România Și Conflictele Regionale În Secolul XX - Lectie [PDF]

Zitiervorschau

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE – COOPERARE ȘI CONFLICT România și conflictele regionale în secolul XX CONTEXT:

Ä la 1900 și mai târziu, elita politică românească, conștientiza riscul de a urmări obiective de politică externă fără patronajul uneia sau a mai multora dintre marile puteri. În general, ea era convinsă că numai afilierea la un sistem de alianțe putea să promoveze interesele de politică externă ale țării și să ofere protecție față de presiunile externe periculoase. Ä în ansamblul său, secolul al XX-lea se caracterizează prin intensificarea relațiilor internaționale. În acest secol au avut loc două războaie mondiale și nenumărate războaie regionale sau locale. CARACTERISTICI: a. Războaiele balcanice: - la începutul secolului al XX-lea, România a reușit să se impună ca putere balcanică, ceea ce îi permitea să medieze conflicte din această zonă a Europei; - 1912 se constituie Alianța Balcanică – Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru – prin alianțe bilaterale  Primul Război Balcanic (oct. 1912 – mai 1913) – „Alianța Balcanică” obține victoria împotriva Turciei ⇒ 30 mai 1913 Pacea de la Londra  Al Doilea Război Balcanic (iunie-august 1913) – între Bulgaria, pe de o parte, și Serbia, Grecia, Muntenegru, Turcia și România pe de altă parte  motivele participării României la cel de-al doilea război balcanic: - menținerea unui echilibru de forțe în zona balcanică; - pentru a-și exprima atitudinea cu privire la soarta românilor din Transilvania aflați sub dominație austro-ungară; - Austro-Ungaria era de partea Bulgariei; - pentru a notifica detașarea de Tripla Alianță; - România avea semnat un tratat secret din 1883 cu Austro-Ungaria ⇒ 10 august 1913 Pacea de la București - consfințește înfrângerea Bulgariei - România obține Cadrilaterul (sudul Dobrogei)

Ä

Ä

1919, după proclamarea, la 21 martie 1919 a Republicii Sovietice a Sfaturilor la Budapesta, Guvernul ungar, unde un rol important l-a avut ministrul de Externe, Bela Kun, declanșează ostilitățile împotriva românilor din Transilvania. - 16-18 aprilie - lupte în Munții Apuseni între armatele românești și ungare - 20-23 iulie - ofensiva trupelor ungare pe Tisa - 4 august - armata română ocupă Budapesta  în urma intervenției armatei române: - Ungaria recunoaște unirea Transilvaniei cu România prin Tratatul de la Trianon - a fost stopată extinderea revoluției de tip bolșevic spre Vest. 1923 (3 martie) – Tratat de alianță defensivă româno-polonă - ministrul de externe al României, Tache Ionescu, preconiza un sistem de alianțe „de la Marea Baltică la Marea Egee” = se urmărea să se creeze o barieră în calea unei eventuale alianțe între Rusia și Germania

b. România și politica securității colective. Alianțele regionale. Ä în perioada interbelică, România a participat alături de state de potențialul ei – Cehoslovacia, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (Iugoslavia) – la constituirea unei alianțe regionale defensive numită Mica Înțelegere (Mica Antantă) 1921 – scopul său era: menținerea statu-quo-ului teritorial al celor trei state și să combată revizionismul statelor învinse în Primul Război Mondial (Germania, Ungaria, Bulgaria).. A luat sfârșit după dezmembrarea Cehoslovaciei. Ä în 1934, la inițiativa lui Nicolae Titulescu, ministrul de externe al României, s-a constituit la Atena, Înțelegerea Balcanică (Antanta Balcanică), formată din România, Iugoslavia, Grecia și Turcia cu obiectivul principal: temperarea politicilor revizioniste ale statelor nemulțumite se „Sistemul Versailles”. A luat sfârșit, devenind nulă ca eficiență în 1940, când România a suferit rapturile teritoriale.