Referat La Proceduri Speciale in Procesul Penal [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT

REFERAT la disciplina: PROCEDURI SPECIALE IN PROCESUL PENAL

Titlul referatului: Acordul de recunoaștere a vinovăției

Profesor coordonator: GABRIEL TĂNĂSESCU

Masterand: BUCĂTARU CĂTĂLIN CRISTIAN 1

Partea I: Aspecte teoretice

Pornind de la realitățile evidente ale vieții juridice actuale, care au relevat atât lipsa de celeritate a desfășurării proceselor penale în general, neîncrederea justițiabililor în actul de justiție, cât și costurile sociale și umane uneori semnificative, a apărut necesitatea gândirii unui sistem procedural penal modern. Codul de procedură penală își păstrează caracterul predominant continental european, dar el va presupune multe elemente care își au originea în procedura anglo-saxonă, respectiv de tip adversial, într-o manieră care să le adapteze corespunzător la propriul nostru concept legislativ. Combinarea elementelor din cele două mari sisteme de procedură penală existente în lume este o formă de convergență a celor mai bune soluții comparate, păstrând însă premisele fundamentale ale procedurii penale europene clasice. În cadrul sistemului procesual adversial, fiecare dintre părțile care se confruntă într-un proces penal este deținătoarea propriului adevăr, pe care încearcă să îl impună în urma unei proceduri corecte și echitabile. Elementele specifice sistemului anglo-american au fost preluate în vederea reducerii duratelor proceselor încă dinainte ca noul cod de procedură penală să fie adoptat. Astfel, prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor a fost introdus în Codul de procedură penală anterior art. 3201, vizând posibilitatea desfășurării fazei de judecată într-o procedură simplificată, doar pe baza declarației de recunoaștere a inculpatului, în cazul în care acesta recunoștea faptele așa cum fuseseră ele reținute în actul de sesizare a instanței și solicita ca desfășurarea procesului să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. 2

Pentru introducerea acestei proceduri speciale în C.proc.pen., legiuitorul s-a inspirat, după cum se menţionează în Expunerea de motive a Legii nr. 135/2010 privind C.proc.pen., din sistemul francez şi german, adaptând procedura la sistemul nostru de drept, scopul acestei proceduri constând, în principal, în celeritatea procedurii, diminuarea costurilor, cât şi în simplificarea activităţii din cursul urmăririi penale. Noul Cod de procedură penală a preluat, cu unele mici modificări, procedura simplificată a recunoașterii vinovăției (denumită procedura în cazul recunoașterii învinuirii) și a introdus o nouă instituție specfică sistemului adversial, respectiv acordul de recunoaștere a vinovăției. Procedura acordului de recunoaștere a vinovăției nu numai că reduce durata judecării cauzei, dar simplifică și activitatea din cadrul urmăririi penale. Cel mai des întâlnit argument în favoarea acestei proceduri este avantajul economic, care favorizează aproape toate părțile unui proces, dar mai ales statul, care are posibilitatea de a economisi resurse bănești și umane esențiale.

Procedura specială a acordului de recunoastere a vinovăției reprezintă o instituție cu caracter de noutate în sistemul judiciar român care presupune schimbarea modului de desfăşurare a proceselor penale româneşti, fiind reglementată aşa cum reiese din Expunerea de motive a Legii Nr. 135/2010 ca o „soluție legislativă inovatoare ce va asigura soluționarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil, fiind totodată un remediu pentru eliminarea unor deficiențe majore ale sistemului judiciar român, respectiv durata desfăşurării procedurilor judiciare”1. Cu alte cuvinte, este o procedură menită a simplifica activitățile din 1

A se vedea Legea 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 14 august 2013

3

cadrul fazei de urmărire penală, a reduce durata judecării cauzei şi, de asemenea, a reduce costurile de judecată atât pentru statul român cât şi pentru părțile implicate în proces. Titularii, condițiile, forma şi conținutul acordului de recunoaştere a vinovăției Acordul de recunoaştere a vinovăției poate fi încheiat aşa cum rezultă din dispozițiile art. 478, al. 1 NCPP, după punerea în mişcare a acțiunii penale şi constituie o înțelegere între inculpat şi procuror prin care inculpatul îşi recunoaşte vinovăția şi acceptă aplicarea sancțiunii pentru fapta săvârşită, iar de cealaltă parte, procurorul este de acord cu aplicarea acesteia într-un anumit fel, cuantum şi formă de executare acceptabile pentru inculpat.1 Din al.3 al art. 478 NCPP, reiese faptul că titularii acordului de recunoaştere a vinovăției sunt procurorul şi inculpatul la inițiativa cărora acest acord se poate încheia. Unii autori însă, consideră că pe lângă aceştia, titulari ar fi şi procurorul ierarhic superior şi unele instanțe de judecată. Autorii care susțin că procurorul ierarhic superior este şi el unul dintre titularii acordului de recunoaştere a vinovăției îşi motivează opinia pe o anumită interpretare a celui de-al doilea alineat al art. 478 NCPP, conform căruia efectele acordului de recunoaştere a vinovăției sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior, astfel considerând că discuțiile vor fi purtate între procurorul de caz şi inculpatul asistat de apărător şi vor fi consemnate într-un proiect scris de acord de recunoaştere a vinovăției asupra căruia procurorul ierarhic superior se va pronunța în scris în sensul avizării acestuia fie în forma propusă, fie în alte limite stabilite de el.2

A se vedea Petre Buneci, NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ; Note, Corelații, Explicații, edit, C.H.Beck, p. 575 2 A se vedea Petre Buneci, Gh. Şerban, I. Ciolcă, I. Dragnea, A. Vasilache, S. Crețu, A. Pichler, I. 1

4

Alți autori includ printre titularii procedurii acordului de recunoaştere a vinovăției şi instanțele de judecată, respectiv cea căreia i-ar reveni competența de a judeca fondul cauzei, deoarece aceasta trebuie să se pronunțe asupra admiterii sau respingerii acordului şi instanța de control judiciar datorită faptului că sentința pronunțată în soluționarea cauzei poate fi atacată cu apel.1 Procurorul ierarhic superior nu poate refuza încheierea acordului, ci poate doar stabili alte limite ale felului pedepsei, cuantumului şi formei de executare, cu excepția situațiilor în care nu sunt indeplinite cumulativ condițiile legale pentru încheierea acestuia, reglementate în art. 480 NCPP, respectiv: (1) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este amenda penală sau închisoarea de cel mult 7 ani; (2) din probele administrate să rezulte suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mişcare acțiunea penală şi cu privire la vinovăția inculpatului; (3) inculpatul să fie asistat juridic la încheierea acordului. În situația în care inculpatul nu este de acord cu limitele stabilite de procurorul ierarhic superior, atunci acordul nu va mai fi încheiat. In al. 3 al art. 478 NCPP se precizează că acordul de recunoaştere a vinovăției poate fi încheiat atât la inițiativa procurorului cât şi la cea a inculpatului. Un aspect important este reprezentat de al. 5 al art. 478 NCPP, conform căruia atunci când acțiunea penală se va pune în mişcare față de mai mulți inculpați, se va încheia un acord de recunoaştere a vinovăției cu toți inculpații sau distinct cu fiecare dintre aceştia, fără a se aduce atingere prezumției de

Vasilache, V. Stoica, D. Tițian, M. Jiganic- Şerban NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ; Note, Corelații, Explicații, edit, C.H.Beck, Bucureşti 2014, pag. 575/576 A se vedea Ion Neagu, Mircea Damaschin, TRATAT DE PROCEDURĂ PENALĂ, PARTEA SPECIALĂ, ÎN LUMINA NOULUI COD DE PROCEDURĂ PENALĂ, edit. Universul Juridic, 1 aprilie 2014, p. 471 1

5

nevinovăție a inculpaților pentru care nu s-a încheiat acord. Totodată, următorul alineat al aceluiaşi articol interzice încheierea acordului de recunoaştere a vinovăției cu inculpații minori. În situațiile în care se încheie acord de recunoaştere a vinovăției, procurorul nu va mai întocmi rechizitoriu cu privire la inculpații cu care a încheiat acord şi nici cu privire la faptele pentru care s-a încheiat acordul, iar în toate situațiile în care acesta se va încheia, va fi supus conditiei de formă scrisă pentru a putea fi verificată ulterior respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru această procedură specială. Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăției este reprezentat de recunoaşterea faptei de către inculpat şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acțiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia (art. 479 NCPP). În situația în care se pune în mişcare acțiunea penală cu privire la mai multe fapte față de acelaşi inculpat, se poate încheia acord de recunoaştere a vinovăției doar pentru unele dintre acestea, iar pentru celelalte se va proceda conform dispozițiilor art. 327 NCPP, respectiv: procurorul va putea emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal sau va putea emite o ordonanță prin care clasează sau renunță la urmărire. Conținutul acordului de recunoaştere a vinovăției prevede elemente similare conținutului rechizitorului şi anume: data şi locul emiterii; numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie; date privitoare la persoana inculpatului; descrierea faptei ce formează obiectul acordului; încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege; probele şi mijloacele de probă; declarația expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi 6

acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acțiunea penală; felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat; semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului. Procedura acordului de recunoaştere a vinovăției în faza de judecată După ce acordul de recunoaştere a vinovăției a fost încheiat cu avizul procurorului ierarhic superior, procurorul de caz sesizează instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond şi trimite acesteia acordul de recunoştere a vinovăției însoțit de dosarul de urmărire penală (art. 483 NCPP). Dacă inculpatul a recunoscut pretențiile civile şi s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu partea civilă, procurorul înaintează instanței unul dintre actele mai sus menționate. Dacă acordul a fost incheiat numai cu privire la unele fapte sau la unii dintre inculpați, iar pentru celelalte fapte sau inculpați se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanței se va face separat. În această situație, procurorul va înainta instanței numai actele de urmărire penală care se referă la faptele şi persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaştere a vinovăției. (al. 2 art. 483 NCPP) După sesizarea instanței, aceasta verifică conținutul acordului, iar dacă lipseşte una dintre mențiunile obligatorii sau dacă nu au fost respectate condițiile de încheiere a acestuia din urmă, se va sesiza tot prin instanță conducătorul parchetului care a emis acordul şi va dispune acoperirea omisiunilor într-un termen de 5 zile. Asupra acordului valabil încheiat instanța se pronunță prin sentință, în şedință publică, în urma unei proceduri necontradictorii în care au fost ascultați procurorul, inculpatul şi avocatul acestuia precum şi partea civilă - dacă este 7

prezentă. Având în vedere că procedura este necontencioasă, ascultarea procurorului, inculpatului si avocatului se limiteză la analiza condițiilor de admisibilitate a acordului şi la pedeapsă, respectiv la modalitatea de executare a acesteia.1 După ce instanța analizează acordul, ea va pronunța prin sentință una dintre următoarele soluții: (1) va admite acordul de recunoaştere a vinovăției putând dispune condamnarea inculpatului, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, soluție care însă nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord, dacă sunt îndeplinite condițiile, forma şi conținutul cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului , sau (2) va respinge acordul de recunoaştere a vinovăției şi va trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale dacă nu sunt îndeplinite condițiile, forma şi conținutul cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între inculpat şi procuror este nejustificat de bândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului (art. 485 NCPP). Atunci când se admite acordul, instanța se pronunță cu privire la restituirea cheltuielilor şi totodată cu privire la menținerea, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a unei măsuri preventive, dacă aceasta a fost luată față de inculpat pe parcursul procesului penal.

A se vedea Petre Buneci, Gh. Şerban, I. Ciolcă, I. Dragnea, A. Vasilache, S. Crețu, A. Pichler, I. Vasilache, V. Stoica, D. Tițian, M. Jiganic- Şerban NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ; Note, Corelații, Explicații, edit, C.H.Beck, Bucureşti 2014, pp. 580/581 1

8

În situația în care instanța respinge acordul de recunoaştere a vinovăției, din oficiu, instanța se poate pronunța şi în privința stării de arest a inculpatului (art. 485, al. 3, lit. b) Datorită faptului că instanța poate pronunța sentință prin care admite acordul de recunoaştere a vinovăției, atât procurorul cât şi inculpatul au posibilitatea şi dreptul de a declara apel cu privire la felul şi cuantumul pedepsei sau la forma în care aceasta se va executa. Legat de problema soluționării acțiunii civile, prin art. 486 NCPP se prevede că aceasta are importanță doar în cazul admiterii acordului şi, dacă există o înțelegere cu privire la pretențiile civile, se va lua act de aceasta prin sentință, deoarece în cazul respingerii acordului, instanța, va lăsa nesoluționată atât acțiunea penală, cât şi acțiunea civila, rezolvarea acesteia din urmă depinzând de prima şi va restitui cauza procurorului pentru continuarea fazei de urmărire penală. Tot în legătură cu sentința pronuntată de către instanță prin care aceasta poate admite sau respinge acordul de recunoaştere a vinovăției, menționăm că împotriva acesteia procurorul şi inculpatul pot declara apel în termen de 10 zile de la comunicare, cu mețiunea că în cazul celei de admitere a acordului se poate declara apel numai în legătură cu felul şi cuantumul pedepsei sau cu forma de executare a acesteia. La soluționarea apelului, deşi au fost participante la judecata în primă instanță partea civilă, partea responsabilă civilmente sau partea vătămată, acestea nu vor fi citate, legea dispunând prin art. 485, al. 3 NCPP că la soluționarea apelului se citează doar inculpatul.1 Instanța de apel va putea respinge apelul şi va menține sentința primei instanțe dacă apreciază că A se vedea Petre Buneci, Gh. Şerban, I. Ciolcă, I. Dragnea, A. Vasilache, S. Crețu, A. Pichler, I. Vasilache, V. Stoica, D. Tițian, M. Jiganic- Şerban NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ; Note, Corelații, Explicații, edit, C.H.Beck, Bucureşti 2014, p. 584 1

9

apelul este tardiv, inadmisibil sau nefondat, sau va putea admite apelul dacă îl consideră întemeiat şi va proceda la una dintre următoarele acțiuni: (1) va desființa în parte sentința prin care a fost admis acordul şi va pronunva o altă soluție privind felul, cuantumul pedepsei şi forma de executare a acesteia şi (2) va desființa în totalitate sentința prin care acordul a fost respins şi va pronunța o soluție de admitere a acordului. Partea a II-a : Aspecte practice În seara zilei de 17.07.2015, numitul D. D., care este posesor de permis de conducere, inclusiv categoria B, din anul 1993, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, marca Audi, cu nr. de înmatriculare AG01MWT, de la domiciliul său, din Toploveni, jud. Argeș, la restaurantul „Valmar”. Aici, D.D. a consumat băuturi alcoolice (mai precis vin), în cantitate de aproximativ 500 ml. Deși consumase băuturi alcoolice, în jurul orei 21,00 D.D. sa urcat la volanul autoturismului marca AUDI, cu nr. de înmatriculare AG01MWT, pe care l-a condus pe DN 7, din direcția Călinești către centrul orașului Toploveni, jud. Argeș. La P., a efectuat o curbă către dreapta, în dreptul stației de maxi-taxi și, din cauza consumului de alcool, a pierdut controlul volanului, pătrunzând pe contrasens și intrând în coliziune frontală cu autospeciala Poliției, marca VW, model Polo, cu nr. de înmatriculare MAI_, condusă de martorul A. M.. În urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală a numitului D.D., care a fost transportat cu ambulanța, la Spitalul Județean Argeș, precum și a martorului C. G. M., pasager în autospeciala Poliției, care a fost transportat și el cu ambulanța, la Spitalul Județean Argeș. Conducătorul auto, a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest. La spitalul Spitalul Județean Argeș, numitului D.D. i-a fost recoltată o probă de sânge, în

10

vederea stabilirii alcoolemiei. Cea de-a doua probă de sânge a fost refuzată de suspect. Conducătorul auto al autospecialei Poliției de Frontieră, martorul A. M., a fost testat și el cu aparatul etilotest, rezultând 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat. În cauză a fost întocmit dosar de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, obiect al cauzei penale nr.1056/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni. Cauza a fost instrumentată de către Formațiunea de Poliție Rutieră din cadrul Poliției Orașului Topoloveni, jud. Argeș, la data de 17.07.2015, fiind începută urmărirea penalaă in rem pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal. La data de 22.09.2015, în cauză s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale față de suspectul D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal. Din adresa nr.1.198/L/2015 din 31.07.2015 a Serviciului de Medicină Legală Argeș, conform buletinului de analiză a sângelui nr.522/v/16.07.2015, a rezultat că proba de sânge recoltat de la inculpatul D. D. conținea o îmbibație alcoolică de 1,30g% alcool pur în sânge, proba 1. La data de 15.12.2015, în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculăpatul D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal. În cursul urmăririi penale procurorul a propus încheierea unui acord de recunoștere a vinovăției, fapt pentru care la data de 10.01.2016 a fost încheiat un acord ca urmare a recunoașterii vinovăției, urmând a fi înaintat Judecătoriei Topoloveni spre judecare. 11

Aşa cum s-a menţionat in prima parte a prezentei lucrări, legiuitorul român avut o serie de motive pentru care a introdus această nouă instituţie de drept procesual penal in sistemul nostru. Este deja bine-cunoscut faptul că procesul de urmărire penală şi de judecată sunt procese complexe, cu un grad de dificultate destul de ridicat. Din acest motiv, organele de cercetare penală si instanţele de judecată au adesea o incărcătură prea mare de dosare aflate pe rolul lor. Astfel, soluţionarea cauzelor se poate întinde pe o perioada mai îndelungată, iar costurile sunt de obicei mai mari, nu doar pentru statul român, ci pentru toate părţile implicate în proces. Pornind de la aceste raţionamente şi având în vedere obiectul legii procesual penale, legiuitorul a preluat această procedură specială şi a adaptat-o în vederea integrării acesteia în sistemul judiciar românesc, cu scopul de a simplifica procedurile în cadrul urmăririi penale, de a responsabiliza părţile din proces şi de a degreva instanţele de judecată, respectiv de a economisi resurse băneşti şi umane în cadrul procedurilor judiciare.1 Odată intrată în vigoare reglementarea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, s-au semnalat mai multe probleme legate de implementarea acesteia, unele dintre care contravin motivelor pentru care a fost introdus. În acest sens, ne putem opri la două alineate din reglementare, respectiv alin.(5) al art. 478, conform căruia: „ dacă acţiunea penală s-a pus în mişcare faţa de mai mulţi inculpaţi, se poate incheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei distinct cu fiecare dintre aceştia ”, şi alin. (2), Teza I a art. 483, care ne spune că „ în situaţia în care se încheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau cu

1

A se vedea Legea 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 14 august 2013

12

privire la unii dintre inculpaţi, iar pentru celelalte fapte sau inculpaţi se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanţei se face separat.” Putem aprecia faptul că legiuitorul nu a condiţionat incheierea acordului de recunoaşterea tuturor faptelor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau de toţi inculpaţii, deoarece considerăm că această condiţie ar fi compromis insuşi obiectul acţiunii penale, respectiv tragerea la răspundere penală a persoanelor care au savârşit infracţiuni. Spre exemplu, dacă încheierea acordului ar avea prevăzută aceasta condiţie sub sancţiunea nulitaţii acordului, inculpatul ar putea fi pus in situaţia de a recunoaşte inclusiv asupra unor fapte pe care nu le-a comis, sperând la o pedeapsa mai mică, o forma de executare mai uşoara a acesteia sau chiar la suspendarea aplicarii ei. Astfel, prin admiterea acordului de către instanţă s-ar considera ca faptuitorul a fost prins şi judecat, sentinţa punând capăt urmaririi penale, context în care adevaratul faptuitor ar ramane, de fapt, nepedepsit. Pe de altă parte, din articolele mai sus menţionate putem deduce faptul că sesizarea instanţei se face prin acordul de recunoaştere a vinovaţiei -ca act de sesizare- pentru faptele şi inculpaţii pentru care s-a încheiar acord, iar pentru celelalte fapte sau inculpaţi, conform procedurii obişnuite, prin rechizitoriu. Pentru a sublinia problema ridicată de aceste articole vom împrumuta un exemplu din doctrină.1 Să ne imaginam situaţia în care, „ în aceeaşi cauză, sunt cercetaţi mai mulţi inculpaţi pentru comiterea mai multor infracţiuni, iar acordul de recunoaştere se încheie numai cu privire la unele fapte şi la unii faptuitori. Date fiind dispoziţiile art. 478, [...] vom avea atâtea acorduri câţi inculpaţi există în cauză, vor opera tot atâtea disjungeri în cursul urmăririi penale câte şi în faza

A se vedea Sorina Siserman, ACORDUL DE RECUNOAŞTERE A VINOVĂŢIEI. OBSERVAŢII CRITICE, publicat in Revista de drept penal nr. 1/2012 , p.74. 1

13

de judecată cu privire la latura civilă a cauzei, deoarece instanţele învestite separat nu vor avea cum sa judece latura civilă a cauzei atunci când raspunderea inculpaţilor este solidara.” O altă situaţie mai poate fi imaginata pe baza dispoziţiilor celor două articole, respectiv cea în care un inculpat recunoaşte toate faptele, insă la momente diferite in cursul urmăririi penale, ceea ce presupune, prin natura lucrurilor, incheierea mai multor acorduri cu acelaşi inculpat, de unde poate rezulta o nouă serie de sesizari separate ale instanţelor de judecată. Din toate aceste exemple reiese destul de clar riscul dobândirii opusului celerităţii vizate de legiuitor.O posibila soluţie pentru aceste probleme reiese din interpretarea reglementării realizata de către un autor1, care subliniaza libertatea procurorului de a respinge prin ordonanţă cererea formulată de inculpat in vederea încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, acesta nefiind obligat să demareze procedura sau să sesizeze procurorul ierarhic superior in vederea obţinerii avizului prealabil, iar inculpatul neavând dreptul de a obţine incheierea acordului, ci doar dreptul de a solicita încheierea acestuia. Mai mult, autorul susţine că procurorul de caz este singurul în masură a decide dacă acordul se va incheia sau nu, chiar şi in situaţia în care procurorul ierarhic superior şi-a dar avizul în vederea încheierii acestuia. Încă un aspect din aceasta nouă reglementare ne atrage atenţia, şi anume prevederea redată de alin. (6) al art. 478, care interzice categoric încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei de către un minor. Probabil că legiuitorul a pornit de la raţiunea potrivit căreia minorul nu are capacitate deplina de exerciţiu, însă putem aprecia că un astfel de acord i-ar fi putut profita minorului, acesta putând fi încheiat cu încuviinţarea reprezentantului legal şi în prezenţa unui consilier de probaţiune.

14

CONCLUZII

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o instituţie de drept procesual penal nouă în legislaţia românească, prin intermediul căreia, legiuitorul a 1

urmărit soluţionarea cu celeritate a proceselor penale, într-un termen optim şi previzibil. Din acest punct de vedere, conform expunerii de motive care însoţeşte Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, judecata infracţiunilor pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei, la fel ca şi judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, reprezintă o formă abreviată a judecăţii privind anumite infracţiuni, de natură a responsabiliza părţile din proces. Prin intermediul modificărilor aduse Codului de procedură penală prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, au fost acoperite numeroasele carenţe ale textului iniţial, prin care se încălcau mai multe principii constituţionale, printre care se numărau principiul legalităţii, dreptul la apărare ori liberul acces la justiţie. Prin introducerea alin. (4) al art. 480 C. pr. Pen. care prevede reducerea limitelor de pedeapsă în cazul inculpaţilor care uzează de această procedură specială, se urmărește să crească numărul de dosare soluţionate în acest mod, aspect ce va conduce la reducerea costurilor ce sunt suportate de stat, la concentrarea resurselor umane în vederea creşterii operativităţii în instrumentarea dosarelor complexe şi, nu în ultimul rând, la soluţionarea cu celeritate a proceselor penale.

15

Bibliografie: 1. C Ghighenci, Principiile procesului penal în Noul Cod de procedură penală, editura Universul Juridic, București, 2014, p. 21-22 2. www.just.ro , Noul cod de procedura penala 3. Legea 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 14 august 2013 4. Petre Buneci, NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ; Note, Corelații, Explicații, edit, C.H.Beck, p. 575 5. Petre Buneci, Gh. Şerban, I. Ciolcă, I. Dragnea, A. Vasilache, S. Crețu, A. Pichler, I. Vasilache, V. Stoica, D. Tițian, M. Jiganic- Şerban NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ; Note, Corelații, Explicații, edit, C.H.Beck, Bucureşti 2014, pag. 575/576 6. Ion Neagu, Mircea Damaschin, TRATAT DE PROCEDURĂ PENALĂ, PARTEA SPECIALĂ, ÎN LUMINA NOULUI COD DE PROCEDURĂ PENALĂ, edit. Universul Juridic, 1 aprilie 2014, p. 471 7. Petre Buneci, Gh. Şerban, I. Ciolcă, I. Dragnea, A. Vasilache, S. Crețu, A. Pichler, I. Vasilache, V. Stoica, D. Tițian, M. Jiganic- Şerban NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ; Note, Corelații, Explicații, edit, C.H.Beck, Bucureşti 2014, pp. 580/581 8. Petre Buneci, Gh. Şerban, I. Ciolcă, I. Dragnea, A. Vasilache, S. Crețu, A. Pichler, I. Vasilache, V. Stoica, D. Tițian, M. Jiganic- Şerban NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ; Note, Corelații, Explicații, edit, C.H.Beck, Bucureşti 2014, p. 584 10.Legea 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor

16

acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 14 august 2013

11.Sorina Siserman, ACORDUL DE RECUNOAŞTERE A VINOVĂŢIEI. OBSERVAŢII CRITICE, publicat in Revista de drept penal nr. 1/2012 , p.74. 12.

http://www.curieruljudiciar.ro/2015/04/08/exceptie-deneconstitutionalitate-admisa-privind-ncpp/

17