Rezumat Articol [PDF]

Zitiervorschau

REZUMAT Titlul articolului: ,,Relaţia stimă de sine - microviolenţă la adolescenţii-elevi” Numele autoarelor: Elena Cocoradă, Daciana Angelica Lupu Date identificare articol: Cocoradă, E., Lupu, D.A. (2007). Relaţia stimă de sine - microviolenţă la adolescenţii-elevi. În Simpozionul Internațional „Universitatea ca resursă de cercetare valorificată la nivelul comunității locale. Brașov: Editura Universității Transilvania din Brașov Abstract Articolul ,,Relaţia stimă de sine - microviolenţă la adolescenţii-elevi” analizează legătura dintre stima de sine, aducând în discuție și alți factori de personalitate, și microviolen ța la adolescen ții-elevi. În prima parte a articolului ne este definită stima de sine ca fiind ,,o trăsătură de personalitate ce se raportează la valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale [...] sau un simţ durabil şi afectiv al valorii personale, bazat pe o corectă percepţie a sinelui[...]”. Componentele de bază a stimei de sine sunt considerate: încrederea în sine, concepția despre sine, iubirea de sine și afirmarea de sine. Se specifică faptul ca există stima de sine ridicată, adică pozitvă (ce permite ,,să acţionăm eficient, să ne simţim bine în propria piele, să facem faţă dificultăţilor”) și stima de sine scăzută, sau negativă (ce ,,provoacă numeroase suferinţe şi neplăceri, care vin să perturbe viaţa cotidiană”). Ne este descris un studiu a cărui obiectiv este ,, analiza relaţiei dintre microviolenţa în mediul şcolar generată de situaţiile de evaluare şi stima de sine, aducând în discuţie şi alţi factori de personalitate”. Populația studiată este formată din 196 de elevi, fete și băie ți, cu vârsta medie 15,9 ani, de la 2 licee (unul teoretic, altul tehnologic cu SAM), din clasele a IX-a și a XI-a. S-au folosit ca metode de cercetare Inventarul Rosenberg -forma scurtă- pentru stima de sine, și Chestionarul de climat școlar CliS. Pe baza Chestionarului de climat școlar s-au calculat indicele de agresivitate și indicele de victimizare. De asemenea, au fost colectate și date privind genul, media generală, liceul, sec ția și clasa. Rezultatele arată existența „unor diferenţe semnificative la majoritatea factorilor, dar semnificaţia diferenţelor variază, magnitudinea efectului fiind mai mare pentru stima de sine, performanţele şcolare, indicele de victimizare verticală şi cel global de victimizare”. S-a constat că media anuală a elevilor este cu atât mai mare cu cât obțin scoruri mai mari la stima de sine totală. Rela țiile înregistrate confirmă faptul că „elevii cu note mici se simt, în situaţii de evaluare, victime ale profesorilor şi ale colegilor, dar şi ei înşişi devin agresori”. De asemenea, studiul arată că elevii cu stimă scăzută sunt mai des victime ale microviolenței în situații de evaluare sau și invers, faptul de a fi victimă a microviolen ței poate conduce la scăderea stimei de sine. Așadar, „stima de sine constituie o variabilă importantă pentru construirea identităţii adolescenţilor”. „Relaţiile interpersonale şi contextul şcolar sunt cele în care se dezvoltă sentimente, se experimentează

1

comportamente noi, se fixează patternuri de relaţionare cu ceilalţi (în relaţii asimetrice sau pe orizontală) ce vor contribui la dezvoltarea personalităţii elevilor.”

Cuvinte cheie: stimă de sine, microviolență, adolescenți, liceu, Inventarul Rosenberg, Chestionar de climat școlar CliS, indice de agresivitate, indice de victimizare. Cadru teoretic În prima parte a articolului despre relația dintre stima de sine și microviolența la adolescențiielevi este definită stima de sine: „o trăsătură de personalitate ce se raportează la valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale [...] sau un simţ durabil şi afectiv al valorii personale, bazat pe o corectă percepţie a sinelui[...]”. Stima de sine este apreciată ca fiind o nevoie umană profundă și puternică, esențială echilibrului psihologic. „Argyle (1967) vede stima de sine ca evaluare a propriei persoane, care rezultă din autoacceptare şi autopreţuire, în mod absolut ori în comparaţie cu ceilalţi.” Stima de sine apare în jurul vârstei de opt ani, odată cu conturarea conștiinței de sine, moment în care copiii devin capabili să se caracterizeze, imaginea pe care încep să și-o formeze despre personalitatea lor devenind baza pentru conturarea stimei de sine; iar cele patru surse importante ale stimei de sine sunt: părinții, educatorii, colegii și prietenii. Componentele de bază a stimei de sine sunt considerate: încrederea în sine, concepția despre sine, iubirea de sine și afirmarea de sine. Încrederea în sine este privită ca o componentă acțională a stimei de sine și o atitudine care ne predispune să vedem lumea într-un anumit fel. Concep ția de sine se referă la imaginea pe care o avem despre noi înșine (calități, capacități, limite). Iubirea de sine este latura care ne permite să ne iubim necodiționat, să ne acceptăm defectele și limitele, sa ne autoacceptăm. „Afirmarea de sine poate fi privită ca fiind puterea de a spune Nu, fără agresivitate, de a cere ceva fără a te scuza mereu, a răspunde calm la critică etc. sau ca onorare a dorinţelor, nevoilor şi valorilor proprii prin căutarea unor forme adecvate de exprimare a acestora (Branden, 1996).” În adolescență, afirmarea de sine se sprijină pe necesitatea de autodefinire, „de afişare a specificului şi capacităţii personale, a unui nou model de viaţă, adesea într-o formă protestatară”. Se face distincția între: stima de sine ridicată (pozitivă) și stima de sine scăzută (negativă). „ Stima de sine ridicată (pozitivă) ne permite să acţionăm eficient, să ne simţim bine în propria piele, să facem faţă dificultăţilor (André şi Lelord, 1999/2003). Copiii care au o stimă de sine înaltă iau mai uşor decizii, le respectă, sunt capabili să se centreze pe punctele lor forte. În cazul eşecurilor/criticilor, ei se pot implica rapid în noi acţiuni care îi distrag de la eşec şi îi fac să-l uite, nesimţindu-se devalorizaţi.” „Stima de sine scăzută (negativă) provoacă numeroase suferinţe şi neplăceri, care vin să perturbe viaţa cotidiană.” Copiii cu stimă de sine scăzută „au nevoie de mai 2

mult timp decât ceilalţi pentru a răspunde la întrebări despre ei-înşişi”, „răspund, de cele mai multe ori cu stânjeneală şi timiditate”, „pot fi susceptibili de a-şi modifica discursul în funcţie de anturaj sau de interlocutor deoarece doresc aprobarea socială înainte de a-şi afirma punctele de vedere personale”, „sunt sensibili la intensitatea şi durata unei critici […]”, „iau greu decizii […]”. Există, pe de o parte, explicarea agresivității prin niveluri scăzute ale stimei de sine și, pe de altă parte, datorită unor deficituri cognitive sau activării mecanismelor de apărare e Eului, elevii tind să se supraestimeze și să aibă o stimă de sine înaltă, devenind astfel violenți. De asemenea, studii mai noi explică comportamentul violent prin existența unei stime de sine înalte, adesea instabile. „Situaţiile de evaluare sunt situaţii care ameninţă Eul indivizilor, care pun în pericol stima de sine a elevilor printr-o imagine socială publică potenţial defavorizantă, emisă de un adult semnificativ, profesorul, prin urmare ele devin factori de risc pentru producerea violenţei.” Obiectivul și ipotezele studiului Studiul are ca obiectiv „analiza relaţiei dintre microviolenţa în mediul şcolar generată de situaţiile de evaluare şi stima de sine, aducând în discuţie şi alţi factori de personalitate”. Ipotezele cercetării sunt: existența unor „diferenţe între nivelul stimei de sine în funcţie de gen, rezultatele şcolare şi tipul şcolii”, „diferenţele la nivelul stimei de sine corelează cu autoraportări diferite ale microviolenţei proactive şi ale victimizării”, „stima de sine poate prognoza rezultatele şcolare” Populația studiată, eșantionare Populația studiată este formată din 196 de elevi, fete și băieți, cu vârsta medie 15,9 ani, de la 2 licee (unul teoretic, altul tehnologic cu SAM), din clasele a IX-a și a XI-a. Metode de cercetare, instrumente S-au folosit ca metode de cercetare Inventarul Rosenberg, forma scurtă, pentru stima de sine și Chestionarul de climat școlar CliS (Cocoradă, Clinciu, Pavalache-Ilie, Luca, 2008). Pe baza Chestionarului de climat școlar s-au calculat: indicele de agresivitate prin însumarea scorurilor la întrebările care vizează comportamente agresive autoraportate în situaţii de evaluare (agresivitate pe verticală -IAV- a elevului față de profesor, agresivitate pe orizontală -IAO- față de colegi și indicele global de agresivitate -IGA-, rezultat din însumarea IAV şi IAO) și indicele de victimizare prin însumarea scorurilor la întrebările care vizează autoraportarea victimizării în situaţii de evaluare (indicele de victimizare verticală -IVV prof-, elevul raportează că a fost agresat de profesori, indicele de victimizare din partea propriilor părinţi, ocazionată de notele mici -IVVp.-, indicele de

3

victimizare pe orizontală -IVVO-, elevul este agresat de colegi, indicele global de victimizare (IGV- rezultat din însumarea celor anterioare). De asemenea, au fost colectate și date privind genul, media generală, liceul, secția și clasa. Prezentarea și interpretarea rezultatelor S-a constatat prezența unor diferențe semnificative la majoritatea factorilor, dar semnifica ția diferențelor variază. Importanța efectului este mai mare pentru stima de sine, performanțele școlare, indicele de victimizare verticală și indicele global de victimizare. Indicele de violență verticală, de la elev la profesor, și cel de violență orizontală, de la elev la elev, au cea mai mică diferență, nesemnificativă din punct de vedere statistic. În schimb, apar diferențe semnificative la victimizarea verticală, mai mari pentru părinți și profesori, și mai mică pentru victimizarea din partea colegilor. „Elevii de la liceul tehnic se simt mai frecvent victime ale microviolenţei în situaţii de evaluare şi raportează prezenţa unor comportamente agresive faţă de colegi şi profesori.” Compararea mediilor la variabilele aflate în studiu indică că în cazul liceului tehnic populația este mai eterogenă, iar în cazul liceului teoretic populația este mai omogenă. Raportarea victimizării și a agresiunii proactive, conform indicilor de microviolență în situații de evaluare, este mai mare la liceul tehnic decât la cel teoretic. Conform analizei după media anuală, aceasta este cu atât mai mare cu cât elevi obțin scoruri mai mari la stima de sine totală – „ceea ce confirmă ipoteza noastră şi rezultate din studii anterioare ce indică prezenţa unor strategii mai eficiente la elevii cu stimă de sine înaltă”, interpretarea putând fiind valabilă și în cazul unei „relații circulare între performanța elevilor și stima de sine totală”. Pe de altă parte, elevii ce au note mici, în situații de evaluare, se simt victime atât a profesorilor cât și a colegilor, devenind și ei agresori. „Coeficienţii de corelaţie între media anuală şi microviolenţă sunt negativi, indicând că atunci când media generală a elevilor scade, cresc atât agresivitatea proactivă (faţă de colegi şi profesori) cât şi victimizarea - elevii devenind ei înşişi ţinta microviolenţelor din partea colegilor şi profesorilor.). Elevii cu medii generale mari preferă stilurile exigente, formativ şi normativ.” Potrivit analizei după variabila stimă de sine, elevii de la liceul teoretic au un nivel de stimă de sine mai înalt decât cei de la liceul tehnic. Cercetarea relevă faptul că elevii cu stimă de sine scăzută devin mai frecvent victime ale microviolenței în situații de evaluare; acest lucru putând fi valabil și într-o determinare circulară, faptul de a fi victima microviolenței putând duce la scăderea stimei de sine. Concluzii 4

Așadar, stima de sine este o importantă variabilă pentru construirea identității adolescen ților. „Relaţiile interpersonale şi contextul şcolar sunt cele în care se dezvoltă sentimente, se experimentează comportamente noi, se fixează patternuri de relaţionare cu ceilalţi (în relaţii asimetrice sau pe orizontală) ce vor contribui la dezvoltarea personalităţii elevilor. O stimă de sine prea joasă devine un punct vulnerabil pentru adultul de mai târziu.” În situațiile de evaluare, pe lângă evaluarea efectuată de profesor („evaluare cu funcţii de certificare, ierarhizare, dar şi o evaluare formativă sau formatoare care să indice elevului gradul de atingere a obiectivelor şi modalităţile de ameliorare continuă a rezultatelor”) este recomandată și interevaluarea și autoevaluarea ca „mijloace de achiziţie a autonomiei, de creştere a acceptării de sine şi a căutării unor mijloace sănătoase de afirmare”. Pentru realizarea educației pentru toți trebuie ca elevul să fie plasat în centrul procesului educativ, acest lucru fiind posibil prin „prin luarea în considerare a diversităţii caracteristicilor, situaţiilor, nevoilor de învăţare”. Bibliografie. Alte lucrǎri care abordeazǎ aceeaşi temǎ: Birch, A. (2000). Aprecierea de sine. În Psihologia dezvoltării (pp. 236-239). București: Editura Tehnică Zlate, M. (2008). Valențele perspectivei sistemico-psihosociale în abordarea personalității elevilor. În Eul și personalitatea (pp. 26-38). București: Editura Trei

5