Particularitățile Fenomenului de Obediență [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI DIN MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA CATEDRA DE PSIHOLOGIE GENERALĂ

Particularitățile fenomenului de obediență în rândul soldaților din armata națională

Teză de licență

Chișinău 2015 1

Cuprins: ADNOTARE ( în limbele română și engleză).............................................................................3 INTRODUCERE ..........................................................................................................................5 I.

II.

PARTICULARITĂȚILE FENOMENULUI OBEDIENȚEI ÎN RÂNDUL SOLDAȚILOR DIN ARMATA NAȚIONALĂ I.1 Definirea obedienții și importanța ei psihologică.....................................................8 1.1.1. Noțiuni generale ...........................................................................................8 1.1.2. Obediența pozitivă și negativă .....................................................................10 1.1.3. Studiile efectuate despre fenomenul de obediență .......................................11 I.2 Obediența nemijlocit în cadrul forțelor armate ........................................................15 1.2.1. Obediența și Regulamentele Militare..............................................................15 1.2.2. Crearea conceptului de obediență la militarii în termen..................................17 I.3 Devianțe ale obedienței și consecințele acestora.......................................................19 1.3.1. Devianțe ale obedienții și experimentul lui Zimbardo.....................................19 1.3.2. Devianțe ale obedienții în cadrul militar..........................................................24 I.4 Concluzie....................................................................................................................26 STUDIUL PRACTIC PRIVIND MANIFESTĂREA OBEDIENȚII LA SOLDAȚII ÎN TERMEN ȘI LA PERSOANELE CIVILE 2.1. Metodologia cercetării...........................................................................................27 2.2. Structura grupului experimental …………………..…………………………......28 2.3. Descrierea metodelor aplicate.................................................................................28 2.4. Prezentarea rezultatelor și interpretarea……………………..................................30 2.5. Concluzie ................................................................................................................37

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ……………………………………………...............38 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………...........40 ANEXE………………………………………………………………………………...........42

ADNOTARE Vatavu Cătălina Marin Particularitățile fenomenului de obediență în rîndul soldaților din armata națională 2

Teză de licență Chișinău, 2015 Structura lucrării: introducere, un capitol teoretic, un capitol practic, concluzii și recomandări, bibliografie de 35 de titluri, fără anexe, 39 pagini de text de bază, 7 figuri și 1 tabel. Termeni cheie: obediență, supunere, militari, civili, ierarhie, devianță, Milgram. Scopul lucrării: Determinarea specificului fenomenului de obediență la soldații din armata națională precum și stabilirea relației dintre obediență și climatul de grup. Pentru realizarea acestui scop au fost propuse următoarele obiective:     

Analiza conceptului de obediență și importanța ei psihologică. Studierea particularităților obedienței în domeniul militar. Studierea teoretică a devianțelor ale obedienței și a consecințele acestui fenomen. Studierea manifestărilor obedienței la militarii în termen. Determinarea a gradului de obediență la soldații în termen în compara ție cu



persoanele civile. Identificarea particularităților climatului de grup în corelație cu manifestarea



obedienții la militarii în termen. Elaborarea concluziilor și a recomandărilor.

Valoarea teoretică și practică a cercetării: Studiul aprofundat al particularităților obedienții va permite lărgirea cunoștințelor în domeniu și creearea unor sisteme ce pot favoriza educarea laturii obediente în cadrul serviciului militar. Din

perspectiva psihologică, acest studiu permite recapitularea și înțelegerea mai

complexa a fenomenului de obediență. Studierea detaliată a acestui fenomen va permite schimbarea unghiului de percepție a naturii umane și a acțiunilor sale. Dealtfel, acest studiu va fi util pentru persoanele ce lucrează nemijlocit cu efectivul în unitățile militare, în primul rînd pentru a înțelege modul în care o persoană devine obedientă, apoi pentru a antrena obediența în rândul soldaților în termen, deoarece supunerea ordinilor prezintă un element important în menținerea disciplinei și formarea unor militari desăvârșiți. ANNOTATION Vatavu Cătălina Marin Peculiarities of obedience phenomenon among soldiers of the national army Bachelor thesis Chisinau, 2015 3

Thesis structure: introduction, a theoretical chapter, a practical chapter, conclusions and recommendations, bibliography of 35 titles, without appendices, 39 pages of main text, 7 figures and one table. The key words used in this research are: obedience, submissive, military troops, civilian, hierarchy, deviance, Milgram. The purpose of the research is to determinate the specific of the phenomenon of obedience to the soldiers of the national army and the establishment of impact to the group psychologycal climate. In order to attain that goal, a several objectives were proposed:    

Analysis of the concept of obedience and its psychologycal importance. Theoretical study of deviant forms of obedience and its consequences. Determining the degree of obedience to soldiers compared to civilians. Climate peculiarities of group identification correlated with the expression of obedience conscripts. Theoretical and practica value of the research. The depth study of the peculiarities of obedience will enable broadening the knowledge

in this sphere of psychology and creating education systems that can promote obedient side in military service. From a psychological perspective, this study allows recapitulation and more complex understanding of the phenomenon of obedience. Detailed study of this phenomenon will allow changing the angle of perception of human nature and its actions. Besides, this study will be useful for people working directly with the soldiers in the military units, this study help first to understand how a person becomes obedient and how to train obedience among soldiers, because obedience to the autorities presents an important element maintaining military discipline.

INTRODUCERE Actualitatea temei: În prezent, tot mai des se poate observa accentuarea elementelor de influență socială, ea presupune modul în care individul își modifică comportamentul, opiniile în raport cu tendin țele

4

sociale, la general, sau prezența altor persoane, în particular. Oamenii din toate timpurile au fost victime a diferitor tipuri de influență, noi suntem vulnerabili la noile tendințe, cerin țe sociale, circumstanțe și schimbări ale mediului. În acest context se pot depista astfel de manifestări ale influenței sociale ca: conformismul, complianța și obediența. Obediența reprezintă un gen de influență socială diferită în raport cu complian ța, normalizarea sau conformismul, ea presupune situațiile în care comportamentul persoanei se schimba ca urmare a unui ordin venit de la altă persoană dotată cu autoritate legitimă.Obedien ța are un rol important în viața de zi cu zi pentru majoritatea din noi.Persoanele, încă din copilarie, sunt învățate să asculte și să se supună părinților, învățătorilor, profesorilor, legii, religiei, etc., deaceea predispoziția de a efectua un ordin ce vine de la cineva care deține o oarecare autoritate este firească și se întâmplă deseori la nivel inconștient. O astfel de situație apare în momentul cînd persoană este încorporată în for țele armate, acolo persoanele sunt învățate, antrenate și motivate să îndeplinească orice ordin care vine de la superiori. Sistema ierarhică în cadrul forțelor armate prevede prin lege pedepsele care intervin în momentul nesupunerii ordinilor, fiind chiar stipulate în regulamentul militar. În acest sistem obediența este piatra de temelie a relațiilor între soldați și superiori, solda ții se supun persoanelor mai înalte în grad, astfel cum soldatul simplu se supune locotinentului la fel și locotinentul se supune nemijlocit ordinilor primite de la comdant care, în mod normal, are un grad mai avansat. Este firesc faptul că încorporate sunt persoane din diferite clase sociale, care posedă cunoștințe în variate domenii și sunt total diferite din punct de vedere a personalității, însă, pe parcurs, aceste persoane sunt forțate să se acomodeze cu situația în care persoanele cu autoritate le indică ceea cum ar trebui să se manifeste, să gândească, să răspundă la întrebări, creeând din indivizi rebeli persoane obediente, care într-un final vor fi gata să acționeze indiferent de circumstan țe, stare fizică și psihică. Dat fiind faptul că majoritatea statelor posedă propria armată, acest aspect al obedien ței este și va fi actual,deoarece anume în cadrul forțelor armate se poate observa în desăvâr șire acțiunea concretă a influenței sociale asupra personalității. Obiectul cercetării: Fenomenul obedienții în rândul soldaților din armata națională Scopul cercetării: Determinarea specificului fenomenului de obediență la soldații din armata națională precum și stabilirea relației dintre obediență și climatul de grup. 5

Ipoteza cercetării: 1. Presupunem că există diferențe în ceea ce privește manifestarea fenomenului obedienței la persoanele care satisfac serviciul militar comparativ cu persoanele civile. 2. Există relație dintre obediență și climatul de grup, adică obediența are un impact considerabil asupra climatului de grup a militarilor. Obiectivele cercetării:

-

Analiza conceptului de obediență și importanța ei psihologică. Studierea particularităților obedienței în domeniul militar. Studierea teoretică a devianțelor ale obedienței și a consecințele acestui fenomen. Studierea manifestărilor obedienței la militarii în termen. Determinarea a gradului de obediență la soldații în termen în compara ție cu persoanele

-

civile. Identificarea particularităților climatului de grup în corelație cu manifestarea obedien ții la

-

militarii în termen. Elaborarea concluziilor și a recomandărilor.

Metode de cercetare:   -

Teoretice: studiul bibliografic; analiza; observaţia; comparaţia; deducţia; convorbirea; Empirice: Ancheta; Chestionarul; Scala E a testului 16 PF;

Baza epistemologica: Cercetarea s-a efectuat în baza studiilor psihologice elaborate de S.Milgram, la fel a experimentului lui Ph. Zimbardo (Stanford Prison Experiment). Baza teoretică o constituie astfel de surse ca : Manual de Psihologie socială de A.Neculau, ”Трактовка понятия «подчинение» в психологии” de Тамара Кулинкович, cursul de Psihologie socială de Ș. Boncu,etc. Din punct de vedere militar sursele de informare au fost de doua tipuri: Regulamentele militare atît din Republica Moldova cît și din alte state și observa țiile făcute pe parcursul stagiului de practică în unitatea militară a Departamentului Trupelor de Carabinieri. Utilitatea teoretică și practică a cercetării:

6

Studiul aprofundat al particularităților obedienții va permite lărgirea cunoștințelor în domeniu și creearea unor sisteme ce pot favoriza educarea laturii obediente în cadrul serviciului militar. Din perspectiva psihologică, acest studiu permite recapitularea și înțelegerea mai complexa a fenomenului de obediență, deoarece în literature de specialitate acestui fenomen nu i se acordă o mare importanță,având ca referință doar studiul lui S.Milgram, el fiind unicul care a studiat mai amănunțit acest aspect al psihicului uman. Studierea detaliată a acestui fenomen va permite schimbarea unghiului de percepție a naturii umane și a acțiunilor sale. Dealtfel, acest studiu va fi util pentru persoanele ce lucrează nemijlocit cu efectivul în unită țile militare, în primul rînd pentru a înțelege modul în care o persoană devine obedientă, apoi pentru a antrena obediența în rândul soldaților în termen, deoarece supunerea ordinilor prezintă un element important în menținerea disciplinei și formarea unor militari desăvârșiți.

I. 1.1.

PARTICULARITĂȚILE FENOMENULUI OBEDIENȚEI ÎN RÂNDUL SOLDAȚILOR DIN ARMATA Definirea obedienții și importanța ei psihologică

1.1.1. Noțiuni generale Obediența reprezintă un gen de influență socială diferit, prin mecanismele subiacente, în raport cu normalizarea, conformismul sau influența minoritară. Situațiile de obediență sunt situații în care schimbarea în comportamentul țintei survine ca urmare a unui ordin venit din partea unei surse de influență înzestrate cu autoritate legitimă. Defapt, diferen ța dintre statut dintre cele două entități devine un factor ce afectează în mod decisiv cantitatea de influență obținută. În relația de obediență, dorința sursei de a influen ța comportamentul țintei este evidentă, resimțită ca atare de aceasta din urmă. Mai mult, persoana autoritară supraveghează de obicei îndeplinirea ordinului, reânnoindu-l atunci când persoana-țintă dă semne de independență și făcând astfel ca situația să pară și mai constrângătoare. În fine, în compara ție cu situațiile de 7

conformism, în care membrii grupului și individul influențat au același comportament, în obediență nu regăsim această similaritate, deoarece autoritatea pretinde ca individul să desfășoare un comportament pe care ea însăși nu-l face, cel puțin sub privirile țintei.[1] Obediența poate fi văzută din mai multe perspectiva, ea poate fi morală, amorală și imorală. Spre exemplu când o persoană ce deține autoritate ordonă unei altei persoane, spre exemplu unui militar, să omoare un om care este nevinovat și persoana se supune ordinului de bunăvoie, atunci putem afirma că individul a înfăptuit un act imoral, deci și obediența în cazul acesta este imorală. Însă, în cazul când aceleiași persoane i se ordonă să omoare un om pentru a salva mai mul ți oameni nevinovați și persoana îndeplinește ordinul de bunăvoie, acest act poate fi numit moral, deci și obediența în cazul acesta este morală. [18] De altfel, obediența poate fi observată în condi țiile cînd ierarhia socială este acceptată și respectată de persoanele membre a grupului social. Ierarhia socială presupune o inegalitate a statului social, când unii prezintă o valoarea mai mare decât alți membrii a grupului, fiind vorba de o avuție considerabilă, influență, prestigiu, etc. Organizațiile ca companiile mari, biserica, armata, partidele politice au o ierarhie binedefinită, deobicei persoanele cu rang înalt sunt numi ți ”șefi”,”boss”,”comandant”, etc., iar persoanele cu un rang mai jos ”subalterni”. Ierarhia funcționează în cazul în care subalternul îndeplinește întocmai ordinile comandantului, fără a avea posibilitatea să se eschiveze de la acțiune fără a fi pedepsit într-un mod sau altul. Cu toate că ierarhiile sunt foarte criticate, însă se regăsesc ca un principiu de bază a existen ței grupelor sociale, atât în prezent, cât și pe tot parcursul istoriei. Într-un oarecare mod, putem spune că ”a fi obedient ” ne stă în fire, ierarhie există în familie, la școală, ulterior la postul de muncă și în alte sfere a existenței umane, iar nesupunerea la ordinele superiorului provoacă anarhie . Pentru a nu confunda obediența cu conformismul, Milgram a elaborat câteva distinc ții între cele doua moduri de influență socială : -

Obediența presupune o structură ierarhică, pe când conformismul presupune o presiune

-

exercitată de persoane cu un statut egal; În obediență se execută un comportament impus, cerut de autoritate, în lipsa modelării, în timp ce în conformism există imitație. Astfel, în comparație cu situațiile de conformism în care membrii grupului și individul influențat au același comportament, în obediență nu

-

se întâlnește această trăsătură. Obediența este explicită, adică ordinile autorității sunt explicite. În relația de obediență, dorința sursei de a influența comportamentul sursei este evidentă 8

-

și resimțită de țintă, pe cînd în conformism acest element lipsește. Indivizii recunosc ușor sursa obedienții, propriu-zis autoritatea, însă nu conștientizează influența exercitată aspupra lor. [1]

Factori ce sporesc obediența: -

Forţa sau puterea unei surse de influenţă socială este determinată de câţiva factori, printre care statutul, capacitatea şi relaţia ei cu ţinta. Cu cât sursa este mai puternică, cu atât influenţa este mai accentuată. Dacă oamenii îi consideră competenţi pe ceilalţi membri ai grupului, este probabil să se conformeze judecăţii lor. Când e vorba de asentiment, sursele îşi măresc puterea făcând astfel încât ţintele lor să se simtă obligate să returneze o mică favoare. Ca să asigure obedienţa, reprezentanţii autorităţii îşi sporesc

-

influenţa purtând uniforme şi afişând semnele puterii. Apropierea se referă la proximitatea în timp şi spaţiu a sursei faţă de ţintă. Cu cât sursa este mai apropiată, cu atât impactul este mai mare. Creşterea numărului de surse amplifică influenţa lor, cel puţin până la un anumit prag. [5]

Pe baza studiilor efectuate, Milgram explică obediența prin următorii factori: -

Condițiile de socializare: interiorizarea supunerii (în primii 20 de ani de via ță,individul este învățat să se supună); sincronizarea (odată intrat într-o ierarhie, individul pierde o parte din autonomia sa și execută dispozițiile date de autorități; el atribuie întreaga răspundere a actelor sale autorității, considerându-se doar un instrument al acesteia,

-

autoritatea devine sursa de recunoștință și judecătorul moral al individului). Factori de schimbare: legitimitatea autorității ceea ce presupune că gradul de obedien ță crește proporțional cu gradul de legitimitate recunoscut autorității; proximitatea autorității, ceea ce semnifică că cu cât un individ este mai aproape de autoritatea de la

-

care primește dispoziții, cu atît gradul de obediență este mai mare. Slăbiciunea rezistenței umane – majoritatea oamenilor se supun orbește la ordinile pe care le primesc și doar puțini opun rezistență. [27] Milgram consideră că obediența este mai mult influențată de contextul în care se află

individul și nu de caracteristicile personalității, însă el susține ideea că mai obedien ți sunt creștinii catolici decât cei care confesează o altă religie, că persoanele care practică meserii axate pe relația cu semnii ca medicii, profesorii, judecătorii, avocații , sunt mai independen ți, iar bărbații ce duc un serviciu militar îndelungat sunt deosebit de obedienți. Un alt cercetător, Elms, afirmă că un alt factor poate fi nivelul de inteligență și lipsa de educație influen țează gradul de obediență, el a observat că persoanele mai puțin educate sunt mai obediente și tot ele au tendin țe 9

mai pronunțate spre autoritarism. [15] În ceea ce privește obediența, Milgram spunea : ” Obedien ța este un element de bază în structura vieții sociale, după care această societate se poate conduce, un sistem de autoritate care reprezintă o cerință a celor ce trăiesc într-o comunitate. Și doar omul este cel care locuie ște în mod izolat și nu este obligat de a răspunde prin sfidare sau supunere la comenzile altora”. [10] 1.1.2 Obediența pozitivă și negativă Obediența este mecanismul psihologic care leagă ac țiunea individuală de scopul politic. Ea este veriga dispozițională care unește oamenii de sistemul de autoritate. Faptele din istoria recentă și observațiile cotidiene sugerează că pentru multe persoane obediența poate fi o tendin ță comportamentală profund înrădăcinată, un impuls distrugător ce trece peste atitudini etice, simpatii și conduite morale. Unii autori asociază obediența cu crimele comise ” în numele obedien ței” săvîr șite de-a lungul istoriei omenirii. Un exemplu în acest sens este cel de-al treilea Reich, corpul ofi țerilor germani a fost crescut în cel mai riguros cod al obedienței, în numele obedien ței ei au participat și asistat la cele mai criminate acțiuni din istoria omenirii. [2] Cu toate acestea nu trebuie sa generalizăm că obedien ța duce la acte agresive împotriva altora. Obediența are numeroase funcții productive, însăși viața societății ar fi imposibilă fără existența ei. Obediența poate fi nobilă și educativă, să ducă la acte de binefacere și bunătate, nu doar la distrugere. Pentru a se ajunge la obediență pozitivă sunt necesare de îndeplinit cîteva condiții: persoana autoritară să posede abilități de comunicare efectivă, persoanele țintă să sesizeze și să înțeleagă ordinile, sfaturile, îndemnurile, să conștientizeze provinen ța ordinilor și să admită că urmînd indicațiile se pot atinge obiectivele urmărite. [4] Este deficil de a face o afirmație categorică dacă obedien ța este bună sau rea. Astfel de judecăți se pot produce numai în raport cu contextul în care s-a produs situația de obedien ță și consecințele acesteia. Consecințele pozitive și negative ale obedienții depind de următoarele circumstanțe: tipul autorității și competența acesteia, capacitatea subordonaților de a acționa corect, natura activităților și a obiectivelor grupului. [4] 1.1.3.Studiile efectuate despre fenomenul de obediență Stanley Milgram este cercetătorul cu cele mai cunoscute contribu ții la studiul obedienței. Experimentul obedienţei faţă de autoritate al lui Milgram constă într-o serie de 10

experimente efectuate la universitatea americană Yale şi care au avut ca scop măsurarea gradului în care participanţii executau ordinele unei persoane cu semnele autorităţii, chiar dacă aceste ordine intrau în conflict cu propriile norme morale. [6] Interesul profesorului de psihologie de origine evreiască, Stanley Milgram, pentru problema obedienţei şi-a avut originea în întrebările acestuia privitoare la felul în care naziştii au fost dispuşi să ucidă milioane de evrei în lagărele de concentrare în cel de-al doilea război mondial. Experimentul a început în iulie 1961, la trei luni după ce începuse la Ierusalim procesul unui criminal de război nazist, Adolf Eichmann. [25] Subiecții acestui experiment au fost bărbați recruta ți cu ajutorul unui anun ț publicat întrun ziar local.Subiecții care soseau la laborator întâlneau un bărbat corpolent, în vârstă aproximativ de 50 de ani, care spunea că și el a venit să ia parte la experiment. Acesta defapt era un complice a experimentatorului. Ambii bărbați erau întâmpinați de un experimentator, un bărbat în vârstă de 31 de ani cu o înfățișare severă, îmbrăcat în halat gri – semn al autorită ții în domeniul studiului ce urma efectuat, experimentatotul păstra pe toată durata experimentului o atitudine indiferentă. Acesta le explica subiecților că experimentul are ca scop studierea influenței pedepsei asupra învățării și că unul dintre ei trebuie să joace rolul profesorului și celălalt a elevului. [25] Falsificându-se tragerea la sorți, subiectul experimentului ajungea întotdeauna să joace rolul ” profesorului”. ” Elevul era așezat pe un scaun electric într-o încăpere învecinată și în timp ce i se leagă electrozii mărturisește că nu a mai primit niciodată șocuri electrice, experimentatorul afirmând că ” deși șocurile pot fi dureroase, nu vor provoa răni grave”.Toate acestea sunt auzite de subiect.

11

Fig.1. Experimentul lui Milgram După aceea subiectul ”profesor” se întoarce în laborator împreună cu experimentatorul și i se explică ce are de făcut. I se prezintă generatorul de șocuri electrice care avea 30 de comutatoare, fiecare dintre ele fiind etichetate cu un voltaj de la 15 la 450 de vol ți, în cre ștere cu 15 volți de la un comutator la altul. Înafară de acestea mai existau 7 etichete, câte una pentru câte un grup de patru comutatoare, cu inscripțiile : șoc, șoc ușor, șoc puternic, șoc foarte puternic, șoc intens, șoc extrem de intens, pericol: șoc sever. Defapt,era doar un simulator de generator de șocuri electrice. În realitate, ” elevul” nu primea niciun șoc, dar subiectul nu cunoștea acest lucru. [25] Apoi, ” elevul” trebuia să înve țe perechi de cuvinte. Subiectul ” profesor” citea o listă de astfel de perechi de cuvinte după care spunea primul termen al unei perechi, urmat de 4 variante de răspuns. Elevul trebuia să stabilească care dintre cele 4 variante era perechea cuvântului enunțat. ”Elevul” nu avea posibilitatea de a comunica verbal cu ”profesorul ” deoarece se afla în camera alăturată, astfel comunica opțiunea prin apăsarea unui buton corespunzător. Instrucțiunile primite cereau ” profesorului ” administrarea unui șoc mai superior ca intensitate la fiecare greșeală a ”elevului”. [25] ”Elevul” dădea cam trei răspunsuri greșite la unul corect. Subiectul nu putea să audă niciun fel de protest al ”elevului”. Când i se aplica șocul de 300 de vol ți ” elevul” pălea în perete, iar subiectul auzea izbitura. După șocul de 315 volți ” elevul” lovea din nou în perete. După aceste semnale elevul nu mai dădea niciun răspuns. Experimentatorul solicită subiectului 12

să considere absența răspunsului ca răspuns greșit. [25] Subiectul putea să abandoneze experimentul în oarecare moment, însă, cînd subiectul manifesta prima dată dorința de a renunța, experimentatorul îi spunea: ” Vă rog să continua ți”, la următoarele încercări i se spunea :” Experimentul

cere să continua ți”,” Este esen țial să

continuați ”,” Nu aveți de ales, trebuie să continuați”. Tonul experimentatorului era ferm, dar politicos. [25] Milgram a înregistrat cu precizie momentul în care fiecare subiect decide să părăsească experimentul. În funcție de momentul în care abandonau, el i-a împărțit în subiecți obedienți ( cei care au administrat toate șocurile de pe panou generatorului) și subiecți neobedien ți (cei care sau oprit înainte de a aplica șocul maxim).Rezultatele au fost într-o anumită măsură suprinzătoare, deoarece din 40 de participanți la experiment 26 dintre ei (65%) au aplicat toate șocurile (pînă la 450 de volți), în ciuda protestelor victimei manifestate prin izbituri în perete și a lipsei de reac ție a acesteia după aplicarea șocurilor de 300 de volți. Subiecții neobedienți și-au întrerupt participarea astfel : 5 dintre ei la 300 de volți ( când complicele lovește prima dată în perete), 4 la 315 volți, 2 la 330 volți și cîte unul la 345,360 și 375 vol ți. Milgram a mai notat că subiec ții experimentului au manifestat o nervozitate foarte mare cînd li s-a cerut să aplice șocuri foarte mari: transpirau, tremurau, își mușcau buzele, etc. La unii subiecți au apărut accese de rîs nervos, violent, motiv pentru care într-un caz experimentul a fost oprit. [9] În alte experimente Milgram a încercat să stabilească ce anume influen țează nivelul de obediență a subiecților. Astfel, a descoperit că este foarte importantă prezența fizică a persoanei care reprezintă autoritatea. În cazul în care ordinele erau transmise prin telefon numărul subiecților obedienți scădea la 20,5%. La fel de important este și cadrul în care era organizat experimentul. Primul experiment a fost organizat în incinta universității Yale. În cazul în care locul de desfășurare era un birou din oraș, procentul obedienții scădea la 48%. Dacă ordinele primite erau contradictorii subiecții deveneau mai independenți. În cazul cînd existau 2 experimentatori, unul din ei cerea ca experimentul să fie oprit la 150 volți, iar celălalt cerea ca experimentul să continuie, în acest caz obediența a scăzut la 20%. Însă în cazul în care experimentatorul s-a așezat în locul ” elevului” după ce el a încetat să mai răspundă, subiec ții abandonau experimentul, deoarece nu îndrăzneau să agreseze persoana ce reprezintă autoritatea. Milgram a menționat că condițiile experimentului pe care l-au elaborat au arătat că anumite situații dau naștere la o supunere mai mare în fața autorității decît altele. Unul dintre 13

factorii care explică obediența subiecților este faptul că la început ascultarea ordinelor experimentatorului nu cerea un efort deosebit, iar mai apoi subiectul se considera angajat în activitatea respectivă, ceea ce îl face să continuie pentru a rămîne consecvent deciziei pe care a luat-o inițial. Milgram a explicat obediența foarte mare a subiecților prin ceea ce el a numit ”stare agentică”. Aflată în această stare, persoana ”acceptă definiția realității dată de autoritate”, se supune indicațiilor furnizate care îi spun ce să facă, se consideră un instrument aflat la dispoziția autorității. Din punctul său de vedere, răspunderea pentru tot ceea ce face revine în întregime autorității care emite ordinile, el acționează în numele ei, iar de consecințe trebuie să se ocupe tot autoritatea. Datorită transferului de responsabilitate către sursa care manifestă autoritate capacitatea subiectului de a resimți rușine sau vinovăție scade semnificativ. Dacă subiecților li se dau instrucțiuni care să-i facă să creadă că responsabilitatea le apar ține, ei devin mai puțin obedienți. [28] Concluziile experimentului l-au făcut pe Milgram să enunţe: "Capacitatea omului de a-şi abandona umanitatea pe măsură ce îşi împleteşte personalitatea sa unică în structuri instituţionale mai largi [...] constituie eroarea fatală pe care natura a făcut-o cu noi şi cauza pentru care, pe termen lung, specia noastră are şanse de supravieţuire destul de modeste." [10] Cele mai cunoscute experimente asupra obedien ței sunt cele a lui Milgram, care au avut un ecou cu totul neobișnuit în lumea științifică. Astfel de experimente au mai realizat și Holfing, Brotzman, Dalryme, Graves și Pierce. Ei au demonstrat obediența extremă în fața uneia din figurile autoritare: medicul. Un medic din administrația spitalului cerea prin telefon surorilor medicale dintr-un spital să administreze bolnavilor, în doză dublă - letală dintr-un anumit medicament, deşi pe eticheta flaconului era indicat clar că doza maximă era jumătate din cea ordonată de medicul aflat la telefon. Este de menţionat şi faptul că asistentele nu-l întâlniseră niciodată pe doctorul de la capătul firului. Un alt grup de asistente a fost testat prin întrebări asupra modului de acţiune într-o situaţie ca cea descrisă mai sus. 10 din 12 au spus că s-ar opune executării ordinului, însă, din 22 de asistente medicale solicitate astfel, 21 au dat ascultare ordinului. [16] 1.2. Obediența nemijlocit în cadrul forțelor armate 1.2.1. Obediența și regulamentele militare Pentru ca o societate să funcționeze există nevoia de a o ierarhiza, iar acolo unde există

14

ierarhie obediența este indispensabilă. Un exemplu elocvent al ierarhiei o prezintă forțele armate și toate persoanele încorporate pentru a satisface serviciul militar. Armata are un rol specific în societate și anume are ca destinație să folosească violența în mod legal pentru a îndeplini misiunele încredințate. Misiunele armatei sunt : -

Apărarea teritoriului țării împotriva oarecărui agresor ce face uz de forță militară; Garantarea suveranității și independeței statului, la fel ca și a democra ției

-

consituționale; Protecția cetățenilor țării și ajutorarea lor în situații deficile (catastrofe naturale și

-

ecologice ); Ajutor umanitar acordat altor state la solicitare, sub egida unor organiza ții internaționale. [29] Analiza acestor misiuni subliniază faptul că rolul esen țial al armatei este ac țiunea

militară ca formă de exprimare în cadrul căreia lupta îi este specifică. În acest scop, ea trebuie să dispună de tot ceea ce este necesar și sufecient, adică efectiv permanent instruit, tehnică de luptă și armament în stare de funcționare, spații de cazare și hrănire etc. Realizarea misiunilor militare impune forțele armate să se ocupe constant de formarea personalului. Cu acest scop o mare importanță o au următoarele activități: cerimonialul militar; menținerea ordinii; egalitatea tuturor cetățenilor în fața serviciului militar obligatoriu, dar și motivarea efectivului în termen spre creearea unei cariere de militar profesionist. Ierarhia militară este factorul principal în existen ța unei armate, deoarece ea permite supravegherea și organizarea funcționabilă a sistemului la diferite nivele. Există 3 tipuri de clasificare a ierarhiei militare: -

Statutul de grad: gradul militar reprezintă expresia vizibilă şi simbolică a statutului deţinut de sistemul ierarhiei militare; marchează poziția militarului pe scara absolută a

-

ierarhiei militare. Statutul de funcție: exprimă poziția militarului în organigrama institu ției, marchează

-

puterea reală a instituției militare; Statutul de competență: exprimă raportul dintre grad, funcție și abilități profesionale. [3] Astfel cum această ierarhie presupune contactele restrânse între efectiv și comandanți atât

de grad inferior, cât și superior apare nevoia de o disciplină fermă și rigidă. Deaceea tinerii soldați, proaspeți încorporați parcurg un drum greu pâna a se acomoda cu cerințele for țelor armate. În această direcție există o sistemă special elaborată de antrenare a militarilor. În Republica Moldova există Regulamentele militare ce gestionează activitatea trupelor 15

armate.Unul din regulamentele ce are la bază fenomenul de obediență este Regulamentul Disciplinei Militare a Republicii Moldova în care se pot găsi numeroase articole ce țin nemijlocit de subordonare și pedepsele ce intervin în cazurile cînd aceasta este încălcată. ” Regulamentul disciplinei militare determină esenţa disciplinei militare, stabileşte obligaţiunile militarilor de menţinere şi respectare a acesteia, tipurile de stimulări şi de sancţiuni disciplinare, drepturile comandanţilor (şefilor) de a le aplica, precum şi modul de depunere şi de examinare a propunerilor, a cererilor şi a reclamaţiilor înaintate de militari.” Regulamentul are la bază Constituţia Republicii Moldova, legile din domeniul apărării naţionale, precum şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova face parte. [7] Disciplina militară impune subordonarea necondiţionată în îndeplinirea întocmai şi la timp a îndatoririlor şi atribuţiilor funcţionale, în respectarea normelor de ordine şi de comportare militară şi civică, precum şi asumarea responsabilităţii pentru faptele săvârşite (art.4 (3)). În regulament există anumite articole care se repetă și care în sine reprezintă chintesența obedien ței și importanța ei pentru disciplina militară, spre exemplu: Comandantul (şeful) are dreptul să dea ordine (dispoziţii) subalternilor. Ordinul (dispoziţia) se execută necondiţionat, întocmai şi în termen. (art.9) [7] Regulamentul Serviciului Interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova prevede tipurile de încălcări în subordonare și mustrările acordate persoanelor ce încalcă,fiind considerate infracțiuni militare. Conform acestui regulament infracțiunile militare pot fi clasificate în felul urmator: a) Infracțiuni ce atentează la ordinea de subordonare: neexecutarea ordinului în subordonare, opunerea de rezistența șefului și constrângerea acestuia la încalcarea îndatoririlor de serviciu, amenințarea șefului, acte de violența săvârșite asupra șefului, insulta adusă șefului de către subaltern sau subalternului de catre șef. b) Infracțiunile contra modului de subordonare: art. 364 „neexecutarea inten ționata a ordinului”, art. 365 „opunere de rezistența șefului sau constringerea acestuia la încalcarea obligațiilor de serviciu”. [8] Ordinul – cerința a șefului obligatorie pentru executare, referitoare la săvir șirea sau nesăvirșirea de către subaltern a unor acțiuni în legătură cu serviciul. El poate fi adresat unuia sau unui grup de militari și are drept scop atingerea rezultatului concret. Ordinul poate să fie verbal, scris sau prin alte modalități, transmis nemijlocit sau prin al ți subalterni, inclusiv prin 16

telefon, fax, etc. [7] [8] Neexecutarea intenționată poate să fie manifestată prin refuzul deschis sau tacit de a îndeplini cerințele ordinului. Refuzul de a îndeplini ordinul poate să fie facut public sau declarat personal comandantului. Altă neexecutare a ordinului constă în aceea că subalternul aparent a primit spre executare ordinul, dar in realitate nu-l execută. Neexecutarea ordinului se consideră consumată în momentul survenirii urmărilor prevazute de art. 364 „daune în proporții considerabile intereselor de serviciu”. Aici se cere o observație, această infracțiune trebuie să fie considerată consumată indiferent de cauzarea daunei, întrucât întreg sistem militar este întemeiat pe o ierarhizare strictă și subordonare necondiționată a subalternilor șefilor. [8] Opunerea de rezistență șefului constă în împiedicarea șefului de a- și îndeplini obligațiunile de serviciu. În acest caz făptuitorul încearcă să nu permită șefului să- și exercite obligațiunile de serviciu, să nu-i permită acționarea în conformitate cu legisla ția și cu regulamentele militare.Opunerea de rezistență, de regulă, este precedată de o oarecare încalcare a disciplinei militare din partea militarului, iar ea este o reacție la acțiunile legitime ale șefului, îndreptate spre restabilirea ordinii. [8] În concluzie se poate de afirmat că supunerea și efectuarea ordinilor întocmai și la timp de militari stă la baza ierarhiei militare, în care obediența este un lucru indiscutabil, iată de ce în sistemul militare se pune un mare accent pe antrenarea militarilor în atmosferă de subordonare strictă. 1.2.2. Crearea conceptului de obediență la militarii în termen Dat fiind faptul, că în armată sunt încorporate diferite tipuri de persoane, cu obiceiuri și viziuni diverse, comandanții au ca scop educarea și dezvoltarea unor abilită ți și trăsături de personalitate străine pentru efectivul tânăr. În primul rînd, este de menționat faptul că în Republica Moldova, soldații trec ”Cursul inițial de instruire a tinerilor recru ți ” care permite adaptarea la noile condiții înainte de a fi încorporați oficial și de a fi repartiza ți în unită țile militare. Acest curs prevede astfel de activități ca : -

Echiparea : recruții primesc în dotare uniformele, li se arată modalitatea cerută de freză militară, primesc obiectele de primă necesitate și de igienă personală. Această etapă, pe lângă faptul că este importantă din punct de vedere igienic și disciplinar, mai are funcția de a egala soldații între ei și a produce primul imbold spre depersonalizare și sporirea gradului de obediență. 17

-

Apoi urmează instructajul despre modul de adresare și comunicare atât între persoanele cu același statut, cât și cu persoanele cu un grad înalt, superiorii.Baza ini țială este înlocuirea unor răspunsuri obișnuite cu cele impuse de regulament, așadar ”da” se transformă în ”întocmai” , ”nu” în ”nicidecum nu ” , ” nu știu” în ” nicidecum nu știu ”, adresarea către superior se înfăptuiește prin sintagma ” permiteți-mi să mă adresez” , de altfel ca și orice rugăminte se începe cu ” permiteți-mi să ...”, și orice adresare la persoană va fi întâlnită cu cuvintul ”Ordonați!”. Acest aspect pune temelia cea mai stabilă în dezvoltarea recrutului ca individ obedient, instructajul despre modul de adresare pregătește soldatul că pe parcurs de un an va primi ordine de la autorități, la care el va

-

trebui nemijlocit să se supună. Instrucția de front, presupune aranjarea în formație a recruților, depinderea lor cu pasul de filare și cel de mișcare în formație. Un aspect important a acestui capitol de instruire este că militarii se învață cum să meargă uniform, fiind câte 3-4 în linie într-un șir de 5-6 linii, ceea ce favorizează atât depersonalizarea militarului, cât și coeziunea grupului și

-

constituie o metodă bună de întărire a disciplinei militare. Lecțiile de Tactică Militară introduc recrutul în lumea Regulamentelor militare,a tacticii de conducere a forțelor armate pe timp de pace și pe timp de război. În cadrul acestor lecții, recrutul învață sistemul de organizare a unităților militare, gradele militare, regulile

-

și restricțiile. Aceasta permite rectului să se indentifice în noul rol de apărător al patriei. Lucrul cu psihologul: această fază constă în convorbirile individuale cu recru ții, aplicarea metodelor psihodiagnostice și înterpretarea lor, apoi, psihologul decide cine se adaptează ușor și cine are nevoie de monitorizare continuă. Odată ce cursurile de instrucțiune a recruților se finisează, solda ții sunt repartiza ți în

unitățile militare, fiecare din ei nimerește într-un batalion, companie, pluton și grupă, pentru a evidenția poziția soldatului în cadrul unității, superiorii lui nemijloci ți, camarazii și locul unde ulterior va trebui să-și satisfacă serviciul militar. Există mai multe metode de influen ță asupra tânărului soldat exercitate de comandan ții de pluton și superiorii responsabili de educație. Una din cele mai eficiente metode constă din 4 pași de acțiune aspura psihicului soldatului, transformându-l dintr-un tînăr rebel și nesupus întrun aparat de luptă obedient fără dreptul de a discuta ordinele sau de a ac ționa din propria inițiativă neregulamentar. Acești 4 pași sunt: -

Cerințe dure, rigide și sistematice (metoda constrângerii) ; 18

-

Îmbunătățirea stării materiale a militarilor ( metoda stimulării ); Influență constantă la nivel de educație patriotică, ideologie militară (metoda

-

convingerii); Repetarea primilor 3 pași în mod constant și sistematic; [30] Acest complex de influențe are ca scop modelarea soldatului și creearea efectivului gata

în orice moment să lupte, să se supună întocmai ordinilor venite de la comandament, și să le îndeplinească indiferent de condițiile meteorologice, stare de sănătate sau de spirit și valorile morale personale. Calitățile care sunt dezvoltate soldatului pe parcursul satisfacerii serviciului militar sunt: loialitatea, onoarea, respectul, integritatea, devotamentul, curajul, voin ța, autodisciplina, autocontrolul, labilitatea emoțională, la fel ca și abilitățile de comunicare, lucru în echipă, planificare și executare, instruire și învățare. Însă dezvoltarea acestor calități ar fi imposibilă în cazul în care militarii ar avea un grad scăzut de obediență. Deaceea obediența este unul din factorii cei mai importanți în cadrul militar. [3] 1.3. Devianțe ale obedienței și consecințele acestora 1.3.1. Devianțe ale obedienții în experimentul lui Zimbardo Devianța este un mod de a fi sau de a se comporta care se abate de la normele și standartele sociale recunoscute oficial în cadrul unui grup. În raport cu fenomenul obedien ței se pot numi devianțe următoarele modele de comportament al individului: -

Neascultarea – ce presupune dezobediența, persoana refuză să exercite ordinile primite

-

de la autoritate. Abuzul de autoritate – Fapta superiorului care, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, cauzează o vătămare gravă a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori îl obligă să încalce îndatoririle de serviciu. Abuzul de autoritate poate lua forme diverse, de la forme vizibile – autoritatea manifestata prin pedepsirea și sancționarea drastica a angajaților, agresivitate, manipularea sau harțuirea, până la forme subtile, de genul verificarii mult prea dese a muncii angajaților, punerea lor in situa ții umilitoare, ignorarea

-

opiniilor angajaților, ascunderea unor informații. Obediența destructivă – reprezintă însăși actul de obediență ce are un caracter imoral, supunerea la unile ordine ce au în sine scopuri inumane sau sunt interpretate de individ în acest mod. [11] Însă ce provoacă persoanele să adopte un comportament de obediență deviant, există

mai multe teorii ce pot justifica neascultarea și nesupunerea la ordinile venite de la superiori : 19

-

Locusul de control – Blass în 1991 a realizat un stiudiu rezultatele căruia au demonstrat că persoanele cu locusul de control intern( recompensele sunt determinate de propriul comportament) pot opune o rezistență mai mare, în situațiile ce stimulează obedien ța, decît persoanele cu locosul de control extern (recompensele sunt determinate din

-

exterior). [11] Simțul responsabilității – în acest caz, persoanele cu un grad scăzut de obediență se simt responsabili de consecințele acțiunii lor, spre exemplu în studiul lu Milgram, subiectul putea să refuze să administreze șocuri înalte din motiv că nu vroia să-i provoace durere

-

unei alte persoane sau din cauza că-l empatiza. [1] Modelul dezobedient – prezența unei persoane care se opune ordinului încurajează

-

subiectul să se opună autorității. Dubiile – apariția dubiilor referitor la legetimitatea autorității și a scopurilor ordinilor

-

primite poate provoca o scădere intensă a gradului de obediență. Rezistența la restricții – acest lucru se întîmplă în momentul cînd persoana vrea să- și protejeze libertatea în momentul cînd crede că aceasta este limitată. Acest tip de revoltă asupra autorității poate avea efectul de bumerang, persoană face acțiunile opuse la ceea ce i-a fost ordonat. [31] Experimentul Stanford (Stanford Prison Experiment) a fost un experiment

psihologic care a produs câteva descoperiri senzaționale în domeniul psihologiei umane. S-a descoperit o schimbare radicală a comportamentului individului în condițiile de viață dintr-un penitenciar. Experimentul a fost inițiat în anul 1971 de psihologul american Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford. Din cauza escaladării conflictelor, a fost necesar ca experimentul să fie întrerupt mult mai repede decât fusese inițial proiectat. [20] Acest experiment fost finanțat de către Oficiul American Naval de Cercetare, sub forma unei anchete cu privire la cauzele de conflict dintre gardienii militari și prizonieri. Au fost ale și douăzeci și patru de studenți din șaptezeci și cinci (toți de sex masculin), care î și asumau rolurile atribuite aleatoriu de prizonieri și gardieni într-o închisoare simulată, situată la subsolul clădirii de psihologie „Jordan Hall” a Universității Stanford. Participanții s-au adaptat la rolurile lor dincolo de așteptările lui Zimbardo. Gardienii aplicau măsuri autoritare pentru ca, în cele din urmă, să supună prizonierii la tortură psihologică. Mulți dintre prizonieri au acceptat în mod pasiv abuzul psihologic, dar au fost ușor hărțuiți de către alți deținuți, care încercau să-i 20

împiedice pe gardieni. Participanții au fost recrutați explicându-li-se că vor participa la o simulare de închisoare, pe o perioadă de două săptămâni. Dintre cei 75 de participan ți la selec ție, Zimbardo și echipa sa au selectat 24 de bărbați pe care i-au considerat cei mai stabil psihic și sănătoși. Aceștia au fost cu predominare caucazieni și de clasă socială mijlocie. Grupul a fost ales intenționat pentru a-i exclude pe cei cu probleme psihice, penale și medicale. Toți au fost de acord să participe pentru o perioadă de 7 până la 14 zile și au primit ca plată 15 dolari pe zi fiecare (echivalentul a 85 de dolari pe zi din 2012). [28] Acest experiment l-a afectat profund chiar și pe Zimbardo, care, în calitate de administrator a permis ca abuzul psihologic să continue. Doi dintre prizonieri au renunțat la experiment de la început, iar întregul experiment a fost oprit brusc numai după șase zile. Cercetătorii au organizat o sesiune de orientare pentru gardieni cu o zi înainte de experiment, în care i-au îndrumat pe aceștia să nu le dăuneze fizic prizonierilor. În filmul de studiu Zimbardo poate fi văzut vorbind cu gardienii și spunându-le: „Puteți crea prizonierilor sentimente de plictiseală, un sentiment de teamă în anumită măsură; li se poate crea no țiunea că viața lor este controlată în totalitate de către noi, de către sistem, că nu vor avea nici o intimitate… Le vom lua individualitatea în diverse moduri. În general, le vom da un sentiment de neputință. În această situație noi vom avea toată puterea și ei vor fi neputincioși.” [20] Doisprezece dintre cei douăzeci și patru de participan ți au fost repartiza ți în rolul de deținuți, în timp ce ceilalți doisprezece au atribuit rolul de pază. Zimbardo a pus în rolul de administrator și gardian un asistent. Zimbardo a gândit experimentul cu scopul de a induce dezorientare, depersonalizare și dezindividualizarea celor participanți. [28] Cercetătorii au furnizat gardienilor: bastoane de lemn, îmbrăcăminte similară cu cea a paznicilor reali de închisoare (în scopul de a stabili statutul lor); cu ochelari reflectorizan ți de soare (pentru a preveni contactul vizual). Deținuții purtau halate inconfortabile, nepotrivite și lanțuri în jurul gleznelor. Gărzile au fost instruite să se adreseze prizonierilor cu numerele atribuite, care erau cusute pe uniformele lor, în loc de nume. [28] Prizonierii au fost arestați în casele lor și acuza ți de jaf armat. Departamentul de poli ție local au asistat cu arestările și procedurile complete a deținuților. Acestea au inclus amprentarea și fotografierea "infractorilor". Prizonierii au fost transportați la închisoarea fictivă de la secția de poliție, unde au fost percheziționați, avându-se în vedere noile lor identități. [28] Au fost înființate celule mici, false și introdu și câte trei prizonieri în fiecare. Nu a fost 21

nici un spațiu pentru curtea închisorii, erau izolați și aveau o sală mare vizavi de paznici și director. Închisoarea era lipsită de ceasuri și ferestre. Prizonierii au fost lăsa ți să rămână în celulele lor, zi și noapte, până la sfârșitul studiului. Gardienii au lucrat în echipe de câte trei, în schimburi de opt ore. [28] Prima zi a fost relativ lipsită de evenimente. În cea de-a a doua zi prizonierii din prima celulă au blocat ușa celulei lor cu păturile lor, au scos capacele de stocare, refuzând să iasă la instrucțiunile gardienilor. Gărzile de la alte schimburi s-au oferit voluntari să lucreze ore suplimentare, în scopul de a ajuta la înăbușirea revoltei. Au atacat ulterior de ținuții cu stingătoare de incendiu, fără a fi supravegheați de personalul de cercetare. Considerând că supravegherea a nouă prizonieri cu doar trei paznici pe schimb ar fi fost prea dificilă, unul dintre paznici a sugerat să se folosească tactici psihologice pentru îi controla pe aceștia. Gărzile au creat o "celulă privilegiu", în care deținuții care nu au fost implicați în revoltă să fie tratați cu recompense speciale: cum ar fi mese de calitate superioară. Deținuții "privilegia ți" au ales să nu mănânce masa, în scopul de a rămâne solidari cu amicii lor deținuți. [20] După numai 36 de ore, unul din deținuți a început să se comporte ca un "nebun", așa după cum a descris Zimbardo: "# 8612, apoi a început să înnebunească, să țipe, să înjure, să meargă într-o furie care părea scăpată de sub control. A durat ceva timp până când am devenit convins că el suferea cu adevărat și a trebuit să-l eliberăm."Paznicii au forțat prizonierii să repete numerele lor alocate, în scopul de a întări ideea că acesta era noua lor identitate. Gărzile i-au hăr țuit pe prizonieri cu numărătoarea și i-au pedepsit fizic dacă aceștia greșeau. Condițiile sanitare erau în declin rapid, deținuții fiind obligați să urineze și să defecheze în găleți de salubritate, pe care nu îi lăsa să le golească ca pedeapsă. Au fost eliminate saltelele, prizonierii dormind pe ciment. Unii deținuți au fost forțați să se dezbrace ca o metodă de degradare. Mulți paznici au devenit tot mai cruzi dar experimentul a continuat. Cercetătorii au raportat că aproximativ o treime dintre gardieni au prezentat tendințe sadice autentice. Majoritatea gardienilor s-au supărat pentru că experimentul a fost încheiat după doar 6 zile. [20] În a patra zi, unii dintre gardieni au declarat că au auzit un zvon că de ținutul eliberat a avut de gând să se întoarcă la prietenii săi, să îi elibereze pe cei răma și. Zimbardo și gardienii au demontat închisoarea și s-au mutat pe un alt etaj al clădirii. Zimbardo a așteptat la subsol, în cazul în care deținutul eliberat va apărea, și a planificat să-i spună acestuia că experimentul a luat sfârșit. Prizonierul nu s-a mai întors, iar închisoarea a fost reconstruită. [28] 22

Zimbardo a susținut că deținuții și-au luat în serios rolurile lor. Unii au declarat că ar accepta "eliberarea", chiar dacă aceasta ar însemna confiscarea plăților. Cererile lor de eliberare condiționată au fost toate negate. Zimbardo a argumentat că nu au avut nici un motiv de continuare a participării la experiment după ce au pierdut toate compensațiile monetare, dar, au făcut-o, pentru că ei își luau foarte în serios identitățile de prizonieri. [28] Prizonierul nr. 416, un nou admis, un stand-by prizonier, și-a exprimat îngrijorarea fa ță de tratamentul a celorlalți deținuți. Gardienii au răspuns cu și mai mult abuz. Când de ținutul a refuzat să mănânce cârnați, spunând că era în greva foamei, gardienii l-au limitat la "izolare", într-un dulap închis: "gardienii apoi i-au instruit pe ceilalți prizonieri să lovească cu pumnul în mod repetat în ușă în timp ce strigau la 416." Gardienii au declarat că va fi eliberat din deten ție solitară doar în cazul în care toți prizonierii vor renunța la pături și vor dormi pe saltele dezvelite. Numai un singur prizonier a fost de acord. [20] Zimbardo a anulat experimentul mai devreme - când, Christina Maslach, o absolventă în psihologie, a obiectat la condițiile de închisoare. Zimbardo a remarcat că, din mai mult de cincizeci de persoane care au observat experimentul, numai Maslach a pus la îndoială moralitatea sa. Experimentul s-a încheiat numai după șase zile. [20] Acest experiment demonstrează puterea regulilor și a dispozi țiilor, subiec ții s-au identificat exagerat cu rolurile care le-au fost propuse, atît prizonierii cît și garda au dat dovadă de o obediență excesivă la condițiile puse de experimentator, în special garda care din start au fost obedienți la cereri, iar apoi au demonstrat o escaladare bruscă a abuzului de autoritate. În condițiile de abuz și insistenta constrîngere a libertăților și personalității deținuților, aceștia reacționat în mod deviant al obedienței și concret prin nesupunere, ceea ce a și generat haosul ulterior. 1.3.2. Devianțe ale obedienții în cadrul militar Un model grav de devianță a obedienții în cadrul forțelor armate, pe lîngă nesupunere, îl constituie abuzul de autoritate. Abuzul de autoritate reprezintă fapta superiorului care, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, cauzează o vătămare gravă a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori îl obligă să încalce îndatoririle de serviciu. La fel, el se referă la orice gen de influență din partea autorității care sunt neregulamentare și ilegale și se pot solda cu vătămarea subordonatului. 23

În armata națională cazurile de abuz de autoritate există însă mai pu ți de la superior la subordonat ci mai fregvent de la militarii în termen încorporați mai devreme la cei încorpora ți recent. În acest caz, soldații cu stagiu mai lung în armată apelează la relații neregulamentare în vederea scopului de a ” educa” soldații recent încorporați, defapt acest raport poate fi descris ca dominanța maximă a personalității soldatului recent încorporat. Sun doua motive care explică de ce acest tip de abuz de autoritate are loc în armată: -

Întărirea statutului, dat fiind faptul că se vorbește despre cadrul de subofi țeri (solda ți, caporali și sergenți) atunci se poate de atenționat faptul că soldații cu un termen mai lung de satisfacere a serviciului militar au ca scop întărirea statutului și a autorită ții sale în fața noilor veniți, ei folosesc astfel de manipulări ca: executarea lucrărilor gospodărești, ”ritualuri” companiei care deobicei sunt violente și au ca scop umilirea soldatului, producerea leziunilor corporale, luarea în derîdere și înjosirea soldatului în public, diferite ordine jignitoare care soldatul este obligat să le îndeplinească, fiind

-

amenințat deseori cu bătaie. Antipatie personală, aceasta poate fi condiționată și necondiționată, fiecare soldat este subiectiv în alegerea victimei,această antipatie se poate produce din cauza prejudecăților față de naționalitatea, originea, religia, exteriorul soldatului recent incorporat. În acest caz manifestările persoane ce face abuz de autoritate sunt cel mai des agresive, violente, umilitoare și au ca scop descurajarea maximă a soldatului. [34] Un caz elocvent în istoria umanității care ilucidează perfect abuzul de autoritate în

modul cel mai deviant posibil este cazul Abu-Graib. Abu-Graib este un penitenciar militar în Irak, în care armata americană deținea criminalii condamnați. Penitenciarul a funcționat o perioadă de timp, însă în anul 2004 au fost publicate poze si fișiere video în care solda ții americani, care gestionau cu penintenciarul în cauză, torturau, umileau și îi supuneau la diferite acțiuni inumane. [35] Mai mulți deținut a acetui penitenciar au mărturisit faptul că solda ții americani mergeau pe ei călare, îi obligau să-și pescuiască mîncare din toaletele celulă, îi puneau să meargă în patru labe și să latre ca cîini, iar înainte de somn le inundau celulele forțîndui să doarmă pe podeaua udă, iar toate acestea le fotografiau constant. La fel existau multe cazuri de viol a de ținu ților,cu toate că deținuți erau doar bărbați. [33] Acest caz a stîrnit un enorm scandal internațional, persoanele implicate în

24

comandamentul penitenciarului au fost aduse în fața procesului de judecată. La proces, în ianuarie 2005, avocatul unuia din acuzați a afirmat –” El își făcea treaba. A urmat ordinile și a meritat și laude pentru aceasta”. Raportul de serviciu pregătit de generalul Antonio Taguba, a declarat că crearea unor astfel de condiții a fost o cerință a comandamentului militar și a altor agenții federale. [35] O chestie șocantă este faptul că la aceste acte de violență cu mare implicație participau atât bărbații cât și femeiele militareși civile din administrația penitenciarului, în poze sunt ilucidate momente în care unele femei agresau și înjoseau deținuții. Așadar, acest caz înfiorător de inuman demonstrează cît este de puternică influența autorității asupra soldatului în misiune și cît de tare exagerează abuzul de autoritate în momentul cînd persoana supusă primește autoritate asupra altor persoane. [35]

1.4.

Concluzie Obediența reprezintă un gen de influență socială care presupune situa țiile în care

comportamentul persoanei se schimbă ca urmare a unui ordin venit de la o altă persoană dotată cu autoritate legitimă. Ea prezintă consecințe la nivelul individului obedient, la nivelul autoritățilos și al grupului. La nivelul individual, un individ are mai multe șanse să dea greș dacă se supune unei autorități dotate cu experiență decât dacă ar acționa conform propriilor înclinații, însă, dacă se vorbește despre un subordonat, atunci acesta are mai multe șanse de a fi recompensat, în timp ce cel ce se opune poate fi pedepsit, își poate pierde libertățile, privilegiile, iar uneori chiar viața. Din punct de vedere a autorităților, obediența crește eficiența activită ții subordonaților și în același timp face să crească puterea autorității, însă face autoritatea responsabilă de toate actele subordonaților, inclusiv și cele incorecte. Din punctul de vedere a grupului, obediența poate ajuta grupul să-și atingă obiectivele atunci când subordonații execută întocmai ordinile și poate fi o problemă atunci cînd subordonații sunt incapabili să distingă între ordinile adecvate și cele neadecvate. Ca orice altă formă a influen ței sociale, obedien ța are 25

avantajele și dezavantajele ei, însă aceasta depinde de persoana implicată în situațiile care presupun obediența.

II.

ANALIZA REZULTATELOR MANIFESTĂRII OBEDIENȚEI LA SOLDA ȚII ÎN TERMEN ȘI LA PERSOANELE CIVILE.

2.1. Metodologia cercetării Obediența are un rol important în viața cotidiană a fiecărui individ, capacitatea de a se subordona și a se supune unor ordine prezintă o abilitate binevenită în diferite activită ți sociale ale persoanelor. Ea reprezintă capacitatea persoanelor de a se supune ordinilor vinite de la o altă persoană care este dotată cu autoritate legitimă. Acest gen de influență socială poate fi observat elocvent în sistemul ierarhic a for țelor armate, obediența fiind unul dintre cei mai principali factori de educare și disciplinare a militarilor. Scopul forțelor armate este de a creea efectiv gata să se supună la orice ordin venit de la comandanți atât pe timp de pace, cât și pe timp de război, să creeze persoane gata să ac ționeze indiferent de starea fizică, morală sau psihologică. În acest plan obediența prezintă piatra de temelie a relațiilor între membrii ierarhiei militare, între soldați și superiori, ofițeri și comandament. Dat fiind faptul că în armată sunt încorporate persoane cu diferite tipuri de 26

personalitate, chiar de la început se lucrează în direcția de a șterge diferențele dintre persoane și a crea un aparat unic gata să acționeze în orice moment. În acest studiu, cercetarea este bazată, în special, pe particularitățile fenomenului de obediență în rândul soldaților armatei naționale ce își satisfac serviciul militar în termen, deoarece anume ei dau dovadă de un grad de obediență ridicat. Scopul cercetării: Determinarea specificului fenomenului de obediență la soldații din armata națională precum și stabilirea relației dintre obediență și climatul de grup. Ipoteza cercetării: 1. Presupunem că există diferențe în ceea ce privește manifestarea fenomenului obedienței la persoanele care satisfac serviciul militar comparativ cu persoanele civile. 2. Există relație dintre obediență și climatul de grup, adică obediența are un impact considerabil asupra climatului de grup a militarilor. Obiective :    

Selectarea eșantionului Selectarea instrumentelor de măsură Elaborarea anchetei Determinarea a gradului de obediență la soldații în termen în compara ție cu persoanele



civile. Identificarea particularităților climatului de grup în corelație cu manifestarea obedien ții la

militarii în termen.  Elaborarea concluziilor și a recomandărilor. 1.2. Structura grupului experimental Grupul experimental constă din 30 de militari în termen a unită ții militare 1002 a Departamentului Trupelor de Carabinieri din Republica Moldova și din 30 de persoane civile selectate aleatoriu prin intermediul rețelilor de socializare. Atât militarii în termen cât și persoanele civile sunt bărbați cu vîrsta cuprinsă între 18 și 22 de ani, cu studiile medii finisate. O condiție specială pentru persoanele civile a fost faptul că ei nu trebuie să posede studii militare (catedra militară) sau o oarecare altă atribu ție la domeniul militar. 1.3.

Descrierea metodelor aplicate

În acest studiu au fost folosite trei metode de cercetare: 

Ancheta 27



Chestionarul de determinare a climatului moral-psihologic în rîndul militarilor în



termen Factorul E din Chestionarul de personalitate Catell ( Testul 16 PF) Ancheta a fost elaborată în exclusivitate pentru acest studiu. Ancheta constă din zece

întrebări de tip închis care au ca scop determinarea nivelului de obediență la militarii în termen. Întrebările sunt formulate simplu și vizează astfel de subiecte: satisfacerea de conducerea companiei și a satesfacerii serviciului militar, fregvența primirii ordinilor, aspectele executării lor, refuzul și rezistența la executarea ordinilor, dorin ța de a poseda autoritate și con știentizarea consecințelor neexecutării ordinilor. Fiecare întrebare are 3 variante de răspuns precum: da, parțial, nu. Ancheta constă din următoarele întrebări: 1. 2. 3. 4.

Primiți adesea ordine de la superiori? Sunteți întotdeauna gata să executați ordinile primite? Există ordine pe care le-ați refuza să le îndepliniți? Ați primit vreodată ordine care v-au făcut să vă simțiți rău, dar pe care le-a ți îndeplinit

întocmai și la timp ? 5. Ați avut vreodată dorința să dați ordine? 6. Ați dori ca ulterior să aveți autoritate față de alte persoane? 7. Credeți că e mai bine să faci ceea ce nu-ți place,decît să fii pedepsit pentru ceea ce nu ai făcut? În urma acestei anchete se poate observa fenomenul obedien ței la nivel de grup, atitudinea militarilor față de ordine și autoritate, la fel și conșentientizarea consecințelor în caz de neascultare. Chestionarul de determinare a climatului moral-psihologic în rîndul militarilor în termen, prezintă un formular alcătuit din 6 scale a câte 5 întrebări, care are ca scop depistarea și identificarea acestor scale individuale prin criteriile de apreciere: foarte slab, slab, mediu, intens și foarte intens,fiecare apreciere are punctajul să aparte începînde de la 1 la 5,scorul se calculează la fiecare scală în parte și se face media. Scalele chestionarului reprezintă : 

Scala 1: Sarcina- reprezintă modul de definire a sarcinilor și obiectivelor, atât la



nivelul întregii instituții,cât și pentru fiecare militar în parte. Scala 2: Relațiile – reprezintă calitatea relațiilor între militari, cu referire la



comunicare și colaborare pe linie profesională, climatul non-conflictual. Scala 3: Conducere – reprezintă stilul de conducere eficient, aptitudinile organizatorice care sunt utilizate pentru ca aceasta să fie eficientă. De asemenea, persistența sprijinului performanțelor individuale și colective. 28



Scala 4: Identificarea – reprezintă identificarea cu statul de militar, măsurile în care militarii împărtășesc scopurile și valorile instituției militare, dacă sunt loiali



și interesați în dezvoltarea acestora. Scala 5: Supraâncărcarea –munca realizată în exces sau sentimentul că natura,



volumul sau diversitatea sarcinilor depășesc capacitatea de a le face față. Scala 6: Motivația – sistemul motivațional existent, asigurat prin retribuție, apreciere, promovare, formarea competențelor, dezvoltare presonală. Acest chestionar permite evaluarea stării moral-psihologice a efectivului la diferite

nivele de acțiune și este utilizat în diferite unități militari periodic,la ordinea comandantului. El permite elaborarea strategiilor de soluționare a problemelor și ridicarea productivității în cadrul satisfacerii serviciului militar. O altă metodă de cercetare utilizată este scala E din Chestionarului de Personalitate Cattell (16 PF). Scala E se referă la subordonare-dominare, influența, exprimând supuneredominare, siguranta de sine-nesiguranță, independența-dependența de opinii, amabilitateseveritate,

naturalețe

în

comportare-seriozitate

afectată

(nenaturală),

conformism-

noncorformism, siguranță(neșovaire)-nesiguranța(ușor încurcat, tulburat), capacitate de a capta atenția-incapabil de această actiune. - Nota scazuta evidențiază: modestie, supunere, conformism, liniște, acomodare. Cu alte cuvinte, tendința de a ceda usor altora, de a fi docil, simț dezvoltat al culpabilită ții și obsesie fa ță de conveniențe. - Nota ridicată pune în evidență siguranța de sine, caracterul independent-dominant, încapațânarea și tendința spre agresivitate, independența în opinii și tendinta de a face ceea ce dorește, oponența si autoritarism. 2.3. Prezentarea rezultatelor și interpretarea lor Interpretarea calitativă a anchetei aplicate pe 30 de militari în termen a demonstrat că:  

26 din 30 de militari admit că primesc des ordine de la superiori. Din ei, 22 de militari sunt întotdeauda gată să îndeplinească ordinile, 6 sunt par țial gata,



iar 3 nu sunt gata să se supună ordinului. 3 soldați au confirmat faptul că există ordine pe care refuză să le îndeplinească, 14 afirmă



că rareori refuză, iar 13 militari niciodată nu refuză să îndeplinească ordinile. 20 de soldați admit faptul că au primit ordine care i-au frustrat sau cu care n-au fost 29

deacord, însă le-au îndeplinit întocmai și la timp, alți 8 militari au afirmat că au îndeplinit 

parțial aceste ordine, iar 3 ca nu le-au indeplinit. 16 militari au confirmat faptul că au avut dorința de a împăr ți ordine, 6 militari au afirmat



că rare ori au avut această dorință, iar 8 că niciodata n-au dorit să dea ordine. Din care 15 militari au confesat că și-ar dori să dețină autoritate în viitor, 10 militari nu



sunt siguri, iar 5 militari nu-și doresc să fie autoritari. În final 20 de militari au confirmat că mai bine vor face ceea ce nu le convine, decît să fie pedepsiți pentru nesubordonare, 9 sunt partial deacord cu această afirmație și doar o persoană a afirmat că preferă să fie pedepsit, decît să îndeplinească ordinile ce nu-i convin.

Anchetă 30 25 20 15 10 5 0

Nr.1

Nr.2

Nr.3

Nr.4 da

parțial

Nr.5

Nr.6

Nr.7

nu

Fig.2.1. Graficul rezultatelor obținute în urma chestionării militarilor în termen Acest studiu demonstrează faptul că, în mare parte, militarii în termen dau dovadă de un grad de obediență ridicat, majoritatea sunt predispuși să îndeplinească ordinile primite de la superiori fără a ezita,conștientizînd consecințele neîndeplinirii acestora. Însă obedien ța depinde și de trăsăturile de personalitate, deoarece există persoane care preferă să fie pedepsiți decât să îndeplinească ordinele ce nu le convin, astfel de persoane sunt în minoritate. La fel, se poate observa faptul că militarii obedienți ar prefera să exercite autoritatea în viitor. Capacitatea persoanei de a fi obedientă influen țează mult climatul grupului din care face parte, deoarece într-un sistem închis de comunicare, cum ar fi grupele în cadrul unei 30

companii sau batalion, pot apărea diferite dificultăți care influențează comportamentul și atitudinea fiecărui membru a grupei. Conform chestionarului aplicat în batalionul 1 a unită ții militare 1002 a DTC, s-au obținut următoarele rezultate:

Batalionul 1 Nivelul de intensitate Factorul

Foarte slab

Slab

Sarcina

4,7

Relațiile

5

Conducerea

5,1

Identificarea Supraîncărcarea Motivația

Mediu

Intens

Foare intens

4,8 3,7 4,9

Tab.2.1. Tabelul rezultatelor obținute în urma chestionării militarilor în termen din cadrul batalionului 1. În urma interpretării rezultatelor chestionării sesizăm faptul că persistă neclarită ți în darea sarcinilor, timpului acordat pentru executarea lor cât și obiectivele promovate în cadrul structurii militare. Dificultățile date pot induce militarii în eroare și pot cauza neexecutarea întocmai și la timp a sarcinilor sau neexecutarea lor la general, deasemenea se pot comite gre șeli și în același timp pot apărea conflicte la nivel de grup. Din punct de vedere a rela țiilor între militari, putem depista diferite divergențe cum ar fi: diferențele de temperament și aspecte ale personalității, vocabularul agresiv, probleme de stăpânire a impulsurilor, probleme de adaptare la serviciul militar, diferențele de timp de la încorporare. În relație cu conducerea se poate evidenția o ostilitate, fiindcă conducerea companiei incorect formulează ordinile sau indicațiile și nu acordă timp suficient lucrului individual cu efectivul, ceea ce poate creea probleme de supunere 31

și abuz de autoritate. Intensitatea slabă a identificării militare marchează faptul că militarii în termen se eschivează de la satisfacerea scopurilor și valorilor militare, cu toate că o mare parte respectă regulile, acest lucru este îndeplinit din frica de a fi pedepsit și nu din cauza identificării persoanei cu statutul de militar. În pofida faptului că militarii sunt lipsi ți de supraâncărcare fizică în timpul satisfacerii serviciului militar, motivația rămâne a fi la un nivel foarte slab, iar acest fapt influențează satisfacerea fără abateri a serviciului militar. În concluzie, dacă analizăm rezultatele ambelor chestionare, putem observa faptul că rezultatele sunt contradictorii, pe de o parte ancheta demonstrează că majoritatea militarilor au o atitudine responsabilă față de ordinile primite, care chiar dacă nu corespund cu dorin țele și principiile militarilor sunt executate întocmai și la timp, pe de altă parte rezultatele ob ținute la chestionarul de determinare a climatului moral-psihologic evidențiază faptul că militarii în termen întâlnesc dificultăți la executarea sarcinilor din diverse motive. Însă, ambele chestionare demonstrează faptul că militarii în termen au ca principiu esențial executarea ordinilor, deci putem confirma a doua ipoteză a cercetării precum că obediența are un impact considerabil asupra climatului de grup și se răsfrânge atât asupra relațiilor cu superiorii cât și a rela țiilor cu alți militari în termen, ceea ce într-un final sporește motivația de a satisface servicul militar și facilitează adaptarea la condițiile existenței în cadrul unității militare. Luând în considerație rezultatele chestionării militarilor în termen în care a fost evidențiată atitudinea militarilor față de ordine, autoritate și supunere, ne-am pus întrebarea dacă persoanele ce nu au satisfăcut serviciul militar au un grad mai mic de obedien ță. Pentru a cerceta acestă diferență de intensitatea a obedienței dintre militari și persoanele civile, am utilizat scala E a testului 16PF elaborat de Cattell, această scală măsoară dominanța și opusul ei supunerea, deci punctajul înalt reprezintă tendința de a domina, iar cel scăzut reprezintă tendința de a se supune. În urma interpretării scalei, am obținut următoarele rezultate pentru militarii în termen:

32

Dominanța la militarii în termen

18%

de la 5 la 8 pct

15%

de la 8 la 11 pct de la 11 la 14 pct 17%

18%

de la 14 la 17 pct de la 17 la 20

32%

Fig.2.2. Graficul dominanței la militarii în termen

Această schemă demonstrează că militarii preponderent au sunt la nivel mediu între dominanță și supunere, 32% din militari acumulînd între 11 și 14 puncte, 6 persoane, respectiv 15 % au acumulat nivelul minim de puncte, ceea ce semnifică că sunt predispuse mai mult ca altele să se supună, punctaj maxim au acumulat 2 persoane, ele fiind cu un nivel înalt de dominanță, este de specificat faptul că persoanele ce au acumulat punctajul maxim de țin func ții importante la nivel de grupă și au în subordonare alți militari. În ceea ce privește persoanele civile , am obținut rezultatele următoare:

33

Dominanța la persoanele civile

7% 13%

de la 7 la 10 pct

16%

de la 10 la 13 pct de la 13 la 16 pct de la 16 la 19 pct 22%

de la 19 la 21 pct

42%

Fig.2.3. Graficul Dominanței la persoanele civile. Această schemă dealtfel demonstrează că și persoanele civile au un grad de obediență mediu, 13 persoane au acumulat punctaj între 13 și 16

astfel completînd 42% din persoanele

chestionate, în ceea ce ține de numărul minim de puncte, 5 persoane au acumulat între 7 și 10 puncte, însă este de remarcat faptul că limita de jos a militarilor în termen o constituia punctele de la 5 la 8, iar la persoanele civile limita este mai mare cu 2 puncte. Din cauza că limita de sus a punctajelor între aceste doua eșantioane variază se poate observa faptul că între persoane civile există 4 indivizi care au acumulat între 16 și 19 puncte și un individ care a acumulat 20 de puncte, pe cînd la militari există doar 2 indivizi care au acumulat între 14 și 17 puncte și alți doi care au acumulat între 17 și 20 de puncte. Deci în prealabil se poate de afirmat că persoanele civile sunt mai puțin obediente ca militarii în termen. La fel, un lucru important este de a depista punctajul care este cel mai fregvent la ambele eșantioane, pentru acesta am creat următorul grafic :

34

9 8 7 6 5 Militari 4

Civili

3 2 1 0 5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

Fig.2.4. Graficul repartizării punctajului la militarii în termen și la persoanele civile În acest grafic se poate observa faptul că militarii în termen au punctaj preponderent mai jos decât persoanele civile, arătând cel mai înalt nivel la poziția de 12 puncte, pe când persoanele civile arată cel mai înalt nivel la poziția de 15 puncte, ceea ce înseamnă că militarii au un grad de obediență mai ridicat decît persoanele civile. Conform calculelor statistice am obținut următoarele rezultate: x 10 10 6 10 20 11 14 12 12 9 9 11 7

y 12 17 7 13 11 10 16 15 7 15 7 15 14

xi- ´x -1,379 -1,379 -5,379 -1,379 8,621 -0,379 2,621 0,621 0,621 -2,379 -2,379 -0,379 -4,379

(xi-

´x )2

1,902 1,902 28,937 1,902 74,316 0,144 6,868 0,385 0,385 5,661 5,661 0,144 19,178

yi- ´y -1,793 3,207 -6,793 -0,793 -2,793 -3,793 2,207 1,207 -6,793 1,207 -6,793 1,207 0,207

(yi-

´y )2

3,215 10,284 46,146 0,629 7,801 14,388 4,870 1,457 46,146 1,457 46,146 1,457 0,043 35

10 16 12 18 12 12 12 12 13 16 13 13 6 7 12 5 11,2 66

15 15 12 20 15 14 13 12 18 16 15 17 19 10 14 16 13,6 33

-1,379 4,621 0,621 6,621 0,621 0,621 0,621 0,621 1,621 4,621 1,621 1,621 -5,379 -4,379 0,621 -6,379 0,000

1,902 21,351 0,385 43,834 0,385 0,385 0,385 0,385 2,627 21,351 2,627 2,627 28,937 19,178 0,385 40,696 334,82 8

1,207 1,207 -1,793 6,207 1,207 0,207 -0,793 -1,793 4,207 2,207 1,207 3,207 5,207 -3,793 0,207 2,207 0,000

1,457 1,457 3,215 38,526 1,457 0,043 0,629 3,215 17,698 4,870 1,457 10,284 27,112 14,388 0,043 4,870 314,75 9

Fig.2.5. Graficul datelor statistice a scalei dominanță pentru militarii în termen (x) și civili (y). Conform datelor obținute putem depista că media rezultatelor pentru militarii în termen este egală cu m=11,266, iar cea a persoanelor civile este m=13,633, ceea ce demonstrează că nivelul de obediență la soldați este mai mare decât la persoanele civile. Însă pentru a confirma ipoteza am uitilizat testul T pentru medii independente și am obținut următoarele rezultate: Diferența Militari/Civili

t

df

Sig.

mediei

2,624

29

p=0,014

1,633

Interval de diferențe Minim 0,36

Maxim 2,906

Fig.2.6. Testul t pentru scala dominanței la militarii în termen și persoanele civile Conform testului t pentru medii independente am obținut că t= 2,624, diferen ța mediei este egală cu 1,633, iar p= 0,014 ceea ce reprezintă o valoare semnificativă și confirmă prima ipoteză precum că militarii în termen sunt mai obedienți decît persoanele civile.

2.5.Concluzie În urma studiului practic efectuat s-au confirmat ambele ipoteze. În primul rînd, am 36

presupus că obediența are un impact considerabil asupra climatului de grup, cercetarea a demonstrat faptul că nivelul de obediență la militari influențează felul în care aceștia î și satisfac serviciu militar ceea ce este în raport direct cu calitatea rela țiilor între militarii de acela și rang și cu superiorii lor. Modul în care se manifestă solda ții în timpul serviciului militar le determină condițiile în care vor satisface acest serviciu, militarul care preferă să se supună fără să opună rezistență creează un climat favorabil în cadrul grupului și reușește să se integreze,să se adapteze mai ușor la condițiile dificile de trai în forțele armate și să obțină diferite performan țe în domeniu, persoanele ce opun rezistență deseori provoacă conflicte și sunt deseori pedepsite,creeînd astfel un climat nefavorabil. În al doilea rînd, am presupus că persoanele ce satisfac servicul militar sunt mai obediente decît persoanele civile, cercetarea a demonstrat faptul că soldații au un nivel de obedien ță mai ridicat decît persoanele civile, aceasta se datorează faptului că militarii sunt învățați să se supună, aceasta fiind baza lucrului disciplinar din cadrul armatei și a sistemului ierarhizat de conducere, însă înafara forțelor armate persoanele rare ori se întîlnesc cu necesitatea de a se supune fa ță în fața persoanelor cu autoritate, deaceea persoanele civile opun mai multă rezistență fa ță de autorități și au tendințe mai mari de a domina.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 37

Obediența este influența exercitată de o autoritate asupra unui individ, iar acest individ î și modifică comportamentul ca urmare a ordinului primit de la autoritate. Scopul acestei cercetări a fost determinarea specificului fenomenului de obediență la soldații din armata na țională. Am depistat că actul de a învăța să se supună regulilor adulților este o parte importantă a procesului educativ în copilărie și există o gamă largă de tehnici care sunt folosite de adul ți pentru a modifica comportamentul copiilor.La fel, astfel de organizații mari ca biserica, partidele politice, armata au la baza lor o ierarhie binedefinită, iar unde există ierarhia există și obediența. O formă mai extinsă de antrenare a obedien ței are loc în armată. Armata are un rol specific în societate,și anume are ca destinație utilizarea violenței în mod legal pentru a îndeplini misiunele încredințate, deaceea în ea se utilizează tehnici de creeare a soldaților capabili să se supună ordinelor în situațile în care o persoană neinstruită n-ar fi capabilă să le îndeplinească. Soldaților inițial li se ordonă să facă lucruri aparent banale cum ar fi ridicarea pălăriei sergentului de pe podea, marșul în poziția corectă sau marșul în formație, comenzile, însă, devenind treptat mai exigente pentru ca în condiții excepționale soldatul instinctiv să adopte un comportament obedient. În Republica Moldova există regulamente ce gestionează activitatea trupelor armate, în care se pot găsi numeroase articole ce țin nemijlocit de subordonare și pedepsele ce intervin în cazurile când aceasta este încălcată. În acest studiu s-a pus accent pe dezvoltarea conceptului de obedien ță, explorând detaliat toate aspectele și particularitățile acestuia. S-a pus accent atât pe noțiunile generale, cât și pe alte studii efectuate în acest domeniu, pe obediența morală și imorală, pozitivă și negativă. S-au depistat modele de devianță ale obedienței, cauzele apariției și cazul experimentului de la Stanford. De altfel, s-a demonstrat faptul că persoanele care satisfac serviciul militar sunt mai obediente decît perosoanele civile și că respectarea subordonării influențează considerabil climatul grupului. Considerăm că această cercetare va fi utilă ulterior în studierea amănun țită a influențelor sociale, în conștientizarea aprofundată a efectelor fenomenului de obedien ță atât la nivel de individ cât și la nivel de grup și va fi necesară în creearea strategiilor sănătoase de dezvoltare a obedienței în rândul militarilor din armata națională.

Pentru dezvoltarea unei obediențe pozitive oferim următoarele recomandări pentru persoanele ce exercită autoritate în cadrul domeniului militar : 38



Persoana autoritară trebuie să-și dezvolte abilități de comunicare efective, labilitate



emoțională stabilă și să demonstreze un caracter integru. Se recomandă persoanelor ce dețin autoritate să-și formuleze mesajul într-un mod



accesibil înțelegerii militarului, ordinile să fie scurte și comprehensibile. Să explice militarului importanța îndeplinirii ordinului, să pună accent pe regulamentele



militare și să pună accent pe utilitatea militarului care urmează să îndeplinească ordinul. Să motiveze militarul prin diferite metode: laudă, recompensă, promovare, și să-l



pedepsească în momentul când acesta a opus rezistență, justificând pedeapsa. Persoana autoritară trebuie să urmărească cu strictețe momentul îndeplinirii ordinilor și să

 

îndrume persoana ce le îndeplinește în momentul când acesta întâmpină dificultăți. Persoana autoritară nu trebuie să dea ordine ce pot dăuna integrității subalternului. Să nu facă abuz de autoritate și să împarte ordine ce țin nemijlocit de serviciul militar în



concordanță cu regulamentele militare. Persoana autoritară trebuie să țină cont de starea moral-psihologică a subalternului și să-i



ofere susținere în momentul în care aceasta este necesară. Se recomandă să creeze o legătură de încredere între comandant și subaltern, însă a șa



mod în care subalternul să perceapă autoritatea comandantului. Să ajute subalternul să facă diferența între ordine morale și amorale, regulamentare și neregulamentare, cu efecte pozitive sau negative.

BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4.

Boncu Ștefan , Psihologia influențelor sociale , Editura Polirom, Iași 2002 Idem , Lungul drum spre tine însuți, Editura militară , București 1988 Popa Marian , Autoritate și conducere , Brașov 2004 Chelcea Septimiu, Personalitatea și societatea în perioada de tranziție, București 1994 39

5. Perez J.A. , Boncu Șt., Influența socială. Texte alese, Editura Universul, Iași 1996 6. Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, Polirom , Iași 2004 7. Regulamentul Disciplinei Militare al Forțelor Armate ale Republicii Moldova 8. Regulamentul Serviciului interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova 9. Milgram S., Behavioral study of obedience. Journal of Abnormal and Social Psychology 10. Milgram S., Obedience to authority: An Experimental View,1974 11. Schachter S., Deviation, rejection and communication, Journal of Abnormal and Social Psychology , 1951 12. Allport F.H., Social Psychology, Boston 1924 13. Haney, C; Banks, C.; Zimbardo, P.. "Interpersonal dynamics in a simulated prison". International Journal of Criminology and Penology, 1973 14. Blass, T . "Understanding behavior in the Milgram obedience experiment: The role of personality, situations and their interactions". Journal of Personality and Social Psychology,1991 15. Elms, A.;Milgram, S.,"Personality characteristics associated with obedience and defiance to authoritative command". Journal of Experimental Research in Personality 16. Hofling, C.K. et al. "An Experimental Study of Nurse-Physician Relationships". Journal of Nervous and Mental Disease,1966 17. Seymour M. Hersh (2004). Chain of Command: The Road from 9/11 to Abu Ghraib. New York: Harper Collins. 18. Чернявская Т., Психология господства и подчинения: Хрестоматия 19. http://www.simplypsychology.org/obedience.html 20. http://www.simplypsychology.org/zimbardo.html 21. http://www.upm.ro/facultati_departamente/stiinte_litere/conferinte/situl_integrare_europe ana/Lucrari4/FABIAN.pdf 22. http://m.sparknotes.com/psychology/psych101/socialpsychology/section7.rhtml 23. http://psychology.about.com/od/socialinfluence/fl/What-Is-Obedience.htm 24. http://usmilitary.about.com/cs/militarylaw1/a/obeyingorders.htm 25. http://www.infopsihologia.ro/2011/12/fenomenul-obedientei/ 26. http://www.mpopa.ro/psihologie_militara/mil_10_relatia%20de%20autoritate.pdf 27. www.dictosociologie.netfirms.com 28. http://www.scientia.ro/homo-humanus/52-psihologie-experimente-cu-oameni/369experimentul-inchisorii-universitatea-stanford-august-1971.html 29. http://www.upm.ro/facultati_departamente/stiinte_litere/conferinte/situl_integrare_europe ana/Lucrari4/FABIAN.pdf 30. http://militera.lib.ru/science/rendulic_l/08.html 31. http://www.psychteacher.co.uk/social-influence/individual-differences-independentbehavior.html 32. http://www.shimer.edu/live/files/338-obediencemilgrampdf 33. http://www.airpower.maxwell.af.mil/airchronicles/aureview/1981/jul-aug/wenker.htm 34. https://ru.wikipedia.org/wiki/дедовщина 40

35. http://www.newyorker.com/magazine/2004/05/10/torture-at-abu-ghraib

ANEXE

41