Psihologie Militara PDF [PDF]

Zitiervorschau

PSIHOLOGIE MILITARĂ Curs introductiv M. Popa

Organizarea cursului


Suport de curs:  M.

Popa, 2012, Psihologie militară, Editura Polirom




Evaluare:  Referat

(4 puncte), care conține sinteza unor articole științifice, pe o temă liber aleasă.


sursa: International Military Testing Association (http://www.imta.info) sau alte surse academice străine.

 Examen


(6 puncte)

selecție de întrebări din suportul de curs

Premise








Trăim sub semnul războiului Lumea noastră arată așa cum arată din cauza unei lungi serii de războaie Conflictele pe scară largă par a fi fost încheiate în august 1945, dar echilibrul lumii de azi se menține prin conflict Războaiele sunt purtate cu tehnologie, dar tehnologia este operată de oameni1 Eficiența umană este esențială pentru câștigarea războaielor1

Cuprins 1. 2. 3.

4.

Obiectul și specificul psihologiei militare Domeniile aplicative ale psihologiei militare Scurt istoric al psihologiei militare în lume și în România Poziția psihologilor în organizația militară

1. Obiectul și specificul psihologiei în mediul militar


APA (1998)  




Chiacchia (2001)  




PM implică toate disciplinele majore ale psihologiei (clinică, organizațional/industrială, experimentală și socială) Se întinde de la nivelul cercetării fundamentale până la investigațiile cu aplicativitate limitată PM se ocupă cu studiul organizației și vieții militare, precum și a operațiunilor de luptă Modalitățile pot fi foarte variate, de la studii și cercetări, până la evaluări de tip psihodiagnostic sau intervenție de natură clinică

Krueger (2001)  

PM: domeniu specializat al psihologiei muncii are drept scop aplicarea principiilor și metodelor psihologiei în contextul extrem de variat al organizației și activităților militare.

PM reprezintă aplicarea principiilor şi teoriilor psihologice în mediul militar  aplicații

ale diverselor domenii ale psihologiei (socială, clinică, experimentală, selecție aptitudinală, a dezvoltării etc.)  contextul diverselor specialități militare (aviație, marină, etc.)  situații în care se află personalul militar (selecție, instruire, adaptare la misiuni reale de luptă etc.).

Mediul militar





Autoritate, structură formală, rigidă Exigenţe mari cu privire la performanţă, eficienţă Condiţii extreme, adesea la limita capacităţii umane de adaptare Condiții specifice (dificultatea accesului, reglementări specifice secretul)




Există diferenţe între arme şi specialităţi militare, dar există şi elemente comune Este PM o disciplină de sine stătătoare?




PM reprezintă aplicarea principiilor şi teoriilor psihologice în mediul militar. Tocmai acest aspect, al convergenţei cu mediul militar, o face disciplină distinctă:  Abordează probleme critice (de viaţa şi de moarte)  Abordează populaţii cu probleme speciale (de la combatanţi la membri de familie) În concluzie, PM se defineşte prin contextul de aplicare




 

2. Domeniile aplicative ale psihologiei militare

Strickland (2001)








selecția personalului evaluarea testarea și instruirea evaluarea moralului analizarea performanței profesionale studiul interacțiunilor sociale la nivelul trupelor explorarea psihologică a situațiilor de luptă activități în beneficiul explorării spațiului cosmic

Chiacchia (2001)


Psihologia organizației militare  Selecție

instruire (militari și comandanți)  Coeziunea unităților


Unitățile mai coezive au mai puține pierderi

 Integrarea




Psihologia vieții militare  Gestiunea




minorităților (etnice, sexuale etc.) riscurilor, probleme familiale etc.

Psihologia luptei  Confruntarea

cu probleme emoționale extreme,  Confruntarea cu condiții de mediu extreme  Solicitări tehnologice

Gal și Mangelsdorff (1991)










Selecția și clasificarea Instruirea Ingineria factorilor umani Stresul ambiental Conducerea și eficiența grupurilor Comportamentul individual și de grup Aplicații clinice Cercetările pe bază de sondaj Situații și subiecte speciale

3. Scurt istoric al psihologiei militare în lume și în România





istoria psihologiei militare se îngemănează cu însăși istoria psihologiei; prezența psihologiei în mediul militar s-a impus ca o necesitate, fiind de la bun început resimțită de către comandanți cu deschidere intelectuală; perioadele de conflict militar au constituit momente de efervescență aplicativă a psihologiei în armată; psihologi importanți din principalele țări beligerante au fost angajați în activități de suport psihologic al efortului de război 





Au transferat experiența în mediul civil

psihologia a adus contribuții importante la creșterea performanței militare individuale și a instituției militare armata a pus la dispoziția psihologilor un vast câmp de oportunități aplicative 

dezvoltarea teoriei și practicii psihologice.





între anii 1940 și 2000 forțele armate au fost cel mai mare angajator de psihologi după căderea sistemului comunist în țările din estul Europei bugetele militare au cunoscut o scădere importantă  reducerea

trupelor și, implicit, a cererii de suport

psihologic  cu toate acestea, în SUA, de exemplu, forțele armate aveau între 300 și 400 de ofițeri psihologi clinicieni și un număr aproape egal angajați activități de cercetare (Krueger, 2001).

Psihologia militară în lume


Primul Război Mondial  Creșterea

ponderii psihologilor practicieni în domeniul

muncii


Al doilea RM  Creșterea

ponderii psihologilor în domeniul clinic și psihoterapiei  ”Americanizarea psihologiei” (Graumann -1997)



Dinamica fenomenului științific în SUA Fascinația ”modului american de viață”

Premise academice (1)









În preajma primului RM, psihologia academică avea deja 50 de ani de existență 1860 - a fost înființată prima catedră de psihologie la Universitatea din Berna (Elveția). 1870 - Roberto Ardigo publică ”La Psicologia come scienza positiva”, primul tratat italian de psihologie; 1870 - T. Ribot publică ”La Psychologie anglaise contemporaine”, urmat în 1879 de ”La Psychologie allemande Contemporaine”, care au introdus în Franța ideile psihologilor germani și englezi. În 1876 - primul laborator de psihologia muncii, la Mantova, 1879 Wilhelm Wundt - primul laborator de psihologie la Universitatea din Leipzig (nașterea psihologiei experimentale moderne)

Premise academice (2)





1883 - SUA, C. Stanley Hull fondează primul laborator de psihologie la Universitatea Johns Hopkins. 1885 - Primul laborator de psihologie din Rusia - Vladimir Behterev, la Universitatea din Kazan. 1888, Yujiro Motora predă primul curs de psihologie la Universitatea din Tokio. 1906 - România, învățământul universitar de psihologie este consemnat din anul 1906, prin contribuția lui Constantin Rădulescu Motru.

Germania (1)


1915 - selecţia şoferilor pe bază de examen psihologic (W. Moede, C. Piorkowski şi Faust elevi ai lui Wundt)  acuitatea

simţurilor (văz, auz, simţul kinestezic); atenţia (durata, concentrarea, distribuţia); voinţa; echilibrul emoţional, rezistenţa la oboseală; comportamentul total de conducere (evaluat cu ajutorul unui simulator)  fişă cu referinţe privind o serie de date autobiografice  1915-1918, au fost examinaţi 10251 conducători auto


1914-1916, metode de evaluare a calităţilor observatorilor aerieni şi piloţilor

Germania (2)



1914-1916, metode de evaluare a calităţilor observatorilor aerieni şi piloţilor. 1918 - W. Benary  sistem

de evaluare a piloţilor care investighează atenţia, spiritul de observaţie şi recunoaşterea formelor




Kronfeld  dispozitiv

capabil să susţină o evaluare complexă a

piloților


observaţie, înţelegere rapidă, predispoziţie spre acţiune, siguranţă de sine, etc.

Germania (3)


Învinsă în primul RM, a trebuit să se bazeze pe recrutări voluntare  De




aici nevoia de calitate a militarilor – selecție!

comisii speciale psihotehnice pe lângă fiecare comandament  Până

în 1931 existau: un laborator central, șapte birouri psihotehnice pentru armata terestră, un birou psihotehnic pentru marină  Personalul se compunea din ofițeri și civili licențiați ai universităților, special pregătiți

Germania (4)


Aspecte investigate:  inteligența,

reacția la subordonare, executarea ordinelor, analiza grafologică și analiza vorbirii (timbrul, energia, prestanța/voința se manifestă prin ton, tempo, ritmul vorbirii și articulare)




Probe situaționale 

se cerea candidatului ca, într-un timp dat, să execute o serie de mișcări, să se echipeze cu casca, ranița, carabina; să ducă o scrisoare la cutie; să înfășoare o funie pe niște cârlige de pe dreapta și stânga drumului, așezate la diferite înălțimi, apoi să întindă această funie bine; să treacă o punte etc. (vizate fiind îndemânarea în mișcări, atenția, memoria etc.).

Germania (5)





Comisia de examinare la admiterea în școlile militare era formată din doi ofițeri de stat major, care aveau cuvântul final, un medic și doi psihologi Rezultatul era:  Apt  Apt

parțial  Inapt


validare raportată de 87.5% pentru trupă

SUA – I RM






APA (1892) Robert Yearks, președintele APA, a oferit serviciile în slujba efortului de război ”Division of Psychology” , 132 ofițeri Obiectivul principal: evaluarea și repartizarea recruților pe specialități militare Testele Army alfa şi beta 7

milioane de testări (aplicate de 42000 ofiţeri)  Prelucrarea a fost facută de statisticieni reputați (E. L. Thorndike, Louis Thurstone și Arthur Otis )

SUA – I RM


Alte direcții de acțiune:  evaluarea

stării morale a trupelor  adaptarea militară  conducerea în luptă  aptitudinea de zbor  evaluarea instabilității emoționale  evaluarea performanței profesionale


Experiența acumulată a fost transferată în mediul civil  progresul

masiv al psihologiei I/O

SUA – II RM



Activități în fiecare categorie de forțe armate Structuri specializate   







National Research Council Psychological Warfare Services Veterans Administration

Diversificarea aplicațiilor militare ale psihologiei B.F. Skinner - antrenarea porumbeilor în ghidarea rachetelor Psihologii gestaltiști învățau populația cum poate identifica aeronavele inamice față de cele proprii psihologii industriali: proiectarea cabinelor de avioane

SUA – II RM – Aviația militară


1939: “Comitetul Consiliului Naţional de Cercetare în Psihologia Aeronautică” 






efectuează evaluări în zbor asupra “încordării psihice” a piloţilor

1940: program de psihologie aeronautică pentru US Army, urmărind activităţi de cercetare şi aplicative 1943: cercetarea accidentelor generate de acţionarea greşită a escamotării trenului în locul flapsurilor, la decolare La începutul războiului, US Navy - sistem de selecţie psihologică a piloţilor compus din trei categorii de teste:   

Aviation Classification Test (aptitudini intelectuale); Mechanical Classification Test; Biographical Inventory

SUA – II RM – Aviația militară



Un sistem de clasificare pe cinci trepte valorice a condus la reducerea de la 50%, la 30% a eşecurilor în procesul de instruire pentru 100 de piloţi formaţi  Fără selecție - 397 elevi  Cu selecție - 156

SUA – II RM - concluzii



aplicațiile militare au fost tema principală a psihologiei americane în perioada celui de-al Doilea Război Mondial Boring, 1945, raport către National Research Council 






șapte aplicații majore ale psihologiei în armata terestră și navală:
observație, performanță, selecție, instruire, adaptarea personalului, relații sociale, opinii și propagandă

1500 psihologi, constituiţi în sute de comisii, au examinat peste 1 milion de oameni, 450.000 fiind respinşi un sfert dintre psihologii americani au fost angajați direct sau indirect în activități în sprijinul armatei serviciile de informaţii: proceduri de evaluare şi selecţie a viitorilor agenţi 

metodă a „centrelor de evaluare”,

RUSIA (URSS)












Acordă importanță nu doar selecției, ci și altor domenii, cum ar fi: psihologia luptei, instruirea militarilor, raționalizarea muncii, oboseala, psihologia grupurilor Examenele psihologice se bazau și pe chestionare care vizau, pe lângă variabile de natură psihică și aspecte de ordin politic (?!) 1931 se legiferează testarea psihologică a candidaţilor la şcolile forţelor aeriene militare 1936 se înfiinţează, la filiala Institutului de Medicină Aeronautică de pe lângă Şcoala de zbor de la Kaciusk, un laborator de psihologie orientat pe problemele selecţiei psihologice ale aviatorilor I.P. Pavlov – a studiat și a lucrat (1890) la Academia Militară din St. Petersburg

Anglia – I RM


I RM  Oboseala

muncitorilor din fabricile de armament

Dublarea timpului de muncă 1915 - comitet pentru sănătatea muncitorilor din fabricile de muniții, denumit ulterior Industrial Fatigue Research Board evaluări psihologice pentru selecția piloților


 




II RM  1939,

laboratorul de psihologie al Universităţii Cambridge solicitat de aviație



rezultate practice în domeniile selecţiei şi instruirii personalului efectelor privării de somn şi ale oboselii, percepţiei vizuale şi proiectării cabinei

Anglia – II RM


1939, laboratorul de psihologie al Universităţii Cambridge solicitat de aviație   

rezultate practice în domeniile selecţiei şi instruirii personalului efectelor privării de somn şi ale oboselii, percepţiei vizuale şi proiectării cabinei 1940 “Cambridge cockpit” (conceput pe structura unei cabine de Spitfire); studii asupra oboselii







conduce la dezintegrarea deprinderilor; blochează activităţile “periferice”, cum ar fi controlul rezervei de combustibil; reduce capacitatea de anticipare; împiedică controlul şi integrarea sarcinilor complexe

Anglia – II RM


studii sistematice asupra stresului de zbor  doar

10% dintre piloţi supravieţuiau unei serii de 30 de misiuni de luptă  simptomele nevrotice au fost clasate în trei categorii cauzale:




zborul mediul personal/profesional vulnerabilitatea individuală specifică

Italia


1914 Agostino Gemelli (medic, psiholog, pilot)  laborator

având ca obiective de evaluare: precizia şi viteza percepţiilor, puterea şi stabilitatea concentrării, echilibrul emoţional  frecvenţa pulsului, respiraţiei şi tensiunea arterială


1942, examenul psihologic se structurează pe caracteristicile percepţiei, calităţile psihomotorii, ale atenţiei şi echilibrului emoţional

Franța






1914 “Centrul de examinări aeronautice”, condus de un neurolog şi un fiziolog 1915 este elaborată, tot de medici, prima metodologie de examinare psihologică propriu-zisă (elaborată tot de medici) 1915 Camus şi Nepper  selecţia

aviatorilor pe baza unei probe de timp de reacţie şi a uneia de emotivitate

Polonia




1936- 30 de laboratoare și numeroase oficii de orientare profesională la nivelul armatei poloneze Pe lângă Ministerul Apărării Naționale funcționa o comisie alcătuită din psihologi consacrați Centrul aviației militare era organizat ”destul de complet și foarte sistematic” (I.M. Nestor)  secții:

neurologie, psihiatrie, oftalmologie, laringologie, radiologie, psihologie




A existat și un centru psihotehnic al armatei terestre, la Rembertow.

Olanda




1919 – 1925 cercetări psihotehnice 1925 Selecția psihologică a devenit obligatorie Ministerul de război însărcinează o comisie de specialiști condusă de renumitul psiholog olandez F. Roels, prof. universitar la Utrecht, să se ocupe cu problema diagnosticării psihice al militarilor  Obiective








evaluarea inteligenței (calcul simplu, raționament verbal, memoria vizuală, logica gândirii, imaginație ”executarea ordinelor”

Militarii erau examinați la intrarea în unitate 

Proveniență, comportament, familie

Japonia


Institutul psihologic de pe lângă Universitatea din Tokio  studii

privind rolul inteligenței în performanța militarilor  capacitatea de calcul, controlul și coordonare mișcărilor, atenția, raționamentul, memoria, puterea de asimilare intelectuală, timpul de reacție  profesorul Awaji a stabilit gradul de inteligență necesar pe arme, în următoare ordine: unitățile tehnice, aviația, infanteria, artileria, cavaleria

ROMANIA




1902 - M. Cîmpeanu „Încercări de psihologie militară şi colectivă”, publicată în limba franceză  1907

reeditată în românește; premiată de Academia Română

Psihologia aeronautică

Preistorie ”A

doua serie a şcolii militare de aviaŃie de la Cotroceni a început în aprilie 1912 cu câteva lecŃii de psihologie a zborului...”

Gh. Negrescu (brevet de pilot militar nr. în istoria aviaţiei militare române; “Din amintirile unui vechi aviator’”, 1972, Editura Militară,

Gh. Caranda Primul pilot militar român mort într-un accident de zbor 20 iunie, 1912

1920 - 1958 6 august 1920, generalul Ion Răşcanu a semnat Decizia Ministerială nr. 466: „Instrucţiunea pentru funcţionarea serviciului sanitar al Aeronauticii Militare şi înfiinţarea Centrului Medical Aeronautic”  Psihologia aeronautică se manifestă prin contribuţia medicilor de aviaţie



Victor Anastasiu:





„Medicul din aviaţie trebuie a fi în cunoştinţă de părţile privitoare la aviaţia din toate specialităţile, pe terenul fiziologiei experimentale şi la curent cu toate dificultăţile şi chestiunile care privesc aviaţiunea. În plus, trebuie a cunoaşte bine şi starea psihică a aviatorului, în special în circumstanţele grele ale zborului pe sus sau la aterizare; pentru aceasta trebuie a zbura.”




Activităţi medico aeronautice:  expertiză

şi asistenţa medicală  studii şi cercetări pe aviatori în timpul zborului








primul Congres Internaţional de Navigaţie Aeriană, secţiunea medicală, Paris 15-25 nov. 1921 al doilea Congres Internaţional pe aceeaşi temă de la Londra, 25-30 iunie 1923.

10-20 dec. 1926  prima

reuniune a medicilor militari din aeronautică (Băneasa)  studii originale şi ultimele cercetări pe plan internaţional.

Probleme generale ale psihologiei piloţilor        

Anastasiu, V. (1921). Psihologia aviatiorilor. Revista sanitara militara (5-6-7) Popovici, A. (1921). Date psihologice. Aeronautica româna, 1. Iacobescu, G. (1923). Psihologia aviatorilor. Aeronautica româna(5). Alexandru, Z. (1934). Psihologia zburătorilor. România aeriana,(7). Vlad, I., & Apostol, O. (1934). Psihanaliza în aviaţie. Comunicare la Întrunirea medicilor militari din aviaţie – februarie Apostol, O. (1935). O anchetă psihologică la o şcoală de aviaţie. România aeriana(4-5) Popa, I. V. (1947). Pentru o psihologie a aviatorilor. România aeriana(4) Serbanescu, V. (1936). Problema antrenamentului psihofizic la personalul aeronautic. Revista aeronautica.

Aspecte emoţionale ale zborului Ionescu, P., Dobreanu, I., Sulica, V., & Anastasiu, V. (1934). Emotivitatea aviatorilor. Comunicare la întrunirea medicilor militari de aviaţie – februarie  Iacobescu, G. (1938). Frica la aviatori (9).  Ioanitescu, G. (1946). Frica în aviaţie. Revista aeronauticii(3-4).  Popa, I. V. (1947). Stările emoţionale la piloţii de avion. România aeriană (6)



Evaluare psihologică şi selecţie   

 

Manoil, A. (1934). Timpul de reacţie. Revista aeronautica(11-12). Serbanescu, V. (1935). Orientarea şi şi selecţia profesională şi psihotehnică. Revista aeronautica(3-4) Dumitru, D., & Serbanescu, V. (1936). Consideraţii asupra testului POPPELREUTER pentru atenţia distributivă după 1036 examinări la Centrul Medical Aeronautic. Reuniunea anuala a medicilor aviatiei. Popa, I. V. (1947). Criterii psihotehnice şi metode aplicate în aeronautică. România aeriana(11). Popa, I. V. (1947). Necesitatea unei bune selecţii psihotehnice a piloţilor. România aeriana(9-10).

Aplicații în armată





1930, mr I. Stoka: Laboratorul de cercetări psihofiziologice de pe lângă Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri din Bucureşti. 1932 C. Atanasiu primele probe psihologice militarilor dintrun regiment de infanterie şi altul de artilerie. 10 mai 1934: Laboratorul de Psihologie şi Pedagogie Aplicată în cadrul Şcolii Pregătitoare pentru Ofiţeri 1934 se înfiinţează, sub îndrumarea Institutului de Psihologie din Cluj, laboratoare de cercetare psihologică pe lângă cele şase licee militare existente

Aplicații în armată





1938-1942: Revista Spirit Militar Modern, la care colaborează și reputatul psiholog Gheorghe Zapan 1939 apar patru numere din publicaţia Jurnalul de Psihologie Militară 1 aprilie 1940 se înființează Institutul Psihotehnic Militar (până în 1941) În 1943 Universitatea din Bucureşti este solicitată să efectueze examene psihologice tuturor elevilor din şcolile de ofiţeri şi subofiţeri din ţară  

Timp de un an, I.M. Nestor şi echipa sa examinează 25497 elevi din 57 de şcoli militare Raportul a fost înaintat pe 12 mai 1944 şi era o radiografie sinceră a stării psihice şi morale a armatei.

1937 ”Frica în război” – Cpt. Mircea Petală






Războiul este ”marele laborator al fricii”, ”un vast laborator de experiențe individuale și colective, de care trebuia să se țină seama” ”Frica este naturală, curajul este o cucerire a omului” Prefață de Nicolae Iorga 

etalează superior respingerea ”dreptului la frică” în fața pericolului, acceptând că este un sentiment uman, inevitabil uneori, dar considerând-o în esență drept rușinoasă

1940 – dr. Odiseu Apostol şi psih. dr. Ardan Tudor “Contribuţia psihologiei la dezvoltarea armatelor moderne”,  scot

în evidenţă tehnologizarea armatelor moderne şi schimbarea rolului factorului uman;  fac o trecere în revista a istoricului psihologiei în mediul aeronautic;  propun un model de selecţie care să vizeze în egală măsură aptitudinile dar şi personalitatea aviatorilor;  susţin ideea unui examen comun, medical şi psihologic.

Evoluția postbelică a psihologiei militare



demobilizarea armatelor a însemnat reducerea considerabilă a numărului de psihologi din acest domeniu psihologii au rămas angajați în optimizarea  







capacității de luptă a militarilor (selecție, programe de instruire, suport psihologic, analiza informațiilor etc.) tehnicii de luptă (proiectarea interfeței om-mașină în sistemele de armament)

Koppes (2003) consideră ”forțele militare” printre factorii care au condus la dezvoltarea psihologiei industrialorganizaționale în ansamblul său În aproape toate țările au fost create și au funcționat institute de cercetări medicale și psihologice, uneori câte unul pentru fiecare dintre categoriile de forțe armate

Evoluția postbelică a psihologiei militare








câmp larg de aplicații psihologice au oferit conflictele militare postbelice, Vietnam, Coreea și, mai recent, campaniile din Irak și Afganistan, precum și misiunile de menținere a păcii, cum sunt cele din spațiul fostei Iugoslavii psihologii s-au apropiat de mediul operațional, putând fi întâlniți alături de unitățile aflate în misiuni, dar și în bazele aeriene sau pe navele de luptă Una din direcțiile majore de intervenție psihologică a devenit, în ultimul deceniu, stresul posttraumatic 

Psihologii militari acordă în mod curent sprijin militarilor, dar și civililor, afectați de evenimente traumatizante (situații de luptă, accidente, evenimente meteo extreme etc.).

Evoluția postbelică a psihologiei militare








1994 în SUA, psihologii militari au obținut, în urma unui program special de educație academică și practică clinică, dreptul de prescriere a unor medicamente psihotrope New Mexico și Louisiana au promovat legi prin care se recunoaște dreptul de prescriere, pentru psihologii calificați în acest sens Gal și Mangelsdorf (op. cit): două evenimentele care au marcat profund psihologia militară în ultimele decenii  

căderea comunismului introducerea microcalculatoarelor

http://www.internationalmta.org





Web... Local...

Romania





perioada postbelică a fost vitregă pentru psihologie și psihologi după reculul major determinat de epurările politice de după război, a urmat un deceniu de deschidere dintre 1965-1977 supusă constrângerilor politice până în 1989 În 1970: se înfiinţează, în cadrul Consiliului Politic Superior al Armatei, Birouri de psihologie, sociologie şi pedagogie (care funcţionează până în 1980) 







se înfiinţează funcţii de psiholog în toate unităţile şcolare militare.

1974 Biroul de psihologie auto, în cadrul Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor 1974 se înființează Biroul de examinare psihofiziologică din cadrul Centrului de Cercetări Ştiinţifice Militare (dr. C. Mihăilescu) 2002, este Secţia de Psihologie a StMG al Armatei 2004 Comisia de psihologie militară a Colegiului Psihologilor

1959 - 1989 Dr. C. Cristescu, neuropsihiatru - 1959 – Modificări psihologice în zborul la mare altitudine, Revista sanitara militara (3) 1959 - Valeriu Ceauşu – Fondatorul Şcolii româneşti de psihologie aeronautică 

1961 – Evaluarea psihologică este inclusă oficial în expertiza medicală a personalului aeronautic.

Valeriu Ceauşu (1924 - 1991)

Valeriu Ceauşu •

Cărţi de autor      




Cărţi coordonate  




Psihologia organizaţiei şi relaţiile şefsubordonaţi (1970); De la incertitudine la decizie (1972); Psihologia zborului (1976); Cunoaşterea psihologică şi condiţia incertitudinii (1978); Autocunoaştere şi creaţie (1983); Informaţie şi acţiune (1989) 1985 – Dimensiuni psihologice ale zborului aerospaţial (1985), 1987 – Solicitări psihologice la aviatori şi paraşutişti

Inventator a numeroase teste şi aparate psihologice

Valeriu Ceauşu (1924 - 1991)

Zborul spaţial românesc (14 mai 1981)









Selecţia psihologică (V.Ceauşu) Asistenţa psihologică a antrenamentului preliminar (M. Popa) Asistenţa psihologică dinaintea zborului (V. Teodorescu) Programul de cercetare în zbor (V. Ceauşu, I.P. Vasilescu)

4. Poziția psihologilor în organizația militară (APA, 1998; Krueger, 2001)







Institute și centre de cercetare Instituții educaționale Centre medicale, spitale și clinici Baze militare Unități de campanie Instituții administrative și de comandă ale armatei

Dispoziţia SMG-14 (01-03-2002)

România - obiective ale activității psihologice









Selecţia resursei umane Cunoaşterea și monitorizarea resursei umane pe traseul carierei militare sau al activităţii în mediul militar Asigurarea asistentei psihologice pe timp de pace, în situaţii de criză și război pentru întregul personal și membrii de familie. Analiza relaţiilor de munca și a celor interpersonale în subunitatea militară (organizaţia militară) Cercetarea solicitărilor psihofizice ale câmpului de luptă modern Cercetarea, experimentarea, realizarea si validarea de metodologii pentru selecţia, cunoaşterea si asistenta psihologica a personalului din armată.

Dispoziţia SMG-14 (01-03-2002)

România – structuri psihologice














Secţia de Psihologie din cadrul Statului Major General; Birouri, cabinete şi catedre de psihologie la nivelul unor structuri centrale; Birouri sau laboratoare de psihologie la nivelul unor structuri de subordonare centrală (Institutul de Medicină Aeronautică și Spațială, Centrul de Medicină Navală); Birouri de psihologie la statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei; Compartimente de psihologie la corpurile de armată teritoriale; Cabinete de psihologie la unităţile de tip (similar) brigadă, regiment, bază de instrucţie, instituţii militare de învăţământ şi şcoli de aplicaţie ale armelor; Cabinete de psihologie la centrele militare judeţene / de sector; Birouri de psihologie la centrele zonale de selecţie şi orientare; Cabinete de psihologie clinică şi medicală în secţiile sau clinicile de psihiatrie ale spitalelor militare.

CONCLUZII





În multe ţări, armata a fost instituţia care angaja cei mai mulţi psihologi, pentru că:  este un sistem închis, caracterizat de dependenţa de recrutarea unor oameni necalificaţi  necesitatea de prelungire a carierei militare (diminuarea costurilor)  limitarea pierderilor şi a accidentelor, etc  chiar şi în timp de pace specialităţile militare implică exigenţe mari sub aspectul performanţei umane (vezi aviaţia, de ex.) PM este o tehnologie care operează asupra psihicului militarilor, nu pentru a-i face să gândească altfel, ci pentru a fi mai eficienţi în îndeplinirea misiunilor  armata este orientată pe misiune, să lupte şi să câştige1

CONCLUZII








PM este o zona de intersecţie a tuturor domeniilor psihologiei. PM nu este o disciplină autonomă, ci o aplicare a principiilor şi metodologiilor psihologiei în armată:  îşi extrage cunoştinţele din domeniile clasice ale psihologiei  este definită prin contextul de aplicare  se schimbă odată cu schimbările contextului Armata a contribuit, probabil, mai mult decât orice altă instituţie la dezvoltarea psihologiei În România, atunci când psihologia era scoasă din alte medii profesionale, în armată a continuat să existe şi să se manifeste Viitorul PM este limitat doar de devotamentul şi imaginaţia celor care vor activa în acest domeniu.