Referat Baschet [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZCĂ ŞI SPORT Disciplina: Baschet Cursant: POPA ALEXANDRU ALIN

Pentru acest referat am ales sa abordez următoarele teme: 1) Importanta cunoasterii jocurilor sportive de către kinetoterapeuți 2) Accidentările în jocul de baschet

Importanta cunoasterii jocurilor sportive de către kinetoterapeuți Jocurile permit manifestarea complexă şi favorizează dezvoltarea simultană a deprinderilor motrice de bază şi/sau specifice, a calităţilor motrice, a deprinderilor şi însuşirilor moral-volitive.

Jocurile de mişcare oferă posibilităţi multiple de formare şi consolidare a deprinderilor motrice de bază utilizate (mers, alergare, echilibru, sărituri, aruncări şi prinderi, căţărări, escaladări etc), favorizând în acelaşi timp şi dezvoltarea calităţilor motrice (viteza sub multiplele sale forme de manifestare, rezistenţa, forţa, îndemânarea). Jocurile de mişcare oferă posibilitatea aplicării, în condiţii mereu schimbătoare, a priceperilor şi deprinderilor motrice de bază şi a procedeelor tehnice. În timpul jocului, indiferent de natura sa, apar legături noi şi complexe între priceperi şi deprinderile motrice, ceea ce contribuie la perfecţionarea lor. Apar, de asemenea, relaţii de condiţionare care pot favoriza transferul poziţiei între diferitele componente ale procesului instructiv-educativ: cunoştinţe, priceperi, deprinderi, calităţi motrice. Această manifestare simultană a mai multor laturi ale acţiunilor motrice este specifică jocului, fiind determinată de caracterul lui complex. Relaţiile şi interdependenţa dintre deprinderi, priceperi şi calităţile motrice, se realizează în condiţii mereu schimbătoare, pe fondul solicitării intense a unor calităţi şi însuşiri morale şi volitive. Specifică jocului este activitatea în colectiv, cu toate avantajele ce decurg din valorificarea ei în cadrul procesului instructiv-educativ, jocul presupunând cooperare, colaborare cu partenerii de joc, echilibru între interesele, motivele acţiunilor şi eforturilor personale cu cele ale colectivului din care face parte persoana, presupune încadrarea în colectiv, acceptarea şi recunoaşterea liderului, asumarea unor responsabilităţi, conducerea şi întrajutorarea, atitudinea critică şi autocritică. Situaţiile favorabile sau nefavorabile care apar pe parcursul consumării diferitelor faze de joc, lasă urme adânci asupra personalităţii persoanei care practică jocurile sportive. Emoţiile şi sentimentele, stările afective trăite şi celelalte procese psihice prezente în aceste împrejurări, sunt proprii fiecărei persoane, dar – în acelaşi timp – şi comune echipei din care face parte. Ele sunt determinate de succesele sau insuccesele personale ale echipei. Din această particularitate, proprie jocului, rezidă imensele resurse formative ce pot fi valorificate în realizarea obiectivelor urmărite. Jocul permite manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiuni şi manifestate în rezolvarea unor situaţii de joc. Acestea devin posibile numai în situaţia în care persoana are un minimum de deprinderi, calităţi motrice suficient dezvoltate şi a fost instruită să acţioneze în limitele unor reguli precise. Jocurile nu permit o dozare precisă a efortului şi nici o reglementare strictă a execuţiilor tehnice. În timpul jocului, unele persoane participă mai activ, altele mai puţin activ, fie datorită unor însuşiri temperamentale diferite, fie datorită volumului redus şi a calităţii scăzute a deprinderilor motrice pe care le posedă. Unele persoane depun un efort intens şi susţinut, ceea ce determină apariţia simptomelor de oboseală, iar altele se sustrag de la efort. Diferenţe însemnate se înregistrează şi pe plan afectiv: unii prezintă stări emoţionale deosebite, în timp ce alţii sunt mai nepăsători faţă de evoluţia şi rezultatul jocului. Iniţiativa şi independenţa în rezolvarea acţiunilor în diferitele situaţii oferite de desfăşurarea jocului la un moment dat, favorizează dezvoltarea unor procese importante, ca: gândirea(compararea, selectarea, analiza, sinteza etc.), inteligenţa, atenţia distributivă, creativitatea, memoria etc. Astfel, acelaşi joc poate fi folosit la orice vârstă, amplificându-i însă cerinţele, regulile, mărind distanţele şi numărul obstacolelor, solicitând din ce în ce mai multă corectitudine.

Date fiind toate aceste aspecte, jocurile sportive prezintă importanţă pentru kinetoterapeut din două puncte de vedere:  În scopul folosirii lor în activitatea specifică de profilaxie, terapie şi recuperare a diverselor categorii de pacienţi nesportivi (mai ales în şcoli speciale, sanatorii, cămine-spital, cămine-şcoală, staţiuni balneare şi climaterice)  În scopul obţinerii cunoştinţelor (teoretice şi practice) necesare activităţii de kinetoterapeut în cadrul cluburilor sportive (la echipele de jocuri sportive) Rolul jocurilor sportive in profilaxia, terapia si recuperarea diverselor afectiuni În ceea ce priveşte jocurile sportive, folosirea acestora ca atare este mai dificilă în procesul terapeutic-recuperator, ele prezentând o bună recomandare din punct de vedere profilactic. Se pot folosi însă o serie de modalităţi simplificate, adaptate, ale jocurilor sportive, în funcţie de particularităţile colectivului şi de scopul urmărit, astfel:    

joc pe teren redus; joc pe teren redus, cu efectiv redus; joc cu reguli simplificate; joc cu temă (de ex.: pasarea mingii la partener să se efectueze doar cu o mână de deasupra umărului, altă modalitate de pasare fiind considerată greşeală);

 joc şcoală (în care se încearcă învăţarea unor elemente şi procedee dintr-un joc sportiv, în vederea folosirii lor ulterioare).

Dat fiind faptul că jocurile sportive, prin caracteristicile lor contribuie la creşterea toleranţei la efort, acesta constituind unul dintre obiectivele majore ale terapiei-recuperării în afecţiunile aparatului cardio-vascular, asistenţa de recuperare funcţională foloseşte efortul dozat din acestea pentru creşterea capacităţii de efort a pacienţilor. În afecţiunile cardio-vasculare, asistenţa profilactică şi cea de recuperare trebuie înţelese ca procese continui care contribuie, în acelaşi timp şi la înlăturarea anxietăţii şi depresiei care pot însoţi acest tip de afecţiuni. Jocurile sportive au unele caracteristici care le recomandă ca fiind utile în profilaxia, terapia-recuperarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, astfel:  se folosesc eforturi bine dozate, începând cu eforturi de intensitate scăzută şi progresând spre cele cu intensitate crescută, făcând apel, mai ales la început, la jocuri de dinamism mai redus;  se folosesc mai ales jocuri simple şi cunoscute care nu necesită foarte multă abilitate;  efortul depus de membrele superioare fiind mai greu suportat de cardiaci, se recomandă axarea progresiei mai mult pe efortul depus de membrele inferioare;  folosirea jocurilor dinamice şi jocurilor sportive dezvoltă forţa, viteza, rezistenţa, coordonarea, contribuind astfel la creşterea toleranţei la efort a pacientului;  de asemenea, se dezvoltă spiritul de echipă, de iniţiativă, dorinţa de a învinge, toate acestea fiind tot atâtea stimulente psihice pentru pacient. În scop terapeutic şi recuperator jocurile sportive pot fi folosite în următoarele afecţiuni ale aparatului cardio-vascular: angină pectorală, cardiopatie ischemică, arterite, boli venoase, post infarct, hipotensiune arterială, tulburări funcţionale. Selectarea jocurilor sportive care pot fi folosite în terapia şi recuperarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator, are la bază următoarele criterii:     

cunoaşterea afecţiunii şi a particularităţilor specifice fiecărui pacient; cunoaşterea deficitului respirator; cunoaşterea gradului de efort solicitat în activităţile fizice care vor fi prestate; folosirea acelor jocuri care nu poluează în nici un fel aerul respirat; desfăşurarea lor în medii adecvate. Jocurile sportive sunt recomandate în terapia-recuperarea bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului respirator, deoarece pot asigura atingerea următoarelor scopuri:     

conştientizarea respiraţiei (ritm, volum, raport expiraţie/inspiraţie); controlul şi coordonarea respiraţiei; însuşirea unei respiraţii complete şi corecte; creşterea capacităţii vitale; readaptarea la efort.

Jocurile sportive ocupă un loc important în refacerea deficitului articular şi muscular. Ele stimulează creşterea funcţiei articulare, ajută la dezvoltarea forţei musculare, la refacerea controlului motor şi a abilităţii mişcărilor. Majoritatea afecţiunilor posttraumatice şi deposturărilor beneficiază de aportul benefic al jocurilor sportive, scontându-se pe obţinerea următoarelor efecte:  efecte fiziologice: îmbunătăţirea forţei musculare, a rezistenţei, a mobilităţii articulare, a controlului mişcărilor;  efecte psihice: încredere în forţele proprii, curaj, dorinţă de a contribui activ la procesul de recuperare;  efecte sociale: integrarea într-un colectiv (echipă), cu rol de socializare.

Accidentarile in jocul de baschet Traumatisme şi Leziuni de suprasolicitare precum : Entorse, luxații, întinderi ,rupturi muscular sau fracture de tendon.

Ce tipuri de leziuni sunt cele mai frecvente in baschet?     

Entorse de glezna Contuzii de degete Leziuni ale genunchiului (leziuni LIA, leziuni menisc, leziuni cartilaginoase) Echimoze profunde ale coapselor Fracturi de antepicior

Cum sunt tratate leziunile din baschet? Entorse de glezna

Tratamentul entorselor de glezna include repaus, gheața, compresie și poziție procliva(RICE). Nevoia efectuarii de investigatii radiologice si evaluarea de către un doctor specializat este determinata de la caz la caz si depinde severitatea si localizarea durerii. Durerea si edemul pot necesita investigatii suplimentare. O accidentare la nivelul glezne, la un copil, poate reprezenta o simpla entorsa de glezna sau poate implina metafizele implicate in crestere de la nivelul gleznei si trebuie sa fie evaluate de catre un doctor specializat.  Contuzii de degete Aceste accidentari se produc atunci cand mingea de baschet intra in contact cu capatul degetelor si provoaca edeme semnificative ale articulatiilor implicate. Aplicarea de gheata si bandajarea degetelui accidentat cu degetul alaturat poate furniza o scadere a intensitatii durerii si ii poate permite sportivului sa se intoarca pe teren. Daca durerea si edemul persista, sportivul trebuie evaluat suplimentar de catre doctor, care ii va recomanda in primul rand o examinare radiologica. Leziuni ale genunchiului Baschetul implica miscari specifice care pot supune ligamentele si meniscurile unui risc de accidentare. Leziuni ale ligamentului collateral medial se produc cel mai frecvent secundar unei lovituri in compartimentul extern al genunchiului si sunt tratate, de obicei, cu gheața, orteza si o intoarcere graduala la activitateasportiva. O leziune a ligamentului incrucisat anterior reprezinta o accidentare mult mai severa si se produce, cel mai frecvent, atunci cand se produce o schimare abrupta a directiei si aterizarii unei sarituri. Desi rupturile ligamentului incrucisat anterior se produc indeosebi catre sfarsitul sezonului competitive, ce necesita interventie chirurgicala reparatorie, tehnicile curente ii permit sportivului sa se intoarca la activitatea sportiva urmatorul sezon.   Echimoze profunde ale coapselor Tratamentul include repaus, gheata, compresie si pozitie procliva.   Fracturi de stress Fracturile de stress pot aparea in urma antrenamentelor excesive. Fracturile de stress apar in baschet, cel mai frecvent, la nivelul antepiciorului sau tibiei. Odata diagnosticata fractura, se recomanda o perioada de imobilizare, contraindicandu-se incarcarea. Intoarcerea in competitiile sportive se va petrece numai atunci cand fractura s-a vindecat complet iar sportivul nu mai resimte durere sub nicio forma. Cum pot fi prevenite accidentarile in baschet?   

Efectuati cate un examen medical inaintea fiecarui sezon sportive Hidratati-va corespunzator – daca asteptati sa va fie sete ca sa beti apa, nu veti avea parte de o hidratare adecvata Fiti atenti la conditiile metereologice, indeosebi vremea excesiv de calda sau prea umeda

 

Mentineti un program de fitness adecvat Dupa o perioada de inactivitate, reintoarcerea pe teren ar trebui sa se produca gradual, sportivul incepand prin exercitii menite sa imbunatateasca conditia fizica, forta si agilitatea sportivului  Evitati leziunile de suprasolicitare  Discutati cu antrenorul dumneavoastra despre programele de preventie in rupturile LIA si incorporate aceste exercitii in exercitiile regulate de incalzire  Sportivul ar trebui sa se intoarca pe terenul de sport numai atunci cand acest lucru a fost autorizat de catre un medic specializat. Leziunile la nivelul articulatiei genunchiului apar prin suprasolicitare in cadrul practicarii sporturilor de performanta sau in cadrul activitatilor fizice intensive, dar si in mod acut, in urma unei cazaturi sau a unei miscari gresite. Printre cele mai frecvente leziuni ale articulatiei genunchiului, intalnite de specialisti in medicina sportiva, se numara leziunile ligamentelor incrucisate - anterior si posterior. De cele mai multe ori, ruptura ligamentelor incrucisate anterior (LIA) se datoreaza unui mecanism rotational, iar, mai rar, unei miscari de sertar. Repercusiunile rupturii LIA trebuie intelese foarte bine, intrucat ele nu apar la nivelul miscarilor de flexie-extensie ale genunchiului. Pacientul isi recapata complet aceasta miscare dupa 4 - 6 saptamani de fiziokinetoterapie si nu simte instabilitate in momentul in care o efectueaza, cum ar fi, de exemplu, in cazul genuflexiunilor. Genunchiul este insa vulnerabil la miscarile de rotatie si de torsiune: se simte instabilitate la miscarile de rotatie a corpului cu piciorul blocat la sol in sporturile de pivotare, dar si in rutina zilnica.    Conform unor statistici, 80% dintre pacientii cu ruptura LIA neglijata, dupa 2 ani dezvolta artroza, respectiv imbatranirea prematura a articulatiei genunchiului. De aceea, tratamentul este exclusiv chirurgical si consta in reconstructia LIA cu grefe ligamentare. Strategia terapeutica este foarte importanta, iar la momentul actual cuprinde:  

reeducarea functionala: urmarea unui program de fizio-kinetoterapie, bine condus si supravegheat; reconstructia ligamentului incrucisat anterior. BIBLIOGRAFIE:  SUPORT DE CURS  WWW.GOOGLE.RO