Tipuri de Coma [PDF]

Zitiervorschau

Tipuri de coma Sus

Tipurile de coma includ: 1. Encefalopatia toxic - metabolica Aceasta este o conditie medicala acuta a disfunctiei cerebrale cu simptome de confuzie si/sau delir. Cauzele encefalopatiei toxic-metabolice sunt variate. Acestea includ boli sistemice, infectii, insuficiente de organ si alte afectiuni; 2. Leziunile cerebrale anoxice Aceasta este o conditie determinata de lipsa totala de oxigen la nivelul creierului. Lipsa oxigenului pentru cateva minute determina moarte celulara in tesutul cerebral. Leziunile cerebrale anoxice pot rezulta in urma unui infarct miocardic (stop cardiac), traumatism cerebral, inec, supradoze de droguri sau otravire; 3. Starea vegetativa prelungita Aceasta este o stare de inconstienta majora. Persoana nu este constienta de mediul sau si este incapabila de miscari voluntare. Cu o stare vegetativa persistenta, un pacient poate progresa spre stare de constienta dar fara functionare superioara a creierului. In cazul starii vegetative persistente, persoana are respiratie, circulatie si cicluri somn-veghe; 4. Sindomul „incuiat” Aceasta este o afectiun neurologica rara. Persoana este complet paralizata cu exceptia miscarilor oculare, dar ramane treaza si alerta si cu o functionare mintala normala; 5. Moartea cerebrala Aceasta reprezinta o incetare ireversibila a functiilor cerebrale. Moartea cerebrala poate fi rezultatul unor lezuni cerebrale vechi sau extinse. Ce este scala Glasgow?

Medicii pot evalua profunzimea comei folosind scala Glasgow. Scala ofera o scorare numerica a profunzimii comei bazandu-se pe abilitatea persoanei de a deschide ochii si a raspunde verbal sau motor la stimuli. Folosind scala Glasgow, medicii pot descrie severitatea comei. Exemple ale severitatii includ: - Cel mai profund nivel al unei come este cel in care persoana nu vorbeste, nu deschide ochii si nu misca corpul ca raspuns la durere. Cel mai profund nivel al comei primeste cea mai mica numerotare pe scala Glasgow. - Un nivel de coma mai superficial, care poate implica strangerea ochilor sau retragerea mainii ca raspuns la un stimul dureros. Folosind scala Glasgow, medicii pot, de asemeni, urmari progresele pe care pacientul le face in timp. Exista un tratament eficient pentru coma?

Tratamentul comei depinde de cauzele sale. Persoanele apropiate unui pacient comatos ar trebui sa ofere medicului cat mai multe informatii posibil pentru a ajuta la identificarea cauzelor comei. Ingrijirea medicala prompta este vitala pentru tratarea unor conditii potential reversibile. Spre exemplu, daca pacientul prezinta o infectie care afecteaza creierul, pot fi necesare antibiotice.

Glucoza poate fi necesara pentru tratarea unui soc diabetic. Chirurgia poate fi necesara pentru eliberarea presiunii asupra creierului datorate edemului sau pentru indepartarea unei tumori. Anumite medicamente pot fi folosite, de asemeni, pentru tratarea edemului. Medicamentele pot fi folosite si pentru tratarea unor eventuale crize epileptice. In general, tratamentul comei este unul suportiv. Pacientii in coma sunt ingrijiti in unitati de terapie intensiva si unii dintre ei necesita sisteme de sustinere a vietii pana la imbunatatirea situatiei. Care este prognosticul comei?

Prognosticul variaza cu fiecare situatie. Sansa de recuperare a unei persoane depinde de cauzele comei, daca problema care a determinat-o poate fi tratata, si de durata comei. Daca problema poate fi rezolvata, pacientul deseori se poate intoarce la nivelul de functionare anterior. Uneori, totusi, daca leziunea cerebrala este severa, persoana poate ramane cu sechele sau se nu redevina constienta niciodata. Comele care rezulta din intoxicatia cu monoxid de carbon, de exemplu, sau cu alte substante toxice au cea mai mare rata de recuperare daca se acorda pacientului ingrijiri specifice de urgenta. Comele care rezulta din traumatismele craniocerebrale au tendinta de a avea o rata mai mare de recuperare decat comele care au legatura cu diferite afectiuni. Tipic, comele nu dureaza mai mult de cateva saptamani. Totusi, daca, coma continua, se considera ca pacientul este intr-o stare vegetativa permananta cu sanse mici de recuperare dupa ce mentine aceasta stare pentru mai mult de un an.