Proiect Educational Drepturile Copilului [PDF]

Zitiervorschau

- PROIECT EDUCAŢIONAL Inst. CIOFLICA SMARANDA-MARIA Educ. MIGNEA-GUGA NADINA Grădiniţa cu Program Normal Brad Judeţul Hunedoara Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptata de Adunarea Generala a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Până la acea dată, drepturile copilului erau incluse în cadrul mai larg al drepturilor omului, înscrise în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Ideea elaborării unui document special care să cuprindă drepturile copilului îi aparţine lui Englatyne Jebb, fondatoarea organizaţiei Salvaţi Copiii, care a înţeles că există nevoi specifice ce definesc copilul. Ea a sintetizat drepturile copilului într-o declaraţie de cinci puncte care a fost adoptata de Liga Naţiunilor în 1924 sub numele de "Declaraţia de la Geneva". Anul 1979 a fost declarat Anul Internaţional al Copilului, reprezentând un moment important pentru elaborarea Convenţiei. Actualul text al Convenţiei este rezultatul activităţii de 10 ani a mai multor state şi organisme care lucrau pentru copii. Până în prezent, ea a fost adoptată de 191 de ţări, membre ale Naţiunilor Unite (cu excepţia SUA şi a Somaliei). Orice stat care semnează Convenţia îi recunoaşte conţinutul, se obligă să îl respecte şi să îl aplice în mod corespunzător. Conform prevederilor Convenţiei, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat să îi asigure cele mai bune condiţii de dezvoltare şi respectarea drepturilor. Drepturile conţinute în Convenţie trebuie să fie aplicate tuturor copiilor, fără discriminare. 1

1. Argument Iniţierea copiilor în spiritul valorilor democratice şi al drepturilor omului constituie unul din fundamentele educaţiei, începând cu cea mai fragedă vârstă. Prin sintagma „drepturile omului” se înţelege, în general, raportarea la drepturile legate de natura noastră, fără de care nu am şti să trăim ca fiinţe umane. Drepturile omului ne permit să dezvoltăm şi să folosim din plin calităţile noastre umane, inteligenţa, talentele, conştiinţa noastră şi să răspundem nevoilor noastre spirituale şi de altă natură. Ele decurg din aspiraţia la o viaţă mai bună în care demnitatea şi valoarea fiecăruia să fie respectate şi protejate. Respectul drepturilor omului şi al demnităţii umane constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume. Plecând de la principiile de bază ale drepturilor omului, ale vieţii, dreptăţii, libertăţii, echităţii, copiii preşcolari vor învăţa despre drepturile lor, vor fi stimulaţi să reflecteze şi să analizeze cum sunt ele aplicate. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede că: „educaţia trebuie să vizeze înflorirea personalităţii umane şi întărirea respectării drepturilor şi libertăţilor omului”. În educaţia preşcolarilor, cunoaşterea drepturilor copilului vizează stimularea unui sentiment de încredere şi de toleranţă faţă de aproape. Prin diferite activităţi, copiii învaţă să se exprime, să comunice şi să iubească. Povestirile din literatura pentru copii, rămân adânc gravate în memoria lor dacă personajelor îndrăgite le sunt asociate percepte morale. Jocurile de rol, activităţile gospodăreşti contribuie la stabilirea legăturilor de cooperare şi prietenie între copii. Printr-o paletă largă de activităţi: jocuri, povestiri, convorbiri, poezii, studii de caz, întâlniri cu diferite personalităţi, copiii au fost iniţiaţi în drepturile şi îndatoririle lor având posibilitatea să împărtăşească şi altora din experienţa lor. În cadrul proiectului educaţional „Şi noi, copiii, ne bucurăm de drepturi”, am cooperat cu: - parteneri permanenţi: familia, şcoala; - ocazionali: mass-media, preoţi, medici, poliţişti, poeţi. 2. Obiective urmărite în cadrul proiectului educaţional: - Să cunoască drepturile şi normele de comportare în societate din Declaraţia Drepturilor Copilului, 20 nov. 1059. - Să-şi dezvolte unele atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor în diferite situaţii. - Să selecteze drepturile fundamentale care sunt imperios respectare. - Să ştie că există ţări în care drepturile nu sunt respectate, dar ţările democratice le respectă. - Să-şi educe trăsăturile de voinţă şi caracter prin formarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi.

2

- Să trăiască în spiritul respectării drepturilor copilului în viaţa şcolară şi în activitatea lor socială. 3. Conţinutul drepturilor şi îndatoririlor copiilor Respectarea drepturilor omului se realizează prin raportarea la articolele din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite, adoptată şi proclamată în 1948, urmată de Declaraţia Drepturilor Copilului, care cuprinde 10 articole, adoptată la 20 nov. 1959 şi Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului adoptară la 11 dec. 1989. Convenţia conţine 54 de articole distincte care definesc principii, diferite tipuri de drepturi şi procese privind drepturile şi îndatoririle copiilor cum ar fi: accesul copiilor la informare (art. 17), dezvoltarea personalităţii copilului, a aptitudinilor şi capacităţilor sale mintale şi fizice, pregătirea lui pentru o viaţă adultă activă, într-o societate liberă, în spiritul înţelegerii, păcii, toleranţei; drepturi culturale, religioase şi lingvistice (art. 30), dreptul la odihnă şi timp liber (art. 31). Dreptul şi accesul la educaţie (art. 28), constituie un rol primordial pe care învăţământul trebuie să-l acorde copiilor. Educaţia nu contribuie numai la dezvoltarea copilului, ci pregăteşte în mod egal şi pentru viaţa de adult. Jocul, la această vârstă, oferă avantaje mai mari decât simplul amuzament – prin anticiparea trăirii unor experienţe, prin respectarea unor reguli prestabilite care educă toleranţa, cooperarea, creativitatea. Pentru unii copii, arta – muzica, poezia, dansul, teatrul – poate avea efecte terapeutice, fiind mijloc de exprimare. Copiii au dreptul să aibă opinii proprii, care se formează pe baza informaţiilor de care dispun, deci au dreptul la informaţie prin RTV, ziare, reviste, aprecierea culturii proprii, fără a ignora pe cea a altor popoare. Jocul, povestirile, muzica, arta, sărbătorile, costumele populare şi chiar alimentaţia – toate fac parte din obiceiurile culturale ale unui popor. În cadrul activităţilor desfăşurate în cadrul acestui proiect educaţional, am ajutat copiii să înţeleagă că identităţile culturale trebuie să facă parte integrantă din sistemul educativ, că diferenţele nu înseamnă valoare mai mică şi că trebuie să se respecte, să devină mai sensibili, mai buni. 4. Calendarul acţiunilor

Data Tema Octombrie Drepturile copiilor

Mijloace de realizare

Obiective

 povestire: „O poveste pentru copii şi - familiarizarea copiilor cu

noţiunea de „drept” şi cu părinţi despre… drepturile copililor” „Declaraţia Drepturilor  desen: „Universul copilăriei” copiilor”  muzică: „Copii din lumea toată”  portofoliu: imagini reprezentând Drepturile copilului, UNICEF

3

Noiembrie Dreptul la identitate

 joc: „Cine sunt eu ?”  desen: „Autoportret”  studiu de caz: „Un copil abandonat”  convorbire: „De ce trebuie să avem un

nume?” Decembrie  convorbire: „Familia mea” Dreptul la  poveste creată după ilustraţii: „La familie aniversarea bunicii”  desen: „Familia mea”  joc de rol: „De-a familia”, „De-a aniversarea”  memorizare: „Părinţii mei” de E.Farago  cântec: „Familia” Ianuarie  observare: „Steagul tricolor”, „Stema Dreptul la ţării” cetăţenie, la  confecţie: „Steguleţe tricolore” ţară  desen decorativ: „Obiecte de artă populară” (farfuria, ulciorul, fota, iia etc.)  cântec: „Imnul de stat al României” versuri A.Mureşan, muzica A.Pann şi G.Ucenescu  dans popular: „Ţarina”  vizită la Muzeul Satului Crişcior  portofoliu: „Ţara mea” Februarie  povestire: „Hansel şi Gretel” de F.Grimm Dreptul la  convorbire: „Violenţa, monstru cu multe libertate capete”  studiu de caz: „Violenţa în familie”  album: articole, fotografii reprezentând încălcarea drepturilor copiilor Martie  povestire: „Ce s-ar fi întâmplat dacă…?” Dreptul la  studiu de caz: „Ce s-ar fi întâmplat dacă securitate fetiţa nu ar fi fost apărată de vecin ?”  desen: „Să ne ferim de pericole…”  convorbire: „Să ascultăm sfaturile părinţilor”, „Cum ne comportăm în societate?”  întâlnire cu un poliţist Aprilie  lectură după imagini: „Obiceiuri şi tradiţii Dreptul la de Paşti” 4

- stimularea curiozităţii pentru investigaţie, - dezvoltarea capacităţii de cunoaştere a propriei persoane, a identităţii sale verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor copiilor despre familie (relaţii interpersonale, îndatoriri etc.)

- cunoaşterea apartenenţei persoanei la popor, ţară; - înţelegerea şi respectarea elementelor reprezentative ale poporului român (steag, stemă, imn)

-îmbogăţirea reprezentărilor copiilor despre libertate, democraţie, violenţă în familie etc.

- cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare în viaţa socială, a regulilor de securitate şi protecţie

-verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor despre

religie

Mai Dreptul la exprimare artistică şi creativitate

Iunie Dreptul la pace

importanţa religiei în viaţa  convorbire: „Cum sărbătorim Paştele ?”  artă: - pictură pe sticlă şi lemn – „Icoane” omului; - încondeierea ouălor de Paşti - tablouri de Paşti  memorizare: „De Paşti” de G.Topârceanu  lectura educatoarei: „Biblia pentru copii”  vizită la Biserică, Mănăstire Crişcior  scenetă: „Învierea lui Iisus”  observare: cărţi pentru copii, albume, tablouri cu lucrări ale pictorilor români şi străini  întâlnire cu un scriitor: Irimie Străuţ  poveste creată de copii: „Copilul şi cartea”  artă: desene, pictură – „Copiii şi florile”  vizită la Editura Emia Deva, Biblioteca Municipală Brad

 lectură

după

imagini:

„Copiii

- cunoaşterea semnificaţiei sărbătorilor religioase importante (Crăciun, Paşti, Rusalii, Sf. Maria etc.)

- dezvoltarea capacităţii de exprimare artistică, creativă; - înţelegerea importanţei educaţiei în formarea copiilor ca viitori cetăţeni

şi

UNICEF”;  muzică: „Marşul Păcii”;  desen: „Hora copiilor lumii”;  poezie: „1 Iunie” de I.Bumbac;  confecţie: „Felicitări pentru copiii lumii”  carnaval: „Bal mascat”  portofoliu: „Manifest pentru pace” (poze, imagini, desene)

5. Aplicaţii ale proiectului Se citeşte copiilor textul „ O poveste pentru copii şi părinţi despre drepturile copiilor”. Se analizează conţinutul acesteia, insistându-se pe necesitatea existenţei unor legi care să protejeze copiii, explicându-le noţiunea de „drept”. Li se prezentă istoricul apariţiei drepturilor copiilor, Convenţia şi articolele pe care le conţine, organizaţii naţionale şi internaţionale care au grijă ca aceste drepturi să fie cunoscute şi respectate. Din acest moment copiii sunt împărţiţi în trei grupe, fiecare grupă trebuind să studieze un articol din Declaraţie. I. CINE SUNT EU? Deschiderea activităţii s-a făcut printr-un joc numit cercul de conversaţie copiii dispuşi în cerc răspund educatoarei, continuând şi completând enunţurile: 5

ceea ce prefer eu este...; mi-ar plăcea să fiu....; sunt fericit (trist) când.... Am evidenţiat că fiecare a avut un răspuns bun, interesant, unic. Copiii au reţinut faptul că răspunsurile au fost diferite pentru că şi ei sunt diferiţi, gândesc diferit. O altă diferenţă, aceea a aspectului şi chiar şi a modului de exprimare artistică a fost evidenţiat prin realizarea unui autoportret pe o coală de hârtie. Apoi toate desenele au fost expuse pe un panou mare şi analizate împreună cu copiii. Discuţia despre diferenţele dintre ei va fi mutată pe alt plan, acela al numelui, după ce le-am citit textul „Numele” (din „Poveşti care te învaţă să gândeşti”). Broscuţa din poveste, Tasa, se întreba în final „Oare toate lucrurile din lumea asta au un nume?”, iar copiii au răspuns şi ei la această întrebare. Conversaţia a inclus întrebări ca: - De ce e nevoie ca fiecare persoană să aibă un nume? - Ce este numele de familie? - Dar prenumele? - De către cine şi când se stabilesc aceste nume? - Unde sunt ele menţionate? ( e momentul în care educatoarea prezintă un certificat de naştere şi un buletin de identitate). Se analizează aceste acte (formă, mărime, culoare, datele ce sunt trecute în ele), stabilindu-se că acestea reprezintă identitatea fiecărei persoane. În urma acestor discuţii copiii au sesizat importanţa numelui şi apartenenţei, şi au conştientizat că în unele zone de pe glob sunt copii privaţi de nume (deci, de identitate) sau de naţionalitate. Date suplimentare: - într-o societate africană, numele este ales în raport cu momentul naşterii; astfel, dacă un copil este născut în perioada ploilor, este numit „Ploaie” sau „Apă”. Dacă naşterea sa coincide cu invazia lăcustelor, este numit „Lăcustă”, „Foame” sau „Suferinţă”. Alte nume descriu caracterul persoanei sau un eveniment important din viaţa sa. - În Gambia, numele copiilor se atribuie în funcţie de săptămâna în care se nasc. Jocuri de identitate: 1. Se dă fiecărui copil o fişă cu un număr şi li se adresează numai cu acest număr. Sunt întrebaţi ce simt dacă în loc de nume ar avea un număr. 2. Aşezarea în cerc - educatoarea începe prin a-şi spune numele „Mă numesc...”, iar copilul din dreapta continuă „Mă numesc ..., iar dv. vă numiţi ...”; se continuă până la ultimul copil. La al doilea tur se mai adaugă o calitate sau o stare de spirit, un sentiment : ex. „Mă numesc ......şi ştiu să cânt / sunt fericit, iar dv. vă numiţi.... şi ştiţi să cântaţi / sunteţi trist”. Subiecte de discuţie: - Pentru ce le place să aibă un frate sau o soră? - Dacă aţi putea schimba un lucru în lume, care ar fi acela?

6

II. FAMILIA MEA „Cea mai mare parte a copiilor se nasc în sânul unei familii şi nu trebuie să depună eforturi pentru integrare. Familia este sursa de securitate şi protecţie morală, afectivă, fizică, mentală şi socială. Dar din ce în ce mai mult copiii sunt confruntaţi, peste tot în lume, cu pericolul pierderii familiei lor. În cursul acestui ultim deceniu, numeroase ţări în curs de dezvoltare au cunoscut mari transformări sociale, astfel că modernizarea rapidă, industrializarea şi urbanizarea constituie factori cu un profund impact asupra familiei. În alte părţi, războiul, catastrofele naturale, migraţia şi sărăcia au avut efecte nefaste asupra structurii familiei. De aici, nevoia serviciilor speciale destinate copiilor care să substituie familia.” După această scurtă introducere în temă, am prezentat copiilor o planşă în care apare o familie şi o analizează împreună cu copiii. - Ce înseamnă „familie”? - Care sunt membrii unei familii ? - Fiecare membru are atribuţii în cadrul familiei ? Care sunt acestea? - Care este relaţia, starea normală dintre persoanele unei familii ? Acum e momentul în care copiii trebuie să facă un „portret” de familie în care să surprindă prin desen caracteristici ale tuturor membrilor familiilor lor. Un alt subiect discutat cu copiii: problema adopţiilor. „Practica adopţiei este considerată ca un mijloc de a oferi un cămin permanent copiilor privaţi de familia lor biologică. În multe cazuri este vorba despre o soluţie fericită care pune capăt unei situaţii dureroase. Dar sunt şi cazuri în care copiii adoptaţi erau consideraţi obiecte comerciale şi erau cumpăraţi pe bani.” - Toţi copiii au o familie? - Ce se întâmplă cu aceşti copii? - Cine îi va îngriji? - Ce vor face după 18 ani şi vor pleca din casele speciale? În urma acestor discuţii copiii trebuie să conştientizeze faptul că familia este cadrul adecvat creşterii, dezvoltării şi formării lor ca viitori adulţi şi că în sânul ei, al familiei, copilul nu poate fi abuzat ci doar ocrotit. Familia unui copil este compusă din cel puţin două generaţii. Fiecare membru are atât drepturi cât şi îndatoriri. Jocuri: - „Familia de marionete” – apelând la mijloace foarte simple(decupaje din carton sau modelate din plastilină, argilă, deşeuri textile), fiecare copil îşi confecţionează o familie de marionete, din care o figurină îl reprezintă. Copilul le dă un nume, descrie şi explică raporturile pe care le întreţine cu fiecare din membrii familiei sale. Se poate imagina şi scenariul unor 7

ceremonii sau evenimente familiale importante, care să cuprindă şi alte personaje ce intră în contact cu membrii familiei tale. - „Pantomima”- în care copiii trebuie să simuleze anumite treburi gospodăreşti cu care fiecare contribuie în calitate de membru al familiei sale. - „Joc de rol”- „De-a mama ”; „Aniversarea bunicii” ,etc. III. DREPTUL LA SECURITATE Am prezentat copiilor povestea „Ce s-ar fi întâmplat dacă…?” „Într-o zi mă aflam în spatele blocului împreună cu prietenii mei Ioana, Radu, Andreea, Mihai şi ne jucam. La un moment dat a oprit în faţa noastră o maşină străină. Şoferul, un individ mustăcios, cu ochelari fumurii, a strigat-o pe Ioana: - Domnişoară, vrei să vii puţin ? Ea s-a apropiat de maşină şi au discutat ceva, după care s-a întors la noi spunându-ne: - Domnul acesta este din alt oraş şi nu ştie unde este policlinica. Voi merge cu el să-i arăt. - Dar, nu-l cunoşti. Crezi că este bine să faci acest lucru? am întrebat eu. - De ce nu, Petrişor? Este un domn drăguţ şi pe deasupra mi-a promis şi o ciocolată. - Nici eu nu cred că este bine, a spus Radu şi a fugit spre bloc, intrând în prima scară. Pe moment nu am înţeles gestul lui, dar după câteva secunde mi-am dat seama ce a făcut. Ioana era nedumerită. Nu ştia ce să facă. Noi ceilalţi copii ne uitam curioşi la străinul din maşină….” Am întrerupt povestea pentru a lăsa copiii să o continue aşa cum cred ei., pe baza unui plan de întrebări: - ce credeţi că s-a întâmplat dacă Ioana s-ar fi urcat în maşina necunoscutului? - ce credeţi că s-a întâmplat dacă Ioana nu ar fi spus prietenilor ei despre intenţia de a merge cu necunoscutul în maşină? - cu ce scop credeţi că Radu a fugit în bloc şi pentru ce a făcut acest gest? - ce credeţi că s-a întâmplat dacă Ioana a ascultat sfatul prietenilor ei şi nu s-a urcat în maşină; - ce credeţi că a făcut străinul în acest timp? Am continuat apoi, povestea: „După câteva secunde, Radu a revenit însoţit de tatăl său. Acesta s-a apropiat de maşină adresându-se individului: - Care este problema, domnule, vă pot ajuta cu ceva? Atunci, maşina a demarat în trombă, lăsându-ne pe toţi cu gura căscată. 8

Tatăl lui Radu, încruntat, ne-a spus tuturor: - Copii, niciodată, dar absolut niciodată, indiferent ce v-ar spune unul sau altul să nu plecaţi cu persoane străine ! Vă daţi seama ce nenorocire s-ar fi putut întâmpla ? Bravo, Radu, ai procedat foarte bine că ai venit să-mi spui ce se întâmplă! Atunci Ioana a înţeles că era să facă o mare greşeală. Cu lacrimi în ochi sa apropiat de Radu şi l-a îmbrăţişat. - Îţi mulţumesc, prietene, că m-ai salvat ! - Da, a spus tata lui Radu. Aceasta este cu adevărat prietenie. Acum meritaţi câte o bomboană din partea mea !” Am concluzionat răspunsurile date de copii despre evenimentele petrecute: „străinul dorea să fure fetiţa”, „dacă Ioana ar fi plecat cu străinul s-ar fi întâmplat ceva rău”, „Petrişor a sfătuit-o bine, ca să nu meargă cu străinul”, „Radu, a înţeles pericolul şi a fugit după ajutor”, „nu trebuie să ascultăm de străini, chiar dacă ne promit ciocolată sau alte dulciuri”, „poate că străinul ar fi omorât-o sau ar fi vândut-o pe Ioana”, „avem dreptul să fim apăraţi şi protejaţi de lucruri rele”, „avem dreptul să creştem în siguranţă”, „avem dreptul la securitate” etc…… Activitate plastică (desen): „Ce s-ar fi întâmplat dacă?....”, „Să ne ferim de pericole…” Interpretarea proverbului: „Prietenul la nevoie se cunoaşte” Chestionar oral: „Ce trebuie să faci pentru a fi un bun prieten?”, „Ce trebuie să faci ca să creşti în siguranţă?” Convorbiri: „Să ascultăm sfaturile părinţilor”, „Cum ne comportăm în societate?”. 6. Concluzii Am iniţiat acest proiect, din dorinţa de a-i determina pe copii să conştientizeze importanţa, valoarea lor în raport cu societatea în care se formează, de a-i informa că au drepturi legal/universal recunoscute, care le oferă posibilitatea de a creşte, de a se dezvolta într-un cadru propice. Care este valoarea, cea mai de preţ, a unui popor? Tradiţia?... Religia?... Toate, incontestabil. Dar, mai presus de ele este copilul, generaţia fără de care toate acestea nu vor exista. Am fost uimite să descoperim că puţini sunt părinţii care cunosc sau au auzit de „Declaraţia drepturilor copiilor” şi care sunt de fapt aceste drepturi. Neam hotărât să dăm amploare proiectului, derulând activităţi în care părinţii au fost implicaţi direct. Reacţia lor a fost una pozitivă, aceasta devenind parte integrantă la multe din activităţile desfăşurate în grădiniţă. Atunci când a apărut în mass-media şi televiziune, „cazul Marianei”, fetiţa din cuşcă, reacţia copiilor a fost nemaipomenită. Au dat dovadă de compasiune, empatie faţă de fetiţă, intransigenţă, dispreţ faţă de mamă şi bunici. Această întâmplare ne-a întărit convingerea că proiectul nostru a meritat să fie 9

desfăşurat. Pentru ca astfel de cazuri, ca al Marianei, să nu fie foarte frecvente, este necesară o pregătire şi formare a copiilor şi părinţilor în spiritul valorilor democratice şi al drepturilor copiilor.

7. Bibliografie Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului - internet Manolescu, Marian, Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar, teorie şi practică, Editura Credis, 2004 Bunescu, Vasile, E.Şincai, Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie moral-civică în învăţământul primar, Editura Coresi, Bucureşti, 1994

„De ziua noastră” – Oana

„Pace” – Anca

10

„Familia mea” - Carla