57 1 238KB
Scrisoarea I Identitatea de esenta a fiintelor omeneşti cat şi diferentele ce se creeaza intre ele in viata sociala devin teme de meditatie pentru un poet inzestrat deopotriva cu nervul satirei şi cu spirit reflexiv. Influenta schopenhaueriana avea sa potenteze la Eminescu vechea atitudine sceptica şi sa-l faca sa vada ca indivizii nu sunt identici numai prin destinul lor ultim care apasa asupra lor, ci şi prin esenta lor: oricat de diferite ar fi treptele sociale pe care ele se afla aşezate, aceeaşi esenta pulseaza in toate fiintele omeneşti şi acelaşi destin implacabil te pandeşte din umbra (vezi Imparat şi proletar" - meditatia din finalul poemului, "Poema deşertaciunilor'