Romantismul [PDF]

Zitiervorschau

Romantismul-Romantism - Etimologie si definitieTermenul romantism provine din cuvântul romant (franceza veche) sau din latinescul "romanticus"; în limba engleza apare romantic, în italiana - romantico, în germana - romantisch. Este definit - conform dictionarului - ca miscare artistica si literara, dezvoltata în primele decenii ale secolului al XIX-lea în Europa, aparuta ca o reactie fata de clasicism (fata de regulile lui formale, negându-le pe acestea). Fritz Strich scria: "expresia romantica încearca, într-adevar, sa sparga formele spatiului si timpului marginit si sa creeze melodia infinita, iar poezia romantica a putut sa se realizeze sub chipul basmului si al visului, unde legile spatiului si ale timpului nu mai au nici o valabilitate". Jean Paul nota: "numim fenomen romantic rezonanta unduitoare a unei strune sau a unui clopot, în care unda sonora se pierde în tot mai vaste departari si, desi afara e liniste, înlauntrul nostru mai rasuna înca". D. Popovici precizeaza: "pentru definirea noului fenomen, epoca întrebuinteaza perifraza; este vorba de inimile sau sufletele simtitoare, de ceea ce stiinta denumeste, în general, "Ies cceurs tendres" sau "Ies âmes sensibles". Sentimentului i se adauga imaginatia fara frâu, spiritele sunt tot mai mult atrase de fantastic; peisajul pitoresc îsi pierde linistea contururilor, el devine un peisaj abrupt, un peisaj salbatic" {Romantismul românesc}. Curentul apare în Franta, de unde trece în Germania, Anglia, Italia, Rusia, America, Ungaria, Polonia, România. - Ideologie si reprezentanti Principiile estetice generale sunt: - cultivarea sensibilitatii si a fanteziei creatoare; - promovarea cultului naturii, a lirismului, a libertatii de expresie; - preluarea traditiilor nationale si populare, valorificarea trecutului istoric national si manifestarea interesului pentru folclor; - evadarea în istorie, în traditie si în vis; exaltarea trecutului si critica prezentului; - reabilitarea personalitatii umane în complexitatea sa; expansiunea eului individual; - recrutarea personajelor din toate mediile sociale; se impune personajul exceptional actionând în împrejurari exceptionale; acesta este imprevizibil, având comportament neasteptat; - libertatea totala de creatie si fuziunea speciilor literare; - îmbogatirea limbii literare si a stilului (în general, pitoresc, expresiv, nuantat). Reprezentanti: - In Franta: A. de Lamartine, A de Vigny, A. de Musset, V. Hugo, G. de Nerval; - In Anglia: W. Scott, W. Wordsworth, S.T. Coleridge, G.G. Byron, B.P. Shelley, A. Tennyson, L. Keats; - In Italia: Al. Manzoni, G. Leopardi;

- In Germania: Novalis, L. Tieck, C. Brentano; E.T.A. Hoffman, H. Heine, N. Lenau, H. Kleist, L. Uhland; - In Rusia: Al. Puskin; M. Lermontov; - In America: Edgar A. Poe, W. Whitman; - In Ungaria: S. Petofi; - In Polonia: A. Mickiewicz; - In România: Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, P.P. Hasdeu, V. Alecsandri, M.Eminescu. Romantismul este strabatut de doua tendinte: romantismul "depresiv", în care viata sufleteasca se realizeaza în linie descendenta si se încheie în renuntare si romantismul "progresiv", revolutionar, ispitit de imaginea ideala a societatii viitoare. Inainte de a fi curent literar, romantismul a fost - si este - o stare sufleteasca individuala care a aparut din timpurile cele mai vechi (poezia saphica, Aethiopica lui Heliodor; în evul mediu poezia trubadurilor, creatia lui A. de Mareuil etc). Termenul romantic si-a largit sensurile, auzindu-se, în mod frecvent, formulari de tipul: "se îmbraca romantic", "are un comportament romantic", pe lânga cele consacrate: literatura romantica, poezie romantica, tablou romantic, muzica romantica. Eminescu însusi îsi va defini apartenenta definitiva la romantism: "Nu ma-ncântati nici cu clasici, / nici cu stil curat si antic / Toate-mi sunt deopotriva / Eu ramân ce-am fost: romantic"