Plan Pentru Comentarea Unui Text Epic [PDF]

Zitiervorschau

Plan pentru comentarea unui text epic

1. Scriu cateva date despre scriitor si il plasez intr-un anumit curent sau perioada literara. 2. Definesc specia literara in care se incadreaza opera (ex: roman, basm, nuvela, povestire etc) , numind tipologia speciei si cateva particularitati ale speciei. 3. Identific tema textului literar. 4. Analizez tipul de narator, naratiune si perspectiva narativa. 5. Semnificatia titlului. 6. Geneza scrierii (de unde s-a inspirat scriitorul in elaborarea operei). 7. Analizez structura naratiunii (cate parti,cate capitole). 8. Analizez succint textul pe momentele subiectului ( expozitiune, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamant). 9. Rolul protagonistului in diegeza (naratiune). 10. Cateva cuvinte despre tipologia personajului si despre relatiile lui cu celelalte personaje. 11. Analizez tehnicile narative analizate (ex. simetria incipit-final) ca in romanul Ion. 12. Semnificatia modurilor de expunere predominante. 13. Analiza registrului lingvistic (arhaisme, neologisme, regionalisme) si registrului stilistic ( figurile de stil predominante). 14. Discut stilul narativ utilizat de autor. Atentie!!! A nu se confunda stilul narativ cu stilul functional al limbii romane. 15. Precizez locul si rolul operei in dezvoltarea literaturii. 16. O opinie personala, argumentata asupra textului analizat. Observatie! Este indicata folosirea catorva repere critice.

Explicatii ajutatoare *opera epica=opera narativa=text epic/narativ=discurs epic/narativ=univers fictional ** naratiune=diegeza=actiunea dintr-un text epic ***narator= instanta epica=subiect epic ***personaj=actant

Important! Operele necesare la bac sunt urmatoarele: - Opere lirice:

-

o Mihai Eminescu- ,,Glossa”, ,,Lacul”; o Tudor Arghezi - ,,Flori de mucigai” o Ion Barbu - ,,Banchize” o Lucian Blaga - ,,Paradis in destramare” o Nichita Stanescu - ,, Vitraliu” o Mircea Cartarescu - ,, In stilul lui Bacovia” o Vasile Viculescu - ,,In gradina Ghetsemani” Opere epice: Romane: o Camil Petrescu – ,,Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi” (subiectiv, psihologic, interbelic) o Mihail Sadoveanu - ,,Baltagul” (obiectiv, politist, monografic, mitic, interbelic) o Marin Preda – ,,Morometii” (obiectiv, psihologic, rural, postbelic) o Liviu Rebreanu - ,,Ion’’ (obiectiv, psihologic, rural, balzacian, interbelic) o George Calinescu - ,,Enigma Otiliei” ( obiectiv, psihologic, interbelic) Nuvele: o Costache Negruzzi - ,,Alexandru Lapusneanul” ( nuvela istorica) o Ioan Slavici - ,,Moara cu noroc” (nuvela psihologica) Povestire: Vasile Voiculescu - ,,In mijlocul lupilor”

-

Opere dramatice: o I.L. Caragiale - ,,O scrisoare pierduta” ( comedie) o Camil Petrescu - ,, Act venetian” ( drama, interbelica) o Marin Sorescu - ,,Iona” ( parabola dramatic, tragedie, postbelica)

1. Exemplu de curente literare: - Clasicism(,, Alexandru Lapusneanul”); - Traditionalism (,,Ion”, ,,Morometii”, ,,Baltagul”, Vasile Voiculescu ,,In gradina Ghetsemani”); - Realism (ex:,, Ion”, ,, Moara cu noroc”, ,, Enigma Otiliei”, ,,Morometii”); - Romantism ( Mihai Eminescu, mai toate operele, ,,Alexandru Lapusneanul”); - Modernism (poeti: Ion Barbu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga; romancieri: Camil Petrescu- ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, ,, Act venetian”, Mihail Sadoveanu-,, Baltagul”); - Simbolism (George Bacovia - ,,Plumb”); - Neomodernism (Nichita Stanescu - ,,Vitraliu”); - Postmodernism (Mircea Cartarescu- ,,In stilul lui Bacovia”) 2. Exemplu de perioade literare:

- pasoptista (1830-1860), curente specific: clasicismul si romantismul, ex: Alexandru Lapuseanul’’; - perioada marilor clasici , curente specifice: clasicismul, romantismul si realismul; - perioada interbelica, curente specifice: modernismul, neomedrnismul, traditionalismul; - perioada postbelica, curente specifice: modernismul, postmodernismul. Particularitati ale genurilor literare: Genul liric  Subiectivitate  Utilizarea persoanei I si aIIa, singular si plural  Prezenta figurilor de stil si a imaginilor artistice  Predomina descrierea ca mod de expunere

Genul epic  Obiectivitate  In mare parte este utilizata persoana aIIIa, singular si plural  Predomina naratiunea si dialogul ca moduri de expunere

Genul dramatic  Subiectivitate si obiectivitate  Predomina dialogul ca mod de expunere  Prezenta didascaliilor ( explicatiile autorului) si a comicului de limbaj

PERSPECTIVA NARATIVĂ (VIZIUNE/ FOCALIZARE/PUNCT DE VEDERE NARATAORIAL) Perspectiva omniscienta ( ,,dindărăt”,focalizare zero) cand naraţiunea se face la persoana a III-a (heterodiegetică), naratorul este omniscient, omniprezent, obiectiv, neutru, detaşat, impersonal, creditabil, ştie mai mult decât ştiu personajele ; Perspectiva interna ( focalizare internă ) cand naraţiunea se face la persoana I (homodiegetică; autodiegetică), naratorul este subiectiv, implicat, necreditabil, ştie tot atât cât ştie şi personajul; Perspectiva externa (,,dinafară”, focalizare externă), când naratorul ştie mai puţin decât personajele sale, mai rar întrebuinţată; naraţiunea este relatată de un martor care povesteşte doar ce a putut vedea şi auzi, fără a putea cunoaşte gândurile şi sentimentele personajelor principale. TIPURI DE NARATOR: 1. Din punctul de vedere al raportului narator/ diegeză: a) Narator extradiegetic sau autor narator sau narator-demiurg = el care priveşte întâmplările din afară, nu este implicat în diegeză, dă impresia că el a creat povestea, narează evenimentele la persoana a III-a.

b) Narator-martor = cel care a asistat la întâmplările narate, dar nu le influenţează, fără el toate sar fi întâmplat al fel, e de obicei personaj secundar; c) Narator intradiegetic sau narator-personaj sau personaj-narator este cel care povesteşte fiind implicat în diegeză, este personaj. El poate povesti: - la persoana I dacă el este eroul întâmplărilor povestite, fiind narator martor de gradul 1 (Allan din Maitreyi) - la persoana a III-a dacă nu este el eroul întâmplărilor povestite, fiind narator martor de gradul 2, apare în general în cazul operelor construite pe tehnica „povestirii în ramă/ povestire” (Seherezada din 1001 de nopţi). 2. Din punctul de vedere al raportului narator – inormaţie deţinută: a) Narator omniscient = cel care ştie tot, are viziune de ansamblu asupra universului ficţional (naratorul din primele pagini şi majoritar apoi din Enigma Otiliei de G. Călinescu) b) Narator uniscient = cel care are informaţiile dintr-o singură sursă, el ajutandu-se de nişte voci de culise. De nişte instanţe narative secundare, de nişte observatori – anononimi („Am auzit că...”; „Ae spunea că...”), cunoscuţi ca eroi („I s-a întâmplat lui Păcală...”), cunoscuţi ca emiţători („Babele şi moşnegii spuneau că...”). 3. Din punctul de vedere al raportului narator – informaţie livrată: a) Narator creditabil = cel care spune tot ce ştie („Dacă află Stănică, e un om mort.” Stănică nu află. G. Călinescu) b) Narator necreditabil = cel care nu soune tot ce ştie („Ce i-o fi spus, ce i-a învăţaz, cum l-a descântat, nu se ştie. V. Voiculescu); această poziţie naratorul şi-o poate asuma deliberat pentru a menţine trează atenţia cititorului, pentru a păstra suspansul.

TIPOLOGIA PERSONAJELOR Personajul ( erou/ figură/ actor/ actant) poate fi:



principal/ secundar/ episodic/ figurant protagonist/ antagonist/ spectator/ comentator () erou/ antierou plat (unilateral, liniar, simplu, ale cărui acţiuni sunt previzibile)/ rotund (complex) realist/ romantic/ simbolic/ alegoric istoric/ fictiv/ legendar/ fabulos/ mitic/ alegoric (criteriu: raportul cu realitatea) titular (eponim)/ sugerat prin titlu individual/ colectiv pozitiv/ negativ uman (adult; copil)/ animalier feminin/masculin static/ dinamic personaj tragic/ personaj comic personaj arhetipal/ tip/ atipic personaj dilematic/ problematizant suprapersonaj (ex. pădurea spânzuraţilor) personaj-reflector (cel care participă sau numai asistă la evenimente, în ipostaza unui observator care exprimă punctul de vedere al naratorului şi comentează, de pe o poziţie relativ obiectivă, actele altor personaje) personaj-martor personaj-narator răufăcător/ donator (ajutator, adjuvant – ajutoarele lui Harap-Alb)