Plagiatul Și Formele Sale: 1.1. Specificul Plagiatului Și Autoplagiatului [PDF]

Zitiervorschau

1. Plagiatul și formele sale „În plagiat, ultima mână încearcă s-o ascundă pe prima” (Mario Postizzi).

Așa cum am văzut scrisul academic autentic presupune raportarea la alții, la munca și scrierile celorlalți participanți la procesul cunoașterii. Pentru a putea avansa propriul argument, pentru a susține o idee originală sau pentru a propune o inovație în domeniu este necesară cercetarea și citarea sau rezumarea punctelor de vedere ale autorităților sau specialiștilor, adică acel „ei spun”. Astfel, este legitim și etic ca atunci când ne folosim de munca unei alte persoane să marcam prin ghilimele atunci când cităm sau să precizăm când rezumăm un fragment de text și să menționăm explicit autorul, anul apariției cărții sau articolului și pagina sau paginile exacte de unde ne-am inspirat folosind sistemul autor-an, trimiterile în subsolul paginii sau un alt model academic acceptat. 1.1. Specificul plagiatului și autoplagiatului Există autori, printre care trebuie amintit Jean-Luc Henning (2009, 57), care în cartea Apologia plagiatului aduce argumente în sprijinul ideii că plagiatul este cel mai răspândit lucru din lume și că în absența plagiatelor originale nu ar exista literatură: „Plagiatul, să nu uităm, se naște din lectură. Ca și când între carte și cititor s-ar instaura o prea mare apropiere sau o influență prea puternică. Cititorul nu doar că nu se poate desprinde de aceasta, dar nu poate schimba o iotă, n-ar ști să reformuleze altfel, este cuprins de farmecul ei. Actul de a scrie începe cu admirația și tentația furtului.” Pentru alții, precum William Ralph Inge, originalitatea nu este nimic altceva decât un plagiat nedescoperit. În Dicționarul diavolului Ambrose Bierce definește plagiatul drept „o coincidenţă literară compusă dintr-o întâietate compromiţătoare şi o urmare onorabilă” (http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=plagiat, accesat la 02.09.2018). Fără a exista o definiție unanim acceptată putem considera că plagiatul se poate defini, în mod simplu, drept furt intelectual. Astfel, se consideră a fi plagiat orice furt de cuvinte, idei sau informații. De pildă, în articolul „Spre o diagnoză integrată a plagiatului”, profesorul Dumitru Sandu (2017), membru în Consiliului Național de Etică (CNE) propune următoarea definiție cu aplicabilitate în mediu academic: „Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei opere proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și se referă la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenționată sau nu, din punct de vedere deontologic.” Conform acestei definiții, chiar dacă se distinge, în cadrul cercetării științifice, între un plagiat neintenționat – mai puțin grav (din ignoranță, necunoașterea normelor, neatenție sau din cauza unor erori de redactare) – și un plagiat intenționat, conștient, cu bună-știință ambele forme se supun acelorași sancțiuni. Astfel, din perspectivă juridică Legea nr.

206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare la art. 4, alin. (1), lit. d) prevede că plagiatul este „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale” (http://www.lib.ugal.ro/Legislatie/legislatie_resurse_umane/Legea_206_27_mai_2004.p df, accesat la 03.09.2018). Cu alte cuvinte, plagiatul cuprinde nu doar formele de furt intelectual din realitate, ci și pe cele din spațiul virtual. Din punct de vedere etic autoplagiatul este blamabil la fel ca și plagiatul, contrafacea sau uzurparea cărților ori a autorilor. Prin noțiunea de autoplagiat se înțelege, de obicei, „preluarea unui text, a unui fragment sau a unei contribuții personale, care a fost publicată anterior, într-o altă lucrare sau operă fără a se menționa faptul că acea creație nu este prezentată public pentru prima oară” (Șercan, 2007a, 2324). Atât studenții cât și ceilalți participanți la cercetarea științifică din mediul academic pot fi acuzați de autoplagiat și sancționați în consecință dacă în scopul unor avantaje reiau integral sau parțial articole, studii, capitole de carte sau experimente anterior publicate. Nu doar comunitatea academică sancționează autoplagiatul, ci și Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, care la art. 4, alin. (1), lit. e) menționează că intră sub incidența autoplagiatului „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale” (http://www.lib.ugal.ro/Legislatie/legislatie_resurse_umane/Legea_206_27_mai_2004.p df, accesat la 03.09.2018). Evident, trimiterea la sursele originale presupune folosirea ghilimelelor pentru fragmentele citate sau precizarea celor parafrazate și trimiterea la autor, titlul lucrării, anul apariției și pagină, precum și trecea sursei în secțiunea finală. Doar simpla menționare a surselor în secțiunea finală („Bibliografie”, „Surse electronice”. sau „Webografie”) nu este suficientă pentru a scăpa de acuzația de plagiat dacă nu s-au făcut trimiteri în corpul textului la acele surse. Scriitorul nu ar trebui să-și înșele cititorii asupra ideilor care nu îi aparțin, ci ar trebui să le scoată în evidență cu onestitate, rigurozitate și precizie în text. Dacă din perspectiva scrierii academice trimiterea la munca celorlalți participanți la procesul cercetării se face onest prin raportarea la ce spun „ei”, în cazul plagiatului avem de-a face cu o raportare neonestă: „eu spun” se transformă total în „ei spun”. Cititorii sunt înșelați cu scopul de a nu putea distinge și identifica cu exactitate cât din „vocea mea” este, de fapt, „vocea altora”, cât este contribuția mea originală și cât aparține celorlalți. Această lipsă de onestitate atinge atât persoane individuale (autorul plagiat, cititorii textului etc.), cât și întreaga comunitate științifică, care poate fi indusă în eroare prin aceste practici incorecte.

1.2. Tipuri de plagiat Pentru conștientizarea, înțelegerea și limitarea plagiatului prezentăm o ierarhizare a tipurilor de plagiat. Această clasificare a variatelor forme de plagiat a plecat de la criteriile oferite de platforma electronică a software-ului sau programului de detectare a plagiatului, care poartă numele Turnitin (https://www.turnitin.com/static/plagiarism-spectrum/? _ga=2.215361631.%20994571350.1512570748-1133776615.1507661569; Șercan, 2017a, 29-36). Alte criterii de clasificare interesante sunt oferite de către un alt soft antiplagiat iThenticate (http://www.ithenticate.com/resources/infographics/types-ofplagiarism-research). Pentru exemplificarea tipurilor de plagiat oferite de către Turnitin ne folosim de un fragment adaptat și modificat din cartea Irezistibil: Dependența de tehnologie și afacerile din spatele ei a psihologului american Adam Alter (2017, 40) și de modelul autor-an. 1. Plagiatul clonă sau „copy-paste” (italice) este cel mai des întâlnit tip de plagiat și presupune preluarea cuvânt cu cuvânt, ad litteram, a muncii unei alte persoane fără folosirea ghilimelelor și atribuirea sursei. Varianta originală Varianta plagiată „În afara dependenței de internet, 46% dintre oameni spun că nu ar suporta să În afara dependenței de internet, 46% trăiască fără telefoanele lor (unii ar dintre oameni spun că nu ar suporta să prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să trăiască fără telefoanele lor (unii ar le pățească ceva telefoanele) și 80% prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să dintre adolescenți își verifică telefonul cel le pățească ceva telefoanele) și 80% puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își dintre adolescenți își verifică telefonul cel petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își minute pe zi; în 2015 își petreceau două petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de ore și 48 de minute pe zi. Această minute pe zi; în 2015 își petreceau două întoarcere spre dispozitive mobile este ore și 48 de minute pe zi. Această periculoasă, pentru că un dispozitiv care întoarcere spre dispozitive mobile este călătorește cu tine este întotdeauna un periculoasă, pentru că un dispozitiv care instrument mai favorabil dependenței” călătorește cu tine este întotdeauna un instrument mai favorabil dependenței. (Alter, 2017, 40). Alter, Adam, 2017, Irezistibil: Dependența de tehnologie și afacerile din spatele ei, Editura Publica, București.

2. Plagiatul prin citare parțială înseamnă modificarea minimală a textului (bold) dintr-o singură sursă, cu trimitere la autor (prin folosirea parantezei / a notelelor de subsol etc.), dar fără trecerea ghilimelelor. Varianta originală Varianta plagiată „În afara dependenței de internet, 46% Cu excepția dependenței de internet,

dintre oameni spun că nu ar suporta să trăiască fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să le pățească ceva telefoanele) și 80% dintre adolescenți își verifică telefonul cel puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de minute pe zi; în 2015 își petreceau două ore și 48 de minute pe zi. Această întoarcere spre dispozitive mobile este periculoasă, pentru că un dispozitiv care călătorește cu tine este întotdeauna un instrument mai favorabil dependenței” (Alter, 2017, 40).

46% dintre oameni spun că nu ar suporta să trăiască fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să le pățească ceva telefoanele) și 80% dintre adolescenți își verifică telefonul cel puțin o dată la 60 de minute. În 2008, adulții își petreceau cu mobilele, în medie, 18 de minute pe zi; în 2015 își petreceau două ore și 48 de minute pe zi. Această întoarcere spre dispozitive mobile este riscantă, pentru că un dispozitiv care călătorește cu tine este de obicei un instrument mai favorabil dependenței (Alter, 2017, 40).

3. Plagiatul prin parafrazare se întâlnește atunci când se înlocuiesc cuvinte cheie cu sinonime sau părți din propoziții cu expresii similare (bold), dar fără să se modifice în mod esențial substanța mesajului, iar sursa originală nu este precizată. Varianta originală Varianta plagiată „În afara dependenței de internet, 46% Cu excepția dependenței de internet, dintre oameni spun că nu ar suporta să patruzeci și șase la sută dintre oameni trăiască fără telefoanele lor (unii ar spun că nu ar suporta să trăiască fără prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să aparatelele lor telefonice lor (unii ar le pățească ceva telefoanele) și 80% prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să dintre adolescenți își verifică telefonul cel le pățească ceva telefoanele) și 4 din 5 puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își tineri își verifică telefonul cel puțin o dată petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de pe oră. Dacă în anul 2008, adulții își minute pe zi; în 2015 își petreceau două petreceau cu mobilele, în medie, 18 de ore și 48 de minute pe zi. Această minute pe zi, în schimb în 2015 își întoarcere spre dispozitive mobile este petreceau 2 ore și 48 de minute pe zi. periculoasă, pentru că un dispozitiv care Această întoarcere spre aparate mobile călătorește cu tine este întotdeauna un este periculoasă, pentru că un dispozitiv instrument mai favorabil dependenței” care călătorește cu tine este întotdeauna (Alter, 2017, 40). un mijloc propice dependenței.

4. Plagiatul prin mixare sau juxtapunere face trimitere la folosirea mai multor surse prin utilizarea de propoziții sau fraze într-o îmbinare „muncită” cu scopul de a le face să se potrivească, fără precizarea autorilor și fără folosirea ghilimelelor.

Varianta originală „În afara dependenței de internet, 46% dintre oameni spun că nu ar suporta să trăiască fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să le pățească ceva telefoanele) și 80% dintre adolescenți își verifică telefonul cel puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de minute pe zi; în 2015 își petreceau două ore și 48 de minute pe zi. Această întoarcere spre dispozitive mobile este periculoasă, pentru că un dispozitiv care călătorește cu tine este întotdeauna un instrument mai favorabil dependenței” (Alter, 2017, 40).

Varianta plagiată Nu doar internetul provoacă dependență, ci și interacțiunea noastră cu telefoanele poate conduce la efecte nefaste. Astfel, 80% dintre adolescenți își verifică telefonul cel puțin o dată pe oră. Dacă acum un deceniu cetățenii statelor își petreceu doar puțin peste un sfert de oră, în 2015 își petreceau două ore și 48 de minute pe zi. Suntem convinși că, în prezent, oamenii stau și mai mult conectați în față aparatelor lor inteligente.

5. Plagiatul prin reciclare este sinonim cu autoplagiatul, adică folosirea muncii și a unei lucrări a autorului anterior publicată, cu modificări minimale (bold), dar fără a se preciza sursa și fără folosirea ghilimelelor. Varianta originală Varianta plagiată „În afara dependenței de internet, 46% În afara dependenței de net, 46% dintre dintre oameni spun că nu ar suporta să oameni spun că nu ar suporta să trăiască trăiască fără telefoanele lor (unii ar fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să ei înșiși răniți fizic decât să le pățească le pățească ceva telefoanele) și 80% ceva telefoanele) și 80% dintre dintre adolescenți își verifică telefonul cel adolescenți își verifică telefonul cel puțin puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își o dată pe oră. În 2008, adulții își petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de petreceau cu telefoanele, în medie, minute pe zi; în 2015 își petreceau două optsprezece de minute pe zi; în 2015 își ore și 48 de minute pe zi. Această petreceau două ore și patruzeci și opt întoarcere spre dispozitive mobile este de minute pe zi. Întoarcerea spre periculoasă, pentru că un dispozitiv care dispozitive mobile este periculoasă, călătorește cu tine este întotdeauna un pentru că un dispozitiv care călătorește instrument mai favorabil dependenței” cu tine este întotdeauna [ ] mai favorabil (Alter, 2017, 40). dependenței.

6. Plagiatul hibrid este un tip de plagiat perfid, întrucât reaua-intenția este evidentă, deoarece se combină unele părți de text citate cât se poate de adecvat cu fragmente copiate (bold) fără folosirea ghilimelelor și a sursei autentice. Varianta originală Varianta plagiată „În afara dependenței de internet, 46% În afara dependenței de internet, 46% dintre oameni spun că nu ar suporta să dintre oameni spun că nu ar suporta trăiască fără telefoanele lor (unii ar să trăiască fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât le pățească ceva telefoanele) și 80% să le pățească ceva telefoanele) și 80% dintre adolescenți își verifică telefonul cel dintre adolescenți își verifică telefonul puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își cel puțin o dată pe oră. În 2008, adulții petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de își petreceau cu telefoanele, în medie, 18 minute pe zi; în 2015 își petreceau două de minute pe zi; în 2015 își petreceau ore și 48 de minute pe zi. Această două ore și 48 de minute pe zi. (Alter, întoarcere spre dispozitive mobile este 2017, 40). Această întoarcere spre periculoasă, pentru că un dispozitiv care dispozitive mobile este periculoasă, călătorește cu tine este întotdeauna un pentru că un dispozitiv care instrument mai favorabil dependenței” călătorește cu tine este întotdeauna un (Alter, 2017, 40). instrument mai favorabil dependenței.

7. Plagiatul prin confuzie este o modalitate care combină diverse cuvinte, propoziții sau fraze din multiple surse fară a respecta formele de citare; au fost puse în bold părțile din textul-sursă, iar prpozițiile intermediare au fost plagiate după alte două surse: http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/dependentade-smartphone_10954 și http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentrusanatate/dependenta-de-smartphone_10954. Varianta originală Varianta plagiată „În afara dependenței de internet, 46% În afara dependenței de internet, 46% dintre oameni spun că nu ar suporta să dintre oameni spun că nu ar suporta trăiască fără telefoanele lor (unii ar să trăiască fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât le pățească ceva telefoanele) și 80% să le pățească ceva telefoanele) și 80% dintre adolescenți își verifică telefonul cel dintre adolescenți își verifică telefonul puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își cel puțin o dată pe oră. Multe persoane petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de spun în glumă că sunt dependente de minute pe zi; în 2015 își petreceau două telefonul mobil, dar sunt puţine cele care ore și 48 de minute pe zi. Această conştientizează cu adevărat că au întoarcere spre dispozitive mobile este această problemă. Această întoarcere periculoasă, pentru că un dispozitiv care spre dispozitive mobile este călătorește cu tine este întotdeauna un periculoasă, pentru că oamenii

instrument mai favorabil dependenței” păstreaza smartphone-urile lânga ei, de (Alter, 2017, 40). când se trezesc până merg la culcare, iar aceste dispozitive oferă un flux aproape continuu de mesaje și alerte. 8. Plagiatul mascat este o formă de plagiat la „a doua mână”, care se referă la folosirea unor informații inexistente sau eronate despre autori sau materiale; în cazul textului nostru sursă am trecut și notele originale, care cu bună-știință au fost omise, iar în varianta plagiată surse fictive (în bold). Varianta originală Varianta plagiată „În afara dependenței de internet, 46% În afara dependenței de internet, 46% dintre oameni spun că nu ar suporta să dintre oameni spun că nu ar suporta să trăiască fără telefoanele lor (unii ar trăiască fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să le pățească ceva telefoanele [22]) și 80% le pățească ceva telefoanele, după dintre adolescenți își verifică telefonul cel Scott, 2013) și 80% dintre adolescenți își puțin o dată pe oră [23]. În 2008, adulții verifică telefonul cel puțin o dată pe oră își petreceau cu telefoanele, în medie, 18 (Sussman, 2018, 345). În 2008, adulții își de minute pe zi; în 2015 își petreceau petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de două ore și 48 de minute pe zi [24]. minute pe zi; în 2015 își petreceau două Această întoarcere spre dispozitive ore și 48 de minute pe zi. Această mobile este periculoasă, pentru că un întoarcere spre dispozitive mobile este dispozitiv care călătorește cu tine este periculoasă, pentru că un dispozitiv care întotdeauna un instrument mai favorabil călătorește cu tine este întotdeauna un dependenței” (Alter, 2017, 40). instrument mai favorabil dependenței 22. Toate statisticile de aici pot fi găsite în Rosenberg și Feder, (Musto, 2016, 30). Behavioral Addictions. Vedeți și Aaron Smith, „U.S. Smartphone Use in 2015”, PewResearchCenter, 1 aprilie 2015, www.pewInternet.org/2015/04/01/us-smartphone-use-in2015/; Ericsson Consumer Lab, „TV and Media 2015: The Empowered TV and Media Consumer’s Influence”, septembrie 2015. 23. Kelly Wallace, „Half of Teens Think They’re Addicted to their Smartphones”, CNN, 3 mai 2016, www.cnn.com/2016/05/03/health/teeens-cell-phone-addictionparents/index.html. 24. Kleiner Perkins Caulfield & Byers, „Internet Trends Report 2016”, SlideShare, 26 mai 2015, www.slideshare.net/kleinerperkins/internet-trends-v1/1414Internet_Usage_Engagement_Growth_Solid11.

9. Plagiatul agregat este un tip de plagiat care nu aduce nici un plus cunoașterii, întrucât nu adaugă nicio contribuție originală cu toate că respectă normele de citare a surselor în corpul textului (bold). Varianta originală Varianta plagiată „În afara dependenței de internet, 46% Adam (2017, 40) susține că „În afara

dintre oameni spun că nu ar suporta să trăiască fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să le pățească ceva telefoanele) și 80% dintre adolescenți își verifică telefonul cel puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de minute pe zi; în 2015 își petreceau două ore și 48 de minute pe zi. Această întoarcere spre dispozitive mobile este periculoasă, pentru că un dispozitiv care călătorește cu tine este întotdeauna un instrument mai favorabil dependenței” (Alter, 2017, 40).

dependenței de internet, 46% dintre oameni spun că nu ar suporta să trăiască fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să le pățească ceva telefoanele) și 80% dintre adolescenți își verifică telefonul cel puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de minute pe zi; în 2015 își petreceau două ore și 48 de minute pe zi.” Același autor e de părere că „Această întoarcere spre dispozitive mobile este periculoasă, pentru că un dispozitiv care călătorește cu tine este întotdeauna un instrument mai favorabil dependenței” (Adam, 2017, 40).

O altă taxonomie a procedeelor de plagiat a fost creată de către cercetătoarea de origine germană Debora Weber-Wulff (apud Șercan, 2017a, 36-38): plagiatul prin traducere (fără precizarea sursei), plagiatul peticit sau mozaic (forma a plagiatului prin parafrazare prin înlocuirea unor cuvinte sau expresii similare cu sau fară precizarea sursei originale), plagiatul structural (copierea structurii ideatice a unei lucrări, plecând de la obiective, teorii, până la surse note de subsol sau metode de cercetare) și plagiatul prin manipularea surselor (doar o parte din textul copiat este corect citat între ghilimele cu precizarea sursei în paranteza sau în notele de subsol ori autorul apare doar în bibliografie fără să fie citat exact și în corpul textului). 1.3. Atenționări și recomandări Profesorul Dorin Isoc, autorul unei cărți cu titlul Prevenitor de plagiat (2014), este și inițiatorul unui proiect de demascare a tezelor de doctorat plagiate pe site-ul www.plagiate.ro. Se pleacă de la următoarea definiție sintetizată și se explică situațiile în care putem vorbi de o astfel de acuză în orice operă academică (temă de seminar, proiect scris, teză de licență sau disertație la masterat): „În esenţă, plagiatul reprezintă fapta prin care cititorul este indus în eroare cu privire la autorul autentic al operei care i se prezintă prin publicare. Forma de manifestare a plagiatului este o operă sau părţi ale acesteia despre care cititorul nu poate decide cine este autorul şi este lăsat să creadă că cel care se intitulează autor este cel care a creat opera. Pentru evitarea plagiatului prin preluare (prin citare, rezumare sau parafrazare) este necesar ca în mod explicit să se identifice volumul preluării, prin ghilimele sau alte forme specifice, şi să se facă atribuirea, adică să se indice în mod explicit cine este autorul şi care este opera din care s-a efectuat preluarea. Ca analiză:

a) Dacă «se preiau pagini întregi fără a se folosi ghilimele şi fără să se facă trimitere către autor» plagiatul este argumentat prin lipsa delimitării volumului preluării. b) Dacă «se preiau paragrafe ad litteram fără a fi folosite ghilimele, dar la final se pune nota de subsol. Precizez că aceste paragrafe nu sunt însoţite şi de o analiză critică» plagiatul este argumentat în mod multiplu. Cum delimitarea explicită a preluării reprezintă o condiţie esenţială pentru identificarea contribuţiei reale a oricărui autor, absenţa delimitării nu este o simplă scăpare ci în contextul preluării dintr-o anumită operă, a unui anumit autor, a unui anumit volum, se prezumă o intenţie bine motivată. Chiar dacă se fac preluării Legea dreptului de autor precizează că volumul preluării este cât se poate de redus şi textul preluat trebuie tratat în mod explicit de cel care face preluarea. c) Dacă «se preiau pagini întregi fără a se folosi ghilimele, însă din loc în loc, anumite paragrafe au trimitere prin nota de subsol către autor» se constată că: c1) plagiatul apare fiindcă se preiau pagini adică volume semnificative din opera autentică; c2) fiecare preluare, fiecare paragraf preluat este o contribuţie a autorului operei autentice. Cel care preia trebuie să semnaleze cititorului ce a preluat (volumul, paragraful, textul cuprins între ghilimele) şi de la cine a preluat. Precizarea întâmplătoare a numelui autorului autentic sau cuprinderea numelui acestuia într-o listă de bibliografie nu este suficientă pentru a identifica în mod explicit contribuţia fiecăruia dintre autori” (apud Șercan, 2015). De pildă, precizarea numelui autorului, ar trebui să apară, de fiecare dată când este citat sau parafrazat, precum și trecerea lui în lista bibliografică de la sfârșitul lucrării. Aceste aspecte tehnice ar trebui cunoscute, conștientizate și interiorizate de fiecare dintre membri comunității științifice. În final, există înformații care țin de sfera cunoașterii comune, care pot fi folosite fără a exista riscul de plagiat. Cu toate că nu are contururile clar delimitate cunoașterea comună sau universală se referă la acele informații cunoscute de către majoritatea oamenilor: evenimente istorice (”Proclamația de la Alba Iulia a avut loc la 1 decembrie 1918”), date geografice („Județul Timiș este cel mai întins județ al României”) sau alte forme de cunoaștere „populară”. În restul cazurilor se impune citarea adecvată. Septimiu Chelcea (2007, 46), în secțiunea „Să nu plagiezi!” din lucrarea Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific în domeniul științelor socioumane, recomandă pentru evitarea plagiatul involuntar:  „Să închidem între ghilimele orice text care aparține altora.  Să menționăm autorul, titlul lucrării, locul de apariție, editura, anul, pagina.  Să fim atenți la distincția dintre cunoștințe comune, care au intrat în patrimoniul științei, și informațiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală.  Să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menționând corect autorul și opera care ne-au inspirat.  Să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din opera citată.



Să învățăm să luăm «notițe inteligente», nu copiind propoziții și fraze din prelegerile profesorilor.  Să ne obișnuim să lucrăm cu fișe de lectură, în care să sintetizăm ideile autorilor, nu doar să le reproducem între ghilimele.” Altfel spus, studentul-masterand poate evita plagiatul prin cunoașterea normelor de redactarea ale unei lucrări științifice în funcție de cerințele și metodologia fiecărui program universitar, dar o autentică evitare a căilor neoneste presupune o asiduă muncă individuală și o gândire critică vigilentă cu privire la ideile și argumentele citite.