Romantismul Muzical [PDF]

Zitiervorschau

Romantismul în muzică Romantismul a luat naştere în Anglia, de unde s-a extins în Germania şi Franţa, apoi în întreaga Europa. Acest curent cultural s-a manifestat şi în muzică, s-a ridicat împotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a raţiunii reci şi a ordinii, propunându-şi să iasa din convenţional şi abstract. Romantismul a susţinut manifestarea fanteziei şi exprimarea sentimentelor, a originalităţii, spontaneităţii şi sincerităţii emoţionale, promovarea libertăţii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului. Caracteristicile generale ale acestui curent sunt intensitatea emoţională a muzicii, libertatea formei muzicale, îmbinarea, deseori, a muzicii cu literatura şi trecerea foarte rapidă dintr-o tonalitate în alta, partitura fiind caracterizată printr-o modulaţie continuă, care simboliza neliniştea autorului. Acesta aduce ideea de exprimare a sentimentelor, în dauna acţiunii propriu-zise. Reprezentarea muzicală este direcţionată mai mult spre cuvânt şi imagine vizuală, fapt care înseamnă începutul epocii de glorie a muzicii cu program, specifica genurilor instrumental şi simfonic. Sfârşitul secolului al XIX-lea este dominat de trăsăturile muzicii wagneriene: cromatizarea excesivă şi melodia infinită. Deși termenul de „romantism”, se aplică atunci când vorbim de muzică în perioada aproximativ de la 1820 până în jurul anului 1900, aplicarea contemporană a termenului de „romantic” pentru muzică, nu coincide cu această interpretare modernă. În 1810 E.T.A. Hoffmann i-a numit pe Mozart, Haydn și Beethoven cei trei „compozitori romantici” și Ludwig Spohr a folosit termenul de „bun stil romantic” pentru părți din Simfonia a V-a a lui Beethoven. Din punct de vedere tehnic, Mozart și Haydn sunt considerați compozitori clasici, și după cele mai multe standarde, Beethoven reprezintă începutul perioadei romantismului muzical. Începutul secolului al XX-lea, datorită faptului că sensul s-a rupt decisiv de trecutul muzical, a dus la faptul că secolul al XIX-lea se numește "Era romantică", și se utilizează în muzică în sens enciclopedic. Contrastele și emoțiile sporite ale mișcării literare germane Sturm und Drang par a fi un precursor al romanului gotic, sau elementele sângeroase ale unora dintre operele din perioada revoluției franceze. Libretul lui Lorenzo Da Ponte scris pentru Mozart prin muzica elocventă transmite un nou sens al individualității și a libertății. Generația romantică l-a privit pe Beethoven, ca artistul lor ideal și eroic, care a dedicat mai întâi o simfonie Consulului Bonaparte, campion al libertății, ca apoi să-l conteste pe împăratul Napoleon, retrăgându-i dedicația simfoniei Eroica. În cultura muzicii contemporane, muzicianul romantic a urmat o carieră publică, în funcție de sensibilitatea audienței provenind din clasa de mijloc, lucru mult mai frecvent decât să fie patronat de un aristocrat al curților imperiale, așa cum a fost cazul cu muzicienii și compozitorii perioadelor anterioare. Noua generație de muzicieni a creat virtuozi, care în calitatea lor de persoane publice își făceau carieră ca soliști, mergând în turnee de concerte ca de exemplu Paganini și Liszt, iar dirijorii au început să apară ca figuri importante, de a căror abilitate de interpretare a muzicii tot mai complexe depindea în mare măsură calitatea redării

Reprezentanti ai romantismului muzical  Franz Schubert (1799 – 1828)-compozitor austriac Creații: -Peste 700 de lieduri, pe versuri de Müller, Goethe, Schiller, Heine, Mayrhofer și Rellstab, -dintre care se disting două cicluri: „Frumoasa morăriță” și „Călătorie de iarnă”;

-9 simfonii (între care celebra “Simfonie nr.8 - Neterminată”) -“Serenada” și “Ave Maria” -22 de cvartete, un octet și celebrul cvintet „Păstrăvul”; -22 de sonate pentru pian; -8 impromptu-uri; -50 de duete pentru pian (miniaturi); -40 de lucrări religioase (între care două misse); -80 de piese corale; -18 lucrări pentru teatru muzical.  Robert Schumann (1810 – 1856)- a fost un compozitor și pianist german Creatii: -Compozitii la pian(Allegro în B minor (1831), Novelletten (1838), Vier Fugen, Bunte Blatter) -Melodii și Lucrări pentru Cor(Liederkreis, Belsatzar , "Genoveva"(1848)) -Chamber Music(muzica de camera)(Piano quartet in E flat(1842), Fantasiestücke for piano trio) -Orchestral Works(Symphony No. 3 in E flat, "Rhenish" (1850), Julius Caesar Overture) -Concertos and Konzertstücke(Cello Concerto (1850), Violin Concerto, 1853)  Frederic Chopin (1810 – 1849)-a fost un compozitor polonez de muzică pt. pian Creatii: -nocturne -prelude in e minor -funeral march -raindrop - revolutionary etude  Felix Mendelssohn – Bartholdy(1890 – 1847) Creatii: -„Visul unei nopţi de vară” -„Hebridele” -„Ruy Blas” -„Marş” în Re major -„Sextour cu pian” - „Psalmul 115 pentru solist şi cor -„Visul unei nopţi de vară” op. 61  Edvard Grieg (1843 – 1907)-compozitor scandinav Creatii: - Fire sanger - Romanser og ballader - 25 norske folkeviser og danser -Fire albumblad -Norske danser - Norge - Stemninger

 Hector Berlioz (1803 – 1869)-compozitor francez Creatii: -„Simfonia Fantastică” -„Regele Lear” -„Invitaţie la vals” -„Opt scene din Faust” -„Dramaţiunea lui Faust” -„Copilăria lui Christos” -„Benvenuto Cellini”

 Piotr Ilici Ceaikovski (1840 – 1993) Creatii: -„Fierarul Vakula” -„Simfonia a IV-a” -„Evgheni Oneghin” -„Spărgătorul de nuci” -„Dama de pică” -„Manfred” -„Romeo şi Julieta” -„Francesca de Rimini  Johannes Brahms (1833 – 1897) Creatii: -„Romanţele Magelonei” -„Drumul Dragostei” -două serenade pentru orchestră -două uverturi -„Vraţiuni pentru orchestră” -„Recviemul german”  Franz Liszt (1811 – 1886) Creatii: - „Faust” -„Danete” -„Marea fantezie simfonică” -„Sonata pentru pian şi vioară” după o mazurcă de Chopin, -„Albumul unui călător -„Bătrânul vagabon” -„Trei sonete de Petrarca” -„Legenda Sfintei Elisabeta a Ungariei”  Giuseppe Verdi (1813 – 1901) -s-a născut într-un cătun în Italia nordică – Creatii: -„Oberto, conte di San Bonifacio” -„Nabuccodonosor” (1841) -„Lombarzii în prima cruciadă” -„Hoţii” -„Bătălia de la Legnano -„Traviata” (1853 -„Puterea destinului” -„Don Carlos” -„Aida” (1872) -„Cântecul lui Orfeu”