Terapia Cu Radiatii [PDF]

Zitiervorschau

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

MANAGEMENTUL SERVICIILOR Utilizarea radioterapiei în tratarea cancerului -Referat-

Asis. Univ. Munteanu Sebastian Mădălin Toader Elena Adina

Bucureşti 2013

Utilizarea radioterapiei în tratarea cancerului Neoplasmul malign (cancerul) reprezintă o boală, manifestată prin proliferarea abuzivă a celulelor și deplasarea acestora în corp. Conform statisticilor medicale [K. D. Kochanek & all, 2011] cancerul ocupă locul al doilea în bolile fatale, după bolile cardiovasculare și este urmat de cele respiratorii și de accidentele vasculare cerebrale. Incidenţa deceselor cauzate de cancer este în continuă creștere și se estimează că o persoană din trei suferă de această maladie. Deși în tratarea acestei afecţiuni omenirea a făcut progrese remarcabile și a descoperit noi medicamente și tehnici de tratament, celulele canceroase reușesc să se adapteze și să evolueze în permanenţă. Metodele clasice de tratament ale cancerului se bazează pe acţiunea locală a chirurgiei și radioterapiei dar și pe efectul general al chimioterapiei sau terapiei hormonale. Radioterapie externă reprezintă o metodă neinvazivă de tratament în care sunt utilizate radiaţii ionizante pentru eradicarea celulelor canceroase. La trecerea radiaţiei ionizante prin ţesuturi sunt afectate atât celule tumorale cât și celulele normale întâlnite de fascicolul de radiaţii. Repararea celulelor normale faţă de cele canceroase de către organism este mult mai rapidă și completă, iar acest lucru este folosit în avantajul radioterapiei. Tratamentul de radioterapie se desfășoară pe parcursul mai multor zile de tratament în care este eliberată o doză optimă ţesutului tumoral protejând în același timp ţesuturile sănătoase învecinate. Fracţionalitatea tratamentului diferă în funcţie de tehnica de iradiere și de localizarea tumorii. Poziţionarea cât mai exactă a pacientului pe masa de tratament pe durata acestor ședinţe cât și reproducerea poziţionării de la o ședinţă de tratament la alta reprezintă o provocare pentru personalul medical [ Vasile G. (2011). Probleme speciale în tratarea cancerului de sân. Rezumatul tezei de doctorat, pg. 3 – 4, cu trimitere la S Hook, 2003; A.M. Kirby,2010; A.M. Kirby,2011; J Buijsen, 2007; L.S. Ploeger, 2003]. În cursul tratamentului pacientul va efectua teste şi examene medicale. Acestea ajută medicul să stabilească dacă radioterapia este eficientă. Efectele tratamentului nu sunt întotdeauna imediate – ar putea fi nevoie de câteva săptămâni după ce tratamentul s-a încheiat pentru ca efectul radioterapiei să fie evaluat.  în cazul în care tumora a dispărut, poate fi nevoie de mai mulţi ani înainte ca pacientul să fie considerat vindecat, deoarece cancerul poate recidiva în acelaşi loc sau la distanţă;  în cazul în care tumora nu s-a diminuat sau a metastazat, pacientul poate beneficia de alte tratamente cu intenţie curativă, respectiv de tratament paliativ; în cazul în care radioterapia are scop paliativ, ameliorarea simptomelor reflectă eficienţa tratamentului. Medicii specialişti care fac parte din echipa de tratament includ:  radioterapeutul – medicul care stabileşte şi coordonează planul de tratament; evaluează şi tratează efectele secundare;  asistenta medicală – sprijină şi asistă pacientul în cursul tratamentului;  fizicianul – se asigură că echipamentul furnizează doza prescrisă pentru fiecare plan de tratament şi că echipamentul funcţionează în mod corespunzător;  dietetician/nutriţionist – recomandă cel mai bun plan de alimentaţie în cursul tratamentului şi recuperării;  logoped – evaluează şi tratează orice reacţie adversă care poate afecta vorbirea, deglutiţia şi vocea;  fizioterapeutul şi terapeutul ocupaţional – ajută pacientul să-şi reia activităţile normale, de zi cu zi;

2

psihologul – ajută pacientul să facă faţă efectelor emoţionale ale cancerului şi tratamentului acestuia. Radioterapia externă se efectuează de obicei în spital sau într-o clinică de tratament. Cum este planificat tratamentul? Prima prezentare a pacientului într-un departament de radioterapie va consta într-o sesiune de planificare a tratamentului. Tratamentul trebuie să fie planificat în detaliu, pentru ca medicul să se asigure că o cantitate suficientă de radiaţii ajunge la nivel tumoral, dar cu prejudicii minime asupra ţesuturilor normale, adiacente. Planificarea tratamentului constă în:  examinare – radioterapeutul examinează pacientul şi poate cere teste şi examinări imagistice suplimentare, cum ar fi radiografii, CT sau RMN, pentru a avea cât mai multe date despre tumoră; radioterapeutul va decide ulterior ce doză de radiaţii va fi utilizată;  simulare – un aparat cu raze X, numit simulator, este folosit pentru a delimita zona ce urmează a fi tratată; pot fi utilizate şi imagini CT, transferate într-un computer, astfel ca medicul să poată stabili planul de tratament;  marcajele pielii – radioterapeutul marchează pielea pacientului cu tatuaje permanente, de dimensiuni foarte mici, pentru a fi sigur că fasciculele de radioterapie sunt îndreptate în acelaşi loc al corpului, în cadrul fiecărei şedinţe de radioterapie; medicul va explica pacientului semnificaţia semnelor şi îi va cere acestuia permisiunea pentru a le efectua;  dispozitive de sprijin – în funcţie de tipul de tratament, poate fi nevoie de dispozitive de sprijin pentru a ajuta pacientul să stea nemişcat şi să menţină aceeaşi poziţie în cursul radioterapiei. Ce se întâmplă în timpul tratamentului? Pacientul va sta în camera de tratament timp de 10-30 de minute, din care radioterapia propriu-zisă durează 1-5 minute, în funcţie de doza prescrisă, iar restul timpului este utilizat pentru poziţionarea pacientului. În cursul tratamentului pot fi utilizate dispozitive precum măştile şi protecţiile pentru anumite zone ale corpului. Odată ce totul este plasat corespunzător, radioterapeutul va merge într-o cameră din apropiere pentru a porni acceleratorul. Pacientul va fi singur în cameră, dar poate comunica în continuare cu radioterapeutul prin interfon şi va fi urmărit tot timpul pe un ecran de televizor sau fereastră. Unii pacienţi au nevoie de tratament din mai multe unghiuri diferite, astfel încât radioterapeutul va repoziţiona acceleratorul înainte de repetarea procedurii. Radioterapeutul va comunica pacientului când se poate mişca. Dacă pacientul are nevoie de o pauză, radioterapeutul poate opri acceleratorul şi relua tratamentul atunci când pacientul este pregătit. Acceleratorul liniar utilizat pentru tratament are dimensiuni mari. Zgomotul pe care îl produce, în timp ce se mişcă în jurul pacientului pentru a furniza fascicule de radiaţii din unghiuri diferite, este similar unui aspirator. Pacientul poate respira în mod normal în timpul tratamentului, dar este important să stea nemişcat în timp ce aparatul este în lucru. Monitorizarea tratamentului – în cursul tratamentului, radioterapeutul va verifica răspunsul la tratament prin examene fizice, teste de sânge, CT sau RMN şi radiografii. Va fi pacientul radioactiv? Radioterapia externă nu face ca pacientul să devină radioactiv, ca urmare acesta poate lua contact cu alte persoane în condiţii de siguranţă, în cursul tratamentului şi ulterior. Cât timp va dura tratamentul? Fiecare pacient necesită o doză specifică de tratament. Majoritatea pacienţilor efectuează radioterapie 5 zile/săptămână, timp de 5-8 săptămâni. Fracţionarea dozelor în doze mici, zilnice, ajută la protecţia ţesuturile normale din zona de tratament şi permite furnizarea de doze totale mai mari. Pauzele din cursul weekend-ului permit celulelor normale să se recupereze. Fiecare doză de radiaţii provoacă lezarea celulelor tumorale. 3

Radioterapia interstiţială/brahiterapia În radioterapia internă materialul radioactiv este plasat în interiorul corpului, la nivelul/în apropierea tumorii. Materialul radioactiv este sigilat într-un aplicator (implant), care este introdus în corpul pacientului. Există diferite tipuri de implanturi, cum ar fi tuburi subţiri, ace, seminţe, capsule sau tije; tipul de implant folosit depinde de tipul de cancer. Cum este introdus implantul în organism? Pacientul va trebui internat în spital pentru a se plasa implantul radioactiv; procedura se efectuează cu anestezie generală. Cât timp va fi menţinut implantul? Unele implanturi livrează radiaţiile în doar câteva minute, manevră ce poate fi efectuată ca şi tratament ambulatoriu şi care se poate repeta. Alte tipuri de implanturi sunt lăsate în loc pentru 1-6 zile, ceea ce necesită spitalizare. Unii pacienţi beneficiază de implanturi de mici dimensiuni permanent (de exemplu, în cancerul de prostată). S-ar putea ca pacientul să simtă disconfort, mai ales în cazul în care implantul este plasat cu ajutorul unui aplicator, dar nu trebuie să experimenteze durere severă sau să se simtă rău în cursul tratamentului. Medicul curant poate prescrie medicamente pentru a evita orice tip de disconfort, dacă este necesar. Pacientul poate prezenta sensibilitate în zona tratată pentru un interval de timp după implantul a fost eliminat. Medicul curant poate sfătui pacientul să limiteze activitatea fizică şi sexuală pentru un timp. Pacientul va fi radioactiv? Implanturile utilizate în brahiterapie pot transmite radiaţii în afara corpului, în zona înconjurătoare. Dacă pacientul efectuează brahiterapie în ambulator, personalul spitalului va părăsi camera în timpul tratamentului şi va supraveghea pacientul din altă cameră. Odata ce implantul este eliminat, interacţiunea cu alte persoane se face în condiţii de siguranţă. Dacă pacientul efectuează brahiterapie şi este spitalizat, echipa de îngrijire va lua mai multe măsuri de precauţie:  pacientul va fi sta singur în cameră;  personalul medical din spital va rămâne în cameră pentru perioade scurte de timp, iar vizitele sunt limitate în timp ce implantul este în poziţie – copiii sub 18 ani sau femeile gravide nu pot intra în cameră;  pacientul poate utiliza un interfon pentru a discuta cu personalul spitalului şi vizitatori. Dacă pacientul are un implant permanent, este posibil să stea izolat în cameră pentru primele câteva zile. Radioactivitatea implantulului scade în fiecare zi. În momentul în care pacientul este externat, nivelul de radioactivitate este mic, iar interacţiunea cu alte persoane se face în condiţii de siguranţă. Radioterapia este un tratament eficient în multe tipuri de cancer, dar poate provoca reacţii adverse. Efectele secundare ale radioterapiei variază considerabil şi depind de zona corpului care este tratată, acestea pot include: senzaţia de oboseală şi lipsa de energie, Problemele cavităţii bucale şi gâtului, scăderea apetitului, radioterapia în zona stomacului se poate asocia cu senzaţia de greaţă, diaree, dacă zona în care se efectuează radioterapie este una cu păr (de exemplu, scalp, faţă, piept sau zona pubiană), în cursul radioterapiei s-ar putea pierde o parte din păr sau pierderea este completă, problemele de fertilitate. În timpul tratamentului, pacientul trebuie să comunice radioterapeutului sau asistentei dacă prezintă reacţii adverse. Există modalităţi de a reduce orice disconfort asociat; de exemplu, medicul poate prescrie medicamente pentru a ajuta pacientul să se simtă mai bine. Dacă efectele secundare experimentate sunt deosebit de severe, medicul poate sugera o pauză în tratament. [http:// www.pacientcancer.ro/tratament-cancer/radioterapia.html]

4

În România, există doar Centrul de Excelenţă în Tratarea Cancerului – OncoFort – care oferă servicii complete de radioterapie. Deoarece este nevoie de mai multe şedinţe de radioterapie, costul unui tratament complet poate ajunge, şi chiar să depăşească, suma de 10.000 lei.

5

Bibliografie

1. Vasile G. (2011). Probleme speciale în tratarea cancerului de sân. Rezumatul tezei de doctorat. 2. http:// www.pacientcancer.ro

6