Referat-Trafic de Fiinte Umane [PDF]

Zitiervorschau

INTRODUCERE TRAFICUL DE FIINŢE UMANE - ASPECTE GENERALE SECŢIUNEA I. DEFINIREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE Procesul de traficare 1. Recrutarea 2. Transportarea 3. Exploatarea Obiectul juridic 1. Obiectul juridic generic 2. Obiectul juridic special 3. Obiectul material Subiecţii infracţiunii 1. Subiectul activ 2. Subiectul pasiv SECŢIUNEA II. BUNE PRACTICI JURIDICE IN COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE 1. Belarus 2. Moldova 3. Romania 4. Ucraina SECŢIUNEA III. INSTRUMENTAREA CAZURILOR DE TRAFIC 1. Urmărirea penală 2. Judecata

BIBLIOGRAFI

INTRODUCERE Traficul de fiinţe umane a devenit in ultimii ani unul dintre cele mai abordate subiecte atit pe agendele politice, cit şi in mass-media internaţională. Nu există ţară care să nu fi e afectată de acest fenomen. Se estimează că anual sunt traficate pină la patru milioane de persoane. Dintre acestea, majoritatea sunt femei şi copii. Cu toate acestea, numărul băieţilor şi bărbaţilor care devin victime ale traficului in scopul muncii forţate şi a altor practici exploatatoare este in creştere. Ultimele rapoarte ale Organizaţiei Internaţionalea Muncii cu privire la munca forţată indică o cifrăde 2,5 milioane de persoane traficate, dintre care o treime, in scopuri economice. Traficul de fiinţe umane se situează printre infracţiunile care se extind cel mai rapid, fiind o exemplificare a globalizării, ce reflectă schimbările economice, culturale şi sociale. Rutele de transit şi tendinţele fenomenului respectiv sunt in permanentă schimbare. Trafi cul de fiinţe umane, impreună cu trafficul de droguri şi de arme, reprezintă cele trei mari activităţi criminale aducătoare de profituri enorme şi constituie totodată sursa de finanţare pentru alte activităţi criminale. Conform raportului Uniunii Europene cu privire la Crima Organizată, traficul este o afacere care se cifrează la nivel global intre 8,5 şi 12 milioane de Euro anual.2 Recent, intr-un raport al Organizaţiei Internaţionale a Muncii a fost estimat profitul global generat de exploatarea prin muncă a femeilor traficate, a copiilor şi a bărbaţilor, indicand cifra de 32 miliarde de dolari SUA in fi ecare an. Spre deosebire de alte tipuri de activităţi criminogene, traficul de fi inţe umane se bazează pe practice de violenţă şi de exploatare.Victimele prinse in reţelele de trafic sunt obligate să muncească pentru proprietarii lor, fiind private de drepturile fundamentale ale omului. Legislaţia internaţională defineşte clar rolul organe lor de drept, precizind că acestea ar trebui să protejeze victima, asigurind dreptul la apărare, securitate şi confi denţialitate. In vederea aplicării unor asemenea prevederi, cooperarea, precum şi coordonarea activităţilor de către organele de drept este necesară

SECŢIUNEA I: DEFINIREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Fenomenul trafi cului de fi inţe umane nu este unul nou. Dezbateri pe marginea acestuia au apărut incă in secolul XIX, fi ind cunoscut sub denumirea „sclavia albă”. In 1904, la Paris, douăsprezece state au convenit asupra primei Convenţii impotriva sclaviei albe. Această Convenţie avea drept obiectiv combaterea comerţului abuziv cu fete şi femei pentru utilizarea in scopuri imorale peste hotare. Mai tarziu, Convenţia a inclus şi conceptul de trafi c de fi inţe umane in cadrul frontierelor naţionale,iar mai apoi - a traficului de băieţi. In 1933, a fost elaborată o altă Convenţie numită „Convenţia cu privire la Suprimarea Trafi cului de Femei majore”. In 1949, Convenţia Naţiunilor Unite pentru Suprimarea Trafi cului de Persoane şi a exploatării prostituării altora” a inlocuit toate convenţiile ante rioare. In perioada postbelică, subiectul trafi cului de fiinţe umane a dispărut de pe agenda internaţională şi a apărut abia in anii ‘90, cand la Conferinţa Mondială a Drepturilor Omului de la Viena din 1993, s-a pus problema migraţiei din Europa de Est şi din Balcani şi, implicit, a traficului de fiinţe umane. In 2000, prin Protocolul de la Palermo, comunitatea internaţională a cazut de acord cu privire la definiţia traficului de fiinţe umane.

Procesul de traficare: Trafi cul de fi inţe umane nu este o activitate spontană şi sporadică, ci una foarte bine organizată. Deşi procesul de traffic are diferă de la caz la caz, in dependenţă de nivelul de organizare a activităţii criminale, de permisivitatea cadrului legislativ, de premisele locale care favorizează infracţiunea, acesta cuprinde mereu trei etape, iar cei implicaţi in realizarea acţiunilor de trafic au un rol bine deter minat. Cele trei etape ale traficului sunt: 1. Recrutarea potenţialelor victime 2. Transportarea victimelorla locul exploatării 3. Recepţia victimelor şi exploatarea

Fiecare etapă este insoţită de o serie de acţiuni care determină dependenţa victimei faţă de traficant şi susţine realizarea procesului trafi cului. Recrutarea: Recrutarea este prima etapă a procesului de trafic, indispensabilă pentru realizarea celorlalte două. Deseori această etapă poate fi contracarată prin campanii de informare bine dezvoltate şi accesibile publicului larg, precum şi politici sociale şi economice care au drept scop asigurarea unor oportunităţi pentru grupurile de risc. Formele de recrutare pot fi clasifi cate in trei categorii, in dependenţă de modalitatea de inşelăciune utilizată: a) recrutare prin inşelăciune totală; b) recrutare prin inşelăciune parţială; c) recrutare forţată. Prima formă de recrutare se referă la cazurile cind persoanei i se face o promisiune falsă de angajare in cimpul muncii sau o promisiune falsă de căsătorie. Persoana recrutată este convinsă că va lucra intr-un anumit domeniu, insă este plasată forţat in alt tip de activitate. A doua formă de recrutare, de obicei, cuprinde cazurile cind persoana, deşi cunoaşte specifi cul activităţii pe care il va indeplini, este inşelată cu privire la condiţiile in care va desfăşura activitatea respectivă. Recrutarea forţată include cazurile de răpire, atunci cind victima nu işi poate exprima voinţa in nici un fel. Recrutarea poate fi realizată de indivizi necunoscuţi, fi e de persoane care sunt prieteni sau membri ai familiei victimei, prin anunţuri publicate in mass-media, sau chiar prin intermediari legali, cum ar fi fi rmele turistice, agenţiile private de angajare peste hotare, agenţiile de mariaj sau care oferă oportunităţi de studii peste hotare. Cazurile analizate de trafi c arată că procesul de recrutare poate avea loc atit in ţara de origine a victimei, cit şi in ţara de destinaţie. Cel mai adesea este utilizată recrutarea in statul de origine şi apoi transportarea victimei in alt stat pentru a fi exploatată. Sunt cazuri cind victima este recrutată in statul de origine şi exploatată tot in statul de origine, insă in altă localitate.

Există cazuri, cind migranţii care au ajuns in statul de destinaţie pe cont propriu, ajung victime ale trafi cului din cauza vulnerabilităţii generate de statutul nereglementat. Aceştia sunt traficaţi fi e in statul de destinaţie, fi e sunt transportaţi de către traficanţi in alte state. Indiferent de metodele de recrutare, victimele nu ştiu căror riscuri vor fi supuse, in ce condiţii vor lucra, salariile pe care le vor incasa, precum nici faptul că actele sau documentele lor de călătorie vor fi confi scate de către trafi canţi, iar libertatea de circulaţie va fi limitată. Ele nu cunosc căror violenţe vor fi supuse şi nici consecinţele unor asemenea experienţe.

Transportarea: Transportarea este a doua fază a procesului trafi cului şi se produce pe rute, determinate de factorul cerere-ofertă. Victimele vor fi direcţionate spre state unde există cerere pentru serviciile lor şi unde preţul acestora este inalt. Astfel, circulaţia se va realiza pe vectorul state mai puţin dezvoltate - state inalt dezvoltate. Intrarea victimelor in statul de exploatare poate fi legală sau ilegală. Adeseori, acestora li se inminează de către traficanţi documente şi vize false. Sunt multiple cazurile cind victimele intră in statul de destinaţie cu acte in regulă. Victimele pot călători impreună cu alte victime sau pot face parte din grupuri de migranţi nereglementaţi. Documentele victime lor sunt deţinute de traficant, cu excepţia momentului cind sunt verificate de poliţia de frontieră.

Exploatarea: Exploatarea este elementul de bază al trafi cului. Trafi canţii recrutează şi transportă victimele in scopul exploatării şi obţinerii de profi turi. Exploatarea victimei incepe fi e in statul de tranzit, fi e in scurt timp de la sosirea acesteia in statul de destinaţie.

Una dintre cele mai cunoscute forme de exploatare este exploatarea in scopuri sexuale. Cu toate acestea, există date recente care ne vorbesc despre cazuri de exploatare a muncii forţate in diverse sectoare ale economiei: sex comercial (servicii de escortă şi companie, bordeluri, apartamente etc.), Studiile realizate demonstrează că, in afara industriei sexului, domeniile in care exploatareamuncii este cel mai des utilizată sunt construcţiile şi agricultura. Un studiu al Organizaţiei Internaţionale a Muncii asupra migranţilor reintorşi, realizat in patru state ale Europei de Sud-Est, relevă următoarele date. Din 300 de victime exploatate, 23% au fost trafi cate in industria sexului, 21% - in industria construcţiilor şi 13% - in agricultură. Celelalte 43% dintre victime au fost exploatate in astfel de domenii ca procesarea alimentelor, restaurante şi catering, manufactură, menaj etc.

Obiectul juridic 1. Obiectul juridic generic reprezintă totalitatea re la ţii lor sociale care se fundamentează pe valori ca viaţa, libertatea, onoarea şi demnitatea persoanei, sănătatea şi integritatea socială. 2. Obiectul juridic special este format din totalitatea relaţiilor sociale a căror bună desfăşurare depinde de respectarea unor valori ca libertatea de exprimare, libertatea de circulaţie, inviolabilitatea sexuală, integritatea corporală, viaţa şi demnitatea. 3. Obiectul material al infracţiunii de trafi c il constituie corpul victimei asupra căruia au fost săvirşite acte de violenţă sau de constringere şi care au avut consecinţe asupra sănătăţii şi integrităţii corporale a persoanei trafi cate

Subiecţii infracţiunii 1. Subiect activ al infracţiunii este persoana fi zică, cu virsta cerută de lege, capabilă şi liberă de a acţiona şi de a hotări in momentul săvirşirii faptei. In cazul infracţiunii de trafic de fiinţe umane, subiectul activ este traficantul. Din definiţie este clar că traficant nu este doar persoana care a exploatat victima, ci şi cel care a recrutat-o şi/sau a transportat-o. 2. Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana impotriva căreia a fost indreptată infracţiunea de trafic şi care poate fi minoră, majoră, femeie sau bărbat. Astfel, este vorba despre victima infracţiunii de trafic de fiinţe umane.

Conţinutul infracţiunii Latura obiectivă Trafi cul de fi inţe umane este un proces complex, care se desfăşoară in timp şi parcurge mai multe etape. Elementul material al infracţiunii se reali zează prin următoarele acţiuni: recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane. Aceste acţiuni au ca scop exploatarea şi obţinerea in cele din urmă a profitului material. Comiterea oricărei din aceste acţiuni este sufi cientă pentru ca fapta să fi e considerată infracţiune. In cazul in care aceeaşi persoană săvirşeşte două sau mai multe acţiuni, nu va exista un concurs de infracţiuni, ci o singură infracţiune. Pentru existenţa infracţiunii de trafi c este, de asemenea, important ca faptele mai sus menţionate să fi e săvirşite prin următoarele mijloa ce: ameninţare cu violenţa, violenţă, răpire, fraudă, inşelăciune, abuz de autoritate sau a poziţiei

de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani sau benefi cii de alt gen pentru a obţine consimţămintul persoanei care deţine controlul asupra victimei sau alte metode de constringere. Latura subiectivă Infracţiunea de trafi c de persoane este săvirşită doar cu intenţie. Acţiunea are ca fi nalitate scopul exploatării persoanei şi obţinerea de profi t, scop care trebuie să existe in momentul săvirşirii faptei, dar nu neapărat şi realizat. Trafi cantul este conştient de ilegalitatea acţiunilor sale, prevede consecinţele pe care le poate produce fapta şi doreşte producerea acestora. Dacă se reţine şi intenţia trafi cantului de a provoca moartea sau sinuciderea victimei, acesta va fi tras la răspundere pentru săvirşirea infracţiunii de trafi c in concurs cu cea de omor sau determinarea sinuciderii.

SECŢIUNEA II

: BUNE PRACTICI JURIDICE IN COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Belarusia: Măsurile de prevenire şi combatere a trafi cului de fi inţe umane la nivel statal se referă la perfecţionarea legislaţiei penale naţionale şi a bazei de date informaţionale, la consolidarea capacităţilor organelor de drept, la dezvoltarea instituţională a sistemului care acordă asistenţă socială victimelor trafi cului de fi inţe umane, la campanii informaţionale şi de conştientizare, precum şi la sporirea cooperării internaţionale in vederea combaterii trafi cului de fi inţe umane. Alte măsuri de combatere a trafi cului include sporirea oportunităţilor de angajarea in cimpul muncii pentru femei, sporirea protecţiei sociale a familiei şi a copiilor instituţionalizaţi. Baza naţională legislativă se perfecţionează in continuu in conformitate cu standardele internaţionale. In anul 2001, in Codul de procedură penală au fost introduse o serie de articole, care incriminau trafi cul de persoane şi care stabileau răspunderea penală pentru infracţiunile legate de trafi c de persoane, răpirea şi recrutarea persoanelor in scopul exploatării, in special al exploatării sexuale. Un pas important in ajustarea eforturilor naţionale de combatere a traficului la cele internaţionale a fost ratificarea Protocolului de la Palermo al Convenţiei ONU impotriva criminalităţii transfrontaliere. In iunie 2000, in cadrul Ministerului de Interne a fost instituită o structură cu atribuţii in domeniul combaterii trafi cului de persoane in scopul exploatării sexuale şi de alt tip. In anul 2004, in cadrul proiectului Uniunii Europene „Lupta impotriva traficului de persoane in Republica Belarus”, in oraşul Minsk a fost deschis un centru specializat pentru reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane.

Ţinind cont de faptul că traficul de persoane este un fenomen complex, combaterea acestuia se realizează in baza unui Plan bazat pe o abordare multidisciplinară. In anul 2001, Consiliul de Miniştri al Republicii Belarus a aprobat Planul de stat al măsurilor complexe de combatere a traficului de persoane şi a prostituţiei pentru anii 2002-2007.

Moldova: Pină in 2001, infracţiunea de trafi c de fi inţe umane nu a fost refl ectată in nici un act legislativ. Prin legea 450-XV privind completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură penală a fost introdus articolul 1131 „traficul ilicit de fiinţe umane”. Articolul, deşi nu in conformitate cu standardele internaţionale, cuprindea unele aspecte cu privire la traficul de fi inţeumane. Conştientizind gravitatea problemei şi a consecinţelor acesteia, precum şi necesitatea intreprinderii unor măsuri de combatere a traficului de fiinţe umane, Guvernul Republicii Moldova a decis in 2001, infiinţarea unui Comitet Naţional pentru Prevenirea şi combaterea Traficului de fi inţe umane. Comitetul avea in sarcină elaborarea şi implementarea unui plan de acţiuni in acest domeniu. In 2005, Republica Moldova a ratificat cele două Protocoale le Convenţiei Naţiunilor Unite impotriva crimei transfrontaliere, a adoptat legea cu privire la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, ajustindu-le pe deplin normelor şi standardelor internaţionale de combatere a fenomenului. Planul de acţiuni care cuprindea activităţi de prevenire, de tragere la răspundere a făptuitorilor şi măsuri de reintegrare a victi melor trafi cului a fost prelungit pe o durată de incă 2 ani, implicind actori statali şi organizaţii neguvernamentale in implementarea acţiunilor programate. Din punct de vedere instituţional in cadrul comisariatelor de poliţie a fost desemnat un ofiţer responsabil pe cazuri de trafic, iar in cadrul procuraturilor – un procuror specializat.

In cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creat un organ specializat in combaterea traficului de fiinţe umane, numit Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane, responsabil pentru investigarea cazurilor de trafic.

Romania: Prin adoptarea legii nr. 678/2001, legiuitorul roman a urmărit să reglementeze prevenireaşi combaterea trafi cului de fiinţe umane, care constituie o violare a drepturilor persoanei şi o lezare a demnităţii şi integrităţii acesteia, precum şi protecţia şi asistenţa socială a victimelor unui astfel de trafic. Pe de altă parte, şi necesitatea armonizării legislaţiei penale naţionale cu cea internaţională a determinat elaborarea unor reglementări juridice care să corespundă cerinţelor la care Romania este parte, de exemplu Convenţia Consiliului Europei privind lupta impotriva trafi cului de fi inţe umane, Convenţia Naţiunilor Unite impotriva crimei organizate transfrontaliere şi Protocolul său adiţional de prevenire, eliminare şi sancţionare a trafi cului de persoane, in special de femei şi copii, acte care sint instrumente internaţionale, standarde, principii, proceduri şi modalităţi de cooperare in materia trafi cului de persoane, pe care Romania le-a ratifi cat. Adoptarea in ultimii ani a unor instrumente internaţionale de către guverne reprezintă un indicator al creşterii gradului de conştientizare a faptului că trafi cul de fi inţe umane reprezintă o ameninţare gravă şi este nevoie ca reacţiile să fi e intărite şi coordonate.

Ucraina: In 1998, Ucraina a recunoscut faptul că trafi cul de fi inţe umane este una dintre cele mai graveinfracţiuni impotriva persoanei, introducind pentru prima dată in Codul Penal art. 124-1, care incrimina aceste acţiuni antisociale. Ulterior, articolul a suferit o serie de modifi cări pentru a fi ajustat la standardele internaţionale.

Incriminarea traficului de fiinţe umane şi stabilirea unei sancţiuni serioase pentru comiterea acestei fapte a constituit un pas important in combaterea fenomenului. Mai mult decit atit, Ucraina a fost primul stat post sovietic care a inclus in legislaţia sa naţională toate aspectele traficului de fiinţe umane. In 2001, legislatorul ucrainean a adoptat un nou cod penal, care a intrat in vigoare in acelaşi an şi care a modificat articolul cu privire la traficul de fiinţe umane. Noul articol 149 cu privire la trafic a apărut intr-o nouă abordare de „trafic de persoane şi alte tranzacţii ilegale cu privire la trasferul unei persoane”, fiind mutat din secţiunea infracţiunilor impotriva vieţii şi sănătăţii persoanei in secţiunea infracţiunilor impotriva voinţei, onoarei şi demnităţii persoanei.

SECŢIUNEA III. INSTRUMENTAREA CAZURILOR DE TRAFIC

Instrumentarea cazurilor de trafic Cele două faze ale procedurii judiciare de instrumentare a cazurilor de trafi c sunt urmărirea penală şi judecata. Fiecare fază implică participanţi cu diverse atribuţii, drepturi şi obligaţii, prevăzute de legislaţia naţională procesuală a fi ecărui stat.

Urmărirea penală Faza de urmărire penală se realizează, de obicei, de organul de urmărire penală şi de procuror, care efectuează orice acţiune in numele statului. Organul de urmărire penală va incepe urmărirea penală, dacă sesizarea oferă informaţii sigure cu privire la comiterea infracţiunii sau pregătirea comiterii infracţiunii. Scopul urmăririi penale este de a colecta probele necesare pentru a dovedi existenţa infracţiunii, a descoperirii făptuitorilor şi, in final, de a trimite dosarul in instanţa de judecată, dacă este cazul. Probele colectate ar trebui să reflecte componentul geografic, structural şi comercial al infracţiunii de trafic. Componentul geografic şi structural se referă la recrutare, care are loc in statul de origine, transportarea care are loc in statul de destinaţie şi exploatarea care are loc in statul de destinaţie. Componentul comercial implică acţiuni de publicitate atit in procesul de recrutare, cit şi exploatare, acţiuni de inchiriere, de tranzacţii financiare, comunicare şi transportare.

Astfel, aceste acţiuni pe care le intreprinde traficantul pentru a obţine in cele din urmă profi t reprezintă punctul slab pe care organul de urmărire penală ar trebui să-l exploreze in procesul de investigare şi de colectare a probelor. Investigaţia poate fi de doua feluri: 1. Investigarea proactivă 2. Investigarea reactivă De asemenea, există o serie de tehnici care, utilizate in cadrul procedurii de urmărire penală, pot contribui la rezultate pozitive. Este vorba despre investigările financiare şi cele realizate de echipe formate din reprezentanţi ai organelor de drept din statul de origine şi de destinaţie. In cadrul procesului de urmărire penală de o importanţă crucială sunt informaţiile operative, mărturiile martorilor, dar şi convingerea făptuitorilor de a colabora cu organele de drept. Toate acestea, insă, trebuie să se realizaze cu stricta respectare a drepturilor victimei traficate.

Investigarea reactivă Investigarea reactivă incepe de la plingerea/ interpelarea făcută de victimă. In cazul acestuitip de investigare, acţiunile organului de urmărire penală sunt direcţionate spre salvarea şi protecţia persoanei. Dacă riscurile pentru viaţa şi integritatea victimei persistă sau există pericolul ca probele să fi e distruse, atunci se impune măsura arestului. In cazul arestării făptuitorului se aplică următoarele principii:

1. Dacă există probe sufi ciente impotriva unui suspect, indiferent de măsura implicării acestuia in săvirşirea infracţiunii, el va trebui arestat. 2. Arestul suspectului va trebui pus in aplicare rapid, ca să nu pună in pericol viaţa victimei sau a investigatorilor sub acoperire. De aceea este foarte important ca, inainte de arest, să se elaboreze un plan de acţiuni care să prevadă toate detaliile operative şi riscurile pe care le implică această procedură. 3. Procedura arestului trebuie bine pregătită şi coor do nată, astfel ca prin intermediul unei sin gure măsuri operative să fi e arestaţi cit mai mulţi suspecţi şi să fi e eliberate cit mai multe victime.

Investigarea proactvă In cazul investigării proactive sesizarea are loc din ofi ciu. In acest caz organul de urmărirepenală desfăşoară operaţiunile, fără participarea victimei. Adesea, investigarea proactivă a fost declarată ca fi ind cea mai efi cientă opţiune de a investiga nu numai trafi cul de persoane in scopul exploatării sexuale, dar şi in alte scopuri. Acest tip de investigare nu subminează importanţa mărturiei victimei, insă adesea un caz construit doar pe declaraţiile victimei are şanse mai mari să eşueze. Din păcate, acest tip de investigare nu poate fi utilizat de toate statele pentru că in unele cazuri procedura de urmărire penală se poate declanşa doar la plingerea victimei. Această formă de investigare poate fi scumpă şi solicita atit resurse financiare, cit şi umane bine pregătite. Ţinind cont de dimensiunea traficului, de efectele negative asupra individului, cit şi a societăţii, in general, toate aceste eforturi sunt justificate.

Judecata Examinarea cauzei de trafi c in instanţa de judecată reprezintă a doua fază a procesului penal situat intre urmărirea penală şi punerea in executare a hotăririi penale. In cadrul judecăţii se vor administra probele şi se vor desfăşura dezbaterile judiciare pentru a stabili adevărul cu privire la infracţiunea săvirşită şi pedepsirea inculpatului, prin aplicarea pedepsei prevăzute de legea penală sau achitarea acestuia in condiţiile prevăzute de lege. Cercetarea sub toate aspectele a probelor prezentate de părţi sau administrate la cererea acestora, inclusiv audierea inculpaţilor, a părţilor vătămate, a martorilor, cercetarea corpurilor delicte, a rapoartelor de expertiză, a proceselor verbale şi a altor documente, precum şi examinarea altor probe prevăzute de prezentul cod constă in cercetareaacestor probe nemijlocit in şedinţa de judecată, cu participarea părţilor, astfel incit atit completul de judecată, cit şi părţile să poată pune intrebări şi să primească răspuns in cadrul examinării probelor, dind o apreciere cuvenită fi ecărei probe cercetate. In acest scop, instanţa de judecată are obligaţia de a crea părţii acuzării şi părţii apărării condiţii necesare pentru cercetarea deplină a circumstanţelor cauzei. Sentinţa dată de instanţă poate fi atacată pe căile ordinare (apel, recurs) sau pe căile extraordinare. Ţinind cont de specifi cul cazurilor de trafi c, legislaţiile penale ale unor state au declarat că şedinţele de judecată nu sunt publice, ceea ce constituie o excepţie pentru şedinţele de judecată. In alte legislaţii, judecătorul decide, la cererea victimei sau a procurorului, cu privire la publicitatea şedinţelor. In cazul şedinţelor, in cadrul cărora se judecă cazurile de trafic de minori, acestea sunt mereu inchise.

BIBLIOGRAFIE: 1. UNODC (2006), Toolkit to Combat Programme against

Traffi cking in Persons. Global

Traffi cking inHuman Beings, Viena.

2. EU/IOM (2003), A Guide foe Members of Law Enforcement, Jdiciarz and NGOs/Ios on Best Practices in Combating Traffi cking in Persons, Trainer Manual 3. MOM (2005), Plany identifi katsiy izajhity jertv torgovly lyudmy v Evrope, Sposobz i luchjsie prakticheskie narabotky, Brussels. 4. ICMPD, UNDP, Romania (),Law enforcement manual for Combating traffi cking in Human Beings, Romania. 5. CPTF (2006), Prevederi legislative privind combaterea trafi cului de fi inţe umane, Chişinău. 6. CPTF (2006), Drepturile victimei trafi cului de fi inţe umane 7. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova 8. Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vizdoagă, Iurie Sedleţchi, Valeria Şterbeţ, Vasile Rotaru, Raisa Botezatu, Adrian Cerbu, Sergiu Ursu, Ecaterina Erjiu (2005), Codul de Procedură Penală. Comentariu