Revistă Omagială Dimitrie Cantemir [PDF]

Zitiervorschau

Dimitrie Cantemir Personalitate remarcantă în istoria Umanismului

Studiile și cunoştinţele enciclopedice pe care le-a deţinut Dimitrie Cantemir În 1688 Dimitrie Cantemir este trimis la Istanbul pe lângă curtea sultanului în calitate de ostatic. La alt nivel, superior, Dimitrie îşi continuă studiile la Constantinopol, atât la Înalta şcoală a Patriarhiei din acest oraş, cât şi la diverşi profesori particulari de formaţie culturală europeană şi orientală. În timpul şederii sale îndelungate (circa 22 de ani cu mici intermitenţe) în capitala Imperiului Otoman, Dimitrie a manifestat un mare interes faţă de istoria, cultura şi civilizaţia orientală, mai cu seamă faţă de cea turcootomană. În acest mediu tânărul Dimitrie a studiat filosofia, logica, teologia, geografia, istoria, muzica, medicina, folclorul, limbile occidentale şi orientale (turca, persana, araba), desenul şi arhitectura.

Aceste cunoştinţe temeinice i-au permis să elaboreze mai multe lucrări dedicate istoriei, civilizaţiei şi culturii. Mai mult ca atât, unele din concluziile sale pe care le-a tras de pe urma studierii religiei musulmane, istoriei Imperiului Otoman, a încercat să le pună la temelia activităţii sale practice ca domn al Ţării Moldovei în anii 1710-1711.E necesar de menţionat, că totuşi nu toate direcţiile cercetărilor ştiinţifice ale lui Dimitrie Cantemir au fost pe deplin studiate. În rândul lor se pot înscrie problemele referitoare la contribuţia omului de ştiinţă Cantemir în dezvoltarea etnografiei.

Fragmente din filmul ,,Dimitrie Cantemir (1973)

Portret din tinerețe al lui Dimitrie Cantemir

Emblema familiei Cantemir

Problemele pe care le abordează Dimitrie Cantemir şi le tratează în principalele sale opere

Divanul sau

Scrisă în română și tipărită la Iași în 1698 este una din lucrările fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir.Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din om un stapân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filozofice și să alcătuiască o terminologie filozofică.

Subiectul cărții, lupta între trup și suflet, între materie și spirit, prin care biserica înțelege lupta între păcat și trăirea mistică, pornește de la epistola lui Pavel către galateeni (trupul se luptă necontenit cu spiritul). Cea mai apropiată ca formă de Divanul lui Cantemir, dintre diferitele opere cu această temă, este Dioptra (Oglinda lumii), scriere a lui Filip Solitarul , scriitor ascetic bizantin (secolul XI). Concluzia logică a autorului Dioptrei este disprețuirea lumii și a vieții, ascetismul. Pentru Cantemir, însă, lupta împotriva vieții se dă în viață și nu prin părăsirea ei, prin retragerea în mănăstire. Formula proprie a lui Cantemir este astfel exprimată lapidar: " Câte fortuni în lume sunt, toate omului a le trage îi este."

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor Scrisă între anii 1719 și 1722 în latină și tradusă apoi în română, este ultima operă a lui Dimitrie Cantemir, în care autorul explică de ce moldovenii sunt români. „Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor” este o lucrare de sinteză și prezintă concepția lui Dimitrie Cantemir asupra formării poporului român și a limbii române, tratând, cu o documentare foarte bogată, din peste 150 de izvoare române și străine (în limbile latină, greacă, poloneză și rusă), originile poporului român și evoluția sa până la cel de-al doilea descălecat, momentul întemeierii țărilor române Muntenia și Moldova.

Ideea principală a Hronicului, în tomul I, este romanitatea poporului român. Autorul îi consideră pe români ca urmași ai romanilor și numai ai romanilor, iar dacii și populația băștinașă ar fi fost exterminați.[2] Rezultatele la care a ajuns istoriografia de după Cantemir nu confirmă această teorie, se știe astăzi că dacii au rămas și au fost romanizați. Romanizarea este un fapt de cultură, aceasta a însemnat adoptarea limbii și culturii latine de către băștinași.

Dimitrie Cantemir, cel mai bun spion al lui Petru cel Mare și relațiile lui sociale

În 1691 cu studiile din universitatea prestigioasă din Istambul,a căpătat experiență politică a luptei pentru putere si gustul intrigilor diplomatice

Lupta de la Stanilesti Pacea, cumpărata cu bani grei de țar nu a impus condiții foarte grele: domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir, devenit pentru turci un trădător, a avut de a se refugia în Rusia. Promovarea lui în ranguri și funcţii a avut loc în cadrul administraţiei lui Petru I.Sa integrat în societatea Rusă și contribuia la realizarea și promovarea multiplelor reforme ale lui Petru I.Dimitrie Cantemir era șpion de curte a acestuia, trăsătură sau calitate, scoasă în evidență mai ales în timpul complexelor relații ai acestora.

Universitatea creștină ,,Dimitrie Cantemir’’

Imediat după moartea tatălui său, Dimitrie a devenit domn de către boieri și a primit, la doar 19 ani, toate onorurile ceremonialului de inscăunare. Însă, dupa trei săptămâni, a fost arestat de turci si dus la Constantinopol, unde a rămas fără avere si fără vreo perspectivă de revenire ca domnitor.Turcilor care au inceput sa se teamă de un atac al armatelor țarului Rus Petru cel Mare, l-au trimis pe tronul Moldovei, unde nu a rămas decat opt luni, timp suficient pentru a incheia unui tratat cu Petru cel Mare si a participa la lupta de la Stanilesti din 1711, soldata cu înfrângerea aliaților.

Emblema Imperiului

Mai apoi, după o perioadă de aşteptare de circa 17 ani, intervalul de timp 1710-1711.Domnia poate fi calificată mai degrabă ca fiind una neformală,deoarece fiind ales în ţară, n-a primit confirmare din partea Porţii, act care a demonstrat statutul de suzeranitate a statului Moldova faţă de Imperiul Otoman. În Domnia lui din anii 17101711, confirmată de autorităţile imperiale, Dimitrie Cantemir fiind considerat o persoană politică de încredere a sultanului, incearcă să abandoneze statutul de suzeranitate şi dobândirea calităţii de suveranitate şi independență, în sensul că suveranitatea aparţine monarhului.Însă în cazul obţinerii succesului scontat, Dimitrie Cantemir preconiza să implementeze prevederile proiectului său politic, al cărui obiectiv strategic a fost modernizarea. În primul rând ţara să fie guvernată în spiritul legilor raţiunii şi naturii lucrurilor de un domnitor luminat,ar promova în funcţii înalte de conducere oameni oneşti şi devotaţi Patriei.

Palatul lui Dimitrie Cantemir de la Ortakoy

Petru I al Rusiei

Rezonanţa numelui şi a operei lui Dimitrie Cantemir în cultura universală. ,,Prin Cantemir noi simbolizăm chipul vechiului cărturar roman…’’(George Călinescu)

Despre numele Cantemir se spune că este de origine turcă și are semnificația de sânge,fel,specie,rasă.

Dimitrie Cantemir ,,erudite de faimă european,voievod moldovean, academician berlinez,print rus,cronicar roman,cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea,un Lorenzo de Medici al nostrum’’ (George Călinescu) reprezintă figura singulară a celui mai mare umanist din perioada feudală a literaturii române.

Nume al unei cunoscute familii de boieri moldoveni,Cantemir a fost initial atribuit ca supranume lui Constantin Serdarul,viitor domn al Moldovei între 1685-1693,după numele unui viteaz mârzac tătar din Bugeac. Într-un articol publicat în anul 2003 în „Candela Moldovei“,părintele Nicolae Dascălu, actualmente directorul Agenţiei de Ştiri Basilica a Patriarhiei Române, găseşte definitorii pentru personalitatea domnului Dimitrie Cantemir trei trăsături profunde. Dimitrie Cantemir este enciclopedist umanist ortodox, principe de spirit pentru toţi românii şi cărturar european, genial creator de sinteze culturale între Orient şi Occident.

Domnii Moldovei Constantin şi fiul său Antioh, frescă la mănăstirea Mera, județul Vrancea

George Călinescu

Nicolae Dascălu,directorul Agenţiei de Ştiri Basilica a Patriarhiei Române