Tabel Părți de Vorbire [PDF]

Zitiervorschau

Partea de vorbire

Felurile părților de vorbire

Exemple

Ce arată

Cum se identifică

Aplicare

I. Substantivul

►1.simplu=format dintr-un singur cuvânt ►2.compus=format din mai multe cuvinte ►3.propriu=arată un nume, o denumire, e scris cu majusculă ►4.comun=arată obiecte de același fel, neindividualizate, cu minusculă

►1.copil, ghiozdan, zăpadă, iubire, Maria, România ►2.câine-lup, zgârie-nori, untdelemn, bunăvoință ►3.Pop Maria, Grivei, Carpați, Pluto, Marea Neagră ►4.om, oraș, munte, cățel, rochie, muncă, istețime

-ființe -lucruri -fenomene ale naturii -sentimente -nume -denumiri (sunt „obiecte” gramaticale)

▬se pot număra la singular și plural (un/o și doi/două) ▬pot primi însușiri ▬se potrivesc cu pronumele acesta, aceasta, aceștia, acestea

II. Articolul („instrument” gramatical, element de legătură)

►1.hotărât=cunoscut vorbitorului

►1.pixul, țar a, elevului, cărți lor, bluzei, soro, băiete, clasele, brazii ►2.un, o, niște, unui, unei, unor ►3.al, a, ai, ale, alor ►4.cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor

-individualizează substantivul -arată cât este de cunoscut vorbitorului -arată posesia -face legături între substantiv și adjectiv

▬stă lângă un substantiv sau ▬Mariei, un dinte, unei e legat de acesta stele, al băiatului, lui Ion (articolul hotărât „lui” pus în fața unor nume) ▬un frumos copil (OBS.: Stă mai rar pe Adj. Subst. lângă adjectiv, când →cuvintele -ei, un, unei, al, adjectivul e în fața -lui, lui sunt articole substantivului)

III. Adjectivul

►1.propriu-zis (calificativ)=arată calități, defecte, forme, mărimi, culori și alte trăsături ►2.provenit din alte părți de vorbire prin conversiune=provine din numeral, verb, pronume și altele ►3.cromatic=arată culoarea

►1.bun, cinstit, rău, leneș, mare, rotund, turtit, greu, multă, alb, roșu, românesc ►2.șapte pitici (num.), carte citită (vb.), fratele meu (pron.), bărbat bine (adv.) ►3.roșu, galben, albastru

-calități -defecte -forme -mărimi -culori (sunt „trăsăturile obiectelor” gramaticale)

▬stă lângă un substantiv pe care îl determină ▬se acordă cu substantivul în gen, număr și caz (se potrivește cu el)

IV. Pronumele

►1.cu forme personale=poate avea persoană (5: personal propriu-zis, personal de politețe, reflexiv, posesiv, de întărire) ►2.cu forme nepersonale=nu poate avea persoană (5: demonstrativ, relativ, interogativ, negativ, nehotărât)

►1.eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele, pe mine, mie, |dumneata, |se, își, |al meu, a ta, ai săi, ale noastre, |însumi, înșivă, înșiși ►2.acesta, acelea, același, celălalt, |care, cine, |ce?, cui?| nimeni, niciunul, nimic, | oricine, oricare, atâți, toți, unul, altul, fiecare, cineva, vreunul, cutare

-ține locul unui substantiv (pro=pentru, nume=subst.) -arată diferite persoane -politețea -posesia -apropierea -depărtarea -interogația -negația -nehotărârea

▬se poate înlocui cu un ▬Ea(pronume) citește. substantiv (căruia pronumele ↓ îi ține locul) Maria(subst.) citește. ▬se poate înlocui cu un alt ▬Ea(pron. personal) stă. pronume de alt fel ↓ Aceasta(pron. demonstrativ) sau dumneaei (pron. politețe) sau oricine (pron. nehotărât) stă. →cuvântul ea este pronume

V. Numeralul

►1.cardinal=arată un număr ►2.ordinal=arată ordinea prin numărare ►3.fracționar=arată o fracție

►1.zece, o sută, treizeci, 2014 ►2.primul, întâiul, a zecea, al patrulea, a șaisprezecea ►3.jumătate, sfert, sutime, doime, șaisprezecime ►4.ambii, amândouă, tustrei, câteșipatru, toți zece ►5.întreit, înzecit, dublu, triplu,|

-numărul -ordinea prin numărare -fracția -grupul numărat -multiplicarea -repartizarea

▬se poate număra cu mai mult de doi termeni (singular și plural) până la zece, sută, mie etc.

►2.nehotărât=mai puțin cunoscut vorbitorului ►3.posesiv (genitival)=arată posesia ►4.demonstrativ (adjectival)=face legătura între substantiv și adjectiv

►4.colectiv=arată un grup de obiecte numărate împreună ►5.alte tipuri=multiplicativ, distributiv, adverbial

câte doi și trei, |de două ori

▬un cal, doi cai o pălărie, două pălării ▬cal frumos, pălărie albă ▬calul acesta/acest cal pălăria aceasta/această pălărie →cuvintele cal și pălărie sunt substantive

▬elev + harnic Subst. ← Adj. ▬elev harnic (masc., sg.) elevă harnică (fem. sg.) elevi harnici (masc. pl.) →cuvântul harnic este adjectiv

▬Doi oameni citesc. (doi-trei-patru-cinci-etc.) Am scris o doime. (doime, treime, pătrime, cincime, zecime etc.) Au venit tustrei. (tuspatru, tuscinci, tusșase etc.) →cuvintele doi, doime, tustrei sunt numerale

VI. Verbul

VII. Adverbul NEFLEXIBIL!

VIII. Interjecția

►1.predicativ=are înțeles el singur și funcția de predicat verbal ►2.copulativ=nu are înțeles singur și împreună cu un nume predicativ are funcția de predicat nominal ►3.auxiliar=ajută la formarea timpurilor compuse

►1.merg, scriau, am aflat, voi crede, sunt, nu dormim, stai! ►2.a fi, a deveni (și a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna) + N. P. ►3.a fi, a avea, a vrea (nu se analizează separat)

-acțiunea -mișcarea -starea -existența

►1.de loc=arată locul (unde?) ►2.de timp=arată timpul (când?) ►3.de mod=arată modul (cum?) ►4.predicativ=are funcția de predicat verbal (adverbial) ►5.alte tipuri=de afirmație și de negație, relativ, nehotărât

►1.aici, acolo, sus, departe ►2.azi, mâine, mereu, cândva ►3.așa, astfel, încet, bine, rău ►4.poate, probabil, firește, desigur, pesemne, măcar ►5.da, desigur, nu, deloc, | unde, când, cum, cât, încotro, | oricât, oricum, oricând

-locul -timpul -modul -îndoiala/certitudinea -afirmația -negația

►1.onomatopee=arată sunete din natură sau scoase de animale

►1.trosc!, vâj!, chiț!, cipcirip!, cucurigu!, tic-tac!, buum!, hodoronc-tronc! ►2.ha-ha!, ioi!, vai!, ups!, pardon!, iupi!, ura!, văleu! ►3.mă!, măi!, bă!, bre!, fă!

-sunete ▬reprezintă doar zgomote -zgomote -sunetele animalelor -adresare directă -exteriorizarea sentimentelor

NEFLEXIBILĂ ►2.afectivă=arată sentimente, senzații, stări sufletești ►3.adresativă=arată adresarea omului către cineva ►4.predicativă=are funcția de predicat verbal (interjecțional) IX. Prepoziția (cuvânt de legătură)

►1.simplă=un singur cuvânt ►2.compusă=mai multe cuvinte ►3.pentru cazul Acuzativ ►4.pentru cazul Genitiv (par a fi NEFLEXIBILĂ articulate cu articol hotărât)

▬se poate pune la modul infinitiv, forma din dicționar (a + verbul = a dansa, a avea, a trece, a citi, a coborî) ▬se poate conjuga la toate persoanele (OBS.: în afară de verbele impersonale)

▬Eu ascult muzică. ascult→a asculta ▬Eu ascult muzică. (tu asculți, el ascultă, noi ascultăm, voi ascultați etc.)

▬determină un verb

▬Azi, eu lucrez mult aici.

▬nu își schimbă forma prin număr sau prin gen ▬răspunde la întrebările unde?, când?, cum?, cât?, încotro?

▬Azi, noi lucrăm mult aici. Azi, ea lucrează mult aici. ▬Când? - Azi. Unde? - Aici. Cât? - Mult. →cuvintele azi, aici, mult sunt adverbe

►4.hai!, iaca!, uite!, na!, iată!, dii!, cheț!, cuști ne!, poftim!

▬iui!, of!, pleosc!, cioc!, zbrrr!, șo! nu au alte înțelesuri; ele sunt doar sunete, zgomote din natură sau scoase de oameni →cuvintele iui!, of!, pleosc!, cioc!, zbrrr!, șo! sunt interjecții

▬în cazul Ac se potrivesc cu pronumele MINE ▬în cazul G se înlocuiesc cu prepoziția „împotriva” și prep. par să fie articulate ▬în cazul D se înlocuiesc cu prepoziția „datorită” și nu par deloc să fie articulate (Obs.: Cele din cazul G și D trebuie memorate)

▬ca, pe, fără, față de, de pe la, în afară de, pentru MINE ▬în fața copilului – împotriva copilului ▬contrar așteptărilor – datorită așteptărilor →Cuvintele ca, pe, fără, față de, de pe la, în afară de, în fața și contrar sunt prepoziții

►1.coordonatoare=leagă părți de ►1.și, dar, iar, însă, or, ci, sau, -leagă două cuvinte de ▬majoritatea se potrivesc cu vorbire de același fel ori, fie, nici, deci același fel sau leagă pronumele MIE, dar nu ►2.subordonatoare=leagă părți de ►că, să, dacă, fiindcă, propoziții diferite într-o frază toate, deci trebuie memorate vorbire diferite ( sau propoziții de deoarece, întrucât, căci, deși, NEFLEXIBILĂ feluri diferite) încât, pentru că, fără să, chiar OBS.: Toate părțile de vorbire pot fi dacă, măcar să, cu toate că etc. simple și compuse, când sunt alcătuite dintr-un singur cuvânt sau mai multe. OBS.: MORFOLOGIA=studiază părțile de vorbire=valori morfologice ☺Părți flexibile (își schimbă forma): sunt șase =1.substantiv, 2.articol, 3.adjectiv, 4.pronume, 5.numeral, 6.verb ☺Părți neflexibile (nu se schimbă): sunt patru =1.adverb, 2. interjecție, 3. prepozi ție, 4. conjunc ție.

▬și, dar, însă, iar, fiindcă, chiar dacă, deși MIE →Cuvintele și, dar, însă, iar, fiindcă, chiar dacă, deși sunt conjuncții

►5.pentru cazul Dativ

X. Conjuncția (cuvânt de legătură)

►1.în, pe, la, ca, grație, contra -leagă două cuvinte diferite ►2.de pe la, de peste, fără de care se determină într-o ►3.în, de , la, din, spre, către propoziție ►4.împotriva, asupra, contra, înaintea, înapoia, îndărătul, împrejurul, în fața, în urma, de-a lungul și latul, în locul ►5.grație, mulțumită, datorită, asemenea, aidoma, contrar, conform, potrivit (doar 8)

→cuvântul ascult este verb