Resursele de Petrol [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

RESUSELE DE PETROL

CUPRINS : Noțiuni generale – petrolul ; 2. Repartiția rezervelor de petrol pe suprafața Terrei ; 3. Organizatia Țărilor Exportatoare de Petrol ; 4. Extragerea petrolului ; 5. Modul de obținere al petrolului ; 6. Consumul de petrol ; 7. Modul de transportare ; 8. Industria de prelucrare a petrolului ; 9. Comerțul mondial de petrol si produse petroliere ; 10. Problemele ecologice ; 11. Situația actuală a prețului la nivel mondial . 1.

1 .NOȚIUNI GENERALE – PETROLUL ; 





Petrolul este o rocă sedimentară lichidă, uleioasă şi inflamabilă, ce prezintă un amestec complex de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide. Numirea se trage de la două cuvinte latine: petra (piatră) şi oleum (ulei). Fiind comod de transportat, având o mare putere calorică şi arzând fără а face cenuşă, petrolul reprezintă o sursă energetică de calitate superioară . Clasificarea petrolului •: petrol foarte uşor, cu greutatea specifică între 0,73 – 0,82 După proprietatile gr/cm3; • petrol uşor, cu greutatea specifică între 0,82 – 0,90 gr/cm3; sale fizice • petrol greu, cu greutatea specifică între 0,91 – 1,04 gr/cm3.

După componența chimică După continutul de sulf

• parafinos, • Aromatic

semiparafinos, asfalti

• petrol bogat în sulf (1 –5%) • petrol sărac în sulf (sub 1%).

REPARTIȚIA REZERVELOR DE PETROL PE SUPRAFAȚA TERREI ; 





 

Rezervele de petrol sunt repartizate pe planetă foarte neuniform. Ponderea cea mai mare o are regiunea Golfului Persic, unde sunt concentrate 62% din toate zăcămintele mondiale de petrol, din care 43,1% revin la trei ţări (Arabia Saudită, Iran şi Irak), în care trăiesc doar puţin peste 1% din populaţia lumii. Locul următor îl ocupă Africa cu 9,5 % din resursele mondiale, America Centrală şi de Sud (America Latină) cu 8,6%. Menţionăm că ţările OPEC dispun de peste ¾ din petrolul lumii.

Ponderea diferitor regiuni în rezervele mondiale de petrol

Datele tabelului arată că după 1981 rezervele au crescut în toată lumea, excepţie făcând Europa de Vest şi America de Nord.

Cea mai mare parte a rezervelor mondiale de petrol sunt amplasate în 13 zone 1. Alaska – Mackenzie petrolifere şi anume 2. 3.

4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.

12. 13.

California Preriile Canadei – piemontul Munţilor Stâncoşi Middle continent – Golful Mexic Caraibe – Venezuela Marea Nordului Africa de Nord (Sahariană) Golful Guineei Volga – Ural Siberia de Vest Marea Caspică – Caucazul de Nord Mesopotamia – Golful Persic Asia de Sud-Est (Malaysia – Indonezia)



În prezent se conturează o nouă zonă petroliferă în Rusia, cunoscută sub numirea Timan-Peciora, care cuprinde teritoriile regiunii Arhanghelsk situate mai la est de Colinele Timanului şi şelful Mării Barents.



Repartizarea rezervelor de petrol pe state, în mld. barili, anul 2006

ORGANIZATIA ȚĂRILOR EXPORTATOARE DE PETROL ;







OPEC sau Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol, este o organizaţie interguvernamentală permanentă, care coordonează şi uniformizează politicile în domeniul petrolului ale ţărilor membre, în vederea asigurării unor preţuri stabile şi echitabile pentru producători. OPEC include în componenţa ei statele exportatoare de petrol brut, indiferent de naţionalitatea acestora: state arabe sau nearabe. Membrii săi sunt: Arabia Saudită, Kuweit, Irak, Iran, Venezuela, Qatar, Indonezia, Libia, Emiratele Arabe Unite, Algeria, Nigeria, Ecuador şi Gabon cu statut de membru participant.

PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE OPEC SUNT: 







Coordonarea şi unificarea politicii petroliere a statelor membre şi găsirea celor mai bune metode de apărare a intereselor individuale şi colective, astfel încât să se asigure preţuri corecte şi stabile pentru producătorii de petrol. Asigurarea unei aprovizionări regulate, economice şi eficiente cu petrol a ţărilor consumatoare. Acţionarea în vederea stopării modificărilor iraţionaole privind preţurile petrolului pe piaţa mondială şi apărarea intereselor statelor exportatoare de petrol. Asigurarea unui venit stabil; asigurarea de dobânzi proporţionale cu capitalul investit de către statele membre, precum şi o redistribuire corectă a veniturilor obţinute către cei care investesc în industrie.

EXTRAGEREA PETROLULUI

Extragerea petrolului a sporit simţitor în jumătatea а doua а secolului XX, mai ales până în anu 1979, când au fost extrase 3,3 mld tone.



După 1979 extragerea scade până la 2,8 mld. t în 1985, ca mai apoi, treptat, să crească la 3,89 mld. t în 2005.

MODUL DE OBȚINERE AL PETROLULUI ; 







Dacă zăcământul de petrol se află aproape de suprafață, exploatarea se poate realiza prin cariere de suprafață, pe când zăcămintele din profunzime sunt extrase prin sonde de petrol (foraje de adâncime). O altă modalitate de extragere a petrolului este extragerea din zăcămintele submarine cu ajutorul unor insule sau platforme de foraj , unde dificultățile de forare sunt mult mai mari. La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de sondă cu  polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, lichid care necesită o  greutate specifică mare - pentru aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuind să aibă o anumită viscozitate. Capul de foraj, freza, este prevăzut cu tăișuri cu vârf de diamant, iar coloana de sondă este alcătuită din țevi de oțel care se montează împreună prin înșurubare (una în alta), această coloană atingând lungimi de până la câteva mii de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care nu se află sub presiune, această presiune se realizează prin pomparea de apă sau gaz, iar în cazul zăcămintelor cu o viscozitate ridicată se presează lichide pentru reducerea viscozității

CONSUMUL DE PETROL Consumul de petrol revine în principal regiunilor şi statelor înalt dezvoltate, care, de regulă, se află departe de locurile de dobândire.  Din regiunile globului, cei mai mari consumatori în 1997 erau: America de Nord (29,6%), Regiunea Pacifico-Asiatică (27,0%) şi Europa de Vest (22,12%), cel mai mic consum revenind Africii (3,3%).  Din ţări, cel mai mare consumator este SUA, căreia îi revine ¼ din petrolul folosit în lume. După ea urmează Japonia (7,8%), China (5,5%), Germania (4,0%), Rusia (3,8%), Coreea de Sud (3,1%), Italia (2,8%), Franţa (2,7%), Canada (2,4%) şi Brazilia (2,4%). Aceste 10 state consumă peste 59% din tot petrolul extras în lume. Principalii consumatori de petrol din lume, mil. tone, anul 1997 

MODUL DE TRANSPORTARE Petrolul este transportat în principal prin 2 metode: 1. mai mult de 3/5 este transportat pe mare, prin intermediul vaselor petroliere 2. sub 2/5 prin conducte de petrol.  Petrolierele sunt cele care au făcut transportul global (intercontinental) de petrol posibil; transporturile se realizează cu costuri relativ reduse, iar petrolierele sunt eficiente şi extrem de flexibile.  Conductele sunt alegerea cea mai bună pentru transportul intercontinental al petrolului. Conductele sunt foarte importante pentru punctele petroliere din interiorul continentelor şi înlocuiesc petrolierele în anumite locaţii cheie; petrolierele trebuie să ocolească, în anumite cazuri, anumite regiuni sau zone ale globului, şi tocmai de aceea conductele sunt mult mai eficiente, fiindcă scurtează distanţele. 

INDUSTRIA DE PRELUCRARE A PETROLULUI 











Industria de prelucrare a petrolului este o ramură importantă а industriei energetice. Rafinarea petrolului are loc atât în ţările producătoare, cât şi în cele importatoare de petrol. De regulă, rafinăriile sunt amplasate în marile regiuni industriale, unde consumul de benzină, motorină şi alţi combustibili lichizi este mare şi unde produsele rămase după rafinare pot fi folosite în industria chimică. O bună parte din rafinării sunt amplasate în porturile maritime din marile regiuni consumatoare, sau de-a lungul şi la capătul conductelor petroliere. Ultimul timp au fost construite mari rafinării şi în regiunile de extragere a petrolului. În total în lume există peste 700 rafinării de proporţii cu o capacitate totală de prelucrare а circa 4 miliarde tone petrol brut. Cea mai mare capacitate au rafinăriile din America de Nord (23,9%), Regiunea Pacifico-Asiatică (22,8%) şi Europa de Vest (21,1%). Menţionăm că ultimul timp au sporit capacităţile rafinăriilor din Asia de Sud-Est şi а celor din Orientul Mijlociu. Ţările cu cea mai mare capacitate а rafinăriilor în 2005 erau SUA (922,6 mil. tone/an), Rusia (333,6), Japonia (249,9), China (217,3), Coreea de Sud (127,0), Italia (122,7), Germania (109,9), Canada (95,6), Franţa(92,3) şi Marea Britanie (91,3) (I.A. Rodionova şi a., 2007). De regulă, capacităţile rafinăriilor sunt folosite aproape în întregime. Excepţie fac doar rafinăriile de pe teritoriul CSI.

 







În ultimele decenii apar uzine mari de rafinare în ţările în curs de dezvoltare. Din cele 15 rafinării cu capacitatea mai mare de 25 mil. tone, jumătate se află în Singapore, Arabia Saudită, Venezuela şi insulele Bahamas. Cea mai mare rafinărie cu capacitatea de 30 mil. tone se găseşte pe insulele Virgine din Marea Caraibilor, insule ce aparţin SUA. Unele ţări producătoare de petrol construiesc, în ultimul timp, rafinării proprii în regiunile de consum. Astfel, Arabia Saudită are rafinării în SUA, iar Kuwaitul – în Europa. În prezent gradul de rafinare este de 85-90 % din cantitatea de petrol utilizată. Drept că rafinăriile din Rusia au un grad de rafinare mai scăzut – circa 63%. Din această cauză benzina rusească are un preţ de cost mai mare ca cea din alte ţări

Principalele direcţii de transportare a petrolului în lume

COMERŢUL MONDIAL CU PETROL ŞI PRODUSE PETROLIERE. Anual pe piaţa mondială sunt scoase circa 1,9 mld. tone petrol şi aproape 600 mil. tone de produse petroliere.  Cei mai mari exportatori sunt:  ţările Orientului Mijlociu (50% petrol şi 26% produse petroliere) în frunte cu Arabia Saudită, Iran, Irak şi Emiratele Arabe Unite.  O cantitate destul de mare de petrol exportă ţările africane Nigeria, Algeria şi Libia (16%), urmate de Mexic, Venezuela şi Indonezia.  Din ţările europene exportatori mari sunt: Rusia şi Norvegia, care în 2000 ocupau respectiv locul 2 şi 3 în lume la acest capitol (câte 145 mil. t), întrecând unele state din regiunea Golfului Persic.  Cei mai mari importatori sunt: 1. Regiunea Pacifico-Asiatică cu 37,4%, rolul principal revenindu-i Japoniei (14,3 %), Chinei şi Coreei de Sud ; 2. America de Nord cu 27,8 %, rolul principal revenindu-i SUA; 3. Europa Occidentală cu 26%, unde se evidenţiază Italia, Germania, Franţa, Olanda şi Belgia.  Produse petroliere exportă SUA, Marea Britanie, Olanda, Italia, Franţa Venezuela, Iranul, Kuwaitul, Arabia Saudită, Rusia etc. 



Principalele direcţii de transportare а petrolului sunt: 1. Golful Persic → Japonia, R. Coreea 2. Golful Persic→ Europa de Vest 3. Golful Persic → SUA 4.Venezuela → SUA 5. Africa de Vest→ SUA 6. Africa de Nord → Europa de Vest 7. Asia de Sud-Est → Japonia 8. Rusia→ Europa de Vest şi de Est







PROBLEMELE INDUSTRIEI PETROLIFERE

Poluarea apei rezultată din procesele de extragere și transportare a țițeiului ; Scaderea prețului , în urma supra aprovizionării cu petrol și supra extragere ; Tensiuni dintre statele extractoare și exportatoare de petrol ( Tensiuni dintre Arabia Saudită și Iran )

SITUAȚIA ACTUALĂ A PREȚULUI 







Arabia Saudită a scăzut brusc prețurile pe care le practică în ce priveşte petrolul pentru Europa, o mişcare care ar putea submina Iranul, în condiţiile escaladării tensiunilor între cele două ţări rivale din Orientul Mijlociu .â Revenirea Iranului pe piaţa petrolului a provocat temerile investitorilor că problema asupra abundenţei de petrol de pe piaţa mondială se va agrava. Aceste temeri s-au reflectat în preţul petrolului care a scăzut sub 30 de dolari pe baril la sfârşitul săptămânii trecute, atât la Londra, cât şi la New York, iar luni, la Bursa din Londra preţul petrolului Brent a scăzut până la 27,67 de dolari pe baril, cel mai scăzut preţ din anul 2003 şi până acum. După ce a atins această valoare, preţul pentru un baril de petrol şi-a revenit şi a ajuns până la 28,86 de dolari.





A elaborat : Noni Oxana , eleva grupei С-131 A verificat : Berdea Ghenadie