Profilaxia Postnatală. Obiective Și Măsuri. Ereditatea Și Aberațiile Cromozomiale În Declanșarea Anomaliilor Dento-Maxilare [PDF]

Zitiervorschau

Profilaxia postnatală. Obiective și măsuri. Ereditatea și aberațiile cromozomiale în declanșarea anomaliilor dento-maxilare.

Student:Bitca Diana

Profilaxia postnatala Un ansamblu de masuri si mijloace prin care se inlatura factorii generatori de abateri de la dezvoltarea normala a aparatului dento-maxilar dupa actul de nastere a copilului.Dupa nastere ,medicul stomatolog coopereaza strans cu mama si cu medicul pediatru.

m or

a

pr or ofil al ax e ia

im

bo

ln

av i

ril

z up volt el ar or ea m ec us h cu ilib la ra re ta

de

gr

2

3

as co igu ec res rar ,m hil pu ea us ob nz un cu rat ato ui la e a r ap in o re si str ve rt a de uc de lim nt tur re ar ilo a d ent a e. r os ezv r oa ol se tar ii

1

m

ec

ob

ti hi ner ax lib ea ila rul si re ui me in tre ntin ba ere ze a le os oa

se

uc oa

se i

Directiile de actiune vizeaza:

4

Alimentatia naturala a copilului Preventia dezechilibrelor maxilo-faciale se realizeaza, in primul rand, prin alimentatia naturala a copilului. Rolul:Prin actul suptului se obtine prima mezializare de mandibula ,producandu-se astfel reglarea relatiei centrice .Au loc ,de asemenea ,o dezvoltare echilibrata a campurilor musculare intra- si extraorale ,dezvoltarea si desfasurarea normala a maturizarii functiilor de baza ale aparatului dentomaxilar ,dezvoltarea echilibrata generala fizica (laptele matern nu poate fi echivalat de nici un inlocuitor )si psihica a copilului (mediul de siguranta si protectie il confera doar mama ).

Daca alimentatia se face artificial cu ajutorul biberonului se produce un dezechilibru muscular labio-genio-lingual cu repercusiuni asupra dezvoltarii directionale ale arcadelor alveolare In conditiile alimentatiei artificiale,trebuie avut in vedere utilizarea unor dispozitive a caror actiune se apropie cat mai mult de conditiile alimentatiei naturale ,forma tetinelor trebuie sa reproduca forma mamelonului.In cursul alimentatiei ,copilul va fi asistat de catre o persoana care-l tine intr-o pozitie adecvata .Recipientul cu lapte este tinut in mana pe tot parcursul suptului si astfel se evita presiunile exercitate de greutatea sticlei asupra mentonului .Durata suptului va fi apropiata de cea a alimentatiei naturale -15-20 minute. Se poate utilize dispozitivul Davis -Dunn care foloseste o pelota metalica, ce se sprijina pe buza superioara in timpul alimentatiei. Pelota poate fi indepartata sau apropiata de buza printr-o tija fixata de un inel de sticla, astfel incit copilul trebuie sa deplaseze mandibula pentru a fixa biberonul.

Terapia medicală generală se adreseaza sugarului in plina dezvoltare, urmarind pastrarea sau marirea rezistentei organismului. Se vor combate acele boli care isi pot lasa amprenta asupra dezvoltarii ulterioare a aparatului dento-maxilar. In colaborare cu medical pediatru vor combate bolile carentiale: rahitismul (prin administrarea vit. D3),bolile digestive (dispepsiile), infecto-contagioase, virotice, bolile cornice. Stomatologul are datoria sa colaboreze cu medical endocrinolog intratamentul unor disendocrinii ce se pot fi insote de tulburari generale ale cresterii (hiper- sau hipopituitarism, hipotiroidie, pubertate precoce). Medicatia diversa suplineste deficientele de alimentatie si sinteza aleorganismului in dezechilibru. Se pot administra vitamine, saruri minerale, tonice generale. Se introduce in alimentatia copilului preparate de calciu si fosfor, care stimuleaza calcificarea si cresterea oaselor. Vor fi administrate de 3 oripe saptamana, o perioada de 3 saptami urmata de o pauza de 6 saptamani.

Funcțiile aparatului dento-maxilar și rolul lor în dezvoltarea și formarea lui. Aparatul dento maxilar indeplinește funcții esențiale vieții,în modul acesta se modelează și se definitivează în procesul complex al creșterii și dezvoltării masivului maxilo-facial. Funcțiile principale ale aparatului dento-maxilar sunt asigurate prin mișcările ritmice ale mandibulei,maxilei,buzelor,mușchilor mimici,deprinse în cursul ontogenezei și coordonate neuro-muscular și în alta parte automatizate. Corelaţia formă-funcţie-structură pe tot parcursul vieţii individului are un rol important în procesul etiologic al anomaliei ocluzale. Dacă funcţia poate influenţa creşterea maxilarelor, atunci modificarea funcţiei poate cauza anomalia dento-maxilară. Aceste funcții la rîndul lor stimulează dezvoltarea normală a maxilarelor și modelează forma lor în vederea adaptării la condițiile de mediu.

Functiile fiziologice

■  funcţia masticatorie; ■ funcţia respiratorie normală; ■ funcţia de deglutiţie; ■ funcţia fonaţiei; ■  mimica.

FUNCŢIILE PATOLOGICE (VICIATE) Bassigni împarte funcţiile patologice ale aparatului dento-maxilar în 2 mari grupe: ■ - grupa disfuncţiilor: masticaţia leneşă (implicit alimentaţia artificială a nou născutului), respiraţia orală, deglutiţia infantilă, fonaţia defectuoasă; ■ - grupa parafuncţiilor: sugerea degetelor, a lenjeriei, a diverselor obiecte, ticurile şi bruxismul. Funcții ocazionale sau profesionale sunt considerate a fi tusea,stărnutul.

Functia si disfunctia respiratiei ■

Deoarece necesitatea de a respira este factorul determinant primar al poziţiei mandibulei şi limbii, este considerat că modificarea tipului respirator, aşa ca respiraţia bucală, dar nu cea nazală, poate modifica poziţia capului, a maxilarelor şi a limbii. În repaus, respiraţia nazală necesită un efort mai mare decît respiraţia bucală, fapt favorizat de forma căilor respiratorii superioare, care prin traiectul său creează o anumită rezistenţă faţă de curentul de aer. Dacă nasul este parţial obstrucţionat atunci, se asociază respiraţia bucală.

■

Respiraţia orală poate fi determinată de

unele obstrucţii în teritoriul ORL: -vegetaţii adenoide, -deviaţii de sept nazal, -polipi nazali, -amigdale hipertrofice etc.

Indivizii cu modelul de respiraţie bucală au fost descrişi clasic, ca posedînd maxila îngustă în formă de „V“ cu bolta palatină înaltă, din cauza poziţiei joase a limbii prezentă în timpul respiraţiei bucale.

Reeducarea respiratiei Respiratia nazala asigura respiratia in sens transversal al maxilarului superior, o dezvoltare corespunzatoare a sinusurilor maxilare si aportul de oxigen necesar organismului. Reeducarea functional in respiratia orala urmareste realizarea unui echilibru labio-lingual care sa asigure dezvoltarea armonioasa a arcadelor alveolare cu asezarea ordonata a dintilor. Se realizeaza prin exercitii de respiratie, urmarindu-se succesiunea miscarilor de dilatare a narinelor, inchiderea fantei labiale si propulsia mandibulei. Descrierea exercitiului de respiratie nazala:-copilul se ridica pe virful picioarelor,indeparteaza bratele oblic pe linga corp si face extensia capului, inspirind profund pe nas. Pentru expir copilul isi flecteaza coapsele pe gamba, ghemuindu-se si evacuiaza complet aerul din pulmon, deschizindu-si gura in acest moment. Exercitiile se vor executa in reprize de 5-10 min, de 2 ori pe zi. Pentru reusitadeplina se poate asocia scutul (placa) vestibulara

Funcția și disfuncția masticației Forțele rezultate prin actul de masticație reprezintă un important stimul în dezvoltarea armonioasă a maxilarelor. La sugar funcția de masticație reprezintă actul suptului,ce presupune o complexitate de mișcări ritmice necesare actului de succiune,o adevărată miogimnastică.Aceasta stimulare funcțională în primele 3 luni de viață va favoriza propulsia mandibulei ,compensând astfel inocluzia fiziologică a nou-născutului,care se va reflecta în ocluzie. Cu erupția primilor molari copilul poate sa mestece.Pentru o bună dezvoltare a aparatului maxilar,este necesar ca alimentația să fie suficient de fermă. Cu erupția dinților definitivi,morfologia funcțională a arcadelor se modifică din nou,stabilind stereotipul dinamic de masticație. Alimentația tot mai rafinată adusă de civilizație,utilizarea tot mai redusă a actului de prehensiune,explică tendința tot mai marcată a omului actuat și a viitorului către ocluzia distalizată care coexistă cu ocluzia adîncă.

Reeducarea masticatiei Copii vor fi obisnuiti sa mestece bine alimentele, acestea vor avea o consistenta adecvata care sa solicite un efort masticator si vom pretinde efectuarea tuturor miscarilor, in special de lateralitate. Reeducarea masticatiei se refera la succesiunea si ritmul miscarii mandibulei in timpul masticatiei.

Functia si disfunctia deglutiei ■ Deglutiţia este o funcţie complexă, ce cuprinde 4 timpi:bucal, faringian,esofagian şi cardial. ■ Patologia timpului bucal poate deveni agent etiologic în anomaliile dento-maxilare. ■ Deglutiţia ca funcţie se instalează din momentul naşterii, iar modificările din cursul dezvoltării au loc foarte lent şi pretind restructurări anatomice ale conformatorului, însoţite de reeducări continue. ■ Timpul bucal și cel faringian al deglutiției prezintă un rol de excepție în procesul de creștere și dezvoltare a aparatului dento-maxilar.

În deglutiţia infantilă fiziologică limba este plasată între procesele alveolare, apoi alveolo-dentare, ea reprezentînd tipul normal de înghiţire a sugarului. De la acest tip de deglutiţie se trece treptat la tipul normal pentru adult, în aşa fel ca la vîrsta de 2 ani modul de înghiţire al copilului nu mai diferă de cel al adultului, ca urmare a unui proces de maturizare neuromuscular. Deglutiţia atipică se caracterizează prin proiectarea vîrfului limbii, în timpul bucal, anterior cu pătrundere între arcadele dentare, atestat la copii peste 2 ani. Reminiscenţa comportamentului lingual din perioada de sugar, etichetată drept o imaturizare a funcţiei de deglutiţie, poate fi un simptom într- un sindrom determinat Uneori de cauze morfologice (fren scurt, macroglosie) sau de un obicei vicios, ducînd la ruperea echilibrului care se creează în actul deglutiţiei.

Reeducarea deglutitiei Trebuie sa obisnuim copilul cu o deglutitie de tip adult, in care limba se proiecteaza in treimea anterioara a boltii palatine, asigurind stimularea centrelor ostiogenetice de la nivelul suturii intermaxilare pentru o dezvoltare in latime. Aceste exercitii se fac zilnic si pot fi asociate cu aparate ortodontice: scutul retroincizal- sub forma unui grilaj de sirma asezat pe o placa palatina ce impiedica propulsia limbii in timpul deglutitiei.

Reeducarea fonatiei Fonatia normala se carcaterizeaza prin miscari coordinate ale virfului limbii pe arcadele alveolodentare si miscarile diferentiate ale muschilor buzelor, faringelui si laringelui. Se cunosc situatii clinice in care tulburarile de fonatie, dislalia(imposibilitatea de a pronunta anumite foneme) sau paradislalia(pronuntarea unor foneme in locul altor foneme) produc un dezechilibru al grupelor muscular antagoniste cu repercusiuni defavorabile asupra cresterii directionale a arcadelor alveolare, asupra pozitiei dintilor, ducind la aparitia unor anomalii dento-maxilare incipiente. Pentru reeducarea tulburarilor de fonatie este necesara colaborarea cu un specialist logoped, in special in dislaliile functionale, unde este evident lipsa de coordonare a muscilor buzelor, obrajilor si limbii. Dislaliile functionale lingual trebuie corectate prin exercitii de vorbire, ce constau in citirea unor texte in care predomina fonemele lingual “L” ,“ R” ,vocalele“ I ” , E ” ,“ A” ,“ O” si consoanele“ C ” ,“ J ” . Dislaliile dentale“ D” ,“T ” frecvent intilnite in proalveolii, retroalveolii si ocluzii deschise se pot corecta prin citirea unor texte bogate in foneme dentale. Dislaliile labiale“ B” ,“ P ” sau“ N ” ,“ M ” sunt legate de obicei de defecte labiale sau velopalatine si beneficiaza mult de reeducare fonetica.

Combaterea obiceiurilor vicioase Obiceiurile vicioase pot sa apara imediat dupa nastere si se extend in perioada copilariei, determinind prin prezenta lor un dezechilibru muscular, cu tulburari in cresterea directionala a oaselor in sensul tractiunilor si presiunilor exercitate. Tulburarile provocate de aceste obiceiuri vicioase depind de starea generala a copilului, de reactivitatea organismului, natura, intensitatea si durata parcticarii obiceiurilor

Obiceiuri vicioase propriu zise: Sugerea degetelor, labio-jugala, a diferitelor obiecte. a.Interpozitia partilor moi, a diverselor obiecte. b.Roaderea unghiilor, a partilor moi. c. Obiceiuri posturale vicioase: extensia capului, flexia capului, barbia in pumn, hemifata in podul palmei.

Combaterea obiceiurilor de sugere a degetelor, a buzei superioare, inferioare sau a obiectelor urmareste deconditionarea reflexului vicios prin diverse procedee in functie de virsta copilului: ● Deconditionarea fiziologica- la sugar folosirea tetinei 10 min dupa alimentarea la sin. ● Deconditionarea psihica- metoda convingerii. ● Deconditionarea chimica- prin utilizarea de substante chimice iritante, cu gust rau sau miros neplacut (chinina sau tinctura de iod). ● Deconditionarea mecanica- se folosesc diverse dispozitive care fac imposibila practicarea obiceiurilor sau altereaza placereaprin aplicarea lor (atela de carton sau mase plastic dispuse la nivelul cotului,manusi fara degete, manusi cu degitatie speciala din cauciuc moale, aparatele Swinehart, Baianov, Finn), gutiera cu tepi si placa vestibulara.

Aberatia cromozomiala O aberatie cromozomiala reprezinta o anomalie privind lipsa, neregularitatea sau surplusul unei portiuni din AND-ul cromozomial, putand fi determinate de un numar atipic de cromozomi sau de o anomalie structural in unul sau mai multi cromozomi. Principalele anomalii cromozomiale sunt: cele congenitale ce apar din cauza unei repartitii defectuoase cromozomiale in timpul formarii ovulului sau spermatozoidului sau in cursul primelor etape de diviziune ale ovulului fecundat si cele dobandite ce constituie anomalii provocate de diferiti factori interni sau externi (poluare, expunere la anumite substante).

Clasificarea aberatiilor cromozomiale Anomalii cromozomiale numerice ★

★

Anomalii cromozomiale structurale

★ Poliploidii (± unul sau mai multe seturi haploide complete de cromozomi

Aneuploidii (± unul sau mai multi cromozomi: –monosomii, trisomii, polisomii) –pot fi complete/partiale

★

Deletii, inversii, duplicatii, translocatii,cromozomi inelari,etc pot fi echilibrate/neechilibrate

Clasificarea aberatiilor cromozomiale Dupa numarul de celule afectate:

Dupa tipul de cromozomi afectati:

★ Anomalii cromozomiale omogene ★ Anomalii cromozomiale in mozaic

★ Anomalii cromozomiale autozomale ★ Anomalii cromozomiale gonozomale

Sindromul Langdon Down Stiati ca?

Anual ,in Republica Moldova se nasc in jur de 50 de copii cu acest sindrom .

Sindromul Langdon Down Sindromul Down (trisomie 21) reprezintă o afecțiune cromozomială, congenitala (o afecțiune din naștere) cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar. Factori de risc Cercetatorii considera ca femeile mai in varsta au un risc mai mare de a naste un copil cu sindromul Down decat cele mai tinere. Chiar daca la femeile de peste 35 de ani se inregistreaza doar 15% dintre nasterile totale in SUA, 40% dintre copiii cu sindromul Down sunt nascuti de femeile de peste 35 de ani. Riscul de a naste un copil cu sindromul Down in functie de varsta, conform National Institute of Child Health and Human Development: ● ● ● ● ●

O nastere la varsta de 25 de ani are procentul de risc 1 la 1300 de sarcini La 30 de ani-1 la 900 La 35 de ani-1 la 350 La 42 de ani-1 la 55 La 49 de ani-1 din 25

Manifestari in teritoriul OMF -sunt prezente o serie de modificări la nivel dentar (edentații, anodonții, malpoziții, protruziii, mobilitate anormală) -În ceea ce privește forma mandibulei, la persoanele cu SD, aceasta este hipoplazică, dar datorită modificărilor care apar la nivelul bazei craniului , ea prezintă un anumit grad de prognatism; -Majoritatea persoanelor cu SD prezintă macroglosie , dar aceasta este secundară deoarece mărimea limbii este normală, dar apare mărită de volum în raport cu maxilarele hipoplazice. Macroglosia determină protruzia dentară inferioară și influențează dezvoltarea mandibulară

-microcefalie ; -brahicefalie cu occiput aplatizat (plagiocefalie) -maxilarul ingust -cavitatea bucala mica -limba are aspect tipic scrotal -proemina in afara cavitatii bucale.

Sindromul Klinefelter Sindromul Klinefelter este o boală genetică determinată de trisomia XXY, caracterizată prin prezenţa suplimentară a unuia (mai rar a mai multor) cromosomi X la o persoană de sex masculin.

Manifestari in teritoriul OMF: -microcefalie ; -usor prognatism; -facies grosier -buze proeminente

Sindromul Turner Sindromul Turner este o afecțiune cromozomială legată de cromozomul X care afectează doar sexul feminin, nefiind transmisă genetic. Sindromul Turner este o aneuploidie, datorată absenței unui set de gene de pe brațul scurt al cromozomului X sau a prezenței unei anomalii a acestui set.

Manifestari in teritoriul OMF: -fata triunghiulara ; -gat palmat ; -maxilar ingust ; -bolta palatina ogivala; -eruptie dentara intarziata.