Teste Grilă DINAMICA Completat [PDF]

Zitiervorschau

Teste grilă DINAMICA GRUPURILOR 1. a) b) c) d) e)

Pentru studenţi, profesorii, ca grup, sunt: grupuri primare; grupuri secundare; grupuri de apartenenţă; grupuri de referinţă; grupuri expresive.

2. a) b) c) d) e)

Grupurile secundare sunt formate din persoane care: se reunesc ocazional; se angajează în relaţii doar cu anumite aspecte ale personalităţii; se cunosc nemijlocit ; interacţionează puternic pe multe planuri; sunt în relații de prietenie.

3. a) b) c) d) e)

Grupul de prieteni este: grup formal; grup informal; grup de referinţă; grup secunda; grup mare.

4. a) b) c) d) e)

Familia este un grup: mare; primar; secundar; de referinţă; formal;

5. a) b) c) d) e)

Departamentul de cercetare al unui institut/facultăţi este un grup: formal; informal; secundar; primar; ocazional.

6. a) b) c) d) e)

Modelarea dinamicii de grup se poate face şi cu: modelul structural; modelul cibernetic; modelul asocierii; modelul atribuirii rolurilor; modelul lui Gerber.

7. a) b) c)

Care din caracteristicile următoare nu aparţine grupului social: structura; sarcina grupului; coeziunea;

d) nivelul de integrare; e) diversitatea. 8. Grupul NU poate fi considerat ca fiind: a) sistem interacţional dinamic; b) bazat pe autoreglare, dezvoltare; c) adaptat la mediu; d) sistem vectorizat (orientat) teleologic – are un scop; e) structură de conducere. 9. Modelul creşterii cibernetice presupune existenţa buclelor de reglare (feed-back). Care tip de bucle de reglare nu aparţine acestui model: a) feed-back-ul urmăririi şi realizării scopurilor; b) feed-back-ul organizării şi restructurării interne; c) feed-back-ul constituit din conştiinţa de sine a grupului ca sistem; d) feed-back pozitiv; e) feed-back negativ. 10. a) b) c) d) e)

Coeziunea unui grup este dată de: ansamblul forţelor care menţin unitatea grupului şi circumscrierea limitelor sale; gradul de elaborare a normelor şi valorilor comune care structurează viaţa de grup; modul de configurare a relaţiilor interpersonale dintre membrii; numărul de membri care compun grupul; caracteristicile psihosociale ale membrilor grupului.

11. a) b) c) d) e)

Grupul social poate fi definit ca fiind: categorie socială; public; mulţime; masă de oameni; o clasă de indivizi care au caracteristici comparabile şi întreţin unele relaţii;

12. a) b) c) d) e)

În cazul grupurilor secundare nu este adevărat că: toţi membrii se cunosc personal; comunicarea are loc mai degrabă prin intermediari; legăturile interpersonale, intimitatea sunt reduse; conştiinţa celorlalţi este globală; membrii au mai puţin o funcţie de socializare şi de interiorizare a normelor şi valorilor.

13. a) b) c) d) e)

Grupul formal: se constituie pe bază de interese, preocupări, atracţie; are scop psihologic, de căutare a identităţii; promovează idei, satisface unele trebuinţe psihologice; pot fi conduse de un lider reunoscut, acceptat; se constituie pe bază de acte oficiale, prealabile formării grupului.

14. a) b) c) d)

Grupul informal: se constituie pe bază de acte oficiale, prealabile formării grupului; are scop productiv, economic, de învăţământ; este condus de un şef ierarhic investit oficial; se constituie pe bază de interese, preocupări, atracţie;

e) cadrul normativ este explicit şi obligatoriu. 15. a) b) c) d) e)

Sunt proprietăţi principale ale grupurilor mari : distribuţia spaţială; flexibilitatea; coeziunea; productivitatea; omogenitatea.

16. a) b) c) d) e)

Falansterul este un concept utopic inventat de: Ch. Fourier; H. Taine; Durkheim; Wundt; Le Bon.

17. Dinamica grupului, ca sistem de interacţiune a membrilor într-un câmp social şi mijloc de schimbare socială a fost o sintagmă propusă de: a) Lewin, Lippit şi White; b) Elton Mayo; c) J.L. Moreno; d) C. Rogers; e) Serge Moscovici. 18. a) b) c) d) e)

Contribuţia lui J.L. Moreno la psihologia socială a constat în elaborarea: primelor experimente în psihologia socială; teoriei grupurilor; teoriei mulţimilor; teoriei sociometrice; teoriei manipulării.

19. a) b) c) d) e)

Dimensiunea instrumentală a grupului se referă la: roluri instrumentale; relaţii sociale; comunicare de poziţii relaţionale; trebuinţe afective şi identitare; orientarea grupului.

20. a) b) c) d) e)

Dimensiunea contextuală a grupului se referă la: compoziţia şi poziţia grupului; reguli care orientează conduitele; aşteptarea unor comportamente; roluri psihosociale; necesităţi instrumentale.

21. a) b) c) d) e)

Dimensiunea relaţională a grupului se referă la: condiţiile concrete de întâlnire şi lucru; orientarea grupului; compoziţia şi poziţia grupului; relaţii; roluri instrumentale.

22. a) b) c) d) e)

Un indicator principal al maturităţii unui grup este: coeziunea; facilitarea socială; structura; sarcina grupului; nivelul de integrare.

23. a) b) c) d) e)

Factori interni care influenţează coeziunea unui grup: sistemul normativ al grupului - cu cât este mai clar, cu atât coeziunea este mai mare; sistemul de recompense orientat spre individ sau spre grup; ameninţările; provocările cărora trebuie să le facă faţa grupul; numărul de membrii

24. a) b) c) d) e)

Factori externi care influenţează coeziunea unui grup sunt: sistemul normativ al grupului; similaritatea dintre membri; mărimea grupului; ameninţările; cererile de colaborare cu alte grupuri.

25. a) b) c) d) e)

În etapa de formare a unui grup, relaţiile se caracterizează prin: dependenţă; independenţă; donflictualitate; indiferenţă; emotivitate.

26. În etapa de normare a evoluţiei unui grup: a) membrii grupului sunt dispuşi să-şi schimbe ideile preconcepute pe baza faptelor prezentate de alţi membri; b) nivelul încrederii între membrii este scăzut; c) coeziunea de grup e scăzută; d) conflictele interpersonale iau amploare; e) se formează clicile. 27. a) b) c) d) e)

În etapa de performare a evoluţiei grupului: membrii nu au siguranţa de sine şi au nevoie de aprobarea grupului; membrii pot lucra cu aceeaşi uşurinţa atât independent, in subgrupuri, cât şi ca un tot unitar; moralul grupului este scăzut; se manifestă lipsa de loialitate; se pune accentul pe eşecuri.

28. a) b) c) d) e)

În etapa de suspendare (încetare) a evoluţiei grupului: se manifestă dezangajare la nivelul relaţiilor; nu sunt recunoscute realizările membrilor; se angajează noi sarcini; se primesc noi membri; au loc întâlniri frecvente ale membrilor.

29. a) b) c) d) e)

Procesele psihosociale de grup sunt: interacţiuni spaţiale intre membri; relaţii de autoreglare la nivelul grupului; relaţii interpersonale; relaţii intergrupale; desfăşurarea în timp a relaţiilor determinate între membri, pe fondul desfăşurării unor activităţi comune.

30. a) b) c) d) e)

Structurile psihosociale reprezintă: modul de configurare a relaţiilor dintre membrii grupului la un moment dat; modul de organizare a grupului; structuri de conducere; modul de intervenţie în grup; stările psihoemoţionale ale membrilor.

31. a) b) c) d) e)

Relaţiile socioafective: reprezintă „matricea sociometrică“ - în terminologia lui Moreno; împiedică dezvoltarea emoţională a membrilor; împiedică dezvoltarea cognitivă a membrilor; împiedică dezvoltarea relaţională a membrilor; împiedică dezvoltarea inteligenţei sociale.

32. a) b) c) d) e)

Întemeietorului sociometriei a fost: J.L. Moreno; Floyd Allport; W. Wundt; Le Bon; Daniel Goleman.

33. Conceptul de societate externă al lui Moreno reprezintă: a) aspectul macroscopic al vieţii sociale, format din totalitatea grupurilor umane reale şi vizibile, indiferent de mărime: familia, grupurile din ateliere, şcoală, armată şi alte instituţii; b) aspectul microscopic şi intim al vieţii sociale; c) societăţile din străinătate; d) societăţile istorice; e) aspectul intern al vieţii sociale; 34. Care dintre factorii enumeraţi nu condiţionează structurarea relaţiilor preferenţiale în cadrul grupurilor (structura socio-afectivă): a) inteligenţa socială; b) capacitatea de comunicare interpersonală; c) farmecul personal; d) prestigiul intra- şi extra-grupal; e) individualismul.

35. a) b) c) d)

Celebrul experiment referitor la obedienţă aparţine lui: S. Milgram; S. Asch; M. Sherif; G. le Bon;

e) F. Allport. 36. Nu orice şef este lider, de aceea, se face o primă distincţie între liderul formal (numit) şi liderul………, cel care, pe baza calităţilor personale exercită, în mod real, influenţa. a) dezirabil; b) muncitor; c) informal; d) rapace; e) autoritar; 37. a) b) c) d) e)

Conformismul este un fenomen care apare doar în grupurile sociale mici; apare doar în grupurile sociale mari; apare în orice tip de grup social, indiferent de mărimea acestuia; apare în cadrul colaborîrii intergrupale; este specific numai membrilor nou veniţi în grup.

38. a) b) c) d) e)

Explicaţiile rezultatelor experimentului lui S. Millgram vizează: asumarea răspunderii; plăcerea de a tortura; autoritatea experimentatorului; curiozitatea indivizilor; nevoia de apartenenţă.

39. a) b) c) d) e)

Sunt factori ai productivităţii de grup: volumul grupului; structura grupului; tipul de conducere; dominanța motivaţională; tipul de sarcină.

40. a) b) c) d) e)

La începutul anului I de studiu, studenţii formează: un grup de referinţă; un grup potenţial; un grup secundar; un grup informal; un grup formal.

41. a) b) c) d) e)

Un exemplu de grup primar este: grupul social mare; grupul de referinţă; grupul social mic; familia; mulţimea.

42. a) b) c) d)

Se numeşte grup de referinţă: grupul la care individul face referire în discursul său; grupul ai cărui membri sunt prieteni; grupul la ale cărui valori se raportează; grupul din care individul face parte;

e) grupul de colegi de serviciu care joacă fotbal. 43. Legătura dintre conformism şi norma grupului este aceea că: a) norma prescrie nişte comportamente iar conformismul este atitudinea de persiflare a acestora; b) norma permite alegerea a diferite alternative iar conformismul este fenomenul de orientare către una dintre ele; c) norma prescrie anumite comportamente iar conformismul este atitudinea de supunere faţă de prescripţiile normei; d) nu e nici o legătură; e) norma este prescrisă iar conformismul permite încălcarea ei. 44. a) b) c) d) e)

Grupul potenţial se transformă în grup prin: empatie; interacţiune; implicare; conformare; obedienţă;

45. Atunci când liderul este prietenos şi abordabil, preocupat de bunăstarea subordonaţilor săi şi de crearea unui climat de lucru agrabil, el abordează un stil de conducere: a) participativ; b) autocrat; c) directiv; d) suportiv; e) permisiv;

46. a) b) c) d) e)

Manipularea este o formă a influenţei sociale: adevarat; fals; ambele variante; nici o variantă; altă variantă nu există.

47. a) b) c) d) e)

Experimentul realizat de S. Asch vizează studiul: interacţiunii; conformismului; influenţei sociale; facilitării sociale; obedienţei.

48. a) b) c) d) e)

Facilitarea socială se poate produce în cazul: asistenţei pasive; co-acţiunii; cooperării; competiţiei; participării active.

49. Printre cele mai importante consecinţe ale unui fenomen de tip gândire în grup (groupthink) se numără: a) inventarul complet al alternativelor; b) reevaluarea alternativelor respinse;

c) cautarea informaţiilor relevante; d) distorsiunile în procesarea informaţiei; e) dezvoltarea unor planuri adaptate împrejurărilor. 50. a) b) c) d) e)

Cele mai importante trăsături ale grupurilor mici sunt considerate următoarele: un anumit număr de persoane (între 2 şi 30) ; existenţa unor scopuri individuale; o reţea de status-roluri; un sistem comun de norme şi valori; caracterul mijlocit al relaţiilor.

51. a) b) c) d) e)

Performanţa unui grup care are de îndeplinit o sarcină de lucru depinde de: omogenitatea abilităţilor membrilor grupului; omogenitatea motivaţiilor membrilor grupului; sarcina de îndeplinit în grup; pregătirea teoretică a membrilor; coeficientul de inteligenţă academică;

52. a) b) c) d) e)

Influenţa socială este o acţiune: simetrică; asimetrică; cu predominanţă multilaterală; cu predominanţă bilaterală; biunivocă.

53. a) b) c) d) e)

Un lider carismatic: are strategii convenţionale de a obţine succesul; e realist în privinţa riscurilor; stăpâneşte tehnicile de comunicare; îşi domină subalternii; îi lasă să ia singuri decizii.

54. a) b) c) d) e)

Care din caracteristicile enumerate sunt factori ai productivităţii grupului? volumul grupului; componenţa grupului; tipul de conducere autoritar; relaţiile socio-afective; tipul de sarcină.

55. a) b) c) d) e)

Cu cât satisfacţia membrilor grupului este mai mare, cu atât: coeziunea grupului este mai mică; coeziunea grupului este mai mare; nu contează satisfacţia membrilor grupului, ci sarcina ce trebuie îndeplinită; relaţiile de prietenie sunt mai puternice; acceptarea de noi sarcini este mai facilă.

56. a) b) c) d)

Coeziunea unui grup se referă la: voinţa şi dorinţa membrilor grupului de a părăsi grupul; ataşamentul membrilor grupului faţă de grup; dorinţa membrilor de a fi separaţi; individualismul membrilor;

e) egoismul membrilor. 57. Între zonele spaţiului interpersonal zona intimă, delimitată între contactul direct şi cca. 45 cm de corp este zona rezervată: a) celor cu care intreţinem relaţii intime; b) relaţiilor de serviciu; c) relaţiilor în societate; d) relaţiilor publice; e) relaţiilor conflictuale. 58. a) b) c) d) e)

Printre factorii care condiţionează formarea relaţiilor preferenţiale se numără: aspectul fizic al persoanei; orientarea sexuală; scorul la testul de inteligenţă; preocupările diferenţiate; vârsta.

59. a) b) c) d) e)

Printre sursele puterii se numără: puterea legitimă exercitată în baza unei învestituri formale; statutul sociometric; competenţa profesională; poziţia formală în ierarhia grupului; nivelul de cultură generală.

60. a) b) c) d) e)

Autoritatea reflectă: recunoaşterea ascendenţei (superiorităţii) unei persoane în cadrul unei colectivităţi; accesul unei persoane la mijloacele de control a comportamentului celor din subordine; accesul unei persoane la mijloacele de inducere a comportamentului celor din subordine; abilităţile tehnice ale unei persoane; abilităţile de comunicare.

61. a) b) c) d) e)

Nu face parte dintre fazele rezolvării sarcinii: informare asupra problemei-sarcină; evaluarea situaţiei; căutarea de soluţii şi influenţarea reciprocă pentru o anumită variantă rezolutivă; luarea deciziei; punerea în practică a hotărârilor.

62. Ce relaţii nu fac parte din definiţia lidershipului: a) relaţiile intra şi intergrupale prin intermediul cărora o persoană sau un grup de persoane influenţează comportamentul de grup; b) relaţiile intra şi intergrupale prin intermediul cărora o persoană dirijează comportamentul de grup; c) relaţiile intra şi intergrupale prin intermediul cărora o persoană supraveghează comportamentul de grup; d) relaţiile intra şi intergrupale prin intermediul cărora o persoană controlează activităţile, asigurând menţinerea grupului ca sistem organizat; e) relaţiile de prietenie. 63. a) b) c)

Care este trăsătura ce nu este specifică lidership-ului: este un proces de influenţă intenţionată; este un fenomen de grup; este un fenomen orientat spre obiective;

d) este un proces mai degrabă inspiraţional, non-material; e) este un proces de învăţare.

64. a) b) c) d) e)

Coeziunea unui grup corelează cu: lipsa de consens a membrilor grupului; capacitatea de influenţare socială; tipul de relaţii de comunicare; poziţia membrilor în ierarhia grupului; tipul de lidership.

65. a) b) c) d) e)

Care element face parte din schema comunicării: purtătorul de cuvânt; calea de comunicare; calea de acces; convenţiile; adresarea;

66. a) b) c) d) e)

Comunicarea poate fi: verbală; dureroasă; fără subiect; fără receptor; cu rezervă.

67. Explicaţiile obedienţei ca fenomen psihosocial ilustrat în experimentul lui Stanley Milgram (aplicarea unor şocuri electrice din ce în ce mai intense unor subiecţi) sunt: a) sadismul; b) reacţia de supunere în faţa autorităţii; c) motivarea prin remunerare (subiecţii care aplicau şocurile au fost plătiţi); d) curiozitatea; e) simţul responsabilităţii proprii. 68. a) b) c) d) e)

Printre simptomele care anunţă apariţia unui efect de tip groupthink se numără: constiinţa infailibilităţii; credinţa în forţa grupului; percepţia realistă a grupurilor adverse; autocenzura; independenţa de gândire a membrilor.

69. a) b) c) d) e)

Printre antecedentele care pot duce la fenomene de tip groupthink se numără: coeziunea grupului; situarea spaţială a grupului; liberalismul liderului; contextul social; stilul de conducere democratic.

70. a) b) c)

Comparând conformarea şi manipularea, observăm că: ambele sunt forme ale influenţei sociale; ambele sunt posibile numai în grupurile mari; ambele sunt posibile numai în grupurile mici;

d) sunt reprezentări sociale; e) fac parte din teoria atribuirii.

71. a) b) c) d) e)

În procesul de elaborare a reprezentărilor sociale rolul esenţial îl are: imaginaţia; abilităţile tehnice; inteligenţa academică; stilul de informare; stilul de conducere.

72. a) b) c) d) e)

Procesul de normalizare (normare) are drept consecinţe: rezistenţa la schimbare; flexibilitatea; adeziunea; permeabilitatea; tolerarea comportamentelor excentrice.

73. a) b) c) d) e)

In procesul de normalizare (normare): norma de grup e preluată de noii membri ai grupului; norma de grup e preluată de toţi membrii grupului; fiecare membru participă la formarea normei de grup; norma de grup e impusă noilor membri ai grupului; norma de grup este impusă de un grup exterior;

74. a) b) c) d) e)

Norma indică, în privinţa comportamentelor membrilor unui grup: un interval acceptabil de comportament; un interval inacceptabil de comportament; exemple de comportamente acceptabile; exemple de comportamente inacceptabile; exemple de pedepse.

75. a) b) c) d) e)

Noţiunea „stereotip” a fost introdusă de către: Serge Moscovici; Wilhelm Wundt; Walter Lippmann; Floyd Allport; Gustav le Bon.

76. Cine face din dinamica grupurilor studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec în grup, care determină relaţiile grupului cu exteriorul: a) S. Moscovici; b) G.Le Bon; c) K. Lewin; d) S. Asch; e) W. Wundt. 77. a) b) c)

Explicaţiile fenomenului studiat de Muzafer Sherif (privitor la efectul autocinetic) vizează: facilitarea socială; distributia spaţială; lipsa unui criteriu obiectiv;

d) eficienţa grupului; e) imaginarul grupal; 78. a) b) c) d) e)

Principalul mijloc de modulare a comportamentului de grup (manipulare) este: inducerea stării de bine; inducerea unei emoţii pozitive sau negative (stimularea sistemului limbic, a “creierului emoţional”); inducţia hipnotică; inducţia matematică; cererea unor avantaje;

79. În cazul acţiunii manipulatoare, când un membru al grupului nu este în consens cu ceilalţi membri, acesta este: a) agent de vânzări; b) agent al schimbării care determină schimbări în atitudinea prestabilită a grupului; c) agent termic; d) agent de poliţie; e) agent perturbator. 80. a) b) c) d) e)

Care din factorii din listă nu contribuie la escaladarea conflictelor: procesul de polarizare; presiuni conformiste; căderea în cursă (entrapment); percepţia negativă a "celuilalt"; aprecierea sinceră a partenerului.

81. a) b) c) d) e)

În timpul conflictului, grupul opus şi membrii lui sunt adesea percepuţi drept: o imagine în oglindă - vedem în duşmanii noştri ceea ce şi ei văd în noi; prieteni; colegi de suferinţă; persoane fără discernământ; persoane cu caractere puternice.

82. Forma extremă a opoziţiei dintre 'noi' şi 'ei', de natură să elimine orice inhibiţii morale sau religioase este: a) dezumanizarea; b) conflict stagnant; c) conflict deschis; d) război; e) atac la persoană. 83. a) b) c) d) e)

O cale pentru rezolvarea conflictului interpersonal poate să fie: compromisul; aşteptarea soluţiei salvatoare; retragerea încrederii; apelul la bunul simţ; implicarea necunoscuţilor.

84. a) b) c)

Printre tehnicile de rezolvare a conflictelor se pot enumera: cererea de oferte; negocierea; apelul la istoricul speciei;

d) trecerea în tabăra adversă; e) implicarea în viaţa personală a adversarului. 85. Conceptul de imaginar defineşte: a) tot ceea ce se situează în afara realităţii concrete, incontestabile, a unei realităţi percepute fie direct, fie prin deducţie logică sau experimentare ştiinţifică; b) ceea ce este în relitatea concretă; c) ceea ce este obiectul de studiu al experimentului ştiinţific; d) un aspect al universului; e) un model de cunoaştere. 86. a) b) c) d) e)

Imaginarul social nu poate cuprinde: arhetipuri; mituri; simboluri; explicaţii de tip ştiinţific; dimensiunea sacră a cunoaşterii umane.

87. Modelul sistemic al intervenţiei sociale este format din cinci subsisteme, unele din cele de mai jos nu aparţin acestui model: a) intervenientul social; b) situaţia; c) clientul sau beneficiarul ; d) sistemul-ţintă; e) sistemul de conducere. 88. Printre ipotezele perspectivei ecosistemice, pe baza cărora se derulează investigarea şi intervenţia în grup de tip participativ nu se numără: a) între oameni şi mediul lor fizic, social, cultural se realizează interacţiuni şi tranzacţii permanente; b) oamenii şi mediul lor evoluează împreună prin răspunsuri adaptative reciproce; c) între oameni şi mediul lor fizic, social, cultural se realizează interacţiuni şi tranzacţii permanente; d) oamenii şi mediul lor evoluează separat prin răspunsuri dezadaptative reciprocel e) etichetarea indivizilor sau a sistemelor sociale ca disfuncţionale sau patologice este o abordare neproductivă pentru intervenţie. 89. a) b) c) d) e)

Etapele intervenţiei sociale sunt sintetizate în: modelul celor 4D; modelul celor 3D; modelul celor 2D; modelul celor 7D; modelul celor 11D.

90. a) b) c) d) e)

Formarea stereotipurilor presupune procese cum ar fi: categorizarea socială; atribuire externă; conceptualizarea realităţii sociale; diferenţierea socială; decodificare a comportamentului social.

91. Realitatea socială este: a) realitatea pe care individul o conferă mediului său înconjurător;

b) c) d) e)

semnificaţia pe care oamenii o conferă istoriei; realitatea atribuită datelor experimentale; mulţimea tuturor evenimentelor sociale; totalitatea stărilor psihice ale tuturor oamenilor.

92. a) b) c) d) e)

Care element din lista urmatoare aparţine percepţiei sociale: persoanele necunoscute; persoanele influente; starea lor de sănătate; comportamentul persoanelor observate; grupurile de influență.

93. a) b) c) d) e)

Funcţia schemei cognitive este aceea de a organiza înţelegerea lumii: interioare; exterioare; interioare şi exterioare; fiinţelor vii; fiinţelor imaginare.

94. a) b) c) d) e)

Cogniţia socială este un proces dinamic în care intervine unul dintre următoarele aspecte esenţiale: modul în care ne raportăm la alţi membrii ai societăţii; modul în care procesele cognitive determină la rândul lor percepţiile noastre despre realitatea socială; modul în care noi suntem percepuţi de ceilalţi; modul de asumare a vieții şi responsabilităţilor; modul de gândire.

95. La baza teoriei atribuirii a lui Heider stă: a) explicaţia cauzală - punem un anumit comportament pe seama unor cauze, pe care le atribuim celor observaţi şi analizaţi; b) explicaţia fenomenologică; c) inexistenţa unor cauze aparente ale comportamentului persoanelor; d) explicaţia acauzală - nu există nici un motiv pentru comportamentul observat; e) devenirea istorică. 96. a) b) c) d) e)

J. Bruner ajunge la concluzia că orice experienţă perceptivă este produsul final al unei operaţii de: categorizare; atribuire; observare; manipulare; concentrare;

97. a) b) c) d) e)

Modelul de tip ABC al percepţiei sociale cuprinde: categorizarea; obediența; complianța; prejudecata; manipularea.

98. Un model explicativ pentru modul de dobândire a prejudecăţilor îl constituie paradigma complianţei propusă de: a) Herbert C. Kelman;

b) c) d) e)

Levine și Campbell; Floyd Allport; Muzafer Sherif; Gustav le Bon.

99. a) b) c) d) e)

Stilul de conducere democrat se bazează pe: raporturi de colaborare şi încredere între lider şi membrii grupului; raporturi de subordonare necondiţionată; buna înţelegere; bunul simţ; urmărirea permanentă a activităţii subordonaţilor.

100. Experimentul Robber’s Cave (Peştera hoţilor) se referă la: a) teoria identităţii sociale; b) teoria conflictelor reale; c) teoria lumii juste; d) teoria „ţapului ispăşitor"; e) teoria numerelor.

BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4.

Manolea, A., (2016), Dinamica grupurilor. Note de curs. Editura TopForm, Bucureşti. Rada, C., Peltea, B. B. (2014). Psihologie socială – dinamica grupurilor. Teorii, cercetări, aplicații. Ed. Universitară, Bucureşti. Iluț, P. (2009).Psihologie socială şi sociopsihologie. Editura Polirom, Iași. Neculau, A. (2007). Dinamica grupului si a echipei. Editura Polirom, Iaşi.

Răspunsuri TESTE GRILĂ 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18.

d b b b a b e e d a e a a d c a a d

26. 27. 28 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43.

a b a e a a a a e a c c c e b d c c

51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67 68.

c b c d b b a a a a e e e b b a b d

76. 77. 78. 79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90. 91. 92. 93.

b c b b e a a a b a d e d a a a d c

19. 20. 21. 22. 23. 24. 25.

a a d a a d a

44. 45. 46. 47. 48. 49. 50.

c d a b a d e

69. 70. 71. 72. 73. 74. 75.

a a a a c c c

94. 95. 96. 97. 98. 99. 100

b a a d a a b