Rezolvari Teste Antrenament 2020 Prof. Cristea [PDF]

Zitiervorschau

TESTUL 1 SUBIECTUL I A.1. Secvența are sensul de a deveni agitate. 2. Două destinații ale celor care călătoresc cu vaporul sunt: Viena și Brăila (,,dintâi îmbarcânduse pentru Viena, cele din urmă pentru Galați și Brăila’’). 3. Perioada anului în care are loc călătoria descrisă de D. Bolintineanu este toamna (,,„La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace.”) 4. Motivul pentru care căpitanul ordonă mutarea femeilor cu copiii este că acesta reacționează reacționează emoțional, fiindu-i milă de aceștia care trebuie să îndure condițiile grele de pe punte. 5. Vaporul pe timp de furtună intră în ruliu, aflându-se în balans generat de vântul puternic, ceea ce determină o anumită teamă pentru cei prezenți acolo și, totodată, amplifică o imagine tulburătoare. B. Prin călătorie se înțelege nevoia individului de relaxare și cea de a se desprinde de problemele vieții cotidiene, care îl acaparează mereu și de care nu poate scăpa decât rezolvându-le. În opinia mea peisajele influențează sentimentele unui călător, deoarece contribuie la starea de spirit și îi construiesc experiențe plăcute. În primul rând, peisajele la care este expusă persoana în călătoria sa contribuie la starea emoțională a acesteia. Un tablou de natură plăcut, încărcat de o varietate de culori calde și de miresme încântătoare, poate influența și contribui totodată la o formă a dedublării individului, fenomen ce se produce în momentul unei relaxări profunde a corpului fizic, în acest caz, prin intermediul actului vizual. De exemplu, scriitorul Calistru Hogaș a descris în pagini de o rară frumusețe peisajul natural al țării noastre, pe care l-a receptat cu mare atenție și cu trezire a simțurilor. În povestirea ,, Spre mănăstiri” autorul descrie trecerea sa pe la Cetatea Neamțului și tot aici, acesta a stat la umbra unui mesteacăn pentru a-și sătura ,,ochii și sufletul de această măreață priveliște”. În al doilea rând, peisajele de natură contribuie la îmbogățirea culturii din sfera vizuală a fiecăruia. Cu fiecare experiență în acest sens, dobândim satisfacție și mulțumire sufletească prin intermediul explorării diferitelor colțuri ale lumii care înfățișează diverse și diferite aspecte caracteristice. De pildă, în textul fragmentar din opera literară ,,Călătorii în Moldova”, D.Bolintineanu prezintă, în ipostaza de narator-personaj, frumusețile explorate vizual în timpul unei călătorii la bordul unui ,, vapor al companiei dunărene austriace”. Scriitorul descrie peisajul

care se întindea de-a lungul Bosforului, afirmând că ,, Bosforul singur poate face excepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează”. În concluzie, peisajele influențează semnificativ sentimentele unui călător prin frumusețe, prin starea de spirit la care contribuie și prin experiența pe care o construiesc. SUBIECTUL al II-lea Textul fragmentar, selectat din opera ,,Oraș patriarhal’’ de Cezar Petrescu aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă, omnisciența narativă, iar întâmplările sunt relatate de un narator obiectiv, omniscient, neimplicat în acțiune, semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi: verbe la persoana a III-a: ,,întinse’’, ,,părăsi’’, ,,se auzi’’ şi pronumele la persoana a III-a ,,îi’’. Naratorul o prezintă pe Cristina Madolschi aducând o scrisoare pe care o ia Tudor StoienescuStoian și încearcă să-i descifreze mesajul acesteia, jucând o comedie sugerată de Iordăchel Păun.

TESTUL 2 SUBIECTUL I A.1. Secvența are sensul de a fi continuat opțiunea inițială. 2. Prietenul lui P. P. Negulescu era student la Facultatea de Drept (,,unul din noii mei prieteni, care, mai bine informat sau mai curios decât mine, urma, deși studia Dreptul’’). 3. Pasiunea autorului înainte de venirea la București era matematica („îmi întrebuințam o bună parte din timpul liber dezlegând probleme, de algebră mai ales”). 4. Atmosfera din sala în care Titu Maiorescu își susținea cursul era greu de caracterizat, deoarece era contrastantă (,,veselă și totuși concentrată, plină de reculegere și în același timp de nerăbdare’’). 5. O trăsătură morală a lui Titu Maiorescu, aşa cum reiese din textul dat este seriozitatea de care dădea dovadă în orice situație, fiindcă nu se juca cu lucrurile din viața lui și considera că nu trebuie să glumești cu nimic din ceea ce ai de realizat. Aceasta poate fi o calitate, care l-a ajutat enorm să reușească în planul intelectual. B. Educația este viața însăsi, propria alegere, cheia succesului, fără de care fiecare dintre noi nu se poate adapta unei societăți și nu poate evolua din niciun punct de vedere. În opinia mea familia nu ne poate influența alegerea traseului educațional, deoarece putem avea capacitatea de a lua decizia în funcție de pasiuni și în funcție de cariera pe care dorim să o urmăm. În primul rând, ,,a educa" înseamnă a forma personalități, a conduce la diferite deprinderi care ajută la creionarea unei capacități intelectuale deosebite. Fiecare dintre noi are rolul de a pune pe cea mai înaltă treaptă ideea de acaparare a conținutului educativ, prin alegerea materiilor care ne pasionează. De exemplu, tinerii trebuie să conștientizeze faptul că o materie poate deveni un mijloc de desprindere din viața de zi cu zi și poate fi o parte componentă din ceea ce îl interesează. Decizia unui viitor se bazează pe alegerea unei facultăți, care-l poate reprezenta și interesa pe tânăr, construindu-i acestuia un stil de viață aparte. În al doilea rând, familia nu poate să intervină în alegerile viitorului tânărului, pentru că s-ar putea să nu aibă cunoștințele lui, iar o influențare grăbită îl poate dezavanta în planul nevoilor. De pildă, așa cum se expune și în textul citat, autorul dă dovadă de integrare într-o serie de activități diverse în alegerea unei facultăți primordiale în beneficiul acestuia. El are bucuria de a descoperi un alt drum odată cu vizita la Facultatea de Litere, la cursul lui Maiorescu (,,Orientarea mea inițială, la universitate, era astfel firească și aș fi mers desigur mai departe pe același drum, dacă întâmplarea nu m-ar fi dus, o dată, la cursul lui Maiorescu de la Facultatea de Litere’’,

neținând cont de dorințele părinților,(,,ca să-mi încep studiile universitare – ce trebuiau să-și găsească continuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate’’). În concluzie, familia nu ar trebui să ne influențeze deciziile în alegerea traseului educațional, fiindcă merită să ne ghidăm după pasiunile pe care le avem și după perspectivele care să ne satisfacă nevoile personale. SUBIECTUL al II-lea Textul liric ,,Nu mai zăresc...’’ de Tudor Arghezi se centrează pe tema condiției artistului în lume, o condiție dominată de o confuzie de sine, specifică unui poet, care vrea să sensibilizeze cititorul. Încă din incipitul poeziei se remarcă o imagine vizuală ,,Nu mai zăresc’’, urmată de o imagine auditivă ,,să mai ascult’’ sugestiile unei atmosfere melancolice, o meditație a eului liric cu propriul sine, simțindu-se confuz. În aceeaşi ordine de idei, interogația retorică ,,Poteca merge încă mult?’’amplifică incertitudinea artistului pe care o are într-o societate aflată în transformare. Totodată, ultima strofă este relevantă pentru tema creației, deoarece imaginea vizuală ,,M-aș odihni...’’, urmată de o marcă a afectivității, punctele de suspensie, amplifică speranța eului liric, accentuate și de repetiția ,,Secundă cu secundă’’, însă neînțelegerea propriului sine este potențată în ultimul vers, prin personificarea ,,Poteca înapoi mi se scufundă.’’, dispărând orice posibilitate de salvare. Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Arghezi transmite sentimente de incertitudine, de teamă faţă de confuzia pe care o are față de sine.

TESTUL 3 SUBIECTUL I A. 1.Sensul secvenței „a găsit de cuviință” este a considera, a decide în legătură cu acordarea bursei Herder. 2. Conform textului, tânăra primește vestea într-o zi de duminică. 3. Discuțiile cu T. Arghezi au avut un efect benefic, pozitiv asupra tinerei, întrucât prin sfaturile lui a reușit să adopte o perspectivă mai amplă despre universul extrapersonal : „un lucru e cert: m-au transformat, m-au maturizat, au realizat – într-un timp foarte scurt – modificarea de calitate lăuntrică, substanțială din mine.” 4. Poetul alege să-i acorde bursa studentei Mihaela Tonitza în semn de apreciere , de pietenie pentru bunicul acesteia, N. Tonitza :” ca o formă de manifestare a prieteniei, a solidarității spirituale față de bunicul meu, pictorul N. N. Tonitza” 5. După cum reiese din ultimul paragraf al textului fragmentar, studenta preia o atitudine de gratitudine, de recunoștință față de poet și față de lucrurile pe care acesta a învățat-o, întrucât a reușit să-i modeleze gândirea precoce, să o formeze pentru a descoperi lucrurile cu adevărat frumoase și importante din viață : „Tot ce am învățat de atunci înainte ... s-a adunat ca împlinire a unei obligații morale profunde față de el.” B. Oamenii sunt, în esența lor, entități ușor influențabile, dată fiind nevoia de apartentență socială și de integrare. Este ușor de dedus că un individ, oricât de puțin, poate influența cursul altuia, prin simplul fapt că înțelegem oamenii ca ființe sociale, adaptabile, chiar compatibile, deoarece unul aspiră la atuurile altuia, dorește să cunoască cât mai mult și relațiile interumane sunt caracterizate de această fluctuație. În primul rând, omul, în cadrul societății, tinde spre o evoluție continuă, iar pentru aceasta necesită o varietate de exemplare după care să se ghideze, după care își formează un stil autentic, după care învață. Spre exemplu, în textul suport, studenta Mihaela Tonitza reușește să desprindă anumite trăsături de personalitate întâlnite la autorul Arghezi, cum ar fi atenția, minuțiozitatea, implicarea afectivă „E ca o prezență față de care nu încetez să mă definesc.” În al doilea rând, individul prezintă o dorință continuă de cunoaștere și de dezvoltare, ca să își poată atinge potențialul maximum. Pentru aceasta, folosește influența celor din jur pentru propria definire a sinelui, pentru a învăța, chiar și pentru a-și forma clasicele exemple „așa nu”. Omul în esență este o ființă socială, cu un instinct de orientare foarte bine dezvoltat, care depinde în mod direct de compatibilitatea cu ceilalți și de influența, respectiv influențarea lor. De pildă, în nuvela „Moara cu noroc” a lui I. Slavici, personajul principal, Ghiță, se lasă influențat în mod negativ de

Lică Sămădăul, ajungând în punctul unei dezumanizări ireversibile, din dorința de a urma exemplul antagonistului, își pierde valorile și normele în goana după avuție. Nuvela surprinde tragicul destin al celor ce apelează la mijloace injuste pentru a-și depăși condiția financiară. În concluzie, un om poate, mai mult decât sigur, să schimbe traseul vieții altuia, atât în bine, cât și în rău, în funcție de caz. Numeroasele exemple atestă veridicitatea acestui lucru, dar și transigența umană, atunci când vorbim despre lipsa de autenticitate, despre acțiunile copiate/ împrumutate de unde considerăm că este bine. SUBIECTUL AL II-LEA Indicațiile scenice oferă informații prețioase pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind verosimilitatea jocului actoricesc. Acestea constituie o caracteristică esențială a genului dramatic. În textul fragmentar selectat din opera „Daria” de Lucian Blaga, acestea notează succint detalii privind decorul („aceeași cameră, însă aranjată” ;” spre stânga, în dreapta, o măsuță”), referitoare la înfățișarea personajelor („mică și foarte grasă”), si la personajele care participă la acțiunea din scena respectivă (DARIA, GRIGORE, PRIETENA). Textul dramatic fragmentar selectat din opera „Daria” de Lucian Blaga este semnificativ pentru prezentarea acestor indicații scenice, care conferă informații importante nu doar în jocul scenic, ci și în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-și reprezinte mintal evenimentele și personajele.

TESTUL 4 SUBIECTUL I A.1. Secvența ,,bate orice fruct” înseamnă că măceașa ghimpoasă este mai bună decât orice fruct. 2. Două operații necesare în procesul de preparare a marmeladei de măceșe sunt, conform textului, „le-am fiert până s-au făcut terci” , respectiv „le-am trecut prin strecurătoarea specială”. 3. Toamna. 4. Nechifor Crainic promovează marmelada de măceșe pentru că apreciază finețea gustului, modul migălos de preparare.” Iar eu, care nu sunt mâncăcios, entuziasmat de finețea acestui aliment, care îți cere o îndelungă răbdare, am devenit propagandistul lui”. 5. După cum reiese din textul dat, dificultatea culegerii măceșelor constă în atenția care trebuie acordată exteriorului țepos, deoarece ghimpii acestora sunt capabili să pătrundă cu ușurință prin materialul mănușilor, al pantalonilor : „pătrundeau prin haină, prin pantaloni și prin ciorapi și lăsau numai înțepături cu ascuțimea lor ca de os”. B. Activitățile realizate din pasiune sunt esențiale pentru om, conduc la fericirea și la împlinirea lui și atenuează intensitatea problemelor personale, deoarece lucrul făcut cu pasiune aduce liniște sufletească, pauza binemeritată și reprezintă totodată o cale de scăpare de la tensiunea activităților cotidiene. În primul rând, afirm din experiența personală că obiectivitatea activităților pe care trebuie să le împlinesc poate deveni copleșitoare, la un moment dat, mai ales că pe multe dintre acestea nu le săvârșesc cu patos, prin urmare, fructific clipele libere axându-mă pe activitățile care țin de pasiunile mele: pictatul, cititul, documentările pe temele de interes personal, ca să pot să îmbin utilul cu plăcutul. În al doilea rând, pasiunile sunt cea mai bună cale de a te detașa de incornfortul creat de problemele activităților zilnice. Spre exemplu, Nichifor Crainic, în lucrarea „Memorii”, susține că intereseul pentru magiunul de măceșe a rezultat dintr-o nevoie imanentă de a uita de griji :”Cum mă prinsese pasiunea gastronomică, pentru a mai uita de grijile mele, m-am oferit s-o pregătesc eu.”, fapt care l-a surprins în mod plăcut, si-a ocupat timpul cu o activitate nouă, care ia stârnit curiozitatea și care l-a relaxat. În concluzie, patosul și pasiunea depuse în anumite activități conduc la relaxarea individului, la fericire și la cunoașterea de lucruri noi, fiind o cale de evadare din constrângerea activităților care aduc monotonie.

SUBIECTUL AL II-LEA Indicațiile scenice oferă îndrumări importante pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică esențială a genului dramatic. În textul fragmentar selectat din opera „Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu, acestea notează informații referitoare la decor („Același decor. Încăperea a căpătat însă aspect de talcioc.”). Totodată, acestea surprind existența elementelor paravebale, de tipul emoții, stări etc (ex. „Enervată”). Textul dramatic fragmentar selectat din opera „Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu este semnificativ pentru prezentarea acestor indicații scenice, care conferă informații prețioase nu doar în jocul scenic, ci și în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-și reprezinte mintal evenimentele și personajele, într-un mod verosimil.

TESTUL 5 SUBIECTUL I A.1. Sensul secvenței „nu-mi găseam astâmpăr” este de a fi neliniștit. 2. Patru persoane plecaseră la pescuit, „Sublocotenentul X ... a luat cu el un sergent și doi soldați.” 3. Conform textului, peisajul nocturn era liniștit, chiar apăsător „Noaptea era limpede.[...] Era ceva straniu în potrivirea asta.” 4. Sergentul era dezamagit deoarece nu a reușit să prindă niciun pește cu prostogolul „cherestegiu fluieră a pagubă: n-a prins nimic.” 5. După cum reiese din textul dat, autorul este un individ introspectiv, gânditor, deoarece, îi vine greu să accepte liniștea nopții, pe care o percepe ca pe o acalmie ”Era ceva straniu în potrivirea asta.”. Este de asemenea un visător, un om cu aspirații și cu dorință de cunoaștere „Visam cu ochii deschiși.”,”Nu-mi găseam astâmpăr.” B. Starea interioară afectează în mod deosebit percepția individului asupra lumii, se transpune ca un filtru al gândirii, prin care trecere informația descoperită prin intermediul simțurilor, deoarece oamenii funcționează, în principiu, subiectiv, prin intermediul stărilor de spirit și al sentimentelor și pentru că aceștia percep lumea în tonuri diferite, influențate de starea interioară. În primul rând, starea interioară influențează modul în care este percepută lumea pentru că, spre exemplu, un om trist, îngândurat, omite să vadă frumosul, va vedea realitatea în nuanțe gri, întunecate, fără a-și permite să depășească situația lăntrică. Un astfel de exemplu regăsim în textul suport, George Topîrceanu este tipul introspectivului, al gânditorului, acest lucru îl împiedică să vadă frumosul, autenticitatea unei priveliști nocturne ,,Era ceva straniu în potrivirea asta.”. În al doilea rând, percepția asupra lumii este una strict subiectivă. Spre exemplu, cel mai important factor de disociere între o viziune pozitivă și una negativă este starea interioară: fericirea, tristețea, nostalgia, anxietatea sunt unele dintre puținele elemente care reglementează modul în care percepem ceea ce ne înconjoară, ceea ce ni se întâmplă, deci lumea poate astfel fi percepută în diverse contraste. În concluzie, starea de spirit afectează în mod cert viziunea unui om despre lume, din pricina subiectivității firii umane, rezultând că stările noastre filtrează lumea pentru ca noi să o putem percepe mai bine.

SUBIECTUL AL II-LEA Textul liric „Lucruri suntem” de L. Blaga se centrează pe tema cunoașterii, specifică unui poet care admiră și care potențează misterele lumii. Încă din incipitul poeziei se remarcă comparația „gânduri ca pietrele”, o sugestie a greutății gândului, a poverii pe care o poartă oamenii prin încercările de deslușire a misterelor. În aceeași ordine de idei, repetiția „lucruri suntem” accentuează nepuținta umană, dorința de a accede la universul spiritual, la cunoașterea autentică. Întreaga creație reprezintă o chintesență a mesajului poetic, astfel, L. Blaga transmite sentimente de tristețe, de îndoială față de încercările dramatice ale ființei umane de a descoperi tainele lumii, care se află în deplin acord cu elementele de expresivitate artistică de care poetul uzează.

TESTUL 6 SUBIECTUL I A. 1. Secvența propusă are sensul de ,,lăcrimez''. 2. Eminescu s-a mutat în noua locuință pe data de 29 octombrie 1879: ,,abia alaltăieri m-am mutat.'' 3. Eminescu trece de la fericire la proastă dispoziție: ,,De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.” 4. Iubirea este considerată o anomalie pentru intensitatea sentimentului erotic, impropriu într-o lume în care nu poate exista fericire etc. 5. Eminescu se teme ca iubirea lui să nu-i umbrească Veronicăi seninătatea, deoarece are un suflet plin de gingășie și capabil să dăruiască iubire eternă, de aceea, el îi cere să fie iubit și să îi fie iertate păcatele. B. Corespondența depășește limitele spațiului și ale timpului, dovedind simpatia reciprocă și devotamentul care îi leagă pe cei implicați în acest tip de comunicare într-un mod aparte. În opinia mea legătura afectivă cu o persoană aflată la distanță poate fi menținută prin intermediul unor instrumente de comunicare, deoarece apropierea adevărată dintre semeni îi determină să își caute reciproc prezența și evoluția modalităților de comunicare ajută la menținerea unei relații apropiate. În primul rând, atunci când un individ dorește să își exprime anumite trăiri în ceea ce privește o prietenie este esențial a se comunica într-un mod intim fie în mod direct, fie în mod indirect cu ajutorul unei scrisori, însă e important a se face acest lucru. De pildă, Eminescu nu ezită să își confeseze sentimentele în scrisoarea adresată Veronicăi Micle (,,sunt singur, nemulțumit, rău dispus'', ,,te iubesc''), arătând apropierea față de aceasta, bazată pe afecțiune. În al doilea rând, comunicarea este chintesența menținerii unei relații, iar în zilele noastre, aceasta este facilitată de progresele tehnologiei sau de păstrarea bucuriei de a redacta scrisori ca pe vremuri. De exemplu, tot Eminescu în corespondența sa își explică trăirile pe care le are (,,Când mă gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimiși nu mai găsesc cuvinte să-ți spun ceea ce de-o mie de ori ți-am spus: că te iubesc'') care se transformă într-o adevărată cheie de rezolvare a ,,disputelor'' sentimentale.

În concluzie, legătura afectivă nu poate fi degradată niciodată la problemele distanței, fiindcă valorile și principiile comune te apropie prin intermediul unor instrumente de comunicare, ce au devenit ușor de utilizat. SUBIECTUL al II-lea Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică importantă a genului dramatic. În textul fragmentar prezentat selectat din opera ,,Trei generații'' acestea au rolul de a nota succint detalii privind decorul (,,salonul unor oameni cu stare din vremea aceea. Un pian, un palmier în hârdău*. În dreptul ferestrelor cu draperii de catifea cu ciucuri, fotolii, canapea; pe masă, fructieră cu cărți de vizită. [...] Pe pereți, două portrete de familie, în ramă de bronz şi pluş. O oglindă cu ramă grea și înflorată. Pe pian, o clepsidră. [...] Stânga, ușă, în dreapta, două uşi''), elemente nonverbale, precum: gesticulaţia (,,Întoarce clepsidra''), (,,dă din cap și exersează iar), (,,croșetează''). De asemenea, au rolul de caracteriza personajul Ruxandra, având conturat un portret fizic, ce îi este prezentată vestimentația (,,E îmbrăcată сu о bluzӑ сu dantele, сu mânecă lungă şi o fustă creață la spate, peste un mic turnel, cordon lat. Părul strâns în coc și lăsat pe frunte.'') Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Trei generații'' este semnificativ pentru prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

TESTUL 7 SUBIECTUL I A. 1. Secvența are sensul de ,,mă simțeam incomod''. 2. Întâmplarea se petrece pe Calea Victoriei/lângă Capșa. 3. Camil Petrescu este subțire/slab ,,acest om puțintel la trup''. 4. Camil Petrescu îi cere poetului rețetele pentru a-i cumpăra medicamente. 5. Complexitatea personalității lui Camil Petrescu constă în erudiția și rigoarea care îi sunt dublate de simplitate și de naturalețe, făcându-l aparte și acestea îl determină să își câștige omenia ce este demnă pentru el în orice situație. B. Alături de prietenie, solidaritate și altruism, omenia este una dintre virtuțile care ne definesc ca ființe umane complexe, capabile de a schimba lumea. În opinia mea omenia este condiționată de experiențele fiecăruia, deoarece poți săvârși aceleași experiențe personale și culturale cu ale altor semeni de-ai tăi și poți constata că solidaritatea se naște din această trăsătură definitorie. În primul rând, fiecare poate să dețină sau să fie înzestrat cu omenie, pentru că această trăsătură definitorie te transformă într-o regulă de conviețuire în societate și contribuie și la progresul acesteia, dar și la evoluția noastră ca oameni. De pildă, în Antichitate, Confucius spunea: „când vezi un om bun, gândește-te să-l întreci; când vezi un om rău, cercetează-ți inima”, întrucât individul va experimenta să schimbe lumea și să își câștige omenia. În al doilea rând, fiecare individ are partea lui de umanitate, atât cât a fost educat sau în acord cu caracterul său. Nu e nevoie de gesturi mărețe pentru a te numi o persoană amabilă sau bună, ci de atenție față de cei din jur și solidaritate.De exemplu, în textul ,,O retrospectivă'', autorul Ilea aduce la cunoștință cititorului că trăsătura esențială a lui Camil Petrescu era omenia care l-a determinat să se ghideze în tot ceea ce făcea și, astfel si-a construit viața intelectuală și pe cea morală (,, Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul său eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de aceasta.''). În concluzie, omenia se găsește la fiecare dintre noi, însă ea se naște din experiențele noastre, din dorința de a ne autodepăși si din conștientizarea faptului că fără aceasta nu putem fi solidari în societate.

SUBIECTUL al II-lea Ștefan este unul dintre personajele textului fragmentar al operei literare ,,Jocul de-a vacanța'' de Mihail Sebastian, deoarece participă la evenimentele prezentate şi reprezintă instanţa prin intermediul căreia dramaturgul îşi exprimă viziunea despre lume, atitudinea faţă de aceasta, sentimentele sau ideile. Ștefan este creionat atât prin mijloace de caracterizare directe, cât şi indirecte. Caracterizarea directă este realizată prin intermediul indicațiilor scenice, întrucât autorul îi prezintă detaliile vestimentare (,,Ștefan în pantaloni gri, pulover albastru, cu mâneci lungi și închis la gât.''), sugestie a eleganței sale. Portretul moral este dominant şi se realizează prin caracterizarea indirectă, reieșind din dialogul cu Corina. Este curios de ceea ce va face Corina: ,,Vrei să le numeri pe toate?'', iar în relația cu aceasta el dă dovadă de acceptare (,,Te rog. Nu te jena.'') de fascinație (,,Ai intuiții miraculoase'') și de faptul că este impresionat de spusele fetei. (,,Mă epatezi.'').

TESTUL 8 SUBIECTUL I. A. 1. Secvența ,,de câteva clipe'' are sensul de ,,scurtă durată''. 2. Copilul aude vorbind trei persoane. 3. Vârsta de la care datează prima amintire a lui Liviu Rebreanu este de doi ani și jumătate: („Eram de vreo doi ani și jumătate când ne-am mutat în Maieru. Cea dintâi amintire a existenței mele e chiar de la sosirea noastră aici.”). 4. Mama se teme să nu se fi spart oglinda. 5. Modul în care prima amintire se reflectă în experiența ulterioară a lui Liviu Rebreanu este inedită, deoarece o călătorie nocturnă îl face pe acesta să retrăiască senzațiile primei amintiri să-i vibreze inima de atâta emoție și cântatul cocoșului să-l inspire, întrucât spaima să se îmbine armonios cu plăcere. B. Amintirile constituie călătoriile reversibile pentru sufletul fiecăruia, o emoție aparte, fiindcă în minte revin fapte și lucruri din trecut. În opinia mea viața de adult este influențată de amintirile din copilărie, deoarece anumite momente din viața noastră declanșează emoția trecutului și experiențele vieții se găsesc într-o strânsă legătură cu faptele prezentului. În primul rând, ca adult poți fi influențat de copilărie și toate clipele și evenimentele pe care le trăiești pot stârni un amalgam de trăiri fie pozitive, fie negative. De exemplu, în ,,Flori pentru Algernon'', Gordon era batjocorit de toți pentru handicapul lui. Acest lucru a determinat dorința acerbă de a urma un tratament. Pe parcursul maturizării, acesta și-a adus aminte de copilărie și a început să vadă cât de grav este tot ceea ce se petrece în jur. A început să observe răutatea oamenilor și astfel, dintr-un copil inocent a ajuns un adult îngândurat. În al doilea rând, trecutul cu amintirile lui se găsesc într-o legătură specială și se pot reflecta anumite moduri în experiențele prezente sau viitoare. De pildă, textul fragmentar prezentat evocă faptul că amintirile l-au influențat pe Liviu Rebreanu la anii maturității. Își amintește cum o călătorie nocturnă l-a determinat să retrăiască senzațiile primei amintiri sau altele care i-au imbinat spaima cu plăcerea: ,,De câte ori călătoresc noaptea cu trăsura și opresc undeva la șosea, (...) să mi se trezească îndată în toată ființa mea simțămintele (...) De câte ori aud noaptea o căruță trecând pe șosea și sunetul clopoțeilor, inima mea vibrează întocmai ca în cea dintâi deșteptare a conștiinței, vibrează fără voia mea, ca și când s-ar fi atins coarda cea mai trainică a

existenței mele sau poate însăși axa imaterială, enigmatică și eternă a sufletului. Cântecul cocoșului îmi inspiră și azi totdeauna spaimă amestecată cu plăcere.'' În concluzie, amintirile influențează cu certitudine viața noastră prezentă sau viitoare, fiindcă funcționăm pe emoții și pe dorințe de a retrăi anumite clipe. SUBIECTUL al II-lea Textul fragmentar selectat din opera ,,Donna Alba’’ de Gib Mihăescu aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este: subiectivă ( persoana a I-a), iar acţiunea/ întâmplările fiind relatate de un narator subiectiv, semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi: verbe la persoana a I-a, ,,nu știu’’, ,,aplec’’ şi pronume la persoana Ia ,,mă’’, ,,-mi'', ,,îmi'' . Naratorul este omniscient, omniprezent și intradiegetic, care evocă dorința sa de a evada dintr-un mediu care nu îi este propice. Cu toate acestea el iese din camera lui și constată că poate să-și exerseze curajul.

TESTUL 9 SUBIECTUL I. A.1. Secvența ,,în toată firea'' are sensul de ,,matur''. 2. Numele personajului creat de I. Al. Brătescu-Voinești, inspirat de unchiul său este nenea Antonache. 3. O abilitate a lui Alexandru Voinescu, pe care copilul o apreciază este arta de a povesti: „cel mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea.” 4. Se crede că I. Al. Brătescu-Voinești va ajunge un actor mare pentru că are darul de povesti. 5. Lumea despre care copilul povestește cu pasiune este cea a naturii, copilul descoperindu-i fascinația în timp ce își ajută tatăl la grădinărit sau când merge la pescuit, observând o serie de minuni, care-l determină să le facă cunoștință și celor din jurul lui. B. Originalitatea reprezintă o însușire ce desemnează autenticitate, ceva unic, deosebit, care nu a mai fost văzut sau întâlnit. În opinia mea, imitarea permite dezvoltarea originalității, deoarece reprezentă un pas important în procesul de evoluție și reconstituie modul de gândire, care ajunge la perfecțiune. În primul rând, imitarea comportamentului sau a abilităților pe care le vedem la alții și care ne inspiră, poate conduce la dezvoltarea unor pasiuni, dar interpretate în mod original. De exemplu, pe baza textului suport, I. Al. Brătescu-Voinești povestește cum modelul său, Alexandru Voinescu, l-a făcut să iubească arta povestirii „m-am ales cu meteahna de a povesti”. În al doilea rând, reproducerea modului de gândire și a comportamentului unei persoane, adoptarea acestora drept exemplu poate duce la o dorință de îmbunătățire și de perfecționare, ceea ce crește caracterul autentic al faptelor proprii. De pildă, pe baza experiențelor personale, pot susține că o persoană tinde întotdeauna să-și depășescă profesorul, șeful sau colegul,desigur, indiferent de domeniu. În concluzie, imitarea permite dezvoltarea originalității, constituind un mijloc eficient pentru evoluție și pentru perfecționare. SUBIECTUL al II-lea Textul liric ,,Dor zadarnic’’ de Alexandru Macerdonski se centrează pe tema trecerii inexorabile a timpului, dar și a condiției de damnat a eului într-o societate meschină incapabilă să-l înțeleagă, specifice unui poet simbolist.

Încă din incipitul textului se remarcă o imagine vizuală ,,E umed cimbrul pe colină,/Măceșii par o florărie’’, care sugerează schimbările produse odată cu scurgerea vremii. Exclamația retorică ,,Ești tu, ești tu, copilărie! ’’ ilustrează dorința profundă a regăsirii eului liric cu cea mai frumoasă perioadă din viața sa, perioada dragostei prin dinamica recuperatoare a amintirii. De asemenea, imaginea statică din ultima strofă ,,Rămân cu trista mea nevroză,/Cu dorul meu nespus de ducă’’ amplifică neputința autodepășirii și instalarea definitivă a stării de nervi, care poate fi generată și de motivul dorului. Întreaga poezie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Macedonski dorește să ofere un mesaj esențial, care arată nostalgia fiecăruia dintre noi în momentul trecerii timpului și al neputinței de a împărtăși anumite sentimente.

TESTUL 10 SUBIECTUL I. A.1. Sensul din text al secvenței ,,îi cădea în mâini’’ este că avea bucuria de a intra în contact cu lumea cărților. 2. Casa în care locuia Eminescu era a bisericii. 3. Două surse din care își procură cărți Mihai Eminescu sunt fie de la colegi, fie de la biblioteca școlii: ,,le împrumuta şi la colegi, cu condiţia de a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele de aritmetică, citea pe înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul.’’ 4. Motivul pentru care nota mare primită de Eminescu la istorie pricinuiește mirare în școală este că profesorul era un om foarte sever și până atunci nu se mai întâmplase să dea un asemenea calificativ. 5. Spirit inegal al lui Eminescu se evidențiază prin incapabilitatea lui de a se supune unei discipline prea aspre. El nu era în liceu un elev cu rezultate excepționale, ci avea preferinţe la studiu, iubea lectura și nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile. B. Lecturile suplimentare constituie o pasiune aparte pe care o ai pentru a evolua și te determină să te îndrăgostești de citit mult mai mult. În opinia mea lecturile suplimentare influențează succesul școlar, deoarece te ajută să evoluezi rațional și îți îmbogățesc vocabularului. În primul rând, fiecare a avut parte de lecturi suplimentare fie propuse de profesori, fie din propria inițiativă, mai ales că pasiunea pentru citit determină să cauți mereu cărți noi și inedited. De exemplu, G. Călinescu ne aduce la cunoștință faptul că Eminescu nu era un elev strălucit la școală, însă lecturile suplimentare și dragostea pentru citit îl ajută să persevereze și să-și impresioneze profesorii ,,era un elev Eminovici care îi bătea pe toți (…) atât Pumnul, cât şi Lewinski, profesor şi el de istorie, îl iubeau’’, descoperindu-i, oarecum, adevăratul potential intellectual. În al doilea rând, lectura suplimentară este o activitate din care se înveță foarte multe lucruri interesante și folositoare, influențând și succesul școlar, pentru că se pot face mult mai ușor legăturile și se găsesc rezolvările unor situații dificile. De pildă, tot textul lui Călinescu evidențiază faptul că aceste lecturi suplimentare pot da naștere unui spirit inegal, precum cel al lui Eminescu: ,,Spirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre (…) El are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu însă la şcoală.’’, demonstrând că cititul în plus te ajută că capeți încredere și ambiție.

În concluzie, lecturile suplimentare influențează succesul școlar, fiindcă orice elev poate impresiona printr-un vocabular aparte și poate să-l ajute pe acesta să fie sigur în orice situație excepțională. SUBIECTUL al II-lea Textul fragmentar selectat din opera ,,Înmormântarea lui Urcan bătrânul’’ de Pavel Dan aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă ( persoana a III-a), iar acţiunea/ întâmplarea este relatată de un narator obiectiv, semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi: verbe la persoana a III-a, ,,nu aștepta’’, ,,plecase’’, ,,se întrebă’’ şi pronume la persoana III-a ,,-l’’, ,,-îl'', ,,i-'' . Naratorul este omniscient și extradiegetic, care evocă așteptarea lui Urcan de către bătrâna care era grijuluie, însă îl zărește că s-ar apropia de ea. Cu toate durerile pe care le avea, femeia se ridică să vadă cine este.

TESTUL 11 SUBIECTUL 1 A 1) Sensul expresiei ,,dădeau un aer” sugerează ideea că făceau o impresie aparte. 2) Două stiluri arhitectonice prezente în Bucureștiul interbelic sunt stilul numit ,,florentin” ” și ,,stilul ei cubist”. 3) Numele cartierului bucureștean în care era situată casa familiei Cioculescu este Cotroceni fapt reieșit din secvența („prin Cotroceni se ieșea din oraș. [...] Familia Cioculescu își luă locul între acelea ale profesorilor cartierului.”) 4) Autorul nu putea deosebi păsările din curte, deoarece acesta era ,,Necunoscător într-ale ornitologiei”. 5) Aspectul arhaic al cartierului reprezintă una dintre trăsăturile acestuia descris de autor, atmosfera este creată de ,,țipetele cocoșilor”, ,,trecerea cailor tropăitori”, ,,strigătul cucuvelelor”. De asemenea, oamenii care fac parte din această comunitate urmăresc tradițiile ancestrale, precum trecutul ,,din poarta în poartă” pentru a vinde ,,iaurt” ,,crapi și salăi” ,,zarzavaturi și fructe”. B. Tradiția a fost și va fi întotdeauna o modalitate de identificare națională. Acestea reprezintă obiceiurile practicate de o țară îi conturează cultura proprie, și o ajută la menținerea integrității naționale. În opinia mea, modernizarea exclude prezența elementelor tradiționale, deoarece instaurarea lumii citadine diminuează influența tradițiilor în progresul național, iar globalizarea susține renunțarea la individualizarea națională prin promiterea progresului comun. În primul rând, orașele devin din ce în ce mai mari și își instaurează condițiile prielnice progresului propriu, ignorând lumea arhaică prin acoperirea ei cu elementele moderne. De exemplu, în cadrul textului citat este ilustrată o ușoară instaurare a citadinului în cartierul arhaic al autorului. Astfel, drumurile încep să fie pietruite ,,De curând pietruite, în cuburi de granit”. Este conturat astfel și cartierul Cotroceni, unde oamenii ,,erau tăcuți”, deoarece nu au ,,cârciumi și zaiafeturi” și reprezintă și alte categorii sociale ,,militari, profesori, medici, mici negustori, oameni cu obraz”, care nu pot exista decât în cadrul lumii orașului. În al doilea rând, globalizarea reprezintă o amenințare pentru identitatea națională a țărilor, dar în același timp, aduce un progres comun țărilor participante. De pildă, preluarea unor cuvinte din alte limbi reprezintă un fenomen al globalizării, lexic precum ,,mersi” care este o variantă

romanizată a francezului ,,merci” sau neologisme preluate din engleză precum ,,online”, ,,shopping”. Aceste cuvinte își regăsesc locul în vocabularul generației tinere, nu doar pentru conveniență, dar și pentru a oferi iluzia unui aspect cult. Astfel, regionalismele și arhaismele devin ignorate din ce în ce mai mult. În concluzie, susțin că modernizarea exclude prezența elementelor tradiționale, fiindcă lumea citadină impune alte ideologii față de cele arhaice, iar globalizarea reprezintă, din ce în ce mai mult, o amenințare pentru menținerea integrității naționale. SUBIECTUL al II-lea Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică importantă a genului dramatic. În textul fragmentar prezentat selectat din opera ,,Ultima oră'' de Mihail Sebastian acestea au rolul de a nota succint detalii privind elemente nonverbale, precum: gesticulaţia (,,Închide telefonul''), (,,merge direct spre biroul lui și ridică receptorul’’), (,,continuă să răsfoiască hârtiile de pe birou, de la care, de altfel, nicio clipă nu și-a ridicat privirea.''). De asemenea, au rolul de a reda un element paraverbal, ,,vorbește scurt, retezat, fără brutalitate’’ care evidențiază hotărârea personajului. Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Ultima oră'' este semnificativ pentru prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

TESTUL 12 SUBIECTUL I A.1. Sensul din text al secvenței ,,îmi intrase în inimă’’ este de ,,a pătrunde bucuria în suflet. 2. Numele persoanei care constată schimbarea de dispoziție a prințesei este generalul Vlădescu. (,,În ziua aceea, la cină, bătrânul meu prieten, generalul Vlădescu, mă privește și spune: „Ce schimbare minunată vedem în seara aceasta la prințesa noastră!”). 3. Localitatea unde se găsea granița țării este Predeal: (,,Am plecat cu Nando* s-o întâmpinăm pe Ducky la Predeal, unde e frontiera țării noastre’’). 4. Motivul pentru care prințesa se bucură de venirea lui Ducky este pentru dorul aparte, dar și pentru felul său autentic, care reușea să o impresioneze. 5. Ducky are un portret moral impresionant care reiese din felul ei de a se comporta și de a relaționa cu cei din jurul său. Ea are un fel serios și stăpânit, însă putea să fie și comică dacă voia. Era desăvârșită în ceea ce privește descrierile relatările pe care le făcea. Avea un defect, judeca oamenii într-un mod exigent sau era geloasă, însă toate acestea îi defineau caracterul puternic. B. Stările de spirit sunt emoțiile pe care oamenii le pot avea în diferite contexte din viața lor, dar și în relațiile cu semenii lor. În opinia mea stările de spirit pot fi schimbate prin prezența celor dragi, deoarece ele pot transmite emoții puternice, dar și schimbarea atitudinii față de aceștia, devenind un confort psihic pentru noi. În primul rând, fiecare individ interacționează în viața lui cu stări de spirit diferite, fie pozitive, fie negative, însă ele se declanșează în momentul în care interacționăm cu semeni dragi pe care nu i-am văzut de o lungă perioadă de timp. De exemplu, prințesa are o stare de bucurie la venirea lui Ducky atât pentru dorul ce i l-a purtat, cât și pentru felul său autentic, care reușea să o impresioneze, dar să o și facă ,,să plângă de fericire’’. În al doilea rând, aceste emoții inedite pe care le trăim la revederea cu cei apropiați ne determină să simțim simpatii desăvârșite, unice și să avem o atitudine admirativă pentru ei, întrucât este bine pentru siguranța confortului nostru psihic. De pildă, tot în JURNAL DE RĂZBOI, regina reușește să-și contureze stările de bucurie înălțătoare, reliefându-i lui Ducky un portret moral admirabil, influențând-o pozitiv: ,,Ducky a fost dintotdeauna mai solemnă decât mine, a avut expresia mai gravă’’, făcând-o să conștientizeze că este necesară o schimbare.

În concluzie, stările de spirit constituie trăirile ce ne definesc în relațiile cu cei apropiați prin toleranța și prin bucuria de a ne exprima deschis unii față de alții. SUBIECTUL al II-lea Textul liric ,,O zi...’’ de Tudor Arghezi se centrează pe tema condiției artistului în lume, o condiție dominată de trecerea ireversibilă a timpului, specifică unui poet, care vrea să sensibilizeze cititorul. Încă din incipitul poeziei se remarcă personificarea ,,Ziua de ieri s-a ținut după mine’’, urmată de o comparație ,,ca un câine flâmând’’ sugestii ale unei atmosfere melancolice, o meditație a eului liric cu propriul sine, simțindu-se confuz de dimensiunea scurgerii vremii. În aceeaşi ordine de idei, finalul poeziei este sugestiv pentru ideea că fiecare dintre noi merită să profite intens de fiecare moment, aspect reieșit din enumerația ,,S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceață’’, aluzie și la faptul că putem să ne regăsim cu sinele și putem înțelege orice sens al vieții la momentul potrivit. Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Arghezi transmite sentimente de neputință, de dorință, de regăsire cu propriul sine în fața timpului necruțător.

TESTUL 13 SUBIECTUL I A.1. Secvența are sensul de ,,bineînțeles’’. 2. Două orașe din Europa sunt Paris și Londra. 3. O sursă a plictiselii este conversația inevitabilă a tovarășului de drum („Una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila conversație a tovarășului de drum, care îți vorbește despre locuri mult mai frumoase decât acestea pe care le străbați acum sau despre locurile acestea văzute în condiții mult mai bune.”). 4. Motivul pentru care omul suportă cu greutate frumusețea unui anumit peisaj este de teama subconștientă că trăirea completă a frumuseții l-ar putea strivi. 5. Călătorul își amintește mereu alte locuri, a căror frumusețe l-au tulburat și nu se poate bucura de peisajele pe care le vede, iar amintirea îl determină să fie nostalgic, întrucât acele clipe devin inepuizabile. B. Călătoria este calea prin care un om reușește să își schimbe percepțiile despre viață și să cunoască culturi diverse, întrucât să-l impresioneze. În opinia mea o călătorie reprezintă o experiență de cunoaștere, deoarece ea este un mod de deschidere a unor noi orizonturi atât spre alții cât și spre noi înșine, dar și descoperirea unor frumuseți care pot da naștere unor amintiri impresionante. În primul rând, călătoriile sunt un mod inedit de a trăi cu intensitate timpul liber și de a ne bucura alături de persoanele dragi nouă sau alături de oamenii pe care-i cunoaștem. De exemplu, Eliade în JURNAL DE VACANȚĂ accentuează faptul că omul trebuie să trăiască în prezent cu intensitate și să se bucure de împrejurimile cu care interacționează (,,dacă omul ar trăi cu intensitate toate împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o incandescență..’’), întrucât totul ar fi deosebit pentru călător. În al doilea rând, călătoriile ne ajută să ne lărgim aria de cunoaștere și să socializăm cu diferite tipuri de oameni. De pildă, am călătorit în multe țări ale lumii, și fiecare vacanță m-a relaxat, m-a rupt de monotonia urbană, m-a ajutat să îmi dezvolt cultura prin descoperirea de tradiții și de obieceiuri ale altor popoare, am rămas cu amintiri plăcute și am legat amiciții cu fel și fel de oameni. În concluzie, călătoriile constituie o experiență de cunoaștere, fiindcă au fost, sunt și vor fi cel mai frumos mod de relaxare, dar și de îmbogățire a culturii.

SUBIECTUL al II-lea Textul fragmentar selectat din opera ,,Cântecul iubirii’’ de Liviu Rebreanu aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este obiectivă ( persoana a III-a), iar acţiunea/ întâmplarea este relatată de un narator obiectiv,omniscient, semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi: verbe la persoana a III-a, ,,se strecoară’’, ,,se preling’’, ,,răsună’’ şi pronumele la persoana III-a ,,o’’. Naratorul este omniscient și extradiegetic, care îl prezintă pe moș Costan îngândurat și care își amintește de o fătucă ce îl impresionase, încât îi confesează și Ileanei, cu toate că timpul trecuse de când o întâlnise pe această fată.

TESTUL 14 SUBIECTUL I A.1. Secvența ,,statură de urieș’’ are sensul de mare. 2. Două domenii care îl preocupă pe Costache Negri sunt: literatura și istoria. 3. Persoana din familia lui Radu Rosetti cu care coresponda Costache Negri era tatăl lui Radu Rosetti: („Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă înainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune, generoase şi artistice.”). 4. Motivul pentru care surorile lui Costache Negri nu stăpâneau limba greacă era că în copilăria lor, surorile s-au familiarizat cu limba franceză. 5. O trăsătură morală a lui Costache Negri este inteligența, deoarece a fost capabil să își facă primele studii în țară, apoi a plecat la Paris, de asemenea, acesta a citit enorm, a avut o bogată cultură și a fost dornic de învățătură, interesându-se de istorie, de literatură și de chestiuni științifice. B. Limba străină nu este doar un instrument de comunicare, ci înseamnă și cultură, cunoașterea unei alte civilizații, acces la literatură și informație, ceea ce oferă tinerilor un termen de comparație și posibilitatea de a-și perfecționa multiple competențe. În opinia mea studiul limbilor străine reprezintă un avantaj în formarea tinerilor, deoarece poți studia cu ușurință într-o altă țară străină, putând a te dezvolta diferit cultural și constituie un avantaj în competiția pentru un loc de muncă. În primul rând, fiecare tânăr din zilele de azi poate acumula cu ușurință cunoștințe, în mod gradat, dar și gratuit, întrucât se pot bucura de învățarea a două limbi străine, însă necesită timp și lectură, profesori buni și exerciții practice. Doar așa poți ajunge să conștientizezi că merită a studia și a cunoaște o altă țară. De pildă, Radu Rosetti își amintește de Costache Negri care era un intelectual aparte și care cunoștea cinci limbi străine, ajutându-l să studieze la Paris și să îl facă autentic: ,, Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană, iar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce.’’, reieșind o ambiție extraordinară pe care orice tânăr trebuie să o aibă. În al doilea rând, pentru a evolua și a pentru avea parte de un loc de muncă cu deschidere largă necesită cunoașterea unor limbi străine, iar tinerii se găsesc într-o continuă competiție. De pildă, cei mai mulți dintre tineri se perfecționează din copilărie și prin intermediul studiului limbilor străine ajung să se responsabilizeze social și civic, să aibă un spirit întreprinzător, o capacitate de inițiativă, creativitate și o gândire critică, ajutându-i să aibă parte de cele mai bune locuri de muncă.

În concluzie, limbile străine reprezintă un avantaj în formarea tinerilor, fiindcă pot explora tări minunate, pot studia și se pot bucura de locuri de muncă care să le aducă satisfacție morală și financiară. SUBIECTUL al II-lea Hacik este unul dintre personajele textului fragmentar al operei literare ,,Ioana'' de Anton Holban, deoarece participă la evenimentele prezentate şi reprezintă instanţa prin intermediul căreia autorul îşi exprimă viziunea despre lume, atitudinea faţă de aceasta, sentimentele sau ideile. Hacik este creionat atât prin mijloace de caracterizare directe, cât şi indirecte. Caracterizarea directă este realizată prin intermediul portretului fizic (,,Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprâncenile împreunate.''), sugestie a felului său comic. Tot direct, autorul precizează faptul că este ,,fără vârstă’’, dar are ,, limbaj amuzant, dar și mai amuzant e timbrul vocii’’, evidențiindu-se umorul pe care-l poate stârni în prezența celorlalți. Portretul moral este prezent şi se realizează prin caracterizarea indirectă. Din faptele sale se observă că este un om binevoitor ,,e gata să facă servicii’’ și capabil să iubească sincer și cu patos: ,,începe să-ți povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar accepta, ar lua-o de nevastă, cu orice risc.’’ El este și un om sufletist ,,are un suflet admirabil’’ și dornic să fie aproape de oameni ,,e suficient să-l surprinzi noaptea în vreun colț de lângă mare, cântându-și toate deznădejdile, ca să-ți fie, măcar pentru o clipă, frate.’’

TESTUL 15 SUBIECTUL I A.1. Secvența ,,ca pe apă’’ are sensul de foarte bine/fără greșeală. 2. Numărul maxim de bile pe care tânărul le poate extrage la examen este de trei bile. 3. Locul unde este așezată urna cu bile la examen este pe catedră, în fața profesorului, („La fiecare număr corespundea o bilă pe care o trăgeam la noroc din urna așezată pe catedră în fața profesorului.”). 4. Tinerii erau nervoși din cauza emoțiilor, dar și din cauza slabei pregătiri. 5. O trăsătură morală a autorului reieșită din textul fragmentar AMINTIRI este siguranța de care dădea dovadă în cee ace privește bila pe care o care extrăgea și care considera că îl va ajuta să treacă examenul cu succes. B. Norocul constituie o șansă pe care omul o poate avea în viața lui și de care poate profita pentru ași atinge scopurile sau obiectivele pe care le are stabilite. În opinia mea norocul nu influențează reușita unui examen, deoarece promovarea acestuia semnifică efortul depus de elev sau de student în studiile sale, dar şi în propria încredere de sine. În primul rand, norocul este o simplă coincidenţă ce duce la un rezultat favorabil sau nefavorabil individului şi nu trebuie confundat cu propria muncă depusă în scopul excelenţei unui domeniu. De exemplu, o asemenea demonstrație este şi în cazul lui Gh. Brăescu, care povesteşte despre cum a crezut el că în ziua examenelor un semn bun i s-a arătat ,,urcându-mă pe scările care duceau la litografie unde mă pregăteam, am găsit o bilă ca de loton, cu numarul 17”. Această simplă coincidenţă de a găsi o bilă l-a asigurat pe Gh. Brăescu că îi va pica numărul 17 ,,Mie îmi cade 17”, dar în momentul extragerii, soarta îl înşelase ,,Am scos bila 18 şi n-am ştiut nici măcar cum să încep (...) am tras alte două bile, cu acelaşi noroc” „am avut un ghinion fantastic.” În al doilea rând, un elev pregătit nu va simți niciodată că destinul a fost cel care i-a decis viitorul. Norocul în sine este neprevăzut şi tocmai, de aceea, nu putem să ne bazăm încrederea în acesta. Suntem conştienţi de el, dar nu putem să pariem că ne va afecta rezultatul examenelor pozitiv sau negativ. De pildă, un elev ce îşi repetă materia cel puţin o dată pe zi sau la două zile va avea siguranţa ca va lua evaluările finale cu o notă decentă, deoarece efortul este evaluat, nu norocul. În concluzie, norocul este doar o coincidenţă în care omul crede că îi este sortit lui şi că îi poate aduce o situaţie profitabilă sau neprofitabilă, dar forţele proprii sunt cele care definesc valoare umană.

SUBIECTUL al II-lea Textul liric ,,Sub cerul plin de nouri’’ de Mihai Eminescu se centrează pe tema naturii, a comuniunii acestia cu omul, specifică unui poet romantic, care vrea să sensibilizeze cititorul. Încă din incipitul poeziei se remarcă o imagine vizuală, care reia titlul ,,sub cerul plin de nouri’’ care sugerează atmosferă melancolică, ce-l îndeamnă la meditație pe eul liric, aflat în mijlocul naturii, simțindu-se confuz și fascinate de frumusețile tabloului, sentimente reieșite din epitetul triplu ,,văpaie albă, frumoasă, orbitoare’’. În aceeaşi ordine de idei, personificarea ,,ceru-ntreg se rumpe’’ urmată de metafora ,,În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe’’sugestive pentru ideea că natura se metamorfozează la trăirile intense pe care ni le manifestăm în mijlocul acesteia, ilustrând și bogăția, dar și frumusetea emanate odată cu venirea ploii, în același timp cu apusul ce urmează a se instala. Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Eminescu transmite sentimente de liniște, de fascinație, de regăsire cu propriul sine în fața unei naturi care pare să ia naștere sub ochii cititorului.

TESTUL 16 SUBIECTUL I A. 1. Sensul din text al secvenței ,,mi-aș lua lumea în cap’’ este de a lua propria decizia pentru a pleca. 2. Vârsta lui Șerban Cioculescu era de aproximativ 20 de ani. 3. O asemănare existentă între Ion Creangă și nepotul său, arhitectul Horia Creangă este că avea o statură impunătoare și ochi isteți: „Era un uriaş blând, cu ochii mici, isteți, aidoma genialului humuleștean”) . 4. Motivul pentru care primele blocuri în stil cubist, construite în București, au stârnit uimirea generală ar fi că erau dotate cu un brâu de balcoane circulare la fiecare etaj. 5. O caracteristică a Bucureștiului vechi așa cum reiese din ultimul paragraf al textului este că avea trei sute de mii de locuitori, numai în centru era canalizat şi electrificat, ceea ce reprezenta un dezavantaj pentru restul locuitorilor din oraș. B. Sarcinile constituie o serie de lucruri pe care omul trebuie să le săvârșească pentru a obține ceea ce își dorește. În opinia mea acceptarea prea multor sarcini devine o povară, deoarece dimensiunile temporale nu permit, întotdeauna îndeplinirea acestora și individul nu poate să le săvârșească din obligativitate, ci din plăcere. În primul rând, fiecare om, în viața lui, are de îndeplinit o serie de sarcini care să-l determine să efectueze anumite acțiuni ce îl pot împlini pe anumite planuri, însă acestea merită să fie acceptate și realizate din plăcere și nu impuse. De exemplu, în zilele de azi, cei mai mulți dintre semeni acceptă diverse sarcini fie în planul profesional, fie în cel personal. Aceștia nu își cunosc limitele și îndatorile devin o povară și sunt imposibil de realizat, întrucât rezultatul va fi un eșec. În al doilea rând, pentru a îndeplini o sarcină sau mai multe este nevoie de timp și de implicare pentru a nu da greș și pentru a putea să fie dusă la bun sfârșit în cele mai bune condiții, însă este firesc a conștientiza toate aceste aspecte. De pildă, Șerban Cioculescu, în textul fragmentar ,,Amintiri’’ accentuează faptul că timpul nu i-a permis să-și împlinească toate sarcinile, cu toate că acesta dacă ar fi reușit și-ar fi luat ,,lumea în cap’’ și ar fi profitat de diverse vizite prin ,,Bucureștii aceștia în care m-am născut, dar nu-i cunosc îndeajuns.’’ În concluzie, sarcinile nu ar trebui să devină o povară, ci ele merită a fi săvârșite în funcție de timpul liber și dedicat pentru acestea, dar și de disponibilitatea posibilă de a le înfăptui.

SUBIECTUL al II-lea SUBDIRECTORUL este unul dintre personajele textului fragmentar al operei literare ,,Mitică Popescu'' de Camil Petrescu, deoarece participă la evenimentul prezentat şi reprezintă instanţa prin intermediul căreia dramaturgul îşi exprimă viziunea despre lume, atitudinea faţă de aceasta, sentimentele sau ideile. SUBDIRECTORUL este creionat atât prin mijloacele de caracterizare directe, cât şi indirecte. Caracterizarea directă este realizată prin intermediul portretului fizic, reieșit din indicația scenică (,,mic, uscat, cu o bărbuță dură și cărunt, cu ochelarii încruntați''), sugestie a felului său exigent, dur. Tot direct, acesta este conturat cu o ,, privire cercetătoare. Vorbește cu un pronunțat accent ardelenesc’’. Portretul moral este prezent şi se realizează prin caracterizarea indirectă. Din replica sa reiese că este un bărbat impunător și respectat de către cei cu care interacționează profesional: ,,Să-i spuneți să mă caute îndată ce vine.’’, ,,să mă aștepte’’.

TESTUL 17 SUBIECTUL I. A.1. Sensul din text al secvenței ,,căzusem la învoială’’ este ,,cădea de comun acord’’. 2. Durata frecventării de către autor, până la momentul evocat, a cursurilor universitare este de două luni. 3. Frecvența cu care Lucian Blaga primea corespondența, în perioada în care se afla la Purcăreți este o dată pe săptămână (,,Ziarele nu soseau decât o dată pe săptămână, când pârgarul* cătunului le aducea de la Sebeș-Alba.’’). 4. Motivul pentru care Lucian Blaga evită cursurile de filosofie este că toate informațiile savante le știa ,,dintr-o asiduă lectură particulară încă din liceu’’. 5. Caracteristicile vieții într-un sat de munte, așa cum reiese din textul dat sunt: acesta este unul ciobănesc, poziționat pe un plai, care se află într-o vale paralelă cu valea Sebeșului, cu un relief deosebit și impresionant, care dădea un sentiment arhaic. B. Învățarea constituie procesul de dezvoltare intelectuală și acumularea cunoștințelor pe parcursul unor ani în cadrul unei instituții specializate de către fiecare individ. În opinia mea învățarea nu poate avea loc în afara școlii, deoarece nu se pot acumula informațiile savante și nu poți dobândi cunoștințele decât de la un specialist. În primul rând, încă din cele mai vechi timpuri, omul știe că se poate dezvolta intelectual, dar și rațional cu ajutorul învățării într-o unitate de învățământ. Acolo, se pot dobândi abilitățile intelectuale cu ajutorul informațiilor erudite, savante, aflate de la un profesor capabil să le transmită într-un mod aparte, încât fiecare să le înțeleagă. De exemplu, Lucian Blaga confesează în ,,Hronicul și cântecul vârstelor’’ importanța învățării, dar și rolul inedit pe care l-a avut în formarea sa ca intelectual ,, Problemelor de biologie teoretică, cu care am ajuns în atingere de altfel mai demult, prin mijlocirea filosofiei, le-am închinat în cursul deceniilor de mai târziu o fervoare intermitentă.’’, transmițându-i o anumită pasiune. În al doilea rând, învățarea este un proces pedagogic, dobândit cu ajutorul unor profesori excepționali, care au rolul de a-i determina pe elevi să învețe cu ușurință și să înțeleagă importanța tuturor informațiilor acumulate. Cu sprijinul acestora, acest proces devine important în școală și în viața fiecăruia. De pildă, tot Lucian Blaga se simte bucuros, deoarece informațiile pe care le află la facultate erau transmise de către profesori ,,de talie mondială’’, dându-i și o siguranță aparte în ceea ce privește lucrurile savante.

În concluzie, învățarea reprezintă o formă importantă pentru fiecare om, care merită să fie conștientizată și înțeleasă, însă să se țină cont de faptul că ea nu se poate face decât cu ajutorul unei unități de învățământ și cu sprijinul unor profesori foarte bine pregătiți. SUBIECTUL al II-lea Textul fragmentar selectat din opera ,,Golanii’’ de Liviu Rebreanu aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă, care este obiectivă ( persoana a III-a), iar întâmplarea este relatată de un narator obiectiv, omniscient, semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi: verbe la persoana a III-a, ,,cotiră’’, ,,zări’’, ,,râdeau’’ şi pronumele la persoana III-a ,,ei’’, ,,el’’. Naratorul este omniscient și extradiegetic. El îi prezintă pe Margareta și pe Aristică, care vin dinspre strada Sfinții Voievoizi și se întâlnesc cu Gonea, ce nu are curajul să le spună ceea ce simte, însă după ce cuplul se îndepărtează, își face curajul să se ducă după ei.

TESTUL 18 Subiectul I A. 1. Sensul din text al secvenței ,,fără ȋncetare’’ este ,,fără oprire’’. 2. Durata călătoriei cu vaporul este de cinci zile. 3. O caracteristică a orașului Alexandria este că are o întindere mare sau este bogată în palmieri ,, face totuși impresia unui oraș imens, cu hoteluri luxoase înșirate de-a lungul mării pe o stradă de mai mulți kilometri, și între ele, cu dărnicie, palmieri’’. 4. Motivul pentru care bărbatul poreclit Of America reuşeşte să-şi facă prieteni foarte uşor este că știe să glumească sau că impresiona prin trucurile sale. 5. Atitudinea călătorilor vârstnici, așa cum reiese din textul dat este pozitivă, deoarece au experiență și știu să vadă și să anticipeze o posibilă catastrofă, sunt mereu fericiți și se bucură de tot ceea ce îi înconjoară, încât se împrietenesc foarte repede unii cu alții. B. Călătoria reprezintă o modalitate de cunoaștere și de învățare în ceea ce privește anumite tradiții, obiceiuri, valori despre o anumită cultură sau comportamentul altor semeni pe care-i întâlnim prin locurile vizitate. În opinia mea într-o călătorie, starea de spirit a unui turist este influențată de ceilalți pasageri, deoarece îi oferă posibilitatea de a interacționa cu emoții noi ce ar putea să-l definească pe turist și poate aduce noi schimbări în propria personalitate și în viață. În primul rând, o călătorie oferă posibilitatea de a întâlni oameni noi, necunoscuți până atunci. Faptul că există contact nemijlocit direct, cu o lume diferită de cea cunoscută, îi poate oferi turistului oportunitatea de a sesiza emoții pozitive și semeni cu o energie aparte. De exemplu, Anton Holban confesează în textul ,,Spre Luxor’’ că a întâlnit un bărbat, poreclit Of America, ce reuşea să-i facă pe cei din jurul lui fericiți, fiindcă știa să glumească sau să impresioneze prin trucurile sale ,, nu l-am văzut o clipă fără să glumească. Știe toate șireteniile (…) Am privit trucurile lui de o sută de ori și totuși nu m-am plictisit’’, întrucât reușește să-i schimbe starea de spirit acestuia. În al doilea rând, o călătorie este făcută cu scopul precis de a cunoaște locuri, însă, cel mai important, este întâlnirea cu oamenii de pe acele meleaguri. Ei pot avea o experiență diferită față de noi înșine și pot aduce schimbări majore atât în comportament, cât și față de trăirile pe care le avem în acele clipe. De pildă, tot Anton Holban susține că în urma călătoriei sale a putut nota atitudinea călătorilor vârstnici, care era una pozitivă pentru că aveau experiență și știau că vadă și lucrurile rele, dar erau mereu fericiți și se bucurau de toți semenii din jurul lor. Această impresie îi schimbă naratorului-personaj perspectiva trăirilor și-l determină să fie precum aceștia.

În concluzie, fiecare călătorie este o observare a propriilor trăiri și aceasta este necesară pentru fiecare, fiindcă doar așa emoțiile și stările pot evolua și pot fi constructive în viața noastră. Subiectul al II-lea Textul liric ,,Ții minte-ntâia ploaie?’’ de Magda Isanos se centrează pe tema trecerii inexorabile a timpului, care se îmbină cu natura și care aduce amintirea unei iubiri din trecut, specifică unui poete, care vrea să sensibilizeze cititorul. Încă din incipitul poeziei se remarcă motivul amintirii, reieșit din imaginea vizuală și dinamică ,,Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,/ cu fulgere, cu stele lungi în ea?’’, sugestie a unei atmosfere romantice, încântătoare, dar și o melancolie resimțită odată cu aducerea-aminte. Comparațiile ,,verde ca un codru’’ și ,,stăteam ca pomii în picioare’’ reliefează bucuria, încântarea pentru îndrăgostiții care se aflau în acel cadru feeric. În aceeaşi ordine de idei, repetiția ,,nu moare…nu moare’’ evidenţiază dorința îndrăgostitei de a păstra iubirea, dar și persoana cu amintirea inedită în sufletul ei. Nu în ultimul rând, se reliefează și comuniunea perfectă a omului cu elementele naturii, care se găseau într-o legătură aparte cu emoțiile îndrăgostiților, lucru reieșit din personificarea ,,plantele creșteau, ne făceau semne (...) se străduiau spre viață să ne-ndemne’’, profilând și speranța împlinirii cuplului, dar și imposibilitatea realizării iubirii ,,iar cădeau în deznădejde toate’’.

TESTUL 19 Subiectul I A. 1. Sensul secvenței ,,lipsită de sprijin material’’ este fără ajutor financiar, neînstărită. 2. Sursa din care află autoarea despre situația dificilă a străbunicii sale este jurnalul său. 3. Proveniența bunicilor paterni este de pe malul Dunării: ,, Când am încercat să regăsim urma bunicilor noștri de pe malul Dunării, n-am putut urca mai sus de trei generații.’’ 4. Un motiv pentru care mama autoarei alege să fie institutoare este că a rămas orfană și trebuia să pună bani deoparte. 5. Opțiunile educaționale ale tinerelor din generația mamei autoarei, aşa cum reiese din textul dat sunt că aveau prilejul la o educație burgheză, puteau să-și lărgească formația socială, cultura și să pună și un ban deoparte. B. Alegerea profesiei reprezintă una dintre deciziile importante pe care tinerii le fac în viața lor și cu care ar putea să rămână mereu, dacă țin cont de pasiune. În opinia mea alegerile profesionale sunt influențate de evenimentele din viața personală, deoarece fiecare dintre noi se bazează pe influența familiei și pe experiențele trăite în copilărie și în adolescență. Pe de o parte, familia este unul dintre factorii decisivi în ceea ce privește alegerile profesionale ale copiilor pentru a le acorda sprijinul necesar și informațiile de care au nevoie pentru a lua o decizie corectă. Influența pozitivă este marcată de modul în care părinții se raportează la dorințele tânărului și la abilitățile sale. De exemplu, când acesta își dorește să realizeze o profesie de inginer, dar nu s-a pregătit în domeniul tehnic până la acel moment, părinții au datoria de a discuta cu el, de a-l sprijini în cazul în care dorește să se formeze pentru a ajunge un inginer, deci nu să îi critice decizia sau să îl facă să se simtă inferior. Pe de altă parte, experiențele trăite în familie îl determină pe tânăr să aleagă profesional în funcție de situația întâmpinată, însă să-i aducă împlinire. De pildă, Annie Bentoiu mărturisește faptul că a fost influențată de destinul și de experiențele mamei sale, care a rămas orfană și care a trebuit să învețe enorm pentru a fi institutoare și pentru a putea pune bani deoparte: ,,Mama a rămas acolo doi ani. Experiențele de acest fel erau văzute în mediul ei ca un prilej de a-ți lărgi formația socială, cultura și, oricum, de a pune și un ban deoparte.’’, ajutând-o să aleagă cu pasiune profesia sa. În concluzie, familia și experiențele vieții ajută enorm în alegerea viitoarei profesii, fără de care nu am ști cu adevărat ceea ce ni s-ar potrivi.

Subiectul al II-lea Textul fragmentar selectat din opera ,,Isabel și apele diavolului’’ de Mircea Eliade aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă, care este subiectivă ( persoana I), iar întâmplarea este relatată de un narator subiectiv, omniscient, omniprezent, semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi: verbe la persoana I ,,întreb’’, ,,însemn’’, ,,amintesc’’ şi pronumele la persoana I ,,mă’’, ,,mi’’. Naratorul este omniscient și intradiegetic. Naratorul-personaj nu poate nota în caiet ceea ce a vorbit Isabel. El înțelege ceea ce îi spune, dar nu poate să-i reproducă modul expresiv pe care aceasta îl folosește în povestirile sale. Femeia îi relatează despre copilăria ei, despre școala pe care a urmat-o și despre prietena ei bolnavă.

TESTUL 20 Subiectul I A. 1. Secvența ,,mă atingea dureros” sugerează mâhnirea autorului când Eminescu judeca oamenii cu asprime. 2. Două localități prin care Eminescu trecuse în călătoriile sale prin țară sunt ,,Sibiu” și ,,Blaj”. 3. Două cursuri pe care Eminescu le frecventa erau: economia și dreptul cele de ,,economie națională al lui Lorenz Stein” și cel de ,,drept roman al lui Ihering”. 4. Motivul pentru care lui Ioan Slavici îi era greu să vorbească despre Mihai Eminescu era acela că nu putea să o facă fără ca el să vorbească despre sine însuși. 5. Rolul lui Mihai Eminescu pentru formarea ca scriitor a lui Ioan Slavici, era acela motivațional, dar și acela critic. Mihai Eminescu îi citea operele lui Ioan Slavici ,,nu am publicat nimic mai înainte de a-i fi citit și lui ceea ce am scris, căci mulțumirea mea era să-l văd pe el citind cu mulțumire cele scrise de mine”. Eminescu îi oferea lui Ioan Slavici inspirație și motivație, deoarece ,,rar se întâmpla însă ca să-mi citească și el ceea ce scria”. B. Părerile oamenilor din jur reprezintă percepțiile lor asupra unei persoane, însă ele nu definesc trăsăturile persoanei, ci doar interpretări asupra ei. Aceste perspective pot influența atât pe cei din jur, cât și impresia de sine, alternând astfel comportamentul și faptele. În opinia mea părerea celor din jur ne influențează alegerile, deoarece acestea pot motiva și contura caracterul propriu, dar pot influența și opiniile despre persoana proprie, dând un alt contur comportamentului și acțiunilor proprii. În primul rând, opinia pozitivă a unei persoane poate aduce anumite beneficii, care motivează o persoană să-și mențină această perspectivă, dar și pentru a atrage alți semeni cu această viziune pozitivă, prin efortul propriu. De exemplu, în textul citat, Ioan Slavici este motivat să scrie cât mai bine pentru a atinge standardele ridicate ale lui Mihai Eminescu ,,mă atingea dureros asprimea cu care îi judeca pe oameni”, nefiind mulțumit până nu primea aprobarea acestuia: ,,Ani de zile de-a rândul nu am publicat nimic mai înainte de a-i fi citit şi lui ceea ce am scris”. În al doilea rând, în societatea contemporană, opinia publică reprezintă factorul determinant în statutul social, influențând și opinia despre persoana proprie, iar un individ care este văzut cu o serie de inconveniente este predispus la a transmite sentimente negative, iar unul care este perceput într-un mod avantajos, va reuși să emane emoții pozitive. De pildă, cei mai mulți dintre noi ne ghidăm conform teoriei imitației și preluăm gesturile și gândurile celor cu care interacționăm pentru a ieși în lumină și pentru a ne menține imaginea, dar și relațiile cu aceștia, ajungând să ne pierdem autenticitatea.

În concluzie, părerea celor din jur ne influențează alegerile, întrucât aceste impresii reprezintă factorul determinant în gradul de motivație, fie pentru menținerea și îmbunătățirea acestei viziuni, fie pentru că ajuta la construirea caracterului propriu. Subiectul al II-lea Indicațiile scenice reprezintă intervențiile autorului, prin intermediul cărora sunt evidențiate stări sufletești ale personajelor, gesturi ale acestora, dar și decorul în care are loc acțiunea. De asemenea, ele reprezintă îndemnuri ale autorului pentru o reprezentare scenică optimă, prin intermediul căreia se transmite mesajul operei. Astfel, în textul ,,Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu sunt utilizate astfel de indicații scenice pentru conturarea mimicii și a gesturilor personajelor, dar și a stărilor sufletești. De pildă, în secvențe precum (,,s-a oprit în prag și îngână”, ,,a pus lampa pe masă”) sunt ilustrate mimica și gesturile personajelor, iar prin intermediul secvențelor ,,a tresărit”, ,,admirativ”, ,,în silă” sunt ilustrate stări sufletești ale personajelor, care definesc limitele jocului actorilor prin intermediul cărora sunt ilustrate și elemente paraverbale, care includ tonalitatea. În concluzie, G. M. Zamfirescu reușește să ilustreze în mod optim modalitățile de utilizare ale didascaliilor, ilustrând mimica și gestica, stările și tonalitatea personajelor, care pot influența interpretarea scenică a operei.