Toamna diplomatică [PDF]

Zitiervorschau

D@[m

o

0[10~@©01J -

TOAMNA DIPLOMATICA

H

LU .....J

z o

ISBN 973-0-00-139-1

•

LEI 3 700

EDITURA REDACŢIEI PUBLICA IILOR PENTRU

STRĂINITATE

m #

ION ILIESCU

V

TOAMNA DIPLOMATICA V

- SEPTEMBRIE - DECEMBRIE 1994-

Coperta: Lucian POPA

NOTA De ce această TOAMNĂ DIPLOMA TICĂ? Toamna anului 1994, bineînţeles. În primul rând, pentru că ea defineşte un segment de timp care, sub aspect politic-diplomatic, poate fi apreciat ca deosebit de încurajator. Acum, printr-o convergenţă de premise, iniţiative şi eforturi acumulate de-a lungul celor cinci ani câţi au trecut de la revoluţie, cursul nou, ireversibil al României, proiectul său de construcţie democratică modernă, europeană, în acord cu schimbările înseşi care s-au produs şi se produc în lume, au început să cunoască tot mai multe şi necesare confirmări.

În al doilea rând, fiindcă printr-un şir de coinci- succesive întruniri ale unor forumuri şi organisme internaţionale la care am fost prezenţi, dar şi percepţia mai exactă a cercurilor politice externe cu privire la potenţialul şi disponibilităţile noastre pentru integrarea europeană şi euro-atlantică - această toamnă a fost, într-adevăr, mai prielnică şi, după cum se va putea constata, a meritat şi merită să ostenim pentru a folosi orice ,.fereastră de oportunitate" în scopul apăr~rii şi promovării interesului naţional. ln al treilea rând, ca un beneficiu pentru zestrea de imagine reală, corectă, a României, dar şi pentru potenţarea reliefului său economic şi social, a reformelor şi proceselor tranziţiei, această toamnă va cumpăni, cred, asupra multora din demersurile pe care urmează să le întreprindem, fiind convinşi că ne mişcăm într-o lume aflată ea însăşi ,rtr-o con tinuă alertă, într-o denţe

continuă căutare de sine,

iar noi trebuie să prindem din mers un „tren" numit viitor. În al patrulea rând, această toamnă ne-a arătat, o dată mai mult, cât de importantă este stabilitatea politică şi socială - un câştig evident al societăţii noastre, al forţelor politice rezonabile şi, ca atare, o apreciabilă contribuţie la opera de articulare a noului edificiu european. Această stabilitate este şi atu-ul nostru pe care trebuie să ştim să-l preţuim şi să-l consolidăm, cu atât mai temeinic cu cât el reprezintă şi una din premisele de fond ale relansării noastre economice. În al cincilea rând, toamna anului 1994 rămâne şi pe plan personal ca o agendă aparte, semnificativă şi instructivă - zic eu - chiar pentru şeful statului În exercitarea prerogativelor sale. Am avut numeroase contacte, întrevederi şi dialoguri la nivel înalt, am susţinut, de la tribuna unor reprezentative instituţii europene şi de peste ocean, o serie de alocuţiuni şi expuneri, am participat la câteva foarte utile dezbateri publice din cadrul unor cercuri politice interesate, m-am întâlnit şi am discutat cu mulţi reprezentanţi ai unor prestigioase firme, bănci şi concerne, cu grupuri de oameni de afaceri, posibili investitori în România. Mi-am putut da seama, astfel, că interesul pentru România este real şi în sensibilă creştere. Ceva, o schimbare de optică, în sens pozitiv, deja s-a produs. Altceva, care ţine de-acum de modul nostru de a ne rezolva problemele aici, în interiorul ţării, şi cu mijloacele democratice, ale statului de drept şi ale societăţii civile, este pe cale să se producă. Din toate aceste motive, dar şi cu credinţa că este mai nimerit ca informaţia şi adevărul să ajungă la cititor direct de la sursă, din mediul de provenienţă, şi nu pe căi ocolite, adeseori obturate, cu interpretări şi răstăl­ măciri care le transformă în exact contrariul lor, am reunit în această carte cele mai multe din intervenţiile, dialogurile şi dezbaterile pe care le-am susţinut în toamna anului trecut. De aici, deci, şi pe temeiul considerentelor pe care ie-am expus, această TOAMNĂ DIPLOMA TICĂ. Autorul

CUPRINS Integrare la scară globală .................. . .......7 - alocuţiune la cea de a 49-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, New York, 26 septembrie 1994 România

şi

America ...... . . ......................17

- alocuţiune la Consiliul pentru Relaţii Externe. Washington , 27 septembrie 1994 -

Suntem direct interesaţi ca zona noastră de apartenenţă să devină stabilă, să fie lichidate sursele de conflict .................. . ............26 - interviu acordat publicaţiei '"Eastern Europe Reporter", Washington, 27 septembrie 1994 Protecţie şi loialitate .................. . ...........35 - alocuţiune la Colocviul parlamentar cu tema: "Europa Centrală şi minorităţile sale naţionale", Bucureşti, septembrie 1994 -

Pace şi stabilitate la nivel continental ........... ... .43 - alocuţiune şi dialog la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Strasbourg, 4 octombrie 1994 Românii din ţară şi de pretutindeni au calităţi care pot conferi ţării o imagine reală, demnă, corectă ......76 - alocuţiune la cel de-al II-iea Congres al Spiritualităţii Româneşti, Băile Herculane, 15 octombrie 1994 Aflată în inima Europei, România poate fi un vector al cooperării interregionale ..... . . . .... ......87

- alocuţiune la Conferinţa internaţională privind Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, Casablanca, 1 noiembrie 1994 -

Avem nevoie unii de alţii, după cum toţi avem nevoie de o Europă unită, o Europă a naţiunilor ....... 93 - expunere şi dialog la Institutul Regal de Relaţii Internaţionale, Londra, 3 noiembrie 1994 -

Românii merită un parteneriat bazat pe prietenie şi bune intenţii .................................112 - alocuţiune şi dialog la Conferinţa "Business Week", Londra, 3 noiembrie 1994 -

5

Şansa României de a face paşi înainte este reală ..... 126 - alocuţiune la Clubul oamenilor de afaceri din Belgia, Bruxelles, 4 noiembrie 1994 -

Cooperare egală între parteneri egali ....... ...... .. 134 - conferinţa de presă comună: Ion Iliescu şi Willy Claes, secretarul general al NATO, Bruxelles, 4 noiembrie 1994 -

Sub semnul valorilor civilizaţiei europene, ale democraţiei şi pluralismului politic ................139 - alocuţiune şi dialog la Adunarea Parlamentară a Uniunii Europei Occidentale, Paris, 29 noiembrie 1994 -

România - o viziune asupra Europei sau cum se vede Europa de la Bucureşti ...... ........ ..... ... 162 - expunere la Institutul Francez de Relaţii lnternalionale, Paris, 29 noiembrie 1994 -

România şi Europa . . . ................. .. .. . .....169 - răspunsuri la întrebări în cadrul dineului-dezbatere organizat de Institutul Francez de Relaţii Internaţionale, Paris, 29 noiembrie 1994 -

Cu bună-credinţă şi spirit constructiv .. .... ... .... .208 - alocuţiune la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Budapesta, 5 decembrie 1994 -

România îşi asumă partea sa de responsabilitate pentru edificarea noii arhitecturi europene . . .. ... ...216 -

alocuţiune

la Reuniunea Consiliului

Essen, 1O decembrie 1994 -

Europei ,

·

De acum, soarta noastră europeană depinde de noi. ...223 Convergenţa opţiunilor

- alocuţiune şi dezbateri la Consiliul Naţional Consultativ pentru Integrare Euro-Atlantică; Bucureşt i, 28 decembrie 1994 -

Agenda prezidenţială internaţională .. ......... ... .. 262

INTEGRARE LA SCARĂ GLOBALĂ - discurs la cea de-a 49-a Slsiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite New York, 26 septembrie 1994

Domnule Preşedinte, Îmi face plăcere să vă felicit pentru alegerea dumneavoastră ca preşedinte al celei de-a 49-a sesiuni a Adunării Generale. Sunt convins că experienţa şi calităţile dumneavoastră diplomatice vor contribui la încheierea cu rezultate pozitive a acestei sesiuni. Vă rog, de asemenea, să-mi permiteţi să exprim Secretarului general înalta noastră apreciere pentru eforturile sale neobosite în slujba adaptării ONU la cerinţele tot mai complexe ale unei lumi în plină schimbare. Domnule Preşedinte, Structura sistemului internaţional cunoaşte la acest sfârşit de secol schimbări radicale, marcate mai ales prin dizolvarea bipolarismului postbelic, căderea cortinei de fier şi depăşirea războiului rece. Un număr mare de noi popoare şi-au dobândit dreptul la autodeterminare şi dezvoltare democratică, multă vreme înăbuşit de regimurile totalitare. Unele au reuşit promovarea acestor procese pe căi paşnice, altele prin drame şi conflicte de proporţii, cum sunt cele din Bosnia-Herţegovina în spaţiul iugoslav-şi din Transnistria, Caucaz sau Asia Centrală - din fostul spaţiu sovietic. Ele reprezintă

- septembrie - decembrie 1994 -

6

7

astăzi tot atâtea surse de îngrijorare pentru comunitatea internaţională, datorită implicaţiilor lor pentru pacea şi

securitatea regională şi mondială. Revoluţiile din centrul Europei, a căror esenţă constă în redarea libertăţii şi demnităţii popoarelor din această parte a lumii, în revenirea lor la valorile democratice tradiţionale, au condus, între altele, la omogenizarea spaţiului politic conti nental, vreme îndelungată marcat de barierele şi de confruntarea blocurilor militare opuse. Europa cunoaşte o evoluţie aparent contradictorie, marcată, pe de o parte, de tendinţele de fărâmiţare şi de afirmare a identităţilor şi particularităţilor naţionale din centrul continentului şi fostul spaţiu sovietic, iar, pe de altă parte, în Vest se desfăşoară un proces de integrare care tinde să cuprindă în aria sa noi state europene. Evoluţii de importanţă istorică se produc şi pe celelalte continente. Orientul Mijlociu, graţie unor oameni politici din regiune care şi-au luat răspunderea uriaşă a ieşirii din inerţie pentru a-şi asuma riscurile păcii, a intrat într-un proces de reconciliere istorică ce părea imposibil. În America Latină, ca şi în Asia şi Pacific, s-au afirmat zone de dinamism economic de natură să răstoarne orice prejudecată despre fatalitatea subdezvoltării pe două treimi din suprafaţa globului. În Africa, abolirea politicii de apartheid şi reorganizarea pe baze democratice a Republicii Sud-Africane, înfrângerea concepţiilor rasiale retrograde deschid o nouă perspectivă de colaborare pentru întregul continent. Aşadar, realităţile atestă intrarea lumii într-un nou dinamism, care ridică comunităţii internaţionale, guvernelor, forţelor şi oamenilor politici nenumărate întrebări.

Răspun surile sunt încă puţine şi insuficiente, iar viaţa nu aşteaptă. Statele, popoarele au nevoi concrete, ca şi speranţe şi idealuri. Tendinţa lor firească este de a acţiona pentru împlinirea lor, fie că există sau nu cadrul internaţional organizat care să asigure armonizarea intereselor divergente. Aici intervine rolul organismelor internaţionale şi al ONU în particular. În efortul de a descifra şi de a evalua sensul evoluţiilor extrem de dinamice care se produc pe scena politică mondială, au apărut şi scenarii care văd în aceste evoluţii un preludiu spre o nouă eră de confruntare a civilizaţiilor. Or, eliberarea de ideologie a relaţiilor internaţionale nu duce în mod necesar - şi nu trebuie să ducă- la o confruntare între civilizaţii. Prin definiţie, civilizaţiei îi este străină confruntarea; ea este caracterizată mai curând de toleranţă şi înclinare spre comunicare şi armonie. Fireşte, aceasta nu exclude competiţia între civilizaţii, între valorile pe care ele le promovează, între capacitatea fiecăreia de a asigura libera exercitare a drepturilor fundamentale ale omului şi dezvoltarea iniţiativei şi a personalităţii umane. Pentru a realiza, însă, condiţiile unei asemenea convieţuiri între civilizaţii, se impune o restructurare a relaţiilor internaţionale care să asigure cadrul optim de afirmare şi dezvoltare a individualităţii fiecărui popor, ca şi a prosperităţii sale. Din acest punct de vedere, rolul ONU este esenţial. Anul viitor se vor împlini 50 de ani de la încheierea războiului şi, totodată, de la crearea Organizaţiei Naţiuni­ lor Unite. România, care - ca şi alte state din zonă - a fost antrenată fără voia ei într-un conflict ce a provocat milioane de victime omeneşti şi imense pagube materiale, a reuşit,

8

9

prin voinţa tuturor forţelor democratice interne, care exprimau aspiraţia poporului român, să se desprindă de la remorca maşinii de război hitleriste şi să se alăture Coaliţiei Naţiunilor Unite, la 23 august 1944. Uriaşul efort uman şi material al poporului român după 23 august 1944 până la victoria finală a forţelor Naţiunilor Unite rămâne înscris în cartea de aur a istoriei naţionale şi, chiar dacă România nu a primit statutul de cobeligerantă, nimeni, niciodată, nu a pus la îndoială valoarea strategică şi importanţa politică a acestor sacrificii. Susţinem propunerile ca anul 1995, care va marca aniversarea unei jumătăţi de secol de la încetarea războiului, să fie anul concentrării eforturilor comunităţii internaţionale pentru întronarea unui climat de pace şi pentru a da un impuls decisiv soluţionării pe cale paş­ nică a conflictelor existente astăzi în diverse regiuni ale lumii, făcând din anul viitor un adevărat An Internaţional În acest cadru, credem că se impune regândirea întregului mecanism şi adaptarea structurilor ONU la exigenţele lumii de astăzi. Este de salutat faptul că, în realitate, procesul de regândire a şi început. Agenda pentru Pace a Secretarului general al Organizaţiei oferă un excelent material de reflecţie şi acţiune. În acest context, ni se par îndreptăţite şi susţinem preocupările pentru revederea componenţei Consiliului de Securitate şi punerea ei în concordanţă cu realităţile de astăzi, pentru a asigura o mai bună reprezentare a marilor regiuni geografice. După părerea noastră, această lărgire limitată trebuie să includă Germania şi Japonia în rândul membrilor permanenţi ai acestui

organism, ţinând seama de potenţialul, rolul şi contribuţia lor la activităţile Organizaţiei. Desigur, aceasta nu trebuie să însemne instituirea unui "condominium" al membrilor permanenţi asupra restului lumii, ci o pregnantă angajare a responsabilităţii lor în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale , care este menirea de bază a Consiliului de Securitate, şi realizarea unui echilibru cu Adunarea Generală şi celelalte organe principale, în cadrul unor metode democratice de luare a deciziei, care să permită tuturor să acţioneze pe o bază democratică , de egalitate, pentru protecţia intereselor lor legitime. Regândirea structurilor ONU nu poate ignora fenomenul globalizării problemelor internaţionale, care constituie una din trăsăturile caracteristice ale lumii de astăzi. Factorii obiectivi ai dezvoltării fac să crească interdependenţele dintre statele şi regiunile lumii. Într-un fel sau altul, ne afectează pe toţi tragediile din spaţiul fostei Iugoslavii, din Transnistria, Caucaz, Ruanda sau Haiti, spre exemplu. Economia mondială manifestă tendinţe clare de integrare la scară globală, fiind marcată de evoluţii care afectează interesele tuturor statelor. Echilibrul ecologic al Planetei devine de interes vital pentru toate regiunile lumii şi angajează răspunderea tuturor statelor. Toate aceste fenomene caracteristice sfârşitului de secol pe care îl trăim reclamă dezvoltarea unei conştiinţe de tip navă cosmică a Planetei, pentru ca acţiunea guvernelor la scară internaţională să devină eficientă, dar şi convergentă. Iar cel mai bine plasat pentru a stimula şi susţine făurirea unei asemenea conştiinţe este sistemul ONU.

10

11

al Păcii.

Domnule Preşedinte, Nu există astăzi o ameninţare mai mare la adresa păcii şi securităţii internaţionale, o sursă mai mare de tensiune şi conflicte între naţiuni decât adâncirea decalajelor dintre ţările bogate şi sărace. Corecturile de până acum, încercate de comunitatea internaţională, inclusiv deciziile dezvoltării şi diversele programe de asistenţă, nu au reuşit să intervină în mod decisiv în stoparea acestei tendinţe spre adâncirea discrepanţelor. Or, accentuarea ei riscă să perturbe grav echilibrul mondial, îndeosebi printr-un fenomen inevitabil de migraţii masive de populaţie, imposibil de controlat, din zonele subdezvoltate ale Planetei spre zonele de prosperitate, mult mai reduse teritorial, din Europa şi America de Nord. Prevenirea unei asemenea perspective este în interesul general al umanităţii, al păstrării diversităţii ei, şi se poate realiza numai printr-un efort hotărât şi conştient al comunităţii internaţionale de eliminare a subdezvoltării şi de ridicare economică a ţărilor în curs de dezvoltare, aşa cum, pe bună dreptate, se subliniază în Agenda pentru dezvoltare a Secretarului general al ONU. Sistemul ONU este cadrul cel mai potrivit pentru a lansa un Parteneriat pentru Dezvoltare, la nivel global, a cărui necesitate este resimţită cu tot mai multă acuitate. O asemenea evoluţie răspunde, fireşte, în primul rând, necesităţilor şi aspiraţiilor de progres ale ţărilor în curs de dezvoltare, dar ea răspunde şi intereselor ţărilor dezvoltate, confruntate astăzi nu cu puţine dificultăţi, desigur la un alt nivel, asigurându-le noi şanse de depăşire a recesiunii şi a şomajului cronic. O atestă 12

însăşi experienţa ţărilor

dezvoltate, care arată că pe economice şi , implicit, a creşterii capacităţii de absorbţie a pieţelor naţionale, gradul de interacţiun e economică dintre ele sporeşte . Din acest punct de vedere, un experiment extrem de relevant pentru economia mondială poate fi realizat pe continentul european. Fără acţiunea coordonată a statelor şi instituţiilor europene, locul barierelor ideologice şi politice, caracteristice perioadei divizării Europei în blocuri militare opuse, ar putea să fie luat de o nouă "cortină de fier" de natură economică, între ţările dezvoltate şi cele în tranziţie , ca urmare a adâncirii decalajelor dintre ele. Tendinţele tot mai marcate spre integrare la scara continentului şi realizarea unui sistem de relaţii economice, bazate pe egalitate, între ţările din estul şi din vestul continentului, de natură să accelereze reformele din ţările din Est şi atingerea de către ele a standardelor necesare integrării europene, ar înlătura acest pericol şi ar aduce o contribuţie esenţială la înfăptuirea, pe aceleaşi baze, a unui Parteneriat pentru Dezvoltare. În această perspectivă, eforturile internaţionale de ridicare economică a unei zone nu trebuie judecate în termeni de competiţie sau de rivalitate cu alte zone ale Planetei. Orice progres în dinamizarea economică a unei zone rămase în urmă este un câştig şi pentru celelalte zone. În acest context, sistemul ONU poate juca un rol moderator şi de echilibru în gestionarea cât mai raţională şi eficientă a unui Parteneriat de Dezvoltare la scară globală. Domnule Preşedinte, Am evocat un număr de uri aşe sfid ări pe care evoluţiile contemporane le ridi că în faţa co munităţii intermăsura dezvoltării

naţionale şi, în particular, a ONU, căreia îi revine rolul de a organiza colaborarea între state în vederea armonizării şi salvgardării intereselor lor comune. Ca stat democratic, conştient de răspunderile care îi revin faţă de propriul popor, dar şi faţă de pacea, securitatea şi colaborarea internaţională , România înţe­ lege să se implice în efortul general de a înfrunta aceste

Principala sa contribuţie la acest efort constă în consolidarea proceselor democratice şi a stabilităţii interne a ţării. În cei aproape cinci ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie 1989, fizionomia ţării s-a schimbat radical. A intrat în vigoare o nouă Constituţie , modernă şi democrată; a fost lichidat regimul totalitar şi s-au pus bazele statului de drept; este garantată libera exercitare a drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Pe această bază s-a realizat treptat o tot mai mare stabilitate pe plan intern, care a făcut ca România să devină astăzi un factor de stabilitate în zonă. Este o realizare cu atât mai remarcabilă, cu cât ea a fost obţinută în condiţii internaţionale nu dintre cele mai propice, dacă avem în vedere, mai ales, situaţiile conflictuale din imediata sa vecinătate şi, îndeosebi, povara deosebit de grea a embargoului împotriva lugoslaviei, pe care economia românească trebuie să o suporte, fără nici un fel de compensaţii. Pe măsura posibilităţilor sale, România participă la eforturile comunităţii internaţionale de stingere a conflictelor regionale, în primul rând, cele din zona sa geografică. Ea este gata să-şi asume toate responsa-

pentru a-şi aduce propria contribuţie la reglementarea pe cale paşnică a acestor conflicte şi pentru asigurarea securităţii şi liniştii în această zonă, care are atâta nevoie de pace, după traumele cauzate de confruntările militare, a căror miză nu este necesarmente a celor angajaţi pe câmpul de luptă. În acest spirit, România s-a asociat cu toată încrederea la Parteneriatul pentru Pace oferit de NATO ţărilor din centrul Europei şi din spaţiul ex-sovietic, văzând în această nouă formă de interconexiune cu unul din organismele care au constituit o garanţie a menţinerii păcii pe continentul european o şansă mai bună de asigurare a păcii în Europa şi, implicit, a securităţii şi păcii la nivel global. În acelaşi spirit, pe un plan mai larg, România susţine procesele integratoare la nivel continental, căutând ca, printr-o politică de bună vecinătate, de punere în valoare a proiectelor de colaborare regională, în special în spaţiul Europei Centrale, al Mării Negre şi al Bazinului Dunării , să contribuie la accelerarea integrării ţărilor est- şi central-europene în structurile Uniunii Europene, ale NATO şi UEO, precum şi ale Consiliului Europei. Prioritatea opţiunilor europene şi euro-atlantice ale României, care decurge din istorie, ca şi din realitatea geopolitică, nu a exclus relaţiile tradiţionale, stabilite de-a lungul timpului, cu ţări şi zone din afara continentului european. Dimpotrivă, pe măsura stabilizării vieţii social-politice interne şi a redresării economiei, care se conturează, aceste relaţii s-au reluat ori s-au extins, având desigur valoarea lor în plan bilateral, dar şi multilateral, pentru dezvoltarea încrederii şi înţelegerii internaţionale , pentru realizarea acelei conştiinţe planetare

14

15

sfidări.

bilităţil e

că

lumea devine tot mai mică în timp şi spaţiu şi că fiecare stat poartă partea sa de răspundere pentru liniş­ tea, pacea, securitatea şi prosperitatea celorlalte state. Situaţiile extrem de complexe care prevalează în diverse zone ale lumii, procesele contradictorii, cu riscu rile şi incertitudinile pe care ele le generează pentru pacea şi securitatea generală, reclamă o viziune democratică a noii ordini internaţionale care trebuie edificată şi abandonarea prejudecăţilor în raporturile dintre state, moştenite din perioada războiului rece, dar nu numai. Cred că avem astăzi nevoie de o viziune a gestionării relaţiilor internaţionale în care să domine realismul şi pragmatismul. Sechelele ideologice, care, din păcate, mai persistă în gândirea politică, îndepăr­ tează de realitate şi alterează, în mod inevitabil, decizia politică, care, astfel, poate avea consecinţe grave, în anumite situaţii, pentru state, naţiuni sau popoare, prin marginalizarea sau chiar izolarea lor de fluxurile colaborării internaţionale. Pe term en mediu şi lung, deciziile politice de această natură nu pot decât să aibă consecinţe nefaste pentru pacea şi securitatea internaţională. Prin vocaţia sa şi prin principiile Cartei, ONU este forul capabil să determine o abordare eliberată de clişee şi prejudecăţi a problemelor internaţionale. În măsura în care va reuşi, toate statele membre vor avea de câştigat - fiecare în parte, ca şi comunitatea internaţională în ansamblul său. România este gata să participe la acest efort comun de construire a unei lumi a păcii şi cooperării internaţionale, neumbrite de conflicte şi prejudecăţi.

16

ROMÂNIA SI ANIERICA - alocutiune la ConsiliuÎ oc.>ntru l~clatii E.\tcrnc '

l

'

Washington, 27 septembrie 1994

Domnule Preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Aş dori, înainte de toate, să mulţumesc domnului Alton Frye, directoru l Consiliului pentru Relaţii Externe, pentru amabila invitaţie şi ocazia oferită de a-mi expune punctul de vedere asupra relaţiilor româno-americane, ca parte a unei dezbateri mai largi asupra schimbărilor semnificative care au loc în lume astăzi. Îmi face, de asemenea, plăcere să adresez mulţumiri domnului ambasador Richard Schifter. Prin cunoaşte­ rea profundă a problemelor şi atitudinea sa deschisă , lipsită de prejudecăţi, faţă de realităţile româneşti , Domnia sa a adus o importantă contribuţie la evoluţia pozitivă a relaţiilor dintre Statele Unite ş i România. În cele din urm ă, dar nu în ultimul rând, doresc să vă mulţumesc dumneavoastră, tuturor, pentru interesul arătat relaţiilor româno-americane şi prezentării mele astăzi. Într-adevăr, este un privi legiu să mă adresez membrilor Consiliului, o instituţie devenită celebră în toa tă lumea, pentru contribuţia sa inovatoare, de-a lungul anilor, la dezbaterea multora dintre problemele card inale ale relaţiilor internaţiona le. Pentru a redefini cadrul relaţiilor româno-americane 17

şi contribuţia lor la stabilitatea Europei, pentru a sesiza sensul cooperării dintre Statele Unite, singura superputere mondială, un gigant economic şi militar, şi

o ţară relativ mică, aflată undeva în inima Europei, numită România, este nevoie de o viziune nouă asupra lumii care se naşte. Astăzi vă voi împărtăşi propria mea viziune. Generaţia noastră a fost martora multor schimbări. Niciodată, însă, bucuria şi euforia unei mari sărbători nu a fost umbrită atât de repede de preocuparea şi îngrijorarea produse de probleme neaşteptate apărute la orizont. "Trăim într-o lume nouă!"- acesta a fost sentimentul împărtăşit de toată lumea, dar nimeni nu a putut să spună cu exactitate ce fel de lume este aceasta. Astăzi încă mai căutăm un răspuns la această întrebare . Am părăsit foarte repede o lume relativ stabilă, deşi rigidă în bipolaritatea ei, şi ne îndreptăm spre o situaţie în care evenimentele, structurile şi situaţiile politice, chiar identitatea şi statutul internaţional al actorilor devin fluide. Ameninţările uşor identificabile s-au topit. În schimb, o mare varietate de riscuri privind securitatea, unele deja cunoscute, altele complet noi, îşi fac zilnic apariţia , ca fapte fireşti ale vieţii internaţionale. Părăsim un sistem internaţional, relativ predictibil, şi intrăm într-o lume în care impredictibilitatea a devenit numitorul comun al atâtor evenimente. S-ar putea ca acesta să nu fie "sfârşitul istoriei". Este însă, în mod sigur, un moment în care s-a întors o pagină din glorioasa carte a istoriei. Foarte surprinşi de acest mediu internaţional nou, mulţi analişti, care ieri încă vorbeau de o "nouă ordine 18

mondială", şi-au

schimbat starea de spirit şi acum deplâng "noua dezordine mondială" . Eu nu le împărtăşesc dezamăgirea! Preocuparea statelor pentru un nou statut internaţional , evoluţii care vor ~rea noi_ ~iscuri, situaţii ~are se vor schimba foarte rapid, apariţia unor consecinţe neaşteptate, în ciuda unor acţiuni "raţional d~finite", v?r fi, după părerea mea, prezente pentru mu_lta v~en:1e 1n structura sistemului internaţional. Ele devin principale caracteristici ale acestuia. Europa este, dintr-un anumit punct de ve?_ ~re, ~ri~ul "laborator" în care sunt testate noile cond1ţ11. Sfarş1tul războiului rece a avut cele mai semnificative consecinţe, până în prezent, tocmai în această parte a lumii. . Reunificarea Germaniei şi retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul ei, ca şi din ţările Europei Centrale'. desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, căuta~ea„une1 noi identităţi pentru NATO, dezagre.garea _Uniun11 Sovietice şi valul de reforme democratice, one~tate sp~e crearea economiei de piaţă, din ţările fostului "bloc rasăritean", "divorţu l de catifea" al Cehiei de Slo.v_acia şi destrămarea violentă a fostei Iugoslavii, reapariţia unor tensiuni etnice şi/sau religioase în Balcani, toate a_?estea erau de neimaginat cu numai cinci ani în urma. Dar nu numai viaţa politică a luat un curs co mplet nou. Suntem martorii unor uriaşe schimbări structurale în economia acelei regiuni, determinate de un no~ impuls spre integrare în ţările din Uniunea- Europe~na şi de perspectiva extinderii ac~st.eia, o data cu admite~ . . rea ţărilor din Europa Centrala ş1 de Est. în sfârşit, dar nu în ultimul rând, se creeaza o s1tuaţ1e complet nouă în privinţa securităţii statelor europene. 19

Privind la toate acestea şi la consecinţele lor, cineva s-ar putea întreba: "Mai există oare ceva ce poate fi numit Europa?" şi "Ar trebui oare ca America să mai fie interesată de soarta acesteia?" Răspunsul meu, la ambele întrebări, este DA ! Tocmai această nouă situaţie internaţională conferă relaţiilor româno-americane o nouă relevanţă, nu doar din punct de vedere strict bilateral, ci şi din cel general, al intereselor strategice ale Americii. Aşa cum menţionam, România se găseşte în inima Europei, chiar la mijlocul ei, dacă avem în vedere spaţiul de la Atlantic la Ural. România este un "stat de frontieră". Este singurul care se învecinează cu toate cele trei arii geostrategice intraeuropene: "spaţiul rus", cel "occidental" ş i cel "oriental", definit de axa Marea Neagră- Orientul Mijlociu. Cu 23 de milioane de locuitori, pe locul doi după Polonia, România reprezintă ţara cu un potenţi al economic dintre cele mai importante ale Europei Centrale. România este cheia "ecuaţiei balcanice" şi a flancu lui sudic care leagă Rusia de Turcia şi cu fosta Iugoslavie, după cum este la fel de importantă şi pentru direcţia de nord, care leagă Ucraina cu statele baltice. Toate aceste zone, din jurul nostru, sunt supuse actualmente unor importante presiuni. La crearea lor contribuie deopotrivă conflictele din fosta Iugoslavie şi din statele Caucazului, conflicte care potenţial ameninţă să se internaţionalizeze şi să se extindă în zonă: prezenţa mil itară a Rusiei în Republica Moldova; instabilitatea Ucrainei, un stat care deţine totuşi arme nucleare. P rivită din orice direcţie, România este un element crucial pentru stabilitatea regiunii din care face parte. Iar

stabilitatea acestei regiuni devine din ce în ce mai mult relevantă pentru interesele strategice ale Statelor Unite şi pentru evoluţia paşnică a Europei în totalitatea ei. Noua situaţie internaţională impune formularea unor noi modalităţi de a înţelege şi a realiza stabilitatea, ca un element de importanţă strategică. Aceasta nu mai poate fi bazată pe logica confruntării. Ea trebuie să fie rezultatul unei cooperări pozitive, al unui Parteneriat

20

21

pentru Pace

şi

Dezvoltare.

Pentru a crea noul mediu de securitate şi o bază pentru stabilitatea Europei, Parteneriatul pentru Pace trebuie să realizeze un nou cadru de cooperare, având ca rezultat angajamente politice capabile să coordoneze eforturile statelor pentru prevenirea conflictelor şi, dacă este necesar, soluţionarea lor paşnică. Parteneriatul pentru Pace trebuie să însemne securitate egală pentru toate statele. Un Parteneriat pentru Dezvoltare este complementul natural al celui pentru Pace. El înseamnă un răspuns comun faţă de sursa principală de instabilitate şi conflicte - adâncirea decalajelor dintre eficienţa economică, dintre standardele producţiei şi, în ultimă instanţă, dintre viaţa de zi cu zi a Vestului Europei şi condiţiile economice şi sociale în continuă înrăutăţire din Europa Centrală şi din spaţiul fostei Uniuni Sovietice. Toate aceste state traversează o dificilă perioadă de tranziţie în drumul lor spre democraţie şi economia de piaţă. Eşecul acestei tranziţii ar putea deveni sursa principală de instabilitate, sau chiar mai rău . Putem spune că Europa are de trecut un test relevant pentru o problemă mai largă, globală - aceea a unei posibile confruntări dintre ţările dezvoltate şi cele subdezvoltate. nouă

Eu consider că este în interesul tuturor statelor din Europa şi din lume să găsească o soluţie eficientă acestei probleme, care afectează însăşi baza stabilităţii şi păcii. ln fapt, s-ar putea să se constate că ne aflăm în faţa celei mai importante probleme a civilizaţie i noastre. Relaţiile româno-americane pot oferi o importantă contribuţie la formularea soluţiilor pentru această proLa nivelul deciziei politice, există o percepţie clară a dintre cele două ţări. Pentru mine, a fost încurajator să constat, în cursul recentei întâln iri cu p reşedintele Clinton, că există atât o viziune comună asupra obiectivelor cooperări i dintre România şi Statele Unite, cât şi o puternică voinţă politi că de realizare practică a acestora. De la reinstituirea clauzei naţiunii celei mai favorizate, re laţiile noastre economice au crescut constant, deşi nu încă la nivelul aşteptărilor. Succesul coo perării economice a devenit esenţial pentru capacitatea de a atinge obi ectivele pe care ni le-am propus. Eforturile Rom âniei pentru crearea unei economii moderne, de pi aţă, reprezintă un element decisiv pentru stabilitatea noastră internă, ca şi pentru lărgirea permanentă a bazei de co laborare cu Statele Unite, ca un element al stabilităţii regiunii . Relevanţa succesului reformei nu mai este doar socială sau economică; ea se transpune direct în termeni de securitate. Hotărârea României ş i capacitatea de a se adapta noului mediu internaţional, de a deveni un partener de încredere, sunt dovedite de amploarea şi constanţa procesului de reconstrucţie, în care s-a angajat, atât în planul vieţii politice, cât şi al celei economice. Pentru

unii observatori, ritmul acestor reforme, mai ales al celor economice, ar putea să pară nu îndeajuns de rapid, mai ales dacă este comparat cu situaţia din Republica Cehia, Polonia sau Ungaria. Cei ce fac aceste comparaţii ar trebui să ţină cont şi de faptul că noi am început procesul de reforme cu un handicap de două­ zeci de ani, aflaţi sub o puternică presiune economică internaţională de a elabora strategii alternative pe termen lung şi cu un sprijin economic extern relativ slab, dacă îl co mparăm cu cel al ţărilor menţionate. Cu toate acestea, România a făcut paşi rapizi în direcţia unei economii de piaţă şi, în ultimii patru ani, a fost creat cadrul juridic şi instituţional pentru dezvoltarea unui important sector privat, ca şi pentru atragerea investitorilor străini. Parlamentul dezbate actualmente propunerile Guvernului pentru ceea ce noi numim "marea privatizare", adică privatizarea, într-un timp foarte scurt, a mai mult de trei mii de întreprinderi industriale, urmând ca, astfel, să se schimbe decisiv balanţa în favoarea sectorului privat al economiei. Atât din punct de vedere economic, cât şi politic, noi depăşim actualmente prima fază a transformărilor, în care obiectivul esenţial a fost crearea instituţi i lor democratice fundamentale, bazate pe principiile drepturilor omului, pluralismului politic, separaţiei puterilor şi economiei de piaţă. Intrăm într-o nouă fază, în care esenţial devine să asigurăm funcţionarea acestor instituţii , având ca rezultantă finală un standard mai ridicat de civilizaţie şi beneficii economice directe pentru populaţie. Sprijinul Americii şi al Europei de Vest în toate aceste domenii este vital.

22

23

blemă.

importanţei cooperării

Deşi România a avut de depăşit un mare handicap, anume startul său întârziat în procesul de reforme structurale, eforturile noastre de a ţine pasul cu evoluţia de ansamblu din Europa Centrală a fost nu numai vizibil, ci şi recunoscut internaţional. Sprijinul Statelor Unite a fost mai mult decât crucial, şi aceasta nu numai la nivelul relaţiilor bilaterale, ci şi în instituţiile internaţionale, în special FM I şi Banca Mondială. În politica sa externă, România s-a înscris foarte rapid pe coordonatele integrării în structurile economice şi de securitate euro-atlantică, contribuind, astfel, la stabilitatea regiunii. Criza iugoslavă a pus la încercare capacitatea comunităţii internaţionale de a reacţiona la un tip cu totul special de criză, o criză în care problemele politice sunt adânc interconectate cu cele etnice şi religioase, în care un impas constituţional a dat naştere unui şir de "războaie locale" având caracter mixt, de eliberare, de secesiune şi de succesiune. Din nefericire, trebuie să recunoaştem că abilitatea şi răspunsurile comunităţii şi instituţiilor internaţionale nu au fost, nici pe departe, adecvate. Ca urmare, încă suntem martorii continuării procesului de distrugere, al prelungirii suferinţelor într-un conflict care are un potenţial important de răspândire în regiunea balcanică. Poziţia României faţă de această criză se bazează pe doi piloni: - sprijin şi ajutor puternic pentru aplicarea deciziilor comunităţii internaţionale, în special a rezoluţiilor relevante ale Consiliului de Securitate, în particular, ale eforturilor Grupului de contact; - menţinerea credibi lităţii şi a canalelor de comu-

nicare cu toate părţile implicate, încurajându-le să promoveze soluţii politice acceptabile tuturor, să pună capăt luptelor armate şi să abordeze problemele deja create de război. Ca rezultat al destrămării fostei Uniuni Sovietice, pentru prima dată în istorie, România se învecinează actualmente cu un alt stat românesc, Republica Moldova. Procesul prin care a fost creat acest stat şi eforturile constante ale Rusiei de a-şi menţine puncte de sprijin în fostul spaţiu sovietic au condus la prelungirea prezenţei militare în Republica Moldova, ca, de altfel, şi în alte părţi ale fostului imperiu - Caucaz, ţările baltice, Asia Centrală. Acest fapt are un impact direct asupra securităţii în regiune şi creează o sursă potenţială de conflicte locale, ameninţând direct securitatea noastră. Fiind atât de aproape de punctele fierbinţi ale Europei, România are o percepţie foarte acută a pericolelor şi ameninţărilor la adresa securităţii în regiune. Folosirea de standarde duble în materie de securitate nu reprezintă decât o soluţie iluzorie faţă de presiunea crescândă creată de instabilitate şi o anume nostalgie imperială ce pluteşte în aer. România a văzut în iniţiativa americană şi a NATO - Parteneriatul pentru Pace - începutul unui drum pe care s-a angajat cea dintâi. Deşi programul în sine este doar o fază exploratorie a unei noi cooperări, noi apreciem mai mult voinţa politică de a dezvolta noi forme de cooperare, care aduce Statele Unite şi pe aliaţii lor europeni mai aproape de nevoile de securitate ale regiunii. Schimbările rapide în situaţia regiunii din care facem parte necesită răspunsuri adecvate şi un calendar precis al realizării lor practice, o abordare realistă şi lipsită de prejudecăţi. Mentalitatea care a

24

25

inspirat carantina prelungită a "est-europenilor", chiar folosirea prelungită a termenului de "foste ţări comuniste", după cum inspirat observa preşedintele Havel, creează false bariere, în loc să ajute la reunificarea spaţiului de civilizaţie comună căruia îi aparţinem şi la realizarea intereselor geostrategice comune. Relaţiile româno-americane pot contribui la realizarea acestui obiectiv şi, după părerea mea, au şi început să o facă. Sper doar că, în viitor, dezvoltarea acestora va duce la crearea unui adevărat parteneriat pentru pace şi dezvoltare. Dacă îmi permiteţi să folosesc în încheiere cuvintele lui Winston Churchill, aş spune: "Să trecem la treabă. Nu este nici o săptămână, nici o zi, nici o oră de pierdut''.

şi paşii făcuţi

• Ce aţi discutat cu preşedintele Clinton? •• Ne-am întâlnit pentru prima oară, anul trecut. De data aceasta, întâlnirea a avut loc la iniţiativa preşedintelui Clinton. Domnia sa a exprimat aprecierile sale referitoare la dezvoltarea pozitivă a relaţiilor bilaterale dintre România şi SUA, precum şi aprecierile referitoare la dezvoltările din ţara noastră, consolidarea proceselor democratice, a statului de drept,

în promovarea reformei economice, în la economia de piaţă. De asemenea. s-a referit şi la noile dezvoltări privitoare la relaţiile bilaterale. Ne-am exprimat satisfacţia pentru toate aceste schimbări înregistrate pe parcursul anului trecut; am apreciat rolul pe care l-a avut preşedintele Clinton în această perioadă, de a deschide şi a promova această nouă relaţie dintre ţările noastre, am apreciat decizia Congresului privind acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate şi chiar rezultatele concrete înregistrate imediat după această decizie. Pe parcursul acestui an, relaţiile noastre comerciale au crescut semnificativ, cu 40 la sută, iar companiile şi investiţiile americane au urcat în clasamentul investiţiilor străine în economia românească. Am apreciat aceste realizări. Le considerăm însă modeste. deocamdată, mai ales în domeniul relaţiilor economice, dar credem că reprezintă un climat favorabil. Ne-am întâlnit cu numeroşi reprezentanţi ai cercurilor de afaceri din SUA şi am putut vedea interesul manifestat de companiile americane de a veni în România. L-am rugat pe preşedintele Clinton să ajute în această direcţie; există multe in iţiative; acest fond pentru promovarea investiţiilor în România ... • Fondul pentru stimularea investiţiilor... •• Oa, care reprezintă deja un semnal pozitiv şi care poate încuraja toate aceste dezvoltări. În al doilea rând, preşedintele a apreciat rolul pozitiv pe care îljoacă şi pe care îl poate juca România pentru stabilitatea în zonă. Am avut unele schimburi de opinii referitoare la Iugoslavia, Bosnia şi la paşii care ar putea fi făcuţi pentru a se ajunge la un acord politic şi la pace. Desigur, suntem direct interesaţi, ca vecini, ca zona să devină stabilă şi să lichidăm .aceste surse de conflict. AfTJ apreciat iniţiativa Grupului de contact şi hotărârea Consiliului de Securitate, de natură să sprijine aceste noi dezvoltări pozitive, poziţia Republicii Serbia şi poziţia preşedintelui Miloşevici. Ideea de a relaxa embargoul, în perspectiva ridicării acestuia, reprezintă un lucru încurajator faţă de această dezvoltare pozitivă şi pentru

26

27

SUNTEM DIRECT INTERESAT! CA ZONA NOASTRĂ DE APARTENENŢĂ SĂ DEVINĂ STABILĂ, SĂ FIE LICHIDATE SURSELE DE CONFLICT -interviu acordat publicaţiei "Eastern Europe Reporter" Washington, 27 septembrie 1994 (traducere din limba engleză a transcrierii de pe banda magnetică)

precum

tranziţia

forţele politice care au adoptat această poziţie. Considerăm că este un element foarte important pentru stabilizarea zonei şi crearea unui climat mai bun pentru stabilitatea in Europa. în general. Consider, deci, că întrevederea noastră a fost pozitivă, constructivă şi că, de ambele părţi, s-a expnmat dorinţa de a continua şi intăn cooperarea noastră. • S-au făcut referiri in legătură cu un tratat vamal intre cele două ţări?

•• Poftim? • Un tratat referitor la taxele vamale. •• Clauza naţiunii celei mai favorizate a creat noul cadru pentru dezvoltarea liberă a relaţiilor. • Oa. Am crezut că s-a discutat un nou tratat vamal, care să schimbe relaţiile comerciale ... •• Nu, deoarece tratatul comercial, ce include clauza naţiunii ce lei mai favorizate, a creat un cadru mai bun pen tru dez voltarea relaţiilor noastre, fiind abordată şi problema impozitelor. • Aţi afirmat că v-aţi întâlnit cu lideri din lumea afacerilor. Le-aţi transmis vreun mesaj oamenilor de afaceri? •• Oa. Am menţionat rezultatele pozitive înregistrate anul trecut, experienţa pozitivă ce există, datorită relaţiilor avute cu unele companii prezente în România, ca, de exemplu, Palmolive şi Co/gafe. Aceste companii au înfiinţat societăţi mixte cu două intreprinderi, din Bucureşti şi Braşov; Coca-Cola, Pepsi-Cola sunt, de asemenea, foarte active. Pepsi-Cola are peste 20 de ani de experienţă cu asemenea societăţi mixte; Coca-Cola a venit după revoluţie, dar şi-a construit propriile ei fabrici în cinci oraşe diferite. Există şi alte domenii de cooperare; în industria petrolieră există unele companii interesate în realizarea de noi relaţii, deoarece avem o tradiţie îndelungată în industria petrolieră şi petrochimică. În domeniul inginenei mecanice şi al tehnologiilor informaţionale există, de asemenea, unele experienţe bune. Considerăm că aceste domenii sunt de mare interes. Oe asemenea, am solicitat prezenţa oamenilor de afacen

28

la dezvoltarea şi modernizarea infrastructunlor. Este un element extrem de important şi fundamental pentru tot acest proces de modernizare a economiei noastre. • Dacă aş fi om de afaceri, v-aş in treba de ce ar trebui să investesc în România şi nu in Ungaria sau Bulgana. Ce răspuns aţi da? •• ln primul rând, România reprezintă o piaţă extrem de interesantă. Este a doua ţară, ca mănme, in Europa Centrală, cu 23 de milioane de locwtor1, după Polonia; Ungaria are 1O milioane, Bulgaria 8-9 milioane. Deci, România este, relativ, una dintre cele mai mari ţări din această zonă, cu mari perspective pentru dezvoltare, cu resurse, cu condiţii naturale foarte bune, cu oameni indemânatici şi tineri, cu o forţă de muncă ieftină şi cu o poziţie geostra tegică foarte interesantă. Ne află m la răscrucea dintre Europa Occidentală, spaţiul rusesc şi cel din Orientul Mijlociu. Prin in termediul Mării Negre avem legături cu Marea Mediterană şi cu Orientul Mijlociu. Bazinul Dunării oferă posibilităţi de legături cu piaţa din Europa Centrală. Deci, cred că există multe puncte de interes pentru a face afaceri în România. • Aş dori să vorbim despre relaţiile cu Ungaria, despre îmbunătăţirea relaţiilor cu Ungaria, în special, de la apariţia noului guvern acolo. Ce puteţi să ne spuneţi despre aceasta? •• S-au purtat discuţii pozitive in timpul vizitei ministrului afacerilor externe la Budapesta şi apreciem noua viziune, mai realistă, a acestui nou guvern, deoarece, realist vorbind, interesele noastre fundamentale sunt comune. Suntem vecini, am convieţuit impreună de-a lungul secolelor, oamenii obişnuiţi ai ambelor ţări privesc problemele nu cu atâta dificultate. Minoritatea maghiară din România reprezintă 7 la sută din populaţie.

• Cât? •• 7 la sută; 1, 7 milioane de maghiari. Ei dispun de toate posibilităţile de a-şi exprima identitatea. Există şcoli în limba maternă; sunt reprezentaţi în Parlament, in consiliile locale; dispun de ziare, teatre. instituţii culturale; deci, au posibilitatea de 29

a-şi exprima propria

identitate, dar, În acelaşi timp. sunt cetăţen, egali ai acestei ţări şi sunt interesaţi de progresul societăţii rom_âneşti În aceeaşi măsură În care sunt şi ceilalţi cetăţeni. ln ceea ce priveşte statele noastre, suntem vecini şi, În fapt, avem relaţii normale, relaţii economice, relaţii umane, există libera circulaţie a cetăţenilor şi cred că toate aceste lucruri sunt În favoarea unor relaţii normale Între cele două state. Ambele ţări trec prin aceleaşi procese de tranziţie; ambele ţări sunt int~resate să promoveze democraţia şi economia de piaţă, să se mtegreze in structurile comunităţii europene. Cred că toate argumentele sunt in favoarea realizării acestui proces şi toate motivaţiile duc către realizarea acestui pas important, care include şi relaţiile noastre. Bineinţeles, dacă privim numai istoria, am putea găsi unele elemente de discordie, dar, cred că trebuie să privim către viitor şi să dezvoltăm acele elemente pozitive care sunt în favoarea ambelor ţări. • Recent, aţi semnat o lege privind investitorii străini. Iniţiativa actuală prevede şi o reducere a taxelor pe profit; este un element pozitiv. Există şi alte elemente, alte schimbări survenite? •• Acum există discuţii în Parlament asupra noii iniţiative g~verna"!entale pentru imbunătăţirea unor prevederi ale Legii dm 1991 m ceea ce priveşte marea privatizare, unele prevederi care urmăresc să implice mai mult organismele guvernamentale în acest proces, pentru a inlesni privatizarea întreprinderilor de stat. Există 6700 de asemenea întreprinderi. Din ele, un număr de 700 au fost privatizate. Acum Guvernul îşi propune să elaboreze nişte măsuri pentru a facilita, intr-un timp cât mai seu~, real'.~area acestei privatizări. Dificultatea constă lipsa cap,talulw mtern pentru promovarea acestei privatizări. Există două elemente; distribuirea liberă a acţiunilor - 30 la sută din capitalul social al întreprinderilor - pentru a contura primele elemente de participare a populaţiei la acest proces de privatizare şi, apoi, vinderea restului. Există unele propuneri pentru primele trei mii de intreprinderi: să fie privatizate intr-un timp mai scurt şi pentru a înlesni schimbarea statutului acestor

m

30

întreprinderi, de la Întreprinderi de stat ta intrepnnden cu o mare cantitate de capital pnvat. Privatizarea este unul din cele mai importante elemente ale reformei economice, căreia dorim să-i imprimăm cât mai mult dinamism, pentru a realiza normalizarea şi dezvoltarea investiţiilor În activitatea economică. • În primul rând, este Guvernul interesat În privatizare? •• Este o propunere, o iniţiativă legislativă a Guvernului care se discută în Parlament. • Ştiu că există unele probleme în legătură cu convertibilitatea monedei naţionale. Care este stadiul acum? •• Cred că este vorba de o dezvoltare pozitivă la scară macro care s-a produs începând din acest an, din martie, această convertibilitate liberă a monedei naţionale şi, de asemenea, această stabilitate a monedei naţionale pe parcursul ultimelor luni. Deci există elemente ale unor tendinţe pozitive la scară macro, cu diminuarea procesului de inflaţie, cu stabilizarea monedei naţionale, cu stoparea declinului producţiei industriale, cu unele semne pozitive de relansare a acestei producţii şi cu îmbunătăţirea schimburilor externe, a comerţului exterior; volumul exporturilor, timp de trei ani, a cunoscut o balanţă negativă, cu influenţă negativă şi asupra monedei naţio­ nale şi care a creat datorii. Acum înregistrăm o tendinţă pozitivă la exporturi, care poate crea o dezvoltare mai stabilă. • Ar mai fi o întrebare. Cum sunt relaţiile dumneavoastră cu Uniunea Europeană? Sunteţi mulţumit de accesul produselor româneşti pe piaţa Uniunii Europene? •• În condiţiile asocierii noastre la Uniunea Europeană, împreună cu celelalte ţări din centrul Europe_i, s-a îmbunătăţi! contextul relaţiilor noastre cu ţările vestice. ln fapt, 40 la suta din comerţul nostru exterior se face cu ţările vestice, cu ţările Europei Occidentale. Aceasta este o latură pozitivă, dar, bineÎnţeles, există încă probleme în ceea ce priveşte comp_etitivitatea economiei noastre, a produselor noastre, calitatea lor, competitivitatea tehnologică pentru piaţa europeană şi, de asemenea, există unele limitări din partea Uniunii Europene la produsele metalurgice şi siderurgice şi la produsele agricole. 31

Cred că trebuie să găsim căi no, pentru cooperare, să de lărgire a cooperării noastre cu piaţa europeană. . _ . . • Sunteţi optimist acum? Credeţi ca lucrunle vor continua să se îmbunătăţească? •• Cred că da, deoarece este în interesul ambelor părţi ale continentului. Altfel, există pericolul ca în locul unor bariere politice, militare şi ideologice să se ridice alte bariere, de ordin economic, ce ar putea mări discrepanţele dintre ţările vestice şi cele central- şi est-europene, lucru care nu este nici în beneficiul ţărilor noastre, dar nici în cel al ţărilor vestice. Cred că eforturile pentru a dezvolta, pentru a depăşi acest proces de tranziţie şi pentru a crea economii de pia/ă competitive în partea noastră din Europa este, de asemenea, în interesul ţărilor vestice, pentru că o dată cu potenţialul crescând al economiilor noastre apare un potenţial mai mare de asimilare a p roduselor de pe pieţele acestor ţări. Cu cât este mai dezvoltată economia, cu atât creşte capacitatea de absorbţie a pieţei, ceea ce este în interesul ambelor părţi ale Europei. îmbunătăţim posibilităţile

DECLARAŢIE la întoarcerea d in Statele Unite ale Americii Bucureşti ,

29 septembrie 1994

S-au încheiat trei zile de activitate intensă, bogată. Prima zi, fa Organizaţia Naţiunilor Unite; în afara prezenţei la sesiune, am avut o suită de întâlniri cu şefi de state. Au fost relatate toate aceste întâlniri. Aş dori să punctez doar momentul american, începând cu întâlnirea din p rima zi cu preşedintele Clinton; ieri şi alaltăieri, discuţii la Congresul Statelor Unite, la Cameră ~i I~ Senat, c~ un număr de senatori şi congresmani, cu preşedmţu celor doua comisii de politică exte rn ă. De asemenea, întâlniri la Departamentul Comerţului şi la Departamentul Trezorerie,, al Finanţelor.

Vreau să spun că, în toate aceste întâlniri, a dominat o notă distinctă, total deosebită de cea pe care o întâlnisem anul trecut în discuţiile preliminare, când încă se disc~ta asupra ?ezbater~ în Congres a Acordului comercial şi, dec,, a clauze,. De asta dată, am întâlnit o deschidere totală, o apreciere unanimă a progreselor făcute de România, în această perioadă, în întreaga dezvoltare internă - şi stabilitate politică şi '!1ăsurile pe !~~ia reformei economice - şi dorinţa de consolldare a relaţ11lor bilaterale pe toate planurile, existând o apreciere unanimă a acestor progrese înregistrate în ultimul an. Nu discuţii pe tema unor condiţionări, a unor elemente care să mai fie realizate, rezolvate, soluţionate, au reprezentat caracteristica de această dată, ci o singură notă distinctă: cu ce vă putem fi de folos? Spune/i-ne de ce ave/i nevoie şi cum să vă sprijinim!

.

În această privinţă, sub aspect politic, lucrurile sunt relativ mai explicite, clare. Noi am apreciat toată dezvoltarea în cadrul acţiunilor comune pe linia Parteneriatului pe__ntru Pac~. ~ota dominantă a preocupărilor noastre, asupra carora am ms1st~t:'. Parteneriatul pentru Dezvoltare, deci susţinerea dezvoltam 32

33

relaţiilor pe linie economică. Există o largă deschidere. Solicitarea noastră primă, Începând cu discuţia cu preşedintele Clinton şi continuând la Congres şi la cele două departamente: deschiderea totală în legătură cu clauza, eliminarea oricărei Îngrădiri În timp; şi există, din acest punct de vedere, disponibilitate ca să se soluţioneze acest lucru, fără să mai fie nevoie de aprobarea anuală a Acordului şi, deci, a clauzei. Am discutat despre o vizită În România a secretarului pentru comerţ, insoţit de o echipă largă de reprezentanţi ai cercurilor de afaceri, pentru a discuta la faţa locului programe comune de acţiune, pentru a lărgi şi cadrul schimburilor comerciale, şi fluxul, influxul de capital american în diverse domenii de investiţii - în infrastructuri, în programul de restructurare economică, industrială, în agricultură şi industria alimentară. Există o largă receptivitate. Este nota dominantă, cum spuneam, distinctă, a tuturor acestor discuţii. De asemenea, la Banca Mondială am întâlnit un climat foarte destins. Şi la Fondul Monetar Internaţional; de altfel, domnul Camdessus urmează să vină în România şi vom continua discuţiile. Dar nota dominantă a fost, şi aici, de apreciere a performanţelor realizate în contextul Memorandumului semnat împreună şi interesul pentru modul în care se desfăşoară discuţiile pentru accelerarea procesului de privatizare. S-a manifestat intenţia constructivă, pozitivă, de a ne sprijini în soluţionarea şi în promovarea programelor de asistenţă despre care s-a discutat. Putem spune, aşadar, că avem un bilanţ fertil, promiţător pentru dezvoltarea relaţiilor şi cu instituţiile internaţionale, şi cu Statele Unite ale Americii.

34

PROTECTIE SI LOIALITATE

- alocuţiune la deschiderea Colocviului parlamentar cu tema "Europa Centrală şi minorităţile sale naţionale" Bucureşti,

Stimaţi

septembrie 1994

parlamentari,

Distinşi invitaţi, Aş

dori să salut, în deschiderea acestui important colocviu, prezenţa parlamentarilor din ţările Europei Central e şi din ţara noastră, precum şi a îna lţilor reprezentanţi ai organismelor internaţionale. Un dialog deschis, de substanţă, asupra unei teme fierbinţi de pe agenda politică nu poate fi decât bine venit. El este, totodată, necesar pentru formularea soluţiilor optime pe care construcţia europeană le aşteaptă încă. Trăind de-a lungul istoriei, într-o zonă de intersecţie a unor interese şi influenţe multiple, a unor intenţii hegemonice, o zonă-tampon între Est şi Vest, naţiunile din Europa Centrală şi de Răsărit şi-au cucerit cu un preţ imens dreptul de a se organiza în state independente. Revenirea, în această perioadă de tranziţie , a idei i naţionale şi a tendinţelor etnocentriste are cauze istorice profunde legate de natura sistemului din care am ieşit şi de dosarul atât de încărcat ce s-a acumulat, în epoca modernă. Din acest punct de vedere, zona Europei Centrale este departe de a fi o excepţie. Problema identităţii 35

• naţionale ,

statale, etnice sau reiigioase a devenit o pronoi abordări şi soluţii pe plan mondial. Din nefericire, schimbările geopolitice din ultimii ani şi procesul de renaştere a spiritului naţional au generat tensiuni şi conflicte care au însângerat, încă o dată, această zonă în care soarta ne-a aşezat împreună. Geografia şi cultura ne-au solidarizat prin fire nevăzute , dar conjuncturile istorice ne-au situat în tabere potrivnice. Istoria, trebuie să recunoaştem, nu a fost prea generoasă cu popoarele din această parte a Europei, dar cred că avem şansa de a depăşi tensiunile şi neînţe­ le_gerile printr-o abordare pragmatică a actualităţii. Cred ca, la această răscruce de milenii, rezolvarea problemelor moştenite nu se poate face întorcându-ne cu faţa către trecut. Dimpotrivă, avem nevoie de răspunsuri c?ntemporane, în spiritul valorilor democratice şi al tendinţelor spre edificarea unui viitor comun, un viitor al cooperării şi integrării europene, un viitor care să refacă Eu!opa, ca un spaţiu unitar de civilizaţie. _ln _?bordarea_ş~ rezolvarea problemelor minorităţilor exista preocupan pentru a defini standarde internaţionale, dar diversitatea de situaţii istorice şi geografice, de tradiţii şi structuri statale arată că nu există un model unic de soluţionare a acestor chestiuni. Este o realitate că nu există în Europa state pure din punct de vedere etnic, care să nu conţină în structura populaţiei lor minorităţi etnice, denumite uneori minorităţi lingvistice sau religioase ori "culturi regionale", după cu~ nu ex~~tă s~tate naţionale care să nu aibă conaţio­ nali care tr~1esc '.n statele vecine. Soluţiile adoptate faţă de aceasta realitate sunt foarte diverse. Franţa, spre blemă ce-şi caută

36

exemplu, consideră cetăţenia ca elementul definitoriu pentru relaţia dintre individ şi stat, neacordând apartenenţei cetăţeniei etnice nici o relevanţă; nu există conceptul de naţionalitate distinct de acela de cetăţenie şi, deci, nici conceptul de minoritate naţională . La celălalt pol, există situaţii în care minorităţile etnice au fost recunoscute ca o realitate, încă de la constituirea modernă a statalităţii, asigurându-li-se condiţii speciale de expresie culturală şi păstrare a identităţii, România fiind un caz tipic în acest sens. Experienţa nefericită a perioadei interbelice, în care minorităţile naţionale aflate pe teritoriul altor state au fost folosite ca pretext pentru pretenţii şi presiuni teritoriale, a condus, după război, statele democratice europene la concluzia includerii protecţiei minorităţilor în cadrul, mai general, al protecţiei drepturilor omului. Această abordare nouă s-a dovedit benefică, dacă judecăm după modul în care aceste ţări s-au dezvoltat, şi după realizarea, pe baza acestei abordări, a unor reconcilieri istorice, precum cea dintre Germania şi Franţa. Unele tendinţe recente de a folosi tema generoasă a protecţiei minorităţilor în scopuri politice sau ca suport pentru tendinţe revizioniste au determinat conturarea principiului potrivit căruia protecţia minorităţilor naţionale se poate face numai prin garantarea practică a drepturilor fundamentale ale persoanelor care aparţin acestor minorităţi în cadrele oferite de actuala organizare statală a Europei, cu respectarea strictă a frontierelor existente. Nu întâmplător , în Declaraţia de la Viena, semnată cu prilejul reuniunii la vârf a statelor membre ale Consiliului Europei , se stipulează că protecţia 37

drepturilor ce revin persoanelor aparţinând minori tăţi lo r naţionale trebuie să se fac ă "în cadru l unui stat de drept, respectând integritatea teritorială şi suveranitatea naţională a statelor". Protejarea drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor şi loialitatea acestora faţă de statele pe al căror teritoriu trăiesc , ca cetăţeni egali în drepturi, reprezintă faţete inseparabile ale aceleiaşi probleme. Conjugarea acestor exigenţe este cheia înţelegerii ş i a bunei vecinătăţi în zona Europei Centrale. Minorităţile naţionale dispun de tradiţii istorice şi culturale consistente, de particularităţi care trebuie protejate, pentru că ele reprezintă un factor de îmbogăţire culturală şi umană pentru fiecare stat, iar diversitatea etnică, naţională, culturală şi lingvistică este un preţios tezaur al "Europei naţiunilor", o expresie a forţei sale. Articularea eficientă a unităţii cu diversitatea este platforma realistă de dezvoltare a proceselor integrative europene. În acest spirit, proiectele aventuriste de autonomizare şi enclavizare a regiunilor mixte sub raport etnic nu pot oferi un cadru mai bun de protecţie decât statul de drept. Dimpotri vă, acceptarea lor ar agrava problemele interetnice, ar submina integritatea teritorială a statelor, implicit securitatea naţională şi regională. Izolarea grupurilor minoritare în forme de autonomii etnice teritoriale nu este o soluţie democratică şi europeană, cum se încearcă justificarea ei în momentul în care as istăm la procese de integrare şi de construire a unei Europe unite. Ar fi un nonsens ca naţiunile şi statele n aţional e să se apropie şi să se integreze în forme supranaţionale de colaborare, iar minorităţile să urmeze o tendinţă 38

opusă

de a se delimita şi separa în interiorul statelor naţionale , în numele unei autonomii greşit înţelese, mai ales în condiţiile în care legislaţia şi structurile statului asigură aplicarea autonomiei locale. Astăzi , avem codiţii de a construi noi relaţii între ţări­ le noastre, bazate pe principiile bunei vecinătăţi. Pentru a nu risipi această şansă pe care ne-o of eră istoria, este necesară o conduită responsabilă din partea forţelor politice din statele Europei Centrale, pornind de la principliile înscrise în documentele consacrate pe plan european. Din această perspectivă, România, revenită după decembrie 1989 în sânul marii familii a naţiunilor democratice , a aderat la documentele internaţionale în care se stipulează că drepturile persoanelor ce aparţin minorităţi lor sunt o componentă a drepturilor fundamentale ale omului şi trebuie abordate din această perspectivă foarte riguroasă. Noi am acceptat, fără ezitare, nu numai exigenţele Consiliului Europei, ci şi orice alte iniţiative care au avut ca scop promovarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi, în acest context, protejarea persoanelor aparţinând minorităţilor etnice care trăiesc în România. Poporul român este prin vocaţie şi tradiţie un popor tolerant şi ospitalier. Noua Constituţie a României include şi dă o for.mulare explicită drepturilor de care se bucură persoanele aparţinând minorităţilor naţionale. Cele 14 minorităţi etnice din România, recunoscute şi înregistrate ca atare prin organizaţii specifice, reprezentând circa 10% din populaţia ţării, dispun de o reprezentare corespunzătoare în Parlament- minoritatea maghiară de 39 de locuri, iar celelalte minorităţi de câte un loc 39

fiecare. De asemenea, sunt reprezentate în consiliile locale şi în toate instituţiile publice, beneficiază de reţele complexe ale învăţământului în limba maternă - care sunt subvenţionate de stat, inclusiv de forme de învă­ ţământ superior, de numeroase publicaţii centrale ş1 locale, de posturi de radio şi televiziune, de un ansamblu de instituţii culturale şi asociaţii care asigură manifestarea liberă şi exprimarea identităţii lor etnice. În cadrul Guvernului funcţionează, cu bune rezultate, un Consiliu pentru minorităţi naţionale, care permite dialogul şi cooperarea reprezentanţilor acestor minorităţi la rezolvarea unor probleme specifice. Consider că dispunem de un cadru democratic adecvat, pe care suntem hotărâţi să-l îmbunătăţim, pentru asigurarea acestor drepturi. Constituţia noastră prevede că, în privinţa drepturilor omului, reglementările internaţionale prevalează asupra legilor interne, aliniindu-ne, astfel, fără complexe şi prejudecăţi, la cele mai exigente stan darde internaţionale. Revendicările ce privesc constituirea unei autonomii teritoriale pe principii etnice sunt nejustificate şi inacceptabile În cazul României, dată fiind compoziţia etnică a statului român. Nu există nici o provincie istorică a ţării unde, pe ansamblu, populaţia românească să nu fie majoritară, iar cele mai dense co n centrări ale populaţiei maghiare, de pildă, se afl ă în două judeţe din centrul ţării, judeţe dintre cele mai mici ca număr de locuitori. Faţă de modul în care sunt asigurate, practic, aceste drepturi, ex istă încă nemulţumiri şi discuţii, dar ele vizează, mai ales şi deopotrivă, condiţiile economice şi sociale În care trăiesc toţi cetăţenii. Considerăm către40

buie să folosim experienţa şi practica statelor din Europa occidental ă care, după al doilea război mondial, au înţeles că rezolvarea autentică a pr_obl~m~i_m,norităţilor se poate realiza prin dezvoltare ş1 prin ridicarea standardului de viaţă al tuturor cetăţenilor. Dificultăţile sociale şi economice pe care le întâmpinăm în procesul de tranziţie reprezintă un mediu favorabil pentru apariţia unor conflicte şi tensiuni interetni ce, a unor manifestări naţionali ste şi xenofobe. F orţele politic? ş i. inst.it~ţ.iile statului de drept, inclusiv reprezentanţ11 minoritaţ1lor naţional e, trebuie să protejeze democraţia de astfel d~ practici şi să se opună mai decis !ncercărilor .de m~n,pulare pol itică la care este supusa problematica mino~ rităţilor naţionale. Pe măsură ce ţările noastre vor reuşi să depăşească aceste dificultăţi practice, se va rezolva şi o serie de revendicări specifice ale mi~orităţilor, î~ contextul general de consol idare a statului de drept ş1 a noului mediu economic şi social. Dorim să construim o societate a bunei convieţ uiri şi armonii între cetăţen ii Rom âniei, o socie:ate în care de roadele democraţiei şi ale reformelor sa se bucure toţi cetăţenii, nu să introduceAm bariere etnice ~i fr~nti~re administrative artificiale. ln opinia mea, 1nst1tuţ11le democratice au atins în România maturitatea necesară pentru a găsi căile cele mai bune care să permită afirmarea identităţii culturale, lingvistice şi religioase a minorităţilor. . . Consider că acest colocviu este un bun prileJ pentru o abordare nouă, într-un spirit de obiectivitate şi rigoare, a diverselor faţete ale acestei problematici complexe ce-şi are pivotul în tema identităţii etnice şi naţionale. 41

Nimic nu stă în ca lea dialogu lu i şi a confrun t ării democrati~e de id~i pe această temă. Trebuie să găsim formele pnn care identitatea culturală a etniilor să fie p~otejată şi conservată, ca o bogăţie a lumii actuale, dan?. un sen~ constructiv diversităţilor, orientându-le poz1t1v energ11le şi organizându-le în aşa fel, încât să nu s~crif.ică~ nici formele de unitate statală, nici buna conv1eţu1r~ ş1 vecinătate care se nasc din convergenţele um.~n: ş.1 ~ultu~a~~· din cooperarea economică şi poll~~ca, n1c1 1dent1taţ1le care dau substanţă şi policromie lum11 moderne.

PACE SI , STABILITATE LA NIVEL CONTINENTAL - alocutiune la Adunarea Parlamentară , a Consiliului Europei Strasbourg, 4 octombrie 1994

Domnule Preşedinte, Domnule Secretar general, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Doresc să vă mulţumesc în modul cel mai cordial pentru invitaţia de a lua cuvântul în cel mai reprezentativ for al democraţiei europene. Îmi face plăcere să mă adresez Adunării Parlamentare sub preşedinţia dumneavoastră, domnule Preşedinte Miguel Angel Martinez, vechi şi statornic prieten al României. Pentru noi, românii, acest moment are o semnificaţie specială, cu atât mai mult cu cât el coincide exact cu prima aniversare a admiterii României în Consiliul Europei , la recomandarea Adunării Parlamentare. Folosesc acest prilej pentru a vă exprima întreaga gratitudine pentru sprijinul acordat cererii noastre. Evoluţiile care au avut loc în România în ultimul an atestă în mod elocvent că, prin decizia din 4 octombrie 1993, Consiliul Europei a adus o contribuţie considerabilă la accelerarea şi consolidarea instituţiilor democratice din România. Am dori să remarcăm, şi cu acest prilej, aportul 42

43

deosebit şi spiritul de cooperare al domnilor Friederich Kă nig şi Gunnar Jansson în aceast ă privinţă . Profit de această ocazie pentru a exprim a doamnei Catherine Lalumiere întreaga noastră apreciere pentru remarcabila activitate desfăşurată în calitatea sa de secretar general în cinci ani de transformări fără precedent de pe continentul european, precum şi recunoştinţa sinceră pentru sprijinul acordat candidaturii României. Doresc, în acelaşi timp, să reînnoiesc domnului Daniel T arschys cele mai calde felicitări pentru alegerea sa în funcţia de secretar general al Organizaţiei, să-i urez deplin succes în îndeplinirea înaltelor răspunderi cu care a fost învestit şi să îl asigur de întregul nostru sprijin. În expunerea pe care am avut prilejul să o prezint la Conferinţa la nivel înalt de la Viena, din octombrie trecut, am evocat cauzele şi urmările Revoluţiei române din 1989, angajarea totală a naţiunii pe drumul democraţiei, ca parte centrală a hotărârii sale irevocabile de a se integra în structurile europene, şi importanţa pe care o atribuim rolului Consiliului Europei în procesul de regenerare istorică a societăţii româneşti şi în construcţia unei Europe unite, democratice, paşnice şi prospere. Găsesc că este potrivit acum să prezint, succint, evoluţiile care au avut loc în societatea românească în ultimul an şi principalele noastre preocupări în prezent. Pe planul politicii interne, două au fost şi rămân preocupările noastre centrale: dezvoltarea şi consolidarea cadrului normativ, legislativ şi instituţional al statului de drept şi funcţionarea normală a instituţiilor specifice unei societăţi democratice moderne, pe de o parte, tranziţia la economia de piaţă şi restructurarea economică, pe de altă parte.

Prin aderarea la Convenţia european ă a drepturilor omului şi la zece din Protocoalele acesteia, prevederile principalului instrument al Consiliului Europei au devenit, conform Constituţiei ţării, parte integrantă a dreptului intern românesc. Astăzi au fost înmânate Secretarului general al Consiliului instrumentele de ratificare a Convenţiei europene pentru prevenirea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane, degradante şi a celor două Protocoale ale sale. Aceasta completează sistemul de garanţii şi protecţie al drepturilor şi libertăţil or fundamentale ale omului în România. A fost semnată, totodată, Carta europeană asupra autonomiei locale , ca expresie a preocupării majore pentru o redistribuire a răspunderilor între organele centrale, judeţene şi locale din România, în consonanţă cu cererile funcţionării soci etăţii moderne. În Parlament se află, în stadiu de examinare, proiectul Legii învăţământului, la a cărui elaborare au contribuit, cu consid eraţii şi sugestii, experţi ai Consiliului Europei. În atenţia Parlamentului se află, de asemenea, proiectul Legii minorităţilor, ale cărui prevederi ţin cont pe deplin de standardele Consiliului Europei, CSCE şi ONU în problema drepturilor persoanelor aparţinând

44

45

minorităţilor naţionale.

Libertatea de expresie este o realitate în societatea românescă. Presa, radioul şi televiziunea se manifestă cu deosebită vigoare ca exponenţi ai opiniei publice. Importante ziare de circulaţie naţională, precum şi numeroase posturi de rad io şi televiziune locale îşi desfăşoară activitatea în mod curent. contribuind la dezbaterea principalelor probleme care preocupă opinia publică românească .

În ce priveşte trecerea la economia de piaţă şi restructurarea economică suntem în poziţia de a putea spune că m9mentul cel mai greu de după revoluţie a fost depăşit. ln acest an, a fost stopat declinul producţiei industriale, înregistrându-se o uşoară creştere a acesteia, ca o premisă spre relansarea economică a ţării. Agricultura a ieşit din starea de criză din ultimii ani . Recolta din acest an acoperă integral nevoile de consum ale populaţiei şi permite, totodată, completarea rezervelor de stat şi un export important de produse agricole. Prin politica monetară şi fiscală s-a ajuns la reducerea radicală a ratei inflaţiei, la stabilizarea monedei naţionale şi a ratei de schimb. S-au înregistrat paşi însemnaţi în direcţia redresării balanţei comerciale externe şi a ref a cerii rezervelor valutare ale statului. Aceasta a sporit încrederea în perspectivele şi potenţialul economiei româneşti, conducând la creşterea vizibilă a interesului investitorilor străini pentru România. În vederea stimulării acestui interes, Parlamentul a amendat Legea privind regimul investiţiilor străine în ţara noastră prin oferirea unor garanţii suplimentare şi a unor condiţii de încurajare a marilor investiţii, în special în domeniul productiv. în prezent societatea românească se află într-un moment extrem de important al reformei, acela al "marii privatizări", privind peste 6000 de întreprinderi de stat. ln atenţia Parlamentului se află acum măsurile propuse de guvern pentru accelerarea acestui proces. Sperăm că aceasta va stimula mersul reformei ş1 al restructurării economice prin atragerea nu numai a resurselor şi acumulărilor interne, ci şi a capitalului şi creditelor externe, care, în final, vor avea un efect pozitiv asupra calităţii vieţii şi a condiţiilor de viaţă ale oamenilor. 46

în această perspectivă, România a decis să semneze astăzi Carta Socială Europeană. Am întreprins acest act cu convingerea că ţelul suprem al tuturor reformelor politice şi economice în care s~~t~m angajaţi ~re~ui~ să rămân ă ameliorarea cond1ţ1e1 umane a f1ecaru1 membru al societăţii. Pentru România, care este situată la intersecţia marilor axe geostrategice ale continentului, asigurarea păcii şi stabilităţii la scara întregii . Europe este ~ chestiune de interes vital. De aceea, orientarea centrala a politicii externe româneşti se inspir~ ?in d:cizia_ str~tegică adoptată în prima zi a Revoluţ1e1 ro~ane ş1 s~n-~ jinită, atunci ca şi acum, de toate forţele pol1t1ce ale ţani - integrarea deplină în toate structurile europene, politice, economice şi de securitate. Această decizie nu a fost decât una firească, având în vedere că, prin civilizaţie, cultură, istorie şi poziţie geografic~·~ naţiune~ română a fost întotdeauna parte inseparabila a cultuni şi civilizaţiei europene. Pentru noi, Revoluţia din 1989 a fost începutul refacerii şi amplificării, în condiţii noi, a legăturilor tradiţionale cu celelalte naţi~ni eur~pen~. Este semnificativ în acest sens faptul ca, la mai puţin de trei luni de la victoria Revoluţiei din decembrie 1989, România şi-a exprimat oficial opţiunea pentru aderarea la Consiliul Europei. în această viziune, pe lângă participarea la activităţile Consiliului Europei şi CSCE, România dezvoltă o cooperare amplă, care se extinde rapid.' cu _Uniunea Europeană , NATO şi cu Uniunea Europei Occidentale. Este un motiv de satisfacţie, într-adevăr, că, o dată cu ultimele două ratificări, Acordul de asociere la Uniunea European ă va intra în vigoare într-un viitor apropiat, .t7

sperăm încă în cursul acestui an. Se vor crea, astfel

condiţii pentru accelerarea pregătirilor necesare, care:

ştim, nu vor fi uşoare, în vederea admiterii Români ei

ca _membru al acestei organizaţii. ln acelaşi spirit, noi am salutat iniţiativa SUA privind Parteneriatul pentru Pace şi am semnat recent programul individual de Parteneriat între România şi NATO. O cooperare interesantă dezvoltăm cu UEO, în calit.atea noastră de partener asociat. Cu această organizaţie avem o experienţă pozitivă de cooperare în acţiunea de verificare a respectării, în zona Dunării, a sancţiunilor instituite de Consiliul de Securitate împotriva lugoslaviei. Domnule Preşedinte, Este un fapt general admis că la înfăptuirea obiectivului unei Europe unite, democratice, paşnice şi prospere concură mai multe organizaţii şi instituţii, printre care CSCE, Consiliul Europei, UE, NATO, UEO. O contribuţie importantă la realizarea acestui obiectiv o aduc programele europene ale ONU şi ale unora din instituţiile sale specializate, în special UNESCO, OIM, OMS şi FAO, precum şi Comisia Economică ONU pentru Europa. Printre aceste organizaţii, Consiliul Europei joacă un rol distinct. Consiliul Europei este o organizaţie cu vocaţie cu adevărat paneuropeană care oferă un cadru politic pentru schimburi de vederi între toate ţările europene în problemele de interes comun, legate de funcţionarea instituţiilor democratice şi consolidarea democraţiei, asigurarea drepturilor omului şi afirmarea statului de drept. Ele reprezintă esenţa activităţii Consiliului Europei şi ocupă în prezent un loc central în raporturile dintre state. Problemele respectării şi protecţiei 48

drepturilor omului se găsesc într-o rel~ţie dire~tă ~u gradul de stabilitate, atât pe plan naţional, cat ş1 paneuropean. De aceea, crearea unu~ spaţiu. d~mocrati? european constituie o componenta esenţiala a. stabilităţii şi securităţii pe co~t~nent sau, cum s-a mai spus, dimensiunea democratica a acestora. De pe această poziţie, Consiliul Europei desfăşoară în prezent, în aplicarea deciziilor Conferinţei I~ nivel înalt de la Viena, activităţi prioritare de cea mai mare însemnătate pentru viitorul pacii şi securităţii europene. Ele vizează, pe de o parte, consolidarea bazei convenţionale a protecţiei omului, inclusiv a drepturilor per: soanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Pe ~e alt~ parte, Consiliul Europei acţionează în direcţia extm?ern cooperării statelor europ~ne î~ con:1?ater~.a manife:tărilor de rasism, xenofobie, ant1sem1t1sm ş1 intoleranţa, care tind să submineze fibra democratică a naţiunilor europene şi, implicit, stabilitatea pe continent. Acţiu.n~a Consiliului în cele două direcţii prioritare se const1tu1e într-un adevărat Parteneriat pentru democraţie şi stabilitate în Europa, la care România doreşte să-şi aducă o contribuţie constructivă. . . . Din cauza politizării excesive a probleme, m1nontaţ1lor, am fost tentaţi să tratăm acec;stă temă ca ~e o _s~~să de tensiune şi potenţial conflict. ln realitate, m1nontaţ1lor naţionale de pe tot întinsulvcon.tinen~ul~i ~o~tr~ le sunt protejate drepturile de cetaţern egali ş1 l~1all a, statelor pe al căror teritoriu locuiesc, inclusiv valon le lor .cultu.r~I~ şi spirituale care dau strălucire şi unicitate d1vers1taţ11 culturale europene; minorităţile - părţi integrante .ale societăţilor în care trăiesc - trebuie privite ca faeton de apropiere, ca punţi de legătură între naţiunile europene. V

49

•

o asemenea ab?rdare a problemei minorităţilor constituie

ţari decurg, 1n primul rand, din cultivarea unor relaţii

bune cu vecinii, România se pronunţă şi acţionează pentru dezvoltarea unor raporturi de bună vecin~tate şi de largă cooperare cu toate celelalte state vecine. În cazul Republicii Moldova, cu care împărtăşim întreaga noastră istorie, precum şi cultura, limba şi valorile spirituale comune, noi am sprijinit şi sprijinim dezvoltarea acestui tânăr stat, în conformitate cu dorinţa şi aspiraţiile populaţiei sale. În acelaşi timp, fiind tot un stat românesc, este firesc să susţinem dezvoltarea între cele două state a unor raporturi de largă şi strânsă colaborare, pe plan politic, economic şi uman în perspectiva edificării unui spaţiu economic şi cultural comun. Domnule Preşedinte, România împărtăşeşte pe deplin preocupările care se manifestă la Consiliul Europei - în Adunarea Parlamentară , în Comitetul de Miniştri şi în Secretariat pentru creşterea eficacităţii acţiunii acestei organizaţii. Una dintre aceste teme, care face obiectul dezbaterilor dumneavoastră chiar în după-amiaza acestei zile, este legată de lărgirea în continuare a componenţei Consiliului Europei şi de consecinţele acesteia. Multe întrebări se pun, în acest context, cu privire la admiterea Rusiei. Aceste întrebări sunt generate, în mare măsură, de faptul că, pentru prima dată după război, această putere este pe punctul de a deveni parte la o organizaţie europeană fără contraponderea politică a SUA. Poziţia noastră porneşte de la câteva considerente de principiu . În primul rând, Consiliul Europei, prin statut, este o organizaţie de vocaţie paneuropeană şi pentr~ înfăptuirea principalului nostru obiectiv - crearea unui spaţiu democratic la scara întregii Europe - este necesar ca din această organizaţie să facă parte toate statele

50

51

fundam~ntul .SC:_l1d pe~care se pot clădi adevărate raporturi cerinţă de o deosebită 1nsemnatate ş1 de mare actualitate. Noi înţelegem că pentru atingerea acestui obiectiv e_ s_ te ~e~e~ar ca eforturile desfăşurate în cadrul Cons1l1~lu1 sa _fie aco~mpaniate de acţiuni la nivel regional , naţ1on_a1 ş1 local. ln a_c~st spirit, noi am salutat iniţiativa Un1u_n11 Europene privind Pactul de stabilitate şi ne-am manifestat disponibilitatea de a conlucra cu celelalte state interesate pentru realizarea obiectivelor acestei pro~~nveri. ~u aceeaşi convigere dezvoltăm o cooperare poz1t1va cu !~altul Comisariat al CSCE pentru Minorităţi . Pe plan bilateral, ne bucurăm că raporturile noastre cu Ungaria evoluează spre instaurarea între cele două state vecine, care sunt legate de atâtea interese comune, _a ~nor relaţii_ de bună vecinătate şi cooperare amic~la_, in avantaJul reciproc. Convorbirile purtate cu prileJul recentei vizite a ministrului român de externe la B~d_apest_a au pus în lumină disponibilitatea ambelor parţi de a intensifica negocierile pentru finalizarea în cel mai scurt :imp a Tratatului de bună vecinătate şi cooperare _romano-ungar. Problemele care mai rămân de so!uţ~onat nu sunt de nerezolvat: în Europa acestui sfarş1t seco~ nu trebuie să mai existe rezerve faţă de r~af1rmarea intr-un tratat a inviolabilităţii frontierelor, dupa c~m standardele Consiliului Europei în problema dreptu~1lor ~'::ului. permit convenirea fără dificultăţi a un~r d1spo~1ţ11 reciproc acceptabile privind minorităţile naţionale din cele două ţări.

?e bun~ vec1n~tate intre state -

?e

V

~vând co~vin~erea 9ă liniştea şi securitatea unei

europene. Nu încape îndoială că Rusia este un stat ~u!~_pean şi ?ă est_e în interesul major al păcii şi secuntaţ11 pe continent integrarea sa în procesul general de dezvoltare democratică. Admiterea Rusiei în Consiliul Europei, c~ r~~pectarea criteriilor stabilite şi cu asumarea obl1gaţ11lor pe care le presupune calitatea de m:mbru, constituie, în acelaşi timp, după părerea noastra, cel ma~ ?un sprijin pe care Consiliul îl poate acorda tra~sformanlor democratice din Rusia. ln_ acelayi spirit pentru aceleaşi raţiuni, sprijinim adm1ter_e~ in Consiliul Europei, în viitorul apropiat, a Republlc11 Moldova, Ucrainei, Albaniei, Letoniei şi a celorlalte state candidate. Considerăm, totodată, că este în interesul nostru comun_ s_ă _dăm un răspuns pozitiv aspiraţiilor Gruziei, ~rme~1~1 ş1 Azerb_ai9janului, care, prin istorie, civilizaţie ş1 poz1ţ1e geogr~fica, sunt strâns legate de Europa, de a adera la Consiliul Europei. Folo~esc acest prile~ pentru a adresa delegaţiei Andorei la prezenta sesiune a Adunării Parlamentare ?e~e mai calde fe~i~_itări pen~ru adoptarea, în şedinţa de 1en, a ~ec~m~a~dani de admitere a acestei ţări de veche cultura ~atina in a.?ea~tă mare organizaţie. O alt~ proble~a de mt~r.e~ comun, a cărei soluţionare este de in~emnatate dec1~1va pentru realizarea spaţiului de~ocrat1c european, priveşte reabilitarea economică a ţari_lo! din Europa Centrală şi de Est şi integrarea efectiva a_ econo~i:i acestor ţări în cea europeană. Pentru noi, nu exista alternativă raţională la succesul reformelor şi restructurărilor economice. Un eşec al pr~gramelor de tran~formare în care suntem angajaţi ar insemna nu numai perpetuarea sărăciei şi pericolul

~!

52

izbucnirii unor noi conflicte, inclusiv sociale, dar şi creş­ terea fenomenelor emigraţiei, intoleranţei, terorismului, traficulu i de droguri în toată Europa. După părerea noastră, o Europă stabilă nu poate fi decât una democratică şi prosperă, ferită de conflicte sau ameninţări zonale. Asistenţa şi sprijinul acordate ţărilor Europei Centrale şi de Est de către Consiliul Europei şi alte organizaţii, pentru care suntem recunoscători, sunt deosebit de utile pentru cerinţele imediate ale programelor de modificare a fizionomiei politice, economice şi sociale ale statelor respective. Dar ele sunt total insuficiente pentru satisfacerea cerinţelor dezvoltării unei economii moderne. Ceea ce se cere nu este asistenţă sau ajutor, ci o schimbare fundamentală a abordării problemelor tranziţiei din ţările Europei Centrale şi de Est prin dezvoltarea unei cooperări la scara continentului, a unui Parteneriat economic, care să facă posibilă eliminarea barierelor ce continuă să menţină Europa într-o îngrijoră­ toare şi periculoasă stare de scindare, în care "cortina de fier'' politică şi ideologică riscă să fie înlocuită cu una economică.

Desigur, Consiliul Europei nu are mijloace materiale care să susţină un asemenea efort de dimensiuni gigantice, dar el este în măsură, ca principal for politic paneuropean, să contribuie la formarea unei conştiinţe europene în favoarea organizării unui efort masiv vizând o adevărată solidaritate europeană, un Parteneriat pentru Dezvoltare, care să asigure succesul reformelor din centrul şi estul Europei, în interesul com un al păcii, înţelegerii şi stabilităţii. Pentru a nu compromite ideea nobilă a organizării democratice a societăţii într-o întinsă 53

parte a continentului, cu repercusiuni imprevizibile pentru Europa, asigurarea succesului acestor reforme este o condiţie sine qua non. În ce ne priveşte, opţiunea noastră pentru integrarea în Uniunea Europeană este clară şi ireversibilă. Ştim că drumul pe care îl avem de parcurs pentru a răspunde exigenţelor cooperării în această organizaţie nu este uşor şi nici scurt. Suntem conştienţi, de asemenea, că efortul principal pentru construirea unei economii moderne, rentabile şi competitive trebuie să-l facem noi înşine. Aceasta este singura noastră şansă pentru a ne înscrie pe traiectoria naţiunilor dezvoltate şi prospere ale lumii. Considerăm că un rol important în dezvoltarea noastră economică, în drumul spre integrarea europeană îl are cooperarea regională. De aceea, România manifestă un interes activ faţă de programele de cooperare din zona Mării Negre, din Bazinul Dunării şi din Europa Centrală. Aceste proiecte nu sunt şi nu pot fi privite ~a s~l~ţii altern~tive la integrarea europeană. Ele pot f1 paşi 1mportanţ1 pentru stabilitate şi dezvoltare, condiţii necesare ale integrării europene. Avem în vedere ca după soluţionarea conflictului din fosta Iugoslavie, să sp~ijinim pe toate căile relansarea cooperării balcanice. ln orientarea noastră spre integrarea europeană şi cooperarea regională - ca mijloc de accelerare a dezvolt~rii şi de întărire a stabilităţii în zonele respective nu pierdem din vedere nici tendinţele de integrare econo.n:i ică la scară globală. Aceasta ne determină, spre a f1 m pas cu spiritul şi realităţile timpului, să dezvoltăm raporturile noastre de colaborare cu state din alte zone geografice, cu care avem legături tradiţionale, în primul

rând cu SUA. Din convorbirile avute zilele trecute cu preşedintele Clinton la New York se desprinde clar concluzia că, prin rolul pe care îl joacă în structurile de securitate de pe continentul nostru şi prin amplificarea cooperării cu ţările Europei Centrale şi Orientale, Statele Unite înţeleg să sprijine acţiunea de menţinere şi consolidare a securităţii şi stabilităţii europene. După cum am spus, în efortul de făurire a unei Europe unite, democratice şi prospere, Consiliul Europei nu este singur. Împreună cu el acţionează, din perspective diferite, şi alte organizaţii, în primul rând CSCE, UE, NATO şi UEO. În opinia noastră , toate aceste organizaţii trebuie privite ca aflându-se nu într-o relaţie de concurenţă, ci într-una de complementaritate. De aceea, pentru creşterea eficienţei şi asigurarea coerenţei activităţii acestora, precum şi pentru reducerea şi eliminarea paralelismelor, este esenţială dezvoltarea între ele a unei strânse conlucrări, fiecare concentrându-se asupra problemelor care constituie principalul său domeniu de expertiză şi activitate. În acest sens, salutăm interesul manifestat în cadrul Consiliului Europei pentru dezvoltarea unei asemenea conlucrări şi cu alte organizaţii ca, de exemplu, BERD, OECD, UNESCO, OIM, OMS şi CEE/ONU, care au programe extinse de coperare între statele europene. Dezbaterile pe care Adunarea dumneavoastră le organizează periodic asupra problemelor cooperării cu organizaţii cum su~t OECD şi BERD merită întreaga noastră apreciere. ln aceeaşi optică, sprijinim propunerile privind raţionalizarea activităţilor Consiliului prin focalizarea lor pe principalele axe ale responsabilităţilor ce îi revin, consolidarea instituţiilor democratice,

54

55

protecţia şi

garantarea drepturilor omului şi afirmarea statului de drept în toate ţările Europei. Domnule Preşedinte, Am prezentat, succint, principalele noastre preocupări. Înaintarea noastră pe traiectoria aleasă, aceea a democraţiei şi a economiei de piaţă, este irevers ib ilă şi evidentă, dar nu uşoară. Ne confruntăm cu mari dificultăţ i economice ş i sociale. Avem de depăşit mentalităţi refractare la schimbări. Avem însă convingerea că momentul cel mai greu a fost depăşit. Nutrim speranţa că suntem în prezenţa unor premise care ne permit să abordăm cu încredere obiectivele perioadei următoare: funcţi onarea eficientă a cadrului normativ şi legislativ democratic, creat cu concursul considerabil al Consiliului Europei, şi relansarea economică a ţării. În acest fel, vom putea trata cu mai mu l tă eficacitate problemele sociale grave cu care se confruntă populaţia ţării, să asigurăm mijloace materiale şi financiare necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ş i a securităţii tuturor cetătenilor, pentru dezvoltarea ştiinţei, culturii şi educaţiei. Paşii făcuţi până în prezent şi perspectivele care se întrezăresc ne întăresc credinţa noastră privind capacitatea de regenerare a ţării, schimbarea în bine a României. Doresc să asigur Adunarea Parlamentară că în complexa misiune de constituire a spaţiului democratic european Consiliul Europei are şi va avea în România un partener credibi l, convins şi fidel normelor de conduită şi angajamentelor sale internaţi onale.

RĂSPUNSURI la

întrebările

parlamentarilor europeni în plenul Adunării Consiliului Europei

Strasbourg, 4 octombrie 1994 (traducere din limba franceză a transcrierii de pe banda

magnetică)

Preşedintele A d unăr i i Parla mentare, MIGUEL ANGEL

MARTINEZ: Domnule preşedinte, vă mulţumes c pentru intervenţia dumneavoastră, pe care membrii noştri au urmărit-o cu cea mai mare atenţie, într-adevăr. Domnul Iliescu ne-a spus că ar fi gata să răspundă întrebărilor din partea membrilor Adunării, fapt pentru care îi mulţumim. Avem un număr foarte mare de colegi care s-au înscris, exprimându-şi dorinţa de a pune întrebări preşedintelui României. Avem 35 de întrebări. Prin urmare, nu vom putea proceda, cum facem uneori, ca fiecare coleg să pună o întrebare, să i se răspundă şi, apoi, să aibă posibilitatea de a pune o întrebare suplimentară. Prefer, şi cred că este mai corect, ca fiecare coleg să-şi pună întrebarea. Am încercat să clasificăm întrebările pe subiecte. Totuşi, experienţa noastră dovedeşte că este mai interesant ca fiecare coleg să poată primi un răspuns personalizat, domnule preşedinte. În consecinţă, voi da cuvântul colegilor mei, alocând fiecăruia maximum 30 de secunde. Este vorba de a pune o întrebare şi nu de a susţine o teză doctorală. Şi vom cere domnului Iliescu să binevoiască să răspundă la fiecare întrebare. În total sunt 35 de întrebări. Vă voi cere, domnule preşedinte, să răspundeţi într-o manieră suficient de precisă, astfel încât toţi să poată să vă pună întrebările. Mai întâi de toate, în ceea ce priveşte problemele economice. Colegii lvinski, Guner, Pini şi Masseret au cerut să pună întrebări şi vor avea, fiecare dintre ei, un răspuns personalizat. Domnul l vinski din Polonia, prima întrebare.

TA DEUSZ IVINSKI (P o lonia - Gru p ul s o cialist): Vă mulţumesc,

României, 56

domnule

preşedinte.

Domnule

preşedinte

aţi putea să faceţi bilanţul privatizării

57

al în România?

Care sunt rezultatele pozitive şi negative ale acestei operaţiuni privind privatizarea? Este privatizarea o problemă prioritară? Este ea o chestiune controversată în mare măsură în ţara dumneavoastră, în cadrul tranziţiei economiilor ţărilor Europei Răsăritene? România a fost una din primele ţări care a adoptat o Lege asupra privatizării. Deci, care este bilanţul? Preşedintele României: Considerăm privatizarea ca un element fundamental al întregii reforme economice. În ceea ce priveşte istoria ţării noastre şi a celorlalte ţări din centrul şi estul Europei, experienţa a demonstrat că sistemele economice în statele supercentralizate nu au fost eficiente. Cred că una din sursele falimentului sistemului sovietic şi aşa­ zis socialist din estul şi centrul Europei au constituit-o, între alte cauze, tocmai structurile rigide ale economiei centralizate. La acest sfârşit de secol, caracterizat printr-un dinamism al progresului tehnologic şi al realizărilor economice şi sociale cu totul deosebit, toate sistemele mecanice de gestiune centralizată a economiei s-au dovedit ineficiente. Sistemele economice bazate pe o concepţie şi o structură moderne, cibernetice, s-.a u dovedit mai flexibile, capabile să răspundă cerinţelor acestui dinamism şi progresului tehnologic şi economic contemporan. Din acest punct de vedere, în principiu, considerând că este o neces11ate obiectivă, am luat măsuri imediate după revoluţie de descentralizare a economiei, de dezvoltare a unui sistem autonom al agenţilor economici. Procesul de privatizare a început deja prin câteva măsuri foarte importante, cu privaJizerea terenurilor în agricultură, cu mica privatizare, bazată pe o lege pe care am adopt9 t-o chiar în timpul perioadei conducerii provizorii a României, menită să susţină iniţiativa privată. Pe această bază, s-au înregistrat peste 500 OOO de agenţi privaţi, începând cu iniţiative particulare în domeniul comerţulw; continuând cu irrtreprinderi mici şi mijlocii, care reprezintă deja un sector destul de important, ocupând o treime din forţa de mu'}Că şi producând o treime din produsul naţional brut. ln momehtul de faţă, ne găsim în faţa unei măsuri radicale

58

şi foarte importante: "marea privatizare", care vizează privatizarea marilor întrepnnden de stat. peste 6 OOO de unităţi economice. Acesta este un proces ma, dific!I. deş, avem această Lege din 1991 . Ddicultatea majoră este lipsa de capitaluri necesare pentru a promova această privatizare. Ca urmare. din acest motiv, Guvernul a prezentat Parlamentului măsuri noi pentru a accelera procesul marii pnvatizăn. Nu intru în detalii privind tehnologia, metodologia, problemele privmd prevederile Legii şi măsurile ce sunt propuse de Guvern. Noi credem că acestea ar putea să contribuie la avansarea acestui proces. Considerăm, deci, privatizarea ca o chestiune-cheie a acestui moment, pentru a putea dezvolta şi demara modernizarea economiei româneşti. Bineînţeles. nu privim privatizarea ca o chestiune în sine, ca obiectiv în sine, ci ca un mijloc pentru a face ca economia să fie mai dinamică, mai flexibilă, mai eficace, mai competitivă. Şi. în această direcţie, toate forţele politice susţin, în general, principiul privatizării. Sigur că există, ca în toate sistemele democratice, dispute în ceea ce priveşte aspectele practice. Dar, aceasta este o chestiune care face parte din practica politică normală. Preşedintele Adunării Parlamentare, MIGUEL ANGEL MARTINEZ: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnul Guner,

din Turcia, va pune următoarea întrebare. Domnule Guner, vă rog. ENGIN GUNER (Turcia - Grupul democraţilor europeni):

Domnule preşedinte, mai întâi permiteţi-mi să vă felicit pentru excelentul dumneavoastră expozeu. Urmărim cu mult interes transformările din România în direcţia economiei de piaţă libere. În acest context, v-aş pune întrebarea următoare: care sunt măsurile luate de ţara dumneavoastră pentru a accelera mai mult pătrunderea capitalului străin, a investiţiilor străine în România? Mulţumesc. Preşedintele României: Aş putea să vă spun că, printre primele legi promulgate de Consiliul Provizonu de Uniune Naţională la începutul anului 1990, una din leg, era legată de incurajarea investiţiilor străine în economia românească. Acum,

59

cu nu prea mult timp in urmă, cu câteva luni in urmă, am promulgat o altă lege, adoptată de Parlament, cu noi prevederi menite să asigure şi alte facilităţi investiţiilor străine. Este şi o lege privind zonele libere şi dorim să dezvoltăm această activitate, ţinând cont de experienţa Turciei şi a celorlalte ţări in privinţa zonelor libere, care au creat facilităţi suplimentare pentru investiţiile străine. Deci, lucrăm in această direcţie. Consider că, prin comparaţie, prevederile noastre juridice in acest domeniu sunt destul de liberale şi comparabile cu ale tuturor celorlalte ţări vecine. Se inregistrează deja semne pozitive in ceea ce priveşte influxul de capitaluri străine, forme de cooperare, de jointventures. S-au creat peste 30 OOO de intreprinderi comune, bazate pe cooperarea cu capitaluri străine, după cum există şi diverse intreprinderi bazate 100% pe capitalul străin. Sunt semne că şi companii mai mari, provenind din ţările europene, din America, Japonia, Coreea de Sud doresc să vină pe piaţa românească. Şi, din acest punct de vedere, suntem optimişti in ceea ce priveşte viitorul apropiat, pentru a dezvolta această cooperare. Preşedintele Adunării Parlamentare, MIGUEL ANGEL

MARTINEZ: Domnul Pini din Elveţia pune următoarea intrebare.

Domnule Pini, vă rog. MASSIMO PINI (Elveţia - Grupul liberal, democrat şi reformator): Domnule preşedinte, p e fondul şi in spiritul discursului dumneavoastră, imi permit să vă pun următoarea intrebare, de ordin economic şi financiar pentru ţara mea şi pentru a dumneavoastră. Ştiţi, domnule preşedinte, că in cadrul ajutorului financiar elveţian pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, după 1989, ţara mea - Elveţia - a acordat circa 25 de milioane de franci elveţieni. România, ştiu, este lipsită in special de structuri sanitare şi spitaliceşti. Capitalul acordat drept ajutor - iată intrebarea, domnule preşedinte - complementar, ':proximativ 25 de milioane de franci elveţieni, a fost epuizat? lntrebare: dacă nu, care a fost până acum destinaţia acestui

ajutor? 60

Preşedintele României: Nu aş putea să vă dau infor:naţi~ exacte asupra acestei chestiuni. Eu nu sunt şeful Execut1vulw României şi nici al sistemului financiar. Dar, vă suntem recunoscători. Anul trecut, am avut o intâlnire la Zurich cu un mare număr de reprezentanţi ai băncilor elveţiene şi, cred, pe baza informaţiilor pe care le am, că există un progres chi~r in ceea ce priveşte cooperarea directă a sistemelor bancare dintre România şi Elveţia. Am cerut chiar un spriji~, pe plan~/ experienţei, privind reorganizarea sistemulw bancar din România. În ceea ce priveşte această asistenţă, pe care aţi menţionat-o, ştiu că există preocupări concrete ale Guvernu~ui, ale Ministerului Sănătăţii, ale altor ministere pentru a concretiza această cooperare. Dar, informaţii concrete nu aş putea să vă dau acum asupra acestor chestiuni. Vă vom putea trimite toate informaţiile in privinţa stadiului in care se află folosirea acestor fonduri. Ştiu că au fost unele intâlniri, in Elveţia.V ale minis.tr~lui de stat care coordonează programul de reforma economica cu un mare număr de reprezentanţi ai lumii financiare şi economic~ din Elveţia şi că există un interes comun şi o activitate comuna pentru promovarea cooperării pe acest plan. Am a_vut o participare activă la Forumul internaţional de la Davos şi de la Crans-Montana. Am organizat, impreună cu Forumul de la Crans-Montana, o intâlnire similară la Bucureşti, unde au av~t loc mai multe întrevederi cu oameni de afaceri, din domeniul financiar şi bancar. Cred că există in momentul _ d e faţă un climat de cooperare destul de favorabil pentru a continua aceste relaţii.

Preşedintele Adunării Parlamentare, MIGUEL ~NGEL

MARTINEZ: Domnul Masseret din Franţa va adresa urmatoarea ~~~~

V

JEAN-PIERRE MASSERET (Franţa - Grupul socialist): Va

mulţumesc.

Domnule preşedinte, ne-aţi ~xpus P_reocup~r~a de a angaja economia romaneasca in integrarea in spaţiul economic european. Dar, recent, a avut

dumn eavoastră

61

~oe la ~ucur~şti_ o conferinţă importantă, care a reunit şefi de 1ntreprm_de:1 dm ~ur~pa Centrală şi Orientală, conferinţă pr~z,data ş, or{!an_,zata de ~omnul Volski, fostul redactor-şef ad1unct al reviste, economice a fostului Partid Comunist al Uniunii Sovietice. În concluziile sale, domnul Volski a arătat că schema de urmat de către România, potrivit opiniei sale, ar fi aceea a integrării in spaţiul economic din jurul Rusiei. Poate că e~te vorba de a se reconstitui, integral sau parţial, CAER-ul. Dec,, domnule preşedinte: integrare in economia europeană integrare in spaţiul economic care se constituie in jurul Rus;;; - pot fi aceste două căi posibile in acelaşi timp? Preşedintele României: Am menţionat in expozeul meu că toate_ aceste iniţiative regionale care vizează spaţiul Mării Negre, ~p~ţ,~I Bazinului Dunării, spaţiul central-european, această mtal~1re z~~ală pe care aţi menţionat-o, a unor ţări care au avut relaţu trad1ţ1onale de parteneriat economic, nu trebuie să fie priviţe_ca alternative la integrarea general-europeană, ci, dimpotnva, ca factori favorizând pregătirea şi baza economică necesară a t~turor acestor ţări de a se integra in spaţiul general ~uroP_ean. ş, cr~d că trebuie făcute eforturi din toate părţile şi, m once caz, dm cele două mari părţi ale continentului, din partea ţăril?r _vestice~ din P_artea ţărilor central- şi est-europene, pentru a diminua prapastJa care a apărut din punct de vedere economic intre centrul şi estul Europei şi ţările occicfenfale mai dezvoltate, pentru că aceasta ar putea deveni o sursă de tensiune pe plan continental. _ Deci, chiar ~ceastă reuniune a oamenilor de afaceri, pentru c~ a fost o reum~ne ~ organizaţiilor oamenilor de afaceri din ţărife dm acest spaţ,~, dm _fosta Uniune Sovietică şi din ţările din c~ntrul Eu~ope, :-- a d1scuţat posibilităţile de a relansa relaţiile bilateral~ ş, multilater~le dm acest spaţiu cu anumită tradiţie, dar nu opunandu-se tendinţelor generale şi aspiraţiilor generale ale tut~ror ace~tor s~ate de a se integre}_ in spaţiul european, de a ne m~egra m Uniunea Europeană. ln ceea ce ne priveşte, am menţionat toate acestea În expozeul meu. Preşedintele Adunării Parlamentare, MIGUEL ANGEL MARTINEZ: Mulţumesc. Vom trece acum la o altă serie de

62

Întrebări privind statul de drept. V-aş ruga. domnule preşedinte, să răspundeţi cât mai scurt. deoarece ne rămân 31 de colegi

care vor să pună intrebări. Altfel, nu vom reuşi niciodată să le parcurgem pe toate. Domnul Konig din Austria ar dori să pună prima intrebare, În __cadrul acestui capitol. FRIEDERICH KONIG (Austria - Grupul Partidului Popular European): Domnule preşedinte, În calitatea mea de raportor al Consiliului Europei pentru România , aş dori. aici. in plenara Adunării, să vă mulţumesc În nume personal. pentru că, datorită asistenţei mele, cei opt tineri aparţinând minorităţii maghiare, condamnaţi la pedepse foarte grele, au fost graţiaţi de Dumneavoastră. Văd in aceasta un act de pacificare, un semn

Încurajator. Domnul Martinez a menţionat că dictatura a lăsat cicatrici profunde in ţara dumneavoastră. Va fi nevoie de timp pentru a le vindeca. Dorim să vă ajutăm in acest proces. În acest spirit, de altfel, aş vrea să vă pun intrebarea următoare: aţi fi dispus să folosiţi autoritatea dumneavoastră pentru ca propunerile guvernului român pentru Tribunalul privind drepturile omului să treacă prin Parlament, aşa cum, de altfel, se prevede în Constituţie procedura de numire a judecătorilor în Curtea Supremă? Preşedintele României: În ceea ce priveşte numirea candidaţilor români la Curtea pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, guvernul român a indeplinit condiţiile prevăzute în Statutul Consiliului Europei. Aceasta in_seamn~ că, pe baza propunerilor Consiliului Suprem al Mag,stratum, guvernul a ales trei candidaţi pe care i-a propus Cons~li~lui Europei. Ştiu că, din partea delegaţiei parlamentare, s-au nd1cat obiecţiuni în ceea ce priveşte, poate, propunerile nominale, :au chiar procedura. Nu aceasta este procedura recomandata de Consiliul Europei. Dar nu este o problemă ca guvernul să discute cu delegaţia şi cu Parlamentul pentru a găsi o soluţie comună. Este problema noastră să reglementăm acest lucru acasă.

Preşedintele Adunării Parlamentare, MIGUEL ANGEL MARTINEZ: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnul Franck,

din Suedia, pune o intrebare acum. Domnule Franck, vă rog. 63

HANS GORAN FRANCK (Suedia - Grupul socialist):

Vă

mulţumesc. Domnule preşedinte, Consiliul Europei a recomandat României "să reconsidere în mod favorabil problema eliberării persoanelor deţinute pe motive politice sau etnice". Aş putea cita cazul unei persoane de origine maghiară, domnul Cseresnyes, care se află încă în închisoare. Deci, era vorba să se rezolve a~e~te probleme ale prizonierilor politici. Şi dumneavoastră şi m,mstrul de externe aţi promis să-l graţiaţi pe domnul Cseresnyes. Deci, v-aş întreba, dacă veţi binevoi să utilizaţi drepturile dumneavoastră constituţionale pentru a-i acorda graţierea domnului Cseresnyes, pentru că este vorba şi de îndeplinirea unei decizii a Consiliului Europei. Preşedintele României: Eu am utilizat drepturile pe care Constituţia le dă Preşedintelui pentru a graţia pe cei opt condamnaţi pentru fapte produse în timpul evenimentelor din decembrie 1989, de fapt, crime care au fost judecate de tribunale, la vremea respectivă. Deci, am folosit această procedură.

În ceea ce priveşte pe domnul Cseresnyes, el a fost acuzat pentru fapte comise în martie 1990 la Târgu Mureş. Dacă vă amintiţi, în toată Europa, în mass-media europeană şi internaţională era prezentată o scenă din centrul oraşului Târgu Mureş, în piaţa centrală, un om aflat la pământ era agresat de alţi oameni violenţi; toată lumea era informată că "barbarii români" au agresat un maghiar care zăcea în piaţă. Acest maghiar era de fapt un român, iar cel care era prezentat opiniei publice ca agresor era domnul Cseresnyes. A fost acuzat şi condamnat de tribunal pentru această tentativă de crimă. Curtea Supremă a judecat recursul şi l-a respins. În aceste condiţii, pentru mine nu mai este posibil să intervin într-o decizie luată de către Curtea Supremă a României. Este practica democratică a raporturilor dintre puterile statului. Sunt însă prevederi legale care permit să se facă apel la măsuri de recurs extraordinar, iar, în 1996, există posibilitatea de eliberare condiţionată. Dar, acestea sunt chestiuni care vizează puterea juridică. Preşedintele Adunării Parlamentare, MIGUEL ANGEL MARTINEZ: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnul

64

Rathbone, din Marea Britanie, pune Domnule Rathbone, vă rog.

următoarea

întrebare.

TIM RA THBONE (Marea Britanie - Grupul democraJilor europeni): Aş dori să vă întreb, domnule preşedinte, cum vegheaţi ca membrii guvernului dumneavoastră şi oamenii care ocupă posturi importante să-şi respecte angajamentele pe care le-aţi menţionat aici. Mă refer la cele în favoarea libertăţii de

opinie, libertatea presei. Domnule preşedinte, cred că înţelegeţi întrebarea mea. Este vorba de măsura în care unii dintre membrii guvernului au făcut parte din guvernul lui Ceauşescu şi ocupă şi astăzi, eventual, aceleaşi posturi. Preşedintele României: Înţeleg că spuneţi că unii membri ai guvernului ocupă aceleaşi posturi ca în vremea lui Ceauşescu? Eu nu sunt la curent. Aş dori să ştiu la cine vă referiţi? Eu nu cunosc nici unul. În ceea ce priveşte libertatea presei, vă voi spune că nu există nici o restricţie a activităţii mass-media în ţara noastră. Constituţia garantează toate libertăţile fundamentale - libertatea de informaţie, libertatea presei - şi nu se întâlneşte nici o dificultate din acest punct de vedere în ţara noastră. Cred că nu există nici un fel de obstacole în domeniul libertăţii presei. Preşed intele Adunării Parlamentare, MIGUEL ANGEL

MARTINEZ: Domnul Espersen, din Danemarca, îşi pune acum

întrebarea. Domnule Espersen, vă rog. OLE ESPERSEN (Danemarca - Grupul socialist): Domnule preşedinte, conform dispoziţiilor Codului Penal al României, viaţa sexuală privată a homosexuali/or era pedepsită sever, cu închisoarea. Este o violare a Convenţiei (europene pentru drepturile omului-n.n.). Unele măsuri au fost luate, dar se pare că mai sunt încă plângeri în ceea ce priveşte hărţuirea acestor persoane. Efectiv, am vrut să vă aduc la cunoştinţă aceste alegaţii şi aş dori să obţin unele asigurări în sensul că nici un fel de condamnare sau hărţuire nu se va mai produce în acest domeniu. Acum aş dori să pun o a doua întrebare: dacă cei care au suferit asemenea condamnări au fost eliberaţi, după schimbările introduse în legislaţie?

65

Preşedintele României:

Printre cazurile menţionate de Amnesty lnternational, existau cazuri în care era vorba de violarea unor minori. Dar, există, de asemenea, cazuri în care asemenea practici au fost sursa unor dereglări de ordin social. N~mai pentru aceste cazuri legea prevede pedepse penale. În once caz, cred că pe plan legislativ, Parlamentul va reglementa această situaţie.

Trebuie însă să vă spun deschis că, din punctul de vedere al opiniei publice, în România nu există o simpatie prea mare pen~r_u homosexu~li ~i eentru mişcarea homosexualilor şi că poz1ţ1a lua~ă ?e 81senca, de exemplu, este bine receptată de marea ma;ontate a populaţiei României. Noi suntem împotrivă ca aceste probleme să fie reglate prin măsuri administrative. Cred c~ sun'. mai ales probleme care pot fi abordate prin măsuri educative şi, poate, şi medicale.

întreabă dacă acest principiu este democratic. Se discută asupra acestor chestiuni, dar sunt doar opinii particulare; nu sunt poziţii oficiale, nici ale Parlamentului, nici ale Guvernului, nici ale instanţelor oficiale ale statului. Ştiu că şi în alte ţări există astfel de discuţii, dacă, în contextul organizării democratice, este posibil să existe partide politice bazate pe principii etnice. Este o chestiune deschisă discuţiei generale. Preşedintele Adunării Parlamentare, MIGUEL ANGEL MARTINEZ: Vă mulţumesc. Domnul Atkinson, din Marea

Britanie, vă rog. DAVID ATKINSON (Marea Britanie - Grupul democraţilor europeni): Domnule preşedinte, când v-am întâlnit, în iunie anul

d1verselorp~rsoane sau grupuri. Sunt, desigur, unele opinii care au f~st expr~'Ţlate ch!ar public, în ceea ce priveşte existenţa unor partide politice etmce, bazate pe principiul etnic, şi care se

trecut, acum un an şi jumătate, în legătură cu aderarea României, vorbeam despre patrimoniul bisericilor catolice unite, care a fost confiscat. Această problemă nu este nici acum rezolvată şi constatăm, de altfel, o recrudescenţă a intoleranţei Bisericii Ortodoxe Române faţă de celelalte religii. Aş vrea să ştiu ce înţelegeţi să faceţi pentru respectarea angajamente/or pe care le-aţi luat în privinţa libertăţii de expresie religioasă şi a restituirii bunurilor care au fost confiscate bisericilor unite. Preşedintele României: Cred că, în ceea ce priveşte libertatea de expresie şi libertatea religioasă, lucrurile sunt clare. Toate acestea au fost înscrise în Constituţie şi acţiunea noastră politică, în mod concret, garantează tuturor bisericilor libertatea de expresie. Există un dialog permanent cu toate bisericile. Avem un secretariat al Cultelor, însărcinat cu problemele religioase, secretariat care întreţine un dialog sistematic cu toate bisericile şi, în cooperare cu acest secretariat, s-a elaborat noua lege a Cultelor. Există o bună cooperare, deci, între biserici şi stat. În ceea ce priveşte chestiunea bunurilor confiscate ale bisericilor unite, aceasta are o dimensiune istorică. Ambele biserici au aceeaşi rădăcină. Ele s-au separat în secolul XVII. Au fost unele măsuri în 1946, când Biserica Unită a fost interzisă şi, în acel context, bunurile sale au fost confiscate şi transferate în proprietatea Bisericii Ortodoxe. Ambele biserici, unită şi

66

67

Preşedintele Adunării Parlamentare, MIGUEL ANGEL M~RTINE~: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnul Grau, dm Spama, pune următoarea întrebare. Domnul Grau. PERE GRA_,U Y BULDU (Spania - Grupul Partidului Popular ~uropean): Va mulţumesc. Domnule preşedinte, singura mea

mtrebare pentru dumneavoastră este următoarea: există un partid care se numeşte Uniunea Democratică a Maghiari/or. Se pare _că unele partide din ţara dumneavoastră doresc 1nt~~z1cere~ ei. _Q_r,. aţi ~ubscri~ la ~ezoluţia Consiliului Europei pn~md m_mont~ţi(e, 1mpotn~a mtoleranţei, xenofobiei şi ras~smulw. Puteţi sa ne spuneţi, domnule preşedinte, ce politică ~eţ1 a~opta pent~u a imp_~ed!ca aceste partide să acţioneze 1mpotnva a_~e~te~ rezo!uţu şi pentru a influenţa mentalitatea aces~or pol1t1c!em_r:-tea". Domnule preşedinte, această problemă natonala ~ste importantă. Mulţi observatori au constata.t ca, o data cu prăbuşirea imperiului sovietic, s-au format alianţe roşu-negre şi că pierderea „religiei comuniste" a făcut ca multe persoane să se convertească la religia naţională. Pe de altă parte, standardizarea culturală care se fac~ ~a nivelul planetei duce, in mod paradoxal - dar nu este decat m apari:ir,fă un paradox - la crispări de identita~e (~cc~n~uare~ naţionalismului). Şi-apoi, francezii sunt me:e'! mclm~ţ, sa vada. naţionalismul celorlalţi, aceasta este o m,c~ P_O~nta. Cel '!1a! bun mod de a pune problema naţională, astaz,, mtr-o mameca modernă, domnule preşedinte, nu este cel de . a produce m colaborare programe de televiziune, filme, bunun ~~lt~rale ~~r~ să permită în acelaşi timp restituirea propne, 1dent1taţ1, înscriindu-se şi pe piaţa internaţională? La ~ive! european, orice protecţie poate fi utilă, la un moment dat, msa acest luc~u nu este suficient, este iluzoriu ţinând cont de tehnologia modernă. Esenţialul este să producem acest~ pr?grame. ~u cumva ar trebui acordată prioritate coproducţnlor m domennle cinematografiei, muzical, al programe/or de televiziune, atât la nivel european, in sensul larg al cuvântului, cât şi la nivelul cooperării francofone internaţionale? ION tLIESCU : Dumneavoastră vizaţi două aspecte: aspectele de principiu În ceea ce priveşte problema naţională şi P_:Oblema practică a cooperării pentru dezvoltarea ac.estor relaţu p~ plan bilateral şi pe plan european, în general. ln ceea ce pnveşte cea de-a doua problemă, sunt întru totul de acord; n-aş vrea să intru în detalii. Avem aceeaşi atitudine deschisă faţă de această cooperare.

200

201

să vă spun că am avut o seară fericită, pe lângă onoarea pe care domnul Thierry de Montbrial mi-a făcut-o invitându-mă, fapt pentru care Îi mulţumesc foarte mult. Cred, de altfel, că trebuie să-l felicităm pe domnul Thierry de Montbrial pentru această iniţiativă,

În ceea ce priveşte prima problemă, cred că suntem în faţa unui fenomen care reflectă diferitele evoluţii istorice pe continent. Sentimentul naţional a fost caracteristica secolului trecut. Secolul al XIX-iea a fost secolul luptelor naţionale, al emancipării naţionale, al apariţiei statelor naţionale, iar după sfârşitul primului război mondial, o dată cu prăbuşirea unor imperii, cu afirmarea ideii autodeterminării, cu apariţia statelor naţionale pe continent, s-a încheiat o întreagă evoluţie, începută cu Revoluţia franceză. Există, însă, zone în care această evoluţie a fost întreruptă, mai ales în fostul imperiu rus, care a devenit imperiul sovietic. Reacţia împotriva imperiului şi a sistemului sovietic a avut şi o componentă naţională şi naţionalistă. Deci, trebuie luată în seamă această realitate obiectivă care există şi trebuie să vedem cum poate fi abordată în modul cel mai adecvat. Există abordări destul de diferite pe continent. Să luăm exemplul francez: este un exemplu care nu poate fi utilizat de ceilalţi. Pentru dumneavoastră nu există nc!Jiunea de_ naţionalitate. Aveţi o singură noţiune: cetăţenia. ln Franţa ş, chiar în alte ţări se foloseşte noţiunea de naţionalitate cu sensu! de cetăţenie. Dacă în România s-ar scrie în documente ca Gyorfi Geza este cetăţean român de naţionalitate română, acest lucru ar determina o reacţie explozivă. de genul: ,,naţionaliştii români vor să-i asimileze pe maghiarii ~in_ România!". La noi, naţionalitatea şi cetăţenia sunt două noţ,um distincte: există cetăţeni români de diferite naţionalităţi. Câte naţionalităţi aveţi dumneavoastră în Franţa? Nici nu vă ~-uneţi această problemă. Dacă am fi obligaţi să ne aliniem ~u t?ţ" ~n_or criterii unice şi dacă principiul european ar f, prmc,pwl recunoaşterii naţionalităţii cetăţenilor'. di!icultatea n-a! fi p~ntru România, ci pentru Franţa! Ar trebui sa recunoasca naţiona­ litatea distinctă a unor cetăţeni francezi, a arabilor, a tuturor africanilor, a corsicanilor, a bretonilor, a nu mai ştiu cui! Aşa încât sunt de părere că trebu~e _analizată a_ceast~ problemă şi demarată o discuţie teoretica pe aceasta tema, pentru a vedea care este tendinţa generală din acest punct de

vedere. care este abordarea cea ma, potrivita. Cred câ vor exista nenumărate situaţii; cred că diversitatea şi umtatea în diversitate constituie singura abordare viabilă pentru Europa. şi nu forţarea celorlalţi de a se alinia la o experienţă anume. Vedeţi cum abordează ungurii această problemă a naţionalităţii: nu de naţionalităţi, nu de minorităţi naţionale în general, ci de minoritatea maghiară vorbesc ei, ca fiind problema politică majoră a stabilităţii europene! De ce această particularizare? Toate ţările europene au minorităţi naţionale pe teritoriul lor şi conaţionali pe teritoriul altor state. Ungaria nu este o excepţie. Veţi găsi în România şcoli pentru maghiari, nu doar cu învăţarea limbii materne, ci cu predarea tuturor disciplinelor în limba lor maternă! Acest lucru nu există în Ungaria. Şi, totuşi, Ungaria este gata să ne dea nouă lecţii despre cum să ne purtăm cu minoritatea maghiară, însă nu face acelaşi lucru pentru minorităţile existente în Ungaria! Asta pentru a discuta în mod deschis. În Ungaria după primul război mondial- în statistici- erau 200.000 de români; după cel de-al doilea război mondial, în '46 - 160.000; acum se vorbeşte de 10-20 de mii de români. Deci procesul de asimilare a fost real în Ungaria, ceea ce nu este cazul în România! Aceeaşi situaţie este valabilă şi în cazul austriecilor, al germanilor, croaţilor, slovacilor şi al altor minorităţi naţionale din Ungaria. Ei nu au nici o şcoală pentru minorităţi în limbile lor materne. Pentru români, în Ungaria, există o singură şcoală, la Gyula. În ce sens pentru români? În sensul că se predă limba română ca o limbă străină; toate celelalte discipline se studiază în limba maghiară. Probabil că, din punct de vedere praftic, este corectă această atitudine, în favoarea integrării acestora în societatea ungară. Dar, în acelaşi timp, se emite pretenţia ca maghiarii care trăiesc în alte state să fie autonomi din toate punctele de vedere. Chiar şi cu domnul Jezsenszky am discutat deschis despre aceste probleme, întrucât e~{stă două chestiuni de principiu care ne separă: 1. Pretenţia lor de a dirija activitatea organizaţiilor minorităţilor maghiare din alte ţăn. l-am spus domnului Jezsenszky că aceasta aminteşte de folosirea de către Hitler a minorităţilor

202

203

germane din celelalte ţări, ca o coloană a V-a, vizând anexarea teritoriilor În care aceştia trăiau, dar că nu cred că Ungaria ÎŞi propune o asemenea politică expansionistă; după cum nu e normal să Încurajeze activităţi ale minorităţilor maghiare care dăunează relaţiilor Între state vecine; 2. Susţinerea ideii de autonomie etnica-teritorială. Ce Înseamnă aceasta? Este o concepţie separatistă, naţionalistă. Este vorba de segregaţie, de bantustanizare. Avem, În România, doar două judeţe În care maghiarii sunt majoritari. Acestea se află În centrul ţării, nu la frontieră -judeţele Harghita şi Covasna. Ce ar msemna o autonomie etnica-teritorială, În care maghiarii ar face legile? Acolo sunt şi români şi alte naţionalităţi. Deci, ar exista două bantustane în centrul ţării, maghiare, În cadrul cărora vor exista microbantustane ale românilor, ale germanilor, ale ţiganilor, ale altora. Este aceasta o concepţie mndernă. europeană? Problemele minorităţii fac obiectul discuţiilor dintre experţi care negociază Tratatul dintre Ungaria şi România. Acestea sunt probleme care intră În discuţie. Sunt de acord, din acest punct de vedere, că problema minorităţilor este complexă şi că trebuie luate În consideraţie situaţiile diferite, bazate pe tradiţie, pe condiţiile concrete, obiective, istorice, politice, economice, sociale, culturale ş.a.m.d. THIERRY DE MONTBRIAL: Domnule preşedinte, cred că e momentul să tragem concluziile, pentru că nu vom mai putea continua mult timp să aprofundăm această temă. Cred că este de dorit să ne oprim acum. Cred că ultima Întrebare şi răspunsul pe care /-aţi dat a venit la momentul oportun, deoarece problemele pe care tocmai le-aţi dezbătut se numără printre cele care vor determina viitorul Europei. Cred că sunt şi alte probleme importante care se pun în alte regiuni ale Europei cum să stabilim democraţia respectând realităţile naţionale, etnice etc. În alte zone ale lumii, aceste probleme se rezolvă pe cale autoritară; mă gândesc În special la o anumită parte a Asiei. Ceea ce dorim să facem În Europa este să ne străduim să găsim soluţii care să fie democratice, să corespundă criteriilor 204

esenţiale ale democraţiei. Aceasta Înse~mnă o '!1~ncă îndelungată; ceea ce aţi spus raportându-va la Romania s~ încadrează, în cele din urmă, mi se pare, În problemele de baza ale Europei pe care noi vrem să o construim. Deci, cred că este bine să încheiem discuţiile pe această temă. Aş dori să vă mulţumesc, Încă o dată, ~ă aţi accep~at cu a~âta graţie şi eleganţă dublul exerciţiu al foarte ~nt~resante, co~f~rmţe pe care aţi susţinut-o în această SE:_ar~ ş, al ac~stw ~meu~ Pentru a doua oară avem plăcerea sa va vedem ş, speram ca va exista şi o a treia ocazie, într-un timp finit, cum se spune În matematică; sper, de asemenea, că veţi fi tot preşedinte. Dacă în România nu ar fi o adevărată democraţie, aş spune că este de fa sine înţeles că veţi fi preşedinte de fiecar~ dată c~nd ~eF veni aici; pentru că în România este democraţie, trebwe sa f1ţ1 reales. Însă, în orice caz, aţi pornit bine, domnule preşedinte. Deci, vă mulţumesc şi vă doresc un sfârşit fericit al călă~o:i~i dumneavoastră în Franţa şi, încă o dată, vă mulţumesc ş, nd,c paharul în sănătatea dumneavoastră şi a României,_u:ându-v~ ca poporul român să găsească cât mai repede pos,b// o ~o~ma de dezvoltare economică, care să vă ofere în ace/aş, timp condiţiile materiale fără de care democraţia n-ar fi decât o vorbă deşartă.

tON ILIESCU: Vă mulţumesc şi eu, domnule Montbrial, pentru iniţiativa şi pentru amabilitatea dumneavoastră. Aş _dori, de asemenea, să mulţumesc tuturor celor prezenţi pentru sentimentele de prietenie şi aş dori să termin ridicând paharul pentru prietenia franco-română!

205

DECLARATIE - la întoarcerea de i'a Paris . A fost unprogram maraton, care a cuprins trei momente importante. ln primul rând, sesiunea parlamentară, obiectivul ~e b_ază al deplasării la Paris, care, după câte ştiu, s-a transmis ,n direct. Expunerea noastră a fost bine receptată de membrii Parl~me~tului Uniunii Europei Occidentale şi întrebările au expnmat interesul pentru poziţiile României în problemele mari ale politicii europene. În al doilea rând, vizita la Paris a prilejuit câteva întâlniri politice importante: cu preşedintele Mitterrand, cu preşedintele Camerei Deputaţilor, dl. Philippe Seguin, şi cu primarul Parisului, dl. Jacques Chirac, candidat la preşedinţia Franţei, ca şi o serie de alte întâlniri, inclusiv cu doi oameni de afaceri foarte importanţi ai grupului Matra şi Dassault. De asemenea, în cursul după-amiezei de ieri, am prezentat o expunere, o viziune românească asupra Europei la Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale, expunere urmărită de un r:ublic numeros. A fost o sală arhiplină şi cu personalităţi importante ale vieţii politice şi ale analiştilor politici din Franţa, printre alţii, dl.Fran9ois Feyjoque, cunoscut analist al acestei zone europene, profesorul Maurice Duverger, dl. Ionel Stoleriu, de origine română, şi alte personalităţi. Iar seara am participat la un dineu-dezbatere, organizat de acelaşi institut, într-un cadru, de astă dată restrâns, cum se obişnuieşte în acest institut, dar cu o participare de vreo 50 de personalităţi, o dezbatere de trei ore: întrebări şi răspunsuri pe probleme mari. În toate aceste întâlniri s-a manifestat interes în legătură cu problematica evoluţiei societăţii româneşti, bilanţul celor cinci ani de evoluţie a vieţii noastre politice, sociale, starea reformei economice şi programul de privatizare, poziţiile României în legătură cu marile probleme ale Europei: procesele de integrare, de integrare economică, problemele securităţii pe continent, conflictul iugoslav şi aceste zile fierbinţi din Bosnia, relaţiile cu vecinii.

206

De asemenea, am avut prilejul şi ne-am întâlnit cu reprezentanţii diasporei române. Aseară am avut o întâlnire la ambasadă cu peste o sută de români de la Paris, am vizitat Biserica Ortodoxă şi comitetul parohial, care a fost prezent la această întâlnire, a considerat deosebit de important acest moment. Este, după aprecierea dânşilor, după 50 de ani, prima vizită a unui şef de stat român la Biserica Română, care reprezintă o colectivitate activă şi un punct de unire a românilor din Paris şi din Franţa. Deci, precum vedeţi, trei componente mari ale acestui program care s-a bucurat de un larg interes şi de o reflectare mediatică foarte activă.

207

În condiţiile de tensiune sporită din ultimele zile din Bosnia-Herţegovina , ni se pare cu atât mai necesar să dovedim maximă responsabilitate politică şi să evităm

CU BUNĂ-CREDINTĂ , SI , SPIRIT CONSTRUCTIV - alocutitme la Reuniunea la nivel înalt a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa Budapesta, 5 decembrie 1994

Domnule Preşedinte, Permiteţi-mi să exprim satisfacţia pe care o încercăm participând la această importantă manifestare pe care o reprezintă cea de a patra Reuniune la nivel înalt a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Aş dori să mulţumesc organizatorilor şi gazdelor ungare pentru excelentele condiţii oferite reuniunii noastre. Domnule Preşedinte, Evoluţiile politice în acea parte a Europei în care România este aşezată continuă să fie neliniştitoare, iar conflictele din această arie, cu precădere acelea în derulare în spaţiul fostei Iugoslavii, constituie o preocupare pentru forţele politice responsabile din ţara noastră. Aşa cum am afirmat, în mod constant, încă de la începutul crizei din fosta Iugoslavie, avem convingerea că nu există o "soluţie militară" a acestui conflict şi că obligaţia noastră este de a facilita comunicarea şi înţelegerea între părţile în conflict, la masa negocierilor, de a încuraja orice acţiune care ar deschide calea spre o soluţie paşnică. 208

orice acţiuni pripite sau emoţionale care ar putea duce la escaladarea conflictului militar. Ca ţară aflată în imediata vecinătate, România nu va precupeţi nici un efort pentru o soluţionare paşnică urgentă.

În susţinerea acestei poziţii, noi suntem motivaţi şi de pierderile considerabile şi dificultăţile provocate de măsurile de embargou, ca şi de criza iugoslavă în ansamblul ei. România are, drept urmare, un interes direct în a se ajunge cât mai grabnic la instaurarea păcii şi revenirea la normalitate în spaţiul ex-iugoslav şi va sprijini acţiunile CSCE vizând soluţionarea conflictului. Suntem, de asemenea, gata să participăm , cu posibilităţile noastre, la opera de reconstrucţie, atât de necesară tuturor entităţilor statale post-iugoslave, după încetarea războiului. pomnule Preşedinte, ln acelaşi timp, România continu ă să fie îngrijorată de faptul că, deşi au trecut patru ani de la izbucnirea crizei în Transnistria, în partea de est a Republicii Moldova, tensiunile în zonă persistă, atât la nivelul securităţi i, cât şi al respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Rezolvarea politică a conflictului din zonă şi consolidarea statului de drept, a independenţei şi suveranităţii tânărului stat Republica Moldova, vor putea cunoaşte un sens __realmente pozitiv, eficient, numai în condiţiile retragem trupelor străine aflate încă pe teritoriul acestui stat. ln acest sens, alături de celelalte state participante la CSCE, salutăm semnarea, la 21 octombrie 1994, a 209

acordului dintre Federaţia Rusă şi Republica Moldova privind retragerea Armatei a 14-a de pe teritoriul acestui stat. Ne exprimăm speranţa că această retragere ordonată, totală şi necondiţionată, în decurs de trei ani, a Armatei a 14-a şi a armamentului pe care îl deţine, se va desfăşura în condiţii normale, sub supravegherea comunităţii internaţionale.

Oferind sprijinul necesar Republicii Moldova, în vederea consolidării independenţei şi suveranităţii sale, în asigurarea accesului său la valorile europene şi integrării sale în structurile democratice ale continentului, CSCE va putea contribui şi ea, în mod substanţial, la securitatea unei zone greu încercate de tensiuni şi conflicte. Domnule Preşedinte, România apreciază rolul pozitiv al CSCE în eforturile pentru consolidarea stabilităţii şi securităţii în Europa, pentru promovarea şi respectarea valorilor comune ale democraţiei şi statului de drept, ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Constatăm cu satisfacţie afirmarea unei noi vocaţii, aceea de diplomaţi e preventivă a CSCE, nu fără a observa cu oarecare regret o anumită diminuare a atenţiei şi importanţei acordate cooperării economice şi culturale, precum şi dezvoltării contactelor umane. Or, ţările aflate în tranziţie, cum este şi România, simt nevoia unei cooperări mai intense şi a unui tratament de partener egal, pentru depăşirea diviziunilor, a barierelor şi obstacolelor care mai există în calea integrării lor în structurile unei Europe unite. Pentru România, aşezată la răscrucea marilor axe geostrategice ale continentului, această problemă este de interes vital. 210

Tocmai de aceea, orientarea centrală a strategiei politicii externe româneşti este integrarea deplină în structurile politice, economice şi de securitate ale Europei democratice. Această opţiune fundamentală este ireversibilă, ea fiind o decizie adoptată încă din prima zi a R evoluţiei române din decembrie 1989 şi este sprijinită, acum ca şi atunci , de toate forţele politice ale ţării. Constatăm

cu satisfacţie dezvoltarea rapid ă a relanoastre cu Uniunea Europeană, cu Uniunea Europei Occidentale şi cu NATO. Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană va intra în vigoare în viitorul apropiat. Uniunea Europei Occidentale este deja o prezenţă concretă în România, prin misiunea comună demonitorizare a aplicării embargoului pe Dunăre, decis de Consiliul de Securitate al ONU. Dorim să dezvoltăm pe multiple planuri - politic, militar, parlamentar, ştiinţific raporturi le noastre cu UEO. Preocupaţi de necesitatea garantării eficiente a securităţii noastre, doresc să reafirm, şi cu acest prilej, voinţa fermă a României de a fi admisă în NATO, cu asumarea deplină a obligaţiilor ce ne revin. Înţelegem să fim nu numai "consumatori de securitate" ci şi "producători de securitate", aducând contribuţia noastră la pacea, stabilitatea şi dezvoltarea democratică a zonei în care ne aflăm şi a Europei în ansamblu. Preocupările de securitate ale României sunt completate şi de un ansamblu de măsuri, care se desfă­ şoară pe două planuri. În primul rând, cultivarea bunelor relaţii cu ţările vecine. România duce o politică de bună vecinătate şi amplă cooperare cu vecinii săi. Dorim să ajungem, cât mai curând, la o normalizare completă a ţiilor

211

:e:laţiil?r cu toţi vecinii şi cu statele din regiune, prin

rnchererea de tratate politice bilaterale, conform principiilor dreptului internaţional. Aflându-ne aici, la Budapesta, doresc să reafirm dorinţa sinceră a României de a încheia un asemenea tratat şi cu Ungaria. O reconciliere istorică între România şi„Ungaria a_~ avea o mare importanţă nu numai pentru ~11torul ~elaţ11lor noastre bilaterale, dar ar reprezenta ş,_ o contnbuţ1e substanţială la pacea şi stabilitatea Europei Centrale, a continentului în ansamblu. România a salutat iniţiativa Uniunii Europene privind Pactul de Stabilitate şi participăm , animaţi de bună­ credinţă şi spirit constructiv, la realizarea obiectivelor acestei propuneri. Un alt plan al preocupărilor de securitate este la nivel subregional, cu un important rol în dezvoltarea noasţră economică, în drumul spre integrarea europeană. ln acest context, România este interesată să participe a?tiv la proiectele de cooperare din Europa Centrală, din Bazinul Dunării şi în zona Mării Negre. Aceste proiecte nu sunt şi nici nu pot deveni soluţii alternative la integrarea europeană. Dimpotrivă, ele pot contribui în mod practic la stabilitatea şi dezvoltarea zonei noastre geografice, ceea ce, în ultimă instanţă, este o condiţie a integrării europene. În acelaşi sens, sperăm ca, după soluţionarea conflictului din fosta Iugoslavie, să dăm un sens european şi cooperării multilaterale balcanice. Domnule Preşedinte, Pentru a juca rolul ce îi revine în noua arhitectură europeană, CSCE trebuie să-şi adapteze acţiunea la nevoile secolului XXI, păstrând normele şi principiile de bază care i-au conferit o identitate proprie, credibilitate 212

şi, mai ales, caracter democratic, prin asigurarea participării egale a tuturor statelor la luarea deciziilor. Conştienţi de rolul şi responsabilitatea marilor puteri

în sistemul internaţional actual, considerăm, în acelaşi timp, că egalitatea suverană a statelor trebuie să rămână, în continuare, piatra de temelie a edificiului CSCE, care şi-a dovedit de-a lungul anilor deplina sa viabilitate. Declaraţia pe care o adoptăm împreună la acest Forum - "Către un parteneriat real, într-o nouă eră" - are pentru noi o profundă semnificaţie politică, dar şi una emoţional ă, pentru că parteneriatul deschide un orizont optimist de aşteptări şi speranţe, de căutări şi acţiune pentru ceea ce dorim cu toţii: o Europă paşnică şi stabilă. România este animată de dorinţa fermă de a se afirma ca un partener activ la construirea acestui edificiu european.

DECLARAŢIE - la întoarcerea de la Reuniunea CSCE de la Budapesta Aş dori să punctez câteva concluzii care se desprind din

reuniunea şi întâlnirile pe care le-am avut la Budapesta. În primul rând, în ceea ce priveşte Reuniunea CSCE, eu cred că a fost unul dintre momentele politice majore ale acestui sfârşit de an. Aşa cum bine sublinia preşedintele Mitterand, faţă de întâlnirea de la Paris, unde s-au reunit şefi de stat şi de guvern din 36 de state europene, astăzi au participat 53 de reprezentanţi de stat din Europa, din SUA, Canada şi cele cinci republici asiatice din fosta URSS. Deci, în primul rând, conferinţa a marcat această schimbare a arhitecturii politice a continentului nostru. În acelaşi timp, 213

obiectivul fundamental al conferinţei a fost de a defini mai precis locul, rolul şi funcţiile acestui organism, în contextul organismelor europene care îşi desfăşoară în paralel activitatea, pentru eliminarea suprapunerilor, a paralelismelor. În primul rând, chestiunea principală a acestui organism este caracterul său de universalitate. Toate statele europene participă la activitatea acestui forum şi aceasta este principala sa virtute, principala sa valoare. De asemenea, s-a încercat să se definească mai exact modalităţile în care acest organism, acest forum poate să concure la realizarea celor două obiective care definesc chiar denumirea sa, deci asigurarea securităţii egale pe continent în contextul nou al schimbărilor de esenţă care s-au produs pe continent şi în lume, în general. Am trecut de la o lume bipolară - a contrapunerii a două blocuri dominate de două superputeri - la o lume în care relaţiile internaţionale se bazează pe relaţii democratice, de egalitate, de parteneriat între toate statele, indiferent de mărimea şi puterea lor. Acest spirit trebuie să domine viitoarea structură şi relaţiile între state, pe continent şi în lume. Şi, în acest context, în aceste condiţii modificate, trebuie să găsim şi calea de asigurare a securităţii egale pentru toate statele continentului. Nu intru în detaliile disputelor care, în mod firesc, sunt generate de abordarea unei asemenea tematici. În al doilea rând, acest organism îşi propune să fie un factor stimulator pentru extinderea cooperării, a cooperării pozitive, constructive, între toate statele europene, alături de alte organisme - cum ar fi UE - care au ca funcţie de bază dezvoltarea cooperării economice pe continentul european. Cred că, din acest punct de vedere, reuniunea, cu bogăţia de idei pe care a îmbrăcat-o, constituie, aşa cum spuneam de la înc(!put, un moment politic important. ln acelaşi timp, asemenea reuniuni facilitează contacte bilaterale multiple. Într-o perioadă restrânsă, condensată, au loc numeroase astfel de întâlniri şi delegaţia română a folosit prilejul pentru a avea asemenea contacte cu reprezentanţii altor state. Practic, aproape cu toate statele reprezentate am avut contacte mai prelungite sau mai condensate. În primul 214

rând cu toate ţările vecine, inclusiv cu ţările din zona M~rii Neg~e. cu care am avut o consulta~e ~rivi~d ~erspe~t,_va organizării, în anul viitor, a unei noi reumum _la nivel ,naft a ţanlor din zona Mării Negre, la trei ani de la Reuniunea de !a l~tan?ul, pentru a face un bilanţ asupra evoluţiilor din aceşti tr~1 am de zile şi a stabili modalităţile de conlucrare pe~tru st1":~lar~~ dezvoltării cooperării în această zonă, o zona semnificativa pentru spaţiul acesta în plină trans~ormare _şi ca_~ cale de promovare a integrării tuturor ţărilor din acesta zona m context general-european. De asemenea, cred că un moment important l-a reprezentat întâlnirea cu şeful guvernului şi cu şeful statului maghiar; ~u dl. Gyula Horn, încă din prima seară, dumin'.că:seara, c~ d!.Go~cz, în cursul dimineţii de astăzi. Am apreciat ,mpreuna, '.n pnmu! rând, rolul pozitiv al întâlnirii la acest nivel, pentru pnma ~ara după evenimentele din decembrie - nu e v~r~a nu':!a1 de Revoluţia română-, care au schimbat fizionomia int~eg!' z?ne. Noi am considerat nefiresc faptul că nu ne-am mtalnit pe parcursul celor cinci ani de zile. Trăim într-o perioad~ câ~~ diplomaţia la nivel înalt este unul dintre fact?rii foarte dinam'.c1 ai contactelor politice, ai vieţii politice internaţionale. Am apreciat pozitiv faptul că ne-am putut întâlni; am avut discuţii, ere? eu, deschise, amicale, neocolind nici un fel de probleme delicate, inclusiv tematica negocierilor pentru elaborarea tratatului de bază. Deci, am apreciat împreună că ceea ce constituie interes comun este dominant în relaţiile dintre ţările noastre şi că acest lucru trebuie să domine relaţiile, preocupările şi conţinutul dialogurilor româno-maghiare. Probleme în dispută vor exista întotdeauna. Important este să punem înainte ceea ce ne uneşte; pentru că parcurgem împreună, pe plan intern_,_ o perioadă dificilă, suntem interesaţi şi în dezvoltarea relaţ11/or bilaterale, suntem interesaţi să conlucrăm în procesul de integrare a ţărilor noastre în context european. Eu zic că, din acest punct de vedere, întrevederile au fost pozitive, într-un ton constructiv şi amical, de respect reciproc şi, ca atare, apreciate de ambele părţi. 215

ROMÂNIA ÎSI , ASUMĂ PARTEA SA DE RESPONSABILITATE PENTRU EDIFICAREA NOII ARHITECTURI EUROPENE - alocutiune la Reuniunea la nivel înalt 'a Consiliului Europei Essen, 1Odecembrie 1994 Mulţumim Preşedinţiei Uniunii Europene pentru iniţiativa de a organiza această primă reuniune la cel

mai înalt nivel, în cadrul dialogului structurat deja, stabilit între ţările asociate Uniunii Europene. Organizarea acestei întâlniri, imediat după adoptarea "Strategiei de pregătire pentru adeziune a ţărilor din Europa Centrală şi Orientală", marchează o nouă etapă în relaţiile noastre, aceea a acţiunilor concrete vizând integrarea deplină a statelor asociate din Europa Centrală în structurile Uniunii Europene. Apreciem faptul că atât Comisia Europeană cât şi Preşedinţia au cerut părerea ţărilor membre asupra Strategiei, încă înainte de adoptarea deciziei finale de către Consiliul European. Aceasta constituie o dovadă elocventă a angajamentului Uniunii Europene de a dezvolta cooperarea cu ţările asociate, pe baza unui parteneriat autentic, pe care l-am putea numi "Parteneriat pentru Aderare". Deschiderea acestei noi etape coincide în mod fericit 216

cu aprnpiata intrare în vigoare a Acor~ului de asociere a României la Uniunea Europeana, toate statele membre încheind şi notificând ratificarea. România contează pe sprijinul Preşedinţiei, al celorl~lt.e ~tat~ membre ale Comisiei Europene, pentru ca dec1z1a finala de constatare a ratificării să fie adoptată de Consiliul Afacerilor Generale la reuniunea sa din 19 decembrie

1994. România

. reafirmă

opţiunea

w

sa strategica fundamentală de integrare deplină şi rapidă la Uniunea Europeană, centrul de gravitaţie al constr~cţiei europene. Aceasta nu este opţiunea doa~ a un~1 ~orţe politice sau numai a guvernului actual, c1 exprima un consens naţional. Suntem conştienţi că aderarea, respectiv, integrarea în Uniunea Europeană, constituie un proces care nu implică numai beneficii, ci şi obligaţii. ln acelaşi :imp, trebuie recunoscut că acest proces este benefic nu numai ţărilor cu vocaţia de a adera, ci cons:itui~, î~ acelaşi timp, o contribuţie la întărirea .rolului ~n~un11 Europene, a rolului acesteia în economia m?nd~ala. . Integrarea europeană nu este un scop 1~ .sine, c~ modalitatea cea mai fertilă de a asigura stabilitatea ş1 securitatea pe continent. Noi acordăm o mare importanţă principiului "şanselor egale" pentru toate statele asociate, în ceea ce priveşte perspectivele lor de aderare la Uniun~. A..face.î~c.ă de pe acum estimări privind costurile adez1un11 unei ţan sa~ a alteia ar fi prematur şi , în acelaşi timp, inoportun ş1 contraproductiv. Apreciem cu atât mai mult abordarea nondiscriminatorie a Uniunii Europene în relaţiile sale cu ţările asociate şi asigurările că această abordare va fi 217

continuată. Poziţia exprimată

în Strategie, vizând alinierea calendarului liberalizării pentru toate cele şase state asociate, ni se pare elocventă din acest punct de vedere. Având în vedere intrarea în vigoare a Acordului European de Asociere şi în continuarea măsurilor deja întreprinse, România se află într-o fază de elaborare a unei strategii unitare de aderare la Uniunea Europeană. Sunt avute în vedere responsabilităţi concrete şi termene precise pentru toţi factorii implicaţi în acest proces. Un element de primă importanţă al acestei strategii naţionale este acela al armonizării legislative. Avem, de asemenea, în vedere prezentarea, la momentul oportun, a cererii de aderare a României la Uniunea Europeană. Eforturile naţionale în direcţia integrării - esenţiale, de altfel - au nevoie şi de sprijinul ţărilor comunitare. Noi apreciem sprijinul dat de Uniunea Europeană şi ţările membre, atât în cadrul programelor PHARE şi ale Grupului celor 24, precum şi pe cale bilaterală. Suntem, în acelaşi timp, încurajaţi de măsurile prevăzute de Strategie, cum ar fi: - creşterea contribuţiei programului PHARE la promovarea şi sprijinirea investiţiilor străine în ţările asociate; - asistenţa pentru armonizarea l egis lativă; -includerea ţărilor asociate în marile reţele europene de infrastructură, dezvoltând infrastructurile transeurope ne în domeniul transportului, energ iei, telecomunicaţiilor şi informaticii, precum şi pe magistrala transeuropeană Dunăre-Main-Rhin;

-deschiderea unor noi programe comunitare de asistenţă . 218

Se simte, de asemenea, nevoia unor noi instrumente şi mecanisme de sprijin , cum ar fi: creditele comerci~le, garanţiile guvernamental~ pen~ru ace.ste c:ed1te, facilităţi bancare, în general, l1beraltz~r~a ş, ~mello'.area accesului pe piaţa mărfurilor, munc11 ş1 cap1talu~u1. . România apreciază, în mod deosebit, fap!ul ca~~rnunea Europeană încurajează cooperarea regionala intre ţările asociate - factor catalizator î~ pregătirea lor pe~tru aderare. România a semnat deJa un acord de liber schimb cu Cehia şi Slovacia şi are în vedere ne9ocierea unor acorduri similare cu celelalte state asociate. Salutând evoluţiile recente din cadrul ~EFTA, România reiterează interesul său de a deveni parte la această zonă de liber schimb. Apreciem că Uniunea Europeană poate ş~ t.~eAbuie să facă mai mult pentru dezvoltarea cooperam intre ţările asociate, inclusiv prin extinder~a coop~ră'.ii transfrontaliere dintre toate statele asociate, ca ş1 pnn identificarea resurselor suplimentare necesare realizării obiectivelor în materie de cooperare regională ce derivă din Pactul de Stabilitate. Un factor indispensabil pentru realizarea practică a Acordului de asociere, ca şi pentru pregătirea integrării, este dezvoltarea contactelor dintre agenţii economici şi, în general, a contactelor umane. . Din nefericire, reglementările actuale privind regimul vizelor pentru cetăţenii români, care există în maj_ori: tatea statelor membre ale Uniunii Europene, reprezinta un serios obstacol. Aplicarea cu flexibilitate a acestor prevederi constituie o necesitate. Acordurile de readmisie încheiate de România cu anumite state membre oferă, după părerea noastră, garanţiile necesare pentru o asemenea flexibilitate. O asemenea măsură cores219

punde, de altfel, principiului tratamentului similar pentru toate statele asociate, afirmat de Uniunea Europeană. După cum am mai afirmat, ca stat membru asociat şi, într-o perspectivă care sperăm că nu va fi prea îndepărtată, în calitate de stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, România este gata să întreprindă toate măsurile necesare şi să-şi asume partea de responsabilitate, ca şi eforturile economice de rigoare , pentru a contribui la edificarea unei arhitecturi europene mai bune, mai sigure şi orientată mai mult către viitor.

DECLARATIE '

- la întoarcerea din Germania Putem considera participarea la Reuniunea de la Essen şi intâlnirile pe care le-am avut cu acest prilej ca un final grăitor al unui an diplomatic foarte bogat. Aş puncta trei momente semnificative ale acestor zile. În primul rând, Reuniunea de la Consiliul Uniunii Europene cu reprezentanţii celor 6 state asociate, care marchează, pe de o parte, o evoluţie, o acumulare a proceselor care au avut loc in Europa, in ţările din zona in care ne aflăm şi noi, şi aprecierea, pe de altă parte, a schimbărilor produse in structurile politice, în consolidarea proceselor democratice şi a statului de drept, ca şi eforturile şi pror;resele făcute in lansarea tranziţiei spre economia de piaţă. ln al doilea rând, s-a depăşit o anumită reţinere - se cunosc dezbaterile care au avut loc anterior in legătură cu accesul celor 6 ţări- in ceea ce priveşte lărgirea Uniunii Europene, după cum a fost depăşită abordarea discriminatorie a acestor 6 ţări. Cred că este un succes politic şi o deschidere politică importantă din partea Uniunii Europene de a trata într-un mod unitar, egal, toate aceste 6 ţări. Dezbaterea s-a finalizat cu un document important care constituie baza, platforma pentru dezvoltarea unei activităţi 220

bilaterale, intre fiecare ţară in parte şi Uniunea Europeană, pentru a concretiza acest proces de integrare. "Strategia pregătirii individuale a celor 6 ţări pentru integrarea în Uniunea Europeană", cum a fost el denumit, este un document care a fost elaborat in perioada pregătitoare a conferinţei, cu consultarea tuturor celorlalte ţări, cu participarea lor activă. Deci, pe de o parte, reuniunea a marcat acest proces de acumulare a acestor schimbări, iar pe de altă parte, constituie o deschidere pentru o fază care va presupune intr-adevăr muncă de fond; pentru că aceasta inseamnă elaborarea unor documente individuale, deci şi pentru România, a unei strategii naţionale cu măsuri care să vizeze integrarea noastră in perspectivă alinierea legislaţiei naţionale la legislaţia comunitară a Uniunii Europene, programe de politici economice, industriale, agricole, pentru dezvoltarea infrastructurilor, precum şi în domeniul vieţii politice, abordări ale problemelor politice pe continent, ale luptei comune impotriva crimei organizate, a traficului cu droguri şi a altor fenomene antisociale pe plan continental. Deci, constituie un cadru de acţiuni comune care vor fi urmărite de consilii ce se vor crea cu fiecare ţară in parte, cu reuniuni anuale, la nivel inalt, care să urmărească evoluţia acestor programe, de comitete interguvernamentale care să se intâlnească mai frecvent şi să abordeze problemele concrete, de comisii pe domenii de activitate. Conferinţa a marcat, aşadar, un cadru de acţiuni concrete, practice şi asta va presupune din partea tuturor forurilor noastre - şi Guvern, şi Parlament, şi alte instituţii economice - participarea la munca concretă de creare şi de valorificare a acestui cadru privind perspectiva integrării ţării noastre in Uniunea Europeană. În al doilea rând, aş marca momentul relaţiilor bilaterale, care consemnează o consolidare a unei evoluţii in relaţiile dintre cele două ţări. Inclusiv invitarea României este contribuţia substanţială a Germaniei, care a avut preşedinţia in această perioadă, şi care a ţinut să incheie această preşedinţie la Uniunea Europeană cu acest moment politic. Noi am apreciat poziţia deschisă a Germaniei faţă de România in acest context. Oe asemenea, preşedintele Herzog a ţinut să sublinieze că, folosind prezenţa 221

mea pe teritoriul german, a dorit să avem o întâlnire ca un semnal politic al interesului conducerii politice a Germaniei pentru a consolida şi dezvolta relaţiile bilaterale care, pe linie economică, cunosc un progres continuu, Germania fiind principalul nostru partener comercial; în anul acesta, creşterea schimburilor bilaterale atinge nivelul cel mai înalt, de dinainte de revoluţie, dintre ţările noastre. De asemenea, întâlnirile cu oamenii de afaceri au marcat acest interes şi întâlnirea de aseară, de la ambasada noastră de la Bonn, cu un număr mare de reprezentanţi ai unor firme puternice, industriale şi cu reprezentanţii sistemului bancar german. Oe asemenea, am avut o întâlnire cu firma Krupp, ieri, şi la firma Siemens, astăzi, la Berlin. În toate aceste întâlniri am marcat, pe de o parte, experienţa acumulată şi, pe de altă parte, dorinţa clară, deschisă a acestor companii de a-şi lărgi prezenţa pe piaţa noastră, de a-şi lărgi cooperarea cu unităţile noastre economice, de a participa la acţiunile noastre de jointventure, de a susţine eforturile noastre şi în domeniul dezvoltării infrastructurilor, deci pe toate planurile. Am evocat mai multe posibilităţi, ramuri industriale de interes reciproc, inclusiv siderurgia românească, cu firma Krupp, ieri, evocând inclusiv dificultăţile cu care se confruntă unele combinate - Reşiţa, Hunedoara şi altele -, precum şi interesul nostru pentru o prezenţă activă a acestor puternice firme germane în susţinerea eforturilor de redresare şi restructurare a unităţilor noastre industriale. Tot astfel am discutat şi cu reprezentanţii firmei Siemens, care are legături cu RENEL şi cu sistemul nostru energetic, cu unităţile industriale producătoare de utilaj energetic în telecomunicaţii, firmă care doreşte să-şi extindă participarea pe piaţa românească. Deci, din acest punct de vedere, consider, şi pe plan bilateral, un moment important în final de an şi cu perspective pentru anul care vine. Consider că va trebui ca, împreună cu guvernul, cu instituţiile guvernamentale care, de altfel, au fost şi prezente la aceste reuniuni, să abordăm de o manieră mult mai concretă şi să înlăturăm unele piedici birocratice care au fost semnalate de reprezentanţii firmelor în finalizarea acţiunilor, a ofertelor pe care le fac.

DE ACUM, SOARTA NOASTRĂ EUROPEANĂ DEPINDE DE NOI - alocutiune la sedinta Consiliului National , , Consultativ , pentru Integrare Euro-Atlantică Bucureşti , 28 decembrie 1994

Prin natura sa, integrarea în structurile economice şi de securitate euro-atlantice - Uniunea Europeană,

Uniunea Europei Occidentale, Consiliul Europei, NATO, CSCE-, ca formă de participare a României la eforturile internaţionale de realizare a păcii, stabilităţii şi dezvoltării economico-sociale, reprezintă un obiectiv de importanţă strategică pentru destinul României. Această opţiune fundamentală este expresia directă a interesului naţional , în sensul cel mai general al acestui concept. Ea a fost cu claritate exprimată încă din programul Revoluţiei române din decembrie 1989 şi a fost reafirmată fără echivoc, de atunci încoace, de toate forţele politice ale ţării, de toate instituţiile fundamentale ale statului de drept. Procesul de integrare euro-atlantică însuşi are o unitate şi o coerenţă a desfăşurării care nu permit separarea diferitelor componente. Nu se poate vorbi de dimensiuni separate - militare, economice, politicodiplomatice sau de altă natură. Nu se poate imagina o

integrare economică, fără componenta politică, nici una pur militară fără cea economică, sau politico-diplomatică fără suport economic. Prin însăşi natura funcţiei costituţionale, ca preşe­ dinte al României, nu numai că nu pot să separ aceste aspecte, ci sunt obligat să ţin cont de core l ările lor fireşti, aşa cum de altfel şi cerinţele vieţii internaţionale o impun. Întrucât întreaga activitate desfăşurată în calitate de preşedinte al României a fost şi va rămâne în permanenţă o activitate publică de maximă transparenţă, practic nu există nici un aspect al acţiunilor pe plan internaţional care să nu fi fost adus la cunoştinţa tuturor cetăţenilor ţării, care să nu fi fost tălmăcit şi uneori răstălmăcit de presă, care să nu fi fost reflectat la nivelul dezbaterilor politice. De aceea, aş dori să mă refer doar la acţiuni l e desfăşurate mai recent, marcând intrarea într-o etapă nouă a procesului de integrare euroatlantică a României. Consiliul Europei a fost prima structură cu vocaţie paneuropeană care a marcat intrarea României în marea familie a statelor democratice. Prin semnarea protocolului adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a Cartei sociale şi a Cartei europene a autonomiei locale, România devine parte la principalele instrumente juridice promovate de Consiliu. Pe o poziţie de deplină egalitate cu toate celelalte state membre, România devine astfel deplin integrată în activităţile şi acţiunile acestei instituţii, menite să promoveze drepturile fundamentale ale omului, să asigure promovarea şi păstrarea cadrului democratic de dezvoltare a statelor membre. 224

Prezenţa

la Bucureşti a doamnei Catherine Lalumiere, fostul secretar general al Consiliului, cu ocazia Forumului de la Crans-Montana, a domnului Miguel Angel Martinez, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului, precum şi a noului secretar general, domnul Daniel Tarschys, cu ocazia inaugurării Centrului de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti, ca şi vizita preşedintelui României la Strasbourg, 4-5 octombrie 1994, indică cu precizie stadiul de deplină integrare a ţării noastre în mecanismele acestei organizaţii, existenţa unei voinţe politice puternice şi clar exprimate de a folosi cadrul acestei instituţii internaţionale pentru promovarea, în continuare, a procesului de reformă democratică a societăţii româneşti .

Uniunea Europei Occidentale, ca instituţie menită să

asigure, conform Tratatului de la Maastricht, în cadrul Uniunii Europene, coordonarea treptată a politicii externe, de securitate şi, ulterior, chiar de apărare a statelor membre, considerată "pilonul european al NATO", joacă un rol din ce în ce mai activ pe plan european în procesul de structurare a noii arhitecturi politice şi de securitate a continentului, atât la nivel conceptual cât şi al acţiunilor practice. UEO a realizat un pas foarte semnificativ în angrenarea ţărilor din spaţiul Europei Centrale în mecanismele sale decizionale ş i în procesul de ansamblu al integrării europene, prin decizia de a acorda acestora statutul de "partener asociat" la U EO. În plan practic, România a continuat cooperarea cu UEO, pentru monitorizarea respectării embargoului impus de ONU lugoslaviei . 225

Deschiderea la Bucureşti a Centrului de Informare al UEO, primul din spaţiul Europei Centrale, în prezenţa Preşedintelui Adunării Parlamentare a UEO, Sir Dudley Smith, a secretarului general, domnul Willem van Eekelen, organizarea la Bucureşti a seminarului "Europa Centrală într-un spaţiu de securitate european", precum şi prezenţa preşedintelui României la sesiunea din 28-30 noiembrie a.c. a Adunării Parlamentare a UEO, au marcat deschiderea unei etape noi, de directă şi, sperăm, cât mai fructuoasă cooperare a României cu o instituţie de securitate, de care se leagă multe din proiectele de organizare a noii arhitecturi europene. Relaţiile cu NATO au marcat şi ele, în acest an, un curs ascendent. Atât continuarea procesului de consultare în cadrul CCNA, cât, mai ales, punerea în practică a noului program de cooperare - Parteneriat pentru Pace - au deschis calea acţiunilor practice de colaborare dintre România şi Alianţa Nord-Atlantică. Adoptarea programului de Parteneriat al României, 14 septembrie 1994, a permis, deja, participarea României, în scurt timp, la patru exerciţii şi activităţi de pregătire, în domeniul menţinerii păcii şi al acţiunilor umanitare, alături de forţe specializate ale ţărilor membre ale NATO, desfăşurate în Polonia, Olanda şi în spaţiul Mării Negre. Cred că Parteneriatul pentru Pace este un program util, atât în aria de misiuni de menţinere a păcii, în care cooperarea forţelor specializate româneşti cu cele ale unor state membre ale NATO este, de acum, o posibilitate reală, cât şi ca etapă necesară de cunoaştere şi adaptare a structurilor de comandă şi conducere, a infrastructurii şi dotărilor, capabile să crească compati-

bilitatea sistemului militar românesc cu cel aparţ1ntind forţelor NATO. La reuniunea de la Budapesta, 6 decembrie 1994, în contextul dezbaterii problemelor de securitate europene, sub egida CSCE, am reafirmat "voinţa fermă a României de a fi admisă în NATO", respingând orice posibilitate ca această opţiune să fie blocată de poziţiile sau interpretările pe care alte state le dau unei eventuale aderări la NATO a statelor din spaţiul Europei Centrale. Am subliniat, fără echivoc, că această opţiune nu este şi nici nu poate fi considerată, cu bună-credinţă, ca fiind contrară intereselor de securitate ale altor state, atâta vreme cât toate statele sem natare ale Cartei de la Paris au recunoscut noile realităţi europene şi, în primul rând, faptul că ele nu se mai consideră inamice, intrând într-o eră nouă de cooperare pentru realizarea securităţii lor colective şi a cooperării economice. În mod evident, etapele şi deciziile, până la integrarea deplină, nu se iau numai la Bucureşti, ci şi la nivelul structurilor de decizie ale Alianţei, ale guvernelor şi parlamentelor fiecăruia din cele 16 state membre. Uniunea Europeană constituie structura cea mai complexă a sistemului european, îmbinând domeniul economic, cu cel social, politic şi de securitate. Importanţa integrării noastre treptate în structurile UE este decisivă pentru succesul efortului de modernizare în care România s-a angajat o dată cu declanşarea revoluţiei din decembrie 1989. Două sunt elementele care atestă depăşirea etapelor preliminare în procesul nostru de integrare în această

226

227

instituţie:

a. încheierea procesului de ratificare, de către statele membre ale Uniunii, a Acordului de asociere a României, care va intra în vigoare la 1 februarie 1995; b. adoptarea, la Reuniunea de la Essen a Consiliului Europei, a Strategiei de integrare pentru statele asociate. Atât prevederile Acordului de asociere, cât şi elementele Strategiei de integrare constituie, în sine, un program de reformă economică şi soc ial ă pe care România va trebui să-l realizeze pentru a putea să devină membră a Uniunii. Obiectivul politic decisiv al primei etape de integrare euro-atlantică, acela de a asigura şanse egale pentru fiecare din statele Europei Centrale, a fost atins, atât în relaţiile cu NATO şi UEO, cât şi cu UE. Ceea ce va diferenţia de acum încolo procesul lor de integrare în aceste structuri va fi capacitatea fiecăreia, politică şi economică şi de organizare pentru a realiza drumul care le desparte de cond i ţiile minime ale participării la instituţiile şi structurile de securitate şi cooperare economică europene. Intrarea României în ceea ce consider a fi etapa decisivă a integrării noastre în structurile euro-atlantice ridică o seamă de probleme pe care toate forţele politice ale ţării, toate instituţiile statului de drept, va trebui să le abordeze în adevărata lor dimensiune şi la care va trebui să formuleze cât mai rapid răspunsuri practice. I. Elaborarea unei strategii proprii de integrare în Uniunea Europeană pe baza elementelor furnizate de strategia adoptată la Essen. Cred că integrarea europeană trebuie să reprezinte, din acest moment, prioritatea numărul unu a tuturor 228

programelor de restructurare economică şi de ajustare legislativă şi că elaborarea unei asemenea strategii devine stringentă şi absolut necesară. Ea va trebui să furnizeze atât obiectivele operaţionale ale procesului de integrare, cât şi măsurile de coordonare instituţională, fără de care atingerea acestor obiective ar fi imposibilă. li. Menţinerea stabilităţii şi continuităţii procesului de reformă democratică şi accelerarea măsurilor pentru realizarea instituţiilor şi mecanismelor economiei de piaţă, singura în măsură să hotărască alocarea judicioasă a resurselor în structurile de producţie şi, în ultimă instanţă , singura capabilă să creeze resursele noi, financiare, necesare modernizării economiei româneşti.

III. Menţinerea unei "ofensive diplomatice" susţinute , lărgirea,

în toate formele, a cooperării cu instituţiile europene. Poate, însă, mai mult ca oricând, în această nouă etapă, credibilitatea demersurilor diplomatice va fi dependentă de conţinutul concret al evoluţiei politice şi econom ice interne. Fără substanţă în realizarea practică a apropierii de standardele europene, din toate punctele de vedere, diplomaţia nu ne poate propulsa singură în acea orbită. IV. Realizarea unei depline normalizări a relaţiilor noastre cu statele vecine, inclusiv prin semnarea noilor tratate de bază. Aceasta face parte integrantă din recunoaşterea noast~ă ca factori europeni şi deci are relevanţă nu numai pentru relaţiile bilaterale. V. A~a-~tar~a i~sti~~ţională pentru creşterea eficienţei cooperarn cu 1nst1tuţ1 1le şi partenerii europeni. 229

Birocraţia absurdă şi

folosită

acum! Ratarea ei ar echivala cu ratarea unei şanse istorice, singura care poate duce România pe calea modernizării şi apartenenţei depline la spaţi ul şi destinul ei european.

bunul plac al funcţionarului public ne pot aduce tot atâta pagubă câtă au adus altora conflictele politice sau cele militare. VI. Concentrarea substanţei dezbaterii publice, atât politice cât şi nonpolitice, pe problemele reale ale ţării, iar acestea sunt chiar problemele integrării euroatlantice. De la privatizare până la realizarea infrastructurilor necesare economiei moderne, nimic nu mai poate fi privit în afara acestui proces. VII. Obţinerea unui sprijin politic cât mai larg din partea populaţiei pentru obiectivul integrării. Nimeni nu poate să ignore costurile economice, sociale şi chiar politice ale acestui proces. Restructurarea economică nu se poate face fără dispariţia unor structuri şi naşterea altora. Ambele procese sunt dureroase şi au costuri sociale. Dacă nu dăm o perspectivă clară acestui proces de transformare, nu ne putem aştepta la sprijin din partea celor care suferă nemijlocit consecinţele. Protecţia socială rămâne o componentă a restructurării şi modernizării , dar ea nu poate fi susţinută decât din efectele reale ale creşterii economice. Este cazul, cred, să subliniem acest lucru în mesajul nostru politic, să facem clar pentru întreaga populaţie că, de acum încolo, "soarta noastră europeană" depinde, în cea mai mare măsură, de propria noastră capacitate de mobilizare şi realizare efectivă a compatibilităţii economice şi sociale cu aceste instituţii. Realizarea obiectivelor de integrare nu poate fi amânată sau extinsă pe perioade prea mari de timp. Există o relativ îngustă "fereastră de oportunitate", care poate fi

avea să abordez trei probleme scurte care tocmai această misiune a instituţiei prezidenţiale, exprimată aici în sensul integrării europene şi euro-atlantice. După cum ştiţi, la Sinaia, la Budapesta şi, recent, la Washington, unde am participat ia sesiunea de toamnă a Adunării Atlanticului de Nord, s-a remarcat rezistenţa foarte serioasă a Rusiei faţă de ideea lărgirii Alianţei Atlanticului de Nord, desigur că, în principal, către Est, fapt care este considerat de Rusia ca o ameninţare la adresa securităţii sale. Este făcută afirmaţia de către preşedintele Clinton in sensul că Statele Unite nu vor accepta vetoul Rusiei în această problemă a integrării ţărilor din Europa Centrală şi a celor est-europene în această Alianţă. Dar, în acelaşi timp, noi ştim că Rusia poate să ne opună alte forme prin care să ne constrângă, de fapt, economic, să renunţăm la această idee. Aceasta ar fi o primă problemă. Cum vedeţi dumneavoastră soluţionarea acestei probleme? A doua problemă: integrarea în NA TO, aţi exprimat chiar şi dumneavoastră aici această poziţie, depinde şi de alţi factori, ca şi integrarea în Uniunea Europei Occidentale. Aici, chiar la Bucureşti, s-a spus că integrarea în UEO comportă mai întâi

230

231

CONVERGENTA OPTIUNILOR , , - dezbateri, întrebări şi răspunsuri după susţinerea alocuţiunii

în Consiliul Naţional Consultativ pentru Integrare Euro-Atlantică Bucureşti, 28 decembrie 1994 (transcriere de pe banda magnetică)

Domnul PETRU LIŢĂ - Partidul Liberal ' 93 : Domnule preşedinte, aş vizează

două

integrarea în Uniunea Europeană. Or. ca să ne integrăm în aceste structuri trebuie să fim competitivi, trebuie să fim compatibili cu ei. Or, economia noastră ştim că, deocamdată, abia se ţine pe picioare. Şi ultima problemă: admiterea în trepte în NA TO ne-ar pune în faţa unui posibil veto al unui nou admis. V-aş ruga, domnule Preşedinte, să precizaţi care ar putea să fie soluţiile pe care instituţia prezidenţială să le ofere faţă de aceste probleme? Vă mulţumesc. Preşedintele României :

Prima chestiune pe care aţi ridicat-o este reală. Ea a fost reţinută ca atare, şi, mai ales la Budapesta, asupra acestei chestiuni s-a putut discuta direct. S-a şi reţinut accentul din cuvântarea preşedintelui Elţîn, dar şi poziţiile exprimate de ceilalţi. Cred că inclusiv în poziţia noastră, în luarea noastră de cuvânt, am exprimat foarte explicit acest lucru, că, în ceea ce ne priveşte, hotărârea României se decide la Bucureşti şi nu în altă parte şi nimeni nu poate să ne opună nici un fel de veto. Dar, sigur, chestiunea fine şi de relaţiile cu organismul ca atare al NA TO. Ceea ce aminteaţi despre afirma/ia preşedintelui Clinton este, de asemenea, pozi/ia exprimată şi de conducerea organismelor NA TO, de faqtorii de decizie ai NA TO, în legătură cu aceeaşi problemă. lnsă, în acelaşi timp, am căutat şi noi să subliniem acest lucru. La Bruxelles, în discuţia pe care am avut-o cu domnul Claes şi în declaraţii publice, am subliniat că există atât preocuparea NA TO, cât şi a noastră şi a altor ţări din zonă; şi aceste poziţii au fost exprimate şi la Budapesta. Nimeni nu doreşte să dea un accent antirusesc acestui proces de lărgire a NA TO spre centrul Europei sau de aderare la NA TO a ţărilor din această zonă; din contră, există preocuparea tuturor pentru un echilibru corespunzător şi să se dea şi asigurările corespunzătoare Rusiei. În legătură cu posibilită/i de constrângere, sigur că există tot felul de posibilităţi; asemenea năravuri sau maniere de gândire a politicii interna/ionate în concepte vechi fineau însă de o politică bipolară, bazată pe separarea continentului european în două zone de influenţă sau de dominaţie a celor

superputeri. Eu am spus că este o politică ce nu mai are

corespondenţă în situaţia lumii de azi. Ş,. in acest context. eu cred că trebuie să se ,a în considerare. la toate nivelurile şi de

către toate statele, această conjunctura nouă în care se desfăşoară relaţiile internaţionale. Şi noi. fără îndoi~lă, suntem

interesaţi să construim relaţiile noastre nu -~u:17a1 spre Vest;

promovăm, pe de o parte, orientare~ pol1t1c11 no_astre sp~e integrare în organismele europene ş, euro-atlantice. dar, ,~

acelaşi timp, avem interesul să cultivăm r~laţii ~un~, de b~na vecinătate cu toţi vecinii şi, inclusiv, cu vecm11 ma_n: atat Ucraina, cât şi Rusia, cu care, deşi nu mai avem grant(e comu_ne, ~~ învecinăm prin intermediul Mării Negre. Dec,, eu nu vad util~ contrapunerea acestei politici de către nimeni, nici de ~ătre no,, nici de către alţii, şi trebuie să cultivăm aceasta ,_ d ee a contextului nou în care se desfăşoară relaţiile internaţionale, precum şi modul cum privim noi integrarea în structurile europene, ca pe un proces firesc al zilelor noastr~. • Chestiunea se leagă şi cu a doua întrebare - mtegrarea tn Uniunea Europeană. Sigur. aşa cum subliniam - şi cele şapte puncte pe care le-am menţionat se referă to~ma~ la aşa ceva - acum începe adevăratul efort pe care trebwe sa-I depunem_. Eu cred că este un element pozitiv, atât din partea NA TO, cat şi a UEO şi a Uniunii Europene, această t:atare nediscriminatorie şi deschiderea către cele şase state dm zona Europei Centrale. Urmează deschiderea către cele trei st~_te baltice, precum ş, către Slovenia. Deci, este un mom~nt po~Jt,~; chiar şi faza nouă în care am intrat - statutul de ţ~ra a_soc,~ta, comportă exigenţe noi în relaţiile noastre economice, m pnmul rând cu Uniunea Europeană, şi urmează să elaborăm o strategie a activităţii noastre pentru a fructifica această situaţie nouă, începând cu 1 februarie. Asta înseamnă şi alinierea legislaţiei naţionale şi ridicarea gradului de competitivi~~te economică, tehnologică şi aşa mai departe, pentru a fructtf,ca acest lucru. De altfel, în momentul de faţă, Uniun~a Europeană este principalul nostru partener economic. ln relaţiile noastre economice externe, Uniunea Europeană reprezintă peste 50 233

232

la sută, şi dintre membrii Uniunii Europene, Germania este primul nostru partener economic. Deci, este deja o realitate. Dar, in acelaşi timp, este bine ca toţi, şi parlamentarii, dar şi alţi factori, să studieze atent documentul adoptat la Essen strategia adoptată de Consiliul Uniunii Europene pentru ţările asociate, pe baza căreia trebuie să elaborăm strategia noastră proprie, care comportă, in primul rând, alinierea legislaţiei, şi asta va fi o operă foarte serioasă. Legislaţia internă a Uniunii Europene comportă peste 400 de legi; acestea trebuie bine cunoscute, asimilate de agenţii economici care intră in relaţii economice nemijlocite cu piaţa Uniunii Europene şi adaptarea corespunzătoare a legislaţiei noastre la această legisla{ie. Dar, apoi, se vor elabora programe concrete de acţiune in politica industrială, in politica agrară, in politica comercială, in dezvoltarea serviciilor, in dezvoltarea infrastructurilor; este unul din obiectivele menţionate, in mod expres, in această strategie - extinderea infrastructurilor europene spre zona noastră. Asta înseamnă şi reţea de autostrăzi, de căi ferate modernizate, de telecomunicaţii, integrarea sistemelor energetice şi aşa mai departe. Sunt prevăzute chiar şi măsuri comune pe linia ministerelor de interne, a organelor de ordine publică, poliţie şijustiţie, pentru combaterea mafiei, crimei organizate, traficului de droguri. Deci este un program complex, multilateral şi va trebui susţinut printr-o acţiune foarte serioasă. Aveţi dreptate, este un domeniu de preocupări pentru toţi factorii de stat - şi legislativ, şi executiv, ca şi pentru factorii economici, pentru agenţii economici; este, înainte de toate, necesară promovarea reformei economice cu toate componentele sale. Cu privire la admiterea in trepte in NA TO şi posibilitatea unui veto: deocamdată NA TO a adoptat o poziţie deschisă-a tratat nu discriminatoriu această chestiune - şi, in cadrul Parteneriatului pentru Pace, avem un suport nou de conlucrare multilaterală cu organismele NA TO, ca atare, ca şi de cooperări bilaterale cu state membre ale NA TO; s-au întreprins deja o serie de măsuri pe această linie de către Ministerul Apărării Naţionale; s-au şi încheiat o serie de convenţii pe această linie. Deci, depinde de noi ca această conjunctură să fie consolida tă 234

în perioada următoare; deocamdată există această peccepţi~_, această poziţie de tratare egală a state/o~ din ace.asta zona. Dar, bineînţeles, au existat şi înaint~ fa9to~1 de_ presiune pentru_ o anumită tratare diferenţiată. Continua sa existe ac~şt1 fa~tor! şi depinde de noi ca să co~t!aca!ăm ace~st~ ~cţ1un~ şi sa menţinem o atitudine deschisa faţa de Romama ,n con!inua~e. Domnul PETRE ROMAN -Partidul Democrat: Vreau sa expnm mai întâi O idee politică pe care o consider deosebit de importantă. Consiliul Naţional Cons!:'ltati~ pentru_ l~t:flrare~ Euro-Atlantică exprimă cea mai ampla su~ţ,~er~ poli~1~a interna existentă, realizată astăzi în ţara noastra ş,, din fenc1re'. ea_ se referă exact fa tema cea mai importantă, anume_ ob1ec~1~u~ strategic al României în politica externă. Cr~d ca o_ p~ftt,ca_ externă consensuală este pur şi simplu ma, P!!term~a, m_a,_ credibilă, adică se face mai bine auzită atât ?e cat~e p~1eten1 şi aliaţi, cât şi de aceia care vor să f~e ~fiaţi a, Romame,, dar cu condiţii inacceptabile pentru Romama. . . _ Aşa cum a subliniat domnul Preşedmte, cred _ş, eu _c.~ esenţială rămâne parcurgerea fără ezitare a etap:lor !ntegram, odată ce ele au fost dezbătute şi adoptate de catre mstanţ~!e supreme ale ţării: Parlamentul, Preşedinţia, 0uver~ul, Con__s!ftu~ Suprem de Apărare a Ţării. Şi aici vreau sa expnm doua 1de1 mai concrete. Mai întâi, în ceea ce priveşte integrarea în Uniunea Euro= peană. Am convingerea că integrarea în ~niunea Europea!1a înseamnă o mare şansă pentru modernizarea ac9e~e:a~a a economiei şi structurilor de protecţie socială a _!?omame1 ş, nu, în nici un caz, sub nici un motiv nu înseamna transformare.a României în debuşeu pentru ţările dezv~l~~te ~fa cum, dm păcate, s-a afirmat în anumite luări de poz1ţu poft~1~e. Pen~r~ a_ susţine această chestiune dau exem_ptele_ Spame,, Grecie! şi_ Portugaliei, ţări care, integrându-se ,n Un!unea European~ _ş, plecând de la niveluri de dezvoltare scazute, ~u beneficiat masiv de integrarea lor în Uniunea Europeana. Ace~t. fapt_ consider că trebuie explicat pe larg, amplu, populaţ1e1 ţam pentru a nu lăsa Joc unor manevre demagogice şi fals patriotice. Cred că este o obligaţie politică de prim ordin.

235

. _Integrare~ in NA TO este, după opinia mea - am exprimat-o şi i_n struc~u:.1le NA TO de multe ori -, este singura şansă de a a:1g~ra fa:" noast~e pe termen lung statutul de ţară liberă, caşflg~t P_,nn revoluţia _d!n ~ecembrie '89. Acest element esenţial ne obliga I~ o an~m1ta raspundere faţă de linia exprimată in cee_a ce pnveşte mteresul naţional. ln '.in~. doresc să subliniez şi două chestiuni care, fără să consfltu1e obstacole. reprezintă totuşi elemente care trebuie p~se la locul lor. Convergenţa României cu Uniunea Europeană şi c~ NA TO sunt nu neapărat şi nu atât de netede pe cât am don-o. Relev două din interesele strategice ale României ce consider că trebuie explicate partenerilor, atât din Uniunea Europeană, cât şi din NA TO. Cele două elemente sunt în fond legate. '.rima s~ r~fe:ă la Tran~nistria, autoproclamata Republic; Transnistreana şi. mdeoseb1, prezenţa Armatei a 14-a ruse relicvă a fostului imperiu sovietic. Un calendar clar de retrager~ ~ trupelor Ar'.17atei ~ 14-a din acest teritoriu este vital pentru mtreag~ regiune şi pentru ţara noastră în mod cert. Asupra acestw lucru trebuie să stăruim cu toate argumentele. Ele sunt există, pot fi dezvoltate, pot fi intărite, orice voce în plus, orie~ idee în plus, orice argument în plus este bine venit din partea noastră, bineinţeles, şi aşa cum fiecare ţară are un interes strategic, acest interes strategic al României poate fi explicat şi p9ate fi făcut înţeles. ln al doilea rând, mă refer la inacceptabilitatea de către ţara noastră a conceptului strategic exprimat de Rusia privind aşa­ numita vecinătate apropiată şi care, într-un anumit context şi în ~adrul anumitor declaraţii făcute, îndeosebi de diplomaţia din ultima vreme, au dat sentimentul că vizează ţara noastră. Vreau să fiu foarte limpede. Consider că România are interese pentru a avea o Rusie democratică ca partener economic. Aceste interese sunt reciproce, ele nu trebuie neglijate şi nici abandonate. Dar conceptul strategic de vecinătate apropiată exprimat în Rusia este, în ceea ce priveşte ţara noastră, după opinia mea, aducător de prejudicii interesului naţional al României şi cred că eforturile noastre diplomatice trebuie să fie convergente în a explica, în a lămuri, în a argumenta că un

236

asemenea concept nu este de acceptat pentru ţara noastră. Vă mulţumesc.

Preşedintele României: Împărtăşesc pe deplin toate cele spuse de domnul Petre Roman şi ele nu fac decât să confirme ceea ce am afirmat nu o dată la toate reuniunile la care am participat, mai ales din această toamnă, şi anume, convergenţa poziţiilor tuturor forţelor politice ale Românei pe problemele majore de politică externă, inclusiv în legătură cu ultima idee subliniată. Am evidenţiat-o şi la Budapesta. Este o reminiscenţă a manierei de abordare a politicii externe ca politică legată de zone de dominaţie şi de influenţă a celor două superputeri, iar dezvoltarea democratică a Rusiei trebuie să însemne şi eliminarea unor asemenea concepte şi reminiscenţe de orientare politică externă. Ea nu corespunde dezvoltării relaţiilor noi, democratice, în lumea contemporană, între state egale, independent de dimensiunea şi de forţa lor economică şi militară.

Domnul VASILE POPOVICI - Partidul Alianţei Civice: Domnule

preşedinte, în anul care vine, probabil că România va trebui şi va fi de dorit să încheie tratate politice de bază bilaterale cu

toate ţările vecine nouă, condiţie preliminară la aderarea noastră la structurile euro-atlantice. Una din ţările cu care va trebui să încheiem un astfel de tratat este Republica Moldova, iar prin acest tratat va trebui să ne recunoaştem reciproc graniţele. Sunt dintre cei care privesc cu realism raporturile noastre cu Republica Moldova şi poziţia mea se situează în linia raportului elaborat de Grupul pentru Dialog Social, pe care, probabil, că ii cunoaşteţi. Dar întrebarea care se pune este dacă încheierea acestui tratat nu va bloca pe viitor, pentru totdeauna , o eventuală idee a reîntregirii, în condiţiile în care populaţia de acolo o va dori şi în condiţiile în care clasa politică din Republica Moldova va fi de acord cu această reapropiere. De asemenea, problema care se pune este dacă integrarea noastră euroatlantică, dorită de către toată lumea din această sală, reafirmată prin declaraţii, nu cumva face pentru termen lung imposibilă această reapropiere - sau reîntregire - a Republicii Moldova de România, în condiţiile în care Republica Moldova

237

a semnat deja integrarea in CSI, din punct de vedere economic ş, probabil că va fi obligată să o semneze şi din punct de vedere politic. Aceasta este una din chestiuni. Cealaltă este legată de declaraţia regretabilă, după opinia mea, a preşedintelui Franţei, domnul Franc;ois Mitterrand, În legătură cu lărgirea NATO spre Est, declaraţie prin care este clar că preşedintele Franţei dădea un sprijin Moscovei, declaraţie pe care am putut-o auzi la o săptămână după declaraţia preşedintelui Franţei din gura unui posibil candidat - actualmente candidatura a căzut -, a domnului Jacques Delors, care venea să reafirme această poziţie. Întrebarea mea este: care sunt, după părerea dumneavoastră, puterile europene pe al căror sprijin se poate baza România pentru integrarea ei in structurile euro-atlantice? Mulţumesc. Preşedintele României : Întâi o precizare. Nu constituie o precondiţie a aderării noastre incheierea de tratate cu toate ţările vecine. Aceasta este o chestiune la latitudinea statelor interesate, dacă să incheie sau nu tratate. Sunt foarte multe ţări europene care au relaţii foarte bune intre ele, fără să aibă tratate bilaterale. Noi am incheiat o serie de tratate cu multe ţări europene, cu altele sunt in curs de discuţie astfel de tratate. Noi am dori şi se fac toate eforturile pe linie diplomatică, se poartă negocieri, pentru a găsi căile de finalizare a unor asemenea eforturi. Discuţiile cele mai delicate le-am avut, până acum, cu Ungaria. În ultima vreme există o abordare, zic eu, mai realistă, promiţătoare, care s-ar putea să se şi finalizeze. Dar chiar dacă nu se finalizează intr-un viitor foarte apropiat, nu constituie o tragedie. Spre exemplu, am avut o discuţie la Budapesta cu preşedintele Ucrainei, Kucima. Am constatat că, probabil, va fi dificil de finalizat un document care să menţioneze Pactul Ribbentrop-Molotov. Eu am exprimat că pentru noi asta nu Înseamnă revendicări in materie de teritorii; pornim realist de la o situaţie dată în Europa privind frontierele, şi Înţelegem că nimeni nu ar sprijini o altă poziţie a României, decât luarea in considerare a configuraţiei politice actuale a Europei şi asta putem s-o vedem foarte bine in legătură cu ceea ce aţi spus dumneavoastră. Se poate gândi şi o altă formulă, intr-o primă

238

fază. adoptarea unor declaraţii politice care sfi vorbească despre dorinţa şi voinţa reciprocă politică a celor două state ele a lua in considerare situaţia in care ne aflăm. problemele cu care ne confruntăm, interesul reciproc pentru normalizarea şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale pe toate planurile, şi care să aibă valoarea politică corespunzătoare unui document care să stea la baza dezvoltării colaborării bilaterale. Deci, putem găsi tot felul de formule din acest punct de vedere, care să nu insemne nici concesii asupra unor probleme de principiu, dar, in acelaşi timp, să faciliteze dezvoltarea unor relaţii normale de bună vecinătate cu toate ţările. Acest lucru este valabil şi pentru relaţiile cu Republica Moldova. Noi, la vremea respectivă, am salutat faptul politic al desprinderii Republicii Moldova ca stat independent - în contextul destrămării Uniunii Sovietice - şi am considerat că este important, din punct de vedere politic, să sprijinim acest stat şi eu consider că este important in continuare acest lucru, ca să-şi consolideze stabilitatea şi suveranitatea şi independenţa şi să se dezvolte din punct de vedere economic. Acesta nu poate fi decât un factor favorizant pentru dezvoltarea relaţiilor normale între cele două state româneşti şi care să pregătească perspectiva, inclusiv pentru ceea ce işi doresc românii dintotdeauna. Pentru asta nu este nevoie să facem agitaţie. Acest lucru nu ne-a favorizat niciodată. Au manifestat, din acest punct de vedere, mult mai multă inţelepciune nemţii din cele două Germanii: fără să modifice in fond principiile fundamentale ale relaţiilor pe continent, pe baza principiului autodeterminării şi cu presiune nu dinspre Vest spre Est, ci invers, s-a realizat unificarea celor două state germane. Sunt elemente care pot să ne dea repere de gândire pentru comportamentul nostru politic, pentru o politică realistă şi eficientă din acest punct de vedere. Sigur că apar multe probleme legate de această interconectare; am avut o întâlnire şi cu preşedintele Snegur la Budapesta. El mi-a repetat asigurarea că ei nu intenţionează să meargă mai departe de contextul relaţiilor economice în cadrul CSI, de care sunt dependenţi pe toate planurile, şi ca resurse energetice, şi ca 239

pia(ă__de desfacere. În fond, şi noi suntem interesaţi ca să avem reia(~'. cu toate statele fostei Uniuni Sovietice şi să dezvoltăm r~l~ţ11 e~on_omice benefice cu ele. Dar, sigur, probleme se pot nd,ca ş, no, nu putem să decidem pentru ei. Această chestiune ţine mai mul_ t de dezvoltarea internă a gândirii politice proprii, pentru _a evita blocaje noi, În legătură cu evoluţia politică a acestui stat. În legătură cu diferite poziţii, Franţa a avut Întotdeauna o pozf~ puţin diferită în ~eea ce priveşte relaţiile cu NA TO şi astaz1 are un statut puţin deosebit decât alte state membre NA TO, aşa că nu tref?uie să ne surprindă unele luări de poziţii. O~ as~menea, at~nţ1a cu care nu numai Franţa, dar şi alte ţări, chiar ş, ?ta tele Umt~, ~bordează problemele din Rusia şi relaţiile cu Rusia, nu este ,ntamplătoare. Este vorba de o mare ţară, cu mare potenţial. Instabilitatea acestui stat nu poate să nu afecteze stabilitatea europeană şi mondială, de aceea se manifestă mult mai multă atenţie şi prudenţă În legătură cu raporturile şi aprecierile faţă de Rusia. De aceea aceste chestiuni trebuie să le tratăm şi noi cu tot reali~mul necesar şi să Înţelegem foarte multe lucruri. V-aş da un singur exemplu: reprezentarea Franţei la Chişinău este făcută nu de ambasadorul Franţei de la Bucureşti, ci de cel de la Moscova. Deci, asta poate să vă dea un reper În legătură cu felul cum se gândesc relaţiile şi trebuie să le luăm În considerare ca realităţi la care să ne raportăm, pe care să ştim să le evaluăm şi să ţinem seama, În tot demersul nostru, În abordarea acestor probleme. Domnul VICTOR SURDU - PDAR : Domnule preşedinte, distinşi colegi, onoraţi invitaţi, În primul rând aş vrea să apreciez această reuniune, să apreciez, totodată, efortul instituţiei prezidenţiale, al dumneavoastră, domnule preşedinte, pentru a ajunge în acest stadiu al paşilor mărunţi, dar se pare că destul de siguri, în integrarea noastră europeană, euro-atlantică. Mi s-a sugerat Într-un material pe care-l avem noi aici ca prezentarea dumneavoastră să devină un document oficial. Cred că ar fi bine şi din spirit de echipă ca în documentul dumneavoastră să fie stipulate eforturile şi ale fostului CPUN

240

şi ale fostului Parlament- care, uneori, a fost taxat. cred că din gelozie, ca Parlament al ruşinii - şi care a început primii paşi în efortul acesta imens de integrare euro-atlantică, al guvernelor care s-au succedat, al actualei diplomaţii româneşti deosebit de pragmatică şi eficientă, deci, şi a celor care reprezintă structurile democratice, separaţia puterilor în statul român de astăzi, în diversele organisme internaţionale. Aş avea, cred, trei întrebări, deoarece unele s-au mai pus sau dumneavoastră le-aţi abordat deja tangenţial. Tot discutăm despre Rusia şi dumneavoastră aţi spus, şi chiar dacă nu spuneaţi, asta este realitatea, Rusia este una dintre cele mai puternice ţări de pe glob, singură sau În reaşezarea actuală care, după mintea noastră mai simplă, a devenit un fel de Statele Unite celelalte. Am văzut multe firme mari, care de fapt tac politica lumii, ele ocupându-se, În primul rând, de economie, dar care influenţează politicul şi care au reprezentanţe la Moscova. Deci, deja, nu se mai discută despre cele câteva ţări libere, democratice, nu, ci de Rusia. Cred că noi aici suferim de un aspect care ar trebuie corectat şi aici poate ne ajutaţi dumneavoastră, să ne lămuriţi. Ne tot adresăm organismelor europene, ne adresăm Statelor Unite, organismelor internaţionale să îmbunătăţească relaţiile noastre cu Rusia şi cu CSI, dar, În primul rând, cu Federaţia Rusă. Cred că aici ar trebui să acţionăm direct. Noi am avut tot felul de relaţii de pe timpul Imperiului Otoman cu ruşii, că, dacă n-ar fi fost ruşii, probabil că eram de atunci paşalâc turcesc şi, apoi, s-au schimbat relaţiile. Ne-am supărat cu ruşii. S-au supărat ei pe noi. Am câştigat alături de ei războiul. Am păţit ce-am păţit, după ce s-a încheiat războiul, cu pacea de la Paris, cu dezavantajele pe care le ştim, plătind 24 de ani de zile despăgubiri de război şi altele. Simt, cel puţin noi, agrarienii, simţim că relaţiile cu Rusia se tratează prin alte cancelarii şi nu direct Între cancelaria de la Bucureşti şi cancelana de la Moscova. Oe ce simt acest lucru? Pentru că o vizită guvernamentală la Moscova s-a ales cu o replică: "cu banii pe butoi, domnule", iar o vizită parlamentară la Moscova s-a ales cu o declaraţie care, nu ştiu cum să vă spun, dar nu cred că ăsta este rodul diplomaţiei preventive

241

a Parlamentului nostru, a muncii de cinci ani de zile, de după '89. Aş vrea să ne lămuriţi în legătură cu această chestiune, dacă se poate. Şi a doua: cele 23 de milioane de români au acceptat şi acceptă cu încredere ideea de tranziţie către economia de piaţă. N-au înţeles încă şi cred că nici nu vor înţelege aşa uşor ce înseamnă această tranziţie şi câte costuri mai presupune această tranziţie către economia de piaţă. unde va fi drumul acesta şi când se va termina şi cât ne costă pe noi integrarea euro-atlantică. Noi, care suferim de un oarecare pragmatism, ne întâlnim cu diverşi cetăţeni care spun cam aşa: domnule, de când cu integrarea asta şi cu tranziţia către economia de piaţă, dacă în 1989, aşa greu cum era - Îmi spunea chiar un muncitor de la Reşiţa -, eu cu salariul de pe o lună de zile puteam să-mi cumpăr zece perechi de bocanci, în acest an, cu salariul de pe o lună de zile, nu pot să-mi cumpăr decât un bocanc. Şi ultima chestiune se referă la relaţia cu vecinii. Noi am înţeles că integrarea - şi noi, ca partid politic, am fost alături, din start, de iniţiativa Partidului Democrat, la care am aderat imediat toţi- este singura soluţie. Totuşi avem şi aici o întrebare. Avem o ţară vecină şi prietenă, fosta Iugoslavie, în care s-au aprins nişte scântei din diverse interese, tot europene, la un moment dat şi de atunci au trecut doi ani sau mai bine şi nu se reuşeşte a se stinge acest incendiu cu toate eforturile ONU, NA TO şi ne gândim dacă, ferească Dumnezeu, se întâmplă şi la noi, că sunt multe priviri lacome, aşa cum a fost istoria cu noi generoasă în gelozii de jur împrejur, dacă, ferească Dumnezeu, se întâmplă şi la noi, într-o zi, ce garanţii avem noi, când avem deja o mărturie de doi ani de zile care nu rezolvă problema şi la care aş mai adăuga, şi cu asta închei, că se pare că timpul trece, domnule preşedinte. Noi am suportat cu bărbăţie şi cu bunătate românească embargoul împotriva Irakului. N-am primit nici o recompensă şi suntem şi în tranziţie la economia de piaţă, în acest efort pe care toţi înţelegem că trebuie să-l facem, că asta este singura soluţie - integrarea euro-atlantică. Acum suntem în embargo cu Iugoslavia, la care

am adăugat iar nişte pierderi şi ma, importante. ca să nu spun că probabil şi relaţia noastră cu Iugoslavia. oricât de mare ar fi actuala prietenie, tot suferă un p,c în perspectivă. dat fiind şi comunitatea noastră creştin-ortodoxă care este ,ar o realitate. E o realitate. Noi suntem un popor majoritar creştin. Acolo lucrurile sunt încurcate. Tot francezii sunt cei care s-au opus primii la ideea de a se face un stat musulman în Europa şi alte complicaţii. Dar, oare, totuşi, ca să formulez mai exact, oare, totuşi, Comunitatea Europeană nu simte nevoia a ne ajuta, cumva, măcar din ceea ce ni se cuvine, nu din ceea ce ar trebui să ne ajute, fără a mări datoria noastră externă care a depăşit, am înţeles, cu mult cinci miliarde de dolari, ceea ce nu-i nimic faţă de alţii. Mai avem încă de cheltuit, probabil, nu pentru retehnologizare, mai mult pentru traiul de zi cu zi, până vom ajunge la nivelul Ungariei, care s-a dus la peste 28 de miliarde de dolari. Preşedintele României: Eu nu cred că este pe deplin reală aprecierea dumneavoastră, că noi apelăm la alţii ca să ne ajute să ne îmbunătăţim relaţiile cu Rusia. Nu avem nevoie de aşa ceva. Noi avem relaţii diplomatice cu Rusia şi ne străduim să normalizăm aceste relaţii. Normalizarea lor este dificilă mai ales ţinând seama de conjuncturile foarte grele interne din Rusia -şi politice, şi economice, şi pe toate planurile. Altminteri, am folosit fiecare prilej şi pentru contacte nemijlocite la nivel înalt cu preşedintele Elţîn şi cu ministrul de externe KozÎrev. A fost anul trecut premierul la Moscova. A fost o delegaţie parlamentară, de asemenea, şi am evocat interesul reciproc de a găsi căi de îmbunătăţire a relaţiilor şi de a trece peste dificultăţile actuale. Simplu nu e, pentru că, în primul rând, trebuie să existe stabilitate politică în Rusia, dar noi considerăm că trebuie să facem toate eforturile ca să îmbunătăţim aceste relaţii. Deci, nu mergem pe căi ocolite, ci căutăm să folosim calea directă a relaţiilor nemijlocite. Am lansat inclusiv această idee a realizării contactului la nivel înalt, ca pe un element component al dezvoltării acestor relaţii. Dar trebuie să luăm în considerare situaţia concretă şi dificultăţile existente.

242

2-D

În legătură cu aceste comparaţii cu 1989, eu cred că este Într-adevăr un lucru care trebuie să ne preocupe; dar se uită un lucru - şi, 'in această direcţie, trebuie să ajutăm realizarea unei perceperi a fenomenelor care au Însoţit procesele din ţara noastră - că, În primul rând, Înrăutăţirea situaţiei economice a României se datoreşte nu revoluţiei şi reformei, ci, În primul rând, faptului că intrase În colaps economia românească anterevoluţionară, că explozia socială a fost determinată nu de dorinţe subiective, ci a fost determinată de o situaţie explozivă care se acumulase În societatea românească, că n-am avut nici măcar şansa unei treceri nedureroase, cum au avut alţii În jurul nostru, datorită trăsăturilor specifice ale sistemului politic care n-a permis nici o iniţiativă din interiorul sistemului, uneori chiar din partea conducerilor politice, cum s-a petrecut În alte ţări, ceea ce la noi nu era posibil. Şi, atunci, a avut loc un proces de acumulare a tensiunilor interne, care a dus la explozie şi, apoi, la deteriorare, generată de restructurarea economiei, a sistemului de economie centralizat. Orice destructurare, orice demolare a unor structuri, orice dezorganizare provoacă, fără Îndoială, mari efecte pe planul activităţii economiei. Or, la noi, s-au rupt foarte multe relaţii interne, pe de o parte. S-au rupt, pe de altă parte, relaţiile noastre tradiţionale cu partenerii din zonă, plus ceea ce evocaţi: efectele crizei Golfului şi a lugoslaviei. Toate acestea n-au rămas fără urmări asupra situaţiei economiei, asupra acestui declin. Altminteri, sigur, se pot face tot felul de aprecieri cu privire la influenţa factorilor subiectivi, la existenţa unor greşeli inevitabile sau altele evitabile ale guvernărilor succesive, de atunci până astăzi. Despre asta se poate discuta. Dar dacă totul s-ar rezuma numai la greşeli proprii ale factorilor subiectivi din ţară, România ar avea doar ea un asemenea declin al activităţii economice. Or, el este valabil pentru toate ţările care trec prin această tranziţie, la unii apar probleme chiar mai grave decât la noi. Deci, trebuie, dacă vrem să facem o analiză serioasă şi obiectivă, să ţinem seama de toţi aceşti factori obiectivi, interni şi externi şi, apoi, sigur, să nu ignorăm şi rolul factorilor 244

subiectivi. De asemenea. măcar acum, după cinci ani de zile, să realizăm - aşa cum constat cu satisfacţie că reuşim, de astă dată, pe probleme majore de interes naţional În politica externă - o platformă de acţiuni comune şi În abordarea problemelor fundamentale ale promovării reformei şi tranziţiei În ţara noastră. Şi, dincolo de opţiuni diferite, de alternative posibile, să abordăm realist ce se poate face şi cum să conjugăm forţele nu pentru a ne face obstrucţie reciproc şi a face obstrucţie guvernării, indiferent care este aceea, ci cum să valorificăm tot ceea ce se poate pentru a asigura desfăşurarea tranziţiei În condiţii cât mai bune pentru ţară. Deci, În legătură cu Înrăutăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor, care este un fenomen real, ea se datorează acestei determinări pe care a cunoscut-o economia noastră, dar generată Încă din fazele ante-revoluţionare, de colapsul În care intrase economia românească şi care, apoi, s-a continuat În contextul acestei destrămări economice. Acum Începem să Închegăm ceva. Totul este cum să facem ca să facilităm cât mai mult Închegarea elementelor de stabilizare macroeconomică, care au apărut În cursul anului 1994, să extindem acest lucru la Întreaga economie şi la structurile microeconomice, să rezolvăm problema, cred eu, cheie, În momentul de faţă - marea privatizare şi procesul restructurării economice -, care să valorifice cât mai bine potenţialul ţării şi să creeze resurse necesare pentru a ameliora şi condiţiile de viaţă ale oamenilor. Eu nu cred că se pot face astfel de comparaţii cu situaţia din România şi cea din Iugoslavia. Eu nu cred că În situaţia României există factori determinanţi, de felul celor care au dus la destrămarea statului iugoslav. Este cu totul alta structura statală şi demografică, etnografică şi religioasă În România, decât În Iugoslavia. Deci, acei factori interni care au generat acest proces al destrămării În Iugoslavia nu există În România. De aceea, eu cred că asemenea paralele nu sunt bine venite. Sunt, sigur, alte probleme care pot să genereze factori de instabilitate şi asta trebuie să ne preocupe. Şi, În primul rând, pacea socială şi conlucrarea politică necesare pentru a consolida procesele de stabilitate internă şi rolul nostru de 245

factor de stabilitate În zonă. În legătură cu recompensele, să nu ne facem iluzii. Nimeni n-o să ne acorde niciodată nici un fel de recompensă. Altminteri, cum să spun, În toate forumurile internaţionale suntem ascultaţi cu bunăvoinţă, Însă practica arată că aşa ceva nu e de aşteptat. Ceea ce vrem să obţinem este ca În condiţiile normalizării situaţiei, şi din Irak şi din Iugoslavia, să putem beneficia de anumite priorităţi În reluarea activităţilor noastre economice cu aceste state. Pentru Irak, mai ales pentru recuperarea datoriilor faţă de noi, care au rămas blocate, 1. 700.000.000 de dolari, iar pentru Iugoslavia -priorităţi necesare În reluarea activităţilor de cooperare economică şi de participare la procesul de refacere a ţării. Domnul IULIAN DAFINESCU - PER: Domnule preşedinte, printre cele şapte condiţii pe care dumneavoastră le-aţi expus şi cu care sunt absolut de acord, parcă ultima Îmi este cea mai apropiată şi de mai mult timp am insistat că foarte important este ca opinia publică, populaţia ţării noastre să cunoască această dorinţă a României de a se integra cât mai rapid in structurile euro-atlantice. Probabil această, spun eu, atitudine a dumneavoastră, foarte tranşantă În ultima vreme, mai tranşantă poate În ultima vreme, se va vedea În sondajele viitoare, pentru că ştim că sondajele de până acum arătau o oarecare inerţie, să zic aşa, sau reţinere a populaţiei privind această integrare, pentru că nu sunt cunoscute, ca atare, acele avantaje de care vorbea domnul Petre Roman, adică privind acele ţări sărace Grecia, Portugalia, Spania, să zicem, care prin integrare au obţinut, În câţiva ani de zile, câteva avantaje care le-au ridicat destul de bine din punctul de vedere economic. Deci, ce voiam eu să spun, ca să fiu cât mai scurt, este faptul că acest consiliu care organizează aceste intruniri nu dispune de mijloace ca să facă publice aceste avantaje pe care le-ar putea avea poporul român. Cineva, chiar În cadrul unei reuniuni, spunea că integrarea noastră În structurile euroatlantice nu va duce imediat la mai multe bucate pe masa românului. Asta este foarte drept, foarte adevărat, dar vrem să arătăm că Într-un viitor, poate foarte apropiat, populaţia României va beneficia, totuşi, de avantajele lumii occidentale.

Dec,. voiam eu. dacă se poate cumva. acest consiliu să fie a1utat de a face publica această intenţie a a ne ,ntegra cât ma, repede, ş, mă gândeam, aţi văzut, poate, la multe manlfestăn organizate sau sponsorizate de organizaţii europene. acele pliante. acele m,c, date, mă rog, broşuri care arată avantajele ţărilor care fac parte din Uniunea Europeană. Dacă s-ar putea să beneficiem sau să avem şi noi minime mijloace pentru a face publice. şi chiar expunerea dumneavoastră este un lucru absolut necesar pentru a fi făcut să fie cunoscută opiniei publice. Asta era rugămintea, deci nu e luată ca o Întrebare care să necesite explicaţii. Preşedintele României : Eu n-aş face decât să exprim acordul cu cele spuse de dumneavoastră, dar aş face şi o remarcă. Eu am avut chiar o surpriză plăcută, să constat, În unul din sondajele de opinie publică, o aderenţă destul de largă a populaţiei la ideea integrării şi aprobarea ideii de integrare europeană a României. Este, deci, un element Încurajator, din acest punct de vedere, În ciuda factorilor pe care i-aţi menţionat, că probabil nu există Încă suficientă informare din acest punct de vedere. Sunt de acord că trebuie să prezentăm ma, bine aceste lucruri. Eu asupra acestei chestiuni am discutat şi din punct de vedere al percepţiei, nu numai din partea noastră, dar şi din partea partenerilor occidentali. La una din reuniunile mternaţionale din Elveţia, spre exemplu, am avut un dialog cu un om de afaceri belgian, care a exprimat un asemenea punct de vedere: "Ce interes avem noi să vă sprijmim pentru a vă integra În Uniunea Europeană, pentru că voi nu sunteţi o ţară slab dezvoltată, voi sunteţi o ţară cu un potenţial mai ales uman şi intelectual comparabil cu ţările vestice şi prezentaţi chiar şansa sau riscul de a deveni concurenţii noştri. De ce să sprijinim un concurent?" Şi eu am spus că e~te falsă o asemenea percepţie ş, o asemenea abordare. ln primul rând, judecând din acest punct de vedere lucrurile, ţările membre ale Uniunii Europene, fiind la acelaşi nivel de dezvoltare economică şi tehnologică, s-ar putea privi drept concurenţi. Dar nu numa,. Ne aflăm În Elveţia. Elveţia este o ţară dezvoltată, competitivă cu toate ţările Uniunii Europene.

246

247

să aibă nişte mijloace noastră, a tuturor, de

Volumul cel mai mare de schimburi economice ale Elveţiei se desfăşoară cu ţările membre ale Uniunii Europene, deşi ea nu este membră a Uniunii Europene. 80 la sută din schimburile economice se desfăşoară cu ţările membre ale Uniunii Europene. În timp ce toate ţările din spaţiul nostru - fosta Uniune Sovietică şi ţările din această zonă - au doar 3-4 la sută din volumul schimburilor. Deci, ce demonstrează acest lucru ? Că dezvoltarea economică nu numai că nu Împiedică dezvoltarea relaţiilor bilaterale; aceasta este Însoţită de un proces de adâncire a diviziunii muncii, adică diversificarea activităţii şi o anumită diviz iune, care permite adâncirea conlucrării, cooperării economice şi, deci, dezvoltarea capacităţii fiecărei pieţe interne. Oe aceea, eu am spus că eforturile pe care aceste ţări le-ar face În cooperarea cu noi sau În sprijinirea eforturilor noastre pentru dezvoltarea economică şi tehnologică, nu numai că nu ar fi În dezavantajul lor, ci, din contră, aceasta ar sprijini dezvoltarea capacităţii economiilor ţărilor noastre şi, inclusiv, a capacităţii de absorbţie a pieţelor noastre, ceea ce ar face ca România şi alte ţări din această zonă să devină parteneri valabili, viabili şi interesanţi, inclusiv pentru ţările respective. Iar pentru noi, cu atât mai mult. Acesta este avantajul alinierii la nivelul de exigenţe şi de potenţial economic şi tehnologic al ţărilor care dau tonul În dezvoltarea tehnologică contemporană. Deci, din toate punctele de vedere, lucrurile nu pot fi decât În avantajul nostru. Domnul SEVER NEŞCA - Partidul România Mare: Domnule preşedinte, Partidul România Mare a sprijinit, Întotdeauna, cu toate mijloacele, procesul de integrare În structurile euroatlantice, dată fiind apartenenţa indiscutabilă .a României la civilizaţia şi cultura europeană. În ceea ce priveşte integrarea politică şi militară, situaţia este, şi În opinia noastră, mai uşoară decât integrarea economică. În acţiunea sa, Partidul România Mare Încearcă să determine apropierea relaţiilor economice româneşti de realităţile occidentale, inclusiv prin mobilizarea tuturor capacităţilor sale umane În sensul rezolvării problemelor reale ale ţării. În acelaşi timp, intrarea României În structurile euro248

atlantice trebuie să Însemne, În opinia noastră, reanalizarea consecinţelor logice ale condamnării Tratatului RibbentropMolotov, practic de către toate statele lumii. Noi credem că a sosit momentul să se afirme cu tărie şi să se Înscrie În documente internaţionale faptul că, dacă pentru trei state baltice condamnarea Tratatului Ribbentrop-Molotov a condus la revenirea la respectivul statu quo anterior, acest lucru trebuie să fie posibil şi pentru România. Noi considerăm că această evoluţie ar trebui măcar declarată ca logică ş, corectă. chiar dacă ea nu este posibilă În practică şi pe cale paşnică, cel puţin deocamdată. Care este opinia dumneavoastră, domnule preşedinte?

A

Preşedintele României: ln principiu, eu nu pot decât să Împărtăşesc acest punct de vedere. Noi am făcut-o, la vremea respectivă. Am salutat adoptarea unei decizii, din acest punct

de vedere, chiar de către Sovietul Suprem al fostei Uniuni Sovietice; şi eu v-aş spune că, în ciuda unor critici la adresa Tratatului pe care-l încheiasem atunci cu Uniunea Sovietică, atunci am putut aborda această chestiune de o manieră deschisă cu Gorbaciov. Mă Îndoiesc că astăzi mai putem discuta de pe aceleaşi poziţii cu Rusia şi cu Ucraina şi poate şi cu alţii. Dar, de principiu, eu cred - şi am căutat să explicăm şi în discuţiile pe care le-am avut cu reprezentanţii Rusiei şi cu reprezentanţii Ucrainei - că această poziţie a noastră de condamnare a pactului Ribbentrop-Molotov nu Înseamnă exprimare de revendicări teritoriale astăzi, ci este vorba de a consemna o poziţie în legătură cu un act fără bază juridică, fără bază morală, fără bază istorică. Asupra problemelor configuraţiei frontierelor, nimeni astăzi nu va putea să susţină orice cerere de schimbare a frontierelor, pentru că ar fi o reacţie În lanţ. Este o intercorelaţie cu situaţii similare pe tot continentul european. Dar, de principiu, de fixare, deci, a unei poziţii politice şi morale sau juridice, n-am nimic împotrivă. Domnul TUDOR DUNCA - Partidul Naţional Ţărănesc Creştin­ Democrat: Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, consider că este îmbucurătoare această apropiere, aş zice chiar similitudine de opinii ale forţelor politice ale diferitelor instituţii

249

care sunt prezente aici. Este un fapt atât de necesar, cât şi posibil şi se Înscrie, În opinia mea, pe linia tradiţiei antebelice, când interesele naţionale, aşa cum spunea şi domnul preşedinte Iliescu, aveau prioritate În faţa disputelor politicii interne. Nu mai puţin trebuie amintit ce spunea şi Nicolae Titu/eseu, şi anume că: "o politică externă bună implică şi o politică internă bună", or, În privinţa politicii interne, cred că sunt chiar salutare discuţiile care există şi sunt inevitabile. Îmi exprim aprobarea faţă de interesanta idee exprimată de domnul preşedinte Iliescu, şi anume că integrarea euro-atlantică este o fereastră de oportunitate limitată În timp şi subliniez acest lucru fiindcă s-au făcut simţite voci, s-au făcut simţite opinii conform cărora noi nu trebuie să ne grăbim În această privinţă, sau chiar alţii care spuneau că ar trebui să luăm modelul Elveţiei şi să fim neutri, să fim echidistanţi faţă de toate sferele de influenţă ale puterii care ar fi în această zonă. Cred că este pentru toată lumea clar că situaţia noastră geopolitică nu ne permite să fim În Elveţia, deşi ar fi aşa de bine, aşa de frumos. Legat de relaţiile cu Rusia, aş vrea să-mi exprim opinia că este foarte important să arătăm cu orice ocazie că integrarea euro-atlantică nu este un act de ostilitate faţă de Rusia, datorită faptului că nu numai noi, românii, dar cred că toate ţările lumii doresc ca Rusia să devină o ţară democratică, stabilă şi prosperă şi un factor de stabilitate pentru pacea mondială şi pentru securitatea mondială.Pe de altă parte, sigur că noi nu putem accepta o nouă politică de Împărţire a zonelor de influenţă cum a fost această idee de străinătate apropiată şi, din acest punct de vedere, mă raliez la opinia domnului Petre Roman. Aş dori să mai spun încă două lucruri, respectiv, în primul rând, că această intrare a noastră În rândul ţărilor europene, cred că am asentimentul dumneavoastră, trebuie să se petreacă cu demnitate şi afirmând acest lucru mă gândesc la un aspect negativ prezent şi acum şi cred că Ministerul de Externe a făcut nişte demersuri În această privinţă, şi anume, tratamentul de care se bucură cetăţenii români când cer viză pentru anumite ţări din străinătate. Faptul că anumiţi conaţionali

ai noştri au făcut excese În diferite ţări occidentale nu cred că justifică, să spunem, tratamentul global de care se "bucură" cetăţenii români care solicită viză pentru acele ţări. Deci, aici.

250

251

diplomatice, noi ar trebui să Ca deputat. sunt foarte multe voci care imi aduc la cunoştinţă nişte lucruri neplăcute din acest punct de vedere. În sfârşit, cred că ceea ce se va întâmpla în Europa, deoarece totul este aşa o viziune în viitor, vor fi nu atât nişte State Unite ale Europei, ad,că modelul american, ca un cazan unde se pierd identităţile, ci, dimpotrivă, o Europă unită a statelor, unde şi România. sperăm cu toţii, îşi va găsi un loc păstrându-şi identitatea şi ceea ce are particular şi frumos. Îşi va păstra, cum spuneam, această identitate şi va deveni partener cu drepturi depline. Vă mulţumesc. Preşedintele României: Un singur comentariu aş face. Aş vrea doar să amintesc că în expunerea noastră la Essen ne-am referit în mod direct la această problemă şi, vorbind despre statutul nou de asociere al României şi de programul acesta comun, strategia comună de integrare, am evocat această abordare discriminatorie a cetăţenilor român, în privinţa vizelor şi am făcut apel la reprezentanţii tuturor statelor ca să tratăm de pe pozifii de egalitate aceste probleme. Situaţia este de înţeles, însă. ln momentul de faţă, ţările bogate - şi Statele Unite şi Europa Occidentală - încep să aibă tot mai mari temeri în faţa pericolului unui val migratoriu de populaţii din ţările slab dezvoltate. Oe aceea, una din tezele pe care noi le-am susţinut în forumurile mondiale economice a fost necesitatea abordării problemei discrepanţei economice dintre lumea bogată şi lumea săracă în ansamblu, dacă vorbim de fenomenul la scară modială. Iar în contextul actual, pe plan european, adâncirea discrepanţelor dintre Vestul bogat şi Estul european, ca fiind poate sursa celor mai mari pericole pentru stabilitatea internaţională. Şi de aceea necesitatea de a aborda problef!!~le eforturilor necesare la scară naţională pentru dezvoltarea ţanlor slab dezvoltate sau mai slab devoltate, sau, în cazul nostru, al ţărilor în tranziţie, ca o problemă care interesează nu numai naţiunile respective, importantă nu numai pentru statele sigur, cu respectarea

uzanţelor

Îmbunătăţim această situaţie.

, respective, ci şi pentru stabilitatea mondială, pentru că este în interesul ţărilor bogate ca să susţină acest efort, ca o chestiune de stabilitate mondială. Aceasta ca un comentariu. Domnul ADRIAN NĂSTASE - Partidul Democraţiei Sociale din R~mânia: Domnule preşedinte al României, doamnelor şi

dommlor, aş vrea să subliniez faptul că, în calitate de reprezentant al Partidului Democraţiei Sociale din România, care deţine preşedinţia pentru trei luni a Consiliului Naţional Consultativ pentru Integrare Euro-Atlantică, cred că în această situaţie, în acea~tă postură, organizarea acestei dezbateri şi exP_nm_~rea unw acord general legat de direcţia strategică a acţwn11 noastre externe sunt deosebit de importante. Aş spune că, în definitiv, noi parcurgem un drum de la Est spre Vest. Dacă, imediat după 1989, România era considerată o ţară a Europei de Est, iată, în câţiva ani, toată lumea este de acord că România este o ţară a Europei Centrale şi, într-un fel. ceea ce ne propunem, eufemistic vorbind, este ca România să devină o ţară a Europei Occidentale, pentru că practic noi identificăm ţările Europei Occidentale cu apartenenţa la unele structuri pe care, !n__tr-un.fel, le fixă':1 ca ?biectiv pentru acţiunea noastră şi datonta unw model axiologic, care ni se pare că trebuie să fie împărtăşit de societatea noastră. Deci, în mare măsură opţiu~ile noastr~ de a deveni membri ai unor organizaţii euro~ atlantice apar dm această nevoie de reorientare a modelului de societate, dintr-o reorientare a orientărilor de politică externa. Aş vrea să spun ~ă, în ceea ce ne priveşte, aceste opţiuni care a~ fost con~tr~1te pas cu pas şi realizate cu multă migală, atât pnntr-o activitate comună de nivel executiv, de nivel parlam~ntar fi cu sp~iji~ul deosebit al activităţii, al acţiunii preşedmtelw Roman,e1, această acţiune combinată a dat numeroase rezultate şi este cazul să spunem că acest lucru a f~st posibil datorită sprijinului general faţă de aceste obiective, dm partea forţelor politice din ţară. ~cum, în ce__ea ce priv~şte calea de urmat, soluţiile pentru penoada urmatoare, evident că avem nevoie de structuri potrivite pentru realizarea acestor obiective. Şi din punct de vedere parlamentar, probabil că va trebui să acordăm o atenţie

252

mai mare acestor preocupări şi cred că ar fi util dacă am discuta la nivelul celor două Camere ale Parlamentului crearea unei comisii permanente - nu o comisie specială, subliniez, există mai multe sugestii - şi o anumită dezbatere în legătură cu aceste chestiuni. Poate că ar fi util să creăm chiar o comisie permanentă, prin modificarea regulamentelor noastre, care să se ocupe, pe picior de egalitate cu celelalte comisii ale Parlamentului, de problemele integrării europene. Vor fi extrem de multe probleme de ordin legislativ care vor trebui să fie examinate cu maximă atenţie. Acest lucru a reieşit, de altfel, şi aici. Un ultim aspect ţine de un comentariu pe care aş vrea să-l fac în legătură cu evoluţiile politice din Europa, care cer să fim în permanenţă conectaţi la aceste aspecte şi să încercăm să tragem concluzii din ceea ce se întâmplă în jurul nostru. lată, spre exemplu, problema conflictului din Republica Cecenă. Ea imediat trimite analistul politic la o examinare a situaţiei din Republica Moldova. Dacă se acceptă la nivel politic dreptul autorităţilor centrale de la Moscova de a interveni în Republica Cecenă, considerându-se că această problemă este o problemă internă a Federaţiei, atunci înseamnă că se va accepta cu atât mai mult, şi aceasta ar putea să reprezinte chiar o invitaţie pentru autorităţile de la Chişinău de a elimina activitatea secesionistă a autorităţilor de la Tiraspol. Cu atât mai mult cu cât Republica Cecenă este un subiect al unei Federaţii, pe când situaţia din Transnistria este o situaţie creată în interiorul unui stat unitar. Deci, iată că modelele care vor fi acceptate pentru anumite acţiuni în interiorul sau în evoluţiile politice din Rusia, sau din alte părţi, pot să creeze tipare noi, modele noi de acţiune, care vor influenţa, evident, şi situaţiile din alte părţi ale Europei. Domnul RADU DIMITRESCU - Partidul Social Democrat Român: Domnule preşedinte, aţi arătat în mai multe puncte ceea

ce trebuie noi să facem ca să intrăm în Europa, cum se spune, adică cum ar fi mai bine să ne integrăm în spaţiul euro-atlantic. Suntem de acord că aceste lucruri trebuie făcute. Însă eu cred, este părerea mea personală, că s-ar putea enumera tot atât

253

de multe puncte, de lucruri, care nu trebuie făcute. Nu voi intra acum în polemică şi voi trece mai departe, ştiind foarte bine că dumneavoastră vă veţi gândi la cu totul alte lucruri decât mă gândesc eu. Trec mai departe, la punctul doi, o singură frază - Tratatul nostru de bază cu Ucraina nu poate să fie decât aproximativ simetric faţă de cel cu Ungaria. Şi, în sfârşit, punctul trei, fiindcă mai multă lume s-a referit acum la situaţia din Republica Moldova şi la relaţiile noastre cu această republică. Nu sunt de acord cu unele păreri exprimate de Gabriel Andreescu şi Valentin Stan că CSCE şi că un eventual tratat de bază ne-ar interzice pe viitor să ne reunim, fiindcă frontierele pot fi modificate şi chiar desfiinţate pe cale paşnică. Acesta este un lucru clar. Dar aş pune un accent uşor diferit pe problema Armatei a 14-a, decât a făcut-o domnul Petre Roman. Din punct de vedere strategic, este clar că nu avem nici un interes ca această armată să se afle acolo şi cred că avem tot interesul ca ea să se retragă în termenul fixat. Dar din punct de vedere politic, să nu uităm că această armată este cantonată dincolo de Nistru, în Transnistria, într-un teritoriu care nu ne-a aparţinut niciodată şi care, după părerea mea, nu trebuie să ne aparţină vreodată. Iar insistenţele noastre asupra caracterului unitar al statului moldovenesc nu cred că trebuie să depăşească o anumită limită. În primul rând, ei sunt liberi la ei acasă. În al doilea rând, deja acest caracter unitar acum, ieri, alaltăieri a fost depăşit, acordându-se autonomie teritoriului găgăuz. Şi, În al treilea rând, În viziunea mea, presupunând că ei ar acorda autonomie teritorială Transnistriei, acest lucru nu ne priveşte sub nici o formă, cu atât mai mult cu cât această autonomie, nu uităm că ea se acordă, totdeauna, cu prevederea ca În cazul fuziunii Republicii Moldova cu un alt stat, şi, acum, În mod cu totul ridicol, ei dau ca exemplu Turcia, Polonia şi nu mai ştiu care, dar, în subtext, se ştie bine că este vorba de noi, teritoriul autonom, respectiv, adică Transnistria, este liber de a se despărţi de Republica Moldova. Acest lucru nu este decât în favoarea noastră, după părerea mea personală.

Preşedintele României: Câteva mici comentarii. În legătură cu Tratatul cu Ucraina, nu ştiu ce înţelegeţi dumneavoastră prin simetria cu Ungaria, nu cred că este vorba de o simetrie. Fiecare tratat, cu fiecare ţară în parte, are problemele sale specifice şi nu este o simetrie între problemele care se discută cu Ungaria şi cele care se discută cu Ucraina. În ceea ce priveşte Armata a 14-a, perfect de acord, am exprimat acest lucru public şi la Budapesta, ultima dată. În legătură cu Transnistria, nu avem noi a ne pronunţa cui aparţine şi dacă ne aparţine. Deocamdată acest teritoriu face parte din statul Moldova, iar Armata a 14-a este o armată străină, care se află pe teritoriul unui stat independent. Aceasta este chestiunea de fond, politică şijuridică, şi care îndreptăţeşte pe deplin cererea Moldovei pentru retragerea acestor trupe şi am exprimat explicit sprijinul nostru pentru această cerere a Moldovei şi pentru realizarea ei în termenii acordului încheiat pentru următorii trei ani. Oe asemenea, în legătură cu autonomia unor zone: nu are rost să intru în detalii, întrucât comportă comentarii, discuţii diferite şi pentru Găgăuzia şi pentru Transnistria, dar, cum să spun, în condiţiile fiecărui stat, problemele capătă nuanţe proprii, şi este bine să nu intrăm în amănunte. Domnul IOAN SASU - Partidul Socialist al Muncii: Vă rog să-mi îngăduiţi să supun atenţiei dumneavoastră o singură idee care, după opinia mea, s-ar cere întărită. Reperele oferite în deschidere, în intervenţia domnului preşedinte al României, le-am privit ca un îndemn la reflecţie şi definirea de poziţii din partea tuturor partidelor politice. Domnia sa a stăruit mult asupra unor probleme de fond care, fără îndoială, merită să le privim şi să le tratăm cu toată atenţia. Conotaţia politică a întregii discuţii este, cred, esenţială pentru că până la urmă trebuie, aşa cum se şi releva aici, câştigată simpatia populaţiei în această acţiune de însemnătate majoră pentru evoluţia ţării. Sigur, departe gândul de a contrazice ideea integrării, pentru că sunt suficiente argumente favorabile acestei idei şi care, fără îndoială, trebuie să le tratăm cu atenţia necesară. Dar se creează, şi aceasta este ideea care cred că merită a fi reţinută,

254

255

se creează impresia unei singure abordări posibile, şi anume, integrarea constituie cam singura şansă pentru modernizarea noastră, pentru a ajunge la o evoluţie fericită viitoare. Cred că acceptând ideea că integrarea ne creează o bază serioasă pentru a ne dezvolta, a ne moderniza, În acelaşi timp să nu pierdem din vedere faptul că trebuie să facem o reformă care să ne ofere şansa modernizării, evoluţiei Într-adevăr performante. Efortul pentru modernizare, de interes naţional, fără Îndoială, care să determine creşterea economică, cu toate consecinţele sociale, ţine de imaginea noastră asupra viitorului ţării.

Sunt multe probleme care ar putea fi aici discutate. Costurile integrării, cum bine a subliniat domnul preşedinte al României, sunt extrem de mari. Cred că, reţinând aceste costuri în ceea ce întreprindem noi, nu mi s-ar părea lipsit de importanţă dacă am gândi la ideea de integrare concomitent cu soluţiile pentru integrare şi ce-ar trebui să facem pentru o protecţie reală a economiei noastre naţionale, a industriei, a agriculturii, în principal, şi spun acest lucru pentru că nu este o noutate. Şi alte ţări europene, şi nu numai, îşi protejează economia naţională, industria, agricultura etc. Cred că asupra acestor chestiuni trebuie să medităm şi noi cu toată grija, cu toată atenţia. Şi poate că nu este de exclus, în acest proces extrem de complex, nu este de exclus nici ideea unei consultări largi a populaţiei. Eu n-aş exclude nici ideea unui referendum. Este de reţinut. Vă mulţumesc pentru atenţie. Preşedintele României: În primul rând, cred că este justă ideea că nimeni nu o să facă ceea ce trebuie să facem noi la noi în ţară, că esenţial, primordial este efortul naţional, este efortul intern pentru modernizarea economiei, pentru competitivitate tehnologică, pentru eficienţă economică şi aşa mai departe. Deci, formularea ideii că ne integrăm şi lucrurile se vor rezolva de la sine, nu are suport. Oe altfel, mi se pare că din acest punct de vedere, abordarea Uniunii Europene este mai realistă decât - dacă vrem să facem comparaţii, similitudini istorice - o făcea Hruşciov în legătură cu integrarea socialistă, care privea, într-adevăr, acest proces ca o

256

subordonare economică a economiilor Jări/or din această zonă economiei sovietice. Or, din acest punct de vedere, mi se pare mai realist şi mai corect faptul că Uniunea Europeană, ea însăşi, prezintă nişte exigenţe necesare aderării la Uniunea Europeană, deci ca statele membre să facă ele. În primul rând, eforturi prin politica internă, prin reformă, prin restructurare, prin modernizare, ca să alinieze din punct de vedere economic aceste ţări la un anumit nivel de competitivitate. Deci, asta este ideea pe care trebuie să o subliniem cu deosebire. În al doilea rând, fără Îndoială, că tot de noi depinde ca să punem în valoare potenţialul ţării şi tot ceea _ce tre~uie_ modernizat, restructurat: şi industrie, şi agncultura, şi transporturi, toate infrastructurile, în general; serviciile - sector slab dezvoltat la noi, în comparaţie cu ţările dezvoltate şi care constituie şansa noastră, inclusiv ca elem~nt de_ prot~cţie_ socială. Toate ţările europene dezvoltate dupa al dodea razbo1 mondial au avut o dezvoltare rapidă, cu o dinamică a dotării tehnologice, a ridicării gradului de productivitate în sectoarele primare şi secundare, deci în minerit, în agricultură, în industrie, care au eliberat foarte multă forţă de muncă. Supapa de siguranţă, şansa pentru ele a fost dezvoltarea terţiarulu~ a_ sectorului serviciilor care a preluat această forţă de munca şi s-a ajuns astfel la schimbarea structurii soc~a(e~ î~ servicii lucrând cam 60 la sută din populaţia acestor ţan, m timp ce la noi ponderea serviciilor este foarte modestă. . Deci, În strategia restructurării economiei naţionale trebwe să avem în atenţie şi asemenea elemente: să vedem cum putem folosi experienţa despre care am vorbit m~i Înainte, ce mutaţii şi cum anume se vor produce ele, 1n s~ructura sectoarelor a ramurilor economiei naţionale, care vor fi efectele sociale cu:n se va realiza protejarea a ceea ce este de protejat; pentru că, în acelaşi timp, noi, spre deosebire de _a!te fă:i