Perspective Evulotioniste Asupra Comportamentului Uman [PDF]

Zitiervorschau

Perspective evulotioniste asupra comportamentului uman ~referat sociologie~

Profesor conf.univ.dr. : studentii:

Realizat de

Vreja Lucia-Ovidia

Arsene Bogdan Badescu Damaris

Botea Ruxandra

Psihologia evolutionista Pentru prima data, fenomenul de ,,psihologie evolutionista” a aparut in cartea lui William James numita Principiile psihologiei, scrisa in 1840. Acest concept a fot utilizat cu privire la abordarea din perspectiva teoriei evolutioniste a problematicii mintii umane, asa cum gasim expus in lucrarea ,,Homo oeconomicus si competitorii sai: o perspectiva trans-disciplinara asupra antropologiei economice”. De actualitate, este faptul ca acest concept face referire la o scoala de instruire a gandirii din domeniul stiintelor evolutioniste. Fondatorii acestei scolii au fost de parere ca sociobiologia si ecologia comportamentala nu au procedat corespunzator cand au incercat sa aplice principiile evolutioniste, in primul rand la structurile comportamentale si ca o mai buna varianta ar fi fost aceea care sa le aplice la mecanismele psihologice ce influenteaza aceste structuri. Principiul ce se afla la baza acestei teorii este acela care afirma ca mintea umana este compusa din numeroase subsisteme, care reprezinta in principiu mecanisme ce au evoluat de-a lungul timpului , in cadrul istoriei speciei noastre, ca urmare a presiunilor de mediu la care au fost supusi stramosii nostri. Cea mai cunoscuta perioada, a fost considerat Pleistocenul, care a inceput acum 2,500,000 de ani si s-a sfarsit acum circa 11,500 de ani. Aceasta reprezinta 99% din istoria specie noastre, in aceasta perioada stramosii nostrii fiind vanatori sau lucratori ai pamantului in savana africana. In toata aceasta perioada, din cauza presiunilor impuse de mediu s-au format mecanismele psihologice ce ofera persoanelor un set de adaptari mentale universale ce sunt bine intiparite in spatele proceselor cognitive. Este de preferat, ca selectia naturala sa fi favorizat acele mecanisme care au reusit in totalitate sa rezolve problemele pe care l-au intampinat stramosii nostri. Printre aceste probleme se numara: agresivitatea, moralitatea, criteriile de selectare a partenerilor sau a relatiilor sociale. Aceasta perioada de formare a primit denumirea de ,,mediu ancestral’’ sau ,,mediu adaptarii evolutive”. S-a inteles de catre specialisti ca mediile sunt foarte diferite, cel de astazi si cel Pleistocen. evolutia mediului, a institutiilor, relatiilor, digitalizarea si multe alte aspect moderne, au facut diferenta intre aceste medii, astfel ca cercetatorii evolutionisti au format ,,ipoteza inadecvarii’’ dintre felul cum ne-am adaptat noi psihologic in comparatie cu conditiile actuale de viata ale oamenilor. Aceasta ipoteza fiind motivul pentru care unele scheme comportamentale mostenite de la stramosii nostri sa nu mai fie potrivite cu lumea in care traim noi, ce este tot mai putin naturala. Referitor la mecanismele psihologice astfel formale, cativa dintre specialisti doresc sa le reduca mai simplu, la procesele cognitive, iar altii includ in cazul acesta si alte abilitati, precum : emotii, preferinte, si inclinatii. Acestea au fost considerate innascute, motiv pentru care au fost

caracterizate ca instincte. Mecanismele de acest fel s-au denumit,,universalii’’ ale psihicului uman deoarece sunt comune tuturor oamenilor si relativ constante. Tooby si Cosmides, doi cercetatori ai psihologiei evolutioniste, au enuntat principiile metodologice dupa care se pot identifica mecanismele psihologice adaptive. Acestea sunt : (1) Construirea unui model al unei probleme adaptive pe care psihicul uman trebuie sa o rezolve avand la baza principiile teoriei evolutioniste. (2) Gasirea cauzei problemei ce a avut ca aparitie mediul ancestral cat si presiunile in cauza. (3) Integrarea modelului problemei adaptive cu informatiile specifice. (4) Dezvoltarea de modele ipotetice concurente de mecanisme ca solutii la problema. (5) Realizarea de experimente si observatii pentru a gasi modelul cel mai bun. (6) Compararea modelului cu scheme comportamentale care se manifesta in conditiile vietii actuale. Un exemplu de model de problema ce este expusa in lucrarea ,,Homo oeconomicus si competitorii sai: o perspectiva trans-disciplinara asupra antropologiei economice”, la acest capitol, este acela care ia in calcul altruismul ca fiind un comportament de o imporatanta majora in trecutul nostru. Acest lucru ar trebui sa denote ca oamenii poseda mecanisme psihologice care sa le permita diferentierea raspunsurilor similar, la un astfel de gest fata de cei care doar profita de gesturile altruiste. Psihologul Peter C. Wason a realizat cateva experimente, cu ajutorul carora sa testeze capacitatea oamenilor de a constientiza incalcari ale regulilor conditionale. In urma acestora, el a descoperit ca oamenii sunt capabili de a gandi logic doar in circumstante specifice, iar modeul de formulare al problemei influenteaza categoric capacitatea acestora de a o rezolva. In urma testului Wason, ce presupunea ca participantii sa raspunda la o intrebare ce viza un rationament ipotetic, Wason a descoperit ca doar 4% dintre participant reusesc sa raspunda corect la prima formulare a acesteia. Dupa o reformulare a problemei, s-a descoperit ca 74% dintre cei supusi testului au raspuns corect deoarece formularea acesteia de-a doua a fost un exemplu care evidentia persoane umane care au de respecat o regula reala. In concluzie, abilitatea noastra de a lucra cu rationamente ipotetice nu este independenta de termenii in care este formulata problema, ci din contra, ne descurcam mai bine atunci cand proplema in fata careia suntem pusi seamana cu o problema din viata reala. Motivul pentru care persoanle au rezolvat mai usor testul formulat in termenii regulii privind consumul unui produs fata de formularea unei probleme abstracte este acela ca gandirea logica e sprijinita de un mecanism mental care ne permite sa constientizam cazurile in care cineva doreste sa ne insele incalcand o regula sociala. Rezultatele au demonstrate ca noi nu suntem inzestrati cu o abilitate generala de detectare a incalcarii regulilor conditionaledoar in cazurile in care acestea pot fi interpretate drept inselatorii comise cu incalcarea unui contract social.

Memetica In anul 1976, biologul englez Richard Dawkins a creat una dintre cele mai frumoase si citite carti de stiinta ale secolului al XX-lea, numita si Gena Egoista. Acesta priveste selectia naturala nu din punct de vedere al grupului sau individului ci din punct de vedere al genei. Aceasta este definita de catre Dawkins ca unitatea de transmisie a informatiei care se copiaza prin reproducere(„REPLICATOR). Sub presiunea selectiei naturale se vor transmite din generatie in generatie numai acele gene care reusesc sa produca mecanisme eficiente in lupta pentru supravietuire. Astfel, autorul considera ca evolutia are loc nu pentru indivizii sau grupuri, ci pentru replicarea genelor de aici semnificatia titlului GENA EGOISTA. Replicatorii genetici exista in fiecare dintre noi, ,,ne-au creat atat trupul cat si mintea, iar supravietuirea lor este ratiunea suprema a existentei noastre”. In capitolul al XI-lea al cartii, Dawkins formuleaza o teorie prin care sugereaza ca odata cu aparitia omului si a existentei unui algoritm in continua imbunatatire al selectiei naturale, evolutia a atins un nou stadiu, in care a aparut un nou tip de entitate care are functia autoreplicarii „Gena , molucela de Adn se intampla sa fie entitatea cu functie de replicare ce prevaleaza pe aceasta planeta. INSA AR PUTEA EXISTA SI ALTELE....cultura umana”. Pentru ca noul replicator avea nevoie de un nume , Dawkins l-a inventat pornind de la grecescul („MIMEMA”) CARE INSEAMNA CEVA IMITAT , REPRODUS, dar a finisat-o la forma final „mema”. Printre sustinatorii acesteia se numara Richard Brodie, Aaron Lynch, Susan Blackmore sau Kate Distin. Conform lui Dawkins , o mema este „o unitate a ereditatii culturale, in mod ipotetic analoga unei gene individualizate, si selectata in mod natural in virtutea consecintelor sale fenotipice aspra propriei supravieturi si reprodce in mediul cultural”. Exemple de meme: ideei, melodii, expresii, ticuri verbale, descoperiri tehnoligice. IMPORTANT ESTE FAPTUL CA ACEASTA PROPAGARE A MEMELOR NU ESTE UN PROCES CONSTIENT, CI MAI DEGRABA UN PROCES AUTOMAT, UNEORI CONTRAT VOINTEI(TICURI VERBALE), nu noi alegem mema ci ea pe noi. Memele poseda, conform lui Dawkins toate proprietatile pentru a deveni entitati asupra carora se exercita legile evolutiei: au ereditate, variabilitate si sunt diferentiat adaptate in functie de mediul cultural. Prin urmare memetica nu e doar o modalitate metaforica de a vorbi despre evolutia elementelor culturii in termenii teoriei evolutioniste, ci memele chiar sunt replicatori care respecta regulile selectiei naturale. Inca de la inceput, acest concent de mema a lui Dawkins a starnit controverse prin prisma faptului ca era greu de inteles ce inseamna cu adevarat o mema(daca este o idee simpla sau un sistem de idei), o secventa de melodie sau o simfonie intreaga, o regula de comportament sau un comportament insusi?

Dincolo de aceste controverse,memetica poate fi un instrument util pentru explicarea unor comportamente imposibil de inteles cu ajutorul altor teorii. Un exemplu e comportamentul altruist, despre care alte teorii precum cea a agentului rational nu ii gasesc explicatie(Agentul cauta maximizarea utilitatii). Spre a explica memetica, Susan Blackmore ne propune un experiment mental prin care avem 2 indivizii unul altruist altul egoist. Astfel studiile arata ca oamenii tind sa copieze comportamentele individului altruist deoarece le asculta problemele, este atent cu oamenii si oamenii vor dori sa aiba si ei parte de popularitatea acestuia. In timp ce egoistul are mai putini prieteni si neoferindu-le acestora sprijin ei nu vor fi tentati sa replice comportamenul lui. Aceasta diferenta constituie baza teoriei memetice a altruismului. ,,Ideea fundamentala a memeticii este aceasta: daca oamenii sunt altruisti, ei vor deveni populari pentru ca sunt populari vor fi imitati, iar pentru ca sunt imitati memele lor se vor raspandi”. Dar exista si meme care nu sunt benefice cum sunt cele in cazul mai devreme prezentate, acestea sunt prezentate de catre Dawkins ca niste „virusi mentali”. Acestia trebuie sa aiba capacitatea de a parazita cu succes procesul de replicare culturala, nu prin prisma vreunui avantaj, ci prin proprietatea de a face mintea care le gazduieste sa le trasmita mai departe catre alte minti. Asta inseamna ca sunt niste parazitii mentali. Exemplu conform lui Dawkins e religia. Astfel,dupa cum rezuma Blackmore, ideile religioase, precum virusurile presupun niste costuri mari care duc la investiitii mari de bani pot afecta sanatatea sau renuntarea la anumite placeri ale vietii. In unele cazuri extreme, acestea pot fii total contrar intereselor lor, cum este regula celibatului calugarilor prin prisma careia acestia nu pot avea urmasi. Si totusi asemenea virusurilor, aceste meme se raspandesc foarte usor si oamenii tind sa le adopte. Blackmore explica in continuare ca dintr-un numar urias de religii doar cateva au razbit si si au continuat sa supravietuiasca crescand numarul de adepti. Crestinismul este poate cel mai cunoscut in religia occidentala fiind un complex de virusuri mentale, Biblia fiind un memeplex, in care oamenii sunt condusi sa aiba un anumit tip de comportament facand diferite compromisuri si sunt incurajati sa converteasca pe cei din jur la crestinism, fiind considerata indispensabila. Bineinteles aceasta pozitie radicala a condus la critici cu privire la memetica, considerandu-se imposibil de definit limite a unei unitati memetice evolutia memetica nefiind darwiana ci mai degraba directionata. Dar aceste critici au fost combatute prin argumente solide de catre figuri importante precum Joseph Henrich sau Robert Boyd, care ar putea contribui la fundamentarea teoretica de care memetica are nevoie, si anume teoria co-evolutiei culturale si genetice.

Teoria co-evolutiei

Comportamentele umane sunt in mod essential determinate de materialul genetic si de influentele mediului, iar din punctul de vedere al memeticii ele sunt motivate de constructe culturale. Antropologii si cercetatori din domeniul stiintelor omului au incercat sa vada daca dihotomia dintre perspectiva “culturalista” si cea “ naturalista” ar putea fi depasita printr-o integrare a celor doua punctae de vedere. Ei au incercat sa formulize o idee in care se accepta ca genomul si cultural. Aceasta abordare evolutionista asupra modului in care interactioneaza evolutia genetica si evolutia culturala a fost denumita de catre geneticienii Marc Feldman si Luca Cavalli-Sforza “ teoria coevolutiei genelor si a culturii”, de catre antropologii Robert Boyd si Peter Richerson “ teoria ereditatii duale” si de alti cercetatori “ teoria evolutiei culturale” sau “teoria selectiei culturale” In opinia lui Joseph Henrich, homo sapiens s-a dovedit a fi specia cea mai de success deoarece este o specie culturala. Tehnologiile, ideile, comportamentele au inceput sa se transmita de la o generatie la alta de acum un million de ani, specia umana evoluand continuu. Cultura a evoluat cumulativ, iar abilitatile umane legate de invatare au dat nastere unei interactiuni intre corpusul de informatie culturala si genomul uman, acest lucru ducand la continua modificare fiziologica si comportamentala a omului. Specia umana a ajuns sa fie dominanta pe Terra datorita inteligentei superioare pe care o poseda. Un exemplu excelent de aplicare a teoriei co-evolutiei il consttituie explicarea de catre Richerson si Boyd a aparitiei unor instinct sociale noi. Ei pleaca de la o ipoteza ca lumea sociala create de adaptarea culturala rapida a favorizat aparitia unor tipuri umane care sunt rezidentiale si marcate simbolic, astfel creandu-se niste noi instinct: 1. o noua psihologie, construita pe asteptarea ca viata sa fie guvernata de legi morale si pe mecanisme care sa asigure invatarea si internalizarea acestor norme; 2. noi tipuri de emotii, precum rusinea si vinovatia, care asigura respectarea regulilor; 3. structuri mentale ce contstruiesc o onologie specifica in care lumea oamenilor e impartita in grupuri marcate simbolic. Indivizii care nu poseda aceste insitincte vor incalca mai frecvent normele sociale si vor fi supusi presiunii selective adverse, adica vor fi ostracizati , li se vor refuza anumite beneficia si li se vor limita perspectivele reproductive. Datorita faptului ca oamenii sunt rationali si inteligenti acestia ar putea gasi o buna strategie de a imbina respectarea regulilor si incalcarea lor pentru a obtine rezultate cat mai eficiente. Boyd si Richerson admit ca oamenii sunt inteligenti dar nu sufficient de rationali pentru a judeca in mod correct daca in anumite situatii intervin recompense sau pedepse. Exista date fondate pe un experiment care arata ca daca o persoana are de ales intre a primi 1000 de dolari azi sau 1050 maine, va prefera prima varianta, dar daca are de ales intre a primi cei 1000 de dolari peste 30 de zile si cei 1050 peste 31 de zile, aceasta va alege a doua varianta, chiar daca in ambele variante trebuie sa astepte doar o zi in plus. Marea majoritate or sa regrete decizia facuta cand vor ajunge in ziua 30, acest lucru insemnand ca oamenii nu sunt rationali in ceea ce priveste costurile deciziilor. Intr-o societate care administreaza pedepse pentru incalcari ale legilor moale si recompense incalcarii este una imediata, insa pedeapsa e un eveniment viitor, oamenii vor fi inclinati sa supraevalueze castigul imediat si sa incalce legea, supraevaluand pedeapsa pe care o vor suporta in viitor.

Dincolo de toate criticile la care a fost supusa teoria co-evolutiei, ramane adevarat faptul ca a permis construirea de explicatii pentru animate aspect ale comportamentului uman in societate care nu ar fi putut sa fie lamurite inainte. Orice teorie are puncte tari si slabe, iar o analiza comparativa finala arata care ar fi acestea.

Bibliografie: Sergiu Bălan, Lucia Ovidia Vreja, Homo oeconomicus și competitorii săi. O perspectivă transdisciplinară asupra antropologiei economice, Editura ASE, București, 2017. Cap. 5.5 - Perspective evoluționiste asupra comportamentului uman: Psihologia evoluționistă, Memetica și Teoria co-evoluției – pp. 317 – 344 Link: http://opac.biblioteca.ase.ro/opac/bibliographic_view/213819?pn=opac %2FSearch&q=Homo+oeconomicus+si+competitorii+sai#level=all&location=0&ob=asc&q=Hom o+oeconomicus+si+competitorii+sai&sb=relevance&start=0&view=CONTENT