Razboiul Civil Sirian [PDF]

Zitiervorschau

Razboiul Civil Sirian Introducere Razboiul Civil Sirian este un conflict armat aflat in desfasurare intre mai multe parti , sustinute de mari puteri internationale, conflictul propriu zis desfasurandu-se pe teritoriul Siriei. Acesta a izbucnit in 26.01.2011 in timpul protestelor din “Primavara Araba”1 ,unde s-au desfasurat la nivel national proteste impotriva Presedintelui Bahar al-Assad si a guvernului sau, insa acestia au reprimat violent protestele. Conflictul s-a transformat treptat, de la proteste nationale la o rebeliune armata împotriva hegemoniei membrilor sectei alawite, apropiați de familia Assad, în guvern și conducerea armatei și a organelor de securitate, împotriva șomajului, a corupției și a încălcării drepturilor omului în țară. Manifestațiile și actele de răscoală s-au extins în întreaga țară, la ele participând musulmani suniți (care reprezintă circa 73% din populația Siriei) religioși și laici, și membri ai minorităților, mai ales kurzi (și ei, musulmani suniți, dar nu arabi). După estimări, până la data de 1 februarie 2012, au fost uciși în tulburări cel puțin 14.000 oameni, multe mii de demonstranți și răsculați au fost răniți, circa 14.000 persoane au fost arestate, iar circa 14.000 s-au refugiat în Turcia și Liban.

Actori Principali  Guvernul Siriei : din 1963 la conducerea Siriei se află Partidul Ba’ath, care astăzi este un partid predominant alawit, reprezentabil doar pentru o optime din populație.În același timp de peste 40 de ani președintele Siriei a fost un Assad, fie că vorbim de Hafez al-Assad 1 Primăvara arabă - au fost o serie de mișcări de protest care au avut loc în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010. În principal, acestea au avut loc mai ales în țări arabe unde domnea un regim autoritar sau totalitar

(1970-2000), sau de fiul său Bashar al-Assad (2000 – prezent), devenind astfel o veritabilă instituție ereditară. Totodată, partidul Ba’ath a construit și un puternic serviciu secret opresiv, care se aseamănă în mare măsură cu cele din Europa comunistă și care are grijă, de fiecare dată când este nevoie, de opozanții regimului. Prin această transpunere a alawiților la conducerea țării, criza a trecut de aspectul confesional și s-a mutat în spectrul politic sirian.  Opozitia : este reprezentata de Coalitia Nationala Siriana asociata unor grupuri siriene cu anumit grup teritorial si cu un Guvern Sirian de Alternativa, care pretinde a fii “Republica Araba Siriana”  Al-Qaeda : În urma protestelor de masă care au avut loc în 2011 , cerând demisia lui al-Assad, Al-Qaeda grupuri afiliate și simpatizanții sunnite în curând a început să constituie forța de luptă cea mai eficientă în opoziția siriană. Pana atunci, prezenta Al –Qaeda in Siria nu a fost remarcata, dar cresterea sa a fost rapida ,formandu-se grupuri ca ”Frontul Al-Nusra” si “ Statul islamic din Irak si Levant” cunoscut si ca ISIS.  Rojava : mai cunoscuta drept Federatia Siriei de Nord sau Kurdistanul de Vest este o regiune autonoma din nordul Siriei. Regiunea a câștigat autonomia în noiembrie 2013, în cadrul în curs de desfășurare conflictului Rojava , de stabilire a unei societăți bazate pe principiile democrației directe , egalitatea de gen , și durabilitate . Rojava este format din cele trei cantoane Jazira , Kobani și Afrin . Aceasta nu este recunoscută ca autonomă de către guvernul Siriei și este un participant la Sirian războiului civil .

Actori Secundari  Rusia: Rusia deține o bază militară în portul sirian Tartus, care îi înlesnește controlul în acea zonă a mării Mediterane. Susţine regimul Bashar al-Assad .Se opune Statului Islamic şi grupurilor extremiste din care fac parte mii de oameni, opoziţiei siriene, printre care Armata liberă siriană .Rusia a început să





 



bombardeze Siria la sfârşitul lunii septembrie 2015 insa aceasta furnizează arme Siriei şi face parte din aliaţii regimului Assad Iran : Siria este un important aliat al Iranului iar pierderea acestuia ar slabi autoritatea statului in orientul mijlociu.I nteresele Rusiei si Iranului în Siria nu sunt la fel, dar nu sunt nici contradictorii. Factorul lor militar combinat - inclusiv resursele din Irak, care sunt acum puternic influențate de Iran - și resursele financiare sunt suficiente pentru a consolida în mod semnificativ controlul lui Assad asupra țării, chiar dacă Rusia şi Iranul nu pot distruge complet opoziția siriană. Şi chiar dacă nu vor putea fi în măsură să elimine ISIS, cele două ţări pot reduce influența organizaţiei teroriste în Siria și să micşoreze teritoriul controlat de Statul Islamic. Hezbollah : este o organizație politică și paramilitară șiită islamică din Liban, având circa 15,000 de combatanți. Hezbollah reprezintă o forță importantă în politica libaneză, deținând școli, spitale și oferind servicii sociale pentru mii de libanezi. Este privită adesea ca o mișcare de rezistență legitimă de o mare parte a lumii arabe și musulmane. Totuși, organizația este considerată ca având caracteristici teroriste de Statele Unite ale Americii, Israel, Canada și Olanda. Marea Britanie a introdus aripa militară a organizației pe lista organizațiilor teroriste . Începând cu anul 2011 Hezbollah s-a implicat în războiul civil din Siria ca parte din forțele care apără regimul președintelui sirian Bashar al-Assad de revolta forțelor de opoziție laice și islamiste sunite. Irak si Korea de Nord : sustin ambele regimul lui al-Assad. Ajutand atat militar cat si cu resurse. Turcia: Susţine coaliţia condusă de Statele Unite .Se opune regimului Bashar al-Assad, grupurilor kurde aliate PKK, Partidul Muncitorilor din Kurdistan. De la începutul conflictului, Turcia a permis pe teritoriul său furnizarea rebelilor şi a lăsat cale liberă pentru grupurile de refugiaţi care au dorit să vină în Turcia. Quatar :Susţine opoziţia siriană .Se opune regimului Assad .La fel ca alte state din Golf, Quatarul a furnizat opoziţiei siriene sprijin financiar, a furnizat arme şi oferit armatei libere antrenamente.

 Arabia Saudită :Susţine opoziţia lui Bashar al-Assad şi grupările salafiste2.Se opune regimului Bashar al-Assad.Opozant al guvernului sirian, Arabia Saudită a furnizat arme şi un sprijin financiar pentru opoziţia siriană. Riadul, capital Arabiei Saudite, face parte din coaliţia condusă de americani.  Franta:Susţine elemente moderate ale opoziţiei siriene, printre care şi Armata liberă siriană Se opune Statului Islamic şi grupărilor extremiste, regimului Assad , aceasta bobmardand poziţii ale Statului Islamic în Irak şi în Siria  Marea Britanie :Susţine elemente moderate ale opoziţiei siriene, printre care şi Armata liberă siriană .Se opune Statului Islamic şi grupărilor extremiste, regimului Assad. Marea Britanie bobardează poziţii ale Statului Islamic în Irak şi Siria. Londra a condus atacuri cu drone în Siria.

Alianțele pe câmpul de luptă și în afara lui  La sol : armata siriană este susţinută de Rusia, care îi oferă personal şi armament. Mai este susţinută de Iran, care oferă experţi militari. Acest triunghi Assad-Putin-Rouhani are ca aliate unele miliţii din regiune, cum ar fi Hezbollah, din Liban, sau brigăzile Abu al-Fadl al-Abbas, din Irak.De partea cealaltă, rebelii au fost antrenaţi şi au primit bani şi armament de la: Arabia Saudită, Iordania, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi SUA.  În aer: aviaţia pro-Assad a efectuat mii de raiduri împotriva poziţiilor rebele. Apoi, SUA, Marea Britanie, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Franţa, Arabia Saudită au atacat din aer Statul Islamic.În paralel, Turcia a bombardat şi poziţiile kurde din Siria, chiar dacă militanţii kurzi sunt singurii care au reuşit să recupereze oraşe controlate de ISIS. 2 O mişcare sunită care revendică o reîntoarcere a islamului la origini, fondată esenţial pe scrierile Coranului

 Rusia tocmai a început şi ea raiduri în Siria. Oficial, ţinta sunt jihadiştii din Statul Islamic. Neoficial, atacurile i-ar viza şi pe rebeli, adică pe principalii oponenți ai lui Bashar al-Assad.  Germania este singura mare putere europeană care nu intervine militar. Se poziționează însă în favoarea Rusiei. Cancelarul german Angela Merkel a declarat că războiul civil din Siria ar putea fi încheiat doar cu ajutorul Rusiei. Vorbind despre criza refugiaților, Angela Merkel a spus că este necesară abordarea problemelor care îi fac pe oameni să-și părăsească țările.

Situatia Siriei inainte de razboi Economia este la pământ, infrastructura distrusă, serviciile publice sunt ca şi inexistente şi 3 din 4 sirieni trăiesc în sărăcie. Mai mult de jumătate din populaţia de dinainte de război are disperată de ajutor umanitar, potrivit datelor Băncii Mondiale. Cei mai afectaţi sunt copiii.În 2010, cu un an înainte de război, PIB-ul Siriei era de aproximativ 60 de miliarde de dolari. Agricultura, petrolul exportat şi industria serviciilor erau baza economiei. În primii patru ani de conflict, produsul intern brut s-a contractat cu 15 procente. De la peste 600.000 de barili pe zi produşi în 1997, când a fost atins vârful, se estimează că, în 2014, regimul Assad reuşea să mai producă doar 60.000 de barili pe zi. Multe câmpuri petrolifere sunt acum controlate de teroriştii ISIS şi multe rafinării au fost distruse. Înainte de începutul războiului civil, veniturile din exporturile de petrol erau de 4,7 miliarde de dolari. Anul acesta, au fost de 0,14 miliarde de dolari.

Războiul pentru resurse din Siria. Poziţia Siriei pe hartă este extrem de importantă pentru toată lumea. Aici se intersectează diverse trasee prin care petrolul şi gazele din regiune ar putea fi duse pe pieţele europene. Iar cine controlează Siria controlează şi aceste rute. Siria se

învecinează la sud cu Peninsula Arabică, o regiune care, deşi e predominant deşertică, conţine rezerve uriaşe de petrol şi gaze naturale. Doar Arabia Saudită are 18% din rezervele cunoscute de petrol din lume şi este, astfel, cel mai mare exportator de „aur negru”. Petrolul şi gazele Peninsulei Arabice trebuie să facă o cale lungă până să ajung în Canalul Suez şi, pe urmă, în Marea Mediterană, de unde să poată fi transportate mai departe către pieţele internaţionale. Transportul resurselor în linie dreaptă este mult mai eficient. Problema e că o astfel de linie dreaptă trece şi prin Irak, şi prin Siria, două ţări măcinate de războaie şi de instabilitate.Cu aproape 200 de kilometri de ţărm la Marea Mediterană şi cu porturi extrem de bine amplasate, lupta pentru influenţă în Siria devine una de importanţă mondială. În plus, Siria este locul în care se intersectează trei gazoducte extrem de importante geostrategic.Unul dintre acestea există deja, chiar dacă nu mai este în totalitate funcţional. Este vorba despre Gazoductul Arab, a cărui construcţie a fost susţinută de ţări vest-europene, pentru că ar fi trebuit să ajungă până în Turcia, de unde să fie deservite pieţele europene.

Evenimente notabile pe parcursul razboiului 18 iulie 2011: Qatarul își închide ambasada de la Damasc după ce aceasta a fost expusă atacurilor. 17-18 august 2011: Organizația Națiunilor Unite și-a retras o parte din funcționarii săi din Siria iar Tunisia și-a închis ambasada din Damasc. Forțele regimului continuă să deschidă focul asupra manifestanților în ciuda declarațiilor lui Bashar al-Assad de încetare a operațiunilor militare. Țările occidentale declară că regimul din Siria și-a pierdut legitimitatea și impun sancțiuni severe în sectorul economic. Printre aceste sancțiuni se numără înghețarea conturilor și bunurilor guvernului sirian din băncile SUA, interzicerea cetățenilor americani să facă investiții în Siria precum și interzicerea tranzacțiilor comerciale între SUA și Siria. De asemenea, Consiliul pentru drepturile omului din cadrul Națiunilor Unite atestă încălcarea drepturilor omului de către regimul sirian. 21-23 septembrie 2011: Turcia anunță întreruperea relațiilor diplomatice cu Siria și are în vedere impunerea de sancțiuni, precum embargo asupra armelor care intră

în Siria și controlul navelor care se îndreaptă spre Siria. De asemenea, forțele de opoziție urmăresc să se organizize sub o conducere comună. Armata Siriană Liberă se alătură Mișcării Ofițerilor Liberi formând o singură structură militară. 12-13 octombrie 2011: Miniștrii de externe ai țărilor arabe votează în majoritate pentru suspendarea Siriei din dreptul de a fi membru al Ligii Arabe și fac apel la retragerea tuturor ambasadorilor arabi din Damasc, precum și la recunoașterea Consiliului Național Sirian ca reprezentant legirim al poporului. Uniunea Europeană aprobă impunerea unor sancțiuni extinse asupra regimului al-Assad. 12-17 noiembrie 2011: Au loc atacuri asupra ambasadelor și sediilor diplomatice arabe și străine din Siria după decizia Ligii Arabe de a suspenda participarea delegației siriene la întâlnirile sale. Armata Siriană Liberă decide constituirea unui Consiliu Militar provizoriu. Eliberarea a 1180 de arestați implicați în atacurile violente din ultimele zile. O parte din forțele armatei siriene libere atacă cu mitraliere și lansatoare de rachete sediul serviciilor secrete aeriene ale regimului. Pe 17 noiembrie Franța și Marocul își retrag ambasodorii de la Damasc. Rusia lansează apel către Liga Arabă și țările occidentale să facă presiuni asupra părților implicate în conflictul din Siria să înceteze violențele, în timp ce ministrul islaerian al apărării avertizează asupra pericolului instalării unui guvern de factură islamistă în eventualitatea căderii lui bashar al-Assad. 21-28 ianuarie 2012: Consiliul Național solicită Ligii Arabe transferul dosarului sirian către Consiliul de Securitate. Liga Arabă îi propune lui Bashar al-Assad să cedeze prerogativele prezidențiale către vice-președintele sirian Farouk al-Sharaa. Această propunere este respinsă de regim. Liga Arabă își retrage delegația din Siria, iar regimul declanșează o campanie militară în urma căreia cad peste 100 de victime. Se intensifică violențele în zona Damascului. 18-30 aprilie 2012: Un comitet al miniștrilor arabi de externe se întrunește la Doha, iar Qatarul dezminte furnizarea de echipament militar către opoziția siriană. Sunt ucise 77 de persoane la Idlib în urma atacului armat al regimului. Grupul „Prietenii Siriei” se întrunește a treia oară la Paris unde dezbate punerea în aplicare a capitolului 7 din Carta ONU ca urmare a eșecului înregistrat de planul lui Kofi Annan. Consiliul de Securitate discută trimiterea a 300 de observatori militari în Siria pe perioada de trei luni. Este raportată asasinarea unui agent de securitate

aflat în serviciul regimului în apropierea ambasadei Iranului din Damasc. Organizația al-Qaeda își asumă acest atac. Opoziția acuză regimul de comiterea a șase atacuri două dintre acestea au avut loc la două moschei din Damasc și Baniyas după rugăciunea de vineri. 19 iulie 2012: Rusia și China se opun aplicării capitolului 7 din Carta Națiunilor Unite, în ciuda acordului dat de 11 țări membre ONU în acest sens. Delegația americană anunță că va lucra împreună cu partenerii săi internaționali în afara ONU în scopul elimina regimul Assad. 6-12 august 2012: Prim-ministrul sirian Riad Farid Hijab trece de partea opoziției și părăsește Siria cu ajutorul Armatei Siriene Libere. Iranul convoacă o adunare la care participă Rusia, China, Algeria alături de alte state musulmane, pentru a dezbate criza siriană. 11 noiembrie 2012: Se anunță la Doha formarea Coaliției Naționale a Forțelor Revoluționare și Opoziției Siriene, iar Moaz Khatib devine președinte, Riad Saif și Jamal al-Attasi vice președinți. Obiectivele urmărite sunt crearea unui guvern interimar și recunoașterea pe plan internațional. Pe 12 și 13 noiembrie Franța și SUA recunosc Coaliția Națională Siriană ca unic reprezentant al opoziției și al poporului sirian. Brahimi cere Consiliului de Securitate trimiterea de trupe în Siria pentru menținerea păcii. 9 decembrie 2012: Are loc o întâlnire trilaterală la Geneva între viceministrul de externe rus și american și Lakhdar Brahimi pentru realizarea unui acord între membrii Consiliului de Securitate în privința formării unui guvern de tranziție în Siria. 29 Ianuarie 2014 Aeronavele din Turcia in apropierea granitei cu provincia Alep au deschis focul asupra unui convoi ISIS omorand 11 luptatori ISIS si 1 emir. Mai tarziu , s-a confirmat ca emirul era Haji Bakr, care a fost capul consiliului militar al Au-Quaeda. 3 Iunie 2014 : Pentru prima data in Siria au loc alegeri prezidentiale cu posibilitati multiple de votare. 11,63 milioane de Sirieni au votat, presedintele Bashar al-Assad castigand alegerile cu 88,7% din voturi. Aliati ai lui Assad din peste 30 de tari au

fost invitati de guvernul Siriei sa participe la alegeri pentru a demonstra corectitudinea si transparenta acestora. 22 August 2014 Frontul al-Nusra a distribuit un material video in care prezenta soldati libanezi capturati si cerea retragerea trupelor Hezbollah amenintand cu executarea acestora. Septembrie 2015 Australia incepe si ea bombardamentele asupra ISIL. 30 Octombrie 2015 Tratative de pace incep la Vienna, initiate de SUA, Rusia, Turcia si Arabia Saudita, alaturi de Iran care participa pentru prima data in negocierile in privinta Siriei. Participanti nu au fost de acord in privinta viitorului lui Bashar al-Assad. 14 Martie 2016 Presedintele Putin anunta ca Rusia is retrage partile principale militare din Siria.

Concluzie Conflictul civil din Siria reprezintă unul dintre cele mai dificile evenimente de gestionat în acest moment pentru comunitatea internațională. Peste 300.000 de oameni au murit în cei aproape cinci ani de război civil. Totodată, războiul civil sirian a creat și una dintre cele mai mari crize umanitare din istorie. Astfel 3,8 milioane de persoane sunt refugiate în afara Siriei și aproape 7 milioane de locuitori sunt strămutați în interiorul țării. Miza pentru putere este imensă şi esenţial de reţinut este faptul că învingătorul sau învingătorii vor fii cei care vor conduce lumea.