanţă - Vizite efectuate la domiciliul elevilor de către diriginţi şi învăţători pentru a cunoaște îndeaproape mediul în care aceştia trăiesc şi colaborarea cu profesorii clasei pentru ca aceştia să cunoască problemele elevilor - Consilierea elevilor de către psihopedagogul şcolii care trebuie să fie în legătură atât cu familia elevului, cât şi cu învăţătorul, învăţătorul de sprijin (în cazul elevilor CES) sau dirigintele; locale şi căutarea posibilităţilor de satisfacere a acestora în cadrul normativ existent şi cu resursele disponibile - Elaborarea de rapoarte privind activitatea de asigurare a calităţii educaţiei şcolare şi prezentarea lor în cadrul CA şi în buletinele informative - Derularea parteneriatelor educaţionale în vederea eficientizării demersurilor educative de la nivelul claselor şi şcolii - Întâlniri periodice cu părinţii (şedinţe, consultaţii, lectorate); - Colaborarea cu serviciul social din cadrul primăriei pentru cazurile speciale; Rezultate aşteptate: - Eficientizarea procesului educaţional ca urmare a monitorizării atente a activităţii desfăşurate de către responsabilii de comisii şi a conducerii şcolii; - Valorificarea mai eficientă a resurselor umane şi materiale în vederea obţinerii de rezultate şi mai bune printr-un management de calitate; - imagine bună în comunitate şi în afara acesteia; - relaţie mai bună cu beneficiarii direcţi şi indirecţi;

16

- Relaţia diriginte-elev capătă o altă dimensiune - dirigintele este atât managerul clasei, cât şi al activitǎţilor educative, el creează mediului educogen în clasǎ, coeziunea şi dinamica grupului, rezolvă cu tact pedagogic problemele grupului. METODA 5-Creşterea ponderii creativitatii si cercetării la nivel local 5.1. Lecţii experimentale şi mijloace de învăţământ moderne 5.2. Softuri educaţionale 5.3. Simpozioane, manuale, alte cărţi 5.4. Muzeul local Motivarea alegerii obiectivului: 1. Noul program Erasmus + oferă posibilitatea instituţiilor de învăţământ de a aplica pentru derularea de proiecte de mobilitate sau parteneriate strategice. 1. Competenţele cheie formate prin curriculum obligatoriu se pot exersa şi dezvolta prin participe la proiecte naţionale dar mai ales europene . 2. Derularea de parteneriate oferă elevilor şansa de a se dezvolta şi şcolii posibilitatea de a-şi îndeplini misiunea. 3. Cadrele didactice dau dovadă de creativitate, de interes pentru implicarea în astfel de proiecte. 4. CCD oferă cursuri de formare în ceea ce priveşte managementul proiectelor Erasmus+. 5. Liceul are un nivel scăzut al absorbţiei de fonduri pe proiecte europene. Resurse strategice: - Resurse umane: cadre didactice, elevii, părinți, autorități locale; - Resurse materiale şi financiare: materiale de informare privind implementarea de proiecte, granturi obţinute în urma aprobării proiectelor depuse, echipamente IT, birotică şi consumabile; - Resursele informaționale reprezintă legislația specifică: site MEN, site ARACIP, site ISJ, site ERASMUS+, legislație actualizată - Resurse de experiență şi expertiză: echipa managerială, responsabil cu proiecte comunitare, , formatori, experți din exterior - Resurse de timp: alocate anual pentru inițierea, monitorizarea și evaluarea proiectelor din perspectiva unei dezvoltării şcolare durabile şi pentru evaluarea rezultatelor stabilite în PDI - Resurse de autoritate şi putere : ISJ, MEN, Comisia Europeană, Primărie, Consiliu local. 17

Opţiuni strategice: - Dezvoltarea curriculară - Decoltarea bazei materiale şi atragerea de resurse financiare - Dezvoltarea resurselor umane - Dezvoltarea relațiilor comunitare - Stimularea elevilor şi cadrelor didactice în vederea comunicării prin intermediul internetului (email, alte aplicații, forumuri de discuţii) în cadrul unor proiecte educaţionale; - Informarea cadrelor didactice şi a elevilor în legătură cu posibilitatea desfăşurării unor proiecte de parteneriat strategic sau de mobilitate a cadrelor didactice şi a elevilor, cu aplicabilitate în activităţile curriculare; - Realizarea de proiecte comune cu alte şcoli (lingvistice, de cercetare, excursii tematice etc.) din zonă, din ţară şi din străinătate. - Organizarea spaţiului „Programe europene” care să fie pus la dispoziţie cadrelor didactice şi elevilor care doresc să se implice în realizarea de proiecte; - Informarea cadrelor didactice cu privire la oportunităţile de colaborare europeană în cadrul programului Erasmus + - Formarea cadrelor didactice privind elaborarea aplicaţiilor în programul Erasmus +; - Aplicarea la termenele stabilite pentru obţinerea de granturi în programul Erasmus + - Diseminarea în cadrul unor activităţi specifice, pe site-ul şcolii, a experienţei participării la programele europene şi aplicarea în activitatea şcolară. - Popularizarea activităţii şcolii, a rezultatelor obţinute de elevi şi cadre didactice în cadrul proiectelor în comunitate şi în afara acesteia (mass-media, internet, publicaţii, revista şcolii), în vederea creşterii prestigiului şcolii şi a sentimentului de apartenenţă al elevilor şi al cadrelor didactice; - Iniţierea unor proiecte de colaborare cu diferite ONG:-uri, firme private; - Continuarea parteneriatelor cu instituțiile din cadrul comunităţii locale a unor ă Rezultate aşteptate: - Cadre didactice formate în programul Erasmus+; - Şcoala realizează proiecte şi aplică în diferite apeluri, pentru obţinerea de granturi pentru proiecte strategice sau de mobilitate; - Interesul elevilor pentru implicarea în proiecte comunitare a crescut, ceea ce se evidenţiază prin creşterea numărului celor care doresc să fie implicaţi; - Rezultatele proiectelor desfăşurate sunt vizibile prin diverse oportunităţi de diseminare; 18

- Creșterea gradului de satisfacție al elevilor și părinților fața de proiectele desfăşurate; - Cultura organizaţională va deveni mai puternică, elevii, părinţii şi cadrele didactice vor deveni mai conştienţi de rolul şi de importanţa pe care îl au în şcoală. METODA 6.-Creşterea calităţii profesionale a întregului personal al şcolii și îmbunătățire relațiilor cu comunitatea locala și a relațiilor internaționale 6.1. Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice în şcoală şi în afara şcolii 6.2. Dezvoltarea profesională a personalului auxiliar 6.3. Încheierea de parteneriate intre școala comunitatea locală și alte școli. 6.4. Dezvoltarea relațiilor internaționale prin realizarea de proiecte. Motivarea alegerii obiectivului: 1. Noul program Erasmus + oferă posibilitatea instituţiilor de învăţământ de a aplica pentru derularea de proiecte de mobilitate sau parteneriate strategice. 2. Competenţele cheie formate prin curriculum obligatoriu se pot exersa şi dezvolta prin participe la proiecte naţionale dar mai ales europene . 3. Derularea de parteneriate oferă elevilor şansa de a se dezvolta şi şcolii posibilitatea de a-şi îndeplini misiunea. 4. Cadrele didactice dau dovadă de creativitate, de interes pentru implicarea în astfel de proiecte. 5. CCD oferă cursuri de formare în ceea ce priveşte managementul proiectelor Erasmus+. 6. Şcoala are un nivel scăzut al absorbţiei de fonduri pe proiecte europene. Resurse strategice: - Resurse umane: cadre didactice, elevii, părinți, autorități locale; - Resurse materiale şi financiare: programe de activităţi, proiecte, softuri educaționale; materiale didactice specifice, echipamente IT, birotică şi consumabile; - Resursele informaționale reprezintă legislația specifică: site MEN, site ARACIP, site ISJ, legislație actualizată - Resurse de experiență şi expertiză : echipa managerială, consilier educativ, responsabili de comisii, experți din exterior - Resurse de timp: alocate anual pentru inițierea, monitorizarea și evaluarea proiectelor din perspectiva unei dezvoltării şcolare durabile şi pentru evaluarea rezultatelor stabilite în PDI - Resurse de autoritate şi putere : ISJ, MEN, primărie, Consiliul local . 19

Opţiuni strategice: - Dezvoltarea curriculară - Devoltarea bazei materiale şi atragerea de resurse financiare - Dezvoltarea resurselor umane - Dezvoltarea relațiilor comunitare - Stimularea elevilor şi cadrelor didactice în vederea comunicării prin intermediul internetului (email, alte aplicații, forumuri de discuţii) în cadrul unor proiecte educaţionale; - Informarea cadrelor didactice şi a elevilor în legătură cu posibilitatea desfăşurării unor proiecte de parteneriat strategic sau de mobilitate a cadrelor didactice şi a elevilor, cu aplicabilitate în activităţile curriculare; - Realizarea de proiecte comune cu alte şcoli (lingvistice, de cercetare, excursii tematice etc.) din zonă, din ţară şi din străinătate. - Cadre didactice formate în programul Erasmus+; - Liceul realizează proiecte şi aplică în diferite apeluri, pentru obţinerea de granturi pentru proiecte strategice sau de mobilitate; - Interesul elevilor pentru implicarea în proiecte comunitare a crescut, ceea ce se evidenţiază prin creşterea numărului celor care doresc să fie implicaţi; - Rezultatele proiectelor desfăşurate sunt vizibile prin diverse oportunităţi de diseminare; - Creșterea gradului de satisfacție al elevilor și părinților fața de proiectele desfăşurate

Dimensiunea funcțională 1.

Premisele schimbării Una dintre schimbările produse în învățământul românesc se referă la reconsiderarea metodelor active-participative și utilizarea lor mai pregnant în activitatea didactică. Metodele activ-participative sunt un factor important în crearea de condiţii optime pentru un învăţământ de calitate, care să dezvolte deprinderi şi aptitudini necesare unui bun dialog elev-elev, elev-profesor. În ultima perioadă, aceste instrumente de lucru sunt indispensabile, pentru că valorifică nu numai competenţele cognitive ale învăţării, ci şi pe cele psihice şi afective. Metodele activ-participative pot contribui la creşterea performanţei şcolare, pot fi chiar îmbunătăţite ca aplicaţie directă la clasă în condiţiile unui mediu de lucru atractiv şi relaxant pentru elevi: învăţarea prin descoperire, problematizarea, 20

mozaicul, brainstormingul, metoda Philips 6/6, posterul, chiorchinele în formare, cubul, jocul, diagrama Venn.        

Noile generații de elevi sunt caracterizate prin spontaneitate, personalitate și o foarte mare încredere de sine. Sunt foarte informaţi, au o serie de achiziţii, iar sursa nu este neapărat școala; Metodele activ-participative sunt cele care îl au în centrul procesului instructiv-educativ pe elev, oferindu-i posibilitatea de a descoperi singur ceea ce trebuie să înveţe prin participarea la realizarea lecţiei; Elevii manifestă dorința de a observa și explica, de a experimenta, de a construi și a explora; O școală activă înseamnă o școală care încurajează munca și inițiativa copilului, spiritul de observație, judecata proprie și colaborarea între toți actorii educaționali; Centrarea școlii pe elev: elevii nu vor mai fi simpli spectatori la lecţii, ci chiar actori cu rol activ-participativ, gata să se implice emoţional şi motivaţional; Strategiile de predare trebuie să concureze cu evoluția tehnologiei și să utilizeze mijloacele tehnologice și produsele (soft-uri); Văzuți de profesori, elevii actuali sunt „generația touch-screen“, cu tendințe către autonomie, afirmare de sine și validare interpersonală, dar și vulnerabili la influențele mediului; Elevii atrag atenția că au un alt ritm de viață față de cel al părinților și profesorilor, un nivel din ce în ce mai complex al situațiilor/realităților, provocărilor noi, ceea ce se traduce în termenii ineficienței strategiilor educaționale.

2. Obiectivele vizate Implementarea educaţiei centrate pe copil prin utilizarea metodelor şi tehnicilor active de învăţare este din ce în ce mai necesară. Folosind aceste metode şi tehnici, cadrul didactic este receptat ca furnizor de resurse ale învăţării, cadrul didactic şi copilul fiind parteneri în educaţie. Se asigură astfel o învăţare eficientă şi durabilă care să răspundă atât nevoilor personale, cât şi cerinţelor adaptării la o „societate a cunoaşterii“ aflată în continuă schimbare. Se urmărește: 

Formarea unei atitudini proactive, bazată pe curiozitate intrinsecă;

21

     

Dezvoltarea de competențe funcționale: să caute, să cerceteze, să găsească singuri soluții la probleme, să descopere căi de rezolvare, să prelucreze cunoștințe, să învețe acționând; Interacțiune colectivă, transpunerea elevilor în situații concrete de viață, solicitarea gândirii, imaginației, memoriei, voinței; Organizarea de activități dedicate învățării și aprofundării cunoștințelor, pentru îmbunătățirea situației școlare, recuperare și progres, dar și pentru performanță; Modificarea percepției cadrelor didactice asupra modului în care înțeleg să își exercite profesia, mai ales că în noile condiții este nevoie de o legătură tot mai puternică între școală și societate; Schimbarea atitudinii didactice în mediile școlare actuale; Abordarea de către cadrele didactice a unor comportamente, tehnici inovatoare de relaționare cu elevii în ceea ce privește abordarea procesului de predare-învățare-evaluare. 3. Rezultate așteptate Promovarea sistematică a unor metode şi tehnici moderne de studiu, precum şi practicarea de modele şi stiluri eficiente de „a învăţa cum să înveţi“, de a „învăţa pentru a şti să faci“ şi „a învăţa permanent“.

  

Elevi competenți, implicați, adaptabili la situații noi; Responsabilizare, asumare de roluri; Negociere, acceptarea diversității, competiție prin cooperare. Dimensiunea structurală În vederea creşterii atractivităţii și eficienței  procesului educativ sunt propuse următoarele măsuri – aplicabile prin modificări corespunzătoare ale cadrului instituţional şi legal: alternative şi iniţiative privind consolidarea statutului socialeconomic al cadrelor didactice, formarea iniţială şi continuă a personalului didactic şi didactic auxiliar, eficientizarea folosirii resurselor:

1. 

Resurse umane Cadrele didactice care trebuie să urmeze cursuri de formare (selectarea, formarea, evaluarea şi motivarea personalului didactic pentru cariera didactică, selectarea, formarea, evaluarea şi motivarea managerilor din învăţământ în vederea realizării unui management educaţional eficient);  Elevii – beneficiari direcți; 22



Părinții, membrii comunității – beneficiari indirecți (asigurarea permanentă a unei comunicări eficiente între profesori, elevi şi părinţi, urmărindu-se constant progresul şcolar, diagnosticarea învăţării, motivarea profesorilor şi elevilor pentru desfăşurarea unui proces educativ de calitate).

2. 

Resurse materiale și financiare Cursuri de formare (promovarea unei oferte mai largi de cursuri destinate perfecţionării personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, solicitate ca urmare a disfuncţiilor sesizate în derularea actului educaţional, dezvoltarea unor structuri instituţionale moderne în scopul optimizării activităţilor de formare continuă a personalului din învăţământ, asigurarea unor programe de formare de tip postuniversitar şi a unui sistem de credite în cadrul instituţiilor de învăţământ superior centre de perfecţionare pentru cadrele didactice necalificate cu studii superioare, asigurarea unor programe de formare de tip conversie/reconversie în cadrul instituţiilor de învăţământ/centre de perfecţionare pentru cadrele didactice cu studii medii); Suporturi de curs; Soft-uri educaționale; Mijloace audio-video-calculator, internet; Tablă magnetică, smart; Videoproiector; Săli spațioase, mobilier modular; Material didactic modern, consumabile. Resurse experiențiale Oameni-resursă din sistem: metodiști, profesori-mentori, formatori, inspectori școlari de specialitate, cadre didactice cu vechime, absolvenți de universități, specialiști în științele educației, psihologi școlari etc.; Ghiduri, reviste educaționale, compendiumuri, literatură de specialitate, exemple de bune practici, documente oficiale (ex: Strategii de dezvoltare a învățământului); Exemple de practici de succes din alternativele educaționale Step by Step, Waldorf, Montessori, Plan Jena; Parteneriate, proiecte de succes (ex: Erasmus, Da Vinci, Grundtvig); Consfătuiri, cercuri pedagogice, mese rotunde, simpozioane, conferințe. Sistem de relații Economia competitivă, consolidarea democraţiei şi societatea cunoaşterii impun, alături de cele patru instrumente cognitive care alcătuiesc tradiţional alfabetizarea de bază (abilităţi de comunicare, scriere, citire şi calcul matematic), dobândirea

       3.      4.

23

unor noi competenţe: alfabetizarea digitală şi informaţională, cultura tehnologică, comunicarea în limbi moderne de largă circulaţie, cultura şi conduita civică, cetăţenia democratică, gândirea critică, capacitatea de adaptare la situaţii noi, lucrul în echipă, interesul pentru dezvoltarea personală şi învăţarea continuă.   

Reconsiderarea rolurilor actorilor implicați în actul educațional; Centrarea școlii pe elev; Relația cu comunitatea: CCd, CJRAE, primărie etc. (Şcolile vor coopera cu societatea civilă, vor practica o democraţie coparticipativă, prin promovarea unor proiecte de educaţie nonformală iniţiate de profesori, elevi şi studenţi, prin bune practici şi exerciţii de „alfabetizare politică“ elementară, de cetăţenie activă, asumată conştient, critic şi constructiv). Dimensiunea operațională

1.

Acțiuni concrete, pași, etape Demersul operațional  angajează deciziile punctuale (corecție, infuzie, perfectionare), aplicabile imediat sau pe termen lung, și deciziile de ajustare structurală a conceptului schimbării rezultate din dezbaterea acestuia la nivelul comunității educative naționale, teritoriale, locale. Este necesară parcurgerea următoarelor etape:

  

Constituirea grupului de inițiativă/lucru; Analiza SWOT; Elaborarea unui plan operațional pe baza documentelor filosoficopedagogice; Publicarea proiectului/ planului și dezbaterea la nivelul comunității cu respectarea criteriilor epistemologice aflate la baza acestuia; Constituirea școlilor-pilot unde urmează să fie aplicate și evaluate metodele modern de lucru; Lansarea activităților; Formarea formatorilor; Informarea și formarea continuă a personalului didactic; Introducerea transformărilor privind metodele modern; Evaluarea periodică a rezultatelor cu ajutorul age • nților schimbării.

     

2. Strategii utilizate Pot fi utilizate diferite strategii şi abordări pentru a face o schimbare de succes (Guba):

24

Strategia rațional-empirică: Cel care adoptă inovația trebuie să primească argument logice referitoare la utilitate, la posibilitățile de aplicare și la eficiența ei. Această abordare se bazează pe înţelegerea faptului că oamenii vor urma interesul propriu odată ce l-au descoperit. În acest caz, schimbarea se bazează pe comunicarea de informaţii şi oferirea stimulentelor. Strategia didactică (sau normativă) – oamenii vor adera la normele şi valorile culturale. În acest exemplu, schimbul se bazează pe redefinirea şi reinterpretarea normelor şi valorilor existente, precum şi dezvoltarea unor noi angajamente. Beneficiarul este dispus să asimileze inovația, dar nu are pregătirea necesară. Strategia psihologică – Beneficiarul simte nevoia de a fi admis, de a participa, de a fi inclus. Oamenii se opun pierderii şi întreruperii, dar se adaptează uşor la noile condiţii. În acest exemplu, schimbarea se bazează pe construirea unei noi organizaţii şi transferul treptat de oameni din vechea organizare la una nouă. Strategia autoritară, coercitivă – Oamenii vor face, în general, ceea ce se spune sau se poate face pentru a realiza schimbările şi astfel schimbarea se bazează pe exercitarea autorităţii şi impunerea de sancţiuni. 3. Rezultate obținute Aspecte  pozitive:     

Cadre didactice formate care au asimilat, au experimentat, au integrat informațiile, au aplicat metodele active-participative, au evaluat impactul și au evoluat profesional; Utilizarea temperată a metodelor moderne, ținând cont de toate variabilele (conținuturi, nivel de învățământ, gradul de educabilitate al elevilor, resurse materiale); Pe plan instituțional apar schimbări benefice în norme, roluri și relații; Elevii iau la cunoștință, se interesează, culeg informații, capătă deprinderea de a învăța, participă activ la propria formare; Utilizare eficientă a resurselor temporale și materiale. Aspecte negative:



Teama de nou care produce refuzul cadrelor didactice de a-și înlocui propriile metode conservatoare cu cele moderne, facilitate de mijloacele TIC;  Cadrele didactice de vârsta a doua și a treia sunt prea puțin informate în domeniul respectiv, nu conştientizează încă numeroasele avantaje pe care le oferă utilizarea metodelor moderne; 25



Utilizarea excesivă sau incorectă a metodelor interactive (de grup) poate duce la o pasivitate a elevilor mai slab pregătiți și la o evaluare neconcludentă din partea cadrului didactic.

Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia  cadrului didactic, de a căror cunoştinţe şi utilizare depinde  eficienţa muncii educative. Metode interactive Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele  obţinute depind de metodele utilizate.Marii pedagogi au evidenţiat  faptul că, folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe  esenţiale în pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi  cunoştinţe se poate realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie  de metodele utilizate.  Metodele sunt instrumente importante aflate la  dispoziţia cadrului didactic, de a căror cunoştinţe şi  utilizare depinde eficienţa muncii educative. Educatorul,  cunoscând varietatea metodelor, particularităţile elevilor cu  care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, trebuie  să acţioneze pentru a valorifica pe deplin personalitatea,  devenind el însuşi un creator în materie de articulare a  strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.  Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual  susţinut şi înrămarea acestora cu capacităţi necesare unei  activităţi de învăţare productivă reprezintă modalitatea cea  mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini  conştiente active. Cerinţa primordială a educaţiei  progresiviste, cum spune J.Piaget, este de a asigura o metodologie  diversificată, bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare  cu activităţile de cooperare, de învăţare ăn grup şi de  muncă independentă.  Deşi învăţarea este eminamente o activitate proprie, ţinând  26

cont de efortul individual depus în înţelegerea şi  conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin  adevărat că relaţiile interpersonale, de grup, sunt un factor  indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi  colective.  ,, Învăţarea în grup exersează capacitatea de deciyie şi de  iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o  complementaritate mai mare aptitidinilor şi talentelor, ceea ce  asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte  multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare  fructuoasă``. Specific metodelor ineractive de grup este faptul  că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor,  dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă  şi cu reyultate evidente. Acest tip de interactivitate determină,,  identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care  acesta este antrenat``, ceea ce duce la transformarea elevului în  stăpânul propriei transformări şi formări. Noţiunea de  metodă în învăţământ Metodele de învăţământ (odos- cale, drum; metha-  către, spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către  educator, cu scopul de a-i îndruma şi sprijini pe elevi să  descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile,, ştiinţa. Ele sunt  totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă  priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona  asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii, transformînd  exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi  dezvoltându-şi personalitatea.  Prin ,,metodă de învăţământ`` se înţelege,  aşadar, o modalitate comună de acţiune a cadrului didactic şi a  elevilor, în vederea realizării obiectivelor pedagogice, Cu alte  cuvinte, metoda reprezintă un mod de a proceda care tinde să  plaseze elevul într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai  puţin.dirijată. Sub raportul structurării, metoda este un  ansamblu organizat de operaţii, de procedee.  Metodologia didactică desemnează sistemul  metodelor utilizate în procesul de învăţământ, precum şi  27

teoria care stă la baza acestuia. Sunt luate în considerare  natura, funcţiile, clasificarea metodelor de învăţământ,  precum şi caracterizarea, descrierea lopr, cu precizarea  cerinţelor de utilizare.  Metodele de învăţământ sunt un element de  bază al strategiilor didactice, în strânsă relaţie cu  mijloacele de învăţământ şi cu modalităţile de grupare a  elevilor. De aceea, opţiunea pentru o anumită strategie didactică  condiţionează utilizarea unor metode de învăţământ specifice.  Totodată , metodele de învăţământ fac parte din condiţiile  externe ale învăţării, care determină eficienţa acesteia. De  aici decurge importanţa alegerii judicioase a metodelor  corespunzătoare fiecărei activităţi didactice.  Sistemul metodelor de învăţământ conţine:  a) metode tradiţionale, cu un lung istoric în instituţia  şcolară şi care pot fi păstrate cu condiţia reconsiderării şi  adaptării lor la exigencele învăţământului modern;  b) metode moderne, determinate de progresele înregistrate în  ştiinţă şi tehnică. Unele dintre acestea, de exemplu, se  apropie de metodele de cercetare ştiinţifică, punându-l pe elev  în situaţia de a dobândi cunoştinţele printr-un efort propriu  de investigaţie experimentală; altele valorifică tehniuca de  vârf (ex.calculatorul).  În şcoala modernă, dimensiunea de bază în funcţie  de care sunt considerate metodele de învăţământ este caracterul  lor activ, adică măsura în care sunt capabile să declanşeze  angajarea elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le  stimuleze motivaţia, capacităţile cognitiveşi creatoare.  Un criteriu de apreciere a eficienţelor îl  reprezinztă valenţele formative ale acestora, impactul lor asupra  dezvoltării personalităţii elevilor.  Clasificarea metodelor de învăţământ se poate  realiza în funcţie de diferite criterii:  A. după criteriul istoric:  a) metode clasice(tradiţionale): expunerea, conversaţia,  exerciţiul, etc;  b) metode moderne: studiul de caz, metoda proiectelor, metode de  simulare, etc;  28

B. după funcţia didactică prioritară pe care o  îndeplinesc:  a) metode de predare- învăţare propriu-zise:  de transmitere şi dobândire a cunoştinţelor: expunerea, lectura,  problematizarea, etc;  de formare a priceperilor şi deprinderilor: exerciţiul, lucrări  practice,etc. C. după modul de organizare a activităţilor elevilor:  a) metode frontale: expunerea, demonstraţia, etc.  b) metode de activitate individuală: lectura  c) metode de activitate în grup: studiul caz, jocul de rol;  d) metode combinate: experimentul D. după criteriul de strategie didactică:  a) algoritmice: exerciţiul, demonstraţia  b)euristice: problematizarea  E. După sursa cunoaşterii:  a) metode de comunicare orală: rxpozitive, interogative(  conversative sau dialogate), discuţiile, dezbaterile,  problematizarea;  b) metode de comunicare bazate pe limbajul intern: reflecţia  personală;  c) metode de explorare a realităţii:  - explorare nemijlocită: observare sistematică şi independentă,  experimentul, cercetarea documentelor şi vestigiilor istorice;  - explorare mijlocită: metode demonstrative, metode de modelare  e)metode bazate pe acţiune ( operaţionale sau practice):  -metode bazate pe acţiune reală, autentică: exerciţiul, studiul  de cay, proiectul, lucrări practice;  - metode de simulare, bazate pe acţiune fictică: dramatizări,  jocuri de rol.  Acestor categorii li se adaugă un alt tip de metode şi anume  metodele de raţionalizare, instruire programată, instruire  asistată de calculator. Metodele  interactive

29

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de  stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la  vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează  interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.  Ineractivitatea presupune o învăţare prin comunicare,  prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi  argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe  disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea  lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul  microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.  Implementarea acestor instrumente didactice moderne  presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea  cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului  didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire  reflexivă şi modernă, creativitate, flexibilitate în concepţii.  Uneori considerăm educaţia ca o activitate în care  continuitatea e mai importantă decât schimbarea. Devine însă  evident că trăim într-un mediu a cărui mişcare este nu numai  rapidă, ci şi imprevizibilă, chiar ambiguă. Nu mai ştim dacă  ceea ce ni se întâmplă este ,,bine``sau ,,rău``.Cu cât mediul  este mai instabil şi mai complex , cu atât creşte gradul de  incertitudine. Datorită progresului tehnologic şi accesul sporit  la cunoaştere şi la resurse, ne putem propune şi realiza  schimbări la care, cu câtva timp în urmă nici nu ne puteam  gândi. Trebuie, deci, să ne modificăm modul în care gândim  prezentul şi viitorul educaţiei pe care le dăm generaţiilor  următoare, având în vedere aceste aspecte. Nu ne mai putem  permite o unitate şcolară ,,muzeu``, orientată spre trecut, care  pune accent pe cunoştinţe, ci avem nevoie de o şcoală ce-i  pregăteşe pe copii pentru viitor, punând accent pe competenţele  sociale şi de cominicare.  Un învăţământ modern, bine conceput, permite  iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi  dirijarea, îndrumarea lor, rolul educatorului captând noi  valenţe, depăşind optica tradiţională prin care era un furnizor  de informaţii.  Utilizarea metodelor interactive de predare-învîţare  în activitatea didactică contribuie îmbunătăţirea calităţii  30

procesului instructiv-educativ, având un caracter  activ-participativ şi o reală valoare activ-formativă asupra  personalităţii elevului.  Creierul funcţionează asemenea unui computer,  acesta din urmă fiind proiectat după modelul de funcţionare al  creierului. Un computer nu reţine informaţia decât dacă  acţionăm butonul ,,salvare``. Creierul nostru trebuie să testeze  informaţia sau să o explice cuiva pentru a o stoca.  De multe ori educatorii îşi inundă elevii cu  propriile lor gânduri profunde şi bine organizate, recurg prea des  la explicaţii şi demonstraţii de genul,,hai  -să-ţi-arăt-cum``.Desigur că prezentarea poate face o impresie  imediată asupra creierului, dar în absenţa unuei memorii  excepţionale, elevii nu pot reţine prea mult pentru perioada  următoare.  Un educator, oricât de strălucitor ar fi nu se  poate substitui creierelor elevilor şi,deci, nu poate face  activitatea care se desfăşoară individual în mintea fiecăruia.  Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut  într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li  se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi  eventual, a predării, atunci învăţarea nu are loc. Bibliografie:  Ioan, Cerghit- Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 2005  Corjan, Maria- Metode şi tehnici active de învăţăre, C,C.D,  Suceava, 2003  Mihăescu, Mirela şi colaboratorii- Metode activ-participative  aplicate în învăţământul primar, D.P.H, Bucureşti,2010

Concluzii 31

Managementul educaţiei reprezintă o treaptă metodologică necesară pentru realizarea corectă, eficientă social, a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane, la nivelul sistemului de învăţământ, în perspectiva secolului XXI. Pedagogia general propune o treaptă epistemologică necesară pentru realizarea corectă, eficientă social, a activităţii de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice din învăţământul preşcolar, primar, secundar ori superior. Managementul educaţiei sau managementul pedagogic defineşte, astfel, un tip de conducere superioară a sistemului de învăţămăţământ la nivel global, optim, strategic, în concordanţă cu cerinţele modelului cultural al societăţii informaţionale democratice şi ale paradigmei curriculumului (Sorin Cristea, 2000). Miza socială a reformei învăţământului vizează tocmai sinteza originală, posibilă şi necesară, la nivelul unui nou model cultural, între conceptele de bază, stabilizate de pedagogia generală şi descinderile metodologice, proiectate de managementul educaţiei, cu aplicaţii speciale la nivelul conducerii globale-optimestrategice a organizaţiei şcolare. - Conducerea şcolii, Managementul organizaţiei şcolare. .

32

BIBLIOGRAFIE

 Cristea Sorin, Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera. Litera Internaţional, Chişinău, Bucureşti, 2002;  Cristea Sorin, Fundamentele Pedagogiei, Editura Polirom, Iaşi, 2010;  Cristea Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, ediţia a II-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003;  Cristea Sorin, Studii de pedagogie general, ediţia a II-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009;  Cucoş Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002;  Radu Ioan, Juncan Dana, Tratat de didactică modernă, ediţia a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.  Cartea Educatoarei  Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani 

PRET- Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă

33