Referat Chimie Organica [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Chimia organica este o stiinta provocatoare, creativa, a carei varsta moderna incepe in secolul al XIX-lea si in interiorul careia se pot deschide constant noi perspective, niciodata epuizate. Este o ramura a chimiei, care se ocupa cu studierea structurii, proprietatilor si a reactiilor compusilor care contin, in principal, carbon, dar si hidrogen, oxigen, azot, halogeni (clor, fluor, brom, iod), siliciu, fosfor, sulf, magneziu, potasiu, cobalt, zinc, plumb etc. Chimia organica este prezenta oriunde in jurul nostru: fiecare organism viu este constituit din compusi chimici organici (proteinele din muschi, par, piele; ADN-ul care controleaza mostenirea genetica etc), hrana pe care o consumam si medicamentele pe care le folosim ii contin de asemenea. Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, chimia organica s-a limitat la substantele extrase din organismele vii. Se credea, la vremea respectiva, ca, in corpul a tot ceea ce este viu, se afla o “forta vitala”, care le diferentiaza pe acestea de substantele minerale si care explica de ce intre organic si anorganic exista asa mari diferente. Alchimistii, cautand elixirul tineretii si piatra filozofala, capabila sa transforme metalele ordinare in aur, faceau tot felul de experiente, in care amestecau tot ce gaseau, dar faceau deosebirea intre substantele anorganice – sulf, salpetru (azotat de sodiu) – si cele provenite din organisme vii – viscere de peste, venin de sarpe etc.

Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. Lucrari teoretice si experimentale in domeniul chimiei organice. A studiat sinteza si proprietatile unor combinatii heterociclice, aplicarea izotopilor radioacivi si stabili la cercetarea reactiilor chimice. A descoperit noi radicali liberi, stabili, cu azotul si noi aplicatii ale teoriei grafurilor in chimie. Importante contributii la teoria caracterului aromatic.

Chimista romana, profesor la Institutul politehnic din Bucuresti, membru al Academiei Romane. Cercetari in domeniul chimiei organice de sinteza; a elaborat numeroase sinteze de medicamente si a studiat actiunea lor fiziologica in corelatie cu structura lor chimica. Opere principale: Medicamente de sinteza (ed.II 1966).

Chimist roman, sef de lucrari la Universitatea din Bucuresti si apoi seful laboratorului de chimie din Institutul Geologic al Romaniei. Pana in 1896 a studiat proprietatile si reactivitatea unor substante organice; ulterior s-a ocupat exclusiv de lucrari privitoare la chimia, rafinarea si chimizarea petrolului. Este cunoscut in special pentru descoperirea procedeului de rafinare (care ii poarta numele), bazat pe solubilitatea selectiva a diferitelor clase de hidrocarburi in bioxid de sulf lichid.

Chimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. A efectuat lucrari in domeniul chimiei organice si biochimiei. A separat si caracterizat acizii naftenici si derivatii fenolici din fractiunea petrol lampant. A studiat chimia furfurolului si a derivatilor sai, elaborind metode de dozare a acestora si sinteze de noi produsi macromoleculari (rasini furfurol – fenolice); a stsbilit mecanismul reactiei furfurolului cu diferite amine aromatice.

Chimia organica este chimia hidrocarburilor (compusi formati doar din carbon si hidrogen) si a derivatilor acestora. Aparitia si dezvoltarea chimiei organice in Romania este legata de lucrarile lui Petru Poni (1841 - 1918) si Lazar Edeleanu despre chimia compusilor aromatici, ale lui Costin Nenitescu (1902 - 1970), intemeietorul scolii romanesti de chimie organica care a avut contributii remarcabile in domeniul hidrocarburilor, al compusilor heterociclici, al compusilor naturali, precum si in elucidarea unor mecanisme de reactie. Obiectul de studiu il constituie atat izolarea si purificarea compusilor organici, stabilirea compozitiei si a structurii lor, cunoasterea posibilitatilor lor de transformare chimica, cat si sinteza industriala sau de laborator a compusilor cu importanta practica. Denumirea de chimie organica provine din conceptia gresita care a dominat pana la inceputul secolului al XIX-lea, potrivit careia substantele organice nu ar putea proveni decat din organismele vii. “Chimia organica este fascinanta prin multitudinea de combinatii si reactii posibile. Cea mai frumoasa parte mi se pare stereochimia si izometria optica care in principiu sta la baza vietii.”

In 1856, William Henry Perkin, incercand sa obtina chinina, a produs in mod accidental un colorant care a devenit cunoscut ca negru/mov de anilina, primul colorant organic de sinteza. Descoperirea sa a adus interes in domeniul chimiei organice. Multe dintre reactiile organice care incepeau sa fie descoperite in trecut erau adesea bazate pe noroc sau pe observatii neasteptate. Totusi, in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea au inceput sa apara studii sistematice asupra compusilor organici. Un exemplu demonstrativ este dezvoltarea procesului de sinteza a indigoului.

Din toate timpurile, chimia a fost larg raspandita in activitatea omului. Incă in antichitate apareau mestesuguri la baza carora se afla chimia, cum ar fi: dobandirea metalelor, a sticlei, a obiectelor din ceramica. Un rol importat il are anume chimia organica. Unele substante organice ii sunt cunoscute omului zeci de ani, altele numai se studiaza, iar celelalte inca astepta randul sau. Dar un lucru este sigur: chimia organica niciodata nu se va putea epuiza. Diversitatea ei se ascunde in natura ei. Consider ca este important sa stim ca alimentele, imbracamintea, incaltamintea, medicamentele, colorantii, detalii de constructii, electrice, radiotehnice si TV, fibrele sintetice, materialele plastice, cauciucul si explozivi – este doar o lista incompleta a ceea ce ofera chimia organica omului. Primele descoperiri chimice mai importante ale omului primitiv au fost fie intamplatoare, de exemplu focul, fie izvorate din activitati mestesugaresti empirice (cum sunt olaritul sau obtinerea de metale din minereuri). Din cate se stie, primul popor care s-a inaltat la o gandire speculativa despre natura a fost poporul grec.

Surse: cosminbaranescu.blogspot.com www.destepti.ro www.wikipedia.org