44 0 757KB
Ministerul Educatiei si Invatamintului al Republicii Moldova
Autor:Ursu Sergiu
Topologia reţelei este configuraţia geometrică a legăturilor între calculatoare;
Cele mai raspîndite tipuri de topologii sunt:
Topologia de tip stea
În cazul topologiei de tip stea, legătura între doua calculatoare ale reţelei are loc prin intermediul calculatorului central(calculator principal).Din acest motiv, el are un rol important în funcţionarea reţelei, efectuînd dispecerizarea (împărţirea) pachetelor de date.Evident, defectarea calculatorului principal întrerupe funcţionarea întregii reţele.Prin urmare, calculatorul principal trebuie sa fie foarte fiabil(activ).
Topologia de tip inel:
În topologia inel legăturile între calculatoare formează o buclă închisă.Pachetul expediat de un calculator este transmis următorului calculator care la rîndul său îl transmite succesorului său pînă cînd în final pachetul ajunge la calculatorul destinatar.Întrucît defectarea oricărui calculator întrerupe funcţionarea întregii reţele, toate calculatoarele trebuie să fie foarte fiabile.
Topologia de tip magistrală
În topologia magistrală există un singur canal de comunicaţie la care sînt conectate toate calculatoarele.Fiecare calculator ,,spionează’’ magistrala şi interceptează pachetele adresate lui.Orice calculator poate expedia un pachet numai atunci cînd magistrala este liberă. Reţelele bazate pe topologia de tip magistrală sînt foarte fiabile, întrucît comunicarea între calculatoare va avea loc chiar şi în cazul în care toate calculatoarele nu funcţionează.
Topologia distribuită
În topologiile distribuite între fiecare pereche de calculatoare există mai multe căi de transmiseie a datelor.De exemplu, un pachet de date expediat de un calculator poate ajunge la destinaţie pe mai multe drumuri.Evident, reţeaua ramîne funcţională chiar dacă unul sau mai multe calculatoare şi linii de comunicaţie nu funcţionează.
De regulă topologiile de tip stea, inel sau magistrală se utilizează în cazul reţelelor locale.Reţelele regionale şi cele globale au o topologie distribuită.Integrarea reţelelor locale în cele regionale şi globale se face conform topologiilor de bază (inel, stea, magistrală sau distribuită) fiecare nod reprezentînd o subreţea.Prin urmare, ajungem la o structură ierarhică cu o diversitate de legături.
Protocolul este setul de reguli pentru gestionarea schimbului de date într-o reţea. Un protocol defineşte modul de adresare a calculatoarelor, lungimea şi componenţa pachetelor de date, algoritmul de depistare şi corectare a erorilor, modul de conectare fizică a adaptoarelor şi cablurilor de reţea etc.La apariţia primelor reţele de calculatoare fiecare producător de echipamente de calcul avea propriile sale protocoale de comunicaţie, ceea ce făcea imposibilă interconectarea calculatoarelor de provenienţe diferite.Acest neajuns a fost înlăturat prin standartizarea protocoalelor. Standartul reprezintă un document în care se reglementează calitatea, caracteristicile ,forma, etc. ale unui produs.Standardele internationale sunt elaborate de către Organizaţia Internaţională pentru Standardizare(ISO-International Standards Organisation).Un alt organism internaţional care joacă un rol important în standardizarea în domeniile electronicii şi tehnicii de calcul este Institutul Inginerilor Electricieni şi Electronişti(IEEE-Institute of Electrical and Electronics Engineers)
Arhitectura reţelei este modul în care este concepută reţeaua:topologia, protocoalele de comunicaţie, tehnologiile de cooperare în reţea. Cele mai răspîndite arhitecturi de reţele sunt:
Reţele locale realizate în conformitate cu standartul IEEE 802,3.Utilizează o magistrală din cablu cu fire torsadate, cablu coaxial sau cablu cu fibre optice.Viteza de transmisie a datelor ajunge la 100 Mbiţi/s.Arhitectura a fost elaborată de firmele XEROX, Intel şi DEC.
Reţele locale realizate în conformitate cu standardul IEEE 802,5.Utilizează un inel din cablu cu fire torsadate sau cablu coaxial.Viteza de transmisie a datelor este de 15Mbiţi/s.Arhitectura a fost elaborată de firma IBM
Reţele locale, regionale sau globale elaborate de firma Bell Laboratories.Sub aspect topologic constă dintr-o mulţime de stele interconectate.În cazul cablului cu fibre otice se atinge viteza de transmisie de 1,5 Gbiţi/s.
O arhitectură elaborată de firma IBM pentru reţelele locale, regionale sau globale.Protocoalele acestei arhitecturi au stat la baza standardelor ISO.Topologia iniţială era de tip stea, în prezent este o topologie distrbuită, suportind şi reţele locale.
O arhitectură concepută de mai multe universităţi şi corporaţii sub egida Ministerului Apărării al SUA(Advanced Research Projects Agency).Arhitectura dată se bazează pe o topologie distribuită şi foloseşte diferite linii de comunicaţie, de la liniile telefonice pînă la liniile cu microunde prin satelit.Liniile respective conectează supercalculatoare separate şi diverse reţele locale sau regionale, răspîndite pe aproape jumătate din suprafaţa terestră.
Arhitectura ARPANET include următoarele protocoale: -protocolul IP(Internet Protocol) destinat interconectării reţelelor locale, regionale şi globale; -protocolul serviciilor bazate pe conexiuni, numit TCP(Transmission Control Protocol); -un protocol de transfer de fişiere, numit FTP(File Transfer Protocol); -un protocol pentru poşta electronică, numit SMTP(Simple Mail Transfer Protocol); -un protocol de ataşare de la distanţă a calculatoarelor, numit TELNET; Pe baza arhitecturii ARPANET fost concepută reţeaua globală de calculatoare Internet.