Tot Rezumat Istoria Artei [PDF]

Zitiervorschau

An I ARTA ANTICA 1. Preistoria artei Arta paleolitica (20.000-10.000 I.Hr) Inciziile si desenele - Trasaturi: apar motive antropomorfe (cal, urs, mamut, leu de pestera, ren,mamut, cal, bison), redare realista, schite sumare, sigranta si indelung exercitiu, stangacie si absenta totala a preocuparii pentru efecte artistice. - Exemple: pestera Combarelles, Franta

pestera Lorthet, Franta

Sculptura

- Trasaturi: motive antropomorfe, figura umana, folosirea pietri, osului, argilei, fildesului, portrete, sugereaza grafic miscarea animalelor, cultul maternitatii, principiul simbolului - Exemple: Tuc d’aubert, Franta

Venus, Lespugue, Franta

Pictura - Trasaturi: animale vanate, preocuparea pentru organizarea spatiului pictural si a proportiilor naturale, capacitatea de a crea ansambluri picturale cerente, folosiea rosului, galbenului, brunului, cabune, penel din par, principiul abstractizarii - Exemple: Altamira, Spania Lescaux, Franta

Arta neolitica (8000-3000 I.Hr) Desenul si gravura - Trasaturi: motive geometrice( linii, zig-zag, cerc, triunghi, spirala), siluetele umane apar mai frecvent, capacitatea de a reda exact figurile, din punct de vedere anatomic

Pictura - Trasaturi: din grote micreaza spre peretii caselor si templelor, culori minerale (carbune, argile, manganez), nu se mai fooseste contrul, scene cu caracter anecdotic sau naratic, aparitia efectului de perspectiva - Exemple: Catal Huyuk

Sculptura - Trasaturi: cultul maternitatii, apar monumentele megalitice, lacasuri de cult, statui idoli, statui monumentale sculptate in volum, arta subordonata magiei, - Exemple: Stonehenge, anglia

Venus din Malta

Ceramica - Trasaturi: nevoia de acrea vase de depozitare si hrana, se modeleaza manual, tehnci de decoratie (incizii, colorare), motive geometrice - Exemple: Zeita de laVidra

Ganditorul de la Hamangia

2. ARTA MESOPOTAMIEI (6000 i.HR) 2.1 Arta sumeriana - Trasaturi: arta urmareste reprezentarea zeilor dupa chipul omului, apare relieful istoric, se nareaza fapte de razboi, victorii, apare sculptura monumetala, exceleaza prin ziguratele construite - Exemple: Stindrdul din Ur

Gudeea pe tron

2.2 Arta akkadiana

- Trasaturi: accentul se deplaseaza de la stilizarea sumeriana la redarea realista, figuri mai corecte d.p.d.v anatomic, zigurate bogat ornamentate in conparatie cu cele sumeriene - Exemple: Stela regelui Naram-Sin

2.3 Arta asiriana - Trasaturi: basorelieful atinge un nivel artistic remarcabil, se aplica tema vanatorii, compozitia sub forma de friza cu registre suprapuse, decoratiuni vegetale incarcate - Exemple: Regele Assurbanipal la vanatoare

Leoaica ranit

2.4 Babilon

Arta noului

-

Trasaturi: ornamente din caramida smaltuita, colorata Exemple:

Poarta zeitei Istar

3. ARTA HITITILOR (mij.sec II-i.HR) 3.1 Arta proto-hitita - Trasaturi: ceramica lucrata de mana sau la roata olarului, cu ornamentatie fina, glazurata, motive geometrice sau zoomorfe stilizate.

3.2 Arta hitita - Trasaturi: sculptura in piatra - Exemple: Suita de zei

4. ARTA EGIPTULUI ANTIC (3100 i.Hr) 4.1 Caracteristici generale - Trasaturi: capul si picioarele reprezentate din profil, umerii si pieptul frontal, valoarea operei de arta era data de eficienta sa, de rolul de a-l multiplica pe omul reprzentat - Exemple:

4.2 Pictura - Trasaturi: pictura era dedicata cultului mortilor, imbraca case, temple, bijuterii, cromatica bogata, se introduce simbolistica culorii (verde-culoarea vietii vegetale, albastru – zeului aerului Amon, negru – zeul mortii Anubis), folosirea temperii, precizia desenului, realismul, siguranta tusei etc. - Exemple: Familia regala

4.3 Sculptura

- Trasaturi: avea ca scop mentinerea in viata a celor decedati, impresia de statui care merg, de morti vii, stiinta alternarii liniilor verticale si orizontale, basoreliefurile frapeaza prin voiciunea reprezentarii si prin expresivitatea ansamblului. - Exemple: Rahotep si sotia sa

4.3 Arhitectura - Trasaturi :constructii mortuare grandioase (locuinte pentru eternitate), piramide - Exemple: Piramidele de la Giza

5. ARTA CRETANA (MINOICA) (2000 i.Hr)

5.1 Pictura - Trasaturi: scene pline de viata, colorit vesel –rosul pompeian, tehnica frescei - Exemple: Fresca, Palatul din Knossos

5.2 Sculptura - Trasaturi: figurine lucrate in fildes, bronz, argila, fildes si faianta, redarea sentimentelor omenesti, vase pictate cu scene umane sau animale - Exemple: Vas cu boxeri

5.3 Ceramica - Trasaturi: se obtineau pereti din ceramica de grosimea cojii de ou, motive vegetale, zoomorfe, geometrice - Exemple: Vasul cu caracatita

6. ARTA CICLADELOR 6.1 Ceramica - Trasaturi: sosiera (cupa cu gura prelungita si cu cios), tigaia de prajit - Exemple: Ulcior pentru apa

6.2 Sculptura - Trasaturi: marmora de buna calitate, figurine, statuete, stilizarea geometrica a capului - Exemple:

6.3 Pictura - Trasaturi: preferinta pentru fresca aplicata in interiorul caselor si templelor, motive zoomorfe, vegetale, scene din viata religioasa si cotidiana - Exemple: Fresca primaverii

7. ARTA GREACA ANTICA(700 i.Hr) 7.1 Arta miceniana Pictura -

Trasaturi: fresce care decorau palate, atentia pentru detalii

Ceramica -

Trasaturi: vase din metal decorate prin incrustare.

Sculptura -

Trasaturi: confectionarea mastilor din aur

Arhitectura - Trasaturi: preocuparea de a grupa incaperile simetric fata de centru (megatron), semne ale compozitiei inchegate.

7.2 Arta greaca arhaica Sculptura - Trasaturi: dezvoltata datorita cultului pentru sport si cultura fizica nuda, apar statuile Kourus-trupuri goale, deplasarea accentului de la umanitatea umila la umanitatea demna, constienta de insemnatatea sa in lume, foloseste lemnul, lumnul cu piatra sau lemn invelis in placute de aur si fildes. - Exemple: Kouros

Pictura -

Trasaturi: vase de ceramica pictate,

mozaicuri

Ceramica - Trasaturi: amfora, hidria, cupa, craterul, lecitul, trecerea de la motive vegetale, la cele zoomorfe si antropomorfe, alegand scene narative, unitatea compozitiei - Exemple: Amfora

7.3 Perioada clasica Sculptura -trasaturi:figuri umanizate ce imbina frumusetea fizica cu cea spirituala, stiinta de a sugera volumele - sculptori: Policlet din Argos, Fidias, Scopas, Lisip, Pitagora din Region - exemple: Atena si Marsias, Miron din

Atica

Menada dezlantuita , Scopas

Pictura - Trasaturi: accentul cade pe problematica umana, amestecul culorilor, clarobscurul, transparente, joc de lumini si umbre, perspectiva, racursiu,centre de grautate, vase reproducand tablourile unor pictori renumiti - Exemple: Vas pictat de Polignot

Ceramica - Trasaturi: ceramica intra in concurenta cu vasele de bronz, masura, simplitatea, armonia, simetria, perfectiunea operei

7.4. Perioada elenistica Pictura - Trasaturi: perfectionarea reprezentarii in perspectiva, reuseste sa redea sufletul modelului, - Exemple: Nuntile aldobrandine

Sculptura - Trasaturi: inspiratia din stilul asiatic, vibratia miscarii, anatomia suferintei, vartejul exacerbat al patimilor, forta de sugestie a miscarii, perfectiunea executiei, observarea realitatii - Exemple:

Friza latarului din Pergam

8. ARTA ROMANA (600 – i.Hr) 8.1 Arta etrusca Sculptura - Trasaturi: redarea realista a modelelor, robustete si spontaneitate, naturalele si expresivitate - Exemple: Apolo din Veii

Lupoaica

Pictura - Trasaturi: pictarea mormantului defuncului pamanteasca, expresivitate fara egal

peretilor si tavanelor cu scene din viata contur+culoare, in epoca.

Sculptura romana - Trasaturi: preferinta pentru portret, masiva prezenta a chipului feminin, joc de lumini si umbre, redarea cu ajutorul burghiului a pieptanaturii feminine, glorificarea evenimentelor istorice - Exemple: Columna lui Traian

Bustul lui Marc Aurelius

Pictura romana - Trasaturi: fresca, tempera si encaustica, preferinta pentru pictura de gen sau de peisaj, tematica crestina o inlatura pe cea traditionala - Exemple: Batalia lui Alexandru Macedon

9. ARTA INDIANA (40003000 i.H.R) Sculptura - Trasaturi: oroare pentru spatiul vid, sculpturi incarcate, bogat ornamentate, templele par gigantice sculpturi, sunt folosite scenele de gen, cu semnificatie mitologica sau religioasa, cultiva grandoarea si fantasticul, se foloseste lemn, argila, piatra metal - Exemple:

Pictura - Trasaturi: nu folosesc perspectiva sau legile compozitiei, preocuparea pentru portretistica, pictura era considerata doar un mestesug, scene mitologice, lascive - Exemple:

10.ARTA CHINEZA

Pictura - Trasaturi:strans legata de caligrafie, foloseste penel, culori vegetale si minerale, se picta pe matase, pe oase, nu pun accent pe originalitate, arta menita de a fi executata pe suluri de matase sau hartie folosing motive religioase si depozitate pentru a fi folosite doar in momentele de meditatie, doreste sa redea o stare sufleteasca, practica peisajul, portretul - Exemple:

II. ARTA MEDIEVALA 1. ARTA PALEOCRESTINA Arhitectura - Trasaturi: primele comunitati crestine nu aveau lacase de cult speciale, la inceput avea caracter funerar legat de mormintele patrate sau sub forma de cruce, datorita celebrarii ceremoniei liturgice se construiesc lacase de cult cu o masa centrala si picturi crestine pe pereti, numarul mare de cresti duce la marirea bisericilor, arhitectua trece de a bazilica, la cel de octogon sau cel cruciform, interiorul devine tot mai luxos prin mozaicuri cu pietricele aurite, picturi bogate - Exemple:

Santa Contanza , Roma

Pictura - Trasaturi: incepe in catacombele romane, spre deosebire de picturile egiptene care doresc sa-l dubleze pe cel disparut si-i fixeze trasaturile caracteristice ale chipului, icoana crestina porneste de la trasaturile fizice ale celui reprezentat, dar le reda transfigurate, sfintite, indumnezeite, in opozitie cu estetica senzualista care preslaveste corpul, icoana trece trupul in sfera diformului, renuntand treptat la aceast lucru - Exemple:

2. ARTA BIZANTINA Estetica bizantina - trasaturi: pentru a trezi repulsia fata de acest taram al patimilor si tentatiilor lumesti se cultiva disproportia si diformul, corpul se

pierde sub cutele vesmintelor, in timp ce capul devine elementul dominant al figurii ce concentreaza forta expresiva a sufletului, fixitatea privirii, imobilitatea figurilor antropomorfe, bidimensionalitatea figurior si lipsa reliefului pentru a ajuta indepartatrea mintii de lumea pamanteasca, arta cracterizata de o deosebita unitate in comparatie cu egiptenii - exemple:

Arhitectura - Trasaturi: considerata cea de-a opta minune a lumii, catedrala Sf. Sofia este considerat cel mai important mnument al artei bizantine, combinarea planului dreptunghiular al bazilicii cu tipul rotund, central, lumina inunda biserica datorita ferestrelor mari ceea ce trimite la imparati cereasca, decoratiunile de marmura verde si roz dau impresia unei imense campii de flori, frescele si mozaicurile bogate mascheaza masivitatea cladirii - Exemple: Sf. Sofia

Pictura si mozaicul - Trasaturi: teme religioase simbolice, alegorice, figurile sunt zvelte si elegante, animate de un dinamism accentuat de draperii fluturande, executia este mediocra, compozitiile se repeta, dupa anul 700 se impune o iconografie ce va exclude orice interpretare, conseptia spatiului se simplifica si se schimatizeaza mult, picturalul este inlocuit cu liniarul, gama cromativa va impune doar culori pure; mozaicul folosea pietre cu diferite reflexii pentru a produce o puternica impresie privitorului, stari de infiorare, de extaz mistic, figura devine imateriala, chipurile capata o expresie severa, ascetica, albastrul devine lait-motiv - Exemple: Deisis, Sf. Sofia

Sculptura - Trasaturi: datorita faptului ca se opune glorificarii frumusetii fizice, sculptura nu se va realiza in ronde-bosse, ci doar ca ornament pe peretii cladirilor, apare tema personajelor in firida cu Hristos si

apostolii sai, apare sculptura in lemn pe usile bisericesti, sculptura in fildes cu motive zoomorfe si vegetale, ceramica smaltuita, se practica miniatura, illustratii de carte - Exemple: Usi din lemn

3. ARTA PREROMANICA 3.1 Arta merovingiana - Trasaturi: predominanta artelor minore asupra arhitecturii, sculpturii si picturii – giuvaeruri, orfevrarie, stofe, manuscrise, sculptura- se practica relieful fara profunzime, in arhitectura- piatra este abandonata in favoarea lemnului - Exemple: Ilustratie

2. Arta carolingiana - Trasaturi: renastere pe planul artei, reapare pictura monumentala sub forma de fresce de mari dimensiuni si mozaicuri parietale, teme din antichitate, perioada elenistica, Biblie, punctul forte ramane miniatura prin manuscrisele sale, sculptura in piatra

incepe din nou sa fie practicata, dar la un nivel mult inferior celui atins de romani - Exemple: Manuscris

11.ARTA ROMANICA Arhitectura - Trasaturi: completa inlocuire a lemnului cu piatra si sporirea sensibila a dimensiunilor, deoarece bisericile se extind prin adaugarea nevelor laterale se pune problema sustinerii boltii si se impune bolta n leagan, in cruce pe ogiva si bolta pe muchii, stilul se caracterizeaza prin armonie, eleganta, soliditate si simplitate, fatada are o deosebita importanta, deoarece sustine portalul principal alcatuit din traversa, arhivolta, si timpan Biserica Sainte Madelaine

Sculptura

- Trasaturi: se impune sculptura monumentala, se orneaza cu figuri umane si spatii neconventionale precum timpane, capiteluri, stalpi, are caracter abstract, uzand de procedeul stilizarii, nivelul artistic este elevat, dovedind maiestrie, se lucreaza in bronz si pe vitraliu - Exemple: Catedrala Chartres

12.ARTA GOTICA Arhitectura - Trasaturi: bolta sub forma de cruce care se sprijina prin 4 arcuri de 4 stalpi ( bolta in ogiva), preluand greutatea boltii in piloni si nu in pereti,ferestre mari ce inunda cu lumina, inaltime coplesitoare, fata are 3 registre- portalul, timpanul care contine si o rozasa in centru si galeria regilor, contrast dintre masa zidariei extrem de sumara si inalzime prodigioasa => impresia de fragilitate, imaterialitate, crestinul se simte umil si smerit in acest spatiu grandios - Exemple:

San Denis, Franta

Sculptura

- Trasaturi: artistii sunt tot mai preocupati de redarea celei de-a treia dimensiuni, personajele devin mult mai vii, au expresivitate si gratie elenistica, mainile au pornirea unui genst, capul se inclina, Christos isi pierde aerul de teribil judecator, iar Fecioara Maria devine mult mai feminina, cu trataturi tineresti, delicate, prezenta scenelor din viata de toate zilele, solutiona-rea problemelor de perspectiva pe care se ridica marea inaltime la care se amplasau statuile - Exemple: San Desnis,Franta

Pictura - Trasaturi: figurile sunt conturate prin linii viguroase, culoarea acopera aceste zone cu tonuri plate, figurile sunt severe, inerte, nepamantesti, dupa 1270 artistul inspirat din sculptura realizeaza figuri robuste, pline de viata intr-o atmosfera pamanteasca, naturalista, apar vitraliile multicolore, se practica miniatura pin decorarea cartilor religioase. - Exemple:

I.Renasterea timpurie 1.Scoala Florentina Sculptura Trasaturi: ia nastere in Florenta , incepe cu vestitul concurs organizat de corporatia negustorilor, Arte di Calimala, in vederea realizarii unei usi de bronz, ca pandant la cea a lui Andrea Pisano de la Baptiseriu, se creaza un stil unitar axat pe vigurosul realism a lui Donatello, maiestria tehnicii de lucru in marmura, bronz si alte materiale Donatello91386-1466) Realizeaza statuia “San Marco” ce pastreaza un aer gotic in redarea pliurilor Tehica desavarsita si capacitate de inventive neobisnuita Realizeaza Gattamelata – prima mare statuie ecvestra a Renasterii Gattamelata

– - lucrata in bronz, are 3,4 m si este lunga de 3,9 m cu inaltimea de 7,8 m -are caracter mortuar, statuile find plasate in ansambluri care contin si mormatul defunctului, originalitatea consta in alegerea bronzului in loc de piatra sau marmura,deoarece era considerat material nobil, operatia dificila de turnare a bronzului il incita si mai tare pe Donatello, elementele clasicitatii antice sunt evidente – costumatia de erou,, gesturile stapanite, atitudinea calului care merge la pas, ansamblul solemn, armura romana cu „putti” decorati pe ea si idealizarea figurii lui Gattamelata (desi avea 70 de ani, apare ca un barbat in plina putere).

Nanni di Banco (1373-1421) Cel mai putin atasat traditiei gotice, sculpteaza un Isaia de factura antichizanta care nu mai aminteste de arta gotice decat prin usoara inflexiune a siluetei. La fel se intampla si cu statuia Sfantul Elagio unde cei 4 sfinti au o expresie calma si senina Jacopo della Quercia (1374-1438) -acorda o atentie deosebita figurilor umane, urmarind sa sugere o diversitate de stari sufletesti, fapt care il va impresiona si pe Michelangelo - atribuie un loc imortant nudurilor, prin preocuiparea pentru redarea musculaturii si corelarea trupurilor intr-o compozitie inchegata, plina de viata - opere: Fantana Gaia, mormantul lui Ilaria del Caretto Luca della Robia (1399-1482)

-ajunge sa concureze cu Donatello prin comanda care o prmeste in 1431 pt a realiza o Cantoria la Domul florentin

-originalitatea sa este data de procedeul personal pe care l-a inventat in tehnica teracotei, astfel vernisata cu smalt incat sa se obtina efecte de sculptura colorata - cu o capacitate neobisnuita de individualizare a chipurilor, Luca a reusit sa evite caracterul „industrial” al produsctiilor sale pe aceeasi tema, ceea ce nu se va putea spune despre succesorii sai Bernardo Rosselino(1407-1464) Reprezinta calea de mijloc dintre expresia riguroasa a lui donatello si gratia lui Luca Capodopera sa este mormantul lui Leonardo Bruni din biserica Santa Croce mentine unele elemente traditionale precum sarcofagul, catafalcul madonei

plasat

deasupra

deasupra

cu

defunctului,

„gisantul” insa

si

chipul

inoveaza

prin

ghirlanda de flori si fructe care , incadrand steme si fiind tinuta de doi putti inaripati, incoroneaza intreg ansamblul compozitional

Pictura Trasaturi: ia nastere o data cu consursul pentru decorarea Capelei Branaci de la Biserica Santa Maria del Carmine Artisti: Masolino – caracterizat prin predominanta elementelor grafice, vibratia colorata a ornamentelor, gratia siluetelor, spatiu ireal Masaccio – stil opus limbajului figurativ „Oficial” si orientat spre simplicitate si rationalitate, rationalism si plasticitate, elemente novatoare

legate de persectiva, spatiu si volum, omului i se ofera un loc de prim plan, el domina compozitiile cu atat mai mult cu cat perfectionarea perspectivei liniare permite construirea, in jurul sau, a unui spatiu amplu care sa-l puna in valoare Opera principala: Trinitatea

Este prima proiectie iluzionista perfect realizata, dintre cele cunoscute in istoria artei - regasim tratarea plastica si monumentala a personajelor ca si realismul redarii figurilor, arhitectonica spatiului aminteste de Bruneleschi, iar consistenta volumetrica si materiala a personajelo proiectatte in spatiu ca niste statui aminteste de Donatello. Artistul impune un nou stil in pictura florentina: procedeul perspectivei liniare, conceptul de tablou ca o fereastra eschisa spre lumea reala si a spatiului conceput la scara umana0 Fra giovani da Fiesole (Fra Angelico 1387-1455) Foloseste perspectiva liniara, culori artificiale ce dau un caracter ireal personajelor Cladirile si personajele se disting prin monumentalitate, au volum si greutate, atitudinile si miscarile sunt firesti, se consacra si lucrarilor in miniatura unde compozitia ramane uimitor de echilibrata, cu delimitari ritmice foarte clare Paolo Doni (Uccello -1397-1475) Pasionat de problemele perspectivei, abilitatea de redare din raccourci, aer de irealitate, de abstractie intelectuala, picturilr sale par constructii geometice Ex: Batalia de la San Romano

Artistul foloseste mai multeunghiuri de privire, astfel incat planurile delimitate par scene de sine statatore Nota decorativa este accentuata si de coloritul arbitrar, ca si de aglomerarea imaginii cu numeroase detalii si elemente nesemnificative Lipsa de unitate a imaginii este izbitoare mai cu seama in alaturarile nefiresti de cai redati in perspectiva si cai sau soldati reprezentati in raccourci Reconstituirea bataliei istorice dintre florentini si milanezi cedeaza locul fabulei in mode deliberat, caci artistul recurge la numeroase procedee pentru a obtine acest efect: tehnica foitelor de au si argint, coloritul arbitrar, iepuri care fug in toare directiile, insisi calaretii si caii, cu infatisarea unor aparitii de vis - totul evoca mai curand o scena ludica, o totala evadare din spatiul real.

Alti artisti: Filippo Lippi (cel mai bun cunoscator al perspectivei liniare), Andrea

del Castagno (exceleaza

in

redarea miscarii personajelor),

Domenico Veneziano( creaza un mod original de a folosi lumina – ea emana din culoare si cade din dreapta sus, diferentiat, pe chipurile personajelor), Piero della Francesca ( „Legenda Crucii” – capodopera), alessio Baldovinetti (aprofundarea viziunii realiste, nu doar a personajelor, ci si a peisajelor), Antonio del Polaiollo(mizeaza pe tema nudurilor – arhitect, sculptor, gravor, pictor), Andrea del Verochio(transpunerea in pictura aviziunii sale de sculptor), Lorenzo di Credi(maiestria in redarea celei

de-a

treia

dimensiuni

si

orchestrarea

sigura

a

elementelor

compozitiei), Sandro Boticelli(teme mitologi si alegorice – „Primavara” – alegorie a celor 6 luni din an in care natura este fertila), Piero di Cosimo

Arhitecura Filippo Brunelleschi- creatii : Spitalul Inocentilor – puritate si simplitate a structurilor, Vechea Sacristie (Biserica San Lorenzo) – raporturi matematice riguroase, aplicarea sectiunii de aur in arhitectura, cupola este sprijinita pe 4 pandantivi de racord si lesene corintice in colturi, solutia tehnica este perfecta

pentru

spatiul

cubic,

dar

si

de

aceasta

data

edificiul

impresioneaza inca mai mult ca rezolvare artistica, prin echilibrul proportiilor, simplicitatea decorului care asociaza pilastri, cornise si bandouri Capela Puzzi – capodopera artistului datorita inovatiilor stilistice- planul nu mai

este

patrat,

ci

rectangular,

dupa

proportia de aur, iar invelitoarea este sub forma boltilor in plin cintru ce se intalnesc in centrul cupolei, ideea celor 4 ferestre de deasupra porticului prevazut cu 6 coloane grupate cate trei, in mijloc spatiul ramanand deschis printr-o arhivolta.

2. Scoala venetiana Sculptura Trasaturi: ramane reticenta fata de innoirile de limbaj si viziune Artisti: Nanni di Bartolo (Rosso 1419-1451) –se recunoaste o influenta a lui Donatello in creatiile sale Bartolomeo Bon – apartine goticului tarziu venetian, cu excesul sau de „inflorituri” Antonio rizzo(1430-1499)- naturalismul sau initial devine expresionism, de vadita influenta germana Pietro Lombardov (1435-1515) –se specializeza in monumente funerare; sa facut cunocut si prin statui in care un sever realism de inspiratie romana se imbina cu o impresionannta finete a formei.

Pictura Primul atelier de pictura a fost intemeiat de Antonio Vivarini, fiind cunoscut sub numele de „Scoala Murano” Atelierul a fost condus dupa moartea sa de fratele, Bartolomeo Vivarini si fiul sau Alvise Vivarini Marcati de goticul timpuriu, cei doi cumnati isi contureaza fiecare stilul sau: Antonio foloseste un limbaj mai apropiat de cel al lui Masolino cu personaje gratioase si feminizate, delicate, retinute in expresie, iar Bartolomeo evolueaza in sensul lui Mantegna, individualizand apasat personajele si incercand chiar sa le modeleze in relief;

excesul de

ornamente si spatialitatea abstracta mentin creatia sa departe,totusi,de spiritul renascentist. cel de-al doilea atelier este fondat de Jacopo Bellini si condus mai departe de fiii sai, Gentile si Giovanni Jacopo are meritul de a fi primul pictor venetian care poseda o cunostere exacta a esteticii florentine si , in plus, s-a interesat de antichittea romana ca de o sursa de revitalizare a artei in epoca; Gentile Bellini- s-a afirmat repede prin priceperea incadrarii in perspectiva si a reprezentarii topografice; datorita redarii cu acuratete a peisajului urban, el pune bazele acelui „vedutismo”. Giovanni Bellini – cel mai reprezentativ pictor al Venetiei in quatrocento, nota apasata de morbidete, bogatia mare de tonuri si treceri cromatice usoare, dar mai ales o luminozitate puternica devin trasaturi definitorii ale picturii sale. Intalnirea lui Giovanni cu Antonello da Mesina marcheaza fundamentul intregii evolutii a picturii venetiene din ultimele decenii ale secolului Astfel , Giovanni, chiar si cand trateaza teme religioase de interior, perspectiva liniara

si iluzia

tridimensionalitatii

o reda

perfect, iar

personajele sale sunt atat de vii incat imaginea seamana cu o scena de interior olandeza. Sacra conversazione – Bellini Giovanni

Imaginea se incheaga dupa principiile proiectiei geometrice, prin acest trompe l’oeil credinciosii intrau ei insisi in scena sacra, armonia dintre culoare si lumina da imaginii o deplina unitate vizuala, ceea ce constituie punctul forte al picturii lui Giovanni Bellini, baza evolutiei viitoare a picturii venetiene. Vittore Carpaccio(1460-1525) Cel mai poetic dintre pictorii povestitori ai Venetiei, il depaseste pe Gentile prin folosirea mai precisa a perspectivei si prin stiinta sa superioara a eclerajelor Intr-o Venetie tot mai fascinata de tonalismul lui Giovanni Bellini, pictura descriptiva si „liministica” lui Carpaccio devine repede deseta, gasindu-si admiratori doar in provincie.

3.Scoala padovana - se infiinteaza la Padova, zona apropiata geografic de Venetia insa mult diferita datorita umanismului arheologic si urmelor puternice lasate de Donatello

-

atelierul de arta cel mai cautat era al lui Francesco Squarcione care

preda perspectiva si arta antica unui numar impresionant de elevi

-

scoala era definita de 2 elemente stilistice importante: naturalismul

masurat si rational pe de o parte, gustul pentru fanatic pe de alta parte.

Andrea Mategna (1431-1506) – fiul adoptiv al lui Squarcione Camera mirilor

Este pentru prima data in istoria artei cand se creeaza iluzia de spargere a spatiului interior, din punct de vedere tehnic este originala prin folosirea temperei grase care va da unele subtilitati de expresie fara precedent Hristos mort , Andrea Mantegna

Capodopera renascentista in materie de raccourci, „Hristos mort” este realizat in perioada de apogeu a cercetarilor asupra reprezentarilo corpului uman Cromatica este neobisnuita , extem de atenuata; practicand deopotriva si gravura, pictorul prefera linia, culorii

Imbinarea acestor doua inovatii ale elementelor de limbaj, geometrizarea si cromatica austera, au ca rezultat crearea unei imagini tulburatoare, care trezeste compasiunea

4. Scoala umbriana - trasaturi: asimilata de regula scolii florentine, creatia umbrienilor impune totusi, un stil distinct - reprezentant: Piero Vannucci, zis Perugino -Perugino-evolueaza catre un stil elegant si usor distins, cu figuri vag meditative amintind de Boticelli,invaluite intr-o lumina blanda, pe un fond adesea de culoare uni. - cea mai celebra opera: Inmanarea cheilor - Perugino

Compozitia

se

remaca

printr-o noutate de fond: scena inmanarii cheilor, cu numeroase personaje, este plasata mult in fata unui fundal arhitectonic si natural, astfel incat, printr-o perspectiva liniara desavarsita se obtine un spatiu de ampla respiratie.

5.Ferrara si Bologna - Cosme Tura- este fondatorul scolii din Ferrara si initiator al Renasterii ferrareze, elev al alui Michele Pannonio, de la care preia gustul pentru liniile ornamentale si tendinta de a stiliza formele. - Francesco del Cosa- al doilea artist important al Ferrarei, continua cercetarile pe linia expresivitatii si plasticitatii, proprie scolii locale, moderand-o insa printr-un luminism rafinat, derivat din arta lui Piero della Francesca. - Ercole de Roberti- picturz sa se distinge prin noi scheme compozitionale cu racursiuri indraznete, fara a mai pierde din forta si inventivitate , Roberti evolueaza catre o sinteza a culorii si luminii de o maniera apropiata celei a lui Piero della Francesca.

II. Renasterea clasica Acum apar marile personalitati ale intregii arte renascentiste: Leonardo, Rafael, Tizian. Leonardo da Vinci Depasind mult cercul maestrului sau, Leonardo se familiarizeaza curand cu multiplele fatete ale ambiantei culturale florentine: filosofia, matematica, arhitectura, anatomia, botanica, chimia, muzica etc. Din punct de vedere artistic, la inceput se remarca un ascutit simt al observatiei si o abilitate tehnica surprinzatoare pentru varsta sa, efecte de relief obtinute printr-o infinita delicatete a modeleului si o inalta maiestrie in exploatarea jocului de lumini. In timp ce Boticelli, fratii Polaiolo si Signorelli redau miscarea prin ritmuri liniare convulsive, Leonardo estompeaa contururile si nuanteaza umbrele (ex: „Bunavestirea”, „Portretul Ginevrei”) Cina – Da Vinci

Considerata inca in timpul vietii lui Leonardo o culme a puterii sale de expresie plastica,”Cina” este o capodopera a intregii arte renascentistice prin solemna monumentalitate a compozitiei, prin intima patrundere dintre spatiul real si spatiul iluzoriu, ca si prin extraordinara imediatete a efectelor psihologice produse de cuvinte : artistul alege sa descrie momentul in care Iisus declara la cina ca „unul dintre voi ma va trada”. Inovatiile lui Leonardo: utilizarea perspectivei pentru a da iluzia unei extensii a spatiului real, alege ca punct de fuga capul lui Iisus, ceea ce IL transforma in centrul focal al intregului tablou, eliminind orice element

anecdotic sau detaliu nedemnificativ, Leonardo concentreaza puternic interesul asupra atitudinilor si mimicei expresive ale personajelor. Gioconda- Da Vinci

Lucrat in ulei pe lemn, 77/53, acest portret feminin reprezentand pe sotia gentilomului Francesco del Gioconda a devenit faimos datorita surasului misterios al personajului Dar farmecul aparte al Giocondei nu tine numai de suras si de atitudinea sasenzual, fara a fi insa triviala. El este datorat mai ales tehnicii perfecte folosite de artist care asigura fuziunea figurii feminine cu peisajul fantastic scaldat intr-o lumina aurie. Tehnica care asigura o lumina extrem de blanda si degradeuri infinit nuantateintre conturul personajului si peisajul din spatele sau poata numele de „sfumato” si ii este atribuita mai intai lui Leonardo. Mod cu totulpersonal de a intelege clar-obscorul, sfumato-ul este principalul element care il distinge pe artist de maestrul sau Verrocchio.

Michelangelo Buonarotti -geniu universal, comparabil doar cu Leonardo, afirmat prin opere in sculptura, pictura si arhitectura, Michelangelo domina intreg sec. XVI - creatiile „Bachus beat” si „Pieta” ii aduce de tanar reputatia de mare artist al timpului, iar aceasta nu numai datorita exceptionalei sale

virtuozitati tehnice si stiintei anatomice, ci mai ales datorita remarcabilei sale capacitati de inventie, -bogatiei solutiilor compozitional si energicei individualizari a personajelor David- Michelangelo(1475-1564)

Inalta de 4,34 m, statuia lui Davideste sculptatat in marmura A fost comandata de Republica recent instaurata in florenta

pentru a

simboliza tineretea noului regim si triumfulimprevizibil al celui de pare slab(burghezia) asupra lui Goliat(clanul Medici). Michelangelo propune un David care degaja o formidabila impresie de putere: senzatia de forta nu vine din vehementa miscarii, caci eroul nu este in actiune, el se sprijina pe un picior, cu un brat in lungul corpului si nu vine nici din

talia fina, bustul subtire si caracterul adolescentin.

Impresia de vigoare se naste din expresia detrminata pe care Michelangelo o da figurii eroului: nasul este drept, voluntar, gura are buzele sranse, aerul este al unui razboinic decis si netamator, sigur de sine, dar stapanit, muschii si venele se vad pe sub piele, iar tendoanele gatului evoca rapiditatea miscarilor potentiale.

C

apela

Sixtina-

Michelangelo

Executata la o inaltime de 21 de m intre 1508-1512- este cea mai mare pictura clasica din lume Imensa bolta a fost divizata de artist in sectoare;diferite elemente ale acestei structuri dau iluzia unei prelungiri a motivelor arhitectonice reale: pilastrii falsi continua pilastrii veritabili ai capelie, o cornisa simulata face ecou cornisei care exista cu adevarat deasupra ferestrelor Programul

iconografc

conceput

de

Michelangelo

include

apoteoza

Creatiunii. Din partea de jos a Sixtinei pana la axul central al tavanului, programul iconografic se desfasoara in sens invers cronologiei, de la intemeierea crestinismului pana la Geneza lumii. Reprezentarea corpului uman culmineaza in centrul tavanului, in celeba scena a „Facerii lui Adam”. Adam este reprezentat ca un magnific efeb al carui bust musculos descrie o admirabila curba.Scena insasi pare a fi fost gandita de Michelangelor ca un simbol al Renasterii: intre aratatotul lui Dumnezeu (figura virila, plutitoare) si cel al lui adam (atlet viguros, care se ridica dintr-un somn greu) scapara scanteia unei vointe superioare de remodelare a intregii spete umane. Sinteza

dramatica

a

istoriei

omenesti,

frescele

Sixtine

reprezinta

indiscutabil o culme a Renasterii clasice. Compozitia este de o factura profund originala, facand apel la false cadre arhitectonice, la false sculpturi in trompe l’oeil, efecte de perspectiva liniara si cromatica, modelaj in volum prin clar-obscur, racursiuri expresive, echilibrul uimitor

intre elanul unui lirism pasionat si rigoarea conceptiei ca si intre uman si divin. Rafael(1483-1520) Este indiscutabil meritul lui Perugino de a fi stimulat dezvoltarea darurilor innascute ale lui Rafael si in primul rand puritatea liniara a desenului, predilectia pentru culori clare si proaspete, pentru ecleraje egale care lasa foarte putin loc umbrelor. Stabilit la florenta, Rafael se confrunta direct cu cei mai ilustri maestri ai timpului, Leonardo si Michelangelo: de la Leonardo preia ordonarea armonioasa a formelor, fiind atent la modelajul suplu al figurilor, de la Michelangelo

adopta monumentalitatea viziunii, dar o face in felul sau,

metamorfozand si regandind totul Triumful Euharistiei – Rafael

Rafael concepe 2 tipuri de fresca: cele cu continut religios fara echivoc, altele menite sa sugeeze datoria bsericii fata de traditia pagana. Triumful euharistiei este fresca de mari dimensiuni care reunseste deasupra altarului comuniunii Tinitatea cu sfintii, iar in registrul inferior, de o parte si de alta a altarului sunt infiintate cele mai mari personaje crestine de la infiintarea Bisericii crestine.

Alte doua fresce la fel de mari si plasate in partea de sus a peretilor sunt consacrate

unor

subiecte

laice”Scoala

de

la

Atenta”

si

„Parnasul”,mentinand acest echilibru in tematica religioasa si cea pagana. Stilul frescelor este si el in concordanta cu aceasta dubla mostenire spirituala:Rafael utilizeaza deopotriva aurul pictorilor religioase medievale (in Triumful euharistiei) si un limbaj nou, inspirat din proaspatul clasicism renascentist care este adoptat in pictura marelui tavan casetat sau in „Scoala de la Atena:, unde personajele sunt dispuse dupa o riguroasa proiectie perspectivica. Tizian(1477 sau 1490-1576) Recunoscut ca cel mai mare colorist din intreaga istorie a picturii si celmai mare portretist din cinquecento, tizian isi are inceputurile la fel de confuze ca maestrul sau Giorgione Originalitatea personalitatii sale, nutrita de inclinatia spre actiune si forta, se accentueaza prin seria de gravuri pe lemn executatat dupa desenele proprii. Piesa fundamentala din prima perioada a lui Tizian este enorma pictura de altar „Inaltarea Maicii Domnului”, pictura pe lemn, este inca giorgionesca prin modeleul si bogatia coloritului, dar o opera clasica prin echilibrul solemn si armonia compozitiei Contrastul intre cele 3 registre ale compozitiei este foarte riguros calculat:forta si agitatia domina registrul terestru al grupului de apostoli uluiti, elanul senin al Fecioarei inconjurate de ingeri caracterizeaza al doilea registru, iar solemnitatea maiestuasa a lui Dumnezeu-Tatal se degaja din registrul superior.

Peste toate se manifesta o data in plus marele sau talent de colorist, paleta sa calda si luminoasa particularizandu-se prin intense accente de rosu. Centrata in mijlocul tabloului, in linia traditiei renascentiste, compozitia imbina formele gratioase ale lui Rafael cu aerul teribil al expresiei lui Michelangelo.

Sculptura Trasaturi: exceptandu-l pe Michelangelo, sculptorii Renasterii mature nu se mai mentin la inaltimea pictorilorsi arhitectilor Batrolomeo Ammannati (1511-1592) Este un tipic reprezentant al acelei „ bella maniera” din sculptura italiana care, in forme gratioase, imbina estetismul cu hedonismul. Benvenuto Celini (1500-1571) -orfevru si sculptor, executa „Soliera” aur si smalt, opera cu care ajunge la rafinamente tipice pentru cultura manierista a scolii de la Fointainebleu Giambologna (1523-1608) Francez stabilit in Italia, unul dintre cei mai fecunzi sculptori ai secolului, dezvolta la inceput motive prin excelenta manieriste precum „figura serpentina” . Alessandro Vittoria(1526-1608)

Se impune ca un creator original care tinde sa depaseasca tehnica manierista prin plenitudinea formelor sale si organizarea ampla a draperiilor si prin portretistica monumentelor funerare.

III.Renastere

tarzie

si

manierism 1.Pictura florentina - Florentino Rosso (1495-1540)- instinctiv, senzual si extrovertiti, autor al unor opere bogate si socante in epoca, Rosso este considerat unul din principalii initiatori ai Manierismului si a influentat considerabil schimbarile de viziune in pictura europeana a epocii - concentrarile complexe de personaje, miscarile si pasiune lor exaltate, culorile luminoase, uneori nuantate, alteori in amle tuse omogene, iata cateva caracteristici care vor deveni definitorii pentru Manierismul italian, cunoscand adese exagerari, in conformitate cu obiectivul prioritar- de a reprezenta in mod exacerbat latura artificiala din viata societatii. Coborarea de pe cruce-Rosso

Jacopo da Pontormo(1494-1557) – artist nonconformist si deschis mereu spre experimente, totdeauna curajos si uneori genial, Pontormo este astazi

primul nume invcat de regula cand se discuta despre cotituta Renasterii mature spre Manierism Punerea in mormant – Jacopo Pontormo

Pictata pe lemn, aceasta icoana este socotita un adevarat „manifest” al manierismului, datorita modului aparte in care structura asimetric regulata a compozitiei clasice se farmiteza intr-o compozitie voit ambigua, lipsita de puncte ferme arhitectonice, de centru de interes si de perspectiva Persoanjele cu priviri si gesturi care tradeaza suflete puternic ravasite, par sa pluteasca fara tinta intr-un spatiu nesigur, ambianta stranie fiind subliniata de lumina rece care face culorile si mai ireale. Agnolo Bronzino(1503-1572) Este celebru pentru portretistica sa, domeniu privilegiat al manieristilor, caracterizat prin importanta acordata costumelor, atitudinilor si nu in ultimul rand atributelor mediului specific modelului; Bronzino contribuie decisiv la impunerea „portretuli de curte” dominannt i a doua parte a sec., portret care se obtine prin sugerarea cat mai exacta a statutului social Giorgio Vasari (1511-1574) De numele Vasari se leaga introducerea decorului mobil in reprezentarile teatrale, contributie foarte importanta pentru evolutia scenicaa teatrului

Pictura sieneza Domenico Beccafumi (1486-1551) „Scene din Viata Fecioarei”- creeaza o atmosfera ireala printr-un clarobscur foarte accentuat in care luminile par sa tasneasca din culori pretioase, in tonuri surde. „Arhanghelul Mihail alungand ingerii rasvratiti” – aglomeratia de persoanje prinse intr-un veritabil vartej este invadata de flacari si lumini, pretext pentru artist sa-si puna in valoare virtuozitatea in materie de efecte luminoase. Compozitia complicata si culorile in ape accentueaza nota manierista.

Scoala de la Parma Antonio Allegri , zis Correggio (1489-1534) – este unul din artistii care, fac imprecisa granita intre manierism si renasterea tarzie S-a zis ca acesta a creat o a treia cale in evolutia artei, la mijloc intre exueranta cromatica a Venetiei si Manierismul florentino-roman, o cale in care proiectia perspectivica ramane la fel de curajoasa ca in perioada preclasica,

insa

formele

devin

fluide, imaginea este luminoasa, fara a exclude zone de umbra deasa Inaltarea Fecioarei - Correggio

Nu renunta la perspectiva larg desfasurata in adancime, dar si aici imprima imaginii un dinamism apropiat de vartejurile manieriste.

Vitalitatea scolii venetiene Tintoretto(1518-1594)- este primul atist care reuseste sa se impuna in climatul dominat de Tizian, fiind cel mai manierist dintrevenetieni, insa importanta operelor sale depaseste sensibil limitele manierismului

El opereaa o excelenta sinteza a formelor artistice viabile in epoca: desenul

viguros

al

lui

Michelangelo,

deformarile

anatomice

ale

manierismului, etc. Daca in primul deceniu de activitate artistul s-a concentrat pe directia expresivitatii dinamismului compozitional, dupa 1550 el procedeaza la rafinarea efectelor cromatice prin ingenioasa exploatare a luminii, astfel icnat sa genereze o ritmica a maselor colorate: Suzana la baie

Rastignirea – Tintoretto

Cu cei peste 60 de m ai ei, este o proba a extraordinarei capacitati de a aborda, intr-o compozitie unitara, suprafete gransioase. Coerenta ansamblului, in conditiile unei infinite varietati a detaliilor descriptive, confera acestei lucrari calitatea de unicat, ea devenind, de altfel, un foarte instructiv material didactic pentru formaea tinerilor pictori din multe gneratii Perspectiva geometrica deformata adesea de Tintoretto,este aici impecbil aplicata, sugerand deschideri infinite; cele doua diagonale care vin din

adancime si se intalnesc la picioarele crucii sunt subliniate de lumini puternice, articuland o perspectiva emotionala ce avanseaza spre privitor.

IV.Renasterea in afara Italiei Scoala flamanda Robert Campin(1379-1444)- era profilat pe retabluri si portrete care, stilistic, imbina influente flamande si franceze Trpticul Seilern – Campin

Una din cele mai vechi lucrari care i se atribuie;in cele trei panouri figurile sunt reprezentate pe un camp inverzit ingust, in

fata unei pretioase

draperii de Damasc Detasarea lui Campin de spiritul gotic nu se rezuma la alegerea temelor, ea se vadeste mai cu seama in refuzul arabescurilor elegante, carora li se prefera o compozitie framantata, cu linii mereu rupte, ceeea ce da un caracter aproape violent Reprezentarea scenelor sacre jntr-o ambianta domenstica, specifica lumii flamande din epoca este un alt aspect al realismului acestui artist

Hubert van Eyck (1370-1426) O contributie majora aduce van Eyck in domeniul portretisticii, fiind intre primii care a elaorat si impus acest gen. El este socotit primul pictor care a inlocuit bustul cu portretul demi-corp si care a introdus vederea din treisferturi

Sotii Arnolfini – Hubert van eyck Pictata in ulei pe lemn, de dimensiuni modeste, lucrarea ii reprezinta pe cei doi soti in picioare, acoperiti cu vesminte bogate si inconjurati de diverse simboluri ale fidelitatiiconjugale, inceand cu liliputanul catel din prim plan. Prin cele doua personaje care se tin de mana vedem, pe peretele din fundal, o oglinda rotunda in care se reflecta doua ersonaje aflate – judecand dupa legile reflexiei- chiar in spatele privitorului, procedeu reluat mai tarziu de Velasquez in „Meninele” Rogier van der Weyden(1400-1464) A aprofundat calea deschisa de inaintasii sai, Campin si van Eyck, imbinand uneori in mod inspirat solutii compozitionale ale acestora. Coborarea de pe cruce Noutatea este ca artistul nu picteaza un simplu retablu, ci integreaza acestuia elemente statuare si materiale la limita realului, in spatele scenei propriu-zise. Privitorul nu se mai afla in fata unei picturi de altar, el este implicat sa participela un act sacru prin forta emotiei care i se induce.

Este

intelege

modeul

van

de

inspirat

Weyden

sa

in

care

imbine

viziunea statica a lui Campin cu vitalitatea imaginilor

lui

van

Eyck.

Aceeasi

preocupare pentru sinteza acosiaza ritmica alerta a sirului de figuri cu o curgere bine controlata a liniei.

A

doua

generatie

de

maestri

flamanzi -Petrus Christus (1410-1473)- inspirandu-se din temele biblice, isi concepe compozitia intr-o maniera statica, plasand persoanjele intr-un cadru unificat prin perspectiva geometrica, dovedind un ascutit simt al spatiului si al volumelor - ca portretist, se distinge prin relieful puternic al catorva trasaturi fizionomice: Portretul lui Edward Grymestone

Dierick Bouts (1420-1475) – va evolua treptat catre

un

hieratism

solemn,

insotit

de

alungirea formelor, de o maniera apropiata goticului tarziu, spatiul este construit dupa

principiile perspectivei geometrice, iar peisajul joaca un rol activa in crearea atmosferei Cina – Dierick Bouts

Hans Memling- (1430-1494) – in ultimele sale opere tratate intr-o viziune miniaturala si cu o aparte grija pentru decorativ, Memling depaseste, prin arta compozitiei si prin perfectiunea formala, lucrarile realizate pe aceleasi teme de Van der Weyden sau Bouts: „Tripticul Patimilor”.

Realismul german Meister Franck – evolutie de la finetea executiei si gratia elementelor proprii goticului tarziu, la compozitii cu personaje mai robuste si mai vii, cu accesntul pus pe miscare:”Retablul Sf.Thomas” Lucas Moser- se inscrie intr-un realism inca marcat de traditia gotica prin eleganta figurilor si finetea tratarii Hans Multscher- demnitate, cautarea expresiei si a miscarii Hans Hirtz- pastreaza fondul de aur gotic, insa personajele nu mai au nimic din gratia traditionala Stephan Lochner- capodopera sa este marele triptic „Adoratia regilor magi”- compozitia strict simetrica, fondul de aur si ornamentarea de stil gotic, proband o data in plus atasamentul artistului pentru traditia picturii medievale.

Arta olandeza in sec.XV

Hieronymus Bosch (1453-1516) – cele mai multe dintre lucrarile sale au o iconografie cu totul nemaiintalnita in care abunda personaje purtatoare de continuturi simbolice. Originalitatea sa consta in a imbraca o gandire religioaa si morala in vesmintele unor exemple „a contrario”. Arta sa stranie dezvolta imaginile unei lumi de nebuni, abundenta de monstri atentionand asupra deviatilor umane si avand ca scop sa declanseze meditatia asupra cailor pierzaniei.

Gradina deliciilor

- este un triptic cu inaltimea de 220 cm si lungimea de 390 cm, pictat in ulei pe lemn; cei mai multi comentatori sunt de acor ca Bosch infatiseaza aici umanitatea ratacita din cauza atasamentului ei pentru placerile inselatoare, satiizand desfraul, viciile si nesabuinta omeneasca. Compozitional este de remarcat procedeul predilect al lui bosch de imbinare a perspectivei montate medievale cu proiectia perspectivica. Orizontul este ridicat foarte aproape de marginea de sus a tabloului, figurile fiind etajate vertical si in adancime, in acelasi timp; este folosita pentru a se sugera profunzimea, si perspectiva cromatica, tonurile pierzand din intensitate in partea de sus, adica in departare

Expansiunea renasterii spre nord Flandra si Tarile de Jos inainte de 1550 Pictura Joachim Patenier- este pictorul caruia Flandra ii datoreaza apariti aunui nou gen –peisajul (studiul privelistii din natura, a structurii pamantului, imensitatii lumii, legatura dintre elementele naturii-munti fluvii, paduri, campii) Un aspect singular al „primului italienism flamand” este curentul manierist din Anvers.In jurul lui Jan de Beer s-au grupat mai multi artisti, unii anonimi, care au impus un stil coerent. Ei exploateaza liniile si gesturile intr-o directie”manierata”, care ii apropie prin unele efecte de manierismul italian. Cornelius Engelbrechtz- apropiat ca „expresie” de manieristii din Anvers, el imbina fiorul goticului tarziu cu elemente de pitoresc agreabil imprumutate din decorul italian. Lucas van Leyden- abordeaza direct pictura de gen, insa si-a creat renumele datorita gravurilor sale – foloseste un ac de gravat foarte fin, cu muta delicatete si o extrema usurinta a mainii.

Sculptura si arhitectura Louis van Boghem- se mentine traditionalismul, fidelitatea fata de arta secolelor anterioare; in tarile nordice se mentine caracterul medieval al cladirilor, se continua elaborarea unei bogate si adesea suprabundente decoratii, care ofera sculptorilor un loc important, datorita migratiei artistilor italieni spre tarile nordice, influentele arhitecturale vor fi accentuate de influenta italiana. Jean Mone- se remarca in ornamentica, unde introduce motive antichizante si renascentiste

Jacques du broeucq- cel mai original din sculptorii flamanzi, realizeaza opere pline de miscare Hubert Gerhardt – a construit multe fantani dupa modelul italian

Pictura in Germania Albrecht Durer (1471-1528) Cel mai important artist al renasterii germane, se preocupa de gravura si xilogravura, studiaza legile proportiei Cei patru apostoli

Pictate pe lemn, aceste tablouri sunt considerate capodopere ale artei portretului de la sfarsitul evului mediu; imbinand idealul antic de frumusete si rigoarea gotica a culorii incarnate de simboluri sacre, cei patru apostoli pot fi interpretati ca simbolizand cele patru varste ale vietii; este sigur insa ca, prin culoare, Durer exprima criza religioasa in care intrase prin 1519 Atat in portrete cat si autoportrete durer exprima noua conceptie despre raportul om-Dumnezeu, specifica Renasterii Mature; omul renascentist devine constient de propria capacitate creatoare si ca atare el poate ocupa singur intreg spatiul unui tablou sau poate ocipa centrul unui tablou mai complex iconografic. Gravura este cea care l-a facut celebru pe Durer, ceea ce desemneaza primul sfert al sec.XVI ca „epocamlui Durer”; el a produs aprox. 350 de xilogravuri, 100 gravuri cupru si peste 1000 desene. Cavalerul, Moartea si Diavolul - Durer

Alegorie a celor trei varste a vitutii crestine (Cavalerul simbolizeaza persistenta credintei intr-o lume agresiva, Sf.Ieronim – parinte al Bisericiisemnifica

contemplarea

teologica,

iar

Melancolia

–

reflecta

lumea

spirituala a stiintei si a artei), gravurile in cupru „Cavalerul, Moartea si Diavolul”, „Sf. Ieronim” si „Melancolia” sunt in egala masura studii dupa natura. Lucas Cranach (1472-1553) Se afirma in volumele bombate si cromatica plina de nerv, cu rosu intens raspandit in pete mici pe intinsul intregii compozitii si negrul folosit copios ca o culoare; picteaza portrete si legende de sfinti, precum si desene pentru gravuri in lemn. Mai apoi, Cranach isi schimba stilul, renuntand la tendina sa spre viziuni tensionate si cultivand compozitia cu forme elegante, bogata in detalii pretioase si stralucitoare cromatic.

Nudul tinde spre idealul de frumusete si proportionalitate renascentista, viziunea evolueaza spre monumental, accentul cade exclusiv pe figuri si nu pe peisaj Tematica este aproape lipsita de importanta, el reprezinta oameni si aspecte ale realitatii timpului sau; tipologia umana, cadrul, viziunea sunt aceleasi indiferent daca subiectul este religios, mitologic sau cotidian Ex:”Taierea capului lui Ioan Botezatoru”, „Sfanta Familie”, „Apolomsi diana in peisaj impadurit” Albrecht Altdorfer (1480-1538) Cu viziunile sale fantastice asupra peisajelor si cu personajele sale misterioase prin modelelul sumar al siluetelor si trasaturilor lor ascutite, este cel mai stralucit reprezentatnt al „Scolii Danubiene” Trupurile omenesti ies pregnant in evidenta, profilandu-se luminoase si monumentale,masive si diforme; Din punct de vedere iconografic, creatia sa pe teme religioase difera de reprezentarile traditionale prin caracterul surprinzator, adesea fantastic al ambiantei in care plaseaza scenele biblice, ca si prin punerea in pagina inedita; folosind proiectia perspectivica cu mai multe puncte de privire, Altdorfer structureaza in „Nasterea lui Iisus” din 1507, un capricios peisaj cu ruine invadate de vegetatie, cu aspect diferit de imaginea esterii traditionale; cu totul noua este si reprezentarea ingerilor, exagerat de mici si in numar mare

Hans Baldung Grien (1484-1545)

Se situeaza la interferenta dintre tendintele goticizante si cele manieriste ale picturii germane din prima jumatate a sec. XVI. Executa gravuri pentru ilustrarea de carti, realizeaza numeroase cartoane pentru vitralii, picteaza retabluri, portrete, scene mitologice, alegorii profane Incoronarea Fecioarei

Considerata capodopera sa si cea mai importanta lucrare a genului din Preajma Reformei; pictura pelemn, 2,8/2,4 m, pictura este delimitata de un cadru sculptat, extrem de bogat in partea de sus – o deasa tesatura de lujere si frunze din care se ivesc o sumedenie de ingerasi inaripati. Cele trei persoanje princiale,Maria incadrata de Dumnezeu-Tatal si Ghristos, sunt invesmantate in mantii si hlamide in culori fascinante, cu ape jucate de multiple falduri. Gratia manierista a corpurilor este vizibila mai ales in cazul lui Christos, al carui nud este acoperit de hlamida rosie

Flandra si Tarile de Jos dupa 1550 Fascinatia Romei Jan Gossaert- coloritul pretios si unele inflexiuni manieriste care se observa in opera sa, ca in tabloul „Sf. Luca pictand Fecioara”, par iesite mai degraba din traditia gotica Bernard van Orley – stilul sau ramane apropiat de realismul flamand al sec.XV Olandezul Jan van Scorel- adopta tipuri si scheme compozitionale italiene, ajunge la o reprezentare topografica foarte exacta a peisajelor Pieter Coecke van Aelst- imbinand realismul flamand si conceptia despre compozitie a italienilor, revine reprezentantul cel mai marcant al scolii „romane” din Anvers Lambert Lombard- este considerat cel mai „romanizant” dintre artistii acestei generatii Frans Floris- adevaratul sau talent se manifesta in portretistica, unde abandoneaza total paleta rece si predilectia pentru contraste, executa portrete in tonuri calde, cu pensulatie larga si pastoasa, atent la expresiilespontane ale modelelor Peisajul si pictura de gen Henri Met de Bles- primul care se impune cu vaste peisaje in care plaseaza mici scene cu oameni, pasari, animale etc.; aplica atent regulile perspectivei geometrice, pensulatia este dezinvolta, menita sa retina impresia de ansamblu; Lucas van Valckenborch

-este numit pictor oficial al curtii arhiducelui

Mathias Jacob Grimmer- tablourile sale au ca subiect campiile din jurul Anvers-ului Natura moarta Pieter Bruegel (1530-1569) – pictura sa este, la inceput, vizibil marcata de cultul pentru Bosch pentru ca mai apoi sa se distanteze de ilustrul model printr-un limbaj mai direct, in care satanicul este inlocuit de grotesc sau satiric. Lupta dintre Carnaval si Post

Este reprezentativa pentru modul in care intelege Bruegel sa foloseasca innoirile renascentiste; numeroase grupuri de personaje par independente si totusi corelate intr-o compozitie unitara, unitatea fiind favorizata de unghiul de privire plasat foarte sus Viziunea nu este realista in sens renascentist, dar artistul reusste sa insufle senzatia de verosimilitate prin personajele de o mare diversitate sub raportul formelor si al cromaticii; linia este viguroasa si vibrata, iar paleta pare inca mai bogata prin recursul frecvent la negru si alb

Arta franceza Sculptura Sculptura franceza va dezvolta considerabil formula „Punerii in mormant”, cu multiple personaje. Michel Colombe- modificari stilistice, constand in idealizarea formelor si atenuarea asprimilor realiste

Pictura Gratie lui Jean Fouquet format la Roma, pictura franceza va deveni mai devreme decat sculptura sensibila la innoirile din Renasterea italiana; inlocuieste conventiile traditionale cu observatia directa a realitatii. Inainte de toate, reda figurii umane caracterul sau individual, valorificand indiscutabil talentul sau de portretist. A fost primul pictor francez care a

asimilat in mare masura principiile noii picturi renascentiste si le-a aplicat apoi in tara sa. Se observa asta in aspiratia sa de a realiza compozitii armonioase si in observatiile aproape stiintifice de care se slujeste in pictura de portrete mai ales, dar si in peisaje; rigoarea compozitiei si gustul pentru detalii se imbina in mod fericit cu eleganta si somptuozitatea.

Enguerrand Quarton sau Charreton- autorul celebrei „Pieta de la Avignon” Pieta de la Avignon

Impresioneaza prin sobrietatea ei dusa la limita; pe un fond in 2 culori – negru in partea de jos sugerand muntele Golgotei, oranj-albastrui in partea de sus cu vagi elemente arhitecturale sugerand Ierusalimul- se detaseaza scena cu Iisus mort in fata Fecioarei incadrate de Ioan evanghelistul si Maria Magdalena, tabloul incluzand in marginea din stanga si figura donatorului Compozitia este organizata dupa cateva forme majore: o triada de figuri, cele laterale inclinandu-se simetric spre personajul central usor aplecat. Imaginea lui Iisus nu are echivalent in pictura din quatrocento: pielea intinsa pe cutia toracica, degetele crispate ale mainii, linia dura care deseneaza bratul, unghiul format la subsuoara si la sold sunt elementele menite sa sugereze rigiditatea unui corp fara viata. Noua este si atitudinea Fecioarei:ea nu mai apare ravasita de durere si agatatt cu disperare de Fiul mort, ci este reprezentata de asemenea sobru,

cu o expresie de durere bine stapanita, fata ei este livida si brazdata de riduri adanci, iar buzele sunt stranse pentru a inabusi strigatul de durere.

Italienizarea artei franceze Expansiunea

franceza

asupra

peninsulei

italiene,

concretizata

prin

razboaiele lui Charles VIII a avut ca principala consecinta in domeniul artei o masiva difuzie a esteticii invinsilor in randul invingatorilor; impresionati mai intai de civilizatia micilor state italiene, baronii francezi si ceilalti insotitori ai lui Charles VIII au prins repede gustul noii arte renascentiste Aportul italian nu vizeaza, o vreme, decat sculptura decorativa, pentru ca mai apoi arhitectii francezi sa cedeze locul celor italieni o data cu ocuparea Lombardiei. In jur de 1500 se intensifica expansiunea sculpturilor italieni in Franta: Guido Mazzoni sculpteaza o statuie ecvestra a lui Louis XII, Geralmo da fiestole executa in 1499 mormintele copiilor lui Charles VIII etc.

Arhitectura Primul caz de fuzionare organica a elementelr de stil lombard cu cele traditionale franceze, intr-un sistem decorativ nou si coerent, se produce la Castelul din Gaillon, inceput in 1502 la solicitarea lui Georges d’Ambroise. Noul sistem va fi perfectionat la Castelul din Blois. Dupa 1520, orientarea fatadei catre exterior indica un interes sporit pentru stilul noii arhitecturi italiene;peste parterul patruns de ferestre inalte, se suprapun doua etaje cu arcuri profunde; arcaturile boltii aplatizate sunt sustinute de pilastri si separate prin nise in cochilie, amintind de stilul lui Bramante de la Vatican Simbolul

insusi

al Rensterii

franceze este

considerat Castelul

din

Chambord, gigantica si feerica locuinta a lui Francois I. Inaltul acoperis de ardenzie abunda

in monumentale chemineuri (specifice arhitecturii

franceze). Daca planul de ansamblu este francez, castelul este totusi net italianizant prin simetria absoluta care ii defineste componentele, prin decorul general format de pilastri si dublele muluri orizontale, decor preluat de la Blois si care repudiaza orice recurs la repertoriul ornamental al Evului Mediu.

Grilles de Breton – imbina traditia goticului tarziu francez cu sugestii italiene renascentiste Sebastiano Serbio- teoriile sale despre imbinarea elementelor ordinelor antice, aplicate deja la Venetia, vor afla un teren fertil si in Franta Philibert Delorme- dupa un sejur la Roma se face el insusi purtatorul de cuvant al innoirilor din arhitectura italiana

Sculptura sec.XVI Influenta italiana se vadeste si in acest domeniu, dar ea nu este suficienta pentru a genera mutatii ca in arhitectura; in sculptura ornamentala subsumata monumentelor arhitecturale si mai ales celor religioase, rezistenta la innoire este la fel de puternica. Jean Goujon- repertoriul sau iconografi este reprezentat de figuri feminine cu picioare alungite si fusiforme, in poze cautate sau capricioase. Gratiei si spiritualizarii gotice Goujon ii adauga senzualitatea italiana, izbutind adesea sa obtina sinteze viabile ex: „Diana”, „Nimfele” din Fantana Inocentilor Germain Pilon- are ca baza de plecare eleganta manierista a decoratiilor in stuc realizate de Primaticcio la castelul din Fontainebleau. Monumentul funerar al Catrinei di Medici si Henri II impresioneaza prin realismul aproape halucinant de traditie gotica franceza, care confera o intensitate dramatica ansamblului. Jean cousin Tatal- marcat puternic de manierismul italienilor Jean Cousin Fiul- a creat capodopera”Judecata de Apoi” si o prodigioasa opera de gravor Jean Clouet- a lasat numeroase portrete, majoritatea in tehnica pastelului si de format mic, in care imbina gustul nordic pentru redarea fizionomiei cu tendinta italiana catre elengata formala. Francois Clouet – fiul lui Jean clouet, este un reprezentant tipic al manierismului de la curtea franceza. Tehnica sa excelenta i-a ingaduit o redare cu extrema finete a detaliilor Antoine Caron- isi cristalizeaza un stil elegant, caracterizat prin compozitii ample care pun in scena numeroase personaje atitudini pretioase.

cu siluete alungite si

Arta spaniola Caracteristici ale Renasterii spaniole Daca in cazul Italiei se poate spune ca formele artistice medievale dispar aproape cu totul catre 1450, in spania ele raman viabile si dincolo de limitele perioadei renascentiste O circumstanta care complica analiza artei spaniole este legata de masiva prezenta a artistilor straini, francezi flamanzi, veniti sa lucreze in Spania pentru a satisface aspiratia spre fastuos a nobilimii laice si a bisericii; confruntati cu exigentele comanditarilor, acestia se straduie sa se adapteze esteticii locale, dar formatia artistica se face simtita, inevitabil, in ceea ce fac Goticul tarziu in pictura Spaniei -cea mai mare parte a productiei picturale spaniole apartinea maurilor, care decorau peretii si plafoanele de lemn si care nu aveau cum sa simta noul spirit european. Goticul tarziu sub forma asa-numitului „stil international” a fost introdus in Spania de Lorenzo de Zaragoza, originar din Valencia, considerat „cel mai bun pictor al Coroanei” Pedro Nicolau – originar tot din Valencia, are meritul de a fi incercat sa rederea chipul Fecioarei mereu altfel, pregatind astfel terenul pentru adoptarea viziunii realiste. Bartolome Bermejo- influenta flamanda este vizibila, dar in cazul sau preluarile se contopesc intr-o formula personala in care isi fac loc si trasaturi tipic spaniole. Manierismul in pictura.El Greco Pentru pictura spaniola, sec. XVI-lea este unul de declin, un secol in care pictorii presimt ca estetica traditionala este sleita, dar nu se angajeaza cu fermitate in cautarile deja experimentate de italieni; scoala catalana si aragoneza, andaluza si castiliana se multumesc, in cel mai bun caz, sa imite pe florentini si romani. Doar Valencia, unde influenta italiana s-a produs mai de timpuriu, are ambitia de a tine pasul cu miscarea europeana. El Greco- in acest climat marcat profund de mediocritate si epigonism, apare brusc uimitoarea personalitate a lui El Greco; capodopera sa este considerata „Inmormantarea contelui de Orgaz”, proba graitoare a

fanteziei vizionare multumita careia artistul s-a detasat decisiv de orice reziduuri ale culturii sale renascentiste Inmormantarea contelui de Orgaz

Pictata in ulei pe panza pentru capela funerara a contelui de Orgaz de la biserica Santo Tome din Toledo, unde se afla si in prezent, lucrarea are dimensiunea lata de 360 si ianltimea de 480 Subiectul tabloului este unul neobisnuit, dar foarte potrivit pentru inclinatia lui el Greco spre fantezii mistice: ilustrarea legendei mortii mistice a nobilului conte de Organz care se spune ca, in momentul punerii sale in cavou, insisi sfintii augustin si Stefan au coborat din cer si l-au pus acestia personal in cavou. El Greco a semnat si un contract in care a trebuit sa respecte toate detaliile realizarii tabolului: jos inmormantarea, sus „Gloria cereasca” s.a.m.d Disociind cele doua registre(terestru si celest) si tratandu-le diferentiat, El Greco reuseste sa asigure, totusi, un caracter unitar intregii compozitii, exploatand in acest sens cu multa abilitate acordurile

si contrastetele

cromatice Valoarea lucrarii este data, insa, de caracterul original al formelor si culorilor la care recurge artistul; forta viziunii sale se exprima in inventia unui spatiu care se dispenseaza de orice arhitectura si de orice peisaj pentru a sugera impresia de profunzime. Sculptura

Multa vreme sculptura din perioada renascentista este dominata de artisti straini, italieni si flamanzi Giuliano- un florentin obscur executa 12 panouri de alabastru pentru catedrala din Valencia intr-o tehnica inspirata de cea a lui Lorenzo Ghiberti Eruditul conte Tendilla- indragostit de arta toscana, contribuie substantial la raspandirea stilului florentin in mai multe centre spaniole; el comanda lui Domenico Fancelli executia monumentului funerar al arhiepiscopului Diego Hurtado, prima realizare importanta a sculpturii renascentiste pe teritoriul Spaniei. Gil de Siloe- a lucrat la Burgos, mai ales la Manastirea Miraflores, creand operele cele mai originale din aceasta perioada, asociind, intr0o formula prin exclenta spaniola, gustul pentru lux si bogatie ornamentala, cu tratare sobra si idealizata a figurilor Jusn Bautista Monegrov- se formeaza in spiritul esteticii de la Escorial, axata pe conceptul palatin al exaltarii monarhului; pe acest filon ce imbina realismul viziunii si solemnitatea expresiei, Bautista a realizat numeroase statui precum”San Lorenzo” si „Regii Iudeii”. Arhitectura Spaniolii, in nevoia lor de a gasi un substituent goticului, cautau surse de inspiratie chiar in sfera goticului; astfel, in arhitectura, noutatile introduse sunt de fapt, modificari ale sistemului traditional in sistemul de boltire, bolta inceteaza sa mai aiba o forma ogivala simpla, luand o forma de stea, complicandu-se pe masura ce proiectele de ansamblu sunt mai ambitioase; arcurile isi pierdunghiularitatea, fiind alungite excesiv printr-o sageata ascutita terminala, ajungandu-se la arcul in acolada.

Kitsch-ul Kitsch este un termen care provine din limba germană și denotă stil prost, de

prost

gust,

deseori

în

legătură

cu diletantism artistic.

De

obicei kitsch se folosește în legătură cu obiecte pseudo-artistice de prost gust, față de stiluri cu adevarată valoare artistică și estetica sofisticată. Etimologia

Etimologia termenului kitsch nu este clară, dar se știe că termenul a fost prima dată folosit pe piața de artă din München în jurul anilor 1860-1870 ca termen descriptiv pentru artă de calitate minoră, ieftină, populară. George Pruteanu relatează că Kitsch e un cuvânt german, care provine din verbul kitschen, un cuvânt foarte obișnuit în sudul Germaniei, în Bavaria, unde aparținea limbajului familiar și avea sensul de "a face ceva de mîntuială" sau a fușeri, cum se mai spune azi.

[1]

Încercări de definire Definirea termenului kitsch este foarte dificilă și nu există o definiție simplă acceptată. Deasemeni, termenul este considerat intraductibil în cele mai multe limbi și de aceea se folosește termenul original. Criticul Marin Marian-Bălașa este de părere că Kitsch-ul este cea mai largă categorie sau gen artistic, reprezentând arta simplificată ieftin și adesea produsă în serie, care apelează la stridență, artificiu, zgomot și pompă pentru a reține atenția, pentru a zgâlțâi simțul, pentru a satisface fără probleme și consecințe, pentru a fi fără prea multă bataie de cap sau filozofie.

[2]

Criterii pentru kitsch Opus față de operele de artă (care chiar cer interpretare), kitschul nu este interpretabil; Kitschul propagă și repetă stereotipuri și clișee și îi lipsește originalitatea; Kitschul este deseori ușor reproductibil (articole de masă). În postmodernism, termenul kitsch, în anumite cazuri, a fost înlocuit de termenul trash, care declară anumite feluri de kitsch ca fiind artă, inversând astfel conotația negativă. Abraham Moles –

Psihologia kitsch-ului (I) „O fărâmă de bun-gust în plină lipsă de gust, artă în urâciune, o rămurică de vâsc agăţată de lampa dintr-o sală de aşteptare, … acesta este kitschul, viciu ascuns, viciu călduţ şi dulceag, dar cine poate trăi fără vicii?“ (Abraham Moles) „Kitsch“ este un cuvânt atât de folosit astăzi, aplicat atâtor obiecte, situaţii,

producţii

culturale

–

ba

chiar

şi oamenilor,

stilurilor

sau

comunităţilor –, încât cu greu îi mai putem desluşi esenţa. Deşi este un substantiv, conotaţiile sale peiorative îi dau mai mult putere adjectivală

sau adverbială. Astfel se explică tendinţa în limba română de a folosi termeni derivaţi precum „a kitschiza“ sau oribilul (din punct de vedere fonetic şi ortografic) „kitschos“. După cum aminteşte Moles, „kitsch-ul este mai degrabă modul decât moda, reprezintă mai mult o direcţie decât un scop”, dezvăluie o anumită înţelegere asupra artei şi rolului ei. Departe de a avea un caracter precis şi explicit, kitsch-ul este un fenomen conotativ, intuitiv şi subtil: un verdict, o judecată de valoare indicând tocmai lipsa valorii şi a autenticităţii, „o injurie artistică, dar de care toată lumea se molipseşte: atât artistul care cedează gustului public, cât şi spectatorul”. Kitsch-ul este legat de artă. Abraham Moles consideră că termenul a apărut în a doua parte a secolului al XIX-lea, în Munchen, fiind utilizat de pictori şi comercianţi pentru a desemna imitaţiile, creaţiile ieftine, de prost-gust. Cel mai probabil, cuvântul provine de la „kitschen“ („a face ceva de mântuială“, „a transforma mobilă veche“) şi „verkitschen“ („a degrada“, „a măslui“, „a poci“). Aşadar, de la început, kitsch-ul este definit în opoziţie cu arta înaltă, a elitelor, semnificând degradare, imitaţie, spoială, falsificare, o deturnare a valorilor artistice de la categoriile sale tradiţionale

(autenticitate,

urmărirea

idealului

estetic

de

frumos,

cunoaştere artistică) spre pseudocategorii: conformism estetic, adaptare la gusturile publicului, emoţie rapidă. „O artă pe măsura omului“, accesibilă tuturor, acaparând în secolul XX tot mai multe domenii, îndată ce omul a devenit măsura tuturor lucrurilor. La sfârşitul anilor ‘70, teoreticianul francez Abraham Moles întoarce fenomenul pe toate feţele sale: estetică, socio-economică, istorică şi psihologică. Criticul literar Matei Călinescu surprinde chiar şi o latura etică a kitsch-ului. Din punct de vedere istoric, scrie Moles,„kitsch-ul este legat de accesul la bunăstare, afirmându-se cu tărie în cursul evoluţiei civilizaţiei burgheze, când aceasta ajunge la abundenţă, la un exces de mijloace în raport cu necesităţile, deci la o gratuitate (limitată)…, când burghezia îşi impune normele ei producţiei artistice“. Odată cu declinul aristocraţiei şi fărâmiţarea marilor proprietăţi, noua clasă socială, burghezia, a început să aspire nu doar la bogăţie, cât şi la frumos. Dar, lipsiţi de educaţia estetică a

aristocraţilor,

aplicând

criterii

arbitrare

producţiilor

artistice,

comportamentul lor a dus la apariţia unei arte destinate exclusiv consumului ostentativ. La sfârşitul secolului al XIX-lea, comercianţii nu îndrăzneau să expună operele impresioniştilor sau ale lui Van Gogh deoarece depăşeau canoanele burgheze.

Perioada clasică a kitsch-ului, cum o numeşte Moles, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, este în strânsă legătură cu o anumită „artă de a trăi“, cu un rafinament al obiectelor (cleştii pentru zahăr, linguriţa pentru cafea) şi o aglomerare a spaţiilor cu diverse stiluri şi obiecte (tablouri, bibelouri, porţelanuri, suveniruri etc.). Stilul acesta de viaţă a primit consacrare chiar de la înălţimea tronului, prin Ludovic de Bavaria,„rege al basmelor şi miracolelor“, crescut cu „suferinţe romantice, în ambianţa munţilor şi a lacurilor bavareze“, care va încerca să fie un nou Ludovic al XIV-lea, înconjurându-se cu artişti, construind castele (printre care o copie a Palatului Versailles) şi colecţionând o cantitate enormă de suveniruri, singura lui contribuţie la istoria artei de altfel. În arhitectură şi arta decorativă, kitsch-ul se manifestă printr-un „neo-ceva“, care să ofere în acelaşi timp confort şi evocare istorică. Din punct de vedere estetic, Moles distinge câteva trăsături ale kitsch-ului. PRINCIPIUL INADECVĂRII se referă la faptul că „el ţinteşte întotdeauna puţin alături, obiectul fiind întotdeauna bine şi prost conceput; bine la nivelul unei realizări îngrijite şi conştiincios finisate, rău în sensul că partea de concepţie este foarte distorsionată“. Obiectele

sunt

supradimensionate

ori

miniaturizate

(artizanatul destinat turiştilor sau ornamentele de Crăciun) ori deviate de la funcţia lor originală. Funcţionalitatea lor este doar un pretext, etalarea fiind scopul. Românii par a avea o apetenţă spre gigantism şi inadecvare, un exemplu recent fiind stridenta îngrămădire de fierăraie din Piaţa Unirii care în 2007 a fost prezentată drept „cel mai înalt brad de Crăciun din Europa“! Aici, putem vorbi de un eveniment-kitsch, înghesuiala de la inaugurare (în care s-au pierdut zeci de copii şi unii oameni au leşinat) fiind şi rezultatul unei isterii mediatice în care politicienii şi jurnaliştii s-au ferit de „probleme subiective“ legate de estetică, adecvare sau scop, mulţumindu-se cu o abordare spectaculară. PRINCIPIUL CUMULĂRII se referă la tendinţa de a îngrămădi cât mai multe obiecte în acelaşi spaţiu sau cât mai multe stiluri în acelaşi obiect sau producţie artistică. Pe urmele lui Nietzsche, Moles îl dă ca exemplu pe Richard Wagner, care „înghesuie poezia peste muzică, teatrul peste poezie şi baletul peste dramă“. Noi ne putem gândi la unele „proiecte culturale“ de astăzi, care împletesc stilurile muzicale şi de dans cu scenete inspirate din istoria şi obiceiurile unei colectivităţi – bineînţeles, totul într-un aranjament modern, antrenan şi

atrăgător. Este cazul unor Bregovic sau Damian Drăghici ori al show-urilor cu specific irlandez. PRINCIPIUL PERCEPERII SINESTEZICE se leagă de cel al cumulării, referindu-se la tendinţa de a asalta cât mai multe canale senzoriale simultan. Se observă la unele obiecte (cărţi parfumate,

ceasuri

cu

clopoţei),

în

malluri,

unde „flirtăm

cu

obiectele“ (Baudrillard), stimulaţi la nivel vizual, auditiv şi olfactiv, sau în idealul unei „arte totale“, care astăzi ia forma tehnologiilor 3 sau 4D, unde spectatorul aproape „atinge“ spectacolul. CONFORTUL este în acelaşi timp principiu şi valoare, iar MEDIOCRITATEA este un aspect fundamental, kitsch-ul fiind conceput ca o artă acceptabilă pentru mase. Deşi uneori mimează avangarda şi cunoaşterea, el rămâne la mijlocul drumului: „kitsch-ul reprezintă recuperarea talentului artizanal şi a artei subversive în limitele unei intimităţi plăcute, a confortului vieţii cotidiene, el înseamnă marea victorie a talentului asupra geniului (Morin)“. HEDONISMUL este valoarea supremă în kitsch, lucru vizibil şi în simbolul acestei perioade clasice, „marele magazin“ (opus prăvăliilor tradiţionale, mici, înguste, fără preţuri afişate), care impune consumului o democraţie tipic burgheză: „Există în acest sistem ceva ameţitor, care-ţi trezeşte o dorinţă irezistibilă să intri în templu, care te face să acţionezi nu cu mintea ci din impuls, nu din nevoie ci din dorinţă, nu din calcul ci dintr-o pornire generoasă, înlocuind semantica prin estetic şi conţinutul prin valori“. Actul de a cumpăra devine, aşadar, impulsiv, iraţional, feminin, cum ar spune Le Bon (iar acum înţelegem de ce femeile se dau în vânt după cumpărături). Dar cea mai gravă „mutaţie“ pe care o realizează kitsch-ul este înlocuirea valorii de cunoaştere şi a idealului estetic de „frumos“ cu acela de „plăcere“, de „atractivitate“. Artă devine ceea ce emoţionează, stârneşte simţurile, înduioşează. Feelingul contează! Kitsch-ul nu se reduce la vulgaritate, stereotipuri şi sentimentalism, deşi se asociază cu ele. Dimpotrivă, simulând eleganţa, rafinamentul, kitsch-ul este un adversar al simplităţii şi trivialităţii. În „Dansez pentru tine“, de exemplu, obscenitatea apare întotdeauna ca un accident fericit într-un joc de scenă elaborat: nurii ies la iveală printre picăturile de apă care evocă un dans în ploaie, iar chiloţeii se ivesc în urma unor mişcări riscante –

ocazie cu care observăm că nu sunt nici „gogoşari“, nici A.Z.P.-uri. Emisiunea aceasta poate fi un exemplu pedagogic de kitsch, prin aglomerarea stridentă a diferitelor stiluri de muzică şi dans, prin fantezia cu care se simulează obiectivitatea şi profesionalismul, prin potopul de culori, lacrimi şi emoţii, sub forma unui spectacol total, cu o aparenţă caritabilă, dar în spatele căruia se disting atât de evident logourile, însemnele artei de a vinde.

Psihologia kitsch-ului (II) OMUL-KITSCH Astăzi, există tendinţa de a vedea în toate un kitsch, chiar şi în noi. Totuşi, cum aminteşte Matei Călinescu în „Cinci feţe ale modernităţii“, nu putem vorbi de kitsch dincolo de latura estetică a lucrurilor: termenul „se poate aplica în sens peiorativ arhitecturii, peisagisticii, decoraţiilor interioare, mobilierului, picturii şi sculpturii, cinematografiei şi programelor tv, muzicii, literaturii şi, virtual, oricărui lucru supus judecăţii de gust“.Aşadar, de

la Zaraza graseiată

a

lui

Cristian

Vasile

şi

proiectul

cultural-

propagandistic al Cenaclului Flacăra, de la „feng-shui de birou“, Dan Brown, gheişe şi „generaţii de telefoane“ până la omul-kitsch, e cale lungă de străbătut. În 1840, Alexis de Tocqueville oferă în „Despre democraţie în America“ (citat de Matei Călinescu) poate cea mai bună caracterizare a aşteptărilor estetice ale omului-kitsch: „Cum timpul pe care îl pot dedica literelor este foarte scurt, ei caută să îl utilizeze cât mai bine. Preferă cărţi uşor de procurat, care pot fi citite rapid şi nu cer investigaţii savante pentru a putea fi înţelese. Vor frumuseţi care se oferă de-a gata şi de care se pot bucura uşor; mai presus de toate, trebuie să li se ofere ceva neaşteptat şi nou. Familiarizaţi cu lupta, cu obstacolele şi cu monotonia vieţii, se aşteaptă la emoţii rapide, la pasaje senzaţionale. Autorii vor căuta repeziciunea expunerii, decât perfecţiunea detaliului. Scopul lor va fi să uimească decât să placă, să stârnească pasiunile decât să încânte gustul“. Spre deosebire de aristocraţie, care vede în artă „lucrul cel mai fermecător din viaţa lor“, democraţia asociază arta cu timpul liber şi cu recreaţia trecătoare. Abraham Moles constată că omul-kitsch aglomerează obiectele de artă într-o succesiune de „trofee“, semn al unei gândiri artistice atomizate, stimulate de piaţă, care „nu cunoaşte altă coerenţă decât cea a sedimentului sau a grămezii, a succesiunii tentaţiilor, decât a unui proiect

de ansamblu“.Tendinţa este ilustrată la noi de colecţia de cărţi „Adevărul“ („opere esenţiale pe care trebuie să le ai!“), care îi amestecă de-a valma pe Sven Hassel şi Pavel Coruţ cu Bulgakov şi Dostoievski. Astăzi, percepţia despre artă s-a deformat într-atât, încât unii nici nu o mai evaluează în termeni estetici, ci dintr-o perspectivă utilitaristă, socială sau a mijloacelor de exprimare folosite. Actul artistic este adesea confundat cu „ciudăţenia“ sau extravaganţa. Coelho e un scriitor „optimist“, iar „Moartea la Veneţia“, dacă nu ştiaţi, este o „carte-gay“! SPAŢII ALE KITSCH-ULUI Omul-kitsch

al

vremurilor

noastre

este

şi

un

reflex

al

extinderii

fenomenului la tot mai multe domenii. Odată cu apariţia funcţionalismului ca reacţie împotriva decorativismului, kitsch-ul clasic intră în criză. Cum funcţionalismul este în sine ascetic, el va intra în conflict cu societatea de consum care se contura. Totul se va rezolva prin ceea ce Abraham Moles numeşte „neokitsch“, specific societăţii

de consum, care păstrază

tendinţele de inadecvare, aglomerare şi confort ale kitsch-ului clasic. Dacă kitsch-ul burghez recupera trecutul în „cheie“ modernă, neokitsch-ul este orientat spre viitor, inoculând o etică a înnoirii, a progresului tehnic şi a consumului ca datorie. Dacă suvenirurile din epoca burgheză erau făcute pentru eternitate, neokitsch-ul instituie o perisabilitate a bunurilor, un termen de garanţie şi o uzură morală. Suntem, aşadar, în inima societăţii de consum. Neokitsh-ul este ilustrat de industria telefoanelor mobile, obiecte mereu schimbătoare deşi îndeplinesc aceeaşi funcţie de bază, împodobite succesiv cu noi aplicaţii, dar veşnic ameninţate de alte „generaţii“. Publicitatea este motorul societăţii de consum, o industrie care creează nevoi false şi induce principiul unui consum ca datorie. În primul eseu critic asupra acestui domeniu, „Fericirea ca obligaţie“ (1981), Francois Brune

vorbeşte

despre „dresajul

publicitar“ obţinut

prin

metafore,

hiperbole şi alte inadecvări vizuale şi retorice („Sfinxul veghează la producerea berii Bucegi!“). Acesta duce la infantilizarea, normalizarea, condiţionarea, frustrarea şi alienarea publicului, dar şi la erotizarea experienţelor sau reducerea nevoilor la obiecte. La baza reclamelor găsim toate principiile şi valorile kitsch-ului: inadecvare, aglomerare, confort, asaltarea cât mai multor canale senzoriale sau mediocritatea indusă de uniformizare. Ca şi kitsch-ul, publicitatea realizează o mutaţie hedonistă:

căutarea obsedantă a plăcerii tinde s-o limiteze la formele ei senzoriale şi la un consum urgent. Jurnalistul spaniol Ignacio Ramonet, directorul publicaţiei „Le Monde Diplomatique“, consideră în „Tirania comunicării“ (1999) că avansul înregistrat în tehnologia comunicării şi extinderea Internetului au făcut ca lumea să semene tot mai mult cu un kitsch planetar:„sfera comunicării a absorbit informaţia şi cultura, dând naştere unei singure şi aceleiaşi sfere globale şi universale: world culture, de inspiraţie americană, un fel de comunicultură de masă planetară, pentru că informaţia, ca şi cultura, nu rezistă

unei

asemenea

vulgarizări“. Cultură

mediatică

nu

se

mai

mulţumeşte să ne umple timpul liber, fiind şi sursă de identificare cu anumite stiluri, obiecte şi vedete. Analizând videoclipurile Madonnei, teoreticianul Douglas Kellner constată în lucrarea sa „Cultura media“ că tautologia Eu=Eu este depăşită. Astăzi nu mai este suficient să fii, trebuie să-ţi construieşti o imagine, un stil. Aici, poate, se exprimă cel mai bine omul-kitsch, în estetica stilurilor: „construcţia identităţii unui individ începe cu vestimentaţia, cu . (…) Această conexiune între imagine, modă şi identitate sugerează şi faptul că identitatea individului este ancorată în aspectul său fizic şi vestimentar. Însă moda nu ajunge: individul trebuie să pozeze, să-şi compună o atitudine, să se poarte într-un anume fel“. Totuşi, cultura media nu trebuie asociată automat kitsch-ului, deşi este locul unde se simte cel mai bine. Există o diferenţă între, să spunem, pletele şi „siropul“ celor de la The Beatles (un scriitor şi jurnalist ieşean a fost concediat de un cotidian central fiindcă a atentat la acest kitsch sacralizat) şi poezia sau revolta unor formaţii ca The Doors şi Nirvana. Cultura mediatică are, însă, o remarcabilă capacitate de a asimila chiar şi curentele care i se opun, transformând şi strigătul de revoltă („rebell yell“) în kitsch. Mass-media este un alt domeniu contaminat. Jurnalismul de spectacol şi marketizarea presei transformă informaţia în publicitate şi evenimentul obiectiv în spectacol. Asemenea asocierii mecanice între frumos şi plăcut, Ignacio Ramonet vorbeşte despre un „adevăr mediatic“ prin care deducem adevărul

unui

eveniment

din

emoţia

pe

care

ne-o

induce

spectacolul: „dacă lacrimile sunt adevărate, evenimentul care le stă la origine este şi el adevărat, iar tulburarea care creează emoţia este la fel de incontrolabilă ca emoţia însăşi“. Prezentarea ştirilor într-o manieră spectaculară, alertă şi emoţională, ar fi fost de neconceput acum câţiva

ani, când obiectivitatea era un principiu jurnalistic. Marketizarea presei scrise se manifestă prin reclame tot mai multe, articole cât mai simple şi asocierea ziarelor cu diferite produse culturale. „Adevărul“, de pildă, a ajuns un cotidian „family“, simpatic şi uşurel, care ne oferă atlase şi CD-uri cu desene pentru copii, şi muzică simfonică sau cărţi pentru cei mari. Caracterul contagios al emoţiilor este speculat şi de unele filme-kitsch. De acastă dată, mutaţia se produce la nivel etic: lacrimile spală păcatele. În „Frumoasa veneţiană“ sau „Memoriile unei gheişe“, emoţia îmbrăţişării din final face trecutul de curtezană minor, accidental, irelevant pentru viitor. (Şi să nu credeţi că o curtezană este o prostituată; ea este o tânără frumoasă, educată şi distinsă care îşi sacrifică dragostea şi tinereţea pentru a oferi plăcere bărbaţilor!) Politica este ultima redută cucerită de spectacol. Iar acolo unde acesta se insinuează,

apare

şi

kitsch-ul,

sub

forma

emoţiilor,

lacrimilor,

desfăşurărilor mediatice. Astăzi se vorbeşte de „campanii de imagine“, iar confruntările au loc mai mult la nivel declarativ, decât al competenţelor. La noi, fenomenul a devenit o patologie, implicând statul, canale media şi chiar servicii secrete, de la care se scurg (accidental, fireşte) informaţii compromiţătoare. Curios e că aceste informaţii se scurg cam spre aceleaşi cotidiene („România liberă“, „Curentul“), care par a avea un abonament la documentele serviciilor secrete. Transformarea campaniilor electorale în show mediatic a dus la apariţia unor lideri ca Sarkozy şi Obama, carismatici şi stilizaţi, dar fără experienţă politică. Politica devenită spectacol are însă efecte mult mai profunde. Politicianul francez Roger-Gérard Schwartzenberg scrie în cartea sa „Statul-spectacol“ (1977) despre apariţia unei „culturi de spectacol“ care se bazează pe pasivitatea cetăţenilor, o cultură care „nu este altceva decât simulare, artificiu, parodie, un simulacru al culturii de participare. Individul se crede liber, activ, influent. Se crede un actor al sistemului politic, când în realitate nu este decât un spectator… În acest fel, cultura de spectacol înlocuieşte în mod insidios cultura de participare, iar spectacolul politic înlocuieşte democraţia“. Extinderea kitsch-ului la toate nivelele, cultural, politic, mediatic, dar şi psihologic, poate crea impresia că el este responsabil de toate relele şi neîmplinirile din societatea de astăzi. Dar, aşa cum nu mâncarea în sine ci excesele noastre sunt vinovate pentru faptul că ne îngrăşăm, la fel şi noi purtăm

adevărata

responsabilitate

a

contaminării

cu

kitsch.

Spre

deosebire de Matei Călinescu sau de Hermenn Istvan, Abraham Moles surprinde foarte bine latura umană, chiar inocentă a kitsch-ului. Ce poate fi mai înduioşător decât o pereche de pantalonaşi roz, pufoşi, împodobiţi cu iepuraşi drăgălaşi, dăruiţi unei mămici? Sau imaginea darurilor sub bradul de Crăciun? La origine, kitsch-ul este „reţeta“ unei fericiri simple, cotidiene, prin care ne alungăm grijile sau dăruim bucurie: „o artă care înfrumuseţează viaţa cu o serie de ritualuri ornamentale, decorând-o şi oferindu-i delicioasa complicare a unui joc elaborat, marcă a civilizaţiilor avansate“.

An II I. ORIGINILE ARTEI MODERNE 1. Barocul (sec. XVII) Arhitectura - Trasaturi: arta bizara, nu respecta regulile proportiilor, este „activa”, provocatoare, utilizeaza efecte de masa si de senzualitate a culorilor, epoca a marilor sentimente

Sculptura -

Trasaturi: sculpturi religioase si profane Exemple:

Bernini, Oratoria dei Filipini

Pictura - Trasaturi: rar gandirea a fost exprimata de o maniera asa de „vizibila”, rar neverosimilul s-a manifestat atat de verosimil,micul si marele, aproapele si departatul, forma si spatiul, pe scurt, toate extremele au fost puse in relatie mai sugestiv ca oricand, tensiune mare-mic, rational-emotiv,sinteza intre scene de interior, naturi moarte, portret. - Pictori: Caravaggio – utilizeaza cu maiestrie clar-obscurul Rastignirea Sf. Petru

George de la tour- simplificarea cubista a formelor de lumina Sf. Jerome citind

Rubens- se axeaza pe torsiunile si contorsiunile anatomiei feminine, dinamismul dat de diagonalele ascendente sau descendente ale compozitiei Rapirea fetelor lui Leucip

Rembrandt- cel mai mare portretist al epocii Autoportret

Diego Velasquez – trateaza teme conventionale specifice curtii regale: portrete individuale si de grup, teme istorice, mitologice, alegorii, introducand mereu inovatii

Las Meninas

2. Rococo (sec.XVIII) Pictura - Trasaturi: acorda preponderenta calitatilor estetice si decorative, caracterul profan al artei, senzualitatea predominanta, aparitia unei largi paturi de amatori de articole de lux, aspect mai putin strict, compozitie mai libera, predominanta infloriturilor, gustul pentru frumusetea senzuala este opus densitatii suflului eroic al barocului, portretului ii dispare calmul si deminitatea din Renastere si devine mai artificial, se prefera expresia fugitiva, peisajul gliseaza de la preferinta pentru natura spre preferinta pentru oras explicat prin interesul pentru om - Pictori: Giambattista Tiepolo – maestru al picturii venetiene din sec.XVIII, adopta subiecte profane sau religioase, ofera iluzia ca bolta edificiilor se deschide catre cerul adevarat, ocupat de personaje vazute in persepctiva de jos in sus Moartea lui Hyacinth

Fragonard- practica un stil liber, viguros, se concentreaza pe evenimente erotice, dinamice Scranciobul

Antoine Watteau – realizeaza picturi la frontiera dintre mitologic si galant, oniric, artificial, reducand lumea reala intr-o maniera poetica, se apropie de lumea teatrului

3. Neoclasicismul (1770-1820) Sculptura - Trasaturi: este o reactie la emfaza si agitatia secolului, mai ales la redundanta si bizareria rococco-ului, are 2 faze- clasicism baroc si

neoclasicismul matur, redescopera antichitatea cum ar fi coloana dorica, se accentueaza opozitia fata de complicatiile rococoului si apoi abordarea unor subiecte precum dramele brughezilor, evocarea trecutului national, include si elemente romantice precum irationalul si subiectivitatea, melancolia ruinelor si a gradinilor pitoresti, sculptura joaca un rol social important beneficiind de dezvoltarea urbana tot mai accelerata si de infrumusetarile cerute de guvern si municipalitate - Exemple: Antonio Canova, Psyhe

2. Arhitectura - trasaturi: teatrele devin constructiile cele mai frecvente si cele mai fastuoase ale epocii, abandonul formelor legate si a structurilor in piramida, geometrizarea formelor si a dimensiunilor lor colosale, cautarea formelor originale, primitive si a patrimoniului grecesc, cauta linia dreapta, neintrerupta si suprafata goala, imaculata, predilectia pentru subteran, coloanele se insiruie in fata edificiului ca intr-un templu grec, iar reliefurile sculptate sunt plasate in retragere, ornamentele sunt reluate din repertoriul antichitatii

Pictura - Trasaturi: climatul Frantei favorizeaza pictura istorica, se promoveaza idealul integritatii morale si intelectuale, devotamentul pentru patrie si republica, tablourile fac elogiul pacii si reconcilierii - Pictori: J.Louis David- cel mai mare portretist al sfarsitului sec. XVIII, grija exagerata pentru precizia istorica, introduce rigoarea si simplificarea, claritatea si sobrietatea in arta sa, preluand astfel spiritul anticilor si reactionand impotriva gustului galant si gratios al rococo-ului. Juramantul Horatilor

Goya- promoveaza patriotismul, portretistica sa atinge apogeul realizarii 3 mai

II. ROMANTISMUL Pictura -trasaturi: miscare antilatina care se manifesta cu precadere in tarile nordice europene, caracterul de schita, uzajul frecent al acuarelei pusa in pete, laviul sau pastelul, fixarea pe panza a primei impresii, colorit viu si variat, efecte de ecleraj, deformari intentionate, accentueaza impresia de viata si sentiment, favorizeaza reveria, visul, misticul si aprofundarea sentimentelor. -pictori: Caspar Friedrich-lucrarile sale privilegiaza stranietatea si tristetea, angoasa si misterul, temperament depresiv inclinat spre melancolie, lumina si intunericul isi disputa spatiului, motive specifice: luna, arborii desfrunziti, pietre ostile

Manastire intr-o padure

John Constable- vibratia luminii, miscarea apei, norilor, aerului Caruta cu fan

William Turner – nu povesteste o peripetie, ci reda o impresie, forme vag schitate, suvite agitate de pasta picturala, totul este menit sa traduca o atmosfera, fumul, rafalele si viteza sunt tratate in culori incandescente, redarea miscarii si a efectelor atmosferice – irizarile, efectele de ceata sunt motive romantice Ploaie, abur si viteza

Theodore Gericault – reda emotiile umane, persoane surprinse in momente imita si revelatoare pentru caracter – Pluta Meduzei

Eugene Delacroix – jocul luminii, dezichilibru compozitional, impresia de violenta, manipularea culorilor pentru sporirea atmosferei de conflict si tensiune Moartea lui Sardanapal

III REALISMUL Pictura - Trasaturi: imitarea realitatii, se opune academismului, excesului de imaginatie sau artei pentru arta a, se inspira din trecutul glorios al istoriei, se opune idealizarii, promovand redarea directa, fidela si nu edulcorata a realitatii cotidiene, aspira sa surprinda esentialul realitatii considerate, preferabil portretului, peisajului, miscare prin excelenta pariziana, sustin ca scenele din viata moderna pot prezenta acelasi interes ca si subiectele trecutului glorios. - Pictori: Jean Camille Corot – studiul efectelor de lumina, grija pentru forma, nota firesca, linistita fara emfaza sau conflict, climat familiar, studiu de moravuri dat de prezenta personajelor, fara tonuri tipatoare sau contraste cromatice. Catedrala din Chartres

Gustave Courbet – militantism social in spiritul socialismului, reda evenimente realiste cu detalii topografice si personaje inspirate din realitatea acelei perioade, anunta introducerea impresionismului Domnisoarele de pe malul Senei

Honore Daumier- reflectarea evenimentelor politice si a framantarilor sociale contemporane, realizeaza numeroase caricaturi la adresa regelui si guvernului , adoptana treptat simplificarile si gesturile energice specifice plein-air-ismului, doreste sa capteze miscarea si sa dea viata Sauvant le caisse

Wilhelm Leibl Trei femei in biserica

IV. IMPRESIONISMUL Pictura - Trasaturi: procedeul divizarii tusei, juxtapunerii culorilor, studiul efectelor de lumina si culoare, redarea unei stari, sentiment sau senzatii, reda atmosfera unui cadru sau peisaj, accentul pus pe redarea senzatiei vizuale in instanteinitatea sa - Pictori: Edouard Manet Bar aux folies bergères

Claude Monet – preocupat sa redea perceptia reflexului unui lucru, nu face diferenta intre motiv si fond, promoveaza o arta inspirata de atmosfera: freamatul luminii, oglindirea in apa, transparenta aerului, scanteierea frunzisului

Camille Pissarro- „sa-mi urmez senzatiile, miscarea, sa urmaresc efectele atat de fugitive si atat de admirabile, de a da un caracter particular lucrarilor mele” Bulevardul Montmartre

Alfred Sisley- se consacra peisajului, da impresia ca a atins maximul posibil, ramane un poet predispus la dulci reverii Peisaj

Edgar Degas- surprinde realitatea in miscare, cel mai putin impresionist- impresionist prin viziune, clasic prin tehnica, dominat de curiozitatea pentru viata moderna, predilectie pentru pastel, deseneaza direct in culoare, a fost un portretist redutabil Repetitii

Pierre Auguste Renoir – lovituri rapide de penson, colorit tandru si luminos, studiaza lumina si dialogul ei cu oamenii si lucrurile, divizarea tonurilor, juxtapunerea tuselor, topeste contu-rul obiectelor

in vibratia materiei, are tendinta de disolutie a formei si de sugestie a volumului, culoarea –lumina – 2 mijloace de expresie de nedespartit pentru impresionisti Bal in Montmartre

V. POSTIMPRESIONISMUL Pictura

- Trasaturi: redarea impresiei imediate cade pe locul doi, aspiratia de a structura componntele plastice sau de a imprima operei un mesaj sugerat prin elementele plastice - Pictori: Paul Cezanne- aprofundeaza studiul culorilor in aer liber, foloseste culorile pentru a da senzatia de profunzime sau apropiere, folosirea contrastelor primare Golful Marsiliei vazut de la Estaque

Paul Gauguin- temperament melancolic ce tradeaza un sentiment de insatisfactie a cautarilor, anxietate sfasietore, influente exotice, tenta plata, folosirea conturului ca delimitare a formei, utilizeaza motive simbolice

Nevermore

Vincent van Gogh – „In loc sa reproduc exact ce am dinainte, folosesc culoarea mai arbitrar, pentru a ma exprima mai puternic”, structureaza formele cu pensula lata, grosolana, fara a opune formelor inchise celor deschise, cauta sa ajunga la o sinteza a culorii si liniei, juxtapuneri de culori complementare, ritmul capata o dezinvoltura fara precedent vartejuri, forme dislocate, artistul se subordona expresiei Noapte instelata

VI. NEOIMPRESIONISMUL - Trasaturi: rationalizarea expresiei luminii emanate din culoarea pura si de a sistematiza diviziunea tonului, dorinta de a sistematiza diviziunea tonului, obtinerea unei concilieri intre vibratia impresionista si stabilitatea clasica, intre aspectele schimbatoare ale realitatii si cele eterne, intre jocul luminii si rigiditatea structurilor liniare, intre peisaj si figurile plasate pe fundalul sau - Pictori: George Seurat- ideea contrastelor intre tonuri, propune metoda divizionismului de fragmentare metodica a tusei, tuse de culoare juxtapuse ce se amesteca pe retina si sporesc in intensitate si lumina, cercetarile lui se bazeaza pe legile contrastului simultan, semnificatia simbolica a directiei liniilor, executia in puncte mici de culoare, amestecul otpic al culorilor pure si luminoase

Duminica la Grande Jatte

Paul Signac- a dezvoltat divizionismul in tesaturi cromatice mai largi si mai rare, deviza era ca tabloul trebuie sa fie o realitate vie si autonoma, nicidecum o reprezentare a realului La bouée rouge

VII. SIMBOLISMUL Pictura -trasaturi: sondarea „centrului misterios al gandirii” si a „prabusirilor ratiunilor stiintifice” si a „prabusirilor ratiunilor stiintifice”, pictarea nu dupa real ci din memorie si imaginatie, opera trebuie sa exprime o idee prin intermediul semnelor si simbolurilor, tabloul trebuie sa fie sintetic, adica toate elementele reprezentate (personaje si lucruri) nu se mai rezuma la semni-ficatia lor naturala, ci primesc una noua, conferita de simbol, elementele prezentate in tabloul nu traiesc prin ceea ce reprezinta, ci prin ceea ce sugereaza si mai ales prin capacitatea lor de a simula gandirea si fantezia, aspect morbid si decadent, atmosfera onirica , halucinatorie Pictori Puvis de Chavannes- simbolul din pictura sa nu tine de un limbaj secret sau de un vocabular rezervat initiatilor, artistul fiind preocupat doar sa dea maximum de semnificatie umana formelor si gesturilor Saracul pescar

Odilon Redon –adept al frumusetii umane innobilate de prestigiul gandirii Guardian Spirit of the Waters

Gustave Moreau- calitatea de a stapani acel secret almagiei inexprimabile, acea iscusinta de a inchide in obiecte un anume mister si de a sugera astfel un tarim necunoscut, ce depaseste aparentele lumii obisnuite The Voices

VIII. INDEPENDENTII Pictura Henri Toulouse – Lautrec – curiozitatea sa se fixeaza asupra fiintei umane, creeaza o lumina rece si ideala pentru aprofundarea chipului uman, se dedica studiului de portret, personajele sunt luate din mediul teatrului, musichall-ului, circului, cabaretului si barului, a cautat sa arate lumii umanitatea, in ciuda tuturor confuziilor, ridicolului si vulgaritatii care o faceau detestabila Jane Avril

James Ensor – va ramane in istorie prin impetuozitatea sa, prin obsesivul sau lirism asociat straniu unei cruzimi, prin viziunile sale de cosmar redate intr-o materie picturala groasa ce degaja o lumina palida, traversata de luciri scanteietoare de galben pur si vermillon, originalitatea consta in viziunea sa ironica asupra societatii umane unde masca si scheletul detin rolul principal, o viziune atat de suculenta incat sustine forta si stralucirea culorilor, precum si expresivitatea formelor Ensor revealed

Edvard Munch – factura dramatica, sensibilitate exacerbata Tipatul

IX. SECESIUNEA Pictura - Trasaturi: atentia acordata ornamentului si decoratiei, estetica se distinge prin accentul pus pe elementele geometrice in elaborarea formelor vegetale sau ondulatorii, se imparte in art-nouveau abstract si structural-simbolic si art nouveau floral si organic Klimt- imbina factura impresionista cu viziunea simbolista, structura compozitiilor sale este din ce in ce mai orientala, cea de-a treia dimensiune este eliminata complet, iar culoarea nu mai are decat un rol decorativ, culorile ascund aproape in intregime corpul Salomeea

Fovismul DEFINITIE Fovismul este o miscare artistica care se dezvolta in Europa inca din anul 1895 si pina in anul 1907, cu o maxima perioada de dezvoltare intre anii 1905-1907. Fovismul este cu adevarat prima revolutie artistica din secolul XX. Ea determina o mutatie radicala in domeniul limbajului plastic, presupune o schimbare fundamentala a intelegerii relatiei arta-realitate si eliberarea totala a temperamentului si instinctului artistic. DENUMIRE Termenul de Fovism vine de la cuvantul francez “fauve”, adica “fiara salbatica”. Acesta este utilizat pentru prima data de catre criticul Vauxcelles Louis, cu ocazia expozitiei de la Salonul de Toamna din 1905 (care reprezinta si anul de aparitie a grupului Die Brucke) unde sunt reunite lucrari de Matisse, Vlamink, Braque, Dufy, etc., caracterizate printr-un colorit proaspat si violent. Cu acest prilej Vauxcelles exclama referitor la o statuie de Donatello aflata in mijlocul salii si conceputa in cel mai pur stil renascentist florentin: “Donatello parmis les fauves” (Donatello printre animale salbatice). Insasi sala expozitiei a fost botezata “la cage aux fauves” (cusca animalelor salbatice). Aceasta ironie reprezinta lansarea miscarii foviste. CARACTERISTICI FUNDAMENTALE  Se pastreaza legatura cu lumea realului, dar prin ceea ce simte artistul in fata realitatii si nu printr-o descriere, redare a ceea ce se vede. Aceasta pastrare a contactului cu realitatea atesta implicarea artistului in societate si functia sociala a artei.  Culoarea are rolul principal in structurarea viziunii si constructia formei, de aceea i se atribuie rolul de a soca privitorul prin suprafete (pete) mari de culori pure (cu dominanta rosu), in raporturi violente, de complementaritate si in tonuri stralucitoare. Ele permit aducerea senzatiilor pe panza cu maximum de brutalitate si explozivitate (Derain: ” Culorile erau pentru noi cartuse de dinamita”). 

Eliminarea clar-obscurului sia modelarii prin nuante si pasaje de culoare.



Accentuarea pe efectul de decorativism si bidimensionalitate. Forma este delimitata in spatiu printr-o linie de contur. Ea este excesiv simplificata, redusa doar la suprafete si este lipsita de consistenta si volum. Uneori datorita vibrarii suprafetei tabloului prin pete mari de culoare violent asezate, se ajunge la dispersarea obiectelor si la eliminarea relatiei fond-forma (dispare impresia de spatialitate, de tridimensional).

REPREZENTANTI FOVISM  Matisse, Henri  Derain, Andre 

Vlaminck, Maurice



Dufy, Raoul



Kees van Dongen



Rouault, Georges



Braque, Georges

Henri Matisse

Andre Derain

Henri Matisse

Andre Derain

Henri Matisse

Andre Derain

Henri Matisse

Maurice de Vlaminck

Cubismul Curent artistic inaugurat in Franta, in jurul anului 1907. Promotorii sai sunt considerate Picasso si Braque. Imboldul, in demersul lor, li-l da Cezanne, cu propensiunea sa spre geometrizarea formei, si arta primitiva, in special sculptura negrilor africani. In istoria cubismului tabloul considerat un adevarat cap de serie a fost Domnisoarele din Avignon de Picasso, 1907. Au urmat panzele celebre ale aceluiasi: Femeia cu evantai, Portretul lui Ambroise Vollard, Jucatorul de carti, mai multe nature moarte, peisaje s.a. In paralel, retras la Estaque, Braque executa si el peisaje si naturi moarte cubist, lista de artisti care adera la miscare cautand solutii asemanatoare largindu-se cu spaniolul Juan Gris, polonezul Marcoussis, cu Gleizes,Metzinger, Survage s.a. Fireste, unui atat de larg grup de personalitati ii corespunde o larga paleta de variatiuni, mergandu-se pana la desprinderea de cubism a unor curente noi ca: raionismul, orfismul, futurismul. Si ca genuri s-au produs evolutii si diferentieri. Braque a preferat si a excelat in natura moarta, de pilda, iar Leger in redarea peisajului industrial. Estetica acestui curent a fost insusita inca de la inceput si de unii sculptori: Brancusi, Arhipenko, Lipchitz, Zadkin, Laurens etc. In Romania, in afara de Brancusi, care prezidase la nasterea curentului, reprezentanti au fost M. H. Maxy si Marcel Iancu. Exista doua faze in evolutia cubismului si lor le corespund doua feluri de cubism: analitic si sintetic. Prima fază - faza analitică - 1910 - 1913 La inceput, obiectul pictat de cubisti nu mai este infatisat, ca la realisti, dintr-un singur unghi de vedere, ci vazut simultan din mai multe unghiuri, fiind prezentat in consecinta cu mai multe fatete. Imaginea este astfel descompusa in forme poliedrice, la inceput mai mari, apoi foarte mici, ca si cand ar fi prefacuta, ca o oglinda in tandari. In acest stadiu, cubistii sunt foarte aproape de abstractionism.

Intr-o a doua faza, incearca sa recompuna imaginea, sa o sintetizeze, de unde asa-zisul cubism sintetic. Noua tehnică readuce culoarea în operele cubiștilor, permițând totodată restabilirea contactului cu realitatea grație asocierii unor motive care pot fi imediat recunoscute. Sticla, de pildă, este sugerată cu ajutorul unor tăieturi verticale și orizontale, prima indicând forma profilului ei, cea de a doua, volumul. În timpul perioadei sintetice, pictorul Juan Gris, care s-a alăturat târziu cubismului, devine al treilea participant la acest dialog. Un rol insemnat in compunerea imaginii sintetizate l-a avut la un moment dat colajul (bucati de ziar lipite pe suprafata tabloului) si introducerea unor litere, cuvinte si sintagme. Braque introduce în tablourile sale litere tipărite, se servește de un șablon în pictură, folosește pieptenele pentru obținerea facturilor vălurite și recurge la imitații de tapet, lambriuri și marmură. Tot el va realiza apoi construcții din hârtie, va lipi pe desen fâșii de hârtie decupate dintr-o bandă care imită lemnul, realizând astfel primul său colaj (collage).

Georges Braque - Viaduct în Estaque, 1908 Georges Braque - Femeie cu chitară, 1913

Pablo Picasso - Vioară, pahar, pipă şi călimară, 1912

Juan Gris - Peisaj la Ceret, 1913

Domnisoarele din Avignon Pablo Picasso

Femeia cu evantai Pablo Picasso, 1908

Jucatorii de carti Pablo Picasso, 1913-1914

Masa cu pedestal Georges Braque, 1913 Portretul lui Ambroise Vollard Pablo Picasso

Femeia in albastru Fernand Leger, 1912

Madonna M. H. Maxy

Taranca cu oua Marcel Iancu

Futurismul Futurismul este o miscare a modernismului artistic italian, celebrând noua era a tehnologiei moderne. Initiatorul miscarii este poetul Fillipo Tomasso Marinetti care, în 1909 publica "Manifestul futurist". In pictura, futurismul este reprezentat de catre Umberto Boccioni, Gino Severini, Giacomo Balla, Carlo Carrà si Luigi Russolo, care publica pe 8 martie 1910 "Manifestul picturii futuriste", mai târziu (1915), "Manifestul construirii futuriste a universului". Futurismul devine, asadar, o miscare interdisciplinara care intervine în toate sferele creatiei artistice. Pictura celor cinci artisti italieni futuristi este adaptata timpului în care traiesc, constituindu-se în avangarda artistica, corespunzând avangardei tehnologice. Chemand la “distrugerea muzeelor, comparate cu cimitirele”, socotind ca “un automobile de curse este mai frumos decat Nike din Samotrace”, futurismul cerea o innoire totala a artei. Asta in teorie pentru ca, in practica, protagonistii curentului n-au facut o adevarata revolutie si noutatile aduse de ei nu echivalau nici pe departe cu marile revolutii artistice care se produsesera in Franta. Cu exceptia incercarii de a sugera miscarea – ca unul din punctele forte ale programului lor – fapt, ce-i reuseste de minune unui Giacomo Balla cand picteaza tabloul Dinamismul unui catel in lesa, futurismul constituie pana la urma un fel de varianta a cubismului. Ca este asa, o dovedeste descompunerea imaginii in forme mai mult sau mai putin geometrice si recompunerea ei arbitrara. Principalii futuristi italieni au fost Boccioni, Russolo, Balla, Carra, Severini, Soffici. Dupa turneul de conferinte facut in 1910 de Marinetii la Moscova si Petersburg, la futurism au aderat si cativa artisti rusi, asa cum unele influiente ale curentului s-au exercitat si asupra unor pictori din Franta si din Germania.

Dinamismul unui catel in lesa Giacomo Balla, 1912

Autoportret Umberto Boccioni

Inmormantarea anarhistului Galli Carlo Carra

L'estate Gino Severini, 1951

AN III Arta informala -Trasaturi: - Apare ca o reactie impotriva limbajului formal general de idealul geometric - Se opune artei figurative care constrange artistul sa asculte de forme impuse din afara - apare ca o tentativa de depasire a dilemei figurativ-nonfigurativ - isi propune sa evite capcana limbajului ideal ( forme pure, culori pure, structuri geometrice riguroase) - considerand ca lumea omeneasca este problematica si contradictorie, impura si haotica, artistii inteleg actul creatiei ca materializare a unui strigat nereprimat, efect spontan al raportului cu lumea inconjuratoare. - Se adopta un nou concept asupra spatiului, intrucat el nu va mai fi definit de bidimensionalitate, profunzime sau perspectiva, ci va fi un spatiu pictural caracterizat de perspectiva dinamica. - Este divizat in 2 sub-directii: pictura de materie si pictura gestuala. - Miscarea ia nastere in Europa, la Paris si poarta initial numele de tasism (fr. Tache=pata), iar in America apare sub denumirea de expresionism abstract sau action painting. - Pictori:

-

Hans Hartung

- Nu foloseste structuri geometrice riguroase sau forme pure - Actul creator este unul spontan, de trasare a tusei pe hartie printr-o miscare haotica, zvacnita - Perspectiva nu este una liniara, bidimensionala sau de profunzime, ci una dinamica, specifica curentului - Este un exemplu de pictura gestuala, o subdiviziune a artei informale, caracterizata de tasism.

Georges Mathieu

- Opere sale sunt exemple de pictura gestuala, subdiviziune a artei informale. - Perspectiva nu este una liniara, bidimensionala sau de profunzime, ci una dinamica - Nu foloseste forme geometrice sau figurative, ci doar pensulatii agitate, dinamice - Tendinta estetica este de folosire predominanta a negrului in combinatie cu alb si rosu - Miscarea este de expansiune, de cucerire a spatiului, desi este concentrata doar in 50% din spatiul pictural

Jackson Pollock

- Nu uzeaza de forme pure, perfecte - Artistul evita folosirea formelor geometrice sau figurative ca ar indica un raport cu lumea reala - Este folosita pensulatia dinamica, agitata a tusei - Spre deosebire de George Mathieu care concentreaza actiunea intr-o zona a plansei uzand de spatiul liber , Pollock isi incarca tabloul pana la saturatie de pete de culoare si linii suprapuse de pensulatii. - Spatiul nu este definit de perspectiva, profunzime sau bidimensionalitate ca si in cazul operelor figurative, realiste, ci dimpotriva, de pictura in sine si spatiul ocupat de ea. - Face parte din pictura gestuala,o subdiviziune a artei informale

Willem de Kooning

-

Este mai mult expresionist, decat abstrand, intrucat uzeaza de forme figurative, expresive, ramanand mereu la granita dintre ele, prin forme care fac aluzie la realitate, dar in acelasi timp, exclud orice corespondenta cu aceasta - Gestualism energic preluat de la Pollock, tensiune picturala datorata formelor, figurilor si fondului care se intrepatrund strans. - Reperele figurative nu sunt situate de o maniera concisa in spatiu, iar perspectiva oscileaza intre bidimensionala si dinamica Nu uzeaza de forme pure, perfecte, geometrice - Se incadreaza in curentul action painting

Franz Kline

- Face parte din expresionismul abstract sau action painting in America - Perspectiva nu este bidimensionala, de profunzime sau liniara, ci una dinamica - Spatiul nu este acelasi ca si la realisti sau impresionisti, definit de forme figurative, si este un spatiu pictural caracterizat de pete de cuoare, pensulatii agitate, tuse aruncate, zvacnite ca din tub. - Pictorul nu foloseste forme figurative, pure, geometrizate care sa trimita la lumea reala, concreta. - Limbajul este atat expresionism, cat si abtract - Observam intensitatea expresiei si gestualitatii

Mark Rothko

- Este un expresionist abstract care folosese tehnica colorfield - Eliberata de functii figurative si denotative, culoarea nu mai pledeaza decat pentru ea insasi, devine autonoma. - Pictorul creeaza forme colorate care nu evoca „nici o asociatie directa cu vreo experienta vizuala” - Nu exista perspectiva liniara, profunzime sau adancime, ci doar bidimensionalitate - Desi putem crede ca face uz de forme geometrice, petele de culoare nu servesc drept forme preluate din realitatea umana; nu foloseste forme figurative predominante curentelor reealism, impresionism.

Antoni Tapies

-

Culorile in ulei le combina cu praf de marmura, nisip , latex si pudra . Accentul este pus pe culoare si textura, pe imbinarea lor stransa Pictura nu mai este subordonata imaginii, ci o devoreaza si o subordoneaza Nu exista perspectiva spaiala, ci doar spatiu pictural Nu avem forme figurative, geometrice, fixe, doar pete de culoare Este caracterizat de tasism, respectiv uzarea petei de culoare

Neoexpresionismul Trasaturi:

-

În cadrul acestui curent artistic, pictorii sunt preocupați de redarea sentimentelor, a senzațiilor subiective și nu a realității exterioare. - În anii '80, un grup de tineri artiști europeni și americani se revoltă împotriva stilului auster, impersonal, formalist al artei abstracte Rezultatul constă într-o renaștere a picturii figurative și narative, numităneoexpresionism. Printre cei mai cunoscuți reprezentanți ai noului stil putem menționa: - Anselm Kiefer (n. 1945), Georg Baselitz (n. 1938), Sandro Chia (n. 1946), Francesco Clemente (n. 1952), Julian Schnabel (n. 1951) și David Salle (n. 1952). -

Artisti:

-

Anselm Kiefer - incearca atransmita anumite sentimente prin intermediul artei

figurative

Georg Baselitz

Transavantgarda -Trasaturi: -versiunea italiana a neoexpresionismului -o miscare artistic ace s a dezvoltat in vestul europei in 1970 si 1980

-respinge arta conceptuala, reintroduce emotia , bucuria in desen picture si sculptura -Artistii reinvie arta figurative si simbolismul - se constituie la sfirsitul anilor ’70. - introdus de criticul Achille Bonito Oliva - Artisti: Sandro Chia, Francesco Clemente, Enzo Cucchi, Nicola de Maria, Mimmo Paladino, Fernando Leal Audirac si Remo Salvadori Krzysztof Skarbek

Arta minimala -Trasaturi: - Numita arta ABC, arta minimala sau reductivism - Este un curent artistic al sec. XX - Minimalizeaza culorile,forme, linii, trasaturi si valori - Culorile: alb, bej, gri - In design ambiental accesoriile sunt corpurile de iluminat futuriste si draperiile lungi - Respinge necesitatea dimensiunii sociale, exprimarea si naratiunea - Are scopul de a crea obiecte interesnate, simple, de efect, curate, aerisite - Nu adopta aglomerarea , sufocarea si presiunea - Obiectele sunt reduse la formele lor gemetrice elementare, prezentate impersoanal - Stilul abstract, ca reactie impotriva subiectivitatii - Ludwig Mies van Der Rohe arhitect-„LESS IS MORE!!!!!!!!!” - Transparenta, eleganta, neobisnuinta, putere - Apare in sculptura si pictura – limitare, precizie, culori brute din tub - Influente din pop art, cubism si arte conceptuale

-Artisti:

Sol le Witt

-

Forme geometrice si tridimensonale simplificate, reduse la simple linii Culorile brute, de tub, predominanta albului Forme simple, de efect, curate, aerisite Nu adopta aglomerarea, sufocarea si presiunea Obiecte reduse la formele lor geometrice elementare, prezentate impersonal Less is more, transparenta, eleganta, precizie, abstractivism, cubism

Ludwig Mies van Der Rohe

- Ludwig Mies van Der Rohe arhitect-„LESS IS MORE!!!!!!!!!” - Transparenta, eleganta, neobisnuinta, putere - Forme curate, exacte, simple - Culori: alb, bej, gri - Obiectele sunt reduse la formele lor gemetrice elementare, prezentate impersoanal

Donald Judd

-

Minimalizeaza culorile,forme, linii, trasaturi si valori Are scopul de a crea obiecte interesnate, simple, de efect, curate, aerisite Nu adopta aglomerarea , sufocarea si presiunea

- Obiectele sunt reduse la formele lor gemetrice elementare, prezentate impersoanal - Stilul abstract, ca reactie impotriva subiectivitatii - Ludwig Mies van Der Rohe arhitect-„LESS IS MORE!!!!!!!!!” - Transparenta, eleganta, neobisnuinta, putere - Influente din pop art, cubism si arte conceptuale

Hiperrealism - Trasaturi: - in anii ’6o este o miscare artistica care a aparut in America - nu este despre “lucruri”,ci despre ideei preluate din realitate,despre o camera care sta in fata “lucrurilor”,despre intrigii ale vietii ,libertatii - pt unii este o derivare din pop art iar pt altii un fel de suprarealism - -face ca o realitate supradimensionata,artistica,sa navaleasca peste spectator,impunandu-i acestuia un sistem de valori Invizibilul devine vizbil s-a dezvoltat in Europa,dupa editia din 1971 este o revenire asupra realitatii,care are in spatele artei o semnificatie proprie asemanarea halucinanta a realului cu sine insusi- este chiar “realul” - Aceast “real” care pare haotic, nu este o iluzie. - Artisti: Robert Bechtle, Charles Bell, Jacques Bodin, Claudio Bravo, Juan Francisco Casas -

-

Hiperrealismul sau realismul fotografic

-

Noul realism – Popart-ul francez -Trasaturi: - În iunie 1961, la galeria "Rive Droite" din Paris, are loc expoziția intitulată "Noul realism la Paris și New York", iar în octombrie 1962, la "Sidney Janis Gallery" din New York,

expoziția "The new realists" ("Noii realiști"). - Activitatea lor artistică recurge adeseori la acumularea, comprimarea, îngrămădirea și împachetarea obiectelor de uz cotidian sau la prezentarea caricaturală, monstruoasă a unor personagii omenești. Niki de Sainte-Phalle - Joséphine Baker, 1999

Gerard Descha mps Kathleen

Pop art-ul în Marea Britanie -Trasaturi: - se discută despre teme trecute cu vederea până atunci, ca de pildă automobilele, cibernetica sau rock-and-roll-ul

-

punctele de interes tipice artei pop: tehnica (magnetofon öi aspirator) și reclama, aluziile la sfera sexuală, atracția către sereotipuri, săli de spectacole și benzi desenate, umorul ce rezultă tocmai din acest amestec de genuri și specii, fotografiile unor cunoscute personalități sau obiecte de uz cotidian acoperite cu pete mari și plate de culoare.

- Artisti: -

Richard Hamilton

-

-

Richard Smith

Pop art-ul în America - Trasaturi: -

se naște la începutul anilor șaizeci, exact în momentul când versiunea englezească, victimă a propriei bogății și a propriului succes, începe să intre într-o fază de declin - temele și motivele acestei creații sunt desprinse din viața cotidiană, din domeniul tot mai fascinant al tehnicii, al producției în serie, față de care pop art-ul în varianata engleză este mai critic și mai angajat din punct de vedere politic, în timp ce artiști americani se opresc la prezentarea realității, fără să atace sau să acuze

-

preaslaveste consumerismul si preamareste zeul materialismului

se defineste cuvantul “pop”: tanar, ieftin, usor de uitat, sexy, atragator, produs in masa. - Epicul a fost inlocuit cu obisnuinta zilnica, iar productia in masa egalata la nivel cu unicitatea - Se focuseaza pe imagini familiar a culturii pop precum clasamentele de muzica, TV, reclame, idoli din filme sau muzica si produse commune din supermarket.

- Artisti

Andy Warhol

Jasper Johns

Roy Lichtenstein

Arta cinetica - Trasaturi: - Def: Domeniu al artei in care miscarea, ca modalitate de expresie mai mult decat sugerata, face parte la modul fizic, obiectiv, din structura operei de arta, intr-o asemenea masura incat o determina in fiecare moment, imaginea pictata sau desafasurata spatial(in genul "obiectelor-sculpturi", "sculpto-arhitecturilor" sau "mobilurilor" actionate de curentul electric, de lumina solara sau pur si simplu de aer) oferindu-se privirii sub o alta varianta. - Cinetism (în limba engleză: Kinetic art) este o direcție în arta modernă însumând o serie de tendințe, curente și grupări preocupate de reprezentarea sau implicarea mișcării în artele vizuale. - Pe de o parte, se tinde spre iluzia mișcării prin procedee optice (Op art), în care obiectul în mișcare sau perceput simultan devine un pretext pentru reprezentarea mișcării înseși ca fenomen pur, eliberată total de suportul figurativ, bazată pe calitățile dinamice ale unor raporturi cromatice formale, pe de altă parte, și acesta este teritoriul cel mai specific al cinetismului, creațiile încorporează fizic mișcarea sau se constituie într-un proces cinetic. - O modalitate mai recentă este cea a mișcării luminoase, fie că obiectele puse în mișcare sunt înzestrate cu efecte de lumină, fie că impresia mișcării este creată de emanații luminoase ritmice, fie că, în sfârșit, operele se nasc din proiecții de lumină. - Ca și în cazul expresionismului abstract, asistăm la o deplasare a interesului estetic spre experiența estetică.

-Artisti: Alexander Calder

Bruno Munari

Pol Bury

Arta video -Trasaturi:

-bazata pe imagini in miscare si cuprinde date video si audio - Nu trebuie confundată cu producţia de televiziune sau de film experimental -a inceput in anii 1960 si 1970 dand nastere instalatiilor video -este marcata la inceput de influente eterogene -se baza pe principiul de deturnare -intalnita ca si : inregistrari difuzate, din galerii, ca dvd uri, casete video, cu imagini si sunet live sau inregsitrate, spectacole

-nu angajeaza actori, nu contine dialog, nu are o naratiune sau orice conventii ce defines imaginile ca divertisment -se spune ca arta video a inceput cand Nam June Paik a folosit noul Sony Portapak pt a captura imagini de procesiune in New York, in 1965 alei Papei Paul al VI lea -Artisti: Vito Acconci, John Baldessari, Peter Campus, Doris Totten Chase, Norman Cowie, Dan Graham

Happening -Trasaturi: - Intamplare, fapt, eveniment in plina desfasurare - Caracterizat printr-o improvizatie in direct contact cu publicul - Este bazat pe interferenta intre forme de arta spatiale si temporale ( teatru, arta plastica, muzica, film, fotografie) - Are ca scop anularea distantei dintre realitate si creata artistica - Conventionalitatea, gratuitatea, tendinta spre semnificatie, accidentalul, posibilitatea controlului asupra evenimentelor, spontaneitatea si dimensiunea banalitatii - N-are scenriu sau regie - Se desfasoara in satii neculturale: parcari, holuri, piete,parcuri - Nu exista un public, ci o serie de publicuri stratificate - Arta este consumata intr-un grup restrans - In Europa apare in 1960 - Urmareste transferul valorii artistice de la obiect ca arta la actul artistic - Modern happening : silent disco, flash mob bang, international pillow flight day, performance art, zombie walk, subway party

-Artisti: Jean Jaque Label

Intamplare, fapt, eveniment in plina desfasurare - Caracterizat printr-o improvizatie in direct contact cu publicul - Este bazat pe interferenta intre forme de arta spatiale si temporale ( teatru, muzica) - Are ca scop anularea distantei dintre realitate si creata artistica - gratuitatea, tendinta spre semnificatie, accidentalul, posibilitatea controlului asupra evenimentelor, spontaneitatea - N-are scenriu sau regie - Se desfasoara in satii neculturale: parcari, holuri, piete,parcuri - Nu exista un public, ci o serie de publicuri stratificate

Instalatiile -Trasaturi: - Este o exprimare in arta vizuala contemporana cu material e 3D, pentru o experienta inedita. - Nu se urmareste o inscenare spatial narativa, nu se limiteaza la galerii - Instalatiile pun in scena intr-un aranjament care are propria dinamica, modalitati de pictura, sculptura, fotografii, proiectii de film sau video, sunete, jocuri de lumini, miscari, procesate in programe. - Instalatia are rol de a se integra intr-un mediu ambiant ( scena unui teatru, ambientul unui magazin, pentru muzee) sau sa fie creat in mod special de artist. - Opera nu poate fi vanduta sau mutata, altfel ea devine o arta efemera. - Se memoreaza prin fotogafii sau video. - Instalatia si art performance-ul sunt impreuna atunci cand artistul apare in scena in propria instalatie. - Interventia spectatorului este indispensabila, este gandita pentru ei - Privitorul este si el „instalat” intr-un sistem artificial prin perceptia sa subiectiva - Pot fi folosite materiale aflate intamplator la locul instalatiei - Instalatiile totale( Ilya Kabakov)- foto, desen, text, muzica, lumini instantanee - Compozitii socante prin inovatie si banal

-Artisti: Marcel Duchamp

- Contine material tridimensional expus privitorului - Este memorata prin fotografie, unica de altfel ramasa post-mortem. - Privitorul este si el „instalat” intr-un sistem artificial prin perceptia sa subiectiva - Privitorul este si el „instalat” intr-un sistem artificial prin perceptia sa subiectiva - Compozitii socante prin inovatie si banal Ilya Kabakov

Gruppo N

- Este o exprimare in arta vizuala contemporana cu material e 3D, pentru o experienta inedita. - Instalatiile pun in scena intr-un aranjament care are propria dinamica: suprapuneri de forme geometrice, 2d si 3d, lumini, iluzii optice - Privitorul este si el „instalat” intr-un sistem artificial prin perceptia sa subiectiva

Performance -Trasaturi: - Este live, dar nu e teatru, e arta - Nu are reguli sau linii indrumatoare - Este arta pentru ca artistul spune ca e arta - Este experimentala - Nu e de vanzare (pot fi vandute bilete de intrare sau drepturi de autor) - Poate fi compusa din: tablouri, sculpture, dialog, poezie, muzica, dans, opera, film, TV, lumini de laser, animal sau toate - Nu are longevitate - Poate fi distractive, amuzanta, socanta sau inspaimantatoare - Are ca scop memorarea - Este apropiata de arta conceptuala, fluxus sau body-art - Explora relatia dintre spatiu, sunet si lumina din timpul scolii bauhaus 1919 - In 1960 incepe body-art-ul, corpul artistului este panza - In 1970 se defineste performance art-ul; apare autobiografia ca story-telling

-

In 1980 apare si mediul tehnologic 2 performance-uri nu pot fi la fel niciodata In Romania : ion Grigorescu adopta nuditatea si intimitatea ca teme artistice

-Artisti: Ion Grigorescu

,

-

Este live, nu are un scenariu definit Are tehnici diferite de lucru: dialog, basorelief Nu are longevitate Este socant si inspaimantator Are in scop memorarea

Land art -Trasaturi: -este o arta pe pamant care a inceput in SUA in 1960 si 1970 , in care peisajul si arta sunt legate -o forma de arta create in natura folosind material ca solul, plante organice,si apa cu metal , asphalt,sau pigmenti minerali -peisajul da sens creatiei -este necesaj un echipament de miscare a pamantului -localizate in aer liber departe de civilizatielasate sa evolueze in conditii natural -Natura efemera creat in desert in Nevada, New Mexico si exista acum ca inregistrari video sau fotografii. -este un protest impotrva artificialului, esteticii plastic si comercilizarea artei la sf anilor 1960 in Americ -resping, muzeul sau galeriile si dezvolta proiecte de peisaj monumental , dincolo de traditionalul sculpturii transportabile si artei comrciale -inspirata din arta conceptuala si cubism, minimalism si munca lui Brancusi si Joseph Beuys -Artisti: Michael Heizer, a complex in City (1999),Eberhard Bosslet, side effect X, Tias, Lanzarote, (2008)Vito Acconci,Betty Beaumont, Milton Becerra, Chris Booth, Eberhard Bosslet