Prezentare Schematica A Infractiunilor [PDF]

Zitiervorschau

I. Infracţiuni contra vieţii 1. Omorul Art. cod

Obiect juridic Obiect material Subiecţii

188 (1) uciderea unei persoane se depeseşte cu închisoare de la 10 la 20 d ani şi interzicerea exercitării unor drepturi (2) Tentativa se pedepseşte dreptul la viaţă al persoanei. Pentru existenţa obiectului juridic, trebuie ca fapta să fi fost comisă asupra unei persoane în viaţă. corpul persoanei în viaţă - subiect activ nu este circumstanţiat. Participaţia este posibilă sub toate formele (instigare, complicitate, coautorat) ***- instigarea- determinarea cu intenţie a unei persoane – inclusiv prin recompense materiale sau prin autoritatea -complicitatea:- înlesnirea sau jutorarea în orice fel- poate fi materială (când complicele pune la dispoziţie o armă sau o subst.otrăvitoare) sau morală – ex. atunci când îl însoţeşte la locul faptei pentru a-i întări încrederea. - coautorat: când participanţii acţionează concomitent, în cadrul unei unităţi indivizibile şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale ***

- subiectul pasiv nu este circumstanţiat, putând fi orice persoană în viaţă. Nu poate fi subiect pasiv produsul de concepţie sau cadravrul. +nu are importanţă dacă nou-născutul viu era sau nu viabil. Latura obiectivă Elementul material

uciderea unei persoane şi constă, de regulă, într-o acţiune dar poate consta şi într-o inacţiune (lăsarea fără hrană a unui copil). - acţiunea poate fi directă sau indirectă (făptuitorul utilizează o energie externă cum ar fi un animal) - în practică s-a admis că infr. de omor s-a comis prin omisiune şi în ipoteza în care făptuitorul a lovit victima, aflată în stare de ebrietate, proiectând-o într-un bazin cu apă, după care a părăsit-o.

Urmarea imediată Legătura de cauzalite

Latura subiectivă Vinovăţia

Mobilul Forme 1

decesul persoanei- este o infracţiune de rezultat - se pot suprapune mai multe cauze (anterioare, concomitente, survenite). Se poate stabili o legătură de cauzalitate între faptă şi deces chiar dacă autorul nu exercită o legătură directă, nemijlocită asupra victimei: ex. fapta conducătorului auto care nu opreşte la insistenţele victimei intenţia directă sau indirectă -în practică, pot apărea dificultăţi privind deosebirea între infr. de omor şi cea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte sau între tentativă de omordiferenţa constă în intenţia de a ucide sau de a exercita violenţe care pot duce uneori la un rezultat mai grav (praeterintenţie). - date obiective care pot duce la constatarea intenţiei: obiectul utilizat, regiunea anatomică, intensitatea loviturilor, numărul loviturilor, vârsta şi starea de sănătate a victimei - există vinovăţie sub forma intenţiei şi în cazul unei erori asupra identităţii persoanei (error in persona) precum şi în cazul devierii din eroare a loviturii (aberratio ictus) nu interesează. Este infracţiune inclusiv fapta comisă din motive nobile este susceptibilă de tentativă - tentativa poate fi întreruptă sau terminată

Sanctiuni Aspecte procesuale

închisoarea de la 10 la 20 de ani+interzicerea exercitării unor drepturi Urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror iar competenţa în primă instanţă aparţine tribunalului.

2. Omorul Calificat Art

189 (1) Omorul săvârşit în una din următoarele împrejurări: a.cu premeditare b. din interes material c. pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea pedepsei d. pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea unei infracţiuni e. de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor f.asupra două sau mai multor persoane g. asupra unei femei gravide h prin cruzimi se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea executării unor drepturi. (2) Tenativa se pedepseşte 8 elemente circumstanţiale a. Omorul cu premeditare - trebuie îndeplinite 3 condiţii pentru a se reţine starea de premeditare ca element circumstanţial al infracţiunii de omor: 1. adoptarea rezoluţiei infracţionale şi chibzuirea sau meditarea 2. Exteriorizarea rezoluţiei prin acte de pregătire (pregătirea armelor, alegerea locului sau a momentului) 3. Existenţa unui interval de timp între luarea hotărârii de a ucide şi punerea în executare Cf practicii trebuie să treacă o anumită perioadă între luarea hotărârii de a ucide şi săvârşirea faptei. ex. Nu este reţinută premeditarea când o persoană care în urma unei altercaţii în apropierea casei se duce acasă şi revine după puţin timp înarmat cu un cuţit însă este reţinută atunci când în urma unei altercaţii,agresorul revine la locuinţa victimei şi o pândeşte timp de o oră înainte să o atace. Nu s-a considerat suficient timp pentru premeditare când fapta s-a produs după 10 minute. - premeditarea este o circumstanţă personală, deoarece se referă, în principiu, la latura subiectivă, şi,

de regulă, nu se răsfrânge asupra participanţilor. Dacă însă aceştia nu acţionează spontan ci au o activitate de chibzuire alături de autor premeditarea se reţine şi în sarcina acestora (devine o circumstanţă reală). b. Omorul din interes material - când se urmăreşte dobândirea unui avantaj material, cum ar fi dobândirea unei succesiuni, scutirea de o datorie. Nu interesează dacă s-a obţinut sau nu, trebuie doar să fi fost urmărit. - este absolut necesar să se demonstreze că s-a urmărit un interes material. Dacă interesul se realizează implicit, dar autorul omorului nu l-a urmărit, elementul circumstanţial nu se reţine.Autorul acţionează că prin uciderea persoanei vizate interesele sale vor fi satisfăcute pe cale aparent legală, că bunurile sau alte foloase îi vor reveni de drept. - ceea ce se are în vedere de către legiuitor este rezultatul urmărit de făptuitor, deci scopul cu care acţionează. 2

Dacă interesul material a existat, calificarea se menţine şi în cazul în care intervine o eroare asupra persoanei ori o deviere a actului. - în practică s-a discutat necesitatea de a face distincţia între omorul comis din interes material şi omorul comis pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii. Diferenţa: în cazul omorului din interes material se intră după mult timp în posesia avantajului material şi nu imediat. În cazul în care făptuitorul urmăreşte ambele obiective (sustragerea unui bun cât şi dobândirea în viitor a unui folos material) se pot reţine ambele elemente circumstanţiale. c. Omoroul comis pentru a se sustrage sau pentru a sustrge pe altul de la tragerea la răspundere penală ori de la executarea pedepsei - are un obiect juridic secundar: relaţiile sociale legate de înfăptuirea justiţiei. - particularitate în latura subiectivă: existenţa scopului de a se sustrage pe sine sau pe altul, de la răspunderea penală sau de la executarea unei pedepse. Scopul este o cerinţă esenţială a laturii subiective, iar în lipsa acestui scop nu se poate reţine elementul circumstanţial. În practică, s-a decis că nu se poate reţine elementul circumstanţial în ipoteza în care autorul a comis fapta după ce a părăsit sediul poliţiei, fără a anunţa acest lucru, atâta timp cât împotriva lui nu s-a dispus reţinerea sau arestarea, ci acesta s-a prezentat doar pt a da - nu interesează dacă scopul a fost sau nu realizat. Este suficient să se demonstreze că a fost urmărit. d. Omorul comis pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni - elementul circumstanţial cuprinde două ipoteze distincte: 1. infracţiunea mijloc: este ucis paznicul pentru a evada. În această ipoteză obiectul juridic adiacent este identic cu obiectul juridic principal al infracţiunii scop. 2. Comiterea omorului pentru ascunderea săvârşirii altei infracţiuni. În această ipoteză obiectul juridic adiacent se referă la relaţiile privind înfăptuirea justiţiei. ex.concurs între omor şi viol când inculpatul a lovit victima pt a o determina la raport sexual, şi-a dat seama că loviturile îi pot provoca moartea, a violat-o iar victima a decedat+de teamă de a nu fi denunţat, violatorul ucide victima+ urmărind să comită un viol, nu opreşte maşina la insistenşele victimei, determinând-o să se arunce din vehicul - în privinţa omorului comis pt a săvârşi o tâlhărie, nu are relevanţă dacă victima omorului este aceeaşi cu victima tâlhăriei. Dacă făptuitorul săvârşeşte tâlhăria, încadrarea juridică va fi de concur de infracţiuni între omor calificat şi tâlhărie. e) Omorul comis de o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor. - condiţii: fie trebuie să existe o condamnare definitivă pentru faptă, fie trebuie ca omorurile comise în împrejurări diferite să fie judecate împreună. - este posibil ca subiectul pasiv al tentativei să coincidă cu subiectul pasiv al infracţiunii ulterioare de omor calificat, cu condiţia ca cele două fapte să fie comise în baza unei rezoluţii infracţionale distincte şi la suficient timp pentru a se putea individualiza, astfel încât tentativa să nu fie absorbită de fapta consumată. - nu are importanţă dacă a intervenit prescripţia sau reabilitarea - uciderea a două persoane în împrejurări diferite şi la scurt interval una de alta, pe baza unor rezoluţii diferite, nu constituie o singură infracţiune ci un concurs de infracţiuni. - nu intră în antecedenţa omorului calificat, în această variantă, infracţiunile comise cu intenţie depăşită care au avut ca urmare moartea victimei însă intră anumite stări de agravare cum ar fi ultrajul comis prin omor - elementul circumstanţial are un caracter personal astfel încât nu se va răsfrânge asupra celorlalţi 3

participanţi. f.omorul comis asupra a două sau mai multor persoane - uciderea trebuie realizată în aceeaşi împrejurare sau cu aceeaşi ocazie - trebuie să se constate intenţia directă sau indirectă a autorului de a ucide două sau mai multe persoane. Dacă intenţia este dovedidă, însă niciuna din persoanele vizate nu a decedat, se va reţine tentativă la omor calificat, comis asupra a două sau mai multor persoane. Existenţa intenţiei de a ucide trebuie stabilită în raport cu fiecare victimă. RIL-ICCJ: actele de violenţă cu intenţia de a ucide, săvârşite asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracţiunea de omor comisă asupra unei persoane cât şi cea de tentativă, asupra celeilalte persoane, aflate în concurs. În cazul în care doar o singură persoană a decedat: concurs de infracţiuni între omor simplu (art. 188)şi tentatitva la omor calificat (189 lit. f) Intenţia de a ucide se constată prin examinarea unor aspecte obiective legate de obiectul vulnerant, intensitatea loviturilor şi zona vizată. g. omorul comis asura unei femei gravide - subiect pasiv circumstanţiat: femeia însărcinată - nu re relevanţă stadiul sarcinii sau tipul sarcinii - este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut starea de graviditate a victimei - nu se reţine elem circumstanţial dacă făptuitorul are convingerea că victima este însărcinată însă aceasta este infirmată prin expertiză medico-legală. - nu se reţine în cazurile de error in persona (ucide din greseală o persoană care nu este însărcinată) sau deviatio ictus. - trebuie subliniată diferenţa dintre omorul comis asupra unei femei gravide şi infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii, în variantă agravantă: în cazul omorului calificat , elementul material se îndreaptă împotriva femeii însărcinate iar curmarea vieţii produsului d e concepţie reprezintă o consecinţă inevitabilă în timp ce în cazul întreruperii cursului sarcinii, autorul acţionează asupra produsului de concepţie cu scopul de a opri cursul sarcinii. În acest caz, moartea femeii însărcinate se produce din culpă (latura subiectivă: vinovăţia sub forma intenţiei depăşite). h. Omorul comis prin cruzimi - chinuirea suplimentară a victimei, deliberată - pot fi pshicie sau fizice ex. loviturile cu intensitate cu corpuri dure asupra corpului, multiple lovituri cu cuţitul în zone anatomice diferite (este importantă atitudinea psihică a făptuitorului. Nu în mod automat aplicarea mai multor lovituri de cuţit duce la încadrarea faptei ca omor calificat), incendierea, lovirea în prezenţa unor persoane apropiate (suferinţe psihice) Exemple din practică: inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu cuţitul asupra unor zone anatomice diferite sau atunci când victima a fost supusă unor torturi sau multilări înainte de a i se aplica lovitura sau loviturile letale, atunci când făptuitorul a turnat apă clocotită asupra unui copil, în zone vitale şi nevitale, punerea victimei în situaţia de a fi lovită şi chinuită în prezenţa unor persoane apropriate înainte de a i se aplica loviturile letale dar şi fapta prin care i se cauzează mari suferinţe psihice unei persoane apropiate (uciderea copilului sub ochii mamei). Forme tentativa se pedepseşte - pluralitatea de elemente circumstanţiale nu constituie un concurs de infracţiuni ci o infracţiune unică. Se va ţine cont de elementele circumstanţiale la individualizarea pedepsei. Sancţiuni Detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani 4

3. Uciderea la cererea victimei- variantă atenuată a omorului Art. cod

Obiect juridic Obiect material Subecţii

Situaţia premisă

Elementul material

Urmare imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Forme

Sancţiuni şi aspecte procesuale

5

190. Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferă de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani. dreptul la viaţă al persoanei. Pentru existenţa obiectului juridic, trebuie ca fapta să fi fost comisă asupra unei persoane în viaţă. corpul persoanei în viaţă Subiectul activ- necircumstanţiat. Participaţia este posibilă în toate formele Subiectul pasiv este circumstanţiat fiind vorba de o persoană care suferă de o boală incurabilă sau infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat. În acelaşi timp este vorba despre o persoană care are discernământul integral conservat, pt că doar în legătură cu o astfel de persoană se poate vorbi de o cerere conştientă. Pt existenţa infracţiunii este necesar să preexiste şi să fie atestată medical, fie o maladie incurabilă, fie o infirmitate gravă care trebuie să provoace suferinţe permanente şi greu de suportat. uciderea unei persoane care poate consta dintr-o acţiune sau inacţiune. Practic, pentru a se integra în logica infracţiunii, acţiunile sau inacţiunile trebuie să provoace suferinţe minime Condiţiile ataşate elementului material 1. Starea psihică şi determinarea subiectului pasiv de a-i fi curmată viaţa. În acest sens trebuie să existe o cerere explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei. 2. Starea patologică a victimei: trebuie să sufere de o boală incurabilă sau infirmitate gravă, atestată medical, care-i cauzează suferinţe permanente şi greu de suportat . Cele două condiţii sunt cumulative decesul persoanei trebuie stabilită cu maximă atenţie- mai ales dacă victima suferea de o boală incurabilă. Vinovăţia: intenţia, de regulă directă dar nu este exclusă şi intenţia indirectă. - este o infracţiune de rezultat, se consumă prin decesul victimei Tentativa nu este incriminată. Dacă se ajunge la consecinţe asupra integrităţii personale, în principiu, făptuitorul nu va răspunde penal, pt că intervine cauza justificativă referitoare la consimțământul persoanei vătămate. În această ipoteză trebuie să se verifice în ce măsură victima dispunea în mod legal de valoarea socială lezată. - închisoare - urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror (competenţa în primă instanţă aparţine tribunalului),

4. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii Art. cod 191. (1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani. (2) Când fapta prevăzută în alin (1) s-a săvârşit faţă de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani sau faţă de o persoană cu discernământ redus, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani. (3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârşită faţă de un minor care nu împlinit 13 ani sau faţă de o persoană care nu a putut să îşi dea seama de consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu a putut să le controleze se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (4) Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute de art. 1-3 au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepselor se reduc cu o jumătate. Obiect juridic viaţa persoanei Ob. juridic special - relaţiile sociale ale căror normală derulare presupune respectul vieţei persoanei şi apărarea aceseia Obiect material - corpul persoanei ** S-ar putea susţine şi că nu are obiect material, pt că elementul material nu se îndreaptă direct sau indirect asupra corpului persoanei Subiect Subiect activ-necircumstanţiat Subsiect pasiv necircumstanţiat în varianta tip. În varianta tip subiectul pasiv trebuie să fie o persoană al cărei discernământ nu este alterat de vârsta fragedă sau de alte împrejurări ale psihicului. - în prima variantă agravantă: subiectul pasiv trebuie să aibă vârsta între 13-18 sau discernământ diminuat (boală psihică, intoxicare cu alccol sau cu substanţe psihoactive) - în a doua variantă agravantă: minor care nu a împlinit 13 ani sau persoana care nu a putut să îşi dea seama de consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu a putut să le controleze. Este vorba de persoana aflată în starea de iresponsabilitate prevăzută de art 28 C. pen.- subiectul pasiv lipsit de discernământ Elementul material poate consta într-o acţiune de determinare sau acţiune de înlesnire a sinuciderii. Suntem în prezenţa unei modalităţi alternative. Este suficientă realizarea unei dintre alternative, iar dacă ambele au fost efectuate fapta îşi păstrează unitatea. Determinare = acţiune ce presupune convingerea unei persoane să se sinucidă. Convingerea se poate realiza prin modalităţi diferite: îndemnuri, rugămminţi, amăgiri, presiuni, ameninţări sau acte de violenţă – jurispr. bătăi şi scandaluri care pot duce o persoană în stare de disperare, culminând cu sinuciderea. Dacă subiectul pasiv nu este determinat ci constrâns, adică este adus în starea ca împotriva voinţei sale, să realizeze un act prin care să îşi curme viaţa (ex. este silit să se împuşte, să se arunce de la etaj) fapta va constitui acţiunea de omor săvârşită prin energia fizică a victimei. Prin înlesnire a sinuciderii se înţelege o activitate de sprijinire, de ajutorare a victimei în realizarea hotărârii de a-şi curma viaţa. Sprijinul trebuie să se manifeste sub forma unei cooperări indirecte: făptuitorul îi pune la dispoziţie victimei o otravă sau o armă de foc. Dacă o ajută să tragă sau să ducă otrava la gură cooperare este directă şi se va reţine infracţiunea de omor. 6

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura Subiectivă

Formele infracţiunii Variantele

Sancţiuni şi aspecte procesuale

7

- dublu rezultat alternativ: sinuciderea victimei sau încercarea de sinucidere (varianta atenuată) trebuie stabilită şi dovedită în fiecare caz. Dacă determinarea sau înlesnirea au rămas ineficiente, iar sinuciderea a avut totuşi loc din alte cauze, nu se va reţine infracţiunea art. 191. Vinovăţia este intenţia în ambele modalităţi, directă sau indirectă. În practică s-a subliniat că pt existenţa infracţiunii în modalitatea determinării la sinucidere este necesar ca inculpatul să îşi fi dat seama că fapta va avea ca urmare sinuciderea ori încercarea de sinucidere şi să urmărească ori să acepte producerea acestei urmări. - infracţiunea se consumă fie în momentul producerii decesului prin sinucidere, fie în momentul în care încercarea de sinucidere, rămasă neizbutită, a avut loc. Tentativa nu este incriminată. Variante agravate 1) circumstanţierea subiectului pasiv: minor între 13-18 ani sau persoana cu discernământ limitat 2) Subiect pasiv circumstanţiat în persoana minorului care nu a împlinit 13 ani sau a iresponsabilului În ambele situaţii este necesar ca făptuitorul să cunoască starea subiectului pasiv sau să existe suficiente indicii din care să îşi fi putut da seama de starea subectului pasiv. Varianta atenuată - urmarea imediată mai puţin gravă când actele de determinarea sau înlesnire au fost urmate de o încercare de sinucidere. - închisoare - urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror (competenţa în primă instanţă aparţine tribunalului),

5. Uciderea din culpă Art. cod 192 (1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. (3) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. 1 şi 2 se majorează cu jumătate. Obiect juridic viaţa individului - obiect juridic special: relaţiile sociale ale căror normală dreulare presupune respectarea vieţii persoanei şi apărarea acesteia, inclusiv împotriva actelor comise prin imprudenţă, neglijenţă Obiect material corpul victimei Subiecţii Subiectul activ nu este circumstanţiat infracţiunii - fapta se poate comite sub forma participaţiei improprii: cei care au instigat sau ajutat cu intenţie vor răspunde pentru instigare sau complicitate la omor, iar autorul pentru ucidere din culpă - dacă uciderea s-a realizat din culpa comună a mai multor persoane va răspunde fiecare pentru uciderea din culpă. Făptuitorii vor fi coautori ai infracţiunii de ucidere din culpă fiind vorba despre o formă de participaţie proprie. - persoana juridică poate fi subiect activ al infracţiunii. Subiectul pasiv nu este circumstanţiat. O particularitate: aceeaşi persoană poate fi în mod concomitent subiect activ şi pasiv al infracţiunii (ex. conducătorul auto care a provocat un accident în care a murit şi el). - pluralitatea de victime antrenează forma agravată a infracţiunii iar nu o pluralitate de infracţiuni Latura obiectivă Elementul material Uciderea unei persoane – printr-o acţiune sau inacţiune ex. acţiune: fapta celui care loveşte din neatenţie o persoană iar aceasta se dezechilibrează, cade şi se loveşte mortal.Dacă lovirea este cu intenţie, fapta nu reprezintă ucidere din culpă ci lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. ex. inacţiune: fapta persoanei care, din greşeală, nu închide focul de la aragaz, acesta se stinge, se acumulează gaze care duc la decesul prin intoxicare al altei persoane. Exemple din jurisprudenţă având ca element material o inacţiune: fapta militarului de a lăsa arma încărcată şi nesupravegheată în apropierea unor copii care s-au jucat cu ea şi au împuşcat mortal o persoană, fapta medicului care a stabilit un diagnostic greşit, ce a dus la neacordarea îngrijirilor medicale adecvate şi la decesul pacientului +tot ucidere din culpă în prima variantă agravată în cazul unui accident mortal de circulaţie dacă conducătorul auto nu acţionează conform obligaţiilor din Regulamentul privind circulaţia pe drumurilr publice (ex. accidentul cu un vehicul staţionat pe carosabil) Urmarea imediată moartea victimei Legătura de stabilită de la caz la caz 8

cauzalitate

Latura subiectivă Vinovăţia

Formele infracţiunii

Variante agravate Prima variantă agravată – alin 2

A doua variantă agravată Sancţiuni şi aspecte procesuale

9

- în ipoteza în care victima are şi ea o conduită culpabilă aceasta nu exclude culpa autorului dacă există legătură de cauzalitate între fapta acestuia şi deces. Vinovăţia conducătorului auto în cazul unui accident mortal de circulaţie poate fi reţinută numai dacă acesta a încălcat o regulă privind circulaţia pe drumurile publice şi dacă se stabileşte un raport de cauzalitate între această încălcare şi moartea victimei. Astfel, poate fi irelevantă constatarea unei îmbibaţii de alccol în sânge dacă decesul este cauzat de culpa victimei. - în privinţa faptei celui care încredinţează un vehicul unei persoane fără permis care provoacă un accident mortal – opinia majoritară este că există legătură de cauzalitate între această faptă şi deces culpa, în ambele modalităţi: cu prevedere şi simplă - întreaga poziţie subiectivă a făptuitorului trebuie să fie caracterizată prin culpă. Dacă făptuitorul exercită cu intenţie violenţe asupra victimei şi doar rezultatul grav, decesul victimei, este caracterizat prin culpă, fapta va fi încadradrată în loviri şi violenţe cauzatoare de moarte Momentul consumării este cel al producerii rezultatului, data săvârşirii fiind cea a faptei de ucidere. Dacă rezultatul se produce după o perioadă mai mare de timp, fapta va fi încadrată vremelnic în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, urmând ca încadrarea finală să se stabilească după decesul victimei. uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unor profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi. În doctrină: uciderea din culpă profesională sau specială Obiect juridic complex: pe lângă relaţiile privitoare la ocrotirea persoanei cuprinde ca obiect secundar şi relaţiile privitoare la asigurarea securităţii anumitor activităţi profesionale şi speciale care pot constitui surse de pericol 3 condiţii pentru existenţa acestei variante agravate: 1. făptuitorul să fie un profesionist (inginer, farmacist, chimist, arhitect etc) sau un meseriaş (mecanic, tâmplar, etc) sau să îndeplinească o anumită activitate (conducător de vehicul, marinar, vânător, barcagiu) 2. pentru exercitarea profesiei, meseriei, activităţii să existe dispoziţii legale sau măsuri de prevedere (prin diferite acte normative) 3. să nu fie respectate condiţiile respective + existenţa unei legături de cauzalitate între nerespectarea condiţiilor şi deces - în această categorie intră accidentele produse ca urmare a nerespectării normelor privind circulaţia rutieră, accidentele de muncă, culpele medicale - când nerespectarea unei dispoziţii legale constituie o infracţiune (ex. infracţiunea de conducere fără permis) va exista concurs între infracţiunea de ucidere din culpă şi infracţiunea respectivă. - vinovăţia sub aspectul culpei trebuie dovedită. Ea nu poate fi prezumată. - pluralitatea de victime - închisoare. În cazul variantei agravate care se referă la uciderea a două sau mai multe persoane, limitele se majorează cu jumătate - procedura comună

II. Infracţiuni contra integrităţii corporale sau a sănătăţii 1. Lovirea sau alte violenţe – art 193 Art. cod 193. (1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizică se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă. (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic relaţiile sociale care presupun ocrotirea persoanei împotriva violenţelor producătoare de suferinţe fizice (alin1), leziuni şi îmbolnăviri (alin 2) Obiectul material corpul persoanei asupra căreia se exercită violenţele Subiecţi nu sunt circumstanţiaţi - participaţia este posibilă. Dacă se acţionează asupra victimei se realizează acte de coautorat şi nu de complicitate: acela care ţine victima pt a fi lovită de altă persoană va răspunde în calitate de coautor la infracţiune de lovire. - pluralitatea de subiecţi pasivi atrage pluralitatea de infracţiuni - infracţiunea comisă asupra minorului de către părinte se reţine în concurs cu cea de rele tratamente aplicate minorului. Latura materială Elementul material - se realizează, de regulă, printr-o acţiune, şi anume acţiunea de lovire sau alte violenţe. Acţiunea se poate realiza şi printr-o altă forţă (îndemnarea unui câine să atace victima), se poate realiza direct sau indirect (îi oferă un scaun defect sau îi trage scaunul când se aşază) - acţiunea poate fi reprezentată şi prin violenţe morale sau constrângeri psihice care produc o suferinţă fizică sau o leziune: făptuitorul sperie o persoană care se dezechilibrează şi se loveşte sau o sileşte să sară de la înălţime - în doctrină se admite că constituie acte de violenţă şi actele efectuate fără violenţă, dar care având un potenţial vătămător, victima le-ar fi opus rezistenţă dacă ar fi cunoscut acest potenţial: ex. introducerea unor substante vătămătoare în mâncare Exemple din jurisprudenţă: fapta de a sufla praf de bachelita în ochii unei persoane, în cazul în care făptuitorul îmbrânceşte victima , o trânteşte, îi pune piedică sau aşază în calea ei un obstacol de care se loveşte. - elementul material se poate realiza şi prin inacţiune când prin neîndeplinirea unei obligaţii sau neluarea unei măsuri de protecţie (ex. neacoperirea unei gropi) victima este expusă să se lovească. În toate cazurile, autorul trebuie să acţioneze cu intenţie. Urmarea imediată producerea de suferinţe fizice în alin 1 şi leziuni traumatice sau afectare a sănătăţii care să necesite până la 90 de zile de spitalizare. Varianta dintre varianta tip şi cea agravată este dată de existenţa sau inexistenţa îngrijirilor medicale. 10

Legătura de cauzalitate

Latura subiectivă Vinovăţia

Formele infracţiunii

Sancţiuni şi aspecte procesuale

11

- este necesară fie o examinare medico-legală (certificat medical) fie o expertiză medico-legală (raport de expertiză - pt considerarea variantei agravate îngrijirile medicale trebuie să aibă ca finalitate vindecarea unor tulburări în funcţionarea organismului victimei şi nu doar dispariţia semnelor exterioare. *** nu constituie infracţiunea de vătămare corporală ci tentativă la omor dacă inculpatul a aplicat victimei lovituri cu intenţia de a o omorî, intenţie rezultată din zona vizată, instrumentul folosit, intensitatea loviturilor. - se prezumă când fapta constă într-o lovire, iar urmarea este reprezentată de suferinţe fizice. În cazul altor violenţe, legătura de cauzalitate trebuie demonstrată. De asemenea, în toate cazurile variantei agravate, trebuie demonstrată legătura dintre faptă şi urmare intenţia în ambele modalităţi, directă şi indirectă - în cazul variantei agravate este posibilă comiterea faptei şi cu intenţie depăşită. Câtă vreme violenţele se exercită în mod intenţionat, fapta reprezină infracţiunea de lovire sau alte violenţe chiar dacă rezultatul violenţelor depăşeşte intenţia făptuitorului - pt ca intenţia să existe, este necesar ca acţiunea sau inacţiunea violentă să nu fie îngăduită expres sau tacit de lege (jocuri sportive, tratamente medicale) - mobilul şi scopul nu au relevanţă pt existenţa infracţiunii (chiar dacă făptuitorul intenţionează să facă o glumă) dar pot fi avute în vedere pt individualizarea pedepsei. - tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte. - în cazul aplicării mai multor lovituri aceleiaşi victime, cu aceeaşi ocazie, se comite o singură infracţiune. - infracţiunea este susceptibilă de realizare în forma continuată. Există această formă, de exemplu, în ipoteza în care autorul ia hotărârea să lovească victima ori de câte ori o va întâlni şi comite astfel agresiuni fizice la diferite intervale de timp. Momentul epuizării, în acest caz, coincide cu momentul aplicării ultimei lovituri. Închisoarea alternativ cu amenda - acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Vătămarea corporală – art 194 Art cod 194 (1) Fapta prevăzută la art. 193 care a cauzat vreuna dintre următoarele conecinţe a) o infirmitate b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat pt vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale c) un prejudiciu estetic grav şi permanent d) avortul e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneie dintre consecinţele prevăzute în alin. 1 lit a, b şi c, pedeapsa este închisoarea de la 3 la10 ani. Tentativa pentru infracţiunea prevăzută la alin. 2 se pedepseşte. Explicarea - este o variantă de specie a infracţiunii de lovituri şi alte violenţe+ elemente elementelor circumstanţiale circumstanţiale - diferenţa constă în consecinţele violenţelor. De aceea, examinarea acestei infracţiuni constă, în esenţă, în cercetarea elementului circumstanţial, în diferitele sale variante, şi a condiţiilor de existenţă a acestuia. Aceste elemente constau în provocarea unor vătămări (leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii) care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale cu o durată mai mare de 90 de zile sau în producerea unor urmări ireversibile pentru victimă: o infirmitate, un prejudiciu estetic grav şi permanent, avortul sau punerea în primejdie a vieţii sale. 1. Infirmitate – pierderea sau încetarea funcţionării unui organ precum şi pierderea simţului - implică un handicap fizic sau psihic permanent. Constituie infirmitate permanentă slăbirea unui simţ (văz, auz), a unui organ (de ex. greutatea de a merge, de a vorbi, de a respira), afectarea oricărei părţi din corp, dacă aceasta îndeplinea o funcţie utilă - poate fi consecinţa directă a unei leziuni traumatice sau a unor complicaţii 2. leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat pt vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale - sunt necesare cel puţin 91 de zile de îngrijiri medicale. Nu are relevanţă dacă nr iniţial de îngrijiri medicale a fost prelungit datorită unor complicaţii survenite în timpul tratamentului sau dacă victima s-a prezentat cu întârziere la medic sau dacă tratamentul a fost aplicat mai târziu, atat timp cât întârzierea nu s-a datorat releicredinţe a victimei. - nu are relevanţă nici dacă durata îngrijirilor a fost influenţată de existenţa unor leziuni anterioare. 3. prejudiciu estetic grav şi pemanent (sluţire în vechiul cod) - deformare permanentă, morfologico- estetică sau doar estetică prin care se prejudiciază conformaţia armonioasă a corpului, a unei regiuni sau segment anatomic - când se referă la faţă este numită şi desfigurare. Când este vorba de o deformare a corpului se reţine starea de infirmitate fizică. Cazuri reţinute în practică: o plagă muşcată a marginii libere a pavilionului urechii, cu lipsă de substanţă în proporţie de 2/3 care nu a putut fi remediată chirurgical sau când făptuitorul a muşcat victima de nas cauzându-i o vătămare ce îi altera 12

înfăţişarea fizică şi care nu a putut fi înlăturată decât printr-o intervenţie chirurgicală+ lovirea unei persoane în faţă cu cuţitul cu urmarea unor cicatrice care nu au putut fi înlăturate - nu s-a reţinut elementul circumstanţial dacă inculpatul i-a tăiat părul sau i-a ras sprâncenele victimei - au existat păreri divergente în legătură cu pierderea dinţilor. Opinia majoritară este în sensul reţinerii elementului circumstanţial, deoarece printr-o proteză prejudiciul este doar ascuns 4.Avortul - diferenţa faţă de infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii: violenţele sunt îndreptate spre femeia însărcinată şi nu spre produsul de concepţie Pentru existenţa infracţiunii în această modalitate este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut starea de graviditate a victimei sau să fi avut posibilitatea să prevadă că victima este însărcinată. - este necesară expertiza medico-legală care să se pronunţe cu privire la preexistenţa stării de sarcină, la existenţa unor leziuni traumatice produse prin lovire sau prin alte violenţe şi la existenţa legăturii de cauzalitate între traumatisme şi avort. 5.Punerea în primejdie a vieţii persoanei = crearea unui pericol grav şi imediat pentru viaţa victimei, pericol rezultat din vătămarea integrităţii corporale. Vătămarea este de natură să producă decesul victimei dacă nu se iau măsuri de ordin medical. - prezentare orientativă a unor traumatisme care pot pune în primejdie viaţa victimei: leziunile traumatice craniocerebrale, leziunile traumatice vertebromedulare, leziunile penetrante sau închise toracice cu lezarea cordului sau plămânului ori fracturile costale multiple Diferenţa faţă de tentativa la omor: latura subiectivă. Lovirea sau violenţele se exercită cu intenţie, dar autorul nu urmăreşte şi nu acceptă producerea rezultatului mai grav, adică punerea în primejdie a vieţii victimei. El poate să prevadă acest rezultat şi să spere fără temei că nu se produce sau poate să nu aibă reprezentarea rezultatului, dar să fi trebuit şi să fi putut să îl prevadă. -diferenţa faţă de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este că în cazul vătămării corporale decesul iminent este împierdicat printr-o intervenţie terapeutică. Dacă se întrunesc două sau mai multe elemente circumstanţiale dintre cele 5, vor fi luate în calcul la individualizare dar nu vor afecta unitatea infracţională. Latura subiectivă

Vinovăţia: în varianta tip – intenţie indirectă sau depăşită 2 opinii cu privire la latura subiectivă: una că în varianta agravată condiţionată de existenţa scopului, forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă în timp ce la varianta tim praeterintenţia, a doua opinie (corectă) că varianta agravată nu se poate realiza decât cu intenţia directă iar varianta tip cu intenţie indirectă sau praeterintenţie

Formele infracţiunii

Consumarea infracţiunii are loc în momentul proucerii rezultatului. Momentul săvârşirii faptei este cel al exercitării violenţelor asupra victimei chiar dacă rezultatul vătămător, respectiv una din consecinţele prin care se realizează elementul material se produce mai târziu în timp.

13

Varianta agravată –alin 2

Sancţiuni şi aspecte procesuale

14

- tentativa faptei prevăzute la alin 2 se pedepseşte - se deosebeşte de varianta tip prin specificul vinovăţiei: intenţia directă Concret, se referă la comiterea faptei în scopul producerii unei dintre consecinţe: 1. infirmitate 2. leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat pt vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale 3) un prejudiciu estetic grav şi permanent În cazul în care făptuitorul urmăreşte prin violenţele exercitare asupra femeii însărcinate să provoace avortul se reţine un concurs între vărămarea corporală, art 194 (1) şi întreruperea cursului sarcinii art 201 alin 2. Închisoarea - urmărirea penală se efectuează din oficiu

Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte – art 195 Art cod

Obiect juridic Obiect material Subiecţii Latura obiectivă Obiectul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate

Latura subiectivă

Formele infracţiunii Sancţiuni şi aspecte procesuale

15

195 Dacă vreuna dintre faptele prevăzute la art 193 şi art 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani. pe lângă cel general, integritatea corporală şi sănătatea persoanei are şi un obiect juridic special, identic cu cel al infracţiunilor contra vieţii corpul persoanei nu sunt circumstanţiaţi identic cu cel de la 193 - dă specificul infracţiunii: moartea victimei (elementul circumstanţial) trebuie dovedită - de principiu, s-a admis ideea că pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca decesul să fie rezultatul unei cauze unice. Astfel, s-a decis că fapta de lovire sau vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii constituie cauza morţii chiar dacă la aceasta a contribuit şi victima prin starea de ebrietate şi de nesiguranţă în mişcări sau dacă victima s-a sustras de la tratamentul necesar - dacă raportul de cauzalitate subzistă fapta va fi încadrată ca lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte chiar dacă lovitura a fost de mică intensitate iar starea de sănătate a victimei era deteriorată vinovăţia cerută de lege: intenţia depăşită. Forma de vinovăţie se stabileşte în funcţie de unele elemente obiective: obiectul vulnerant, zona vizată, intensitatea şi numărul loviturilor, starea de sănătate a victimei. În practică: exită infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi nu cea de omor atunci când inculpatul a produs victimei numeroase leziuni care, deşi au produs moartea, nu prezentau gravitate şi, de altfel, nici mijloacele folosite nu erau apte să producă moartea, care s-a datorat unor maladii preexistente. În practică au existat dificultăţi şi în a distinge în plan subiectiv, între infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte şi ucidere din culpă. Instanţa supremă: la uciderea din culpă, violenţele trebuie să aibă ca sursă nepriceperea sau nedibăia făptuitorului adică, culpa acestuia. Spre deosebire de uciderea din culpă în cazul căreia culpa priveşte atât lovirea victimei cât şi rezultatul letal, în privinţa infracţiunii art. 193 făptuitorul acţionează cu praeterintenţie ceea ce înseamnă că doar rezultatul letal al faptei sale a fost din culpă. - tentativa nu ese posibilă - consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii rezultatului, adică în momentul producerii decesului. Închisoarea - urmărirea penală se efectuează de către procuror, competenţa în prima instanţă aparţine tribunalului.

Vătămarea corporală din culpă –art 196 Art cod Fapta prevăzută la art 193 (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive ori în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi o infracţiune se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă (90 de zile) (3) Când fapta prevăzută la alin 2 a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. (4) Dacă urmările prevăzute art 1-3 s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. (5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin 1 şi 3 constituie prin ea însăşi o infracţiunea, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni (6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Explicarea variantelor alin 1 – se raportează la art. 193 (2) ceea ce presupune gravitatea leziunilor traumatice sau a îmbolnăvirii produse să fie evaluate prin cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale. - fapta este condiţionată de două împrejurări: fapta să fi fost comisă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce presupune prin ea însăşi o infracţiune.Aceste ipoteze reprezintă condiţii ataşate elementului material. Prima ipoteză – trebuie luata în considerare orice vătămare din culpă nu doar cele comise în cadrul accidentelor de circulaţie ex. persoana care fiind sub influenţa băuturilor alcoolice varsă un vas cu lichid fierbinte pe corpul altei persoane şi îi provoacă leziuni ce necesită mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale.În situaţii de acest tip, influenţa băuturilor alcoolice poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv cu martori. Teza I a alin. 2 nu se referă la infracţiunea de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice prevăzută de art 336. Dacă după prelevarea probelor biologice va rezulta o alcoolemie peste limita prevăzută de art 336 se va reţine un concurs între vătămare corporală din culpă şi conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe. Conţinutul expresiei „desfăşurarea unei alte activităţi care constituie prin ea însăşi o infracţiune”- pot fi luate în considerare orice alte infracţiuni cu condiţia ca desfăşurarea activităţii infracţionale să se suprapună cu fapta de vătămare. Expresia trebuie înţeleasă într-un sens mai larg decât cel strict tehnic, legat de momentul consumării infracţiunii. Varianta tip – vătămarea corporală din culpă pur şi simplu, fără existenţa unor împrejurări speciale ca în primul alineat, este cea de la alin. 2. Variante agravate Varianta alin. 3 este, cu excepţia rezultatului, corespondenţa culpei profesionale la uciderea din culpă de la art 192 alin 2. Dacă se constată că autorul faptei nu se afla în exercitarea unei profesii sau meserii ori în îndeplinirea unei activităţi specifice această variantă nu are aplicabilitate. Însă, lipsa unei calificări profesionale nu împiedică aplicarea agravantei: există infracţiunea de vătămare corporală din culpă, varianta agravată dacă inculpatul, fără a avea meseria de dulgher, reparând un acoperiş a provocat căderea unui stâlp şi vătămarea gravă a unei persoane. - în practică a fost antrenată răspunderea penală a unei PJ (în spetă, un spital) pt comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă 16

A doua variantă agravată-alin. 4- se referă la pluralitatea de victime Concursul de infracţiuni: alin. 5- dacă încălcarea unor dispoziţii sau măsuri reprezintă prin ea însăşi o infracţiune Latura subiectivă Vinovăţia culpa în ambele modalităţi, simplă sau cu prevedere Formele - tentativa nu este posibilă infracţiunii - consumarea are loc în momentul producerii consecinţelor vătămătoare. Încadrarea juridică definitivă trebuie să ia în calcul epuizarea rezultatului şi să aştepte acest moment. Sancţiuni - punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În caz de şi aspecte pluralitate de subiecţi pasivi, lipsa plângerii prealabile din partea unei victime duce la încetarea procesual procesului penal doar cu privire la acea victimă

17

Rele tratamente aplicate minorului – art 197 Art cod

Obiect juridic

Obiectul material

Subiecţii

Situaţia premisă Latura obiectivă

Latura subiectivă

Formele infracţiunii

Sancţiuni

18

197. Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de către orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Obiect juridic principal: relaţiile sociale cu privire la integritatea fizică şi sănătatea minorului, la asigurarea dezvoltării fizice, intelectuale şi morale a acestuia. În subsidiar, sunt protejate relaţiile de familie ce presupun obligaţia părinţilor sau a celor ce au în grijă minorul de a-l trata corespunzător, de a-i asigura o normală evoluţie psiho-fizică. Corpul minorului în cazul în care măsurile sau tratamentele necorespunzătoare se exprimă orin agresiuni fizice. În cazul agresiunilor psihice sau a acelor comportamente care afectează dezvoltarea morală a minorului nu se poate vorbi despre un obiect material. Subiectul activ este circumstanţiat, putând fi unul dintre părinţi sau orice persoană în grija căreia se află minorul. Aceasta înseamnă că subiectul activ poate fi, pe lângă părinţi, tutore, educator, asistent social, orice persoană care, de facto, are temporar în îngrijire minorul (bunici, rude, etc) Subiectul pasiv este minorul, adică persoana cu vârsta sub 18 ani, aflat în familie, internat în cămin, etc. relaţia părinte copil sau raportul juridic formal sau informal în temeiul căruia minorul se află în grija altei persoane. Elementul material - este reprezentat de măsuri sau tratamente de orice fel, care pun în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului. - se poate realiza prin acţiune (violenţe fizice sau psihice, obligarea la executarea unor activităţi istovitoare, înjositoare) sau prin inacţiuni (privarea de hrană, îngrijiri medicale, îmbrăcăminte, căldură) - dacă relele tratamente sunt însoţite de loviri sau alte violenţe, de vătămare corporală sau de privare de libertate în mod ilegal, va exista concurs de infracţiuni. Dacă loviturile sunt de natură să cauzeze moartea victimei, nu există concurs între rele tratamente şi omor/tentativă la omor. Urmarea imediată este o stare de pericol cu privire la dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului Legătura de cauzalitate rezultă, de principiu, din materialitatea faptei. Forma de vinovăţie: intenţia în oricare dintre cele două modalităţi, directă sau indirectă. În analiza laturii subiective, în cazul în care subiectul activ este părinte sau o rudă (deci nu o persoană cu pregătire specială) trebuie avute în vedere unele elemente specifice precum: gradul de educaţie, nivelul de trai al familiei, etc. Consumarea infracţiunii are loc la momentul creării stării de pericol pentru dezvoltarea minorului - infracţiunea poate avea formă continuată. Momentul epuizării coincide cu momentul încetării măsurilor sau tratamentelor ce pun în pericol dezvoltarea minorului. Tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte. pedeapsa+interzicerea executării unor drepturi (drepturile părinteşti/dreptul de a fi tutore sau curator/dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria

Încăierarea-art 198 Art cod

Obiect juridic Obiectul material Subiecţii infracţiunii

Latura obiectivă

Latura subiectivă

19

198. Încăierarea (1) Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amenda. (2) Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală uneia sau mai multor persoane şi nu se cunoaşte care dintre participanţi a produs urmările, se aplică tuturor pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani cu excepţia victimei, care va răspunde potrivit alin.1. (3) Când prin fapta săvârşită în condiţiile alin.2 s-a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani, iar dacă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. (4) Nu se pedepseşte cel care a fost prins în încăierare împotriva voinţei sale sau care a încercat să îi despartă pe alţii. Integritatea fizică şi sănătatea persoanei Obiect juridic secundar: relaţiile de convieţuire socială ce presupun ocrotirea liniştii publice şi a climatului de siguranţă publică. corpurile persoanei asupra cărora se exercită violenţă nu sunt circumstanţiaţi Specificul este dat de pluralitatea de subiecţi activi. Infracţiunea nu există în lipsa unei pluralităţi naturale.Numărul participanţilor trebuie să fie suficient de ridicat încât să se producă o stare de confuzie cu privire la acţiunile fiecăruia.În acest sens, în doctrină s-a exprimat opinia că trebuie să existe două tabere de cel puţin două persoane fiecare - pluralitatea naturală de participanţi poate fi însoţită şi de o pluralitate ocazională (participaţia sub forma instigării sau complicităţii nu este exclusă). Subiectul pasiv poate fi orice persoană, fie prinsă fără voia ei în încărierare, fie chiar unul dintre participanţi. Elementul material - reprezentat exclusiv printr-o acţiune, aceea de participare la încăierare. Pe lângă violenţele fizice propriu zise se adaugă numeroase alte modalităţi de realizare a elementului material: urmărirea adversarilor, ameninarea, violenţe asupra unor bunuri ale acestora Urmarea imediată – în cazul variantei tip este aceeaşi cu cea de la loviri sau alte violenţe (art 193): cauzarea de suferinţe fizice sau de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile. Rezultă că în varianta tip încăierarea absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe. Variantele agravate se referă la consecinţe mai grave. Există şi o urmare imediată secundară: stare de pericol pentru ordinea şi liniştea publică. Legătura de cauzalitate – în cazul variantei tip, are ca specific faptul că se răsfrânge asupra tuturor celor care participă la încăierare, fără a fi necesar stabilirea unei corespondenţe stricte între violenţe şi urmarea imediată principală. Aceeaşi constatare este valabilă şi în cazul variantelor agravate, în condiţiile în care nu se cunoaşte care dintre participanţi a produs urmările respective. Varianta tip: intenţie directă sau indirectă.Este irelevant în acest caz dacă participanţii la încăierare au urmărit sau doar au acceptat rezultatul produs. Variantele agravate: fapta se poate comite doar cu intenţie depăşită.

Formele infracţiunii

Variante agravate

Sancţiuni şi aspecte procesuale

20

Este exclusă intenţia pt că aceasta ar presupune cunoaşterea participantului care a produs urmările (cazul în care el va răspunde pentru vătămare corporală sau pentru omor) Fapta se consumă în momentul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute de varianta tip sau agravată. - poate exista un decalaj între momentul comiterii faptelor (exercitarea violenţelor) şi momentul consumării (epuizarea rezultatului) Tentativa nu se pedepseşte. Prima variantă cea de la alin 2. Diferenţa faţă de varianta tip este dată, în primul rând, de consecinţele violenţelor, fiind necesară producerea unei vătămări corporale în sensul art 194 (infirmitate, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, prejudiciu estetic grav şi permanent, avort, punerea în primejdie a vieţii) În ipoteza în care se poate stabili autorul nemijlocit al vătămării corporale, varianta agravată nu mai are incidenţă. Astfel, autorul va răspunde pentru vătămare corporală iar ceilalţi participanţi, inclusiv victima, vor răspunde pentru încăierare în varianta tip. A doua variantă tipă-alin 3 diferă prin rezultatul mai grav-decesul unei persoane. Varianta are incidenţă doar dacă nu se cunoaşte care dintre participanţi a exercitat violenţele care au provocat decesul. Dacă autorul violenţelor poate fi stabilit, el va răspunde, după caz, fie pentru infracţiunea de omor fie pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Ultima variantă agravată- ipoteza în care s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane. Sunt valabile, mutatis mutandis, explicaţiile pt variantele anterioare. În doctrină, s-a subliniat că în ipoteza în care se produc consecinţele mai grave prevăzute de variantele agravate, dar se cunoaşte autorul, acesta va răspunde pentru un concurs de infracţiuni între încăierare în varianta tip şi după caz, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi omor. Practica este însă ezitantă, existând soluţii diferite. în varianta tip şi în prima variantă agravată, limitele pedepselor se situează sub limitele pentru infracţiunile de bază. în a doua variantă agravată sancţiunea este identică cu cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Infracţiuni asupra unui membru a familiei Art. 199 Violenţa în familie -normă de trimitere Art cod

199. (1) Dacă faptele prevăzute la art. 188 şi 199 şi 193-195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei se prevăzute de lege se majorează cu o pătrime. (2) În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi 196 săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală Elementul Violenţa în familie reprezintă o circumstanţă agravantă pt fiecare din infracţiunile la circumstanţial care se raportează: omor, omor calificat, lovire sau alte violenţe, vătămărare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Elementul circumstanţial este reprezentat de raportul dintre victimă şi agresor, adică subiectul pasiv trebuie să aibă calitatea de membru de familie în raport cu subiectul activ. Noţiunea de membru de familie include: 1. ascendenţii, descendenţii, fraţii şi surorilor şi copiii acestora precum şi persoanele devenite prin adopţie asemenea rude 2. soţul 3. persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.Persoana adoptată ori descendenţii acesteia păstrează calitatea de membru de familie şi în raport cu rudele fireşti, respectiv cu ascendenţii, descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora Conform jurisprudenţei, pot avea calitatea de membru de familie şi verii primari precum şi unchiul în raport cu nepotul. Sot = căsătorie valabil încheiată la momentul comiterii faptei. Calitatea de soţ se menţine până la desfacerea legală a căsătoriei, chiar dacă există o separare în fapt. 3. persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare = concubini+ relaţiile dintre concubin şi copilul celuilalt concubin Sancţiuni şi Sancţionare: majorare cu o pătrime a limitei maxime aspecte - în cazul infracţiunilor pt care, în condiţii normale, acţiunea se pune în mişcare la procesuale plângerea prealabilă a persoanei vătămate (lovirea sau alte violenţe, vătămare corporală din culpă), în acest caz acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu..

21

Uciderea sau vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă – art 200

Art cod

Obiect juridic

Obiect material Subiecţii

200 (1) Uciderea copilului nou-născut imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 h, săvârşită de către mama aflată în stare de tulburare pshică se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani. (2) Dacă faptele prevăzute în art 193-195 sunt săvârşite asupra copilului nou-născut imediat după naştere dar nu mai târziu de 24 h, de către mama aflată în stare de tulburare psihică, limitele speciale ale pedepsei sunt de 1 lună-3 ani. În varianta tip este protejată viaţa, relaţiile sociale care impun respectarea vieţii încă de la debut. Obiectul juridic special este reprezentat de viaţa copilului nouă născut. Varianta atenuată are ca obiect juridic integritatea corporală şi sănătatea copilului nounăscut. Practic, obiectul juridic corespunde celui al infracţiunilor la care se face trimitere corpul copilului nou-născut

Subiectul activ este circumstanţiat, fiind vorba de mama copilului nou-născut. - nu contează dacă este căsătorită sau nu, dacă raporturile sexuale în urma cărora a fost conceput copilul au avut un caracter extraconjugal, si nici dacă raporturile respective au fost consimţite (dacă a rămas însărcinată în urma unui viol). Circumstanţele în care se află subiectul activ, pe de o parte mamă iar pe de altă parte aflată într-o stare de tulburare psihică nu se răsfrâng asupra participanţilor. Nu poate exista deci participaţie în sensul propriu al termenului. Persoanele care participă într-un fel sau altul (o determină sau o ajută pe mama copilului la săvârşirea faptei) vor răspunde pentru instigare sau, după caz pentru complicitate la infracţiunea de omor, în cazul variantei tip, sau complicitate la una din infracţiunile de bază, în cazul atenuantei. Subiectul pasiv este şi el circumstanţiat, fiind vorba de nou-născutul de 24 h. Nu are relevanţă asupra existenţei infracţiuinii dacă nou-născutul este sau nu sănătos, dacă sa născut cu malformaţii, dacă este sau nu viabil. Situaţia constă într-o naştere recentă. Trebuie să fie vorba de o femeie care a fost însărcinată şi premisă care a născut recent un copil viu, iar această situaţie se menţine 24 h după naştere. Latura obiectivă (în varianta tip) Elementul în princiu, este identic cu cel al infracţiunii de omor şi constă în uciderea copilului noumaterial născut. Se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune (abandonarea în locuri necirculate, neacordarea îngrijirilor necesare, nealimentarea) - pentru întregirea laturii obiective trebuie îndeplinită o condiţie esenţială: uciderea să se realizeze imediat după naştere dar nu mai târziu de 24 h. Urmarea decesul copilului nou-născut imediată - este o infracţiune de rezultat Legătura între acţiunile sau inacţiunile mamei şi decesul copilului trebuie stabilită atent, mai ales de dacă elementul material este reprezentat de o inacţiune. Este posibil ca nou-născutul să cauzalitate fi suferit de anumite maladii încă de la naştere iar cauza decesului să fie alta. Faptul că mama a avut o atitudine pasivă şi nu a acordat îngrijirile necesare sau a refuzat să îl hrănească nu poate atrage răspunderea penală, atât timp cât nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între inacţiunea ei şi moartea copilului. - nu este exclusă răspunderea mamei atunci când peste acţiunea sau inacţiunea de 22

Latura subiectivă (varianta tip) Formele infracţiunii (în varianta tip) Varianta atenuată

ucidere se suprapun alte cauze, cum ar fi o culpă medicală sau o maladie. Însă trebuie demonstrată legătura de cauzalitate. - intenţia în ambele modalităţi: directă şi indirectă Latura subiectivă trebuie să fie întregită prin realizarea unei cerinţe esenţiale, respectiv intenţia de a ucide trebuie să aibă la bază o stare de tulburare psihică. Practic, va putea fi luată în calcul orice stare de tulburare psihică, în condiţiile în care acţionează asupra discernământului mamei, pe care, fără a-l aboli, îl diminuează. - consumarea se produce în momentul decesului copilului. Tentativa nu este incriminată. Dacă se realizează consecinţele prevăzute de art 193 sau 194 fapta va fi încadrată la art. 200 alin 2

- face trimitere la infracţiunile de loviri sau alte violenţe, vătămare corporală sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Dpdv obiectiv, fapta va avea consecinţele (urmările) infracţiunilor la care face trimitere. Dpdv subiectiv, spre deosebire de varianta tip, la varianta atenuată fapta va putea fi comisă şi cu intenţie depăşită. În ipoteza în care, în intervalul de 24 h mama exercită violenţe repetate asupra nounăscutului, iar acestea duc în final la deces, fapta se va încadra la art 200 (1), acţiunile vătămătoare fiind absorbite natural de infracţiunea de ucidere. Este exclus un concurs între cele 2 variante. Sancţiuni şi varianta tip 1-5 ani aspecte varianta atenuată 1 lună -3 ani procesuale Dpdv procesual, se judecă potrivit procedurii comune. Eroare în Codul de procedură penală: varianta tip nu este prevăzută în competenţa tribunalului şi a procurorului, spre deosebire de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte.

23

Întreruperea cursului sarcinii- art 201 Art cod

Obiectul juridic

Obiectul material Subiecţii

201 (1) Întreruperea cursului sarcinii săvârşită în una dintre următoarele împrejurări: a) în afara instituţiilor medicale sau autorizate în acest scop; b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetricăginecologie şi drept de liberă practică medicală în această specialitate; c) dacă vârsta sarcinii a depăşit 14 săptămâni, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi (2) Întreruperea cursului sarcinii, săvârşită în orice condiţii, fără consimţământul femeii însărcinate, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 s-a cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală, pedeapsa este de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (4) Când faptele au fost săvârşite de un medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se va aplica şi interzicerea exercitării profesiei de medic. (5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin 1 şi 2 se pedepseşte. (6) Nu constituie infracţiune interzicerea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuată de un medic de specialitate obstetrică-ginegologie, până la vârsta de 24 de săptămâni sau întreruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului. (7) Nu se pedepseşte femeia însărcinată care îşi întrerupe cursul sarcinii Obiect juridic complex: viaţa, integritatea corporală şi sănătatea femeii însărcinate, libertatea acesteia de a duce la bun sfârşit o sarcină şi de a naşte + produsul de concepţie ca viaţă în curs de devenire precum şi la integritatea fizică şi sănătatea nounăscutului corpul femeii însărcinate+ produsul de concepţie

Subiectul activ al infracţiunii poate fi, în principiu, orice persoană, inclusiv medicul specialist în obstetrică-ginegologie dacă acţionează, fie fără consimţământul femeii însărcinate, fie în afara instituţiilor sau cabinelor autorizate, fie când vârsta sarcinii a depăşit 14 ani. Nu poate fi subiect activ al infracţiunii femeia însărcinată, cu privire la care legiuitorul a instituit o cauză de nepedepsire. În consecinţă, fapta comisă de femeia însărcinată va constitui infracţiune şi se va antrena răspunderea penală a eventualilor participanţi, însă femeia însărcinată nu va putea fi sancţionată. Subiectul pasiv al infracţiunii este femeia însărcinată, în cazul în care fapta s-a comis fără consimţământul acesteia sau în cazul variantelor agravate. Situaţia Existenţa unei sarcini. Dacă femeia asupra căreia se exercită manoperele abortive nu premisă este însărcinată, vom fi în prezenţa unei fapte putative sau, eventual, în prezenţa altei infracţiuni, cum ar fi vătămarea corporală sau uciderea din culpă. Latura obiectivă Elementul constă într-o acţiune de întrerupere a cursului sarcinii. Acţiunea poate să se realizeze fie material prin manopere şi mijloace medicale adecvate, cum ar fi avortul medicamentos (prin administrarea unor medicamente care induc travaliul) sau avortul chirurgical fie prin mijloace empirice. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea de întrerupere a cursului sarcinii să se realizeze fie într-una din împrejurările prevăzute la alin. (1), fie 24

Urmarea imediată

Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

Formele infracţiunii

25

fără consimţământul victimei - împrejurările prevăzute la alin 1 reprezintă, în fapt, condiţii ataşate elementului material, care întregesc latura obiectivă a infracţiunii. Sunt condiţii alternative, astfel încât, pentru existenţa infracţiunii este suficient ca una dintre acestea să se realizeze. Îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii nu afectează caracterul unitar al infracţiunii. În ipoteza literei a fapta se comite în afara instituţiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop. Condiţia este îndeplinită chiar şi în ipoteza în care întreruperea cursului sarcinii se realizează într-o instituţie medicală sau într-un cabinet medical, public sau privat, în condiţiile în care acestea au alte specializări şile lipseşte autorizaţia de efectuare a întreruperilor de sarcină. În ipoteza literei b fapta este comisă de către o persoană care nu are calitatea de medic specialist obstetrică-ginecologie şi drept de liberă practică în această specialitate. Fapta poate fi comisă de către 1. o persoană care nu are pregătire medicală 2. un medic de altă specialitate 3. un medic specialist în obstetrică-ginegologie care şi-a pierdut, dintr-un motiv sau altul, dreptul de liberă practică în specialitatea respectivă. În ipoteza literei c fapta va constitui infracţiune dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni.Vârsta sarcinii = vârsta gestaţională (se calculează începând cu prima zi a ultimului ciclu menstrual) şi este diferită de vârsta fetală, calculată din momentul concepţiei.Vârsta fetală este mai scurtă cu 2 săptămâni. Distincţia este importantă, pt că, uneori în literatura medicală apare ca vârsta legală de întrerupere până la 12 săptămâni (se referă la vârsta fetală, ceea ce corespunde cu 14 săpt. ) În varianta de la alin.2 condiţia ataşată elementului material este ca fapta să se comită fără consimţământul femeii însărcinate. Lipsa consimţământului poate fi manifestă, caz în care fapta va fi însoţită de constrângere (fizică, morală) sau poate să apară şi în situaţia în care, din diferite cauze, femeia însărcinată este în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, iar făptuitorul se foloseşte de această situaţie. oprirea evoluţiei sarcinii urmată sau nu de o expulzare a produsului de concepţie. De obicei, când se folosesc mijloace empirice, deşi evoluţia sarcinii este oprită, produsul de concepţie nu este evacuat, fiind nevoie de intervenţia medicală. În asemenea situaţii, urmarea imediată a infracţiunii se realizează în momentul opririi evoluţiei sarcinii, fapta fiind consumată. Oprirea din evoluţie a sarcinii, fără expulzare, poate avea şi cauze patologice, şi, de aceea este importantă stabilirea legăturii de cauzalitate. În variantele agravate de la alin. 3 există şi o urmare imediată secundară. Aceasta constă fie într-o vătămare corporală, fie în decesul femeii însărcinate (teza a II a). -trebuie stabilită cu rigurozitate, mai ales în cazul în care nu are loc expulzia fătului pentru a face distincţia faţă de avortul reţinut spontan, precum şi în cazul variantelor agravate, care prevăd vătămarea corporală sau moartea victimei. Vinovăţia este sub forma intenţiei, în ambele modalităţi, directă şi indirectă şi intenţia depăşită (pentru varianta de la alin 3. În acest caz, există intenţie în privinţa manevrelor abortive, iar rezultatul mai grav se produce din culpă (vătămarea corporală sau decesul femeii însărcinate) Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se realizează oprirea efectivă a cursului sarcinii. Infracţiunea poate avea loc în forma continuată, în cazul efectuării în mod repetat a unor manopere abortive. Tentativa de la infracţiunile prevăzute la alin 1 si 2 se pedepseşte (atunci când

Variante agravate

Sancţiuni

Aspecte procesuale

26

manoperele nu au putut realiza oprirea cursului sarcinii) iar la var. 3 tentativa nu este posibilă din cauza formei de vinovăţie. Sunt 2 variante agravate la alin3: vătămarea corporală gravă sau moartea victimei forma de vinovăţie: intenţia depăşită În privinţa variantei de la alin. 2, se remarcă natura ambivalentă a textului. Varianta poate fi considerată agravată în raport cu primul alineat: dacă fapta este comisă în oricare din împrejurările prevăzute la alin1 şi, în plus, fără consimţământul femeii însărcinate, se vor aplica dispoziţiile alin. 2. Fapta se poate realiza în varianta de la alin 2 chiar dacă nu este îndeplinită nicio condiţie de la alin. 1 închisoarea. Cele mai ridicate limite sunt pt varianta agravată la care urmarea este decesul femeii însărcinate.Pentru variantele 2 şi 3 la pedeapsa închisorii se adaugă interzicerea exercitării unor drepturi. Alin 6 prevede o formă de excludere a infracţiunii, pt ipotezele în care întreruperea cursului sarcinii se efectuează în scop terapeutic de un medic specialist. O primă ipoteză se referă la o sarcină mai mică de 6 luni, când fătul este insuficient de dezvoltat. În această situaţie, scopul terapeutic vizează exclusiv sănătatea şi viaţa femeii însărcinate. În a doua situaţie se referă la o sarcină mai mare de 6 luni când fătul este suficient de dezvoltat pt a supravieţui. În această situaţie, scopul terapeutic poate viza fie salvarea mamei fie salvarea fătului. Acţiunea penală se efectuează din oficiu şi se urmează procedura normală. Excepţie face varianta în care s-a produs decesul victimei, când acţiunea penală se efectuează de către procuror iar judecata în prima instanţă este de competenţa tribunalului.

Vătămarea fătului – art 202 Art cod 202 (1) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani. (2) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este de la 2 la 7 ani. (3) Vătămarea fătului, în timpul sarcinii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani. (4) Vătămarea fătului săvârşită în timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare psihică se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin.1 şi 2 ale cărei limite se reduc la jumătate. (5) Dacă faptele prevăzute în alin 1-4 au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. (6) Nu constituie infracţiune faptele prevăzute la alin 1-3 săvârşite de un medic sau de persoana autorizată să asiste naşterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvârşite în cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei şi au fost făcute în interesul femeii gravide sau al fătului, ca urmare a riscului inerent exercitării actului medical. (7) Vătămarea fătului, în perioada sarcinii, de către femeia însărcinată nu se pedepseşte. Obiectul juridic

este complex. Acesta este reprezentat de relaţiile sociale privind protecţia fătului, privit ca viaţă în devenire, atât pe perioada sarcinii, cât şi în timpul naşterii. În subsidiar, sunt ocrotite integritatea corporală, sănătatea şi viaţa viitorului copil rezultat prin naşterea fătului vătămat.Tot în subsidiar, este ocrotit dreptul femeii însărcinate de a duce la bun sfârşit sarcina şi naşterea, astfel încât copilul să fie viu şi nevătămat. Nu poate fi avut în vedere acest obiect juridic adiacent în ipoteza în care femeia însărcinată este cea care produce vătămarea fătului. Obiectul corpul fătului asupra căruia se poate organiza direct sau prin intermediul organismului material uman (otrăvire, intoxicare, tratament medical inadecvat) Subiecţii Subiectul activ nu este circumstanţiat. Inclusiv femeia însărcinată poate fi subiect activ, în cazul vătămării fătului în timpul naşterii. În cazul în care vătămarea este produsă de femeia însărcinată asupra propriului făt în timpul sarcinii, intervine clauza de nepedepsire de la alin final. Participaţia este posibilă în toate formele. Subiectul pasiv trebuie analizat în raport cu diferitele variante ale infracţiunii. În varianta de la alin 1 când este împiedicată instalarea vieţii extrauterină, nu putem avea decât un subiect pasiv adiacent,respectiv femeia însărcinată, în ipoteza în care altcineva comite fapta. În variantele de la alin 2 şi 3 subiectul pasiv este copilul născut viu, care suferă o vătămare corporală sau decedează, în urma violenţelor exercitate în timpul naşterii, respectiv pe durata naşterii. Situaţia Într-o primă ipoteză, situaţia premisă este reprezentată de un proces de naştere aflat în premisă derulare. Legiuitorul plasează realizarea elementului material în timpul naşterii, ceea ce înseamnă că procesul naşterii s-a declanşat dar nu s-a finalizat. Latura obiectivă Elementul acţiune/inacţiune vătămătoare realizată asupra fătului. În principiu, coincide cu cel al material infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi se poate realiza cel mai frecvent printr-o 27

acţiune. În timpul naşterii Realizare printr-o acţiune lovire directă, ştrangulare, obturarea căilor respiratorii

Realizare printr-o inacţiune când după naştere nu sunt realizate activităţile necesare de către cei care au obligaţia profesională să le realizeze (sau de către mamă, dacă naşte neasistată) În cazul culpei: acţiuni neglijente sau imprudente realizate asupra corpului fătului.

Urmarea imediată

Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

Forme

Variante Sancţiuni

Aspecte procesuale

28

În timpul sarcinii, fătul poate fi vătămat indirect prin lovirea femeii însărcinate, prin injectarea unor substanţe toxice în corpul femeii. Fătul poate fi vătămat şi indirect printr-o intervenţie ginecologică imprudentă. Varianta alin. 1 urmarea constă în împiedicarea instalării vieţii extrauterine Varinata alin 2: teza 1 vătămarea integrităţii corporale a copilului, teza 2 decesul copilului. Pentru realizarea celor două urmări de la alin. 2 fătul trebuie să se nască viu Varianta alin 3: aceleaşi urmări de la alin 2, cu diferenţa că vătămările sunt produse în timpul sarcinii şi nu al naşterii. Şi în acest caz fătul trebuie să se nască viu. trebuie stabilită şi probată. Va fi necesară o expertiză medico-legală

Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă+culpa (alin 5) În ipoteza alin. 4 latura subiectivă trebuie întregită prin realizarea unei cerinţe esenţiale: intenţia de vătămare trebuie să survină pe fondul unei stări de tulburare psihică a mamei care acţionează asupra propiului făt Tentativa nu este posibilă iar atunci când este comisă din culpă (alin.5) nici nu este posibilă -infracţiunea se consumă în momentul producerii urmării imediate, într-una din variantele prevăzute. Varianta alin.3 nu ia în calcul ipoteze în care, ca urmare a vătămării fătului din timpul sarcinii, acesta se naşte mort. necorelare cu pedeapsa prevăzută pt infracţiunea de ucidere sau vătămarea nounăscutului de către mamă. Astfel, limita minimă de la 202 (4) prin raportare la alin 1 (pedeapsa prevăzută la alin 1 redusă la jumătate) este de 1 an şi 6 luni în timp ce limita minimă de la uciderea nou-născutului de către mamă este de 1 an. - cauză de excludere a infracţiunii în alin 6 urmează regulile comune de procedură

Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor în primejdie Art. 203. Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate Art cod

Obiect juridic Ob. material Subiecţii

203 (1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a nu anunţa de îndată autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă. (2) Fapta nu constituie infracţiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa. relaţiile sociale privind obligaţia morală şi cetăţenească de a acorda asistenţă celor aflaţi în primejdie. În concret, prin intermediul aceste incriminări se ocroteşte viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor aflate în pericol. Corpul persoanei aflate în stare de pericol

Subiectul activ nu este circumstanţiat. Nu este necesar să existe o legătură de rudenie cu cel aflat în primejdie. Nu poate fi subiect activ al infracţiunii cel care generează el însuşi situaţia specială în care este pusă victima. Infracţiunea nu este susceptibilă de participaţie ci, eventual, de pluralitate de fapte săvârşite, simultan sau succesiv, de către persoane diferite. Subiectul pasiv nu este circumstanţiat. Poate fi orice persoană, indiferent de vârstă, care se află în imposibilitatea de a se salva dintr-o situaţie care îi periclitează viaţa, integritatea fizică sau sănătatea. Situaţia O stare de pericol pt viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a celui care este lipsit de premisă putinţa de a se salva. Nu interesează izvorul primejdiei: poate fi o calamitate naturală, boală, fapta altei persoane sau chiar fapta celui în primejdie (încercare de sinucidere, accident) Latura obiectivă Obiectul se realizează printr-o inacţiune, într-una dintre cele două modalităţi: omisiunea de a da material ajutorul necesar sau omisiunea de a anunţa de îndată Urmarea stare de pericol pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea victimei ceea ce imediată accentuează primejdia în care se afla deja persoana Legătura rezultă din materialitatea faptei. de cauzalitate Latura subiectivă Vinovăţie intenţie, în ambele modalităţi: directă sau indirectă. Formele Fiind vorba despre o infracţiune omisivă proprie, aceasta se consumă în momentul infracţiunii neîndeplinirii obligaţiei cerute de norma de încriminare, respectiv, în cazul în care nu se acordă, de îndată, ajutorul necesar sau nu se anunţă autorităţile. Sancţiuni Gradul de pericol al faptei (faptul că consecinţele grave asupra sănătăţii sau vieţii persoanei nu au ca surs directă comportamentul omisiv ci o situaţie anterioară) permite stabilirea unei pedepse în limitele minime alternativ cu amenda Alin.2 conţine o cauză de excludere a infracţiunii în ipoteze în care, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune el însuşi unui pericol grav cu privire la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa. 29

Împiedicarea ajutorului

Art cod

204 Împiedicarea intervenţiei ajutoarelor pt slvarea unei persoane de la un pericol iminent şi grav pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acesteia se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau amendă

Obiectul juridic

Relaţiile sociale privind integritatea corporală sau sănătatea persoanelor aflate într-o situaţie de pericol. Ocrotirea acestor valori presupune ca intervenţia ajutoarelor să nu fie în nici un fel împiedicată. Corpul persoanei aflate în stare de pericol

Obiect material Subiecţi

Situaţia premisă Latura obiectivă

Latura subiectivă Forme

Sancţiuni

30

Subiect activ- necircumstanţiat, nu este necesar să existe o legătură de rudenie într autor şi victimă. Spre deosebire de infracţiunea anterioară (art 203) subiectul activ poate fi chiar persoana care a generat starea de pericol pentru victimă (în această situaţie, este posibilă reţinerea unui concurs de infracţiuni) - participaţia este posibilă: instigare, complice, coautorat Subiectul pasiv- necircumstanţiat. Poate fi orice persoană, indiferent de vârstă. Conţinutul faptei este grevat pe aceeaşi situaţie premisă ca la infracţiunea anterioară: o stare de pericol pt viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a celui care este lipsit de putinţa de a se apăra. Elementul material: împiedicarea intervenţiei ajutoarelor pt salvarea unei persoane. Fapta se poate realiza printr-o acţiune (ex. aşezarea unor obstacole în calea echipei de intervenţie) sau inacţiune (refuzul de a permite accesul la locul în care se află persoana) Urmarea imediată: o stare de pericol pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea victimei Legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei Vinovăţia: intenţia în ambele modalităţi, directă şi indirectă fapta se consumă în momentul realizării elementului material, moment în care se realizează şi urmarea imediată (starea de pericol). Tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte. La fal ca în cazul infracţiunii anterioare, gradul de pericol al faptei permite stabilirea unei pedepse cu închisoarea în limite minime, alternativ cu pedeapsa amenzii.

Capitolul VI. Infracţiuin contra libertăţii persoanei Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205 Art 205 (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 7 ani. (2) Se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra. (3) Dacă fapta este săvârşită: a) de către o persoană înarmată b) asupra unui minor c) punând în pericol sănătatea sau viaţia victimei pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 şi 10 ani. (4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (5) Tentativa de la infracţiunile prevăzute în alin. 1-3 se pedepeseşte Obiectul juridic Libertatea fizică a persoanei Obiectul poate fi reprezentat de corpul persoanei, în măsura în care se acţionează în mod material nemijlocit asupra acestuia. Subiecţii Subiectul activ- nu este circumstanţiat. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Subiectul pasiv - poate fi, în principiu, orice persoană fizică, inclusiv cea care din diferite cauze se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra. La varianta agravată a alin. 3 lit. b, subiectul pasiv poate fi şi un minor. Latura obiectivă Elementul lipsirea de libertate a persoanei. De regulă se acţionează printr-o acţiune: persoana material poate fi împiedicată să se deplaseze sau poate fi deplasată împotriva voinţei sale. Se poate acţiona direct sau indirect asupra persoanei (ex- când este închisă într-o încăpere în care se afla deja sau când se acţionează asupra unui mijloc de transport cu care victima ar fi urmat să se deplaseze - se poate realiza şi printr-o inacţiune: când subiectul activ trebuia să ia măsuri pt eliberarea victimei a cărei privare sau restrângere avusese un temei legal, în măsura în care acest temei a încetat. Cerinţa esenţială pt existenţa elementului material este caracterul ilegal al lipsirii de libertate (nu există când restrângerea este îngăduită/cerută de de lege: ex. cazul părintelui sau al arestării preventive) În practică, s-a decis că există infracţiunea de lipsire de libertate în ipoteza în care făptuitorul a acţionat în baza unui ordin ilegal al superiorului. Un factor important în aprecierea elementului material îl reprezintă durata privării de libertate (însă nu absolut). Se apreciază de la caz la caz dacă intervalul de timp în care s-a menţinut starea de lipsire de libertate este suficient pt a reprezenta întradevăr o îngrădire a libertăţii de mişcare a persoanei. Durata poate fi şi de câteva secunde, dacă în acel interval victima a fost împiedicată să realizeze o anumită acţiune (ex. pierde trenul, ratează participarea la un concurs). Problema intervalului de timp este importantă şi în cazul în care trebuie să se stabilească dacă lipsirea de libertate este absorbită în conţinutul altei infracţiuni ori intră în concurs cu altă infracţiune (mi ales în cazul în care este însoţită de viol sau tâlhărie). În cazul violului, constrângerea exercitată asupra victimei presupune în mod 31

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

Formele infracţiunii

Variantele infracţiunii

32

natural şi lipsirea de libertate. De aceea, în multe cazuri, infracţiunea de lipsire de libertate este absorbită de cea de viol: ex. victima este imobilizată, are loc actul sexual iar apoi este lăsată să plece/victima este deplasată cu forţa pt a fi violată iar imediat duă raportul sexual este lăsată să plece. Dacă lipsirea de libertate se menţine pe o perioadă ce depăşeşte realizarea actelor maeriale necesare violului, va fi concurs de infracţiuni. În cazul tâlhăriei, în principiu, tâlhăria va absorbi întotdeauna lipsirea de libertate deoarece, chiar dacă va continua după ce are loc însuşirea bunului, ea va ajuta făptuitorul fie să păstreze bunul furat fie să îşi asigure scăparea, ceea ce reprezintă modalităţi de realizare a infracţiunii de tâlhărie. Există însă situaţii în care se poate reţine concurs dacă se constată că lipsirea de libertate nu are legătură cu infracţiunea de tâlhărie: ex. victima este lipsită de libertate o perioadă de timp, după care, în momentul eliberării, este deposedată de un bun sau în ipoteza în care, după ce este deposedată de un bun este deplasată într-un alt loc, contrar voinţei sale. + se mai poate asocia cu alte infracţiuni În practică, s-a reţinut existenţa concursului de infracţiuni între lipsirea de libertate în mod ilegal şi omor în cazul în care inculpactul, după ce i-a aplicat victimei lovituri mortale în abdomen şi torace, provocându-i ruptura unor organe, a legat victima în stare de inconştienţă lângă un copac iar victima a decedat. Dacă însă făptuitorul imobilizează victima doar în scopul de a-i aplica lovituri letale (ex. o leagă de un copac iar apoi îi aplică o lovitură de topor în cap) iar victima decedează, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal va fi absorbită de cea de omor. RIL-ICCJ- infracţiunea poate intra în concurs formal (ideal) cu cea de rele tratamente aplicate minorului. Restrângerea libertăţii fizice a persoanei. La variantele agravate avem şi unele urmări imediate speciale: punerea în primejdie a sănătăţii ori a vieţii victimei, respectiv decesul victimei. În varianta tip rezultă din materialitatea faptei. În cazul variantelor agravate, cum ar fi lipsirea de libertate urmată de decesul victimei, legătura de cauzalitate în raport cu urmarea secundară (decesul victimei) Vinovăţia: intenţie directă sau indirectă, cu 2 excepţii 1. alin 2, lit. c teza finală, când viaţa victimei este pusă în pericol 2. alin 4-când fapta a avut ca urmare moartea victimei În aceste 2 cazuri forma de vinovăţie este intenţia depăşită Infracţiunea se consumă în momentul în care se produce urmarea imediată, restrângerea libertăţii fizice a persoanei. Fiind o infracţiune continuuă, există şi un moment al epuizării care coincide cu cel în care încetează privarea de libertate. În cazul alin. 4 infracţiunea se consumă în momentul decesului victimei. - tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-3 se pedepseşte. La alin. 2, lit c, teza finală, când se pune în primejdie viaţa victimei, având în vedere forma de vinovăţie-intenţia depăşită, nu poate exista tentativă (valabil şi pt varianta agravată de la alin. 4) Varianta asimilată- alin. 2: răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.(ex. răpirea unui nou-născut) Prima variantă agravată, prevăzută la alin. 3, cuprinde 3 împrejurări în care se poate comite fapta: 1. Prin fapta comisă de către o persoană înarmată. Este suficient ca făptuitorul să

poarte o armă la vedere sau să ameninţe victima. Dacă este vorba despre ale obiecte asimilate armelor, este necesar ca acestea să fie întrebuinţate într-un atac efectiv pt a se reţine agravata 2. Fapta săvârşită asupra unui minor. –sub 18 ani. Starea de minoritate se raportează la momentul când începe activitatea infracţională. Făptuitorul trebuie să cunoască starea de minoritate a victimei pt aplicarea agravatei. 3. Fapta pune în pericol sănătatea sau viaţa victimei. Intervine atunci cnd, datorită împrejurărilor în care are loc privarea de libertate, se creează o stare de pericol pt sănătatea sau viaţa victimei. În ipoteza în care viaţa victimei este pusă în pericol, făptuitorul acţionează cu intenţie depăşită.

Sancţiuni şi aspecte procesuale

33

A doua variantă agravată este prevăzută la alin 4 şi se distinge printr-o urmare imediată mai gravă, respectiv decesul victimei. Acest rezultat este produs în mod nemijlocit de condiţiile încare s-a realizat privarea de libertate. Elementul subiectiv al acestei agravate este reprezentat de intenţia indirectă: făptuitorul comite cu intenţie unele acţiuni sau inacţiuni dar rezultatul mai grav se produce din culpă. În cazul în care decesul survine în urma unor violenţe exercitate în mod direct asupra victimei şi se constată că făptuitorul a urmărit sau acceptat acest rezultat, se va reţine infracţiunea de omor, comis cu intenţie directă sau indirectă. În cazul în care se constată că violenţele au fost comise cu intenţie, dar rezultatul mai grav, decesul, s-a produs din culpă, se va reţine un concurs de infracţiuni între loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi lipsire de libertate. - cu pedeapsa închisorii, în cuantum crescător, potrivit gravităţii În cazul variantei agravate de la alin. 4 urmărirea penală se face în mod obligatoriu de către procuror iar competenţa de judecare în primă instanţă aparţine tribunalului.

Art 206- Ameninţarea (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa sau a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de termere, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării. (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic libertatea psihică a persoanei Obiect Din cauza specificului valorii ocrotite, infracţiunea de ameninţare nu poate avea obiect material. material Subiecţii - nu sunt circumstanţiaţi, însă subiectul pasiv trebuie să fie o persoană cu discernământ, astfel încât să perceapă pericolul şi să i se producă o stare de temere. - participaţia este posibilă în toate formele Latura obiectivă Elementul - este reprezentat prin acţiunea de ameninţare, fie cu o infracţiune fie cu o faptă păgubitoare. material - poate fi o ameninţare verbală, în scirs sau prin gesturi simbolice. Există trei condiţii ataşate elementului material: 1. Ameninţarea să se refere la comiterea unei acţiuni sau fapte păgubitoare 2. Acţiunea sau fapta păgubitoare cu care se ameninţă să se îndrepte fie direct împotriva părţii vătămate fie împotriva unei alte persoane (teoretic, poate fi orice persoană, însă trebuie să fie o persoană faţă de care victima să poată manifesta afecţiune ca să se îndeplinească a treia condiţie) 3. Ameninţarea să aibă un potenţia intimidant, astfel încât să producă o stare de temere. Nu este realizat elementul material dacă mesajul de pericol vizează stoparea unei acţiuni sau a unei atitudini neîngăduite, imputabilă persoanei vătămate şi nici ameninţarea cu folosirea unei căi legale sau cu valorificarea licită a unui drept. În practică, s-a pus problema distincţiei între ameninţare şi tentativa la omor. Instanţa supremă a a arătat că dacă ameninţarea nu este urmată de acte de executare se va reţine doar infracţiunea de ameninţare. În schimb dacă făptuitorul trece la executare se reţine tentativă la omor. Urmarea o stare de pericol pentru sănătatea psihică a persoanei imediată Legătura de rezultă nemijlocit din însăşi comiterea faptei cauzalitate Latura Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă. subiectivă Ex. de intenţie indirectă: ameninţarea adresată unei anumite persoane este percepută şi de alte persoane care se simt vizate (soţul ameninţă soţia că va arunca în aer apartamentul şi este auzit de un vecin care se simte în pericol). Sunt 2 infracţiuni de ameninţare în concurs formal: una cu intenţie directă (faţă de soţie) şi una cu intenţie indirectă. Nu se poate vorbi de intenţia când persicolul este simulat (făptuitorul a ameninţat în glumă o altă persoană) Formele Infracţiunea se consumă în momentul în care se creează starea de pericol pt libertatea psihică a infracţiunii persoanei sau, altfel spus, când persoana vătămată a luat cunoştinţă de ameninţarea cu săvârşirea infracţiunii ori a faptei păgubitoare. - tentativa nu este incriminată. Sancţiuni şi - se sancţionează cu pedeapsa închisorii sau cu amendă. Specificului regimului sancţionator este aspecte faptul că pedeapsa aplicată nu poate depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea procesuale care a format obiectul ameninţării. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 34

Art. 207- Şantajul 1. Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos neptrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani. 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată sau pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut de alin.1 3. Dacă faptele prevăzute de alin 1 şi 2 au fost săvârşite cu scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Obiect juridic

Obiectul material

Subiecți

Latura obiectivă Elementul material

complex. Obiectul principal este reprezentat de relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică a persoanei iar obiectul juridic secundar relaţiile privind integritatea fizică a persoanei (când constrângerea se realizează prin violenţe fizice), relaţiile patrimoniale sau relaţiile privind alte drepturi ori interese, nepatrimoniale, ale persoanei. În principiu, nu există, însă, dacă constrângerea se realizează prin violenţă fizică, există un obiect material secundar, reprezentat de corpul persoanei + dacă este afectat patrimoniul persoanei vătămate, prin cedarea unui bun/distrugere, bunul respectiv reprezintă obiectul material secundar al infracţiunii. - nu sunt circumstanţiaţi, participaţia penală este posibilă în toate modalităţile - pluralitatea de victime antrenează o pluralitate de infracţiuni, chiar atunci când se realizează o singură acţiune de şantaj

Urmarea imediată

constă într-o acţiune de contrângere exercitată asupra unei persoane. Constrângerea poate fi fizică (violenţă) sau de natură morală (ameninţare) - noţiunea de violenţă trebuie raportată la art. 193 iar cea de ameninţare la 206. Atât actele de violenţă cât şi cele de ameninţare sunt absorbite în infracţiunea de şantaj. Dacă intensitatea violenţelor duce la depăşirea consecinţelor prevăzute de art. 193 se va reţine un concurs de infracţiuni între şantaj şi vătămare corporală. Condiţia esenţială este ca acţiunea de cănstrângere să urmărească determinarea victimei la o anumită conduită: să dea (un bun/o sumă de bani), să facă, să nu facă Prin a suferi ceva se înţelege suportarea unui prejudiciu material sau moral (să suporte o situaţie umilitoare/distrugerea unui bun). Constrângerea exercitată fie prin violenţă fie prin ameninţare, sau prin ambele trebuie să aibă aptitudinea de a-i insufla victimei o stare de temere serioasă, suficient de puternică pt ca libertatea psihică a acesteia să fie lezată. - nu este necesar ca victima să se conformeze o stare de pericol pentru libertatea psihică a persoanei

Legătura de cauzalitate

rezultă în mod direct din acţiunea de constrângere.

Latura subiectivă

o parte a doctrinei: doar intenţia directă calificată prin scopul urmărit de făptuitor, respectiv obţinerea unui folos pentru sine sau pentru altul Cioclei+alţii: se poate realiza şi prin intenţie indirectă Dobândirea în mod just a unui folos nepatrimonial, în varianta tip, sau patrimonial în varianta agravată, reprezintă o condiţie ataşată elementului subiectiv, fără de care fapta nu reprezintă şantaj ci, eventual, o altă infracţiune (ex. ameninţare). Prin urmare, chiar

35

Sancţiuni

dacă folosul era just, fapta constituie şantaj, din moment ce s-a urmărit în mod injust realizarea sa. Consumarea se produce în momentul creării stării de pericol. Tentativa nu este incriminată. În cazul variantei asimiliate de la alin 2, constrângerea se manifestă doar prin ameninţare, o ameninţare care se referă la darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pt victimă ori pentru un membru al familiei acesteia. Scopul este acela cu cel prevăzut la varianta tip. Ameninţarea trebuie să aibă aptitudinea de a insufla victimei o stare de temere serioasă, suficient de puternică pt ca libertatea psihică a acesteia să fie lezată. ** nu are această aptitudine ameninţarea cu dezvăluirea apartenenţei părţii vătămate la serviciile secrete Varianta agravată de la alin 3 se distinge prin faptul că folosul este patrimonial O altă variantă agravată este prevăzută în legea 78/2000- subiectul activ este circumstanţiat (pers. care exercită o funcţie publică..etc)- limitele de pedeapsă se majorează cu o treime. exclusiv pedeapsa închisorii

Aspecte procesuale

Urmărirea penală se efectuează din oficiu

Diferenţierea faţă de alte infracţiuni

-Şantaj şi lipsire de libertate în mod ilegal, în ipoteza în care în schimbul eliberării victimei se cerea un folos patrimonial sau nepatrimonial. În această situaţie se va reţine concurs de infracţiuni - puncte comune cu ameninţarea, ambele vizând libertatea psihică a persoanei. În cazul şantajului obiectul juridic este unul complex, putând viza şi alte valori+ elementul material se poate realiza nu numai prin ameninţare ci şi prin violenţă - Şantaj/tâlhăria. Tâlhăria este o faptă îndreptată împotriva patrimoniului, fiind o infracţiune complexă ce constă într-un furt care poate fi săvârşit, între altele, şi prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninnţări. În primul rând este o deosebire de obiect juridic însă deosebirea este dată de momentul în care victima este deposedată de un bun mobil: în cazul şantajului, făptuitorul foloseşte violenţa sau ameninţarea în scopul obţinerii ulterioare a unui bun în timp ce în cazul tâlhăriei există simultaneitate între exercitarea violenţei/ameninţării şi cedarea bunului de către victimă.

Formele infracţiunii Variante

36

Art. 208. Hărţuirea 1. Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i o stare de temere, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 6 luni sau cu amendă. 2. Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau cu amenda, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. 3. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic libertatea psihică a persoanei Obiect material Subiecţi Latura obiectivă: Elementul material

Urmarea imediată

Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Formele infracţiunii

Variante Sancţiuni

37

nu are nu sunt circumstanţiaţi/- participaţia este posibilă în toate formele. - varianta tip – constă într-o acţiune ce se poate realiza prin două modalităţi distincte: urmărirea repetată a unei persoane sau supravegherea repetată a locuinţei, locului de muncă sau altui loc frecventat de o persoană. Pentru a se realiza caracterul repetat este suficiient să existe o a doua acţiune de urmărire sau supraveghere. Lauta obiectivă este întregită prin 2 condiţii negative ataşate elementului material: fapta să se realizeze fără drept, adică să nu existe o dispoziţiei legală care să permită urmărirea ori supravegherea / să nu existe un interes legitim. Interesul legitim poate fi privat (părintele care îşi urmăreşte copilul minor, în exercitarea dreptului la educaţie) sau public (în cazul jurnalistului care urmăreşte o persoană în vederea obţinerii unor informaţii de interes public). - varianta specială – elementul material constă tot într-o acţiune ce se poate realiza în două modalităţi: efectuarea de apeluri telefonice sau efectuarea de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă (email, programe speciale video-audio, reţele sociale). Condiţia ataşată elementului material este ca frecvenţa sau conţinutul apelurilor să fie deosebite, astfel încât să cauzeze temere unei persoane. În ambele variante, hărţuirea este o infracţiune de obicei, în sensul că acţiunile ce reprezintă elementul material trebuie să se repete. Dacă, faţă de aceeaşi victimă, se realizează atât modalităţi ale elementul material incluse în varianta tip cât şi ale celor specifice variantei speciale, se va reţine o singură infracţiune, cu raportare la ambele variante. Lezarea integrităţii morale. Spre deosebire de ameninţarea unde urmarea imediată este o stare de pericol, în cazul hărţuirii urmarea imediată este un rezultat. Dacă în cadrul apelurilor telefonice sau celorlalte tipuri de comunicare, mesajul de ameninţare devine explicit şi se referă la comiterea unei infracţiuni sau fapte păgubitoare fapta va fi încadrată la infracţiunea de ameninţarea. + poate fi începutul unui eventual şantaj. rezultă din însăşi comiterea faptei, chiar dacă este o infracţiune de rezultat. Nefiind vorba de un rezultat obiectiv, palpabil, victima este singura în măsură să îl aprecieze iar aprecierea va fi direct şi inevitabil legată de o anumită conduită. Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă Infracţiunea se consumă în momentul în care este lezată libertatea moală a persoanei prin cauzarea unei stări de temere, altfel spus, în momentul în care persoana vătămată percepe periculozitatea mesajelor şi se teme de ele. Tentativa nu este incriminată. - o variantă tip şi una specială, diferite prin elementul material şi regimul sancţionator pedeapsa închisorii, alternativ cu amenda - acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Capitolul VII- Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile Art.209. Sclavia Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Obiect juridic Obiect material

Subiecţi

Latura obiectivă Elementul material

Latura subiectivă Formele infracţiunii

Sancţiuni şi aspecte procesuale

38

Relaţiile sociale privind libertatea şi demnitatea persoanelor vulnerabile, relaţii ce presupun interzicerea exploatării acestei categorii de persoane Deoarece sclavia este îndreptată împotriva libertăţii persoanei, în toată complexitatea ei, fiind vizate deopotrivă libertatea fizică şi psihică, este posibil ca în componenta fizică fapta să aibă ca element material corpul persoanei. necircumstanţiaţi - participaţia penală este posibilă în toate formele - deşi textul incriminator nu face vreo precizare în legătură cu subiectul pasiv, practic, poate deveni victimă doar o persoană care, fie şi vremelnic, se află într-o stare de vulnerabilitate. - constă într-o acţiune care se poate realiza în trei modalităţi: 1. punerea unei persoane în stare de sclavie 2. ţinerea unei persoane în stare de sclavie 3. traficul de sclavi punerea unei persoane în stare de sclavie = a lua în stăpânire o persoană care avea statut de persoană liberă şi de a se comporta cu ea ca un proprietar. Persoana este tratată ca un obiect. Persoana poate fi folosită la diferite munci, poate să reprezinte obiectul amuzamentului celui care o ţine. Nu este exclus ca infracţiunea să fie însoţită de alte infracţiuni contra integrităţii şi sănătăţii, de infracţiuni contra libertăţii sau integrităţii sexuale. În aceste cazuri se va reţine concurs de infracţiuni. ţinerea unei persoane în stare de sclavie = perpetuarea stării de sclavie. Nu are importanţă modul cum a fost dobândit (donaţie, succesiune, cumpărare). Trafic de sclavi= operaţiunea ce vizează „comerţul” cu persoane aflate în stare de sclavie. Pt existenţa infracţiunii este necesară realizarea oricăreia dintre modalităţi iar în cazul realizării mai multor modalităţi unitatea infracţională se păstrează. Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă Consumarea are loc în momentul realizării elementului material în oricare dintre modalităţi. În modalitatea ţinerii unei persoane în sclavie fapta are formă continuă şi, prin urmare, va exista un moment al epuizării. închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi - în cazul constituirii unui grup criminal organizat competenţa aparţine DIICOT.

Art. 210. Traficul de persoane 1. Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită: a. prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b. profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c. prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani. (3) Consimţământul persoanei victimă nu constituie cauză justificativă Obiect juridic Obiect material

Subiecţi

Latura obiectivă Elementul material

Relaţiile sociale privind libertatea şi demnitatea persoanelor vulnerabile, relaţii ce presupun interzicerea exploatării acestei categorii de persoane Deoarece infracţiunea este îndreptată împotriva libertăţii persoanei, inclusiv componenta ei fizică, este posibil ca fapta să aibă element material. Astfel, putem avea ca obiect material corpul persoanei în ipoteza în care fapta se comite prin constrângere fizică Subiectul activ, în varianta tip, nu este circumstanţiat. În varianta agravată prevăzută de alin 2 subiectul activ este funcţionarul public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu (poate fi funcţionarul public „autentic” sau cel asimiliat, în sensul legii penal-art 175) Subiectul pasiv, nu este în principiu circumstanţiat. Sunt totuşi unele ipoteze în care subiectul pasiv, fie se află într-o anumită relaţie faţă de subiectul activ fie trebuie să prezinte anumite caracteristici (imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa sau într-o stare de vădită vulnerabilitate- alin 1 b). se realizează printr-o acţiune într-una dintre cele 5 modalităţi recrutarea = identificarea unei persoane, atragerea într-o activitate transportarea = deplasarea dintr-un loc în altul, în ţară şi în străinătate transferarea = tot deplasarea, cu deosebirea că locul iniţial în care se află victima este deja sub controlul unei alte persoane adăpostirea

= asigurarea unui loc de şedere temporară într-un spaţiu care poate să fie sau nu tipic pt locuire.

primirea

= preluare fizică a persoanei. „inculpatul a cumparat partea vătămată, plătind o sumă de bani”

Condiţii esenţiale ataşate elementului material Elementul materual trebuie să se realizeze în vreuna din ipotezele 1. prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate 2. profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane 3. prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane În unele cazuri, prin realizarea condiţiei esenţiale,traficul de persoane devine o infracţiune complexă. Astfel, în ipoteza constrângerii, traficul de persoane 39

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

Formele infracţiunii

Varianta agravată Consimţământul victimei Sancţiuni şi aspecte procesuale

absoarbe infracţiunea de ameninţarea, lovire sau alte violenţe ori lipsirea de libertate. punerea în pericol a libertăţii şi demnităţii persoanei a cărei exploatare se urmăreşte. rezultă din materialitatea faptei. Vinovăţia: intenţia directă. Fapta se comite în scopul exploatării unei persoane (exploatare, cf art 182: supunerea la munci forţate, ţinerea în sclavie, obligarea la practicarea prostituţiei, a cerşetoriei, prelevarea de organe) - este unul din cazurile în care scopul califică intenţia infracţiunea se consumă în momentul în care se realizează elementul material în oricare dintre modalităţi. Dacă se realizează succesiv mai multe modalităţi, fapta se consumă în momentul realizării primei modalităţi (infractiune unica) Tentativa este posibilă şi se pedepseşte, cf art 217. Cu excepţia recrutării, celelalte modalităţi ale elementului material (transportarea, transferarea, adăpostirea şi primirea) presupun o prelungire în timp, ceea ce face ca în aceste cazuri infracţiunea să aibă formă continuă şi, deci, un moment al epuizării. are subiect activ calificat- alin 2. + trebuie să se afle în exerciţiul atribuţiilor de serviciu este exclusă cauza justificativă a consimţământului Închisoarea de la 3 la 10 ani +interzicerea exercitării unor drepturi în viarainta tip iar în varianta agravată 5-12 ani Urmărirea penală este de competenţa procurorului DIICOT

Art. 211 Traficul de minori 1. Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi 2. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a. fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin 1 b. fapta a fost săvârşită de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu c. fapta a pus în pericol viaţa minorului d. fapta a fost săvârşită de un membru de familie al minorului e. fapta a fost săvârşită de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se află minorul ori de o persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau autoritate asupra minorului. 3. Consimţământul persoanei victimă nu constituie cauză justificativă

40

Obiect juridic

Obiect material

Subiecţii

Relaţiile sociale privind libertatea şi demnitatea persoanelor vulnerabile, prin vârsta lor scăzută, respectiv minorii, relaţii ce presupun interzicerea exploatării acestei categorii de persoane Deoarece infracţiunea este îndreptată împotriva libertăţii minorului, inclusiv componenta ei fizică, este posibil ca fapta să aibă element material. Astfel, putem avea ca obiect material corpul persoanei minore în ipoteza în care fapta se comite prin constrângere fizică Subiectul activ nu este circumstanţiat în varianta tip În varianta agravata a alin 2 b subiectul activ este funcţionarul public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. În ipoteza alin. 2 d subiectul activ este membru de familie - alin. 2 e – subiectul activ este o persoana care are anumite prerogative fata de minor (ingrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament) sau are o poziţie recunoscută de încredere sau autoritate - participaţia este posibilă Subiectul pasiv este circumstanţiat în persoana minorului (cu vârsta până în 18 ani)

Latura obiectivă Elementul se realizează printr-o acțiune, într-una din cele 5 modalități prevăzute în textul material incriminator, aceleași ca la infracțiunea de trafic de persoane: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea, primirea unei persoane. În varianta tip, latura obiectivă este îndeplinită prin simpla realiyare a elementului material (fără condiții esențiale: prin constrângere, răpire, etc) - jurispr: dacă sunt și persoane majore și minore, infracțiunea de trafic de minori se va reține în concurs cu infracțiunea de trafic de persoane. Urmarea Punerea în pericol a libertății și demnității minorului imediată Legătura de rezultă din materialitatea faptei cauzalitate Latura Intenția în modalitatea directă: fapta se comite în scopul exploatării minorului. Sunt subiectivă valabile explicațiile de la trafic de persoane + subiectul activ trebuie să aibă cunoștință de faptul că victima este minoră Formele Infracțiunea se consumă în momentul realizării elementului material într-una din infracțiunii modalitățile prevăzute. - dacă se realizează succesiv mai multe modalități ale elementului material, fapta se consumă în momentul realizării primei modalități (infracțiunea își păstrează unitatea) - tentativa se pedepsește cf art 217 - cu excepția recrutării, celelalte modalități ale elementului material presupun o prelungire în timp, ceea ce face ca, în aceste cazuri, infracțiunea să aibă formă continuă și, deci, un moment al epuizării. Varianta se realizează prin raportare la condițiile esențiale ce întregesc latura obiectivă a agravată traficului de persoane –alin 2 a și la varianta agravată a traficului de persoane –alin 2b. Celelalte ipoteze: 1. când fapta a pus în pericol viața minorului 2. când fapta a fost săvârșită de un membru de familie al minorului 3. când fapta a fost săvârșită de o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se află minorului Sancțiuni și - varianta tip: închisoarea 3-10 ani +interzicerea exercitării unor drepturi aspecte 41

procesuale - varianta agravată 5-12 ani +interzicerea exercitării unor drepturi - competența procurorului DIICOT Art. 212 Supunerea la munca forțată sau obligatorie Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozițiile legale, la prestarea unei munci împotriva voinței sale sau la o muncă obligatorie se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 3 ani Obiect juridic Relaţiile sociale privind libertatea şi demnitatea persoanelor vulnerabile, relaţii ce presupun interzicerea exploatării acestei categorii de persoane Obiectul Deoarece infracţiunea este îndreptată împotriva libertăţii persoanei, inclusiv material componenta ei fizică, este posibil ca fapta să aibă element material. Astfel, putem avea ca obiect material corpul persoanei în ipoteza în care fapta se comite prin constrângere fizică Subiecții Subiect activ necircumstanțiat. Participația este posibilă Subiectul pasiv, nu este circumstanţiat, dar, este susceptibilă de a fi victima unei astfel de infracțiuni o persoană aflată într-o stare de vulnerabilitate Latura obiectivă Elementul Se realizează printr-o acțiune ce constă în supunerea unei persoane la prestarea unei materia munci împotriva voinței sale Supunerea= constrângerea (forțarea) Condiția atașată elementului material: fapta să se realizeze în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozițiile legale În practică, supunerea la muncă forțată este absorbită de infracțiunea de trafic de persoane (sau minori) sub forma exploatării prin supunerea la executarea unei munci (art 182). Aceasta deoarece sunt rare cazurile în care obligarea la muncă nu este însoțită de o acțiune proprie traficului (recrutare, transportare) Urmarea îngrădirea libertății persoanei imediată Legătura de rezultă implicit cauzalitate Latura subiectivă Vinovăția intenția directă sau indirectă Forme Infracțiunea se consumă în momentul realizării elementului material, respectiv în momentul în care victima începe să execute munca forțată sau obligatorie. Tentativa nu este sancțiunată Dacă actele de constrângere realizate înaitne de consumarea infracțiunii de supunere la muncă forțată întrunesc elementele altei infracțiuni (amenințare, lovire sau alte violențe), se va reține aceasta Sancțiuni și - închisoare 1-3 ani aspecte - comptența DIICOT procesuale

42

Art. 213 Proxenetismul 1. Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. 2. În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. 3. Dacă faptele sunt săvârșite față de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. 4. Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul. Obiect juridic Obiectul material

Subiecți

Latura obiectivă Elementul material

Urmarea imediată

Legătura de 43

Relaţiile sociale privind libertatea şi demnitatea persoanelor vulnerabile Deoarece infracţiunea este îndreptată împotriva libertăţii persoanei, inclusiv componenta ei fizică, este posibil ca fapta să aibă element material. Astfel, putem avea ca obiect material corpul persoanei în ipoteza în care fapta se comite prin constrângere fizică Subiectul activ nu este circumstanțiat. Participația este posibilă. Varianta tip: subiectul pasiv nu poate fi decât cel general, statul. Persoana care practică prostituția în mod deliberat nu poate fi considerată subiect pasiv. În varianta agravată de la alin 2 subiectul pasiv nu este circumstanțiat În varianta aravată de la alin 3 subiectul pasiv este minorul de sub 18 ani.

constă într-o acțiune ce se poate realiza în trei modalități distincte: determinarea practicării prostituției, înlesnirea practicării prostituției, obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției, de către una sau mai multe persoane. Acțiunea de deteminare reprezintă în fapt o instigare iar înlesnire = complicitate, cu diferența că fapta determinată sau înlesnită, prostituția, nu reprezintă o infracțiune. Acțiunea de obținere de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției presupune perceperea unor sume de bani sau altor valori, din cele încasate ca preț al actelor sexuale întreținute de persoana care se prostituează. Pentru a exista prostituție trebuie să existe cel puțin 2 acte sexuale, cu 2 persoane diferite, în scopul obținerii unor foloase patrimoniale. Determinarea sau înlesnirea unui singur act sexual sau a mai multor acte sexuale cu o singură persoană, precum și obținerea de foloase patrimoniale de pe urma unui singur act sexual sau de pe urma mai multor acte sexuale avute cu aceeași persoană, nu reprezintă proxenetism. Chiar dacă scopul făptuitorului a fost ca actele să se repete, iar primul act ar putea să reprezinte o tentativă aceasta nu este pedepsită la varianta tip. În schimb, la varianta alin. 2-determinarea la începerea - infracțiunea de proxenetism există și în cazul unui singur act sexual, cu condiția de a se stabili că actul respectiv reprezenta începerea prostituției. Același raționament este valabil și în cazul minorului constrâns să se prostitueze (alin. 3) Varianta tip: stare de pericol pentru libertatea și demnitatea persoanei, pericol creat prin influențarea persoanei la practicarea prostituției. În ipoteza obținerii de foloase patrimoniale de la varianta tip, precum și la variantele agravate, urmarea imediată constă în lezarea integrității și demnității persoanei. rezultă din materialitatea faptei.

cauzalitate Latura subiectivă Forme

Variante

Distincția față de trafic

Sancțiuni și aspecte procesuale

44

Vinovăția: intenția directă sau indirectă Infracțiunea se consumă în momentul realizării elementului material, în oricare dintre modalități. Tentativa se pedepsește în varianta agravată prevăzută la alin 2 (fapta comisă prin constrângere)+ fapta comisă asupra minorului, prin constrângere. Stabilirea momentului consumării infracțiunii trebuie să țină cont și de realizarea condițiilor necesare pt existența prostituției. Fapta va fi comisă, de regulă, fie în formă continuă (punerea la dispoziție a unei locuințe persoanei care se prostituează), fie în formă continuată (obținerea repetată de foloase materiale de pe urma practicării prostituției, constrângerea repetată. Completul pt dezlegarea problemelor de drept: dacă fapte sunt săvârșite față de o persoană majoră și de o persoană minoră, sunt realizate elementele constitutive ale unei singure infracțiuni prevăzute de art. 213 alin1 și 3 cu aplicarea art. 35 (1)infracțiune continuată sau două infracțiuni aflate în consurs 213 alin1 și 3 cu aplicarea art. 38. În cazul în care infracțiunea se săvârșește asupra 2 sau mai multe persoane vătămate minore sau majore, în aceeași împrejurare, se va reține o singură infracțiune de proxenetism. Când se săvârșește asupra 2 sau mai multe persoane, fără legătură între ele, se reține un concurs. Varianta agravată a alin.2 are ca element circumstanțial utilizarea constrângerii, fie pentru a determina inițial o persoană la practicarea prostituției, fie pentru a o determina să continue această activitate. - la această variantă, tentativa se pedepsește A doua variantă agravată: subiect pasiv circumstanțiat- minor 1. Ipoteza art. 213-1, când persoana practică de bună-voie prostituția, se reține infracțiunea de proxenestism, chiar dacă apar și elemente ale traficului (recrutarea sau adăpostirea).În aceste caz, nu sunt realizate elementele constitutive ale traficului, deoarece lipsește exploatarea, care presupune obligarea la practicarea prostituție. 2. 213-2, când fapta se realizează prin constrângere, există proxenetism dacă nu se realizează și una din modalitățile elementului material de la trafic (recrutare, tranportare, etc). Dacă se realizează, fapta va reprezenta trafic de persoane. 3. În ipoteza în care victima este minor, dar lipsește constrângerea, trebuie avut în vedere gradul de maturitate psihică. Atunci când este vorba de un minor cu vârsta mai ridicată (peste 16 ani) și se constată că are discernământul necesar, se va reține infracțiunea de proxenetism chiar dacă apar și elemente de trafic, deoarece lipsește exploatarea (care presupune oblgarea). Atunci când persoana minoră are o vârstă fragedă și se constată imaturitate psihică, dacă apar elemente de trafic, fapta va fi încadrată la trafic de minori, mai exact 211 (2) prin raportare la 210 alin 1.b. Într-o astfel de situația, exploatarea există pt că lipsa discernământului presupune că un eventual acord de voință este viciat închisoarea+interzicerea exercitării unor drepturi -competența DIICOT

Art. 214 Exploatarea cerșetoriei 1. Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilități fizice ori psihice să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase patrimoniale de pe urma acestei activități se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda. 2. Dacă fapta este săvârșită în următoarele împrejurări: a. de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerșește b. prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. Obiect juridic Relaţiile sociale privind libertatea şi demnitatea persoanelor vulnerabile, relații ce presupun interdicția exploatării acestor persoane prin practicarea cerșetoriei Obiect Deoarece infracţiunea este îndreptată împotriva libertăţii persoanei, inclusiv material componenta ei fizică, este posibil ca fapta să aibă element material. Astfel, putem avea ca obiect material corpul persoanei în ipoteza în care fapta se comite prin constrângere fizică Subiecți Subiectul activ nu este circumstanțiat în varianta tip În varianta agravată a alin 2 subiectul activ are una din umătoarele calități: părinte, tutore, curator, ori cel care are în îngrijire persoana care cerșește. Subiectul pasiv este minorul sau persoana care are dizabilități fizice sau psihice. Latura obiectivă Elementul o acțiune ce poate fi realizată în două modalități alternative: material 1. a determina o persoană să vulnerabilă (minor sau persoană cu dizabilități fizice sau psihice) să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material (instigare la cerșetorie). Caracterul repetat este f important în structura obiectivă a infracțiunii, deoarece un apel ce rămâne singular nu reprezintă cerșetorie și, pe cale de consecință, nu va exista infracțiunea de exploatare a cerșetoriei 2. A beneficia de foloase patrimoniale de pe urma activității de cerșetorie realizată de persoana vulnerabilă. Circumstanțierea subiectului pasiv reprezintă în același timp o condiție esențială a laturii obiective. Dacă fapta se realizează față de un major fără dizabilități, nu reprezintă infracțiune. Urmarea lezarea libertății și demnității minorului sau persoanei cu dizabilități imediată Legătura de rezultă din materialitatea faptei cauzalitate Latura Vinovăția: intenția directă sau indirectă. subiectivă Subiectul activ trebuie să cunoască situația persoanei care cerșește (starea de minoritate) Forme Infracțiunea se consumă în momentul realizării elementului material, în oricare din modalități. Stabilirea momentului consumării trebuie să țină cont și de realizarea condițiilor pt existența cerșetoriei. Fapta va fi comisă, de regulă, fie în formă continuă fie în formă continuată Varianta 2 ipoteze: calitatea subiectului activ și fapta comisă prin constrângere agravată

45

Art. 215 Folosirea unui minor în scop de cerşetorie Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezenţa unui minor, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Obiect juridic Obiect material

Subiecţi

Latura obiectivă Elementul material

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Forme

Sancţiuni şi aspecte procesuale

46

Relaţiile sociale privind libertatea şi demnitatea persoanelor vulnerabile, relații ce presupun interdicția exploatării acestor persoane prin practicarea cerșetoriei Deoarece infracţiunea este îndreptată împotriva libertăţii persoanei, inclusiv componenta ei fizică, este posibil ca fapta să aibă element material. Astfel, putem avea ca obiect material corpul persoanei în ipoteza în care fapta se comite prin constrângere fizică Subiectul activ este circumstanţiat în persoana majorului cu capacitate de muncă. Fapta nu poate fi comisă nici de un minor nici de o persoană invalidă. Dacă autorul are şi calitatea de părinte sau reprezentant legal sau are, sub o altă formă, în îngrijire minorul, fapta poate intra în concurs cu rele tratamente aplicate minorului.

constă într-o acţiune, respectiv apelarea la mila publicului. A apela la mila publicului înseamnă a se adresa la diferite persoane într-un mod care să suscite mila acestora (oral, scris, prin gesturi) 3 cerinţe esenţiale ataşate elementului material pt întregirea conţinutului obiectiv al infracţiunii: 1. apelarea la mila publicului trebuie să se facă repetat 2. apelul trebuie să conţină o cerere de ajutor material 3. cel care apelează la mila publicului trebuie să se folosească, în acest scop, de prezenţa unui minor. lezarea libertăţii şi demnităţii minorului rezultă din materialitatea faptei Fapta se comite cu intenţie, directă sau indirectă. Existenţa vinovăţiei presupune ca subiectul activ să cunoască sau să aibă toate datele necesare pentru a cunoaşte situaţia persoanei de care se foloseşte, adică starea de minoritate a acesteia Fiind vorba de o infracţiune de obicei nu este susceptibilă de acte preparatorii sau de tentativă. Infracţiunea se consumă în momentul în care s-au efectuat acte repetate de cerşetorie, la intervale apropiate. Poate avea şi un moment al epuizării, atunci când activitatea infracţională se prelungeşte dupămomentul consumării, prin repetarea actelor de cerşetorie închisoarea alternativ cu amenda În cazul în care a intrat în scopul unui grup criminal organizat, competenţa aparţine diicot

Art. 216 Folosirea serviciilor unei persoane exploatate Faptul de a utiliza serviciile prevăzute în art 182, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Obiect juridic Obiect material Subiecţi

Latura obiectivă

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Forme

47

Relaţiile sociale privind libertatea şi demnitatea persoanelor vulnerabile, relații ce presupun interdicția utilizării serviciilor acestor persoane Deoaece infracţiunea este îndreptată împotriva libertăţii persoanei, inclusiv în componenta ei fizică, obiectul material al infracţiunii poate fi reprezentat de corpul persoanei Subiectul activ nu este circumstanţiat.Participaţia este posibilă. Coautoratul este posibil în măsura în care fiecare participant este beneficiarul serviciilor persoanei exploatate. Subiectul pasci este circumstanţiat, fiind vorba de o persoană victimă a traficului de persoanee sau traficul de minori. Altfel spus, subiectul pasiv coincide cu cel al infracţiunii de trafic de persoane, respectiv trafic de minori. Elementul material se realizează printr-o acţiune, aceea de utilizare a serviciilor ce fac obiectul exploatării unei persoane traficate. Aceste servicii sunt enumerate expres în art. 182: 1. executarea unei munci 2. practicarea prostituţiei sau manifestări pornografice 3. prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană 4. practicarea cerşetoriei + Este necesar ca serviciile prestate de victime să reprezinte o consecinţă directă a activităţii de traficare. Nu se va reţine infracţiunea dacă au încetat actele specifice traficului şi aceste persoane acţionează benevol îngrădirea libertăţii şi demnităţii persoanelor exploatate rezultă din materialitatea faptei. Vinovăţia: intenţia directă +indirectă. Pentru existenţa intenţiei este necesar ca subiectul activ să cunoască faptul că serviciile pe care le utilizează provin de la victime ale traficului de persoane sau trafic de minori. Tentativa este incriminată, cf art. 217 Fapta se consumă în momentul realizării elementului material, adică în momentul utilizării serviciilor. Infracţiunea poate avea formă continuă şi continuată.

Art. 216 Folosirea prostituţiei infantile Întreţinerea oricărui act de natură sexuală cu un minor care practică prostituţia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiunea mai gravă. - utilitatea incriminării este îndoielnică Capitolul VIII Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale Art. 218 Violul 1. Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin.1. 3. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a. victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; b. victima este rudă în linie directă, frate su soră; c. victima este un minor; d. fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e. fapta a avut ca urmare vătămarea corporală; f. fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună 4. Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 5. Acţiunea penală pentru fapta prevăzută la alin. 1 şi 2 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 6. Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin 1-3 se pedepseşte. Obiect juridic libertatea sexuală a persoanei, dreptul acesteia de a dispune de propria viaţă sexuală. Este ocrotită libertatea şi inviolabilitatea sexuală a oricărei persoane, nu doar a femeii. În ipotezele în care se realizează prin constrângere, adică prin violenţel fizice sau psihice, există şi un obiect juridic secundar, constând ăn relaţiile privind libertatea fizică sau psihică a persoanei. Subiecţii În varianta tip, subiecţii nu sunt circumstanţiaţi. Coautoratul nu nu este posibil (sunt posibile instigarea şi complicitatea). Fiecare participant care a realizat un act sexual asupra femeii va răspunde ca autor al infracţiunii de viol, în varianta agravată de la art. 3 lit f La unele variante agravate, există o circumstanţiere a subiecţilor. Latura obiectivă Elementul material:este reprezentat printr-o acţiune ce se poate realiza prin mai multe modalităţi: raport sexual, act sexual oral, act sexual anal, orce alte acte de penetrare vaginală sau anală. - raport sexual = conjuncţia dintre organul sexual masculin şi feminin. Subiecţii sunt de sex diferit iar fapta poate fi comisă atât de bărbat cât şi de femeie. - în cazul actului sexual oral, subiecţii pot fi şi de acelaşi sex. Subiectul activ este atât persoana care se foloseşte de propriul organ sexual cât şi persoana care se foloseşte de organul sexual al celuilalt (cazul minorilor abuzaţi) - act sexual anal = conjuncţia dintre organul sexual masculin şi cavitatea anală a altei persoane (bărbat sau femeie). Subiecţii pot fi de sex diferit sau de acelaşi sex 48

(bărbaţi) În varianta asimilată, elementul material îl constituie orice alte acte de penetrare vaginală sau anală. Intră în această categorie penetrarea cu ajutorul unor segmente corporale (ex. degete) sau cu diferite obiecte. Modalităţile de realizare a obiectului material sunt alternative: realizarea oricărei modalităţi duce la realizarea elementului material iar realizarea mai multor modalităţi cu aceeaşi ocazie nu afectează unitatea infracţiunii (se va reţine o singură infracţiune cu referire la ambele variante, aspect ce va fi avut în vedere la individualizare. Condiţia ataşată elementului material pentru existenţa laturii obiective, atât în varianta tip cât şi în varianta asimilată este ca fapta să se realizeze fără consimţământul victimei, într-una dintre cele trei modalităţi alternative: fie constrângerea victimei, fie punerea în imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, fie profitând de această stare. Constrângerea poate fi fizică sau morală. Realizarea acestei condiţii a alementului material face ca ameninţarea sau, după caz, lovirea sau alte violenţe să fie absorbite în infracţiunea de viol. A profita de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa presupune ca făptuitorul să se folosească în mod conştient de starea de vulnerabilitate a victimei (infirmitate, maladie psihică, vârstă fragedă), o stare preexistentă, pe care nu el a provocat-o dar pe care o exploatează. Conform specificului elementului material şi condiţiei ataşate, violul absoarbe lipsirea de libertate în mod ilegal, în afară de cazurile în care lipsirea de libertate nu mai are legătură directă cu infracţiunea de viol. Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

Forme

Variante agravate

49

lezarea libertăţii sexuale a persoanei în cazul variantei tip rezultă ex re. În variantele agravate, trebuie dovedită. Vinovăţie: intenţie directă sau indirectă Există intenţie depăşită la varianta agravată 3.e precum şi la alin.4 În cazul alin. 3 c subiectul activ trebuie să cunoască starea de minoritate a victimei. Tentativa se pedepseşte. Există tentativă când autorul exercită acte de constrângere fizică sau morală asupra victimei în scopul de a realiza actul sexual sau când desfăşoară unele activităţi prin care încearcă să profite de imposibilitatea victimei de a se apăra. Consumarea infracţiunii are loc în momentul realizării actului sexual. Fapta se consumă înn memoentul penetrării (orale, anale, vaginale). Infracţiunea poate fi comisă şi în formă continuată, când, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, victima este supusă unor acte sexuale repetate. Prima variantă agravată de la alin 3 cuprinde 6 elemente circumstanţiale a. Victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului b. Victima este rudă în linie directă, frate sau soră c. Victima este un minor. În acest caz, este necesar ca autorul să fi cunoscut vârsta minorului sau să existe suficiente elemente care să îi permită să o aprecieze corect. În cazul în care vârsta minorului este foarte mică, există viol şi nu act sexual cu minor, chiar dacă actul nu a fost însoţit de constrângere. Vârsta victimei o face să se

afle în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa d. Fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. Latura subiectivă: existenţa scopului producerii materialelor pornografice. Practic, pentru dovedirea scopului este necesar ca actul sexual să fi fost fixat pe un suport oarecare sau să fi existat cel puţin condiţiile tehnice necesare unei astfel de fixări. e. Fapta a avut ca urmare vătămarea corporală. Violul în varianta tip absoarbe infracţiunea de loviri şi alte violenţe. Dacă în cursul unui viol se produc consecinţele prevăzute de art 194, vătămarea corporală este absorbită de viol în variantă agravată. Absorbţia funcţionează doar în ipoteza în care făptuitorul lucrează cu praeterintenţie. Dacă în mod intenţionat, cu ocazia violului, făptuitorul cauzează victimei o vătămare corporală gravă, se va reţine un concurs de infracţiuni între viol în varianta tip şi vătămare corporală. f. Fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună - infracţiunea nu este susceptibilă de coautorat. Fiecare făptuitor va răspunde ca autor (actele de complicitate reciprocă sunt absorbite de autorat) Se aplică agravanta şi în cazul în care există mai mulţi făptuitori şi mai multe victime, chiar dacă fiecare dintre ei a avut raport sexual doar cu una dintre victime, iar faptele s-au consumat în locuri diferite, dacă iniţial s-au exercitat violenţe asupra tuturor victimelor de către toţi infractorii. Nu este necesar ca toate persoanele care au participat să fi realizat un act sexual asupra victimei. Se reţine agravanta şi în situaţia în care pe lângă autor participă o altă persoană care imobilizează victima. Autorul va răspunde pentru viol în variantă agravată iar participantul pentru complicitate la viol în variantă agravată. A doua variantă agravată, prevăzută la alin 4, se referă la fapta care a avut ca urmare moartea victimei. Făptuitorul exercită violenţe în intenţia de a realiza actul sexual, dar nu intenţionează moartea victimei, decesul fiind urmarea culpei. Sancţiuni Aspecte procesuale

pedeapsa cea mai ridicată pt viol urmat de moartea victimei 7-18 ani+interzicerea unor drepturi În varianta tip şi varianta asimilată, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul variantei agravate de la alin.4 competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine procurorului.

Art. 219 Agresiunea sexuală 1. Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 2. Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a. victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; b. victima este rudă în linie directă, frate sau soră c. Fapta a fost comisă în scopul producerii unor materiale pornografice; d. Fapta a avut ca urmare vătămarea corporală e. Fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună, 3. Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

50

4. Dacă faptele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârşirea actelor sexuale prevăzute în art 218 alin 1 şi alin.2, fapta constituie viol. 5. Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 6. Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin 1 şi 2 se pedepseşte. Singura diferenţă faţă de viol este dată de elementul material. Spre deosebire de viol unde elementul material (raport sau act sexual) presupune penetrare, agresiunea sexuală, deşi implică un act de natură sexuală, se realizează altfel decât prin penetrare. Prin act de natură sexuală se înţelege orice act aflat în legătură directă sau indirectă cu organele sexuale şi cu activitatea acestora. Condiţia ataşată elementului material este aceeaşi ca la viol: prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra su de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare. Absorbţia prevăzută de alin. 4 are loc doar în cazul infracţiunii consumate de viol nu şi în cazul tentativei. În cazul tentativei de viol, se va reţine concurs între tentativă la viol şi agresiune sexuală. Art. 220 Actul sexual cu un minor 1. Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani. 2. Fapta prevăzută la alin. 1 săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 3. Fapta prevăzută în alin 1, comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 şi 18 ani se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi dacă: a. minorul este membru de familia al majorului b. minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a buzat de poziţia recunoscută de încredere sau autoritatea asupra minorului ori de situaţia deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap fizic sau psihic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă; c. fapta a pus în pericol viaţa minorului d. a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice 4. Fapta prevăzută la alin. 1 şi 2 se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când: a. minorul este membru de familie b. minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educare, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută sai de autoritate asupra minorului; c. fapta a pus în pericol viaţa minorului d. a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice (5) Faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani. 6. Tentativa la infracţiunile prevăzute la alin 1 -4 se pedepseşte

51

Obiect juridic

Obiect material Subiecţi

Latura obiectivă

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Forme

Variante

52

libertatea şi inviolabilitatea sexuală a minorului. Deşi minorul consimte la actul sexual, se consideră că acest consimţământ este viciat din cauza imaturităţii psihice sau stării de dependenţă faţă de autorul adult. Cf doctrinei, corpul minorului. Soluţia este discutabilă pt că, spre deosebire de infracţiunea de viol, constrângerea, inclusiv cea fizică este exclusă Subiectul activ poate fi orice persoană, indiferent de sex. La varianta tip şi la varianta agravată a alin. 2 există o circumstanţiere a subiectului activ. Astfel, diferenţa de vârstă între subiectul activ şi minor trebuie să fie mai mare de 3 ani. Cauza de nepedepsire de la alin. 5 se aplică autorului nevârstnic, dar ea nu exclude infracţiunea, astfel încât eventualii alţi participanţi care îndeplinesc condiţia de vârstă vor putea fi traşi la răspundere. La varianta asimilată de la alin. 3 subiectul activ este o persoană majoră, adică persoana care a împlinit În cazul agravatei de la alin. 4, având în vedere că aceasta face trimitere la alin. 1 şi 2 subiectul activ va avea circumstanţierea acestora. Unele modalităţi ale variantei speciale precum şi ale celei agravate de la alin 4 impun şi alte circumstanţieiri ale subiectului activ Subiectul pasiv: orice minor, indiferent de sex. Varianta tip vârsta între 13-15 Varianta agravată sub 13 ani varianta specială 15-18 ani Varianta agravată de la alin 4 între 13-15 ani/sub 13 ani Elementul material: raportul sexual, actul sexual oral sau anal precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală. - coincide cu cel de la viol, cu diferenţa că nu se exercită constrângeri asupra victimei şi nici nu se profită de o eventuală imposibilitate a acesteia de a se apăra. În ipoteza în care minorul are vârsta fragedă, astfel încât nu se pune problema exprimării voinţei, chiar dacă nu se utilizează constrângerea, fapta va reprezenta o infracţiune de viol în varianta agravată. Lezarea libertăţii sexuale a minorului. - în cazul variantei agravate există o urmare secundară: punerea în primejdie a vieţii minorului rezultă din însăşi realizarea faptei. În cazul urmării secundare, legătura de cauzalitate trebuie dovedită. Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material în oricare dintre modalităţi. Altfel spus, momentul consumării infracţiunii coincide cu momentul penetrării. Tentativa se pedepseşte, dar este greu de distins de actele premergătoare, care nu sunt incriminate Varianta agravată a alin. 2: subiect pasiv circumstanţiat (minorul sub 13 ani) Varianta agravată a alin. 3 se referă la fapta comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15-18 ani, în patru ipostaze 1. membru de sfera noţiunii prevăzută de art. 177: familie (a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre

soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc. (2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în raport cu rudele fireşti. 2. minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau a acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de autoritate asupra minorului ori de situaţia deosebit de vulnerabilă a acestuia ca urmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă. 3. Fapta a pus în pericol viaţa minorului. Dacă se produce una din celelalte consecinţele ale art 194, se reţine concurs de infracţiuni între vătămare corporală şi act sexualcu un minor 4. . Fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. Trebuie să se realizeze doar existenţa scopului nu şi realizarea lui, însă, practic, pentru dovedirea scopului este necesar ca actul sexual să fi fost fixat pe un suport oarecare sau să fi existat cel puţin condiţii tehnice.

Sancţiuni şi aspecte procesuale

Varianta de la alin 4- variantă agravată în raport cu alin 1 şi 2 Sunt reluate ipotezele de la alin 3 cu o singură excepţie: ipoteza de la alin b este reluată parţial, fără a se mai reţine situaţia deosebit de vulnerabilă pedeapsa închisorii în varianta tip iar în celelalte variante pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi - se cercetează potrivit procedurii comune

Art. 221 Coruperea sexuală a minorilor 1. Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art 220, împotriva unui minor care nu a împlinit 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unul la 5 ani. 2. Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a. minorul este rudă în linie directă, frate sau soră; b. minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; c. fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice d. fapta a pus în pericol viaţa minorului (3) Actul sexual de orice natură săvârşit de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit 13 ani se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda, (4) Determinarea de căre un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole ori reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amenda. (5) Faptele de la alin. 1 nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani. (6) Tentativa de la infracţiunile prevăzute la alin 1 şi 2 se pedepseşte.

53

Obiect juridic Obiectul material Subiecţi

Latura obiectivă

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Formele infracţiunii Variante

54

libertatea sexuală a minorului, libertate care este lezată prin manifestări cu caracter sexual pe care acesta le suportă în mod direct sau care se desfăşoară în prezenţa sa. nu are în principiu obiect material Subiectul activ, în varianta tip, este circumstanţiat prin vârstă, în sensul că diferenţa de vârstă trebuie să depăşească 3 ani. În varianta agravată de la alin 2, legiuitorul nu fixează o diferenţă de vârstă. Totuşi în ipoteza lit. b, prin forţa împrejurărilor, subiectul activ nu poate fi decât o persoană majoră, indiferent de sex. Subiectul pasiv: minorul care nu a împlinit vârsta de 13 ani, indiferent de sex Elementul material constă într-o acţiune care se poate realiza în 2 modalităţi: 1. comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art 220 C pen, împotriva minorului. Noţiunea de natură sexuală corespunde celei de agresiune sexuală, fiind valabile explicaţiile de la infracţiunea respectivă. Diferenţa constă în aceea că, spre deosebire de agresiunea sexuală, în cazul coruperii sexuale a minorilor actele nu se realizează prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare. Actele se realizează cu consimţământul minorului, atât cât se poate vorbi de consimţământ la această vârstă. 2. Determinarea minorului să suporte ori să efectueze un act de natură sexuală (altul decât cel de la 220). - instigarea minorului la un act de natură sexuală, suportat sau efectuat de acesta. Fapta se comite cu intenţie, ceea ce presupune ca făptuitorul să fi cunoscut că vârsta minorului este mai mică de 13 ani sau să fi existat toate aparenţele necesare pentru ca această vârstă fă fi fost anticipată. Fapta se consumă în momentul realizării elementului material, adică, fie la momentul realizării actului de natură sexuală asupra minorului, fie la momentul determinării (convingerii) minorului să comită un astfel de act. o stare de pericol pentru libertatea sexuală a minorului şi dezvoltarea psiho-morală normală a acestuia. rezultă directă din comiterea faptei Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă Cerinţa esenţială ce întregeşte latura subiectivă este ca făptuitorul să cunoască starea de minoritate a victimei. Tentativa se pedepseşte Consumarea infracţiunii are loc în momentul realizării elementului material. Infracţiunea se poate comite şi în formă continuată. La alin 2 este prevăzută o variantă agravată, în raport cu varianta tip, care cuprinde patru ipoteze. 1. minorul este rudă în linie directă, frate sau soră 2. minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului 3. fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice 4. fapta a pus în pericol viaţa minorului La alin. 3 – prima variantă specială care se referă la actul sexual de orice natură săvârşit de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit 13 ani. Subiectul activ al acestei variante nu poate fi decât o persoană majoră. Elementul material al acestei variante reprezintă o combinaţie între cel de la infracţiunea de viol (act sexual) şi cel de

Sancţiuni şi aspecte procesuale

la agresiune sexuală (act de natură sexuală). Rezultă că se referă la toată gama de acte pe care le presupun cele două noţiuni: raport sexual, act sexual oral sau anal, orice act de penetrare vaginală sau anală, precum şi orice alt act de natură sexuală. Condiţia ataşată elementului material este ca actul sexual de orice natură să se comită în prezenţa minorului care nu a împlinit 13 ani. Varianta specială de la alin 4: elementul material se poate realiza în 2 modalităţi 1. determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură 2. punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic Pedeapsa închisorii iar la variantele speciale pedeapsa închisorii alternativ cu amenda Urmărirea penală se realizează din oficiu, iar judecarea în prima instanţă este de competenţa judecătoriei.

Art. 222 Racolarea minorilor în scopuri sexuale Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să se întâlnească în scopul comiterii unui act din cele prevăzute în art. 220 şi 221, inclusiv atunci când fapta a fost făcută prin mijloace de transmitere de la distanţă, se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la un an sau cu amendă. Obiect juridic libertatea sexuală a minorului, libertate care este periclitată prin propuneri de întâlnire în scopul realizării unor acte sexuale sau de natură sexuală, venite din partea unor persoane majore. În mod implicit, se protejează dezvoltarea psiho-morală a minorului. Obiect nu are material Subiecţi Subiect activ- o persoană majoră indiferent de sex iar subiectul pasiv este minorul care nu a împlinit vârsta de 13 ani indiferent de sex Latura Elementul material constă în acţiunea de a-i propune minorului o întâlnire. obiectivă Propunerea poate fi făcută direct sau prin mijloace de transmitere la distanţă. Condiţia esenţială ataşată elementului material: acţiunea trebuie să aibă ca scop fie comiterea unuia dintre actele sexuale sau alte acte cu penetrare la care se referă art. 220 fie comiterea unui act de natură sexuală la care se referă art 221. Mesajul prin care se transmite propunerea trebuie să conţină explicit sau implicit scopul întâlnirii. Urmarea imediată: punerea în pericol a libertăţii sexuale a minorului care nu a împlinit vârsta de 13 ani Legătura de cauzalitate: rezultă implicit din realizarea faptei. Latura subiectivă Forme

Sancţiuni şi 55

Vinovăţia: intenţie directă sau indirectă Fapta se consumă în momentul realizării elementului material, adică în momentul în care i se face minorului propunerea de întâlnire în scopul de a realiza activităţile sexuale. Nu este necesar ca întâlnirea să aibă loc. În cazul unei racolări reuşite, urmată de un act sexual cu minorul sau act de corupere sexuală, fapta de racolare va fi absorbită, după caz, într-una dintre cele două infracţiuni mai grave. - fiind vorba de o infracţiune de execuţie promptă, comisă prin cuvinte, tentativa nu este posibilă Pedeapsa închisorii alternativ cu amenda

aspecte procesuale

- urmărirea penală se efectuează din oficiu şi urmează procedura comună.

Art. 223 Hărţuirea sexuală 1. Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin acestea victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă. 2. Acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic

Obiect material Subiecţi

libertatea sexuală a unei persoane aflate într-o relaţie de muncă sau o relaţie similară. Sunt protejate, în acelaşi timp, libertatea psihică şi, în general, demnitatea persoanei. Se poate spune că în mod adiacent sunt ocrotite şi relaţiile de muncă sau cele similare, a căror normală desfăşurare presupune abţinerea de la exercitarea de presiuni, în scopul obţinerii de favoruri de natură sexuală. Infracţiunea nu are obiect material Subiecţii sunt indirect circumstanţiaţi, prin condiţia ataşată elementului material, respectiv ca fapta să se comită în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare. Între subiecţii infracţiunii este necesar să existe, deci, o formă de colegialitate, în cadrul unor relaţii din cele menţionate. Nu este necesară existenţa unui raport de autoritate sau influenţă conferit de funcţie.

Latura obiectivă Element acţiune cu caracter repetitiv respectiv pretinderea repetată de favoruri de natură material sexuală (pretindere = cerere, solicitare explicita) - este o infracţiune de obicei (minimum 2 acte de pretindere) 2 condiţii ataşate elementului material 1. pretinderea să aibă ca obiect favoruri de natură sexuală. Termenul de favoruri presupune ca victima să aibă o atitutdine tolerantă, de acceptare, faţă de actul sexual de orice natură solicitat. 2. Pretinderea să aibă loc în cadrul unei relaţii de muncă sau relaţii similare. Relaţii similare pot fi orice alte relaţii care presupun colaborarea unui colectiv de persoane într-o anumită activitate Urmarea Lezarea libertăţii sexuale a persoanei, materializată într-un dublu rezltat alternativ: imediată 1. victima a fost intimidată 2. victima a fost pusă într-o situaţie umilitoare Legătura de rezultă din materialitatea faptei cauzalitate Formele Infracţiunea se consumă în momentul repetării elementului material, respectiv în infracţiunii momentul în care se realizează un al doilea act de pretindere de favoruri sexuale Sancţiuni şi Pedeapsa închisorii alternativ cu amenda. aspecte Acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. procesuale

56

Cap. IX Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private Art. 224 Violarea de domiciiu 1. Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acesta, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. 2. În cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. 3. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic

Obiect material Subiecţii

Situaţia premisă

aceea dimensiune a libertăţii individului care presupune inviolabilitatea spaţiului locuit de o persoană. Ceea ce se ocroteşte este un drept subiectiv nepatrimonial al persoanei iar nu domiciliul ca un imobil Infracţiunea nu are obiect material. Domiciliul sau locuinţa nu reprezintă obiectul material. Subiectul activ nu este circumstanţiat. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Poate fi subiect activ şi proprietarul imobilului dacă pătrunde în locuinţa închiriată, fără consimţământul chiriaşului. Există infracţiune chiar dacă proprietarul obţinuse hot. jud definitivă de evacuare, dar a pătruns în locuinţă fără consimţământul chiriaşului, mai înainte ca hotărârea să fie pusă în executare.Poate fi subiect activ şi soţul care, despărţit în fapt şi locuind în altă parte, pătrunde în fosta locuinţă comună,fără acordul soţiei. Subiectul pasiv: orice persoană care are în folosinţă o locuinţă. Nu este nevoie ca locuirea să se facă în baza unui titlu formal. Preexistenţa unui domiciliu în sensul larg dat de legea penală: locuinţă, încăpere, depedendinţă sau loc împrejmuit ţinând de acesta Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca locuinţa în care se pătrunde fără drept să fie ocupată efectiv de persoana vătămată.

Latura obiectivă Element mat. constă fie dintr-o acţiune, pătrunderea în domiciliu, fie printr-o inacţiune, refuzul de a părăsi locuinţa. La prima modalitate, pentru întregirea laturii obiective se pune condiţia ca pătrunderea să se facă fără consimţământul persoanei care locuieşte iar la a doua modalitate, refuzul de a părăsi locuinţa, se adaugă o cerere de părăsire a domiciliului. Nu trebuie neapărat ca cererea să fie adresată de proprietarul locuinţei ci de o persoană care o foloseşte. Urmarea O îngrădire a libertăţii individuale, de încălcare a dreptului la inviolabilitatea imediata domiciliului Legătura de rezultă din materialitatea faptei cauzalitate Latura Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă. subiectivă Nu se cere existenţa unui mobil sau scop dar uneori acesta poate avea relevanţă pt stabilirea vinovăţiei. În practică: nu există intenţia de violare a domiciliului în situaţia în care făptuitorul a pătruns în curtea unei persoane cunoscute, cu scopul de a-i cere restituirea unor bunuri, chiar dacă pătrunderea s-a făcut fără consimţământul persoanei şi, în plus, făptuitorul 57

Forme

Varianta agravată

Sancţiuni şi aspecte procesuale

a refuzat cererea de a părăsi locuinţa Tentativa este posibilă doar în modalitatea pătrunderii fără drept dar nu se sancţionează.Cunsumarea are loc în momentul producerii urmării periculoase, fie în momentul pătrunderii în locuinţă, fie în momentul refuzului de a părăsi locuinţa. Infracţiunea are formă continuă atunci când prezenţa făptuluitorului în domiciliul violat se prelungeşte în timp. Epuizarea are loc în momentul părăsirii domiciliului. 3 ipoteze: 1. Fapta este comisă de o persoană înarmată (arme de foc+arme albe. Dacă este vorba de obiecte asemilate armelor este necesar ca acestea să fie întrebuinţate într-un atac efectiv) 2. Fapta este săvârşită în timpul nopţii 3. Folosirea de calităţi mincinoase. În această situaţie este posibil ca vitima să permită accesul făptuitorului tocmai în considerarea acestor calităţi, dar consimţământul victimei este viciat şi, prin urmare, nu se poate invoca neîndeplinirea condiţiei ataşate elementului material.Dacă folosirea calităţilor mincinoase reprezintă o infracţiune, se va reţine concurs Pedeapsa închisorii alternativ cu amenda În ambele variante, acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Violarea sediului profesional 1. Pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 2. În cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul nopţii sau prin folosirea de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. 3. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Este valabilă analiza de la violarea domiciliului. Singura diferenţă se referă la situaţia premisă, adică la spaţiul protejat: sediul unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea. Art. 226 Violarea vieţii private 1. Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pesepseşte cu închisoarea de la o lună la şase luni sau cu amenda. 2. Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. 1 către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 3. Acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 4. Nu constituie infracţiune fapta săvârşită: a. de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim b. dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor c. dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedrirea săvârşirii unei infracţiuni; 58

d. dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate, 5. Plasarea, fără drept, de mijloce tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin 1 şi alin. 2, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Obiect juridic Obiect material Subiecţi

Latura obiectivă Elementul material

Urmarea imediată

Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

Formele infracţiunii 59

relaţiile sociale privind dreptul persoanei de a-i fi respectată viaţa privată. nu are subiectul activ nu este circumstanţiaţi. Participaţia este posibilă în toate formele. Subiectul pasiv nu este circumstanţiat. Orice persoană beneficiază de protecţia vieţii sale private. În varianta tip prevăzută de alin 1, elementul constă într-o atingere adusă vieţii private, o acţiune ce se poate realiza în următoarele modalităţi: fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijlloace tehnice a unei persoane aflate într-un mediu privat sau prin ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei convorbiri private. Condiţia esenţială ataşată elementului material, indiferent de modalitate: atingerea să se facă fără drept A doua condiţie: în ipoteza în care atingerea vieţii private se face prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane. În acest caz, persoana trebuie să se afle într-o locuinţă, încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta, adică într-un spaţiu ce se regăseşte în noţiunea de domiciliu din punct de vedere penal (noţiune care include în plus şi locul îngrădit ce ţine de locuinţă). Această condiţie nu este necesară în ipoteza în care elementul material se realizează prin ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei convorbiri private. La alin. 2, legiuitorul a prevăzut o variantă derivată (conexă). Această variantă are ca situaţie premisă comiterea faptei prevăzute în varianta tip. Între cele două fapte există o legătură similară cu cea dintre infracţiunile de fals şi cele derivate (uz de fals). În varianta derivată, elementul material constă în divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea sunetelor, convorbirilor Acţiunea poate avea ca destinatar o persoană anume sau publicul. Şi în această varianta este valabilă condiţia ca fapta să se realizeze fără drept. La alin. 5 legiuitorul a prevăzut o variantă conexă, însă este vorba de o conexitate mijloc-scop. Mai exact, fapta prevăzută în varianta conexă reprezintă mijlocul prin care se realizează faptele scop, cele de la varianta tip şi varianta derivată. Elementul material constă în plasarea de mijloace tehnice de înregistrare audio şi video. Şi în acest caz cerinţa esenţială este ca fapta să se comită fără drept. în varianta tip constă într-o atingere adusă vieţii private, o lezare a dreptului la respectarea vieţii private. La variantele conexe, urmarea imediată constă într-o stare de pericol la adresa vieţii private a persoanei. rezultă din materialitatea faptei, în cazul tuturor variantelor vinovăţia: intenţia directă sau indirectă. La varianta conexă de la alin. 5, scopul la care se referă legiuitorul vizează latura obiectivă a infracţiunii, ceea ce înseamnă că nu avem de a face cu o calificare a intenţiei. Tentativa este posibilă dar nu se sancţionează. Consumarea are loc în momentul realizării elementului material, într-una dintre modalităţile specifice fiecărei

Cauze de excludere

Sancţiuni şi aspecte procesuale

60

variante. Patru cauze care exclud infracţiunea în varianta tip şi în varianta derivată (nu şi în cea conexă) 1. Fapta comisă de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim. 2. Persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor. 3. Făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni 4. Sunt surprinse fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs. Pedeapsa închisorii alternativ cu amenda. Acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 227 Divulgarea secretului profesional 1. Divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre aceasta în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda. 2. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic libertatea persoanei de a pretinde şi de a i se garanta menţinerea confidenţialităţii unor date care o privesc, ajunse la cunoştinţa unor profesionişti. Obiect material nu are Subiecţi Subiectul activ este circumstanţiat, fiind reprezentat de persoana care, în virtutea profesiei (avocat, medic, farmacist) sau a funcţiei (notar public, funcţionar bancar) intră în posesia anumitor date confidenţiale. În sarcina persoanei trebuie să existe obligaţia păstrării confidenţialităţii. Fiind vorba de un subiect calificat, căruia îi incumbă o obligaţie personală, coautoratul nu este posibil. Este posibilă însă parcipaţia în celelalte forme: instigare sau complicitate. Subiectul pasiv nu este circumstanţiat. Situaţia premisă Existenţa unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, care au fost încredinţate în virtutea funcţiei sau profesiei şi care trebuie să existe secrete. Latura obiectivă Elementul O acţiune sau inacţiune prin care se divulgă unele date sau informaţii privind viaţa material privată a unei persoane. Modalitatea divulgării prin inacţiune: dacă se lasă în mod intenţionat la vedere un înscris. 2 condiţii ataşate elementului material: divulgarea să se facă fără drept+fapta să fie de natură să îi producă un prejudiciu unei persoane (fără a fi necesar să se producă efectiv). Urmarea imediată lezarea libertăţii persoanei, prin divulgarea unor date confidenţiale Legătura de rezultă implicit cauzalitate Latura subiectivă Vinovăţia: directă sau indirectă. Nu are relevanţă mobilul sau scopul. Forme Tentativa nu se pedepseşte. Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material, adică al divulgării datelor cu caracter personal. Sancţiuni închisoarea alternativ cu amenda Acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

61

Art. 228 Furtul 1. Luarea unui bun mobil din posesia ori detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. 2. Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane. 3. Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care care valoare economică. Obiect juridic

Obiect material

Subiecţi

62

relaţiile sociale referitoare la posesia sau detenţia bunurilor mobile aflate în patrimoniul unei persoane. Obiectul protecţiei juridice nu vizează neapărat dreptul de proprietate, ci posesia sau detenţia, stăpânirea de fapt asupra bunurilor respective. În legătură cu protecţia posesiei, sunt 3 aspecte de menţionat. 1. Posesia de bună-credinţă este protejată chiar împotriva proprietarului bunului: există furt în situaţia în care proprietarul unui bun care i-l împrumutase ori îl lăsase în depozit altei persoane, sustrage respectivul bun. 2. Prin interpretarea per a contrario a art. 228 alin 2 posesia de rea-credinţă nu este protejată în raport cu proprietarul bunului. Soluţia este valabilă şi în cazul depozitarului sau creditorului gajist, chiar dacă aceştia sunt detentori precari. Nici contra lor posesia de rea-credinţă nu este ocrotită. Rezultă că nu comite furt proprietarul care sustrage bunul de la cel care i-l furase anterior. 3. Posesia de rea-credinţă este protejată în toate celelalte situaţii, respectiv atunci când făptuitorul nu este proprietarul sau detentorul precar al bunului. Este cazul celui care, fără a fi proprietarul sau detentorul precar al bunului îl sustrage de la o persoană, care, la rândul ei, a sustras respectivul bunul de la altă persoană. un bun mobil Bunuri mobile- se consideră bunuri mobile şi bunurile imobile prin natura lor, care sunt scoase din această stare (cărămizi, burlane, accoperiş) - în jurisprudenţa vechiului cod: reprezintă obiect al furtului şi impulsul telefonic+ organele umane (dacă se află într-o bancă de organe) Subiecţii nu sunt circumstanţiaţi În cazul în care între subiectul activ şi pasiv există o relaţie specială (membri de familie, minor-tutore, colocatari, găzduit-găzduitor) sunt incidente dispoziţiile art 231plângerea prealabilă şi împăcarea Participaţia este posibilă. În privinţa instigării, s-a pus problema distincţiei faţă de infracţiunea de tăinuire: în situaţia în care X îl determină pe Y să sustragă diferite bunuri pe care apoi, conform înţelegerii, le cumpără de la acesta, inculpatul comite doar infracţiunea de instigare la furt nu şi o infracţiune distinctă de tăinuire. Probleme legate de distincţia între complicitate la furt şi tănuire: se reţine complicitate şi nu tăinuire în sarcina celui care, după înţelegerea cu alţi făptuitori, îi transportă pe aceştia cu autoturismul la locul sustragerii, după care asigură transportarea bunurilor furate şi, în final, primeşte o parte din respectivele bunuri. Pt existenţa complicităţii la furt, în varianta în care se promte tăinuirea bunurilor sustrase, nu este necesar ca tăinuirea bunurilor să fie formulată în mod expres, atâta timp cât complicele cumpără în mod repetat bunuri despre care ştie că provin din furt. RIL: în situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a aceluiaşi tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri

Situaţia premisă

Elementul material

Urmarea imediată

Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Forme

Varianta agravată Sancţiuni şi aspecte procesuale 63

sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracţiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire nu a fost îndeplinită. Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică din a cărei posesie sau detenţie a fost sustras bunul. Există pluralitate de subiecţi pasivi atunci când prin aceeaşi faptă au fost sustrase bunuri care aparţineau unor persoane diferite sau cand exista un drept de coproprietate asupra bunului. Pluralitatea de subiecţi pasivi nu duce la o pluralitate de infracţiuni, dacă sustragerea s-a efectuat în aceeaşi împrejurare sau în baza aceleiaşi rezoluţii. Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi şi posesorul de rea-credinţă cu excepţia cazului în care fapta este comisă de coproprietar. apartenenţa bunului la un patrimoniu şi existenţa bunului în posesia ori detenţia unei persoane, alta decât cea care comite fapta. Nu există infracţiunea de furt dacă persoana respectivă sustrage bunul fără să ştie că îi aparţine sau însuşirea unor bunuri extra-patrimoniale (bunuri abandonate-res derelictae sau bunurile nimănui-res nullius) se realizează prin acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia unei persoane, fără consimţământul acesteia. - se realizează şi prin inacţiune: când cel ce predă o masă de bunuri omite intenţionat să predea unele bunuri pe care le păstrează pt el. Condiţie esenţială ataşată elementului material: luarea bunului să se facă fără consimţământul celui deposedat. schimbarea ilicită a stării de fapt a bunului prin scoaterea acestuia din sfera de stăpânire a posesorului sau detentorului şi lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai dispune de bun. - conduce implicit la producerea unui prejudiciu rezultă din materialitatea faptei Vinovăţia: intenţia directă calificată prin scop, repsectiv scopul însuşirii pe nedrept. Scopul însuşirii pe nedrept este singura condiţie ataşată laturii subiective. Consumarea are loc în momentul în care bunul este scos din sfera de dispoziţie a posesorului de drept şi este trecut în posesia făptuitorului. Simpla apucare a bunului nu este suficientă pentru ca fapta să fie realizată în formă consumată. Jurispr: sustragerea unor bunuri dintr-un autoturism şi prinderea făptuitorului lângă maşină de către poliţie reprezintă furt consumat şi nu tentativă. Tentativa este incriminată. Se reţine atunci când făptuitorul trece la punerea în exectuare a hotărârii: ex. încearcă să ia bani din buzunarul victimei dar este prins. În cazul furtului dintr-o unitate cu pază, fapta se consumă tot la momentul apropriaţiunii şi nu la momentul la care reuşeşte să treacă de pază (dacă făptuitorul este prins de paznic, nu se reţine tentativa ci infracţiunea fapt consumat). Aceeaşi soluţie, furt în forma consumată în cazul în care făptuitorul sustrage unele bunuri şi le ascunde în incinta unităţii unde lucrează. - se poate realiza în formă continuată cf art 256 în cazul furtului care a produs consecinţe deosebitde grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. închisore alternativ cu amenda. Fapta se urmăreşte din oficiu, dacă nu există una din ipotezele prevăzute la art 231 .1 dar împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 229 Furtul calificat (1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări a. într-un mijloc de transport în omun b. în timpul nopţii c. de o persoană mascată, deghizată sau travestită; d. prin efracţie, escaladare, folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase e. prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere se pedepseşte cu închisoarea de 1 la 5 ani. (2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări: a. asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural b. prin violare de domiciliu sau sediu profesional c. de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. (3) Furtul provenind din următoarele categorii de bunuri a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă b) componente ale sistemelor de irigaţii c) componente ale sistemelor electrice d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori altertare în caz de incendiu ori orice alte situaţii de urgenţă publică; e) un mijloc de transport ori orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru; f. instalaţii de sigranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente; g. bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice; h. cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii. se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani Elemente circumstanţiale Varianta 1. a. Furtul într-un mijloc de tranport în comun - în momentul comiterii faptei mijlocul de transport trebuie să fie în serviciu (să nu se afle în garaj, depou, atelier de reparaţie sau staţionat în afara serviciului) - cf. jurispr. taxiul nu reprezintă un mijloc de transport b. Furtul în tmpul nopţii - intervalul cuprins între apus şi răsărit. Trebuie utilizat criteriul realităţii prin raportare la un complex de factori: anotimp, dată calendaristice, condiţii meteo, poziţia topografică a localităţii - elementul circumstanţial se reţine chiar dacă locul este iluminat artificial c. Furtul comis de o persoană mascată, deghizată sau travestită

64

d. Fapta comisă prin efracţie, escaladare sau prin folosrea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase Efracţie înseamnă înlăturarea violentă a oricăror obiecte sau dispozitive cu rol de protecţie ce se interpun între făptuitor şi bunul pe care acesta intenţionează să-l sustragă. Nu se poate reţine atunci când violenţele se exercită asupra unor dispozitive care nu au rol de protecţie (ex. firele radioului auto). + nu se poate reţine ca infracţiune distinctă distrugerea, deoarece este integrată natural în efracţie. Escalada = depăşirea unui obstacol pt a ajunge la bun pe o altă cale. Escaladarea ca element circumstanţial al furtului calificat înseamnă depăşirea unui obstacol ce se interpune între autor şi locul la care se află bunul pe care intenţionează să îl sustragă. Sensul penal al termenului diferă de cel comun, deoarece comiterea furtului prin escaladare presupune depăşirea obstacolului pentru a ajunge la bun pe altă cale decât cea normală. Cf. jurispr. nu se poate reţine elementul circumstanţial dacă inculpatul a urcat treptele situate pe stâlpii de înaltă tensiune şi a sustras conductorii electrici, pt că aceasta era calea normală de a ajunge la bun. Nu se reţine această variantă nicio dacă escaladarea are loc după producerea furtului, pt ca făptuitorul să îşi asigure scăparea. Cheia adevărată = aceea cheie cu care persoana îndreptăţită deschide în mod obişnuit o încuietoare. Esenţial este ca folosirea cheii veritabile să se facă fără drept. Cheia mincinoasă = cheie copiată în mod fraudulos. Se reţine elementul circumstanţial şi în ipoteza în care făptuitorul foloseşte o sârmă îndoită dar deculparea unei butelii, folosind o unealtă, de la furtunul de alimentare a maşinii de gătit nu poate fi încadrată la furt calificat, deoarece o astfel de unealtă nu poate fi asimilată cu o cheie. e. Fapta comisă prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de surpaveghere - Se reţine elementul circumstanţial în cazul deconectării unei camere de luat vederi dar nu se reţine dacă camera era acoperită cu diverse obiecte. - nu presupune distrugerea si nu absoarbe infracţiunea de distrugere (va exista concurs) Varianta de la alin.2. a. Fapta comisă asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural - cf legii 182/2000: bunuri arheologice şi istorico-documentare, bunuri cu semnificaţie artistică, bunuri cu semnificaţie etnografică, bunuri de importanţă ştiinţifică, bunuri de importanţă tehnică - pentru a se reţine acest element circumstanţial trebuie ca făptuitorul să aibă reprezentarea faptului că obiectul face parte din patrimoniul cultural. b. Fapta comisă prin violare de domiciliu sau sediu profesional - prin acest element circumstanţial este creată o infracţiune complexă: infracţiunea de furt absoarbe astfel infracţiunea de violare de domiciliu (art. 224) sau violare de sediu profesional (art 225) - reţinerea acestui element circumstanţial nu exclude reţinerea, în acelaşi timp, a elementului circumstanţial de la alin. 1 d. Astfel, dacă se pătrunde, fără drept, prin efracţie sau prin escaladare sau prin folosirea unei chei mincinoase într-un domiciliu şi apoi se realizează un furt, vom avea un furt calificat cu reţinerea ambelor elemente circumstanţiale. c. Fapta comisă de o persoană având asupra sa o armă - intră în categori armelor şi armele albe

65

- arma nu trebuie să fie la vedere, în mod ostentativ, pt că, în această situaţie s-ar putea exercita implicit o ameninţare, constrângere psihică şi fapta ar constitui tot o tâlhărie. Varianta de la alin 3. – categorii de bunuri periculoase fie datorită caracteristicilor bunurilor în sine fie datorită consecinţelor f grave a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă - Produsele petroliere trebuie să fie depozitate imediat după procesul de prelucrare a ţiţeiului, fără să intre în circuitul comercial. Prin urmare, în cazul furtului de benzină din pompele benzinăriei nu se poate reţine furtul calificat. + nu se poate reţine în condiţiile în care sustragerea nu vizează un depozit de combustibil aparţinând unei societăţi care are ca obiect de activitate produse petroliere, ci rezervele de motorină pentru centrala proprie a unei societăţi comerciale. Infracţiunea se consumă în momentul în care bunul este scos din sfera de dispoziţie a posesorului de drept şi este trecut în stăpânirea făptuitorului, chiar dacă acesta nu reuşeşte să păstreze bunul decât o perioadă scurtă de timp. Astfel, dacă făptuitorii au fost surprinşi sustrăgând produse petroliere din conductă şi apoi au abandonat butoaiele pe câmp, nu este tentativă la furt ci furt. b) componente ale sistemelor de irigaţii - nu are importanţă dacă sistemul de irigaţii mai funcţiona sau nu - făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea faptului că bunurile extrase fac parte dintr-un sistem de irigaţii c) componente ale sistemelor electrice - de regulă, sustragerea cablului conductor din aluminiu aflat pe stâlpii reţelelor electrice - trebuie să fie componente ale reţelelor de transport şi distribuţie a energiei electrice d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori altertare în caz de incendiu ori orice alte situaţii de urgenţă publică; e) un mijloc de transport ori orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru; f. instalaţii de sigranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente; - s-a reţinut această variantă în cazul în care inculpaţii au sustras dintr-un atelier de reparaţii mai multe bucăţi de arcuri foi vagon, pe care intenţionau să le valorifice la centrul de colectare a fierului vechi - în practică, s-a subliniat că pentru a fi în prezenţa acestui element circumstanţial, este necesar ca autorul infracţiunii să aibă reprezentarea faptului că sustrage bunuri de natura celor prevăzute. - în anumite împrejurări, în această variantă, infracţiunea de furt calificat poate intra în concurs cu o infracţiune contra siguranţei circulaţiei pe calea ferată g. bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice; - în practică s-a reţinut în ipoteza în care inculpatul a sustras indicatoare de pe marginea unui drum comunal+ orie bun care aparţine unui drum public, dacă prin sustragere se pericliteaza siguranţa traficului. h. cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii. RIL: fapta constituie infracţiunea de furt calificat numai dacă, în momentul sustragerii, acestea erau integrate într-o reţea sau înr-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune.

66

Variantă agravată: conform art. 256 în cazul furtului calificat care a produs consecinţe deosebit de grave limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. Sancţiuni şi aspecte procesuale: închisoare. Fapta se urmăreşte din oficiu, dacă nu există una din ipotezele prevăzute de art 231 alin 1. Împăcarea înlătură răspunderea penală în cazul variantelor de la art 229 alin 1 şi alin 2 lit b şi c Art. 230. Furtul în scop de folosinţă 1. Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau 229, după caz, ale cărei limite se reduc cu o treime. 2. Cu pedepasa prevăzută la alin. 1 se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă. - se raportează atât la furtul simplu cât şi la furtul calificat În varianta clasică de la alin. 1 obiectul material este un vehicul sustras doar în scopul folosirii. Ulterior acestei utilizări bunul este fie abandonat fie restituit. Aşadar, latura subiectivă are o particularitate, constând în scopul diferit, respectiv scopul folosirii pe nedrept. Vinovăţia este tot intenţia directă. Varianta alin. 2- impulsurile telefonice care pot fi sustrase fie prin racordarea ilegală la circuitul telefonic al unui terţ, fie prin conectarea fără drept la o reţea de telefonie. Această variantă este o infracţiune de rezultat, astfel încât, pentru existenţa infracţiunii este necesar să se producă o pagubă: facturarea suplimentară sau împiedicarea titularului de a mai beneficia de serviciile terminalului sau reţelei în cauză. În lipsa producerii paguberi, fapta nu există. Tâlhăria – art 233 Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor asemenea mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să îşi asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Obiect juridic complex. Obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiile patrimoniale, iar obiectul juridic special corespunde obiectului juridic de la infracţiunea de furt. Şi în acest caz, în mod concret, protecţia vizează aspectul obiectiv, aparent al stăpânirii unui bun mobil corporal Obiectul juridic secundar se referă la libertatea psihică ori fizică sau la integritatea corporală sau sănătatea persoanei. Acest obiect va fi determinat în concret de felul acţiunii adiacente (violenţe, ameninţări). Obiectul este complex. Obiectul material principal este reprezentat de un bun mobil material Obiectul material secundar este reprezentat de corpul persoanei. Subiecţi - nu sunt circumstanţiaţi. Participaţia este posibilă în toate formele. Pentru a se reţine calitatea de coautor, participantul trebuie să realizeze în mod nemijlocit acte ce intră în conţinutul laturii obiective, fie ca element material principal (luarea bunului) fie ca element material adiacent (exercitarea violenţelor). Activităţile de înlesnire, ori cât de importante ar fi, reprezintă acte de complicitate, nu de coautorat. Subiectul pasiv poate fi atât victima deposedării cât şi victima violenţelor. 67

Latura obiectivă Elementul - are o structură complexă alcătuit din elemente diferite, dar aflate în strânsă material legătură. Elementul material principal – corespunde cu cel al infracţiunii de furt şi constă în acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia unei persoane, fără consimţământul acesteia. Din cauza specificului infracţiunii sunt asimilate luării bunului şi ipoteza în care victima remite ea însăşi bunul, în mod silit sau abandonează bunul în favoarea autorului din cauza ameninţărilor, ori pierde contactul vremelnic cu bunul, în urma violenţelor exercitate iar autorul şi-l însuşeşte. În ipoteza în care victima predă ea însăşi bunul ca urmare a ameninţărilor ori violenţelor, fapta nu trebuie confundată cu infracţiunea de şantaj. În timp ce la tâlhărie există simultaneitate între violenţele exercitate şi actul victimei de a preda bunul, în cazul şantajului, infractorul utilizează violenţa sau ameninţarea în scopul obţinerii ulterioare a unei sume de bani sau a altor valori. Elementul material secundar este reprezentat de exercitarea de violenţe fizice sau psihice, directe sau indirecte. Textul indică 4 modalităţi ale acestui element material 1. întrebuinţarea de violenţe 2. întrebuinţarea de ameninţări 3. punerea victimei în stare de inconştienţă 4. punerea victimei în starea de neputinţă de a se apăra Elementul material secundar poate fi realizat, în anumite situaţii, şi prin exercitarea de violenţe asupra unor lucruri (este necesar ca violenţa asupra lucrurilor să constituie o ameninţare. În ipoteza în care prin exercitarea violenţelor aflate în directă legătură cu sustragerea, se produce o distrugere ori degradare a unui bun, fapta de distrugere este absorbită de tâlhărie. Între cele două componente ale elementului material, trebuie să existe o condiţionare, o relaţie mijloc-scop. Astfel, violenţele trebuie să se realizeze fie anterior sau concomitent furtului dar în scopul comiterii acestuia, fie ulterior furtului, dar cu scopul de a păstra bunul furat, ori de a înlătura urmele infracţiunii. Inexistenţa condiţionării mijloc –scop duce la inexistenţa infracţiunii de tâlhărie. Aceasta nu presupune ca acţiunea secundară să exercite asupra aceleiaşi persoane (este posibil ca acţiunea de luare a bunului să se asocieze cu violenţele exercitae asupra altei persoane. Cf. jurisprudenţei smulgerea unui lantisor de la gâtul victimei/smulgerea unei biciclete reprezintă tâlhărie nu furt dar smulgerea unei căciuli reprezintă furt. Probleme de interpretare atunci când se realizează o pluralitate de acte reprezentând elementul material principal sau adiacent: a) pluralitate de acte specifice furtului şi o singură victimă de violenţă: când pluralitatea actelor specifice furtului, aflate în formă consumată sau tentată se realizează în împrejurări care ar duce la reţinerea unei singure infracţiuni de furt, se va reţine o singură tâlhărie. Soluţia se bazează pe unicitatea furtului nu a patrimoniului şi este valabilă şi atunci când actele materiale specifice furtului privesc bunuri din patrimonii diferite. b) pluralitate de victime ale actelor de violenţă şi o singură acţiune specifică furtului: se va reţine o singură tâlhărie iar nu tot atâtea infracţiuni în concurs câte victime sunt. Soluţia se bazează pe faptul că unitatea sau pluralitatea de tâlhării trebuie stabilită prin raportare la elementul material principal. 68

Urmarea imeadiată

Raportul de cauzalitate Latura subiectivă

Formele infracţiunii

c) pluralitate de acte specifice furtului care vizează posesii distincte, combinată cu o pluralitate de victime ale actelor de violenţă, comise în aceeaşi împrejurare, se va reţine o pluralitate de infracţiuni de tâlhărie. Concluzie: unitatea sau pluralitatea de infracţiuni se stabileşte în funcţie de existenţa uneia sau mai multor fapte de furt. Unitatea sau pluralitatea furtului se stabileşte în funcţie de unitatea sau de pluralitatea de posesii iar nu în funcţie de unicitatea sau pluralitatea de patrimonii. este complexă. Cea principală coincide cu cea de la furt (schimbarea stării de fapt a bunului prin scoaterea acestuia din sfera de stăpânire a posesorului sau detentorului) iar cea secundară poate consta în lezarea uneia dintre valorile ce ţin de libertatea, integritatea fizică sau sănătatea persoanei. În cazul violenţelor, fapta trebuie să aibă ca urmare imediată secundară consecinţele prevăzute la art 193. Dacă se produc consecinţe mai grave, de genul celor de la art 194, fapta va reprezenta tâlhărie calificată. este complex şi rezultă în mod implicit pentru ambele acţiuni ce intră în latura obiectivă, dar trebuie verificat şi raportul mijloc –scop. Vinovăţia: intenţia directă, calificată prin dublu scop. În primul rând, trebuie să existe scopul specific furtului, respectiv acela de însuşire a bunului pe nedrept. În al doilea rând, trebuie să se realizeze scopul acţiunii secundare, adică violenţele trebuie să aibă ca scop fie sustragerea bunului fie păstrarea acestuia, fie înlăturarea urmelor unor infracţiuni. Consumarea are loc în momentul în care bunul este scos din sfera de dispoziţie a posesorului de drept şi este trecut în stăpânirea făptuitorului, cu condiţia realizării efective a violenţelor. Tentativa se pedepseşte (cf art 237) şi coincide cu tentativa la infracţiunea de furt la care se adaugă consumarea acţiunii adiacente. În practică, s-a reţinut tentativa când făptuitorul a pătruns într-o locuinţă, a scotocit printre lucruri, fără a găsi ceva şi fiind surprins de partea vătămată, a exercitat violenţe asupra acesteia pt a scăpa. Tot tentativă s-a reţinut în cazul în care făptuitorul a exercitat violenţe în scop de furt dar partea vătămată nu avea bunuri asupra ei (tentativă relativ improprie).

Varianta agravată Sancţiuni şi aspecte procesuale

în cazul consecinţelor deosebit de grave (pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei) limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. pedeapsa închisorii şi interzicerea exercitării unor drepturi. - se urmăreşte din oficiu, conform procedurii comune

Tâlhăria calificată - art 234 1. Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări: a. prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante b. prin simularea de calităţi oficiale c. de o persoană mascată, deghizată sau travestită d. în timpul nopţii e. într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport f. prin violare de domiciliu sau sediu profesional se pesepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. 2. Tâlhăria săvârşită în condiţiile art 229 alin 3 se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. 69

3. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală. a. prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante - spre deosebire de furt, arma este folosită la comiterea faptei, fie prin ameninţarea victimei, fie prin utilizarea efectivă a armei. !!!! În cazul utilizării armei trebuie să rezulte intenţia de a vătăma persoana şi nu cea de a o ucide, deoarece, în această situaţie se va reţine un concurs de infracţiuni între omor sau, după caz, tentativă la omor calificat comis pentru a înlesni sau a ascunde altei infracţiuni (art 189, lit d). - tot spre deosebire de furt, fapta se poate comite şi prin folosirea unui obiect asimilat armei (nu însă şi folosirea unui pistol de jucărie) b. prin simularea de calităţi oficiale Simularea nu se poate reduce doar la simpla prezentare a făptuitorului cu o anumită calitate ci trebuie să constea într-un comportament care să contureze presupusa calitate: prezentarea unei legitimaţii, purtarea vizibilă a unor obiecte ce pot fi asociate calităţii oficiale (pistol, cătuşte), adoptarea unei conduite specifice, etc. !!!! Trebuie îndeplinite şi celelalte elemente constitutive ale infracţiunii. Dacă prin simularea unor calităţi oficiale, făptuitorul reuşeşte să inducă în eroare victima, iar aceasta îi predă un bun, fără a fi exercitate violenţe, fapta va fi încadrată înşelăciune în forma agravată e. într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport - se poate realiza fie atunci când tâlhăria se realizează asupra unor persoane ce se află într-un mijloc de transport în comun, fie asupra unor persoane aflate într-un mijloc de transport privat - fapta comisă asupra unui mijloc de transport are ca obiect fie mijlocul de transport în sine, fie bunuri aflate în mijlocul de transport. f. prin violare de domiciliu sau sediu profesional - violarea de domiciliu sau de sediu profesional vor fi absorbite în infracţiunea de tâlhărie. 2. Tâlhăria săvârşită în condiţiile art 229 alin 3 – face trimitere la furtul calificat în varianta care ia în considerare anuite categorii de bunuri (produse petroliere, componente ale sistemelor de irigaţii, etc) În varianta agravată a alin. 3, dpdv subiectiv, fapta se poate realiza doar cu intenţie depăşită. În cazul intenţiei indirecte se reţine concurs de infracţiuni între tâlhărie calificată şi vătămare corporală (194 alin 1) iar în cazul intenţiei directe se reţine concurs de infracţiuni între tâlhărie calificată vătămarea corporală în formă agravată. (194 alin 2). Sancţiuni şi aspecte procesuale

70

pedeapsa închisorii şi interzicerea exercitării unor drepturi. - se urmăreşte din oficiu, conform procedurii comune

Art. 235 Pirateria 1. Furtul comis, prin violenţă sau ameninţare, de către o persoană care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea liberă, al bunurilor ce se găsesc pe aceş vas sau pe alt vas sau pe o altă navă, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 2. Cu pedeapsa prevăzută în alin 1 se sancţionează şi capturarea unei nave aflate în marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul sau eşuarea acesteia, în scopul de a-şi însuşi încărcătura ei sau de a tâlhări persoanele aflate la bord. 3. Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 4. Există piraterie şi dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave şi nave. Elemente specifice faţă de tâlhărie Situaţia premisă Fapta nu se poate comite decât pe o navă aflată în marea liberă, la varianta tip, sau asupra unei nave aflate în marea liberă, la varianta asimilată de la alin 2. În varianta asimilată de la alin 4, când fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave şi nave, situaţia premisă este similară: nava trebuie să se afle în marea liberă, iar aeronava în spaţiul aerian de deasupra mării libere. Obiectul material În varianta tip, este reprezentat de bunurile ce se găsesc pe navă. În varianta asimilată de la alin 2 obiectul material îl reprezintă nava aflată pe marea liberă. Subiecţi sunt circumstanţiaţi. Subiectul activ este o persoană care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea liberă. Condiţionarea este valabilă indiferent dacă fapta se comite pe nava în care se află echipajul sau pasagerii, ori pe altă navă. Subiectul pasiv este reprezentat de membrii echipajului sau pasagerii unei nave la care se adaugă proprietarul navei în variantele asimilate. Latura obiectivă Elementul material similar celui de la tâlhărie: furtul comis prin violenţă sau ameninţare În varianta asimilată elementul material este reprezentat de o acţiune care se poate realiza în două modalităţi: capturarea unei nave aflate în marea liberă şi provocarea, prin orice mijloc, a naufragiului ori eşuării unei nave aflate în marea liberă Condiţia ataşată elementului material (în oricare dintre modalităţi): fapta să se realizeze în scopul de a-şi însuşi încărcătura navei sau de a tâlări persoanele aflate la bord. În această variantă, momentul consumării diferă de cel al variantei tip: fapta se consumă în momentul capturării, naufragiului sau eşuării navei, indiferent dacă s-a realizat sau nu scopul însuşirii încărcăturii ori persoanelor aflate la bord. În această variantă, tentativa se va raporta tot la elementul material şi nu la condiţia ataşată. Urmarea imediată coincide cu cea de la tâlhărie Varianta agravată Cf art 256, în cazul pirateriei care a produs consecinţe deosebit de grave (pagubă materială peste 2 000 000 lei), limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

71

Art. 236 Tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei Dacă faptele prevăzute la art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Specificul urmării imediate şi forma de vinovăţie Urmarea imediată proprie acţiunii secundare (violenţele) este reprezentată de moartea victimei. Forma de vinovăţie: intenţia depăşit Victima violenţelor poate fi posesorul bunurilor sau o altă persoană. În cazul în care se constată că prin exercitarea violenţelor, făptuitorul a urmărit sau a acceptat producerea decesului victimei, fapta va fi încadrată ca omor calificat, comis în scopul de a săvârşi sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni (189, alin 1, litera d) Cf art 36 (3), în situaţia în care victima decedează dar nu se consumă furtul, pedeapsa va fi cea de la infracţiunea consumată. Sancţiuni şi aspecte procesuale - închisoare 7-18 ani+interzicerea unor drepturi - urmărirea penală se efectuează de către procuror iar competenţa în prima instanţă aparţine tribunalului.

72

Capitolul 3 Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii Art. 238 Abuzul de încredere 1. Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 2. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic Obiect material

Subiecţi

Situaţia premisă

Latura obiectivă 73

Încrederea ce trebuie să guverneze raporturile patrimoniale - bunul mobil deţinut de făptuitor în baza unui titlu şi cu un anumit scop (bun mobil are acelaşi sens cu cel de la furt, inclusiv înscrisuri sau energia) Cf. doctrinei în cazul în care un bun a fost încredinţat făptuitorului pt a fi vândut şi pt a se cumpăra un alt bun cu preţul obţinut, vor constitui obiect material banii obţinuţi din vânzare sau bunul achiziţionat cu aceşti bani Subiect activ circumstanţiat: persoana care deţine un bun mobil al altuia, încredinţat în baza unui titlu sau cu un anumit scop. - participaţia penală este posibilă în toate formele (Ex. coautori- cei care împrumută împreună un bun de la o persoană şi îl înstrăinează). - calitatea de subiect activ o poate avea şi persoana juridică. Subiect pasiv este proprietarul sau persoana care a avut stăpânirea de fapt a bunului. Practic, subiect pasiv direct este persoana care încredinţează bunul iar în cazul în care bunul aparţinea unei alte persoane, aceasta va fi subiect pasiv indirect. -constă în existenţa unui bun mobil al altuia încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, făptuitorului.Titlul reprezintă un raport juridic patrimonial între cel care deţine bunul şi cel care i l-a încredinţat, iar în baza acestui raport persoana care deţine bunul are obligaţia fie de a-l păstra şi restitui la momentul convenit fie de a da o anumită întrebuinţare acelui bun. Titlul este netranslativ de proprietate şi poate consta într-un contract (depozit, mandat, împrumut de folosinţă, gaj, locaţiune, transport etc) sau într-un act al unei autorităţi sau orice situaţie de fapt în baza căreia se transmite detenţia bunului, cu obligaţia restituirii sau a unei anume folosiri. !!!! în cazul contractului de împrumut de consumaţie (mutuum), un eventual refuz de a transmite la scadenţă bunurile nu constituie infracţiune ci un litigiu de drept civil (sume de bani sau alte bunuri de consum). Însă sumele de bani încredinţate cu alt titlu (de ex. pt a fi depuse la bancă) pot fi obiectul material al infracţiunii. - în momentul comiterii faptei bunul trebuie să se afle la făptuitor (remiterera materială a bunului trebuie să fi fost efectivă). Dacă făptuitorul intră în mod legal în posesia bunului iar ulterior refuză să îl înapoieze, fapta constituie abuz de încredere şi nu furt. Însă, trebuie avut în vedere faptul că deţinerea bunului, ca situaţie juridică, nu trebuie confundat cu simpla deţinere fizică a bunului, în afara unui raport juridic. În acest caz, eventuala însuşire a bunului reprezintă infracţiunea de furt (ex. X îl roagă pe Y să ţină bagajul pt a coborî din tren iar Y şi-l însuşeşte sau X îi dă lui Y o pereche de pantofi pentru a fi probaţi iar Y şi-i însuşeşte sau înstrăinarea de către muncitor a unui bun încredinţat pt a-l folosi în muncă)

Elementul material

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

Forme

Sancţiuni Aspecte procesuale

74

- poate fi realizat prin acţiune sau inacţiune în una din cele patru modalităţi alternative: însuşirea, dispunerea sau folosirea pe nedrept a unui bun al altuia (acţiune) +refuzul de a restitui bunul (inacţiune) însuşire = luarea în stăpânire a bunului (pe lângă corpus făptuitorul îşi arogă în mod fraudulos şi animus) Dispunerea pe nedrept = efectuarea unor acte de dispoziţie altele decât cele la care făptuitorul era îndreptăţit conform convenţiei prin care îi fusese încredinţat bunul. La elementul material exprimat prin acţiune se adaugă o condiţie esenţială: pe nedrept. Nu este îndeplinită condiţia când există o justificare legală sau contractuală prin care bunul poate fi însuşit, se poate dispune de el sau poate fi folosit. Refuzul restituirii presupune împotrivirea manifestă a făptuitorului de a preda bunul. Simpla nerestituire la termen a bunului nu reprezintă refuz de restituire în sensul legii penale, iar o astfel de conduită nu ar constitui infracţiunea de abuz de încredere. îngrădirea exercitării în fapt a drepturilor patrimoniale ale unei persoane cu privire la un bun mobil - existenţa infracţiunii nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu rezultă în mod direct din acţiunea sau inacţiunea specifică infracţiunii. Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă.Autorul infracţiunii trebuie să realizeze că prin acţiunea/inacţiunea de apropriere frauduloasă a bunului persoanei vătămate o privează pe aceasta de exercitarea drepturilor legitime pe care le are asupra bunurilor în cauză şi să urmărească ori să accepte rezultatul. Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material într-una din cele patru modalităţi prevăzute de textul incriminator: însuşire, dispunere, folosire, refuzul restituirii. Dacă fapta se realizează prin cumularea unora dintre modalităţile amintite, infracţiunea se consumă la prima acţiune iar în cazul inacţiunii, la primul refuz. - tentativa nu se pedepseşte - fapta poate avea formă continuată închisoare alternativ cu amendă Acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 239 Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor 1. Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului. 3. Acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic Obiect material

Subiecţi

Încrederea ce trebuie să guverneze raporturile patrimoniale, în particular cele create între debitori şi creditori. În varianta tip, în modalităţile înstrăinării, ascunderii, deteriorării sau distrugerii, obiectul material poate fi reprezentat de bunurile asupra cărora se acţionează. Infracţiunea nu are obiect material atunci când fapta se comite în modalitatea invocării de acte sau datorii fictive. În varianta asimilată de la alin 2, elementul material poate fi reprezentat de bunurile achiziţionate Subiectul activ, în varianta tip, este debitorul, în sensul civil al noţiunii. În varianta asimilată, subiectul activ nu este circumstanţiat, putând fi orice persoană care achiziţionează bunuri ştiind că nu va putea plăti. Deşi cumpărătorul devine debitor în momentul achiziţionării, fapta se consumă. Prin urmare, calitatea de debitor nu poate fi considerată o condiţie a subiectului activ. - în ambele variante, subiectul activ poate fi şi o persoană juridică - participaţia penală este posibilă în toate formele inclusiv în cea a coautoratului. În varianta tip, pentru existenţa coautoratului este necesar ca participanţii să fie codebitori ai aceluiaşi creditor, iar obligaţia lor să aibă un izvor comun. Când debitorul comite infracţiunea încheind acte juridice bilaterale, celalaltă parte, în măsura în care a cunoscut scopul fraudulos al actului, poate fi, după caz, doar instigator sau complice. În varianta asimilată, pt existenţa coautoratului, participanţii trebuie să fie titularii patrimoniului comun în care va intra bunul (soţi, asociaţi într-un contract de societate civilă fără personalitate juridică) Subiectul pasiv este circumstanţiat în varianta tip, respectiv creditorul, persoana fizică sau juridică. În varianta asimilată, deşi textul se referă la creditor, practic, această calitate apare în momentul comiterii faptei, drept pentru care nu putem vorbi despre un subiect pasiv circumstanţiat.

Latura obiectivă Elementul - în varianta tip, constă într-o acţiune care se poate realiza în 5 modalităţi distincte material înstrăinarea, ascunderea, deteriorare sau distrugerea în tot sau în parte, a unor valori sau bunuri aparţinând patrimoniului făptuitorului, respectiv invocarea de acte sau datorii fictive. - în varianta asimilată elementul material constă într-o acţiune, respectiv achiziţionarea de bunuri ori servicii. Condiţia ataşată elementului material: făptuitorul să se afle în imposibilitatea de plată în raport cu bunurile şi/sau serviciile achiziţionate.

75

Urmarea în varianta tip o stare de pericol pentru patrimoniul creditorilor iar în varianta imediată asimilată în paguba produsă creditorului. Latura subiectivă Vinovăţia intenţia directă în varianta tip. Condiţia ataşată elementului subiectiv este ca făptuitorul să acţioneze în scopul fraudării creditorilor. În mod inevitabil, el trebuie să urmărească (nu doar să accepte) punerea în pericol a patrimoniului creditorilor. În varianta asimilată, fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă. Condiţia ataşată elementului subiectiv în acest caz este ca făptuitorul să aibă, la momentul achiziţionării bunului reprezentarea faptului că nu va putea plăti. El nu urmăreşte neapărat producerea unei pagube. Forme infracţiunea se consumă, în varianta tip, în momentul realizării elementului material într-una din cele 5 modalităţi. Cf art. 248, tentativa se pedepseşte. În varianta asimilată, fapta se consumă în momentul producerii pagubei. Tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte. Varianta Cf art 256, în cazul infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor care a agravată produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu ½. Paguba material -2000.000 lei Sancţiuni şi - închisoarea aspecte - acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate procesuale

Bancruta simplă – art 240 1. Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică sau de către reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă. 2. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătmate. Obiect juridic Obiect material Subiecţi

76

Relaţiile de încredere în corectitudinea ce trebuie să existe în relaţiile patrimoniale, în special cele create între debitori şi creditori, la apariţia stării de insolvenţă. nu există Subiect activ circumstanţiat, persoana fizică ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare În primul rând, o persoană fizică ce are calitatea de profesionist, respectiv cea care exploatează o întreprindere, în sensul legii civile, şi este supusă procedurii insolvenţei. În al doilea rând, subiectul activ poate fi reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare. Reprezentant legal- persoana fizică sau juridică cu atribuţii de administrator. Rezumând, subiectul activ poate fi persoana fizică sau juridică învestită cu atribuţii de administrator al unei persoane juridice supuse procedurii insolvenţei. Subiectul pasiv nu este circumstanţiat: orice persoană fizică sau juridică, ale cărei interese patrimoniale sunt puse în pericol prin neintroducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi subiect pasiv al infracţiunii.

Latura obiectivă Elementul neintroducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei material - se poate realiza doar printr-o inacţiune pentru că infracţiunea se consumă în momentul expirării termenului prevăzut de lege, indiferent de comportamentul ulterior al autorului Condiţia ataşată elementului material: depăşirea cu mai mult de 6 luni a termenului prevăzut de lege pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. Condiţia ataşată elementului material, termenul prevăzut de lege, devine elementul esenţial de care depinde existenţa sau inexistenţa infracţiunii dpdv a laturii obiective. Termenul stabilit de textul incriminator trebuie completat cu cel prevăzut de legea 85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Conf. art 66 debitorul este obligat să se adreseze tribunalului în max. 30 de zile de la data când a cunoscut apariţia stării de insolvenţă. Astfel, infracţiunea de bancrută simplă se consumă la trecerea unui termen de 6 luni+1, adică 7 luni de la apariţia stării de insolvenţă, dacă debitorul nu introduce cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Excepţii ce pot duce la prelungirea termenului legal 1. În cazul în care în interiorul termenului de 30 de zile, debitorul este angrenat cu bună-credinţă în negocieri extra-judiciare pentru restructurarea datoriilor iar aceste negocieri eşuează, el este obligat să se adreseze tribunalului într-un termen de 5 zile de la data eşuării negocierilor. În acest caz, termenul de 6 luni prevăzut de legea penală se va calcula de la data expirării termenuluide 5 zile. Practic, termenul de 7 luni va putea fi depăşit. 2. Dacă debitorul ajunge în stare de insolvenţă în cursul negocierilor desfăşurate în cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv, iar aceste negocieri eşuează, el este obligat să se adreseze tribunalului într-un termen de 5 zile de la data eşuării negocierilor. Şi în acest caz, termenul de 7 luni va putea fi depăşit.Această excepţie este aplicabilă doar dacă în cursul procedurilor de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv, există presupunerea rezonabilă, bazată pe indicii temeinice că rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate în termen scurt prin încheierea unui acord extrajudiciar. În caz contrar se va aplica procedura obişnuită: debitorul trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. - termenul de 30 de zile se calculează conform legii civile (prin excluderea zilei de început şi cea în care expiră termenul) iar cel de 6 luni potrivit legii penale (luna se socoteşte împlinită cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei la care a început să curgă), Urmarea o stare de pericol pentru patrimoniul oricărei persoane fizice sau juridice, ale cărei imediată interese ar putea fi afectate prin neintroducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. Forme Infracţiunea se consumă în momentul depăşirii termenului stabilit de textul incriminator, prin raportare la termenul prevăzut de legea specială, ţinând cont de excepţiile prevăzute în lege. Fiind vorba de o faptă omisivă, tentativa nu este posibilă Sancţiuni şi - închisoare alternativ cu amenda aspecte - acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate procedurale

77

Art. 241. Bancruta frauduloasă 1. Fapta persoanei care în frauda creditorilor a. falsifică, sustrage sau distruge din evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia; b. înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară dume nedatorate; c. înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Obiect juridic

Obiect material

Subiecţi

Situaţia premisă

Relaţiile de încredere în corectitudinea ce trebuie să existe în relaţiile patrimoniale, în particular între debitorii cărora le poate fi aplicată procedura insolvenţei şi creditori. Practic, se oferă protecţie patrimoniului creditorilor, dreptul acestora de a-şi satisface creanţele din activul averii acestuia. - în ipoteza literei a este reprezentat prin evidentele debitorului, mai exact prin înscrisurile care curpind aceste evidente. - în ipoteza lit. b este reprezentat de registrele debitorului, înscrisul care atestă situaţia financiară a debitorului sau orice act în care pot fi prezentate sume nedatorate. În ambele ipoteze, înscrisurile menţionate exprimă relaţiile sociale ocrotite, respectiv încrederea şi corectitudinea în raporturile patrimoniale, deoarece se prezumă că astfel de înscrisuri exprimă realitatea, conţin date adevărate. Parte din activul averii debitorului care este ascundă în ipoteza lit. a sau cea care este înstrăinată în ipoteza lit c, nu constituie obiect material al infractiunii, deoarece nu reprezintă entităţi prin care se materializează patrimoniul protejat, respectiv cel al creditorilor. Subiectul activ nu este circumstanţiat. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Persoana juridică poate fi subiect activ al infracţiunii. Subiectul pasiv este circumstanţiat în persoana creditorului debitorului care intră în stare de insolvenţă. Pluralitatea de subiecţi pasivi nu afectează unitatea infracţională. 2 situaţii distincte 1. în situaţia alin.a şi b nu rezultă expres o situaţie premisă din textul de lege - situaţia premisă este dată de existenţa unor raporturi debitor-creditor. Starea de insolvenţă nu este situaţie premisă ci o o condiţie a laturii obiective a infracţiunii. Consecinţa este că fapta se poate realiza şi înainte de insolvenţă, cu condiţia ca această stare să apară ulterior. 2. 2. în sit. alin. c texul indică clar situaţia premisă: în caz de insolvenţă Situaţia premisă în cazul variantei prevăzute la art 241 alin 1, lit c o reprezintă starea de insolvenţă faptică (nu doar declarată prin admiterea cererii de insolvenţă). Consecinţa juridică este aceea că înstrăinarea, în frauda creditorilor, a unei părţi din activele debitorului, va reprezenta infracţiune, dacă se realizează ulterior apariţiei stării de insolvenţă, deci şi înainte de deschiderea procedurii insolvenţei.

Latura obiectivă Elementul - constă într-o acţiune concretizată în trei variante nromative distincte material a. Falsifică, sustrage sau distrige evidenţele debitorului ori ascunde o parte din 78

activul averii acestuia. În această variantă există 4 modalităţi distincte ale elementului material: 1. Actiunea de falsificare - corespunde elementului material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale 2. Acţiunea de sustragere - corespunde elementului material al infracţiunii de furt 3. Acţiunea de distrugere 4. Acţiunea de ascundere – se referă la o activitate materială, prin care activul averii debitorului este deplasat de la locul firesc, ori este disimulată b. Înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate. În această variantă normativă există 2 modalităţi ale elementului maetrial 1. Înfăţişarea de datorii inexistenţe- înseamnă a pretinde în mod fals existenţa unor datorii 2. Prezentarea în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară a unor sume nedatorate – presupune falsificarea actelor respective prin consemnarea unor datorii fictive. Cf practicii instanţei supreme: în procedura insolvenţei, fapta administratorului judiciar care, în frauda creditorilor, înscrie în tabelul de creanţe o creanţă sub condiţie suspensivă ca fiind o creanţă pură şi simplă, deşi condiţia nu este îndeplinită şi prin urmare suma nu este datorată…..întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă. Pentru aceste două variante normative, situaţia premisă este dată existenţa unor raporturi debitor-creditor. Starea de insolvenţă faptică nu este premisa infracţiunii, deci fapta se poate realiza şi înainte ca debitorul să intre în starea de insolvenţă. În acelaşi stimp, starea de insolvenţă reprezintă o condiţie ataşată laturii obiective, în sensul că, pentru existenţa infracţiunii actele frauduloase trebuie să fie urmate de intrarea în insolvenţă faptică.

Latura subiectivă Forme

Sancţiuni şi aspecte procesuale 79

c. înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active. Prin înstrăinare trebuie să se înţeleagă încheierea unui act translativ de proprietate cu privire la respectivele active. Situaţia premisă în cazul acestei variante este starea de insolvenţă faptică. Prin urmare, se poate comite şi înainte de deschidere procedurii insolvenţei. Vinovăţia: intenţia directă. Condiţia ataşată elementului subiectiv este ca făptuitorul să acţioneze în frauda creditorilor. fapta se consumă, de regulă, în momentul realizării elementului material, în oricare dintre modalităţile prevăzute de textul incriminator. Prin excepţie, în variantele de la literele a şi b, în cazul în care elementul material se realizează înainte de intrarea în insolvenţă faptică, consumarea infracţiunii are loc atunci când se realizează cerinţa esenţială a laturii obiective, respectiv în momentul în care se intră în insolvenţă faptică. Conform articolul 248 C, tentativa se pedepseşte. - pedeapsa închisorii - acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Gestiunea frauduloasă- art 242 1. Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. 2. Când fapta prevăzută în alin 1 a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului ori de un alt reprezentant sau prepus al acestuia, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. 3. Faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 săvârşite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani. 4. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic

Obiect material

Subiecţi

Situaţia premisă

80

Pe lângă obiectul juridic generic care se refră la ocrotirea relaţiilor patrimoniale, există un obiect juridic specific, asemănător celui de la abuzul de încredere, respectiv spiritul de încredere ce trebuie să guverneze relaţiile patrimoniale. Poate fi atât un bun mobil cât şi un bun imobil sau chiar o universalitate de bunuri, mobile şi/sau imobile. Altfel spus, obiectul material este reprezentat de totalitatea bunurilor ce alcătuiesc patrimoniul sau partea din patrimoniu care este administrată sau conservată. Bunurile pot face parte din orice categorie: mobile, imobile, fungibile, nefunibile, consumptibile, neconsumptibile, drepturi reale, drepturi de creanţă Subiectul activ în varianta tip este circumstanţiat, fiind reprezentat de acea persoană căreia i s-au încredinţat, spre administrare sau conservare anumite bunuri (patrimoniul sau parte din patrimoniul unei persoane). Din jurisprudenţa a rezultat că sarcina de administrare sau conservare a bunurilor, specifică gestiunii frauduloase, se află oarecum la jumătatea drumului dintre simplele atribuţii de pază a bunului, a căror încălcare ar putea genera eventual o infracţiune de furt şi atribuţile gestionarului funcţionar, a căror încălcare poate duce la infracţiunea de delapidare. În practică, s-a admis că poate avea alitatea de subiect activ administratorul unei societăţi numit în baza unui contract de management sau persoana care îndeplineşte funcţia de şef al biroului de contabilitate la o societate comercială. Participaţia este posibilă inclusiv sub forma coautoratului, atunci când două sau mai multe persoane au primit spre administrare sau conservare bunurile în cauză. Subiectul pasiv, în varianta tip, este persoana fizică sau juridică al cărei patrimoniu sau parte din patrimoniu a fost încredinţat spre administrare sau conservare. Subiectul activ în varianta agravată este fie administratorul judiciar, fie lichidatorului averii debitorului, fie un reprezentant sau prepus al acestora. Noţiunea de lichidator trebuie înţeleasă în sensul de lichidator judiciar pe care îl utilizează legea nouă. Subiectul pasiv al infracţiunii în varianta agravată de la alin. 2 este debitorul intrat în procedura insolvenţei. Pot fi subiecţi secundari, creditorii implicaţi în procedura insolvenţei care, prin gestionarea Pentru existenţa infracţiunii este necesară preexistenţa unui raport juridic de conservare sau administrare, raport stabilit între persoana care încredinţează bunurile şi subiectul activ al infracţiunii. - noţiunile de conservare şi administrare- cf sensului din civil În soluţionarea unui recurs în anulare, instanţa supremă a adecis că în cazul

constituirii unui depozit oneros (conservarea unei cantităţi de masă lemnoasă contra cost), refuzul depozitarului de a restitui o parte din bunuri, reţinute ca echivalent al remuneraţiei neachitate, reprezintă un litigiu civil iar nu infracţiunea de gestiune frauduloasă. În varianta agravată de la alin. 2 situaţia premisă este dată de deschiderea procedurii insolvenţei, în condiţiilelegii 85/2014. Latura obiectivă Elementul material

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate

Latura subiectivă

Forme

Variante agravate Sancţiuni Aspecte procesuale

81

În varianta tip, constă într-o acţiune sau inacţiune prin care se lezează patrimoniul unei persoane ale cărei bunuri au fost încredinţate spre administrare sau conservare, altfel spus o actiune sau inacţiune producătoare de pagube. Cerinţa esenţială ce întregeşte latura obiectivă a infracţiunii, în varianta tip, este ca acţiunea sau inacţiunea păgubitoare să se realizeze cu ocazia administrării sau conservării bunurilor încredinţate spre a fi gestionate. **În practica mai veche s-a reţinut comiterea infracţiunii în sarcina tutorelui care a sustras o parte din pensia de urmaş şi din alocaţia de stat cuvenită minorului aflat sub tutela sa. În varianta agravată, elementul material, care constă tot într-o acţiune sau inacţiune păgubitoare, se va raporta la atribuţiile specifice conferite subiectului calificat în procedura insolvenţei. producerea unei pagube în ptrimoniul unei persoanea ale cărei bunuri au fost încredinţate. Este vorba de o pagubă efectivă, determinabilă, nemijlocită. între acţiunea sau inacţiunea prin care se realizează elementul material şi paguba constată trebuie stabilită şi dovedită foarte exact. Dacă paguba produsă nu are legătură cu modul în care cel care a gestionat patrimoniul s-a achitat de sarcinile încredinţate, nu se poate reţine infracţiunea de gestiune frauduloasă. Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă în cazul variantei tip sau variantei agravate de la alin 2 În cazul variantei agravate de la alin 3, forma de vinovăţie este intenţia directă. În acest caz, intenţia este calificată prin scopul urmărit de făptuitor: dobândirea unui folos material. Infracţiunea se consumă în momentul în care se produce o pagubă. În ipoteza în care gestionarul, în îndeplinirea aceleiaşi însărcinări a săvârşit succesiv mai multe acţiuni păgubitoare, infracţiunea se consideră consumată încă de la prima acţiune, toate acţiunile vor constitui o singură infracţiune continuată. Tentativa nu se pedepseşte. - varianta de la alin 2 se deosebeşte printr-o circumstanţiere diferită a subiectului activ iar cea de la alin 3 prin modalitatea vinovăţiei, intenţia directă. închisoarea alternativ cu amenda Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 243. Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor 1. Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut ori de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau cu amendă. 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine. 3. Împăcarea înlătură răspunderea penală. Obiect juridic

Obiect material

Subiecţi

Situaţia premisă

82

este reprezentat de buna-credinţă şi corectitudinea ce trebuie să se manifeste în acele relaţii patrimoniale, care iau naştere în mod întâmplător, prin găsirea unui bun pierdut ori prin intrarea, din eroare ori în mod fortuit în posesia unui bun ce aparţine altei persoane. un bun mobil În practică s-a pus problema existenţei sau inexistenţei obiectului material, în ipoteza însuşirii unei sume de bani transferate din eroare în contul autorului (bani în format electronic). Instanţa supremă a decis că suma de bani reprezintă obiectul material al infracţiunii (art. 243 alin 2) Subiectul activ nu este circumstanţiat, poate fi orice persoană care găseşte un bun sau care intră din eroare sau în mod fortuit în posesia unui bun. Participaţia este posibilă în toate formele Subiectul pasiv poate fi orice persoană al cărei bun a fost pierdut sau a ajuns din eroare sau în mod fortuit la o altă persoană. Bunul poate fi pierdut de proprietar sau de o altă persoană căreia îi fusese încredinţat (subiectul pasiv nemijlocit nu trebuie să fie proprietarul bunului). In cazul variantei tip, situaţia premisă constă în găsirea unui bun (bun găsit este un bun pierdut de o persoană şi intrat în posesia altei persoane) Lucrurile lipsite de valoare nu sunt socotite bunuri iar bunurile abandonate nu reprezintă bunuri găsite în sensul textului incriminator (ci doar cele pierdute). Nu sunt abandonate bunurile ascunse pentru a fi recuperate ulterior, dar acestea nu sunt nici pierdute, astfel încât susragerea unui asemenea bun va reprezenta infracţiunea de furt. Nu pot fi socotite abandonate nici bunurile la care posesorul este constrâns să renunţe dintr-un motiv sau altul: bunul obiect material al unei infracţiuni, produsul unei infracţiuni, bunul deţinut ilegal. În această situaţie, bunurile vor fi găsite iar însuşirea unui astfel de bun reprezintă infracţiunea de însuşire a bunului găsit. Subiectul pasiv al infracţiunii va fi cel în posesia căruia bunul ar fi trebuit să se afle de drept. În practică: bunul uitat de posesor într-un loc unde acesta ştia că l-a lăsat şi că se poate întoarece oricând să îl ia nu este un bun pierdut, deoarece persoana vătămată nu a pierdut posesia sau detenţia bunului. Însuşirea unui astfel de bun care a fost uitat şi nu pierdut constituie infracţiunea de furt. + bunul uitat de posesor într-un loc în prezenţa celui care şi-l însuşeşte ulterior constituie furt (ex. fapta şoferului de taxi care îşi însuşeşte un bun uitat de un călător. Dacă însă şoferul găseşte bunul ulterior fapta nu va fi furt ci însuşire a bunului găsit) + tot infracţiunea de furt se rinţe în cazul unei persoane care sustrage nişte bunuri

din şantier şi le ascunde, fiind văzut de făptuit care şi le însuşeşte ulterior. Bunurile nu pot fi considerate pierdute pt că făptuitorul a văzut de unde au fost luate şi şi-a dat seama cui îi aparţin. S-a reţinut tot infracţiunea de furt, considerându-se că nu este vorba de un bun pierdut în situaţii precum: lăsarea bagajului din mână pe timpul cât persoana cumpără ceva, lăsarea servietei la masa ocupată de o altă persoană pe care aceasta o părăseşte pt a se deplasa la bar, lăsarea paltonului la garderobă, lăsarea pt scurt timp a unui obiect într-un magazin, lăsarea pe câmp a păsărilor şi animaellor care au obişnuinţa de a se întoarce singure în gospodărie.

Urmarea imediată Legătura de materialitate Latura subiectivă

Formele infracţiunii

Sancţiuni şi aspecte procesuale

83

În cazul variantei asimilate, situaţia premisă este dată de ajungerea unui bun din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului. În principiu, există 2 ipoteze în care bunul ajunge din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului: 1. Făptuitorul primeşte bunul de la o altă persoană. În această ipoteză este vorba de o dublă eroare: pe de o parte a celui care a efectuat remiterea bunului şi pe de altă parte a primitorului. Dacă primitorul nu se află în eroare, cunoscând faptul că nu el este destinatarul bunului, în sarcina lui se poate reţine, eventual, infracţiunea de înşelăciune sau de furt, dar nu însuşirea bunului găsit. 2. Făptuitorul ia bunul dintr-un anumit loc, având convingerea că îi aparţine. Ajungerea bunului în mod fortuit în posesia făptuitorului se referă la o ipoteză similară art 31, acţiune imprevizibilă precum un vânt puternic, o alunecare de teren sau inundaţie care deplasează bunul sau intervenţia unui animal care aduce bunul. îngrădirea exercitării în fapt a drepturilor partrimoniale ale unei persoane, cu privire la un bun mobil. ex ipsa re Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă. Pentru existenţia intenţie este necesar ca făptuitorul să aibă reprezentarea faptului că bunul a fost pierdut nu abandonat. În varianta asimilată, este necesar ca făptuitorul să iasă din eroarea iniţială, în care se afla la momentul intrării în posesia bunului În cazul variantei tip, infracţiunea se consumă în momentul în care a expirat termenul de zece zile prevăzut de legiuitor fără ca bunul să fie predat. Tot în varianta tip, dar în modalitatea dispunerii de bun, fapta se consumă în momentul în care se efectuează una dintre acele acte de dispoziţie, care exprimă însuşirea bunului (vânzare, transformare, folosire). În cazul variantei asimilate, fapta se consumă în momentul însuşirii bunului pe nedrept, respectiv în momentul expirării termenului de 10 zile de la momentul ieşirii din eroare. Tentativa nu este incriminată. - închisoare sau amendă - se urmăreşte din oficiu şi este de competenţa judecătoriei. Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 244 Înşelăciunea 1. Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. 2. Înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. 3. Împăcarea înlătură răspunderea penală Obiect juridic

Subiecţi

Latura obiectivă

84

bun-credinţa şi încrederea ce trebuie să se manifeste între subiecţii raporturilor de ordin patrimonial. Sub acest aspect, se aseamănă cu abuzul de încredere şi gestiunea frauduloasă Subiect activ necircumstanţiat. Poate fi şi o persoană juridică. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Subiectul pasiv nu este circumstanţiat. Poate fi orice persoană fizică sau juridică păgubită prin inducerea în eroare. În ipoteza în care victima amăgirii nu corespunde cu titularul patrimoniului lezat se poate vorbi despre un subiect pasiv principal (cel al cărui patrimoniu a fost păgubit) şi unul secundar (victima inducerii în eroare). În cazul în care înşelăciunea se realizează în cadrul unui raport contractual, identificarea patrimoniului lezat şi prin urmare a subiectului pasiv principal se va face prin analiza naturii juridice a convenţiei. Astfel, în cazul în care făptuitorul obţine în mod fraudulos o dovadă prin care atestă depozitarea unui bun şi pe baza acesteia ridică un bun depozitat de altă persoană, paguba se produce direct în patrimoniul deponentului. Depozitarul nu va avea calitatea de subiect pasiv principal şi nici nu va răspunde patrimonial, dacă în contractul de depozit se prevede că eliberarea bunului se va face către persoana care prezintă dovada depunerii, fără a fi necesară identificarea acesteia. Este reprezentat de inducerea în eroare a unei persoane. De regulă se prezintă sub forma unei acţiuni (de inducere în eroare) dar se poate realiza şi prin inacţiune. Inducerea în eroare presupune crearea unei imagini deformate asupra realizăţii. Aceasta se poate realiza în 2 modalităţi prevăzute de legiuitor în varianta tip: prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea să se realizeze în cadrul unor relaţii de ordin patrimonial. Tipicitatea infracţiunii nu este realizată atunci când inducerea în eroare se realizează în cadrul altor relaţii cum ar fi cele cu autoritatea. Astfel, instanţa supremă a decis că nu există tentativă la înşelăciune ci doar fals în înscrisuri sub semnătură privată fapta avocatului de a prezenta în instanţă chitanţe false, ce atestau onorarii neîncasate, pentru ca instanţa să oblige partea adversă la încasarea acestora. Dificultăţi de distincţie între infracţiunea de înşelăciune şi furt: în practică s-a decis că nu constituie înşelăciune ci furt fapta persoanei de a cere de la deţinător un lucru spre a-l vedea şi, după ce-l priveşte fuge cu el sau fapta celui care, după ce a primit preţul unui bun vândut pe care urma să îl remită pe loc cumpărătorului fuge cu bunul.

În cazul în care se ascunde o parte din bunuri într-un supermarket şi plăteşte doar contravaloarea produselor mai ieftine- se produce infracţiunea de furt nu de înşelăciune. Acesta se consumă în momentul în care făptuitorul ascunde produsele, trecându-le în propria stăpânire de fapt. S-a reţinut infracţiunea de înşelăciune în convenţii, de ex: în cazul în care făptuitorul, pe baza unor garanţii fictive, a obţinut un credit pe care nu l-a mai rambursat, când făptuitorul a obţinut un credit pe care l-a folosit în alte scopuri decât cel declarat iar garanţiile aduse s-au dovedit a fi grevate de sarcini ascunse. În schimb, dacă contractul de credit se încheie în condiţii normale iar ulterior debitorul înstrăinează bunul cu care a garantat creditul, nu se poate reţine infracţiunea, fiind un litigiu de drept civil. Exemple din jurisprudenţă: nu se reţine înşelăciunea dacă făptuitorul, după ce a obţinut un împrumut fără a desfăşura o acţiune de inducere în eroare, nu restituie suma împrumutată, dacă făptuitorul, fără a folosi mijloace frauduloase pt încheierea contractului, nu îl mai poate executa independent de voinţa lui constă în crearea unei pagube. În lipsa unui prejudiciu material, inducerea în eroare nu constituie infracţiune trebuie stabilită legătura de cauzalitate între inducera în eroare şi paguba produsă

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Vinovăţia intenţia directă, calificată prin scop, acela de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust. - în practica vechiului cod în legătură cu înşelăciunea în contracte, era foarte important de stabilit dacă elementele convenţiei care nu corespund realităţii erau cunoscute de ambele părţi. Atunci când făptuitorul vindea un imobil al cărei proprietar nu era dar spera sa devina, atunci când cealaltă parte cunoştea acest fapt nu se putea reţine infracţiunea, lipsind elementul subiectiv (intenţia de a induce în eroare). În schimb, dacă cealaltă parte nu cunoştea acest lucru, era întrunit elementul subiectiv. Raţionamentele rămân valabil şi sub incidenţa actualului cod. Forme Infracţiunea se consumă în momentul producerii unei pagube în patrimoniul subiectului pasiv. Infracţiunea poate avea formă continuată. ex. în cazul stabilirii unor drepturi de pensie în cuantum superior, infracţiunea se consumă în momentul când acţiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică luare unei dispoziţii patrimoniale prin care s-a creat o situaţie de fapt păgubitoare pentru el. Acţiunea de amăgire poate îmbrăca uneori forma unei activităţi infracţionale continuate. Paguba este prezentă la fiecare act care conferă înşelăciunii forma continuată. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Este posibilă atât tentativa întreruptă cât şi terminată (când urmarea imediată nu se produce). Se va reţine forma tentativei şi nu fapta consumată în ipoteza în care victima sesisează organele de poliţie chiar dacă, pentru dovedirea faptei, operaţiunea de înşelătorie este lăsată să se deruleze până la capăt. - uneori este dificilă distincţia între o tentativă şi o tentativă absolut improprie, ceea ce presupune o analiză atentă a credibilităţii elementului material. Astfel, un fals grosolan nu va putea constitui tentativă la înşelăciune, însă tentativa de a încasa prima de asigurare declarând în mod mincinos că autoturismul asigurat a fost furat, da. Variante Varianta alin.2 – legiuitorul ataşează elementului material condiţia de a se realiza 85

agravate

prin mijloace frauduloase, indicând în mod exemplificativ folosirea de nume sau calităţi mincinoase. Nu orice calitate invocată, chiar dacă este mincinoasă, poate duce la încadrarea faptei în varianta agravată. Ex. din practică: când făptuitorul şi-a atribuit în mod mincinos calitatea de reprezentant al unei firme reale. În practica instanţei supreme: folosirea unui contract de vânzare-cumpărare ce atesta dreptul de proprietate a făptuitorului asupra unui imobil, care a constituit garanţia contractului de împrumut, deşi anterior încheierii contractului de împrumut şi al constituirii garanţiei făptuitorul transmisese dreptul de proprietate printr-un nou contract de vânzare-cumpărare, determină incidenţa art. 244 alin 2 referitoare la varianta agravată a infracţiunii de înşelăciune constând în săvârşirea faptei prin mijloace frauduloase. - când mijlocul fraudulos constituie o infracţiune, se aplică dispoziţiile de la concurs Relaţia dintre infracţiunea de înşelăciune şi cea de emitere a cecurilor fără acoperire: - dacă există inducere în eroare, va exista concurs de infracţiuni - dacă nu există inducere în eroare, va exista doar infracţiunea din legea cecului. Raportul dintre infracţiunea de înşelăciune în formă agravată şi infracţiunea prevăzută de legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Conform RIL dacă există o suprapunere între cele două infracţiuni, se va reţine infracţiunea din legea specială. - conform art 256, în cazul în care se produc consecinţe deosebit de grave (pagubă materială peste 2.000.000 ron), limitele speciale de pedeapsă se majorează cu jumătate.

Sancţiuni şi aspecte procesuale

- închisoarea - se urmăreşte din oficiu dar împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 245. Înşelăciunea privind asigurările. 1. Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul suma asigurată, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani. 2. Fapta persoanei care, în scopul prevăzut de alin. 1 simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. 3. Împăcarea înlătură răspunderea penală. Obiect juridic bun-credinţa şi încrederea ce trebuie să se manifeste între subiecţii raporturilor de ordin patrimonial, în cadrul unor contracte de asigurare, de bunuri ori persoane. În concret, i se oferă o protecţie sporită patrimoniului asigurătorului. Obiect nu are patrimonial Subiecţi În varianta tip, subiectul activ nu este circumstanţiat. Poate fi şi o persoană juridică. Nu este obligatoriu să fie o persoană asigurată deoarece fapta se poate comite şi pentru ca altul să obţină sum asigurată. În varianta specială de la alin 2 subiectul activ este o persoană asigurată pentru un 86

risc prevăzut în contractul de asigurare. Persoana juridică nu poate fi subiect activ. În principiu, în ambele variante, participaţia penală este posibilă în toate formele. Prin excepţie, în varianta specială, coautoratul nu este posibil. Subiectul pasiv în ambele variante este circumstanţiat. Poate fi doar o persoană juridică, respectiv societatea de asigurare. Situaţia premisă Latura obiectivă Elementul material

existenţa unui contract de asigurare care poate privi bunuri (varianta tip) sau persoane (varianta specială). - în varianta tip se realizează printr-o acţiune concretizată într-una din cele cinci modalităţi prevăzute expres în textul incriminator: 1. distrugerea, degradarare, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat Primele trei modalităţi ale alementului material coincid cu primele trei modalităţi ale elementului material de la infracţiunea de distrugere (distrugerea, degradarea, aducerea în starea de neîntrebuinţare) Următoarele două modaltiăţi coincid cu primele 2 modalităţi ale elementului material de la abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor - modalităţile sunt alternative Condiţia ataşată elementului material în această variantă este ca bunul să fie asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului. Altfel spus, bunul să facă obiectul unui contract de asigurare. În varianta specială, elementul material se concretizează într-una din cele trei modalităţi prevăzute de textul incriminator: simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat. Condiţia ataşată elementului material în această variantă este ca leziunile sau vătămările corporale să fie sau să pară a fi produse de un risc asigurat.

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Forme

o stare de pericol cu privire la integritatea patrimonială a asigurătorului rezultă în mod direct din materialitatea faptei

Variante

Vinovăţia: intenţia directă, calificată prin scopul impus de textul incriminator, de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată. Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material în oricare din modalităţi. Conform art 248, tentativa se pedepseşte Varianta specială reprezintă practic o faptă distinctă. Dacă, în aceeaşi împrejurare, făptuitorul realizează atât acţiuni specifice variantei tip cât şi variantei speciale, se va reţine o sigură infracţiune prin raportare la ambele variante. Varianta agravată: conform art 256, în cazul în care se produc consecinţe deosebit de grave (pagubă materială peste 2.000.000 ron), limitele speciale de pedeapsă se majorează cu jumătate.

Sancţiuni şi aspecte procesuale

În varianta tip, fapta se pedepseşte cu închisoarea iar în varianta specială cu închisoarea alternativ cu amenda. Împăcarea înlătură răspunderea penală

87

Art. 246 Deturnarea licitaţiilor publice Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau prin corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Obiect juridic

Obiect material Subiecţi

Situaţia premisă

relaţiile patrimoniale ce presupun încrederea în corectitudinea derulării procedurilor de adjudecare prin licitaţie publică. Distorsionarea competitivităţii prin îndepărtarea unui participant sau prin simularea unei concurenţe reale, poate afecta patrimoniul unui persoane fizice sau juridice prin denaturarea preţului de adjudecare. nu are obiect material direct, pt că fapta nu se îndreaptă direct asupra unui bun ori valori patrimoniale În modalitatea îndepărtării unui participant, subiectul activ nu este circumstanţiat. Orice persoană fizică sau juridică poate comite infracţiunea în această modalitate. Participaţia penală este posibilă în toate formele. În modalitatea înţelegerii între participanţi, subiectul activ este circumstanţiat, în sensul că trebuie să fie o persoană fizică sau juridică participantă în procedura de licitaţie publică. Specificul acestei modalităţi este dat de pluralitatea de subiecţi activi necesară realizării infracţiunii, respectiv necesitatea de a avea cel puţin doi participanţi la licitaţia publică.Prin urmare, în această modalitate, fapta se va comite întotdeauna în participaţie, în forma unei pluralităţi naturale. Dincolo de pluralitatea naturală, participaţia este posibilă şi în alte forme (instigare, complicitate). Subiectul pasiv este persoane fizică sau juridică ce poate fi afectată prin denaturarea preţului de adjudecare.(beneficiarul licitatiei). Nu în toate cazurile beneficiarul licitatiei este si organizatorul licitatiei: ex. în cazul vânzării silite de către executorul judecătoresc. În acest caz, subiect pasiv este debitorul executat silit şi în subsidiar creditorii acestuia. Nu va fi subiect pasiv al infracţiunii participantul la licitaţia publică în modalitatea îndepărtării lui de la licitaţie prin constrângere sau corupere. În cazul constrângerii, acesta ar putea fi subiectul pasiv al infracţiunii de şantaj (dacă sunt întrunite şi celelalte elemente constitutive). Într-o astfel de ipoteză, infracţiunea de şantaj va intra în concurs cu cea de deturnare a licitaţiilor publice. existenţa unei licitaţii publice. - licitaţie publică trebuie interpretată în sens larg nu doar la licitaţiile prevăzute de procedura privind achiziţiile publice

Latura obiectivă Elementul - se realizează printr-o acţiune, într-una din cele două modalităţi prevăzute de textul material incriminator, respectiv: 1. îndepărtarea, prin constrângere sau corupere, a unui participant de la o licitaţie publică 2. înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare Prima modalitate Acţiunea de îndepărtare – adică este scos din procedură Prima condiţie ataşată elementului material: îndepărtarea să se realizeze prin constrângere sau corupere. Constrângerea poate fi fizică sau morală. Noţiunea de corupere are acelaşi sens ca în cazul infracţiunilor de corupţie activă (darea de mită, 88

cumpărarea de influenţă) şi se concretizează în promisiunea sau darea de bani ori alte foloase A doua condiţie ataşată elementului material este ca îndepărtarea să se realizeze faţă de un participant la licitaţia publică, adică o persoană care a dobândit calitatea de participant, pe baza procedurii aplicabile în respectiva licitaţie. Nu se realizează condiţia dacă persoana îndepărtată nu dobândise calitatea de participant ci, eventual, avea intenţia sau vocaţia de a participa la licitaţie, dar nu realizase demersurile necesare

Latura subiectivă Forme Sancţiuni şi aspecte procesuale

89

A doua modalitate - elementul material se realizează prin acţiunea de înţelegere între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare, Condiţia ataşată elementului material în această modalitate este ca înţelegerea să se facă pentru a denatura preţul de adjudecare, adică obiectul acordului trebuie să fie denaturarea preţului de adjudecare. În lipsa acestei condiţii, ataşată elementului material, infracţiunea de deturnare a licitaţiilor nu există. În acelaşi timp, trebuie precizat că pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca scopul (denaturarea preţului de adjudecare) să se producă ci doar să se constate că a existat. Vinovăţia: intenţia directă. Condiţia ataşată elementului subiectiv este ca făptuitorul să urmărească denaturarea preţului de adjudecare. - această condiţie este valabilă pentru ambele modalităţi ale elementului material. Consumarea infracţiunii are loc când se realizează elementul material, în oricare din modalităţile prevăzute de textul incriminator. - închisoare - urmărire penală din oficiu

Art. 247 Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile 1. Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, în face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. 2. Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sa cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Obiect juridic buna-credinţă şi încrederea reciprocă ce trebuie să se manifeste între subiecţii raporturilor de ordin patrimonial, raporturi care nu trebuie să fie distorsionate prin exploatarea unor persoane vulnerabile. Obiectul este reprezentat de bunul, mobil sau imobil, cu privire la care se constituie sau se material transmite dreptul real ori de creanţă, în cadrul tranzacţiei păguboase pentru patrimoniul persoanei vulnerabile. Subiecţii Subiectul activ, în varianta tip, este circumstanţiat, respectiv creditorul în cadrul unui contract de împrumut având ca obiect bani sau bunuri. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Pentru a se reţine coautoratul este necesar ca fiecare participant să aibă calitatea de creditor în cadrul aceluiaşi act juridic. În varianta specială, subiectul activ nu este circumstanţiat, putând fi orice persoană care pune victima în stare de vulnerabilitate pentru a o determina să încheie un act păgubos. Pentru existenţa infracţiunii este indiferent dacă subiectul activ este sau nu parte în actul păgubitor. Participaţia penal este posibilă în toate formele. În ambele situaţii, subiectul activ poate fi şi o persoană juridică. Subiectul pasiv, în varianta tip, este circumstanţiat, putând fi doar debitorul aflat întro vădită stare de vulnerabilitate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii, ori relaţiei de dependenţă faţă de creditor. În varianta specială, subiectul pasiv nu este circumstanţiat, putând fi orice persoană pusă într-o stare de vădită vulnerabilitate, în scopul încheierii unui act păgubos. În această variantă, putem avea şi un subiect pasiv indirect, în ipoteza în care actul păgubos nu are consecinţe directe asupra patrimoniului persoanei vulnerabilizate care l-a semnat ci afectează direct patrimoniul altei persoane, fizice sau juridice. Situaţia premisă

Latura obiectivă

90

În varianta tip, fapta se comite cu ocazia dării în împrumut de bani sau de bunuri. Această ocazie reprezintă situaţia premisă a infracţiunii. Cu alte cuvinte, situaţia premisă este reprezentată de momentul încheierii unui contract de împrumut cu titlu oneros, respectiv împrumutul de consumaţie. În varianta specială de la alin. 2 fapta nu se grefează pe o situaţie premisă. În varianta tip, este reprezentat de acţiunea creditorului care îl face pe debitor să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori dede creanţă. Cu alte cuvinte, elementul material constă în acţiunea de influenţare a debitorului la adoptarea unei anumite conduite. Această influenţare se poate realiza prin mijloace diverse, pornind de la convingere şi ajungând până la inducere în eroare.

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Forme

Varianta agravată

Sancţiuni şi aspecte procesuale

91

- în cazul convingerii trebuie avută în vedere graniţa între aceasta şi constrângere. Dacă graniţa este depăşită, adică decizia nu îi aparţine victimei, ci aceasta este constrânsă să adopte conduita solicitată, fapta va reprezenta infracţiunea de şantaj în forma agravată. - în cazul inducerii în eroare, chiar dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii de la înşelăciune, se va reţine infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, care, într-o asemenea situaţie, reprezintă, practic, o variantă specială, mai gravă de înşelăciune (cf princpiului specialia generalibus derogant) Prima condiţie ataşată elementului material în varianta tip este ca acesta să se realizeze în condiţiile în care făptuitorul profită de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el A doua condiţie ataşată elementului material: fapta să aibă ca efect o anumită conduită din partea debitorului, respectiv ca acesta să constituie, pentru creditor sau pentru altul, un drept real sau de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de prestaţia primită. În varianta specială, elementul material este realizat prin acţiunea de punere a unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu altcool sau cu alte substanţe psihoactive. Condiţia ataşată elementului material în aceastî variantă este ca punerea în stare de vădită vulnerabilitate să aibă ca finalitate obiectivă, respectiv determinarea victimei să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept. Este una dintre situaţiile în care „în scopul” are şi valenţă obiectivă şi subiectivă. producerea unei pagube. Această urmare este prevăzută expres în varianta specială iar în cea tip se subînţelege, rezultă în mod direct din comiterea faptei Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă În varianta specială, scopul urmărit de făptuitor nu califică intenţia, deşi se constituie şi ca o condiţie a laturii subiective nu doar a celei obiective. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se realizează elementul material, în oricare din modalităţi. Conform art. 248 tentativa se pedepseşte Cf art 256, în cazul infracţiunii de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile care a produse consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. Consecinţe deosebit de grave = pagubă mai mare de 2.000.000 lei - închisoare - se urmăreşt din oficiu şi urmează procedura comună

Capitolul IV Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice Art. 249 Frauda informatică Introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a produs o pagubă unei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Obiect juridic

Obiect material Subiecţi

relaţiile patrimoniale ale căror normală desfăşurare implică o corectă utilizare a sistemelor informatice, interdicţia utilizării frauduloase a acestora, în scopul obţinerii de beneficii materiale prin păgubirea altor persoane. Aparent, infracţiunea poate avea un caracter complex, în cazul în cre fapta se comite prin aceleaşi modalităţi prevăzute la infracţiunea de alterare a integrităţii datelor informatice-art 362 sau prin aceleaşi modalităţi prevăzute şi la infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor informatice. Această complexitate ar presupune absorbţia infracţiunilor menţionate şi existenţa unui obiect juridic secundar, respectiv relaţiile privind siguranţa şi integritatea sistemelor şi datelor informatice. În realitate, frauda informatică nu absoarbe aceste infracţiuni ci intră în concurs cu ele. nu are Subiect activ: necircumstanţiat, participaţia este posibilă. Persoana juridică poate fi subiect activ al infracţiunii. - poate fi o persoană care are, în mod normal acces la sistemul informatic dar poate fi şi o persoană care accesează fără drept sistemul, ipoteză în care frauda informatică va intra în concurs cu infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic. Subiect pasiv: nu este circumstanţiat. Poate fi orice persoană fizică sau juridică în patrimoniul căreia se produce paguba, prin manipularea frauduloasă a datelor sau sistemelor informatice. - fapta este susceptibilă de a avea o pluralitate de subiecţi pasivi dacă sunt afectate patrimoniile distincte ale mai multor persoane sau dacă mai multe persoane sunt titularele aceluiaşi patrimoniu existenţa unor date informatice şi a unui sistem informatic prin accesarea cărora să se poată obţină un beneficiu material.

Situaţia premisă Latura obiectivă Elementul constă într-o acţiune care se poate concretiza în 5 modalităţi alternative: material introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic. Când modalităţile conincid cu cele de la infracţiunea de alerare a datelor informatice – art 362 sau perturbare a funcţionării datelor informatice sau cele de la infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor informatice – art 363, frauda informatică va intra în concurs cu acestea În practică, frauda informatică se comite prin postarea de anunţuri fictive pe site-urile specializate în comerţul electronic sau prin anunţuri fictive pe site-uri pirat care au denumiri apropiate cu cele consacrate. În cele mai multe cazuri, este vorba despre o intervenţie tehnică cu instrumente specifice mediului virtual, asupra sistemelor informatie. Prin excepţia, fapta s comite şi printr-o intervenţie mecanică asupra unui 92

echipament ce face parte dintr-un sistem electronic sau este controlat de acesta. Întro astfel de ipoteză, s-a reţinut că fapta a fost comisă în modalitate împiedicării în orice mod a funcţionării unui sistem informatic. Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

Forme

Varianta agravată Sancţiuni şi aspecte procesuale

producerea unei pagube (este o infracţiune de rezultat) De regulă, rezultă din materialitatea faptei. În cazul unor operaţiuni atipice, raportul de cauzalitate va trebui stabilit. Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă Condiţia ataşată elementului subeictiv. respectiv ca fapta să se comită în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul nu conduce la excluderea intenţiei indirecte. În concret, de regulă fapta se comite cu intenţie directă. Consumarea are loc în momentul în care se realizează rezultatul acesteia: o pagubă (un prejudiciu material). Conform art. 252 tentativa se pedepseşte. pagubă materială mai mare de 2.000.000- limitele speciale se majorează cu jumătate - exlcusiv închisoarea - urmărirea penală se realizează din oficiu şi urmează procedura comună, cu excepţia ipotezei în care frauda informatică a intrat în scopul unui grup infracţional organizat, când competenţa va aparţine DIICOT.

Art. 250 Efectuarea de operţiuni financiare în mod fraudulos 1. Efectuarea unei operaţiuni de retragere numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. 2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunilor prevăzute în alin 1, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. 3. Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin 1 se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Obiect juridic relaţiile patrimoniale ale căror normală desfăşurare implică o corectă utilizare a instrumentelor de monedă electronică ori de transfer de fonduri, precum şi a datelor de identificare care permit utilizarea acestora. Concret, este protejat patrimoniul persoanelor de conturi bancare susceptibile de operaţiuni prin instrumente de plată electronică. Obiect material nu are Subiecţi Subiectul activ nu este circumstanţiat. În oricare dintre variante, fapta poate fi comisă de orice persoană, fizică sau juridică- Participaţia este posibilă în toate formele. În varianta de la alin. 3 se realizează practic acte de complicitate în raport cu varianta tip. Ele vor fi însă calificate ca acte de coautorat conform variantei speciale. Subiectul pasiv nu este circumstanţiat. Poate fi orice persoană fizică sau juridică, al cărui patrimoniu este pus în pericol prin efectuarea operaţiunilor în mod fraudulos. Situaţia existenţa unui instrument de monedă electronică sau a unui instrument de plată premisă electronică Latura obiectivă 93

Elementul material

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă Formele infracţiunii

Variante

Varianta 94

În varianta tip, constă într-o acţiune, respectiv o operaţiune concretizată în cele trei modalităţi prevăzute de textul incriminator: retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică, transfer de fonduri. Condiţia ataşată elementului material în oricare modalitate: fapta să se comită prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia. În practică, modalitatea cea mai frecventă de comitere a infracţiunii, în varianta tip, este retragere de numerar dintr-un ATM, fie prin utilizarea cardului autentic, fără consimţământul titularului, fie prin utilizarea unui card clonat. RIL: 1. montarea de dispozitive de citire a benzii magnetice – infr. de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice 2. folosirea unui card bancar autentic, fără acordul titularului, în scopul efectuării de retrageri de numerar constituie infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos 3. Folosirea la bancomat a unui card falsificat – infr. de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în concurs ideal cu infracţiunea de acces fără drept, la un sistem informatic starea de pericol pentru patrimoniul titularului instrumentului de plată electronic. Existenţa infracţiunii nu este condiţionată de producerea unei pagube. rezultă din materialitatea faptei. Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă Consumarea are loc în momentul în care se realizează elementul material, adică una dintre operaţiunile enumerate de legiuitor în varianta tip şi cea asimilată, respectiv în momentul transmiterii datelor de identificare, în vederea efectuării uneia dintre aceleaşi operaţiuni în varianta asimilată. Tentativa se pedepseşte, cf art 252 La varianta asimilată de la alin. 2 elementul material este identic cu cel de la varianta tip (retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui insrument de monedă electronică, transfer de fonduri). Diferenţa constă în condiţia ataşată elementului material: fapta se comite prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. Ipoteza este cea a operaţiilor legate de un instrument de plată cu acces de la distanţă (prin sistemul internet banking) Varianta specială de la alin. 3 reprezintă o faptă distinctă dar aflată în legătură cu varianta asimilată. Elementul material constă în transmiterea de date. Condiţii ataşate elementului material în această variantă 1. transmiterea să fie neautorizată 2. transmiterea să se refere la orice date de identificare ce ar putea permite una dintre operaţiile ce reprezintă elementul material pentru celelalte două variante (retragere, încărcare). Datele la care se referă textul sunt aceleaşi cu cele de la varianta asimilată. 3. Tranmiterea să se facă în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin.1. Existenţa infracţiunii în varianta specială nu este însă condiţionată de comiterea infracţiunii în varianta asimilată. pagubă materială mai mare de 2.000.000- limitele speciale se majorează cu jumătate

agravată Sancţiuni şi aspecte procesuale

- închisoarea - urmărirea penală se realizează din oficiu şi urmează procedura comună, cu excepţia ipotezei în care frauda informatică a intrat în scopul unui grup infracţional organizat, când competenţa va aparţine DIICOT.

Art. 251 Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos 1. Acceparea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscând că este effectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţământul titularului său, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. 2. Cu aceeaşi pedepasă se sancţionează acceptarea uneia dintre operaţiunilor prevăzute în alin. 1 cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date fictive. Obiect juridic relaţiile patrimoniale ale căror normală desfăşurare implică o corectă utilizare a instrumentelor de monedă electronică ori de transfer de fonduri, precum şi a datelor de identificare care permit utilizarea acestora. Concret, este protejat patrimoniul persoanelor de conturi bancare susceptibile de operaţiuni prin instrumente de plată electronică. Obiect material nu are Subiecţi Subiectul activ nu este circumstanţiat. Participaia penală este posibilă în toate formele. Persoana juridică poate fi subiect activ al infracţiunii. Subiectul pasiv nu este circumstanţiat. Poate fi orice persoană fizică sau juridică al cărei patrimoniu este pus în pericol prin efectuarea operaţiunilor financiare în mod fraudulos. Situaţia existenţa unei operaţiuni financiare efectuate în mod fraudulos premisă Latura obiectivă Elementul în ambele variante, constă în acceptarea unei operaţiuni. Fapta se comite atât prin material acţiune (acceptare explicită, activă), cât şi prin inacţiune (acceptare tacită, pasivă). Condiţia ataşată elementului material este ca operaţiile (la care se raportează acceptarea) să fie una din cele prevăzute la art. 250 alin 1 (retragere, încărcare sau descărcare etc.) şi aceste operaţii să se realizeze, fie în condiţiile prevăzute la art. 250 alin 1 (utilizarea unui instrument de plată, etc) pentru varianta tip, fie în condiţiile prevăzute la art 250 alin 2 (utilizarea neautorizată a oricăror date, etc) pentru varianta asimilată. Urmarea starea de pericol pentru patrimoniul titularului instrumentului de plată electronic. imediată Existenţa infracţiunii nu este condiţionată de producerea unei pagube. Legătura de rezultă din materialitatea faptei cauzalitate Latura Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă subiectivă Condiţia ataşată laturii subiective: făptuitorul să cunoască faptul că operaţiunile pe care le acceptă sunt frauduloase. Condiţia nu califică intenţia, în sensul că fapta se poate comite şi cu intenţie indirectă. Neîndeplinirea condiţiei duce la inexistenţa infracţiunii. Forme Consumarea are loc în momentul în care se realizează elementul material, respectiv acceptarea unei operaţiuni, în ambele variante. 95

Variante Varianta agravată Sancţiuni şi aspecte procesuale

Conform art. 252 tentativa se pedepseşte. Varianta asimilată – condiţia ataşată elementului material pagubă materială mai mare de 2.000.000- limitele speciale se majorează cu jumătate - închisoarea - urmărirea penală se realizează din oficiu şi urmează procedura comună, cu excepţia ipotezei în care frauda informatică a intrat în scopul unui grup infracţional organizat, când competenţa va aparţine DIICOT.

Capitolul V Distrugerea şi tulburarea de posesie Art. 253 Distrugerea 1. Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 2. Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte unei alte persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin acesta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. 3. Dacă fapta prevăzută în alin.1 priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoara de la unu la 5 ani. 4. Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. 5. Dispoziţiil alin. 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului 6. Pentru faptele prevăzute la alin 1 şi alin 2 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 7. Tentativa faptelor prevăzute în alin 3 şi alin. 4 se pedepseşte. Obiect juridic Obiect material

Subiecţi 96

relaţiile de ordin patrimonial ce se referă la integritatea materială şi funcţională a bunurilor un bun mobil sau imobil. Noţiunea de bun mobil include şi înscrisurile. Nu trebuie neapărat să aibă o valoare economică concretă ci doar să reprezinte entităţi utile pentru titularul patrimoniului. - în cazul în care este un înscris sub semnătură privată şi se încadrează în cerinţele variantei agravate de la alin.2 se va reţine această variantă. - distrugerea poate avea ca obiect material şi un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare, precum: carte de identitate, permis de conducere, certificat de înmatriculare al autovehiculului În cazul unor înscrisuri cu un regim special, sunt incidente dispoziţiile speciale: ex. acte aflate în păstrarea sau deţnerea unei persoane -sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art 259), înscrisuri utile adevărului într-o cauză judiciară – sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri (art.275) - de regulă, bunul aparţine unei alte persoane, dar, în mod excepţional, când bunul are o valoare deosebită sau când modalitatea comiterii prezintă un pericol deosebit, obiectul material poate fi chiar un bun care aparţine făptuitorului. Subiect activ: necircumstanţiat. Poate fi subiect activ inclusiv proprietarul bunului în

Situaţia premisă

Latura obiectivă Elementul material

Urmarea imediată

Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

cazul agravantelor de la alin 3 şi 4. Persoana juridică poate fi subiect activ. Paraticipaţia este posibilă în toate formele. Subiectul pasiv: nu este circumstanţiat. Poate fi orice persoană fizică sau juridică al cărui bun constituie obiectul material al infracţiunii. Infracţiunea poate avea o pluralitate de subiecţi pasivi, atunci când distrugerea are ca obiect bunuri aparţinând unor persoane diferite sau bunuri aflate în indiviziune. - poate avea şi subiecţi pasivi adiacenţi: persoanele care au anumite drepturi asupra bunului şi care au înregistrat o pagubă (creditorul gajist, creditorul ipotecar, uzufructurarul, locatarul). starea de integritate materială şi funcţională a bunului. Acesta trebuie să prezinte o anumită utilitate, să aibă o anumită valoare. Dacă bunul este complet degradat sau lipsit de utilitate nu se poate reţine infracţiunea de distrugere. se poate realiza prin acţiune sau inacţiune - 5 modalităţi de realizare: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun, înlăturarea măsurilor (de conservare ori de salvare luate) coincide cu una din primele trei modalităţi de realizare a elementului material: distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului. Aceste elemente au o dublă valoare în conţinutul obiectiv al infracţiunii: exprimă atât acţiunea/inacţiunea cât şi rezultatul. Fapta are drept consecinţă firească (implicită) şi producerea unei pagube în patrimoniul persoanei al cărei bun a fost afectat. În ipoteza în care se produce doar o incapacitate funcţională paguba este echivalentul lipsei de folosinţă a bunului rezultă din materialitatea faptei Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă - în practică s-a decis că nu se poate reţine intenţia necesară comiterii infracţiunii de distrugere în sarcina executorului judecătoresc care a coordonat o procedură legală de executare, pe parcursul căreia unele bunuri au suferit deteriorări.

Formele infracţiunii

Variante agravate

97

- se consumă în momentul în care se realizează urmarea imediată: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului. Momentul consumării coincide cu momentul realizării elementului material într-una din primele trei modalităţi. Acelaşi moment trebuie luat în calcul şi în ipoteza în care fata se realizează într-una din celelalte două modalităţi, împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare sau înlăturarea măsurilor luate. - tentativa este posibilă, dar este incriminată doar în cazul variantelor agravate de la alin 3 şi 4. Prima variantă agravată se distinge prin particularitatea obiectului material al infracţiunii, respectiv înscrisul sub semnătură privată care aparţine în tot sau în parte unei alte persoane şi serveşte la dovedirea unui drept patrimonial. Obiectul material al acestei fapte îl constituie un înscris sub semnătură privată, nu şi un act autentic (în cazul acestuia din urma este incident art. 259- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri oficiale) - existenţa infracţiunii în această variantă este condiţionată de producerea unei pagube A doua variantă agravată: obiectul material este un bun care face parte din patrimoniul cultural.

Sancţiuni şi aspecte procesuale

A treia variantă agravată: are în vedere unele mijloace mai periculoase prin care se realizează, în mod concret, elementul material (de ex. incendiere, explozie dar şi altele). Condiţia ataşată elementului material: fapta să fie de natură să pună în pericol alte persoane şi bunuri. - în practică, s-a decis că pentru existenţa infracţiunii în această variantă agravată nu este suficient ca distrugerea să se fi realizat prin incendiere, explozie, ci trebuie să se îndeplinească şi condiţia de a rezulta pericol public. Dacă nu rezultă pericol public, distrugerea prin incendiere se va încadra în varianta tip. - variantele de la alin. 3 şi 4 sunt aplicabile şi în ipoteza în care bunul aparţine făptuitorului. închisoarea alternativ cu amenda - în cazul variantei tip şi a celei de la alin.2 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 254. Distrugerea calificată 1. Dacă faptele prevăzute la art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 2. Dezastru constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane. Explicarea elementului circumstanţial - constă în producerea unor consecinţe mai grave decât cele produse în mod normal, în cazul unor distrugeri de bunuri. Aceste consecinţe sunt reprezentate prin noţiunea de dezastru = anumite bunuri a căror distrugere implică fie decesul fie vătămarea gravă a integrităţii fizice şi sănătăţii a două sau mai multor persoane. Obiectul juridic al distrugerii devine unul complex: sunt ocrotite în subsidiar viaţa, integritatea fizică ori sănătatea persoanelor. - în această ipoteză, apar în zona obiectului material bunuri specificate expres (lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora) precum şi corpurile persoanelor ucise ori vătămate prin acţiunea de distrugere. O particularitate apare şi în privinţa laturii subiective: forma de vinovăţie este praeterintenţia. Acţiunea de distrugere a bunurilor se realizează cu intenţie, dar rezultatul mai grav se produce din culpă. Dacă vătămarea corporală sau moartea victimelor a fost intenţionată, se aplică regulile de la concurs (concurs între distrugere şi vătămare corporală/omor). - şi în varianta calificată distrugerea bunului care aparţine făptuitorului reprezintă o infracţiune doar dacă fapta este comisă în vreuna din împrejurările de la art. 253, alin 3 şi 4.

98

Art. 255 Distrugerea din culpă 1. Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este comisă prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă. 2. Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani. Particularităţi - are elemente comune cu infracţiunea de distrugere şi cea de distrugere calificată Alin. 1 se raportează la art. 253 alin 4, fiind vorba de unele mijloace mai periculoase prin care se realizează, în mod concret, elementul material. Faţă de distrugerea intenţionată, la distrugerea din culpă, în varianta tip, elementul material constă doar în distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului. Nu apar celelalte două modalităţi ale elementului material, respectiv împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a bunului şi înlăturarea măsurilor de conservare sau de salvare. - pentru existenţa distrugerii din culpă în această variantă, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ atât cerinţa privind mijloacele specifice de realizare, cât şi condiţia de a rezulta pericol public (de a pune în pericol alte persoane sau bunuri). Alin. 2 se raportează, din punct de vedere obiectiv la distrugerea calificată, vizând producerea unui dezastru. În această variantă, distrugerea din culpă va intra în concurs, după caz, cu vătămarea corporală gravă din culpă, uciderea din culpă, infracţiuni privind protecţia muncii.

Art. 256. Tulburarea de posesie 1. Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă 2. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Obiect juridic relaţiile patrimoniale privind paşnica posesie a imobilelor şi dreptul persoanei de ase folosi de aceste bunuri în mod netulbarat. Obiect material bunul imobil Poae exista şi obiect material adiacent reprezentat prin corpul persoanei, în ipoteza în care fapta se comite prin violenţe fizice. Semnele de hotar sau reperele de marcare pot fi considerate obiect material adiacent, în măsura în care aceste bunuri sunt distruse. Subiecţii Subiectul activ nu este circumstanţiat. Poate fi chiar proprietarul în ipoteza în care fapta se comite împotriva unei persoane îndreptăţite să aibă posesia sau detenţia aceluiaşi imobil. - poate fi subiect activ şi persoana juridică. Participaţia este posibilă în toate formele. Subiectul pasiv nu este circumstanţiat. Poate fi o persoană fizică sau juridică în posesia căreia se află bunul imobil în momentul comiterii faptei. Câmd posesorul este o altă persoană decât proprietarul, subiecţi pasivi pot fi atât posesorul cât şi proprietarul. Situaţia premisă existenţa posesiei asupra unui bun imobil. Prin posesie se înţelege stăpânirea în fapt a imobilului. Sfera noţiunii de posesie este mai amplă decât cea din dreptul civil, 99

incluzând şi detenţia precară. - existenţa infracţiunii nu este condiţionată de exercitarea efectivă a drepturilor şi prerogativelor posesorului. Este suficient ca acestea să existe şi să poată fi dovedite. Situaţia premisă nu este îndeplinită când partea vătămată nu are poseia de fapt a imobilului. Latura obiectivă Elementul material

Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Latura subiectivă

Forme

100

- constă într-o acţiune, respectiv acţiunea de ocupare totală sau parţială a imobilului. Prima condiţie ataşată elementului material: ocuparea să se facă fără drept. Lipsa dreptului echivalează cu lipsa unui titlu legitim. Este considerată fără drept ocuparea imobilului de către cel ce care are un titlu superior posesorului, dacă la momentul ocupării, dreptului celui din urmă era precumpănitor: cazul proprietarului care tulbură posesia uzufructuarului sau locatarului. Nu este considerată fără drept ocuparea imobilului în cazul unui ordin de reparaţie sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti. În practică s-a decis că în cazul în care la data dobândirii posesiei, aceasta s-a făcut în baza unor acte legale, iar ulterior actele au fost anulate, dreptul de proprietate fiind reconstituit în favoarea altei persoane, necedarea terenului de către posesorul de fapt nu constituie infracţiune. A doua condiţie ataşată elementului material este ca fapta să se realizeze fie prin violenţă, fie prin ameninţare, fie prin desfiinţarea sau strămutartea semnelor de hotar. Actele de violenţă trebuie înţelese în sensul art. 193 iar ameninţarea în sensul art. 206. Această condiţie ataşată elementului material face ca tulburarea de posesie să fie o infracţiune complexă, absorbind după caz lovirea sau alte violenţe, ameninţarea sau distrugerea. Nu se poate reţine infracţiunea de tulburare de posesie, în cazul în care violenţele nu sunt exercitate asupra unei persoane ci asupra unor bunuri, altele decât semnele de hotar. Dacă violeneţele depăşesc consecinţele prevăzut la art 193, tulburarea va intra în concurs cu vătămarea corporală. De asemenea, dacă făptuitorul depăşeşte limitele ameninţării, iar fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, va exista concurs de infracţiuni. Dacă desfiinţarea semnelor de hotar nu reprezintă o simplă distrugere (varianta tip) ci se realizează, spre ex. prin incendiere, va fi, de asemenea, un concurs de infracţiuni. schimbarea ilicită a stării de fapt a bunului imobil prin deposedarea persoanei îndreptăţite să aibă stăpânirea respectivului bun. rezultă din materialitatea faptei Vinovăţia: intenţia directă În practică s-a demonstrat că nu există intenţia în cazul în care imobilul ocupat se afla în litigiu iar făptuitorul avea convingerea că posesia i se cuvine de drept. infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material, adică în momentul ocupării imobilului. Aşadar, este necesară rămânerea în imobil o perioadă de timp, perioadă care să indice stăpânirea. Dacă făptuitorul reuşeşte să rămână în imobil infracţiunea ia formă continuă şi va exista un moment al epuizăirii, momentul încetării ocupării, - tentativa este posibilă dar nu este incriminată

Sancţiuni şi aspecte procesuale

101

închisoarea alternativ cu amenda - acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate