Dimitrie Cantemir [PDF]

Zitiervorschau

Dimitrie Cantemir – Umanist de Valoare Universală (1673-1723) “Unii tac din înțelepciune, alții din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbește” (Dimitrie Cantemir) Studiile/cunoştinţele enciclopedice pe care le-a deţinut Dimitrie Cantemir Dimitrie Cantemir, domnitor moldovean, prinț al imperiilor rusești și habsburgice, gânditor și om de știință de renume mondial, a 335-a aniversare a cărui sărbătorim, este una dintre cele mai eminente personalități ale trecutului nostru. Crescut şi educat la Constantinopol – capitala mai multor civilizaţii, intersecţia numeroaselor religii, limbi şi culturi – Cantemir a absorbit, pe de o parte, înţelepciunea rafinată, diversitatea şi policromia Orientului, iar pe de alta – cărturăria savantă, cunoştinţele enciclopedice şi logica raţionalistă a Occidentului. Anume această simbioză l-a format pe Dimitrie Cantemir – primul savant integraţionist european. Lui îi aparţine pionieratul în scrierea unor lucrări fundamentale de istorie politică, socială şi spirituală a Principatului Moldav şi Imperiului Otoman, care timp de un secol au fost cărţile de căpătâi ale câtorva generaţii de savanţi europeni. Dimitrie Cantemir este un fenomen excepțional pentru perioada sa. În epoca opoziției militare dintre Occidentul creștin și estul musulman, el își asumase rolul unei legături între cele două culturi uriașe, îmbogățind fiecare dintre ele cu noi cunoștințe și, în același timp, trezind interesul și nevoia de studierea și înțelegerea reciprocă a particularităților reciproce. Pentru primă dată, în faţa ştiinţei istorice europene a fost prezentată istoria unor ţări şi a unor popoare puţin sau deloc cunoscute. Meritul lui Dimitrie Cantemir e că le-a descris complex, acumulând atât cunoştinţe vaste despre plasarea lor geografică, natura, rezervele naturale, gospodărie cât şi date despre societate, structura ei demografică, caracteristica trăsăturilor specifice ale poporului, obiceiuri şi tradiţii. Cele menţionate ne permit să-l considerăm pe Dimitrie Cantemir unul dintre fondatorii ştiinţei etnografice europene. Problemele pe care le abordează şi le tratează în principalele sale opera Cantemir are o mulțime de probleme, pe care le scoate în evidență abordândule în diversitatea operelor sale. De exemplu problemele abordate în “Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea”, “Hronicul vechimei a romanomoldo-vlahilor”, “Istoria Ieroglifică”, sunt: Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, scrisă în română și tipărită la Iași în 1698 este una din lucrările fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim

disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din omun stapân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filozofice și să alcătuiască o terminologie filozofică. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scrisă între anii 1719 și 1722 în latină și tradusă apoi în română, este ultima operă a lui Dimitrie Cantemir, în care autorul explică de ce moldovenii sunt români. „Hronicul vechimei a romanomoldo-vlahilor” este o lucrare de sinteză și prezintă concepția lui Dimitrie Cantemir asupra formăriipoporului român și a limbii române, tratând, cu o documentare foarte bogată, din peste 150 de izvoare române și străine (în limbile latină, greacă, poloneză și rusă), originile poporului român și evoluția sa până la cel de-al doilea descălecat, momentul întemeierii țărilor române Muntenia și Moldova. Istoria Ieroglifică scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare. Relaţiile de colaborare şi prietenie pe care le-a avut cu mari personalităţi ale epocii Cantemir a fost emiţătorul ce a asigurat radierea spiritului românesc asupra altor culturi, constituind o contribuţie identitară, definitorie pentru poporul român. Este un reper cu valoare universală al culturii şi civilizaţiei româneşti Comunitatea ştiinţiinţifică europeană, i-a recunoscut meritele susţinându-l pentru a deveni, în anul 1714, membru al Academiei din Berlin. De aceea, este îndrituită afirmaţia potrivit căreia Dimitrie Cantemir este considerat a fi "cel mai erudit principe din ultima mie de ani". A contribuit substanţial la impulsionarea procesului de modernizare a Rusiei. Relațiile moldo-ruse au influenţat, iar, într-o perioadă istorică de peste trei secole, au determinat evoluţia istorică a poporului român, punându-şi, neîndoielinic, pecetea asupra unor evenimente istorice majore. Încă de la formarea sa ca entitate distinctă, poporul român a vieţuit pe o arie geografică relativ întinsă, atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Spaţiul a fost râvnit de imperiile vecine: Otoman, Habsburgic şi Rus. Este şi motivul pentru care arealul românesc a fost teatrul unor invazii ale puterilor vecine şi al unor confruntări armate între imperii.

Rezonanţa numelui şi a operei lui Dimitrie Cantemir în cultura universal Geniul lui Dimitrie Cantemir s-a manifestat cu cea mai mare putere în domeniul ştiinţei istorice, domeniu în care ne-a lăsat un şir de lucrări fundamentale nemuritoare. O parte din ele ţin de istoria naţională, iar altele, de istoria universală. Din prima categorie de scrieri fac parte Hronicul a vechimei romano-moldovlahilor, Istoria Moldo-Vlahica, Istoria ieroglifica, Descrierea Moldovei, Viaţa lui Constantin Cantemir, Întâmplările Cantacuzinilor ş.a. Din ce-a dea doua categorie de lucrări face parte în primul rând Istoria Imperiului Otoman, Cartea sistemei religiei mahomedane, Despre natura monarhiilor, ş.a. Majoritatea acestor opere Dimitrie Cantemir le-a scris în limba latină - una din limbile de larga circulaţie şi utilizare în ştiinţa europeană din acele timpuri.  Un stimulent puternic in elaborarea operei sale istorice a fost pentru Dimitrie Cantemir interesul mare pentru trecutul poporului său, a Imperiului turcesc şi a multor popoare învecinate din antichitate până în epoca contemporană a autorului. Lucrările lui Dimitrie Cantemir conţin un şir de principii metodologice ce ţin de cercetarea ştiinţifică şi de filosofie a istoriei care îl ajută să discearnă adevărul, punând la temelie un număr cât mai mare de izvoare istorice, dar şi ţinând cont de opiniile exprimate de alţi istorici în problemele luate în dezbatere. Prin opera sa istorică Dimitrie Cantemir a făcut un salt enorm în ştiinţa istorică naţională punând temeliile istoriografiei noastre moderne şi contemporane. Demonstrează, prin formula unei comunicări la o conferință omagială, că Dimitrie Cantemir este un umanist de valoare universal  Dimitrie Cantemir este cel mai  de seamă gânditor umanist român şi totodată autor al primelor scrieri filosofice originale româneşti. Studiază acasă greaca, latina şi filosofia cu fostul dascăl de limbă greacă la şcoala domnească din  Iaşi, eruditul Ieremia Cacavela. La Academia Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol îşi aprofundează studiile  în limbile antice şi orientale, filosofie, literatură şi în noile curente din gândirea ştiinţifică. Concepţia despre lume a lui D. Cantemir a cunoscut de-a lungul vieţii cărturarului o evoluţie în direcţia accentuării tendinţelor laice şi raţionaliste. Lucrările sale de tinereţe, deşi plătesc tribut teologiei şi scolasticii, mărturisesc despre contactul autorului lor cu ştiinţa şi filosofia Renaşterii şi cu raţionalismul aristotelic. Ştiinţa omenească nu mai e un “viciu”, şi mai ales, logica nu mai este o “născocire a diavolului”, ca în  “Imaginea de nedescris a ştiinţei sacre”, ci o “comoară a disciplinelor minţii”, “cheia porţilor celor mai bine ferecate ale filozofiei”, “lumina naturală”, prin care  omul ajunge la

adevărata înţelepciune. Dacă operele filosofice ale lui Dimitrie Cantemir, majoritatea scrise la Constantinopol, privite din perspectiva culturii europene occidentale, poartă pecetea unei anumite izolări provinciale, sud-estul european menţinându-se încă departe de marile curente ale filosofiei moderne, opera ştiinţifică a cărturarului moldovean se situează întru totul la nivelul ştiinţei europene a vremii. Metoda şi spiritul scrierilor cale de istorie, geografie, orientalistică marchează o deschidere spre modernitate.