31 0 157KB
Denumeşte fiinţe, lucruri,fenomene ale naturii, acţiuni, stări sufleteşti. felul:
comun (casă,fată) propriu (Sanda,Bucureşti) genul: masculin (un băiat,doi băieţi) feminin (o fată,două fete) neutru (un dulap,două dulapuri) numărul: singular (carte) plural (cărţi) funcţia în propoziţie: subiect nume predicativ atribut complement
Arată însuşirea substantivului.
se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat (masă mică, scaune mici) Însuşirile se pot referi la: culoare (ex:roşu) formă (ex:pătrată) mărime (ex:mare) gust (ex:dulce) trăsături fizice (ex:înalt) trăsături sufleteşti(ex:blând)
funcţia în propoziţie:
atribut nume predicativ complement
Ţine locul unui substantiv. persoana: I, a II-a , a III-a numărul: singular plural genul: masculin persoana a III-a feminin funcţia în propoziţie: subiect nume predicativ atribut complement
Exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. felul:
ordinal(exprimă ordinea obiectelor prin numărare) cardinal(exprimă numărul) funcţia în propoziţie: subiect atribut complement nume predicativ unele numerale se schimbă după gen
Exprimă acţiunea , starea, existenţa. timpul:
trecut prezent
viitor persoana: I, a II-a , a III-a numărul : singular plural funcţia în propoziţie: predicat verbal predicat nominal
Este partea principală de propoziţie care arată cine face acţiunea sau despre cine este vorba în propoziţie. Cine face acţiunea? ÎNTREBĂRI:
Despre cine este vorba în propoziţie? Subiectul poate fi exprimat prin: 1. SUBSTANTIV: Mama citește o carte. (cine citeşte?)(despre cine este vorba în propoziție?) 2. PRONUME: Ea citește o carte. (cine citește?) (despre cine este vorba în propoziție?) 3. NUMERAL: Una citeşte o carte. (cine citește?) (despre cine este vorba în propoziție?)
Este partea principală de propoziţie care arată ce face subiectul sau ce se spune despre subiect. Ce face subiectul? ÎNTREBĂRI: Ce se spune despre subiect? Predicatul este exprimat prin verb. Predicatul poate fi: Verbal: Elena aduce mere. Nominal :– când verbul “a fi “ nu are înțelesul de a exista, a trăi, a se afla, este însoțit de altă parte de vorbire. Ex. “ a fi” + subst. Ana este elevă. “a fi” + adj.
Ana este cuminte.
“ a fi” + numeral
Ana este a treia.
Este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv. ÎNTREBĂRI: Care? Ce fel de? Cati? Cate? Cat? Cata? A cui? Al cui? Ale cui? Atributul poate fi exprimat prin: Adjectiv:
Iarna geroasă a trecut. (ce fel de iarnă?)
Substantive:
Pădurea de fag a înverzit. (ce fel de pădure?) Doi copii se ceartă. (Câți se ceartă?)
Numeral: Pronume:
Cărțile sunt ale lui. (ale cui sunt?)
Este partea secundară de propoziţie care determină un verb. ÎNTREBĂRI: Pe cine? Ce? Cu cine? Cu ce? La cine? Pentru ce? Despre cine? Despre ce? Unde ? Cand? Cum?Cui? Complementul poate fi exprimat prin: Substantiv: Pronume: Adjectiv: Numeral:
Am plecat la Mihai. (la cine am plecat?) Am venit cu el. (cu cine am venit ?) A venit cu frumoasa la bal. (cu cine a venit?) A ajuns lângă al treilea. (lângă cine a ajuns?)