Rationamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului [PDF]

Zitiervorschau

G. PICO DELLA MlRANDOLA

Raţionamente sau 900 de teze propuse spre a fj dezbAtute lD public, l a Roma, in anul 1486, dar neacceptate *Despre demnitatea omului

COLECŢIA nmUOTECA DE FJI"OSOFIE

Seria CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE ,

Ci. PICO DELLA MIRANDOLA

1=1

CONCLUSIONES SIVE THESES DCCCC ROl\:IAE ANNO 1486 PUBLICE DISPUTANDAE SED NON ADl\USSAE *

DE DIGNITATE HOMINIS t

nE FILOSOFIE

COJ.ECŢIA BIBLIOTECA

Seria CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE

G. PICO DELLA MIRANDOLA

--

I-I=I-!--: RAŢIONAME:t\TE

DE TEZE PROPUSE SPRE A FI DEZBĂTUTE ÎN SAU 900

PUBLIC,

LA ROMA,

ÎN ANUL 1486,

DAR

NEACCEPTATE *

DESPRE DEMNITATEA OMULUI

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ,

BUCUREŞTI,

1991

Traducere de DAN NEGRESCU

Studiu introductiv de GHEORGHE VLĂDUŢESCU Note de DAN NEGRESCU. GHEORGHE VLĂDUŢESCU

Serie îngrijită de IDEL SEGALL

Coperta de ADRIAN C. IONESCP

ISBN 973-44-0014-2

G. PICO

DELLA MlRANDOLA

SAU VOCAŢIA UNIVERSALITAŢII

"Renaştere şi rena şter i " , Renaştere sau renaŞ teri? Ad­ miţînd cu Panofski existenţa m ai mul tor ren aşteri pe verticală ("renaşteri medievale" şi Re n a ştere a pri m i tiv modernă)l, putem oare să vorbim de mai mu lte, şi pe orizontală? în discuţie nu intră, sau nu în primul rînd, cele deter­ minate naţiona l : o renaştere greacă, în secolul al XV-lea, în Peloponez, la Mistra, cu Georgios Gemistos Pleth o l l, o renaştere italiană, o renaştere franc e z ă, o renaştere spa­ niolă, O renaştere engleză, o renaştere germană o re na şte re în Ţările Române, o renaştere poloneză, de tot evidente şi conse mnate, deja, ca atare . Ceea ce trebuie luat în seall1�', cu prec ădere , este e x istenţa ca renaştere, în concept nOl1restrictiv, de acuma, a contra-renaşterii, sau anti-renaş/erii2, care ,,face parte", fie şi "dintr-un punct de vedere crono­ logie", din Renaşterea . în concept tradiţional, Renaşterea , ca întreg, era redusă, totuşi, la o s ingur ă faţă, c1asicizantă şi so l a ria n ă Haydn o numea "renaşterea umanistă". Or, aceasta era numai o direcţie şi o iposta ză ; "a doua, pe care o definesc .COUll­ ter-renaissance 1) a a păru t c a un protes t împ otr i va princi­ piilor fundamentale atît ale c1asicismului cît şi ale scolasti­ cii medievale"4 . Clasicizantă, raţionalistă, apolinică, prin toate aces­ tea, "renaşterea umanistă" era hotărîtoare pentru concep­ tul Renaşterii, dar insuficientă. Căci, în altă dimensiune, Rena ştere a ma i era manieristă, plutonică, transraţiolla­ listă. Ade p ţi i contra-renaşterii, care au fost părinţii Rdor-" ,

­

,

.

"

1 Erwin Panofski, Renaştere şi renaşteri în arta occidenJaltJ, tr. rO'll. Editura Meridiane, Bucureşt i, 1974, p. 132. 2 Cf. Hiram Haydn, The COlll1ter-RBnaissallce, New Yo rk, 1950; Eugenia :B a t t i s ti , L'anJirinascimellto, Feltrinelli, Milano, 1962; In tr, fom., ,A'itireJiaşterea, Editura Mer idia ne, Bucureşti, 1982. • Eugenio Battisti, op. cit., voI. I, p. 67. • HiJ'am Haydn, op. cit., p. XI (in Batti�"ti, p. 67).

GHEORGHE VLĂDUŢESCU

fi

mei, se dăruiesc cu toată convingerea credinţei"5. Savona­ roIa nu poate fi pus alături de Marsilio Ficino, nici Paracelsus de Galilei . Bruno şi Bohme, deşi în acelaşi orizont, panteistic, se disting pînă în pragul opoziţiei, iar Campanella visează la altă "reformă" decît cea întreprinsă de Luther . Cu toate acestea , ei sînt complementari într-un întreg , Rena şterea, ca o coincidentia oppositorurn. Dealtfel , sub acest semn nu stă numai ansamblul, ci fiecare element" în parte, de şi mereu cu accentul mutat. Ficino, " bunăoară, nu pare a fi numai "solarian" (apollinic), ci şi plutonian" , iar Savonarola nu este doar o conştiinţă " a "contra-renaşterii", ci şi a " renaşterii umaniste " . Deşi fiecare cu altă dominantă, aparţin aceluiaşi orizont şi coparticipă, chia r dacă în grade deosebite , dar deocamdată nu "măsura" contea ză, la aceeaşi re-naştere europeană, c a înnoire a m e ntalităţ i i şi a comportamente1or culturale . Altminteri, ar tre b ui "inventată" o anti-renaştere ca opoziţie din afară faţă de re na şte re . Paradoxal însă, de aici, aceea Card" (Sympolion, 180 d - e) .

112

GHEORGHE

VLĂDUŢESCU

8 7 C on c e ptu l de cauză este un u l dintre ede mai c ompli c at e şi comp lex pl atonism , avîn d , după Fritz Mautlmcr ( Schopmhauer, MUnch en, 1 9 1 2, 57 sqq.) , 64 de inţelesuri. Cauză (aition ) , citi m in Craty los, 4 1 3 a, este "aceea prin cue (di'M) există ce v a " . în plato nismul de la M,non la Republica, VI, cauza (primă) capătă sens prin conceptul participării : frumosul in sine (adică Ideea) , "rămîne in sine, pururea identic sie�i prin unicitatea form('i " ; din el "se i mp ă rt ă ­ şeşte tot ce -i pe lume frumos . . . " (Symposion, 2 1 1 b) ; "s-a c onve ni t �i s-a recunoscut că există pentru fiecare gen de lu cru ri , cite o idee de la care fiecare din celel alte lucruri, l uîn du-şi f iinţ a pr i n participare, de ţ i ne şi numele" ( Ph aidon , 102 a- b) . Di sti ngInd in Philebos, ca genur i ale fHn­ ţei : infinitul , finitul �i amestecul ( a ce st or a) , Platon mai punea şi probl e ma cauzei creatoare : " tot cee a ce vine In existe nţ ă vine tn r.:Hjd necesar pr i ntr -o cauză " (36 c - e) . tn Timaios, apoi, registrul de semnificare spo­ reşte pri n distincţia Intre cauze pr i me (divine) �i c auze secundare, ca şi prin ideea de- cau ză-scop (415 c - c ; (il'l e ; 7 6 d.l . 81 " I ubite Pan, iiI Voi, zei, clţi �int'2ţi, da�i- mi frumuseţea l ău ntrică şi faceţi ca toate. cele din afarA să fie In pri etenie cu cele sufl eteşti . . . . .

In p.

( Phaidros, 279 c) .

II . . . . . D up ă Cratylos, ar exista In chip firesc, pentru fi e c are dintre re alită ţi , o dre apt ă p otrivi re a numelui, iar nu mele nu ar fi ac ee a ce unii denumesc aşa prin c onve nţie , inTocind o parte din v or bi re a lor, ei s-ar fi pr odu s In chip firesc o dre aptă potrivire a nu mel o r . . . " (Cratylos, 383 b - 384 a) . •• O interpretare foarte liberă a pl atonis mului , din perspe ctiv ă ne o ­ platonică şi c ab alisti că . 81 " î n pri v i nţa cupr insul ui unei �tiinţe . . . , �tiinţa nu este u n a cu privire la trecut (la cele care s-au petr ecut dej a) , alta asupr a prezentului (cum se desfăşoară) �i o a treia despre viitor . . . , ci ea este u n a şi a cee aşi . pentru toate acestea" (Lah,s, 1 98 d). 81 Socral" Aşadar, trebuie ca specialistul in retorică să fie drept, " iar ca om dre pt trebuie să vrea să săvlr�e asc ă numai lucruri drepte ? Gorgias, Aşa se pare" (Gorgias, 460 c) . •• "Tre bui e să vedem dacă toate cîte se nasc se ivesc In acelaşi chip, adică din c ontr ariil e lor ; bineinţeles vorbim de cele ce au contrarii, cum este fru mosul faţă de urit, dreptul faţă de ne drept . . . " ; "faptul de a trăi e potrivnic ce lui de a fi mort ? " ; "se nasc u nul din altul ? " ; " ce este mort . . . provi ne din ce este viu " ; du "cei vii " ? ; "revenirea la viaţă . . . este oare ivirea din morţi a cel or vii 1 " ; " Putem recunoaşte . . . că cei vii intru nimic mai puţin nu pr ovin din morţi, pe cît cei morţi din cei vii . . . ". 1.a acestea , care ţin de " argumentul p otrivnicelor " , Cebes Indreaptă discuţia către reami nti re , care ar fi In măsură să aducă pr obe noi ipo tez e i soe ratice -pl ato ni ce a ne muri rii sufletului ( Phaidon, 70 e73 a) . " Liber de causis sau Liber A rislotelis d, expositione purae (carte anonimă , fals atribuită lui Aristotel ) . Albert cel Mare o socotea o com­ pilaţie tnto c mită de u n evreu pe nume David. Thoma tnsă recu noa şte tn cel e 32 de pr op oziţ ii ale ei texte din EI,mentatio theologica a lui Proclos. Opinia sa Incă rezistă (Vd. S. Munk, op. cit. , p. 259 şi urm. ; J. Jo ll ­ vet, op . cit., p. 1353 şi ur m .). ti Es te vorba de Gio a cch in o da Fiore ( 1 1 45- 1 202) , mistic it ali an . profeti z a nt.

NOTE LA RAŢI ONAMENTE SAU 900 DE TEZE

1 13

OI " Cele 74 de Î n t re bări constituie in mare măsură p r o gr amu l unei discuţii qu od li be t al e , in care, pe de o parte , trebuie subliniată for m a răspunsului per numeros şi de alta r a portul lui Pico deHa Mirandola cu filosofia scolastică din epocă şi in particular cu aceea a lui Nicolaus Cusanus . . . " (B. Kieszkowski, op. cit. , p. 73, in notă) . 17 Arie, Sabellius, Euc1iph. A rianism şi sabelism, erezii din primele secole ale existenţei creştinismului. Prima, legată de numele lui Arie ( ? 256 - (336), preot din Alexandria, este centrată intr-o interpretare a trini­ tă ţii socotită heterodoxă, cu deosebire de primul sinod ecumenic (325) . Fiul, Iisus Hristos, susţinea Arie, nu este Dumnezeu adevărat, ci doar părtaş la măreţia divină. Creaţie a Tatălui, prin ace asta se deosebeşte de creator prin fii nţă şi de lume, secundă ea insăşi, numai prin gradul de perfecţiune. Deşi făcut Inainte de timp, el are inceput. - Antitrini­ tarist va fi fost şi Sabellius (sec. III), chiar dacă admitea treimea (pe Dumnezeu în trei persoane ) , dar , In tradiţie clasică, el înţelegea prin "D1] mn('7�1l in trei persoane" ( " actorul " care intră mereu în alt rol, ia altă "mască " . Astfel incit s-ar numi Tat ăl , in rol de c re a to r al l u m ii , Fiul ca mintuitor şi Sfintul Duh ca dătător al graţiei divine (ef. Ludwig Hertling, s.j., L'histoir/1 de .l'lglise, Paris, Mame, 1962, p. 97) . Vd. şi infra, Concl., 5. Corolar. Euc1iph, John Wycliffe ( 1320- 1384) , precursorul reforme i engleze, " luceafărul" ei (The Morning Star of the Reformation) . 18 Itinerariul sufletului către Dumnezeu este reprezentat simbolic prin scara "din Tartar pînă la primul foc" (în Cabala) . Tartarul stă ca termen pentru lume care, in teologiile şi filosofiile emanatiste, era tot una cu răul şi tenebrele. (Cf. E. Anagnine, op . cit., pp. 176- 1 77) . t i în simbolistica pichiană : Hoa sau Hea (Ha) se referă, probabil, la principiul divin al pAmintului, Hades ( Pluton) , in timp ce Hos, la Aus (A6s, in interpretarea lui Damascius) , Poseidon sau Neptun (ef. G. Rowlinson, The Five Great Monarchies of the A ncient Eastern World, 1879, 1 , p. 1 2 1 , l i , p. 1 4 ; E. Anagnine, op. cit . , p. 1 76) . î ntr-o lecţiu ne din epocă, aceea a lui F. Patrizi ( 159 1 ) , raţi on a ment ul pich i an 58 .5 apare astfel : Heu, heu, ipsos tellus defltJI (Ah, ah, pe aceştia ii deplinge pA­ mintul . . . " ( B . Kieszkowski, op. cit., p. 76, in notă) . 1 0 0 Osia, poate Joshua ben Hananiah, interpret caldeu al Scripturii (ef. E. Anagnine, op. cit. , p . 176) . 1'" it,h �� � �f ) � ro· �· , � : ' 101 î n Imnurile o rfice , Bachus şi Silenus sint numiţi "quod mysterio­ rum praesides sunt " (W. KrolI, De Oraculis Caldaicis, 1894, p. 44 ; B . Kieszkowski, op . cit., in notă, p . 76) . 1 01 Mors osculi, - să se vadă nota 1 1 8. Ioa Capra in zoroastrism şi miel ul la c a b al işti numeau , simbolic. spi­ ritul. 1 04 C a pentru neoplatonicii tirzii ( Proc1os, Macrobius) , Orfeu este Magul prin ex celenţă, Întemeietor al magiei (ef. E. Anagnine, op. cii., p. 1 7 1 ) . 1 01 Cureţii ( Kouretikos) , " v e şn icii daimoni" cretani care, c u zăngănitul scuturilor de aramă, vor fi făcut ca zeul Cronos, devoratorul propriilor fii , să nu audă pl in setele lui Zeus, salvat de mama sa, Rheea. în Imnu­ rile orfice, Imnul cureţilor (Hymnos Koureton) este al 38-lea. 101 Imnurile : 75 (lui Polemon) , 74 (către Leucothea) , 23 (către Ne­ reus) , 3 (nopţii, vd. ConcI. 1 5) ; personaje mitice .

8

- Raţion amente sau 900 de teze

1 14

GHEORGHE VI.ĂDUŢESCU

1 0 7 . Cinta-voi Noaptea născătoare de oameni şi făpturi divine/Origine lumii . . . " (Imnul III ; în Orfeu, Imnuri, tr. rom. de Ion Acsan, Edi­ tura Univers, Bucureşti, 1 972) . în interpretarea lui Damascius (De prin­ �ipiis, 1 24) : Lucrarea intitulată de peripateticul Eudem Scrierea despre zei, a lui Orfeu . . . a pus Noaptea drept Inceput al lucrurilor, un inceput pe care îl constituie şi Homer . . . ( care) el însuşi trebuie să înceapă de la Noapte . Hesiod imi pare să fi istorisit că Haosul s-a născut cel dintii, numind Haos natura de nepătruns cu mintea a inteligibilului . . . 1 07 a Poros, ca fiu a l nimfei Metis, şi nu a l Diotimei ( i n Symposion-ul platonic, 203 a şi urm. ; Dioti:na, acest personaj a mbiguu al mitologiei socratice-platonice, va fi relatat doar despre el) , este .. fiu al sfatului", intrucit Metis simboliza înţelepciunea (intelectul, cum apare la neoplato­ nicii tîrzii, la Proclos, la Damascios) . Alkman îl socoteşte pe Poros .. ele­ mentul primordial" sau Intocmai unui element primordial" (fr. 1 ; in " Filosofia greacă . . " 1, 1, p. 9 1 ) . însemnlnd Incă in Iliada cursul unui du, iar In Odiseea "patul" mării, dacă nu chiar marea, era pus in legătură cu Tethys. Ca fiu al nimfei Metis (in alte interpretări) , trebuie Inţeles prin faptul că aceasta era, la riIidul ei, fiica zeiţei Tethys. En sof, vd. infra, nota 1 13.· 108 Imnurile : 22 (Mării) , 17 (lui Poseidon- Neptun) , 83 (către Oceanos) , 8 4 (către Hestia- Vesta) : " fiica lui Cronos cel atotputernic . . . /nestinsă flacără măreaţă ce arde-n fiecare casă . . . /te meinic sprijin pentru oameni") ; 6 (către Protogonos sau Primigenus, principiu al luminii) , 32 (către Ateua - Hymnus Palladis) , 13 (către Cronos- Saturn) , 45 (către Afrodita­ Venera) , 1 4 (către Rheea) , 64 ( Legii - Hymnos Nomou - Hymnus legis) . 1 0 a I mnul 34 (către Apollon) şi 52 (către B achus) . Trieterikos, Trie­ nal "de la început, figura lui Orfeu se iveşte sub se mnele conjugate ale lui Apollon şi Dionysos . . . . în timpul acelor orgia dionysiace se efectua o anumită unire a divinului cu umanul, dar ea era temporară şi dobln­ dită printr-o diminuare a conştiinţei. Orficii, deşi acecptlnd lecţia bachică adică participarea o mului la divin - au tras concluzia logic ă ; imortalitatea şi, prin urmare, divinitatea sufletului. Făcind aceasta, ei au inlocuit orgia prin katharsis, tehnică a purificării învăţată de la Apolion " ( M. n1iade, op . cit., III, p. 1 8 1 ) . 110 I mnurile 25 (către Proteu : "stăpînul cheii genunilor din si nul mării/EI, cel dintii venit pe lume, rosti-nceputurile firii/ Turnind materia divină in feluritele-i tipare . . . ", şi XI (către Pan : "putere ce cuprinde lumea/Şi bolta cerului, şi marea, şi-a tuturor crăiasă, glia/Şi focul veşnic - căci acestea sînt mădularele lui Pan") . -iu a)' m'U"ibis (un ' bleste-ill ovidian arun��t -��'upra l u i Hyginus:�pr;;: babil, pentru a-l fi persecutat) in care sînt invocaţi "zeii cerurilor-nalte" , "Iupiter fulgerătorul " , ş i pă mîntul ş i apa : " ogorul s ă nu-ţi poarte roade, izvorul valul să-şi ascundă " (Ibis, 1 0 7 - 130) . b) în stabilirea textului, B . Kieszkowski (op . cit . , p. 82) semnalează două variante : nomen ( = nume) şi numen (= semn, autoritate, putere/ v2!.nţă a zeilor, divinitate) . . 111 Cabala, tradiţie sau acceptare , etimologia este controversată, în­ tr-un sens larg numeşte o învăţătură esoterică, iar în altul, restrîns, �orpus-ul de texte care o va fi cuprins. O "definiţie globală" a mişclrU fi doctrinei cabalistice "nu se poate da" pentru că au "lmbrlcat carac­ tere diferite şi schimbătoare de la epocă la epocl şi de la ţarl la ţarl. .

a

..

...

SAU 900 DE TEZE

NOTE LA RAŢIONAMENTE

115

Dar c a element comun a l unei definiţii a Gabalei s e poate co n stata afir­ maţia insistentă că apropierea de divin nu se poate realiza nici prin speculaţii raţionale, nici printr -o viaţă cucernică, ci numai prin cunoaşte­ rea şi aprofundarea unei tradiţii secrete care merge pînă la primul o m (Adam Kadmon) . Aceasta s-ar împlini c u aj ut orul contemplării unor nu me şi a unor scrieri sacre. Pe de altă parte , Gabala acceptă o legătură struc­ turală, am zice , între om şi Cosmos, apoi socoate că tot Universul per­ ceput empiric este provenit dintr-o creaţie spiritu ală realizată prin mij ­ locirea unor Puteri şi Lumi intermediare între om şi divinitate . Pe l îngă aceasta, Gabala acordă o mare valoare persoanei umane pentru mîntuirea lumii intregi" (Constantin Daniel, Scripta aramaica, 1, p. 2 1 9) . După cum are o parte "speculativă " , de "cunoaştere " a su pr anaturalului" şi alt a iniţiatică şi ri tu al ă, Gabala era teoretică (iyunit) şi pra cti c ă (ma'asiyit) . " Scopul ultim al Gabalei practice era mintuirea lumii care nu s-ar putea grăbi decît printr-o asceză strictă şi printr-o concentrare intensă în timpul rugăciunil or (Ibidem) . P Tf: ce�,;tâ ş; [rc-:,:"tită d l.� o seama de �crieri, cu de os e bire de SePher ieşirah (Cartea Facaii) , Gabala işi află deplina expresie scripturar ă In Sepher Ha-Zohar (Cartea Strălucirii) sau, pe scurt , Zohar, în secolul al XIII-lea . Preluind motive mai vechi ale simbolismului cosmopoietic a l literelor şi numerelor, SePher ieşirah resistematizează şi dezvoltă o tradiţie In care cele 22 de litere ale alfabetului ebraic şi primele zece numere (Se­ phirot) ap ar " ca principii ale tuturor lucrurilor şi ca forme generale ale " fiinţei . împreună, ele ar fi tot una cu cele ,, 3 2 de căi ale inţelepciunii " , prin care Dumnezeu care ar sta la începutul lor, ar fi creat lumea (ef. S. Munk, op. cit . , p. 49 1 ) . Simbolistica literelor şi, mai cu seamă, cea a celor 10 Sephirot reapar in Zohar intr-o combinatorie cu rol demiurgic ,IDcă mai accentuat. 1 11 En SOf in ebraică (Ensoph fără sfîrşit) , adică ceea ce e fără de sfîrşit, nedeterminatul, cauza primă, cauza cauzelor. întru cit stă ca Inceputul absolut şi, in sine, este ne manifestat, Yahweh se pune în iden­ titate cu neantul (Ayin) . De aici şi numai astfel, ideea creaţiei din nimic. Ca neant, Yahweh apare ca En Sof. Prin urmare, mai întii, într-o ordine logică, el este şi, doar apoi, ca posibilitate infinită, este ca neant : "unic, unitate indivizibilă şi fără sfîrşit". Identitatea lui Yahweh cu nean­ tul este în si ne , dar ca între subiectul logic şi ontologic şi atributul infinit (Cf. S. Mu nk , op. cit., p. 492) . m Du mne zeu include în unitatea sa intelectul, inteligenţa şi iii­ teligibilele " ( The Guide of the PerPlexed of Maimonides, 1885, t. 1, p. 252 ; B . Kieszk ow ski, op . cit., p. 83 în n ot ă ) 116 Litera Iod ar reprezenta Tatăl ; He, Hokhmah (î nţel epciu ne a verbul) , iar Esh ar numi focul ca forţă elementară a cerului (Sfintul Duh) . CI. E. A na gni n e , op . cit . , pp. 1 82, 1 25) . 11 8 " Orice ge nu n chi se va pleca inaintea me a . . .. " ( Ro1l';ani, 1 4, 1 1 ) 117 Hokhmah ( " Ceea ce este nu mit de către kabalişti . . . "), adi;ă înţelepciunea. 11 1 Mors osculi : "suprema iluminaţie a sufletului este moartea mistică in Dumnezeu, mors osculi, e adevărată răpire extatică, o anihilare totală a voinţei şi a intelectului In prezenţa lui Dumnezeu, uniunea perfectă cu fiinţa" (E. Anagnine, op. cit., pp. 1 67- 1 68) . "

-

=

"

.

,

116

GHEORGHE

VLÂDUŢESCU

11 8 a ) Qui operatur in C a b a l a sine ad mixtione estranei, si d i u erit in opere , morietur e x binsica . . . " Orice preocupare din a f ar ă, comentează E. A n agni ne , tulbură mintea . . . Nu este suficient ri t u alul automat , nu este de aj u n s gestul sacramental : spiritul insuşi trebuie să si mt ă prezenţa divin ă " . Fără să se p urifi ce, sufletul nu va pute a ati nge su pre ma ilu m i­ n aţie a Unului. Ac east ă iluminaţie a s ufl e tul u i este mo ar te a mistică In Dumnezeu" ( op . cit., p. 1 67) . Ex binsica, ef. A . K i r ch er , Oedipus Aegyp­ liacus, Rome, 1 653, t. II, 1 , p. 180 : Et mortuus est Moses servus Do­ mini iubente D eo . . . " (B . Kieszkowski, op . cit. , p . 84, In notă) . b) Azazel (s au Alzael ) , spirit m alefic , uneori ca rival al lui Yahweh ; In u n ele apocrife ca geni u luciferic şi mesianic (Vd. Victor Kernbach , Dicţionar de mitologie generală, Ed i tur a Albatros, B u cureşt i , 1 983, art . A zazel) .

11 0 S ciabat (Şabat) , in ebraică, din tr e i l itere : taw, bdh, Şill, "i n di c ă misterul «sfirşitului . lu mi i " cînd se re ca p ăt ă sensul d iv i n ul u i (ef. E. Anag­

nine,

op.

11 1

cit . ,

p.

1 62).

a) 3 . " Cel ce împărăteşte î ntre o a meni cu dreptate , c el ce î mpără­ teşte in fric ă de Dumnezeu, 4. este ca l u min a di mineţi i , cin d răsare soa­ rele, e c a dimineaţ a fării nori , ca razele s oarelui d upă p loaie . . . 5. Măcar că nu este aş a casa mea, Inaintea lui Du mnezeu, totuşi EI a făcut cu mine un legămint veşnic . . . . Nu va face El oare să răsară din el tot ce �ste spre mintuire a şi bucuria �me a ? " (II. Regii, 23) . b) " Musaios şi fiul său dăruiesc celor drepţi, din p art e a zeilor, bunuri mai de preţ declt aceştia (Hesiod şi Homer) ; i ntr-ad ev 1!.r , duclndu-i In inchipuire c ătre H ad es , aşez i ndu - i la m asă şi rlnduind un ospăţ al cucerni­ -ellor, ii fac să-şi tre ac ă vremea i ntre agă , cu creştetele l ncu nun ate, sub :puterea vin ulu i , in părerea că cea mai frumoasă răsplată a virtuţii ar fi o beţi e veşnică . . . " ( Platon , Republica, II, 363 ci . 1 01 Aş a vorbeşte Domnul : ,Pentru trei păcate alt l u i Israel, ba chiar " ,pe ntr u patru, nu-mi schimb hotărîrea, pentru că au vîndut pe cel nepri­ 'hănit pe b ani şi pe cel sărac pe ntru o pereche de încălţăminte ." (A mos, 2, 6) . Explicaţia cabalistică" trimite , premonitoriu, l a vînzarea de c ătre " 'Iuda a l u i Ii sus Hrist o s . 1 23 "Avraam a l u at lemnele pe ntru arderea de to t , le-a pus îu spina­ �e a fiului său Isaac ; i ar el a luat in mină focul şi cuţitul" (Geneza, 22, 6) . 1 24 Vlnzindu-şi d re ptu l de i nti i născut, fratelui său Iac ov , pentru un blid de ciorbă "roşiatică " (Geneza, 25, 30) , Esav ar fi fost supranumit Edom-Roşul, i ar neamul lui e d omiţi . în interpretarea cărţii Midraş (co­ ment ar iu la Biblie) , Bereşit Raba la c are se refer ă Pi co, se ple acă de la profe ţia lui Isaia : "Cine este acesta, care vine din Edom . . . In h aine roşii, in haine strălucitoare . . . ? " "Eu si nt cel care am făgăduit mintu i­ rea " ; "dar pe ntr u ce îţi sint h ai nele roşii, şi v eş mi nte l e tale ca v eş ­ mintele celui ce calcă in teasc ? " . " Eu singur am călcat In teasc, şi nici un om dintre popoare nu era ca mine ; i-am călcat astfel In minia me a . . . ; aşa că si ngel e lor a ţlşnit pe veşmintele mele . . . " (63 ; 1 - 3) . 111 t n interpretare cabalisticl : prorocirea lui Hristos ca mIntuitor. UI I . Mariam şi Aaron au vorbit Impotriva lui Moise . . . . 5. Domnul " a-a coborit in stilpul de nor. A chemat pe Aaron şi pe Mariam . . . . 9. Domnul s-a aprins de mInie Impotriva lor şi a plecat. 10. Norul s-a de­ pArtat . . . . Şi iată că Mariam era plini de leprl" (Numerii, 12) . 1 1' Lin�a vi"idis este Sephirah Tiphereth prin c are , simbolle, este oDumitA "tmpărlţia lui Hristos". Pentru el "direcţioneazl" Universul, ar • . .

•

NOTE

LA RAŢIONAMENTE SAU

900 DE TEZE

117

fi in an alog i e cu motivul porphyri a n al l u i Dumnezeu care este peste tot

(deus ubique est) . 1 2 8 Mem claHsi : este vorba de botezul prin foc (Vd. şi ConcI., 45) . 1 19 Misterul incarnării Verbului este r epre ze nt at In Cabala prin " c onj u ncţi a literelor waw şi Iod" (E. Anagnine, op. cit., p. 1 84) . 130 Siste mul de corespondenţe ar fi următorul : 1 . Kether e mpi reul ; 2. Hokhmah- . . pri mul m ob il " ; 3. Binah - firmamentul ; 4. Hesed Iupi­ ter ; 5. Gheburah - Martc ; 6. Tiphereth - 8oarelp. ; 7. Neşah - 8aturn ; 8. Hod- Venus ; 9. Yesod - Mercur ; 1 0 . Malkuth - Luna. 131 "De la Avraam pină la David sint p atruspr eze ce neamuri de toate ; de l a David pi nă la stră mutarea in Babilon sînt patrusprezece neamuri ; şi de la strămutarea in B abilon pină la Hristos sint patrus­ prezece n ea muri (Matei, 1, 17) . u z Scemamphoras - homen separatum : "nu mele lui Dumnezeu distinct pronu nţat, adică nu mele tetragramat . ; acest nume de se mneaz ă in mod expres esenţa di vină . . . Această inter pretar e a fost adoptată in genere de teologii care i-au urmat lui Maimon ide ( 8. Munk, notă la Maimoni de, Guide des Egares, 1856, t. 1, p. 267 ; B. Kie szkowski , op. cit., p. 88, lu notă) 111 A udi Israel " (Deuteronomul, 6, 4) : c o mu n itate a lui Israel, spiri­ tualizată şi purificată, î n uniune mistică, al e gori c, cu Tipheret h, revine la sine prin restaurarea Templulu i din I eru sali m (pe a cărui distrugere caba1iştii o puneau în legătură cu ruptura de Sephirah Malkuth) şi, prin Hristos-Mesia, ca si mbol al re ge ner ării naturii şi omului In Dumnezeu (ef. E. Anagnine, op. cit., pp. 1 44- 1 45) . -

-

"

.

.

"

.

Despre demnitatea omul ui

NOTIŢĂ INTRODUCTIVA

De dignitate hominis (numită astfel, probabil, de nepotul marelu i umanist, Gian Francesco) este o cuvintare, un di sc urs (oratio) , " c ar men de pace", care trebu ia să servească drept introducere pentru o discuţie filosofică publică la Roma in 1 487, la "un fel de colocviu interne ţional de filosofie convocat de bogatul senior de Mirandola " . "Manifest" sau " apel", oratio are două teme dominante, după Garin (op. cit., p. 1 04) : "poziţi.} c':'l:trală ? om.nl \li in re alitate �i inti ma, profl1 I' c1 ă Inţelegere Intre " toate " firmă�i1e siuc",!e ale gin d ir ii . " Dintre "cele mai nobile mărturii ale unei epoci de cultură ( B u rck­ hardt, II, p. 92) , Desp re demnitatea omului a fost prea puţin cunoscută in epocă, dacă urmărim cele arătate de Gian Francesco Pi c o Intr-o scrisoare c ătr e LiIio G ira l di , Ull c ă rtur ar refugiat pe domeniul Miran­ dola : "Dar şi scrisorile (rămase de la Pi c o, n.n. Gh. VI.) in număr de vreo cincizeci, scrise in timpuri diferite, scrisori familiale, doctrinale sau de i ncuraj ar e , au dat la iveală o cuvintare, care la nici 24 de ani ( ai , filosofului) evidenţiază s pi ri tul deosebit de p ătrun z ăt or şi inv ăţătura foarte b o gat ă ce au generat toate scrierile sale, cuvintare care ne oferi o JUărturie extrem de convingătoare In privinţa deosebit de al un dentei elocinţe a a cest ui a " . Din aceeaşi epistolă, mai aflăm c ă{ De spre demn itateG om u lu i este "unica oratio" a lui Pico. Cultura Renaşterii 11'11 Italia, E d . pt. literatură , 1 969 Printr-un "exordium ex ab rupt o" , umanistul ne introduce In materia cuvlntllrli sale : omul ca miracol al lumii, creaţie divină ultimă, In "timp" dar primă, �atorită p oziţi ei sale privile giate, in urmarea[ predestinării sale ca ale gere Ş1 căutare. D.N. GH. VI·

DESPRE DEMNITATEA OMULUI

C uvîntarea lui Giovanni Pico deHa l\1irandola. conte de Concordia

Prcaînvăţaţilor Părinţi, am citit în scrierile arabilor că sarazinul Abdala, fiind întrebat ce consideră el că ar trebui admirat cel mai mult în acest spL:ctacol al lumiil, a răspuns că nu consideră nimic mai admirabil decît omul . Acestei cugetări i se adaugă aceea a lui Mercurius : , , 0, Asc1epius, mare minunăţie este omul"2. Gîndindu-mă la sensul acestor spuse, nu mă mulţumeau acele numeroase argumente ce sînt a duse de mulţi în legă­ tură cu superioritatea naturii umane : (anume) că omul este un intermediar printre creaturi, fiindu-le sluj itor celor superiori şi stăpîn celor inferiori lui ; că prin ascuţimea simţurilor, prin spiritul creator al raţiunii, prin lumina inteligenţei (sale ) este interpretul naturii ; că este elementul de legătură al eternităţii şi al timpului trecător ; şi (după cum spun perşii) termenul de legătură în lume, ba chiar uni unea ei prin nuntă, el, cel cu puţin inferior îngerilor, după cum mărturiseşte Davi d3 • Desigur, aceste cugetări sînt măreţe dar nu esenţiale încît să-şi revendice privilegiul supre m�i a dmiraţii . De ce să nu-i a dmirăm chiar pe îngeri şi preafericite1e coruri ale cerului ? în sfîrşit, mi s-a părut că am înţeles de ce omul este cea mai fericită fiinţă şi prin urmare demnă de toată a dmi­ raţia, şi mai ales care este acea condiţie pe care şi-a ales-o în înlănţuirea Universului, condiţie care trezeşte invidie nu numai fiinţelor inferioare, ci şi astrelor' şi spiritelor cereşti. Lucru deasupra oricărei credinţe şi minunat ! De ce nu ? Căci tocmai de aceea se spune şi se consideră că omul este o mare minunăţie şi o fiinţă într-adevăr demnă de a dmirat. : '"_; Ascultaţi deci Părinţi, despre ce este vorba şi dăruiţi-mi încercarea :mea cu binevoitoare ascultare în folosul învăţă­ turii voastre .

122

G . PICO DELLA MIRANDOLA

Părintele Dumnez eu , s upre m ul a rhit(;ct, con struise deja după legile tainicei înţelepciuni, aceast ă casă a lumii 5, pe care o vede m, p re a m ă re ţ templu al du mnezeirii . -T ărîmul de dinc olo de cer l - a împodobit cu minţi 6 ; sferele celeste le-a în sufl eţit cu spirite ne muritoare ; părţile scîmave şi înt i na t e ale lumii de j os le-a umplut cu t ur ma feluritelor animale . Dar, după te rminarea lucrării, făurito­ rul dorea să existe cineva C2, re să ce rce te ze cu atenţie inţe­ le sul unei a tît de mari înfăptuiri, să-i îndrăge as că frumu­ seţea, să-i a d mire m ăreţia . Din această c a uză, după ce toate celelalte lucruri au fo s t duse' la cap ăt (după cum dove ­ desc Moise7 şi Tima.i ose) , s-a gî n d i t în sfîrşit , să creeze o mul . Dar, printre arhetipuri nu mai avea vreunul dup ă care să plăs muia s că un no u nea m ; nici printre bogăţii nu mai avea ceva ce să-i dea moşt e nire noului f iu, ş i nici pri ntre locuri nu mai avea vreunul în care să şadă acest contem­ plator al Universului . Toate erau deja pline ; fuse seră t oa t e împărţite deja ordinelor celor mai de sus9, c el or de mij l o c şi celor mai de j os. Dar, nu i se p ot rivea puterii crea toru­ lui ca, din cauza ultimei sale creaţii, să st rice cele dej a făcute ; nu era înţe lept c a di n c a u za sleirii spiritu l ui să şovăie în privinţa unui fapt neces a r ; nu-i era propriu bine­ făcătoarei iubiri ca tocmai pe acela care avea să slăvească generozitatea divină în faţa celorlalţi, să-I silească să o condamne în el . în sfîrşit , preabunul creator a hotărît ca acela , căruia nu mai putea să-i dea nimic propr iu , să aibă ceva comun dar cu t o a t e ace ste a să fie deosebit de fiec a re în parte . Aş adar, a c onct put om ul ca pe o lucrare cu un aspe ct care nu îl dife renţiaz ă şi, aşezîndu-l în ce nt rul Universului , i-a vorbi t astfel : ,;0, A d a me ! nu ţi-a m dat nici un loc sigur, nici o înf ăţiş a r e proprie, nici vreO fa voare deosebit ă, pe ntru ca acel loc, acea înfăţişare , a cele îngă­ duinţe pe ca re însuţi le vei dori, tocmai pe acelea să le dobîndeşti şi să le st ăpîneşti după voinţa şi hotărîrea t a . Natura configurat ă în celelalte fiinţe este silită să e:riste în limitele legilor prestabilite de mine . Tu , ne î ngrădi t de nici un fel de oprelişti, îţi vei hot ărî natura prin propria -ţi voinţă în a căre i putere te-a m a şezat . Te-am pus în ce ntrul lumii pentru ca de a ici să prive şti ma i lesne cele ce se află în lumea din jur. Nu t e - am făcut nici ceresc, nici pă­ mîntean, nici muritor, nici nemuritor, pentr u ca . singur să

DBSPRB

DBMNIT ATEA OMULUI

123

te înfl1ţişezi în forma Pe care îmuţi o preferi, ca şi cum prLn voia ta ai fi propriu-ţi sculptor şi plăsmuitor de cinste . Vei putea să decazi la cele de jos ce sînt lipsite de inteli­ genţă ; vei putea, prin hotărîrea spiritului tău, să rena şti in cele de sus ce sînt divin e " l o . 0, s upre m ă dărnicie a D umnezeului tată, supre mă şi d'� mnă de admirat fericire a omului căruia i-a fost dat să aibă ceea ce doreşte, să fie ceea ce el vrea ! D upă cum spun·� Luci1ius, a nim1.lele se nasc şi poartă totodată cu sine trăsături viitoare, încă din pu nga maternăl1. Spiritele superioare , încă d� la început sau puţin dup ă aceea , au fost ceea ce vor f i î n veacul vecilorl 2• Omului insă, Tatăl i-a dat la naştere seminţe ce pro duc d,� toate, şi germeni ai vieţii de toate felurile ; astfel, pe oricare din ele le va îngriji, acelea să Se dezvolte şi să poute în sin� rodul lor. Dacă le va alege pe cele vegetale , să devină plantă ; dacă pe cele legate de simţuri, să fie a nimal ; dacă pe cele raţionale , să devină o fiinţă cerească ; dacă p e cele cu s p irit, va fi înger şi fiu al l ui Dumnezeu ; iar dacă ne­ mulţumit de fiecare din felurile creaturilor, se va retrage în centrul unit ăţii sale, va forma un singur spirit cu Dumnezeu în întunecimea solitară a Tatălui care este aşezat deasupra tuturor, şi tuturor le va sta în frunte . Care dintre noi nu ar admira uu asemenea cameleon ? sau în general cine ar a dmira altceva mai m ult ? Atenianul AscIepios a afirma ' pe drept cuvînt că acela care se schimbă astfel şi a cărui natură însăşi este schi mbătoare , este simbolizat în m i ste re prin Proteul:!. De aici , acele metamorfoze celebrate de evrei şi de pitagoreici . Căci şi teologia tainică a evreilor cînd îl transformă pe Enoch s.f întul în înger al divinităţii pe care-l n u mesc

ill'::l1Uil

1tt' m ·

•

dud ii transformă pe a lţii in diferifp

forţe divi ne . Şi pitagoreicii ti meta morfozează pe . oamenii nele g i u i ţi În a n i m a le şi , dacă e să-i dăm creza re lut Em­ pedoc1e . chi a r in plante'4 . Luî n d u -le pe a cestea ca exemph, Ma homed spunea adesea �i pe bu n ă dreptate. el acela � 5(> " a depărta de legea sfintă. să de vină fiarl . Căci tiU l m·e l i şlli defi neşte pla uta , ci ' nat ura sa l i psită de inteli­ ge n ţ ă şi nesimţitoare ; nici pe a n i mal uu pielea II defi­ neşte , ci suflarea l i psită de

inteligenţă şi legată de si mţuri ;

124

G. PICO DELLA MIRANDOLA

nici cerul nu se caracterizează prin forma sa rotundă, ci prin raţiunea fermă ; nu absenţa corpului, ci spiritualitatea il defineşte pe înger: Căci dacă îl vezi pe vreunul dedat pîntecului, om şer­ puind pe pămînt , ceea ce ve zi, de fapt nu este un om, ci o plantă ! dacă l-ai ve dea pe vreunul privind tulbure în nălucirile goale ale fantezh�i , a semenea lui Calipso, liniştit la scărpinat, robit simţurilor prin momeală, acela pe care-l vezi nu este om, ci animal . Dacă vezi un filosof judedndu­ le pe toate prin dreapta r a ţ i une îl vei cinsti ; a cest a nu este nici fiinţă pămînte ană, nici cerească ; este pu te re a divină Învelită în trup omenesc . Cine oare să nu admire omul care în sfintţle scrieri mozaice şi cre ştine, pe drept cuvînt este desemnat cînd prin denumirea de "întregul trup " 15, cînd prin cea de înt rea ga creatură"16, şi aceasta deoarece el însuşi îşi pl ăs m u ie şte , îşi făureşte şi îşi meta­ morfozează înfăţişarea întregulu� trup şi esenţa înnăscută a întregii creaturi . ,

"

Di II a ce a st ă ca u z ă . sc r i e pe rsanul Eva IIte5, a t U l i U c i n d explică teologia pe rsa l l ă , c ă omul n u a re o î l l f ăţ i �a re pro­ pri e , elin lIa şte re , ci ma i multe, străi ne �i Ye n i t e din a fa r a l u i . D e a i c i � i a cea fo r mu l ă a caldeelli10r 'n"�l l"�D

n�:n

D' Ul11

, a dică omul este o fi i n ţ ă

R'lil

cu

l11'I l R

natura

sch i mbătoa re , diversă ş i va r i a t ă c a form ă .

Dar cu ce scop toate acestea ? Desigur, c a să înţelege m că după ce ne-am născut cu această condiţie, pentru a fi ceea ce dorim să fim, trebuie să ne îngrijim mai ales de aceasta ; astfel încît să nu devină stabilă în noi ideea că, fiind favorizaţi, nu am ştiut că sîntem făcuţi asemănători fiarelor şi animalelor fără judecatăl7. Dar, mai bine acea formulare a profetului Asaf : Sînteţi Dumnezei şi fii ai " celui Preaînalt cu tOţii " 18 ; aceasta, ca nu cumva, abuzînd de binevoitoarea dărnicie a Tatălui, libera alegere pe care el ne-a dat-o, să ne-o facem din binefăcătoare, vătămătoare. Sfînta stăruinţă să ne cuprindă sufletul , încît nemul­ ţumiţi de cele me diocre să tindem către culmi şi să ne străduim din toate puterile (căci putem dacă voim) să ajungem la ele . Să dispreţuim cele pămînteşti , să nu ţinem

DESPRE DEMNITATEA OMULUI

125

seama de cele cereşti şi, în cele din urmă, preţuind prea puţin ceea ce aparţine lumii, să zburăm către sălaşul divin cel mai apropiat distinsei divinităţi1 9• După cum dezvăluie misterele sacre, acolo:..şi au locurile prime20 serafimii, cheru­ bimii şi thronii ; noi să nu dăm înapoi neştiutori ci, respec­ tînd cele inferioare (lor), să le imităm demnitatea şi gloria21• Dacă vom dori vom fi cu nimic mai prejos decît ei . Dar în ce sens, sau în sfîrşit, ce să facem ? Să vedem ce sfătuiesc aceia , ce viaţă trăiesc. Dacă aceea o vom urma şi noi (căci ne stă în putinţă) , vom ajunge la o stare egală cu a acelora . Serafimul arde în flacăra iubirii22 ; cherubimul străluceşte în lumina spiritului23 ; thro­ nul st ă în tăria j udecăriF4. Aşa dar, dacă, dedaţi vieţii active, vom lua asupra noastră printr-o dreaptă cercetare grij a celor in"erioare, vom fi întăriţi prin statornicia de neclintit a thronilor . Dacă, însă, eliberaţi de orice acţiune , gîndiu­ du-ne prin lucrare la făuritor şi prin făuritor la lucrare, vom fi preocupaţi de liniştea contemplării , vom străluci în toate privinţele de lumina cherubimilor. Dacă, însă vom arde de iubirea pentru însuşi creatorul unic25, de focul său ce este mistuit or, ne vom înflăcăra pe neaşteptate precum chipul serafic . Deasupra throllului, adică a dreptei j udecăţi, stă Dum­ nezeu, ju decătorul veşniciilor . El zboară deasupra cheru­ bimului , adică a contemplatorului, încălzindu-1 pe acesta ca şi cum l-ar cloci . Căci spiritul lui Dumne zeu se poart ă deasupra apel or26, a acelora / spun eu, care se afl ă deasupra cerurilor şi ca la Iov laudă pe Domnul în imnuri de di­ naintea luminii27• Cel care este un serafim, adică un iubi­ tor, este în Dumnezeu şi Dumnezeu este în el, adică este unul şi acelaşi cu Dumnezeu28• Mare este puterea thronilor, pe care o obţinem judecînd ; supremă este strălucirea serafimilor la care aj ungem iubind. Dar în ce fel poate cineva să judece sau să iubească necu­ noscutul ? Moise l-a iubit pe Dumnezeu căci l-a văzut, iar apoi ca judecător i-a oferit poporului ceea ce înainte, ca pri­ vitor, văzuse pe munte . Aşadar cherubimul intermediar� prin strălucirea sa ne pregăteşte către focul serafic şi în egală măsură ne luminează către judecata throni1or ; el este legătura minţilor prime , ordinea paladică2 9, întîistătă­ torul filosofiei contempla tive3 0 ; pe el trebuie în primul rînd

126

G . PICO DE LLA MERANDOLA

să-I urmăm, către e l să ne stră d uim şi, m a i mult decît atît, trebuie de scop e ri t de unde sîntem a tr aş i către c ul ­ mile iubirii pentru ca apoi, bine instruiţi şi pregătiţi să . porni m către îndatoririle faptelor ! î ntr-adevăr, da c ă vi aţa noastră trebuie îndrumată după exemp l ul vi e ţi i cherubimilor, pentru a avea va l o a re a făp­ tuirii, e necesar să avem pre gătit înaintea ochilor ce şi cum trebuie să fie acea via ţ ă, ce fapte (să urmeze) şi care să fie rez ultatele a cestora . Dar deoarece nouă, care s î ntem trup31 ş i cunoaştem cde pămî nte şt i , nu ne este îngăd u it să aj unge m la ac ele a, să ne în d re ptăm către vechii părinţi ca re ne pot oferi o dova dă sigură ş i demnă de încredere , în le găt ură cu acele lucruri care lor le sînt cuno scute şi familiare d upă cum e şi fire sc . Să-I întrebăm pe apostol ul Pavel, che z ăş ie a al ege rii d umne­ z ei e şti, cum a văzut el m i şcătoar e le armate ale cherubi­ milor, at un ci cînd s-a înălţat la al treilea cer32• Ne va răs­ punde prin intermediul lui Dionisie , tălmăcitorul său j e i sînt pur if ica ţ i, ap o i, lum i na ţi şi în cele din urmă desăvîr­ şiţi33 : aşadar şi noi c a re imităm aici pe pămî nt viaţa cheru­ bimitor, să ne pu rificăm spi r it ul înl ăturîn d j os rri ci i le ne ştiin­ ţei ş i ale vici ul ui, ca nu cumva sentimentele s ă se de z ­ lăn ţui e la întîmpl are sau raţiunea, luată vreodată prin s u rp ri n de re, să rătăcească ; t otoda t ă să limităm pri n co n st rînge re pornir i le se nti me nte l o r pl ecîn d de la şt ii nţa mora­ lei ; de asemenea să în depărt ă m pnn dialectică unele neîn­ ţel e geri ale r a ţ iuni i . Atunci, spiritul nostru pregăt i t şi p u ri ­ ficat va fi i n u n dat de l umina filosofiei naturale încît, în c ele din urmă, prin c u no a şte re a lucrurilor divine , să aj unge m la acea desăvîr şire . Dacă acestea nu sînt de ajuns, să-i cerem sfatul patriar­ hului Iacov a căr ui ima gine întrupa t ă stră l uce şte în jil­ ţul gloriei . Pre a înţelept ul păr inte ce doarme în lumea pă mînteană, veghind însă în cea de sus, ne va sfăt u i . O va face însă printr-o a l e gorie (căci astfel le-a c u pr i ns pe t oate) în care aflăm scări ce se întind de la p ă mînt p înă la cul­ mile cerului, o rdo nate pri n succesiunea a numeroase trepte ' în c ulme stă Dumnezeu. î n gerii co ntempl at ori34 urcă şi c oboară aceste t repte, unul cît e unul , în or di ne35 Dar dacă şi noi, cei ce tindem către viaţa angeli c ă, trebuie să fa cem neîncetat acelaşi lucru, vă întreb cine ar atinge scările D omn ul ui , c u pi ci o rul murdar sau cu mîinile ­

­

•

DESPRE DEMNITATEA OMULUI

127

întina te ? După cum a ra t ă misterele, este ne îngă duit să atingi ceva pur cu ceva impur. Dar ce se mni fi c ă aici picioa­ rele ? dar mîinile ? Piciorul sufletului rep re zi nt ă, fără îndoială, acea parte , cea mai di spre ţuită prin care sufletul se le agă de mater ie , tot aşa precum trupul omului, . prin t alpa pi cio rului , se ceagă de p ămîntul care e mamă, putere şi hrană ; este fla ­ tăra patimei tr upeşti şi cel ca r e ne înva ţ ă moliciunea volup1 ăţi i . Mîna sufletului de ce nu am numi-o vi olenţ ă ? căci ea,. fiind apărătoarea poftei , lupt ă pe nt ru aceasta şi ca o hoa ţă , îl răpeşte şi îl devorează pe faţă, sub pulbere şi s oa re ca să zic aşa , pe cel ce dormitează la umbră. Aceste mîini p re c um şi pi cioarele , a di c ă între a ga parte senzuală în care zace momeala trupului care, dup ă cum se spune, reţine sufletul prin s t rÎnsoa re a gîtului, acestea deci să le p urifi ­ căm în filosofia morală, ca Înt r - un fluviu viu, pentru ca nu cumva să fim re spinş i de la scări ca nişte neştiutori şi în­ t inaţi . Dar dacă dorim să fim Însoţitori ai îngerilor ce urcă şi coboar ă pe scara lui Iacov, nic i cele spuse înainte nu vor fi de aj uns ; va trebui să ne înălţăm pas cu pas conform ritului , să nu ne abatem n ic io da t ă de la calea treptelor şi, pregătiţi în prealabil, să fim capabili să st răbatem căile şi de jos în sus şi de sus în jos. Cînd am obţinut-o aceasta prin di a l e cti c ă, însufleţiţi dej a pe treptele scări lor de spiri­ tul cherubimic, adică fi l o s of în d pe t re pt el e naturii, străbă­ tîndu-Ie pe toate de la u n centru la altul pre c u m Os i ri s printr-o forţă titanică, risipin d unitatea într-o multitudine, vom coborî36 apoi, asemenea membrelor lui Osiris, prin puterea lni Phoebus, strî n gîn d multitudinea în unitate yom urca p în ă cîn d, aju nşi în sînul Tat ălui care e deasupra scării , ne vom linişti în cele din urmă împlinilldu-ne prin fericirea te ologi că . Să-I întrebăm şi pe dr