47 0 72KB
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi Camil Petrescu Camil Petrescu : nuvelist, romancier si dramaturg este considerat un innoitor al romanului prin compozitie, tehnica narativa, personaje si stil „Ultima....intaia...” - primul sau roman, considerat de G. Calinescu „o proza superioara” -este rod al unei experiente personale: participarea lui Camil Petrescu, ca voluntar, la Primul Razboi Mondial (PRM) Caracterul operei este un roman modern de tip subiectiv prin: inovatiile in tehnica narativa, oglindite in relatia dintre instantele comunicarii creatia de personaje: intelectualul supus unui zbucium interior stilul anticalofil este un roman psihologic prin: tehnicile proustiene folosite: memoria afectiva si tehnica fluxului de constiinta conflictul interior evidentiat prin autoanaliza si introspectie este un roman al experientei prin: conflictul interior cauzat de doua experiente „definitive”: iubirea si razboiul introducerea in text a unor documente intime (jurnalul) sau oficiale (articole de ziar) Titlul: anticipeaza structura compozitionala a romanului (doua parti) fixeaza temele fundamentale ale romanului: iubirea si razboiul Viziunea despre lume a autorului: situarea eului narativ in centrul unei evocari despre dragoste si razboi, fapt care confera autenticitate povestii, faptele si personajele fiind prezentate ca evenimente interioare, interpretate si analizate. romanul ofera o viziune realista asupra societatii romanesti inainte de izbucnirea PRM si o imagine tragica si absurda a razboiului. Tema: drama intelectualului insetat de absolut Conflictul: predominant interior, psihologic Perspectiva narativa: subiectiva si unica apartine unui narator homodiegetic naratiunea este la persoana intai (confesiune) Indicele temporal si spatial:
sunt mobile, se modifica si se nuanteaza in functie de trairile personajului narator exista doua nivele ale timpului: - un timp obiectiv, cronologic (PRM, primavara anului 1916) prezent in primul capitol al Cartii I si in Cartea a II-a - un timp subiectiv, psihologic (rememorarea povestii de iubire) prezent in Cartea I incepand cu Capitolul al doilea
Structura compozitionala: prima parte - este „ istoria geloziei lui Stefan Gheorghidiu” (G.Calinescu) –este o fictiune dupa cum insusi autorul marturiseste partea a doua - este un „jurnal de campanie” (G.Calinescu) - evoca imaginea apocaliptica a razboiului - este o experienta de viata traita si consemnata in jurnalul de combatant al locotenetului Camil Petrescu (sunt reproduse fragmente in subsolul cartii) este folosit un artificiu de compozitie: actiunea primului capitol este ulterioara intamplarilor relatate in Cartea I Stefan Gheoghidiu: este protagonistul si personajul narator al romanului fixeaza tipul intelectualului ca structura de caracter este construit pe ideea ca luciditatea creaza constiinta dramatica a realitatii si ucide fiinta (cata luciditate, atata drama) este confruntat cu doua experiente „definitive” pentru formarea lui ca om: dragostea si razboiul. Traieste drama geloziei de care se vindeca prin alta drama- razboiului student la Filosofie, sarac, casatorit cu o colega, Ela, studenta la Litere; se indragosteste de ea din mila, admiratie, duiosie, dar mai ales din orgoliu proiecteaza iubirea in absolut si incerca sa o modeleza pe Ela dupa propriul tipar ideal echilibrul familiei este tulburat de mostenirea pe care Gheoghidiu o primeste de la unchiul Tache Ela se implica in discutii despre bani si se simte atrasa de lumea mondena punctul culminant al crizei matrimoniale ale loc cu ocazia excursiei la Odobesti care declanseaza criza de gelozie. Atentia pe care domnul G. i-o acorda Elei, precum si gesturile frivole acesteia se amplifica in constiinta protagonistului starile lui contradictorii sunt evidentiate prin analiza lucida, introspectia si monologul interior au loc succesive despartiri si impacari (Ela ii cere divortul pentru ca il gaseste in pat cu o prostituata; se impaca. Gheoghidiu ii cere divortul pentru ca nu o gaseste pe Ela acasa. Se impaca pentru ca nu descopera scrisoarea de la verisoara lui Anisoara, care motiveaza absenta Elei) hipersensibil si incapabil de comunicare este un inadaptat superior, „un cavaler care pleaca la razboi din motive de pura onoare si din sete de cunoastere” in conditiile terifiante de pe front, continua sa analizeze intamplarile capitolul intitulat „Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” ilustreaza tragismul confruntarii cu moartea, intr-o viziune apocaliptica
drama colectiva a razboiului rezolva drama individuala a iubirii intors de pe front se desparte definitiv de Ela, daruintu-i „tot trecutul” finalul romanului este deschis