Subiect II [PDF]

Zitiervorschau

Tema Popescu Cosmin 1.

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul poetic, evidențiind faptul ca aparține simbolismului.

Opera ,,Romanță fără ecou” de Ion Minulescu se înscrie tendinței simboliste, deoarece prezintă numeroase particularități ale acestui curent literat. Tema poeziei o reprezintă singuratatea, eul poetic fiind incapabil de a nutri sentimente, de a iubi. Metafora ,,bibelou de porțelan” exprimă atitudinea eului poetic față de iubire, sugerând forța puternica cu care se manifestă aceasta asupra individului, mai exact modul în care acționează distrugător asupra ființei. Titlul ,,Romanță fără ecou” se află în strânsă legătură cu ideile poetice, sugerand firea interiorizată a eului poetic, incapabil de a comunica cu lumea exterioară, de a se exprima. Din punct de vedere compozitional, poezia este alcătuită din patru strofe cu număr inegal de versuri, constatându-se lipsa elementelor clasice de prozodie. O trăsătură a simbolismului este reprezentată de cultivarea simbolului. Simbolul ,,obiect” sugerează detașarea eului de sentimentul iubirii, modul în care acesta întrevede importanța materializată a acestui sentiment de care se lipsește. Încercarea de a evada din lumea ideilor sale este iluzorie, susținută de simbolul ,,an” ce reprezinta un ciclu existential caruia nu i se poate sustrage. Sentimentele dominante sunt specifice liricii simboliste: melancolia, neliniștea, monotonia. O altă particularitate a simbolismului este susținută de muzicalitatea asigurată de elementele de punctuație și ortografie, remarcandu-se prezenta majoră a punctelor de suspensie, de simboluri: ,,demon”, ,,pasăre”, dar și de dispunerea simetrică a versului ,,Iubire, bibelou de porțelan”, ce apare ca o invocație atât în incipit, cat și în final. În concluzie, prin prezentarea argumentelor expuse este evidentă apartenența poeziei lui Ion Minulescu la curentul simbolist. 2.

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul dat, evidențiind două trăsături ale genului epic. Fragmentul extras din opera literară ,,Sakuntala” de Vasile Voiculescu aparține genului epic, deoarece ideile, sentimentele, gandurile autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor antrenate în derularea evenimentelor plasate într-un anumit timp și spațiu. Fragmentul prezintă personajul-narator, al cărui nume nu este precizat, în călătoria lui cu trenul spre Buzău, la moșia vărului sau Dionis, dar și rememorarea unor întâmplări din copilăria sa. O trăsătură a genului epic o reprezintă narațiunea ca mod predominant de expunere. Narațiunea se realizează la persoana I (,,il faceam”, ,,plecam”, ,,intram”), remarcandu-se profilul naratorului homodiegetic ce se identifică cu personajul principal. Călătoria cu trenul

îi trezește personajului amintiri despre drumul pe care-l parcurgea pe jos odinioară spre casa bunicilor. Narațiunea se împletește cu descrierea, valorificată pentru a prezenta cadrul natural. La nivel lexical se observă prezența termenilor arhaici ,,ohavnic”, regionalisme ,,crivina”, dar și a neologismelor ,,gentleman”. Prin detaliile toponimice se susține veridicitatea întâmplărilor petrecute în mediul rural românesc. Astfel putem afirma că textul aparține curentului tradiționalist. O altă trăsătură a genului epic este reprezentată de prezența personajelor. Din cauza faptului ca este bolnav, protagonistul alege să plece la moșia vărului său. Dionis este personajul absent, despre care protagonistul afirmă: ,,un perfect gentleman, nițel înstrăinat poate și mai ales cam trăsnit”. Personajul principal este melancolic și trist, după cum însuși mărturisește: ,,asta mă întrista ca o imbatranire a mea și a locurilor”(autocaracterizare). În concluzie, prin prezentarea argumentelor expuse este evidenta apartenența fragmentului extras din opera ,,Sakuntala” de Vasile Voiculescu la genul epic. 3.

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, un personaj din text, evidențiind două mijloace de caracterizare. Textul citat este extras din opera ,,Madona” de Tudor Mușatescu. Acesta aparține genului dramatic, fiind construit sub forma schimbului de replici între personaje, fiecare replică având antepus numele personajului ce o rostește. Se observă structura specifică, textul surprinde Tabloul V din Actul III. Cele două personaje prezente sunt Madona, personaj eponim, și Danny. Discuția surprinde atitudinea fiecăruia despre dragoste, având ca punct de plecare idila pe care o trăiește Danny. Relația dintre cei doi este una de prietenie, fapt sugerat de apelativul folosit de bărbat - ,,Dona”. Portretul Madonei este realizat prin modalitățile de caracterizare directă (didascalii, de către celelalte personaje, autocaracterizare) și de caracterizare indirectă (limbaj, gesturi). Danny o caracterizează direct ,,tu ești prea tare și dragostea, în fond, e o slăbiciune”. Didascaliile surprind elemente ale portretului psihologic ,,aer fericit” și prin comparația ,,cu teamă, ca un criminal la locul crimei”, dar și elemente ale portretului fizic ,,e coafată frumos și fardată bine și discret”. Este sinceră, după cum ea însăși mărturisește: ,,față de tine nu pot avea niciun secret” (autocaracterizare). Limbajul și gesturile dezvăluie trăsăturile personajului. Madona se dovedește o fire analitică ,,Idila voastra e un fel de roman”, temătoare ,,și crezi ca pe mine m-ar putea iubi cineva”. Madona se teme de a fi dezamăgită în iubire, de aceea acceptă cu luciditate îndepărtarea. Astfel ea îl sfătuiește pe Danny să renunțe. Fraza ce îi exprimă explicit concepția despre iubire și îi explica presupusa frământare ,,Cred ca e și un pic de literatura la mijloc, în afara de suferință”. În concluzie, Madona este un personaj complex ce trăiește drama necunoscutului în dragoste, dovedindu-se lipsită de de această experiență care constituie pentru ea o slăbiciune.