Referat Drept International Public [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Facultatea de Drept

Reglementări privind spaţiul cosmic

Leu Cristina Anul II Grupa A1

Cuprins:

I.Noţiuni generale privind spaţiul cosmic............................................................................... 3 II. Regimul juridic al spaţiului cosmic................................................................................... 3 III. Principiile şi regulile care guvernează activitatea statelor în spaţiul cosmic.................................5 IV. Jurisdicţia şi controlul asupra personalului şi obiectelor spaţiale..............................................7 V. Bibliografie................................................................................................................ 9

2

I.Noţiuni generale privind spaţiul cosmic

Progresele ştiinţei contemporane au adus spaţiul cosmic în sfera colaborării internaţionale şi, ca urmare, şi a reglementărilor internaţionale, odată ce acesta a început să fie abordabil şi să prezinte interespentru statele lumii Anul 1957 este considerat a fi , an de referinţă a începutului explorării spaţiului cosmic prin lansarea primului satelit la 8 octombrie. Aceasta a evidentiat necesitatea elaborării unor principii şi norme pentru a reglementa juridic al spatiului cosmic si al activităţilor spaţiale. Încă de la începutul erei spaţiale s-a ajuns la concluzia că, statele nu pot dispune de o libertate absolută de acţiune sau neîngrădită în spaţiul cosmic şi că acesta nu poate fi supus suveranităţii naţionale. Activitatea statelor trebuie supusă unor principii şi norme juridice de drept internaţional şi libertăţii de utilizare în scopuri paşnice cu participarea tuturor statelor pe bază de egalitate în drepturi şi în interesul întregii omeniri. 1 Spaţiul cosmic se situează fără limite, dincolo de spaţiul aerian naţional al statelor şi spaţiul aerian al mării libere. Din 1958, dupa adoptarea de catre Adunarea Generală ONU a primei rezoluţii intitulată „Problema utilizării spaţiului extraatmosferic în scopuri paşnice”, până în 1963, o serie de alte rezoluţii ale Adunarii Generale a ONU au dus la cristalizarea unor reguli şi principii în materie. Astfel, în 1963, Adunarea Generală ONU a adoptat rezoluţia nr. 1962 privind „principiile juridice care guvernează activitatea statelor în explorarea şi utilizarea spaţiului extraatmosferic”, ale cărei prevederi au constituit nucleul de bază al tratatului spaţial din 1967. În acest cadru apare si se consolidează dreptul international spaţial. Obiectul de reglementare al acestei ramuri, îl constituie determinarea unui anumit regim juridic pentru spaţiul extraatmosferic, inclusiv pentru Lună şi celelalte corpuri cereşti, activităţile lor în ce priveşte explorarea şi utilizarea spaţiului extraatmosferic, consecinţele juridice ale acestei utilizări, atât în privinţa spaţiului extraatmosferic cât şi în privinţa spaţiului aerian, maritim, terestru.2

II. Regimul juridic al spaţiului cosmic 1 Victor Todos, Drept internaţional public, Note de curs, Cahul 2010, pag 63 2 Vasile Creţu, Drept internaţional public, Ediţia a IV-a, Ediţia Romania de Maine, Bucureşti,2006, pag. 171

3

Principalele acte internaţionale care reglementează activităţile în spaţiul cosmic sunt:  Rezoluţia 1721 (XVI) din 20 noiembrie 1961 a Adunării Generale a ONU, care consacră principiul libertăţii spaţiului cosmic;  Declaraţia asupra principiilor juridice care guvernează activitatea statelor în explorarea şi utilizarea spaţiului cosmic ( adoptată prin rezoluţia 1962 (XVII) din 13 decembrie 1963 a Adunării Generale a ONU);3  În 1967 a fost adoptat Tratatul cu privire la principiile ce trebuie respectate in materie de exploatare şi utilizare a spaţiului extra-atmosferic, în special a Lunii şi a altor corpuri cereşti .Se prevede că Luna şi celelalte corpuri cereşti, nu pot face obiectul aproprierii naţionale prin proclamare de suveranitate, nici prin utilizare sau ocupaţie sau orice alt mijloc. Explorarea şi utilizarea trebuie să fie făcute în beneficiul şi interesul tuturor tărilor. Accesul la toate corpurile cereşti este liber, iar libertatea de cercetare ştiinţifică, cooperarea internaţională trebuie să fie înlesnite şi încurajate;  În 1968 se încheie Acordul cu privire la salvarea astronauţilor şi la întoarcerea astronauţilor şi obiectelor lăsate în spaţiu. Sunt incluse prevederi referitoare la accidente, situaţii periculoase şi aterizări forţate, acordarea de asistenţă personalului şi măsuri pentru reîntoarcerea astronauţilor în statul căruia îi aparţin. Cu privire la statutul juridic al astronauţilor, art. VIII din Tratatul din 1967 prevede că personalul obiectelor spaţiale rămane sub jurisdicţia statului de înregistrare;  În 1971 se încheie Convenţia privind răspunderea internaţională pentru daune cauzate de obiecte spaţiale;4  Convenţia asupra răspunderii internaţionale pentru daunele cauzate de obiectele lansate în spaţiul extraatmosferic, 29 martie 1972;5  În 1979 se încheie Acordul care guvernează activitatea statelor pe Lună şi celelalte corpuri cereşti (adoptat prin rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. 34/68);  Cea mai importantă organizaţie de telecomunicaţii prin satelit este INTELSAT, creata prin acordurile de la Washington din 1971. Aceasta are o adunare a părţilor, un Consiliu al guvernatorilor, ca organ permanent de conducere şi un organ executiv. Alte exemple în acest domeniu sunt: INMARSAT, EUTELSAT, EUMESAT;  Teledetecţia prin sateliţi, ca mod de utilizare a spaţiului extraatmosferic, trebuie să se întemeieze pe un acord între state. Astfel, Subcomitetul juridic al Comitetului pentru utilizarea paşnică a spaţiului extraatmosferic (COPOUS) a arătat că datele obţinute prin teledetecţie nu trebuie să fie exploatate în detrimentul economic sau politic al statului observat. Astfel se elaborează un set de 15 principii, pe care Adunarea Generală a ONU le-a adoptat prin Rezoluţia nr. 14/65 din 11 decembrie 1986 ; 3 Raluca Miga-Beşteliu, Drept international public, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pag 172 4 A.Năstase, B.Aurescu, C. Jura, Drept internaţional public, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag 235 5 Ibidem, pag 172

4



Prin Rezoluţia nr 1721 a Adunării Generale din 1961 şi prin Convenţia privind înmatricularea obiectelor lansate în spaţiu din 1975 a fost reglementat un sistem de înmatriculare a obiectelor spaţiale. Convenţia prevede două registre: unul alcătuit de statul de înmatriculare şi altul de către Secretarul general al ONU.6

III. Principiile şi regulile care guvernează activitatea statelor în spaţiul cosmic Principiile şi regulile privitoare la aceste activităţi se constituie prin specificitatea lor bine marcată, într-o ramură distinctă a dreptului internaţional – dreptul cosmic.Regimul juridic al spaţiului cosmic se bazează pe următoarele principii:  Libertatea accesului la spaţiul cosmic, a exploatării şi utilizării acestuia de către toate statele în condiţii de egalitate;  Activităţile statelor în spaţiul cosmic trebuie să se desfăşoare conform dreptului internaţional şi Cartei O.N.U.;  Folosirea spaţiului extraatmosferic trebuie să se facă exclusiv în scopuri paşnice, în interesul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale, nici un stat nefiind în drept să plaseze pe orbita circumterestră sau în spaţiul cosmic armamente clasice, arme nucleare sau alte arme de distrugere în masă ori instalaţii militare;  Utilizarea spaţiului extraatmosferic trebuie să se facă în beneficiul tuturor tărilor fără discriminări;  Nici un stat nu este îndreptăţit să-şi proclame suveranitatea asupra spaţiului extraatmosferic, a lunii sau a oricarui corp ceresc, să le ocupe sau să le folosească în mod exclusiv. Spaţiul extraatmosferic, luna si celellalte corpuri cereşti sunt declarate patrimoniu comun al umanităţii;  Statele trebuie să coopereze şi să se ajute reciproc în tot ceea ce ţine de explorarea sau utilizarea spaţiului cosmic;  Proprietatea şi controlui asupra obiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic revine statului care le-a înmatriculat;7  Astronauţii trebuie consideraţi ca trimişi ai umanităţii în spaţiul extraatmosferic, iar statele sunt obligate să le acorde toată asistenţa posibilă în caz de accident, de pericol sau de aterizare forţată pe teritoriul unui alt stat ori de amerizare în marea libera şi să-i trimită statului căruia aparţin; 6 A. Năstase, B. Aurescu, C. Jura, op.cit, pag. 236 7 V. Creţu, op.cit, pag.172 5

 Toate statele să aibă acces la datele ştiinţifice obţinue prin explorări spaţiale, la staţiile, instalaţiile, echipamentul şi vehiculele spaţiale de pe luna şi celelalte corpuri cereşti;  Principiul privind teledetecţia prin satelit.8 Principiul utilizării în scopuri paşnice a spaţiului este unul dintre pincipiile fundamentale în această materie, în acest spaţiu fiind inclusă şi Luna şi alte corpuri cereşti. A fost consacrat în art. 3 al Tratatului Spaţial unde se prevede că părţile vor desfăşura activităţile de explorare şi folosire a spaţiului extraatmosferic, Luna şi celelalte corpuri cereşti în conformitate cu dreptul internaţional, inclusiv Carta ONU, în interesul menţinerii păcii internaţionale. Statele se obligă de a nu pune pe orbita circumterestră nici un obiect purtător de arme nucleare sau alte arme de distrugere în masă şi de a nu instala astfel de arme pe corpuri cereşti, iar Luna şi celelalte corpuri vor fi utilizate în scopuri paşnice şi pe acestea se interzice amenajarea de baze şi instalaţii militare şi executarea de manevre militare. Teritoriul spaţial este supus unui regim de denuclearizare şi demilitarizare. Explorarea, utilizarea şi cercetarea ştiinţifică a spaţiului şi a corpurilor cereşti sunt libere pentru toate statele lumii în condiţii de egalitate şi aceste activităţi trebuie efectuate spre binele tuturor statelor. Luna şi celelalte corpuri cereşti sunt considerate ca patrimoniu comun al omenirii care în momentul când explorarea va fi posibilă vor fi supuse unui regim internaţional.Acest principiu rezidă în esenţă în accesul egal indiferent de gradul de dezvoltare economică, ştiinţifică, mărime sau poziţie geografică al tuturor statelor la activităţile spaţiale. Astfel, statele pot să amplaseze vehicolele lor pe Lună şi celelalte corpuri cereşti şi să le lanseze de aici pe orbita circumterestră. Ele pot plasa personalul lor, instalaţii, echipamente spaţiale în orice punct al suprafeţei şi sub suprafeţei lunii şi celorlalte corpuri cereşti. 9 Spaţiul extraatmosferic inclusiv luna şi celelalte corpuri nu pot face obiectul de apropiere naţională prin proclamarea suveranităţii asupra acestoranici prin folosirea, ocuparea şi nici prin alte mijloace de către un stat sau un grup de state a suprafeţelor şi subsolul corpurilor cereşti. Ele nu pot forma obiectul suveranităţii statelor şi respectiv proprietatea acestora, a organizaţiilor internaţionale guvernamentale sau neguvernamentale a organizaţiilor naţionale şi a persoanelor fizice. Instalarea unor echipamente, instalaţii pe suprafaţa corpurilor cereşti nu echivalează cu constituire dreptului de proprietate. Potrivit acestui principiu se interzice transferul, vânzarea– cumpărarea sau orice altă tranzacţie cu titlu oneros sau gratuit între state, organizaţii internaţionale a unor porţiuni din solul şi subsolul corpurilor cereşti.

8 Ibidem, pag 172 9 V. Todos, op.cit, pag 64 6

IV. Jurisdicţia şi controlul asupra personalului şi obiectelor spaţiale

Jurisdicţia şi controlul asupra personalului şi obiectelor spaţiale prevede că statele sunt obligate să se călăuzească după principiul cooperării şi asistenţei reciproce ţinând seama de intereselecorespunzătoare ale celorlalte state. Toate statele trebuie să coopereze în domeniul cercetării ştiinţifice în spaţiul extraatmosferic. Jurisdicţia şi controlul asupra personalului şi obiectelor spaţiale aparţin statului de lansare în al cărui regim este înregistrat obiectul spaţial, cât timp acesta se află în spaţiu, pe corpurile cereşti sau revin pe pământ. Dacă lansarea a fost făcută de două sau mai multe state jurisdicţia îi revine statului de înmatriculare sau aceluia care a fost desemnat prin acord. Potrivit Tratatului Spaţial, astronauţii trebuie consideraţi ca trimişi ai omenirii în spaţiul cosmic, iar statele sunt obligate să le acorde toată asistenţa posibilă în caz de accident, în caz de pericol sau aterizare forţată. În cazul unei astfel de aterizări întoarcerea astronauţilor către statul lor va trebui efectuată de îndată şi în deplină securitate. La rândul lor astronauţii care se găsesc în exerciţiul activităţii lor în spaţiu cosmic sau pe corpurile cereşti vor acorda întreaga asistenţă posibilă astronauţilor altor state. Toate aceste prevederi sunt reglementate de tratatul spaţial din 1967. Din principiul jurisdicţiei şi controlul statului de lansare rezultă şi principiul răspunderii unde statele sunt responsabile pe plan internaţional pentru daunele cauzate unui alt stat sau persoanelor fizice şi juridice de obiectele spaţiale lansate de ele sau de părţile lor componente indiferent dacă aceste daune se produc pe pământ, în aer, sau în spaţiul cosmic. Potrivit reglementărilor internaţionale este necesară înmatricularea tuturor obiectelor lansate în spaţiu pentru operaţiunile de securitate şi reglementarea tarifului pentru soluţionarea problemei daunelor cauzate de acestea unui stat sau organizaţie internaţională şi evitarea într-o oarecare măsură a curselor înarmării precum şi informarea celorlalte state în privinţa existenţei unor sateliţi folosiţi pentru

7

teledetecţia transmisiunii de televiziune, de date meteorologice, pentru servicii de salvare pe mare şi a altor activităţi comerciale. 10 În conformitate cu Convenţia din1975 privind înmatricularea obiectelor lansate în spaţiu statul de lansare are obligaţia de a înregistra într-un registru naţional special orice obiect spaţial lansat în spaţiu şi obligaţia de a comunica Secretarului general al ONU informaţiile necesare pentru identificarea acestuia şi a activităţilor pe care le desfăşoară

.Teledetecţia este o metodă prin care se poate determina natura şi starea resurselor naturale, elementelor naturale ale mediului înconjurător al pământului prin observaţii şi măsurări făcute de pe obiectele spaţiale. Comitetul speciale al ONU pentru utilizarea paşnică a spaţiului atmosferic a creat în 1971 un grup de lucru special privind teledetecţia prin obiecte spaţiale. Teledetecţiile se efectuează prin sateliţii unui stat cu o tehnologie avansată asupra teritoriilor altor state care nu au posibilitatea să o efectueze şi constă în stabilirea bogăţiilor subsolului altor state.Astfel, statul supus teledetecţiei, va avea acces la informaţia analizată privind teritoriul de sub jurisdicţia sa, informaţie aflată în posesii egale. Sunt cunoscute o serie de organizaţii în materia dreptului spaţial precum : ONU, Uniunea Internaţională privind teledetecţia, Institutul Internaţional de drept spaţial precum şi o serie de organizaţii neguvernamentale. În dreptul spaţial acţionează cutuma ca izvor de drept (ex. dreptul de trecere al obiectelor spaţiale prin spaţiul aerian al altor state). În baza prevederilor instrumentelor juridice menţionate, a altor documente internaţionale, dreptul spaţial poate fi definit ca un ansamblu de norme, principii juridice, create de către state, pe baza acordului de voinţă, în vederea reglementării relaţiilor dintre ele (ca şi dintre organizaţii internaţionale), care iau naştere ca urmare a explorării şi folosirii spaţiului extraatmosferic şi a corpurilor cereşti, în scopuri exclusiv paşnice şi în interesul întregii omeniri. Prin urmare, s-a format un drept internaţional spaţial, există deja organisme speciale create încadrul ONU şi în afara acestei organizaţii pentru utilizarea în scopuri paşnice a spaţiului extraatmosferic, dar până în prezent, acest spaţiu nu a fost definit sau, nu a fost delimitat faţă de spaţiul aerian. Ceea ce este esenţial este faptul că acest spaţiu, situat dincolo de jurisdicţia naţională a statelor, nu poate fi supus suveranităţii naţionale a nici unui stat şi că trebuie să servească intereselor tuturor statelor. Linia de demarcaţie între cele două medii aerian şi spaţial trebuie stabilită însă în aşa fel încât să se asigure atât suveranitatea şi interesele naţionale ale statelor, cât şi desfăşurarea activităţilor spaţiale.11 10 V. Todos, op.cit, pag 65 11 V.Creţu, op.cit, pag 173 8

Reglementările realizate pana în prezent în domeniul spaţial sunt înca incomplete deşi se contureaza deja cadrul juridic general si principiile colaborarii internationale. Ele vor fi, fără îndoiala, urmate de noi instrumente juridice care să reglementeze si alte aspecte ale relaţiilor tot mai complexe pe care progresul tehnico-stiintific le determina şi în acest domeniu.

V. Bibliografie

1. 2. 3. 4.

Victor, Todos, Drept internaţional public, Note de curs, Cahul, 2010; Vasile Creţu, Drept internaţional public, Ediţia a IV-a, Ediţia Romania de Maine, Bucureşti,2006; Raluca Miga-Beşteliu, Drept international public, Editura All Beck, Bucureşti, 2005; A.Năstase, B.Aurescu, C. Jura, Drept internaţional public, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;

9