P 123-1989 PDF [PDF]

Zitiervorschau

INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE. PROIECTARE Şl DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII Biroul executiv DECIZIA Nr. 50 din 30 decembrie 1989 PENTRU APROBAREA „INSTRUCŢIUNILOR TEHNICE PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA SĂLILOR DE AUDIŢIE PUBLICĂ DIN PUNCT DE VEDERE ACUSTIC" INDICATIV P 123-89 Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii; Având în vedere prevederile art. 5, litera „d" din Decretul nr. 170/1976, cât şi avizul CTE-ICCPDC nr. 544 din 17 noiembrie 1989; În temeiul Decretului nr. 170/1976, modificat prin Decretul nr. 31/1983, privind organizarea şi funcţionarea Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, cât şi a Legii nr. 5/1978, emite următoarea DECIZIE: 1. Se aprobă „Instrucţiunile tehnice privind proiectarea şi execuţia sălilor de audiţie publică din punct de vedere acustic având indicativul P 123-89. 2. Instrucţiunile tehnice de la pct. 1 intră în vigoare la data publicării în Buletinul construcţiilor. La aceeaşi dată încetează valabilitatea instrucţiunilor tehnice cu acelaşi titlu, indicativ P 123-83, aprobate de ICCPDC cu decizia nr. 26 din 9.III.1984.

PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV DIRECTOR GENERAL dr. arh. GHEORGHE POLIZU

INSTRUCŢIUN TEHNICE PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA SĂLILOR DE AUDIŢIE PUBLICĂ DIN PUNCT DE VEDERE ACUSTIC

Elaborate de: INSTITUTUL STRUCŢII DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII Director adj. şt. dr. ing. R. Constantinescu Şef laborator ing. loan Marcu Şef. colectiv Acustică dr. ing. Şerban Petre Lazăr Elaborator dr. fag. Şerban Petre-Lazăr dr. ing. Mariana Stan ing. Dan Rădulescu Responsabil din partea I.C.C.P.D.C. arh. D. Cocheci

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA SĂLILOR DE AUDIŢIE PUBLICA DIN PUNCT DE VEDERE ACUSTIC

înlocuiesc: P 123-83 indicativ: P 123-89

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE FOLOSIRE 1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă, la proiectarea din punct de vedere acustic a sălilor de audiţie publică şi la măririle speciale ce trebuie adoptate la execuţia acestora. 1.2. Prezentele instrucţiuni tehnice se aplică la proiectarea sălilor în care sunetul este emis de surse naturale (voci, instrumente), difuzoare sau concomitent de surse naturale şi difuzoare, daci acestea sunt amplasate grupat în zona caracteristică de emisie (podium, scenă etc). Pentru săli de importanţă republicană (săli unicat) şi pentru gălile în care sunetul este emis de difuzoare distribuite pe toate suprafeţele sălii, proiectarea acustică se face cu concursul unor instituţii de specialitate (INCERC, RTV, institute de învăţământ superior). 1.3. Condiţiile admisibile din punct de vedere acustic pentru sălile de audiţie publică sunt conform STAS 9783/0-84 „Acustica în construcţii. Parametrii pentru proiectarea şi verificarea acustică a sălilor de audiţie publică. Limite admisibile". În mod experimental în ANEXA 1 se prezintă condiţii admisibile pentru unii parametri acustici fundamentali (indicele de claritate „C" şi indicele de balans - echilibru, între grupe de surse sonore), care exprimă calitatea unei săli în cazul producţiilor sonore, muzicale şi care nu sunt cuprinşi în STAS 9783/0-84. 1.4. Terminologia folosită în prezentele instrucţiuni tehnice este în conformitate cu STAS 1957/1 ...3-88; STAS 6691-84; STAS 9783/0...3-84. 2. PREVEDERI DE PROIECTARE 2.1. Proiectarea acustică a unei săli de audiţie publică se face în următoarele etape: - stabilirea formei sălii; - dimensionarea elementelor delimitatoare şi alegerea parametrilor tehnici ai instalaţiilor aferente sălii în scopul asigurării protecţiei împotriva zgomotului perturbator; - calculul şi distribuţia tratamentelor acustice; - realizarea de sisteme electroacustice pentru sonorizare. Proiectarea se face diferenţiat, în funcţie de alcătuirea sălilor de audiţie publică, care, în conformitate cu prevederile STAS 9783/0-84 (paragraful 2.2.1), se clasifică în: - săli unice (cinematografe, săli de conferinţe, săli de concerte) ; - auditorii cuplate cu scene (săli de teatru). 2.2. Stabilirea formei Săli unice 2.2.1. Sălile unice care fac obiectul prezentelor instrucţiuni tehnice sunt, în mod preponderent, cele de formă paralelipipedică şi cele cu formă complexă derivând dintr-un paralelipiped. Volumul sălii rezultă prin înmulţirea numărului de auditori cu volumul specific indicat în STAS 9783/0-84, tabelul 1.

Condiţia geometrică principală ce trebuie respectată în cazul tuturor sălilor este ca distanţa dintre sursa sonoră şi cel mai îndepărtat fotoliu „Dmax" să îndeplinească relaţia: Dmax ≤ 0,35

V T

(m)

în care: V - este volumul sălii (m3); T - durata de reverberaţie (s) ;

a) în cazul sălilor de formă paralelipipedică, volumul total se limitează superior la valoarea de 2 000 m3. În funcţie de volumul stabilit pentru astfel de sală, se aleg dimensiunile laturilor paralelipipedului astfel încât valorile rapoartelor dintre lungimea sălii „L" şi înălţimea sălii „h", respectiv dintre lăţimea sălii „l" şi înălţimea „h" să se înscrie în interiorul conturului reprezentat în fig. 2. b) în cazul sălilor de formă complexă avînd un volum mai lic de 2 000 m3 se stabileşte întîi un paralelipied de bază la care volumul se obţine prin înmulţirea numărului de auditori cu volumul specific maxim indicat în STAS 9783/0-84, tabelul 1, majorat cu 20%. În funcţie de volumul rezultat, se aleg dimensiunile laturilor paralelipipedului în conformitate cu prevederile para -grafului 2.2.1.a. Forma finală a sălii se stabileşte, pornind de la paralelipipedul de bază astfel încât să asigure o distribuţie şi o calitate corespunzătoare a sunetului, în conformitate cu prevederile paragrafelor 2.2.2. ...2.2.9. şi în final şi respectarea volumului specific conform STAS 9783/0-84. În cazul sălilor de formă complexă cu volum mai mare de 2 000 m3 se admit şi alte rapoarte între laturile paralelipipedului de bază în afara celor precizate prin fig. 2. În acest caz, la stabilirea formei definitive a sălii, se va avea în vedere, în afara condiţiei formulate prin relaţia (1), şi necesitatea ca înălţimea medie a sălii să fie superioară valorilor precizate în tabelul 1. (până la limita

exprimată prin fig. 2). c) Se va evita pe cât posibil realizarea unor săli de formă cilindrică (cu plan circular) şi mai ales a unor săli cilindrice acoperite de cupole. în cazul cînd aceste forme sunt impuse prin tema de proiectare (datorită unor raţiuni de alt ordin decât cel acustic), pentru realizarea unei distribuţii corespunzătoare a sunetului se aplică în măsura posibilităţilor prevederile paragrafelor 2.2.2...2.2.9. 2.2.2. Forma şi dimensiunile sălii trebuie să fie astfel alese încât diferenţa de drum dintre undele directe şi cele corespunzătoare primei reflexii să fie mai mică de 13,5 m în oricare punct curent de audiţie din sală. 2.2.3. În cazul sălilor cu formă complexă derivînd dintr-un paralelipiped, forma se proiectează pornind de la principiul eliminării paralelismului dintre suprafeţele opuse, în scopul evitării formării undelor staţionare, şi a unor ecouri nedorite (defecte care sînt posibile în cazul sălilor de formă paralelipipedică şi pentru a căror evitare, la aceste săli, se limitează volumul, tratamentele acustice fiind mai pretenţioase). 2.2.4. Contururile de bază ale sălii se vor construi astfel încât să contribuie la o cât mai bună dirijare a sunetului emis de sursele sonore pe suprafaţa ocupată de public. În cazul unor,

surse care emit unde sferice sau quasisferice (vorbitor, actori, cântăteţi instrumentişti), contururile de bază ale săli se vor construi astfel încât aceste unde reflectate de elementele delimitatoare ale auditoriului (în special cele situate în prima treime a acestuia), să se transforme în unde avînd caracteristici fizice cât mai apropiate de cele ale undelor plane, difuzate cu precădere spre zona situată dincolo de prima treime a sălii (pentru a compensa scăderea nivelului sunetului direct datorită distanţării de sursă). Construirea unor astfel de contururi se poate realiza cu ajutorul unor epure. În figurile 3 şi 4 se prezintă epurele de construcţie ale unor contururi ce permit transformarea undelor sferice în unde plane, pentru surse amplasate în zona principală de emisie (podium, scenă). Aceste epure corespund în special producţiilor sonore vorbite (conferinţe, teatru). În ANEXA 5 se prezintă un program de construire a formei plafonului redactat în CP/M - BASGRF. 2.2.5. Pereţii laterali ai auditorului se vor realiza cât mai opiat de conturul de bază. În cazul sălilor destinate unor producţii sonore se implică indici de difuzitate ridicaţi (d > 70%), este necesară realizarea pereţilor laterali prin frângerea conturului de bază, astfel încât, cel puţin în ultimele 2/3 ale auditoriului, să se realizeze o suprapunere convenabilă de unde reflectate provenind de la mai multe suprafeţe reflectante. Exemple de astfel de frîngeri sînt prezentate în fig. 5.

2.2.6. Peretele opus scenei poate fi drept sau convex. În cazul în care forma concavă, pentru acest perete, nu poate fi evitată, este necesar să se ţină seama de prevederile de la pct. 2.2.5. pentru realizarea pereţilor laterali.

Adoptarea unor suprafeţe înclinate spre auditoriu, pe peretele opus scenei, este utilă deoarece diminuează riscul întoarcerii către scenă a unor unde reflectate ce ar putea produce ecouri în scenă şi în zona din faţa scenei. 2.2.7. Când sala este prevăzută cu balcon, înălţimea acestuia deasupra pardoselii, precum şi adâncimea lui, trebuie astfel derminate, încât la ultimul rând de scaune de la parter să mai ajungă unde reflectate de tavanul sălii (fig. 6). Înălţimea de la pardoseala auditoriului la intradosul balonului trebuie să fie de minimum 3 m. Pentru realizarea pereţilor balconului se vor avea în vedere prevederile de la pct. 2.2.4...2.2.6. 2.2.8. Se recomandă construirea profilului longitudinal al jardoselii printr-o epură, conform figurii 7. Notă explicativă la fig. 7. a) Se poziţionează sursa sonoră „S" după cum urmează: - În cazul unor oratoii, actori, cântăreţi, se consideră înălţimea convenţională a sursei h sursa conventional = 1,5m . Dacă sursa în poziţie fixă (cazul sălilor de conferinţe) se construieşte profilul pardoselii în raport cu această poziţie. Pentru cazul unor urse mobile se consideră sursa „S" amplasată la jumătatea ungimii podiumului; b) Axa primului rând de scaune se fixează la min. 2,5 m de limita podiumului. Se marchează punctul A, situat pe acest ax la 1,15 m deasupra pardoselii.

c) Profilul pardoselii se trasează prin puncte în felul următor

cm;

- Se uneşte punctul „S" cu punctul „A"; - Deasupra punctului „A" se marchează punctul „a", astfel încât segmentul Aa = min.25

- Se uneşte punctul „S" cu punctul „a" şi se prelungeşte la intersecţia cu axa celui de al 2lea rând de scaune (B). Din coboară un segment de 1,15 m a cărui limită inferioară indică cota pardoselii; - Deasupra punctului „B" se marchează punctul „b" astfel încât segmentul Bb = min. 25 cm şi construcţia se repetă. Obs. 1) Se recomandă că zona în care cotele pardoselii coboară cota punctului A să se corecteze astfel: Porţiunea dintre A şi cel mai coborât punct al profilului se va prevedea, în final, orizontală. În continuare, curba finală se trasează paralel cu aceea rezultată din construcţie. 2) Segmentele (Aa), (Bb), (Ce)... vor fi egale între ele.

2.2.9. Tavanul se realizează în general, din elemente suspendate care asigură pe de o parte curba necesară reflectării sunetului conform epurei din figura 3, respectiv a programului din Anexa 5 şi pe de altă parte separarea între sală şi podul tehnic, spaţiul de protecţie; tavanul trebuie să fie etanş, pentru a nu se crea posibilitatea apariţiei unor unde întîrziate (reflectate din podul tehnic) şi suficient de rigid pentru ca sub acţiunea undelor sonore provenite de la surse să nu intre în vibraţie proprie. În cazul sălilor destinate unor producţii sonore ce implică indici de difuzitate ridicaţi, este necesară realizarea tavanului prin frîngerea conturului de bază, astfel îneît cel puţin în ultimile 2/3 ale auditorului să se realizeze o suprapunere convenabilă de unde reflectate provenind de la mai multe suprafeţe reflectante. Exemple de astfel de figuri sunt prezentate în fig. 8.

Auditorii cuplate cu scene 2.2.10. Pentru sălile care fac obiectul prezentelor instrucţiuni tehnice, dimensiunile maxime recomandabile pentru scenă sunt: - suprafaţa scenei, fără buzunare (adâncime x lăţime) ............12x24 m - înălţimea turnului scenei .............................................................18 m - deschiderea (golul) scenei (înălţimea x lăţimea) ...............7 x 16 m 2.2.11. În cazul scenelor cu buzunare, în scopul eliminării posibilităţii apariţiei unor efecte nedorite, de cuplaj acustic a acestora cu scena, vor fi prevăzute, din faza de proiectare, elemente de închidere mobile, care vor fi utilizate pe timpul exploatării sălii. Elementele de închidere se recomandă a fi alcătuite din materiale uşoare care să prezinte un indice de atenuare acustica la zgomot aerian R≥20 dB la fiecare treime de octavă din domeniul de frecvenţe 63...5 000 Hz. 2.2.12. În scenele cu fosa, aceasta din urma se va proiecta ustfel încât adâncimea ei să fie minimum 2m (şi preferabil reglabilă). Raportul dintre adâncimea şi înălţimea fosei se recomandă a fi mai mare sau cel puţin egal cu 1/3. 2.2.13. Auditoriile se vor proiecta ţinînd seama de prevederile paragrafelor 2.2.1 ...2.2.9. în mod suplimentar, la proiectarea auditoriilor cuplate cu scenă, la alegerea volumelor şi a dimensiunilor deschiderii (golului) scenei se va ţine seama şi de următoarele condiţii de ordin acustic: - volumul şi tratamentele acustice ale auditorului şi scenei vor fi astfel alese încât să fie îndeplinită relaţia:

2

V1 V2 ⎛ A1 A2 ⎞ ⎜ − ⎟ ≤ 1 (10) ⋅ A1 A2 ⎜⎝ V1 V2 ⎟⎠ în care:

V1 - volumul scenei (m3) V2 - volumul sălii (m3) A1 - suprafaţa totală de absorbţie echivalentă a scenei (m2U.A.) A2 - suprafaţa totală de absorbţie echivalentă a sălii (m2U.A.) - suprafaţa deschiderii (golului) scenei „S4" trebuie astfel determinată încât să fie îndeplinită relaţia: S 2a ≤

A1 A2 3

(11)

Observaţie: Relaţiile (10) şi (11) sunt valabile în cazul scenei cu decorurile montata. În mod, practic, pentru spectacolele deosebite, se impune măsurarea coeficienţilor de uniformitate şi a duratei de reverberaţia a sălii în condiţii de spectacol şi eventuala corecţie a formelor şi absorbţiei în scenă pentru înscrierea în valorile admisibile.

De asemenea, se va ţine seama de următoarele recomandări: Profilul longitudinal al pardoselii se va constitui cf. prevederilor paragrafului 2.2.8 pentru două poziţii ale sursei (sursa situată îri dreptul portalului şi în interiorul scenei la cca 10 m de portal). Profilul final se va alege ca o medie a cel curbe. 2.3. Dimensionarea elementelor delimitatoare şi alegerea parametrilor tehnici ai instalaţiilor aferente sălii, în scopul asigurării protecţiei împotriva zgomotului perturbator. 2.3.1. Condiţiile admisibile privind protecţia împotriva zgomotului aerian, de impact şi a celui produs de instalaţiile-anexă ale sălii se stabilesc, de la caz la caz în funcţie de nivelul, zgomotului exterior real, determinat prin calcul, măsurări directe sau asimilări cu situaţii comparabile. 2.3.2. Calculul acustic al capacităţii de izolare a elementelor delimitatoare, al atenuatoarelor şi camerelor de detentă necesare în instalaţii precum şi prevederea unor măsuri constructive pentru reducerea transmisiei zgomotului şi vibraţiilor se fac ţinând seama de prevederile „Normativului privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice la clădiri", indicativ C 125-87 (cu concursul unor unităţi de specialitate ca: INCERC, RTV, Institute de învăţământ superior). 2.3.3. În scopul reducerii zgomotului pertubator, se recomandă crearea de spaţii tampon în jurul sălii; realizarea podului tehnic este obligatorie. Observaţie: Dacă este necesară circulaţia prin pod, se recomanda execuţia elemente lor de susţinere a acoperişului sub formă de ierme metalice sau de beton armat (precomprimat). În cazul folosirii grinzilor cu inima plină trebuie luate măsuri speciale din punct de vedere funcţional sau circulaţia trebuie asigurată prin suspendarea tavanului la o înălţime convenabilă sub grinzi.

2.3.4. În cazul sălilor cu evacuare directă în exterior, se recomandă realizarea unor spaţii tampon (sasuri) şi orientarea evacuării către zone liniştite. 2.4. Calculul şi distribuţia tratamentelor acustice 2.4.1. Calculul tratamentelor acustice se face în următoarele etape: - determinarea domeniului în care trebuie să se încadreze curba duratei de reverberaţie caracteristică sălii; - determinarea suprafeţei necesare de absorbţie echivalentă a sălii;

- calculul suprafeţei efective de absorbţie echivalentă a sălii şi compararea cu valorile necesare.

Săli unice 2.4.2. Determinarea domeniului admisibil în care trebuie încadreze curba de reverberaţie caracteristică sălii se face, ni cazul sălilor unice monovalente sau pentru sălile polivalente la care, prin tema de proiectare sau în alt act oficial, s-a stabilit nu gen de spectacol preponderent, conform STAS 9783/0-84, paragraf 2.3.1. În cazul sălilor polivalente la care se cere ca durata de reverberaţie să corespundă tuturor genurilor de producţie prevăzute a se desfăşura în sală, domeniul admisibil reprezintă intersecţia domeniilor stabilite pentru fiecare din genurile de producţie considerate conform STAS 9783/084, paragraful 2.3.1. 2.4.3. Determinarea suprafeţei necesare de absorbţie echivaletentă a sălii „Anec" se face la frecvenţele normale, stabilite Conform STAS 9790-74, în domeniul de frecvenţe 125...4000 Hz folosind sistemul de inegalităţi:

0,163

V V ≤ Anec ≤ 0,163 Tmax Tmin

(12)

în care:

V este volumul total al sălii (m3); Tmax durata de reverberaţie maximă, la o frecvenţă dată, determinată din domeniul admisibil în care trebuie să se încadreze curba de reverberaţie, determinat conform paragrafului 2.4.2 (s); Tmin durata de reverberaţie minimă, la o frecvenţă dată, determinată din domeniul admisibil în care trebuie să se încadreze curba de reverberaţie, determinat conform paragrafului 2.4.2 (s). 2.4.4.Calculul suprafeţei efective de absorbţie echivalentă a sălii „A" se face cu relaţia: A = Ao + AP (m2U.A.) (13) în care: Ao - este suprafaţa de absorbţie echivalentă pentru sala fără public (m2U.A.); AP - suprafaţa de absorbţie echivalentă suplimentară adusă de public (m2U.A.). 2.4.4.1. Suprafaţa de absorbţie echivalentă pentru sală ără public „Ao" se determină cu relaţia: Ao = S ln

m 1 + ∑ n j F j (m2U.A.) (14) 1 − α j =1

în care:

S - este suprafaţa geometrică totală a elementelor delimitatoare ale sălii (m3); α - coeficientul de absorbţie mediu al sălii; nj - numărul de absorbanţi funcţionali de tip „j" ; Fj - suprafaţa de absorbţie echivalentă corespunzătoare unui absorbant funcţional de tip 2 „j" (m U.A.). Coeficientul de absorbţie mediu al sălii „α" se determină cu relaţia

α=

∑S α i

S

i

(15)

în care:

Si - este suprafaţa geometrică pe care este aplicat tratamentul „i" (m2); αi - coeficientul de absorbţie acustică corespunzător tratamentului „i"; S - suprafaţa geometrică totală a elementelor delimitatoare ale sălii (ni2). OBSERVAŢIE: În cazul când coeficientul mediu de absorbţie necesară a sălii ,,αm", îndeplineşte relaţia:

α m ≤ 0,3 (16)

Suprafaţa de absorbţie echivalentă pentru sală poate fi determinată cu relaţia simplificată: Ao = ∑ α i S i + ∑ n j F j (16') Coeficientul mediu de absorbţie necesară a sălii „αm" se determină cu relaţia:

α m ≤ 0,163

V (17) Tm S

Calculul coeficienţilor de absorbţie acustică al ferestrelor şi uşilor se face adăugind la valorile de la poz. 11 şi 15, valorile indicilor de transmisie „τ" care se determină în funcţie de indicii de atenuare „R" ai ferestrelor şi uşilor, folosind abaca din fig. 9.

2.4.4.2. Coeficienţii de absorbţie „αi” pentru materiale şi structuri fonoabsorbante speciale sunt prezentaţi în „Catalogul de detalii pentru tratament fonoabsorbant al sălilor de spectacol" care constituie ANEXA 2 la prezentele instrucţiuni tehnice. 2.4.5. Verificarea prin calcul a tratamentului acustic al unei săli unice existente sau a unei săli unice al cărei proiect a fost realizat se face astfel: - se determină suprafaţa efectivă de absorbţie echivalentă a sălii „A", conform prevederilor paragrafului 2.4.4.; - se determină curba duratei de reverberaţie a sălii, calculând durata de reverberaţie la frecvenţele normale (stabilite conform STAS 9790-74) în domeniul 125...4000 Hz, cu relaţia:

T = 0,163

V (s ) (19) A

- se verifică dacă curba calculată se încadrează în domeniul admisibil stabilit conform paragrafului 2.4.2. Auditorii cuplate cu scene 2.4.6. Determinarea domeniului admisibil în care trebuie să se încadreze curba de reverberaţie caracteristică auditoriului se face conform prevederilor paragrafului 2.4.2. OBSERVAŢIE: Durata de reverberaţie a scenei nu este standardizată in prezent. Se recomandă ca pentru fiecare din irecvenţele normale considerate, durata de reverberaţie a scenei să se încadreze în domeniul:

0,8 auditoriu < Tscena ≤ 1,5Tauditoriu

2.4.7. Determinarea suprafeţei necesare de absorbţie echivalentă a auditoriului „Aaudnecesar" şi a scenei „Ascenanecesar" se face pornind de la ecuaţiile exponenţiale de mai jos: a 2 r2 + (b1b2 − a1 a 2 ) r1Tscena a 2 r1 + (b1b2 − a1 a 2 ) r2Tscena e = 10 −6 (20) e − a1 (r1 − r2 ) a 2 (r1 − r2 ) −

a 2 r2 + (b1b2 − a1 a 2 ) (r1 − a1 ) r1Tscena a 2 r1 + (b1b2 − a1 a 2 ) (r2 − a1 ) r2Tscena e − e = 10 −6 (21) b2 (r2 − r1 ) b1 b2 (r2 − r1 ) b1

în care: cA1 (s ) 4V1 c - viteza de propagare a undelor în aer (m/s); A1 - suprafaţa totală de absorbţie echivalentă a scenei (m2U.A.); V1 - volumul scenei (m3) ; cA a 2 = − 2 (s ) 4V1 A2 - suprafaţa totală de absorbţie echivalentă a sălii(m2U.A.); V2 - volumul sălii (m3) c (τ a S a + τ c S c ) b1 = 4V1 c (τ a S a + τ c S c ) b2 = 4V2 a1 = −

Sa - suprafaţa geometrică a golului prevăzut în peretele despărţitor dintre sală şi scenă, (m2) cf. fig. 10;

fig. 10;

Se - suprafaţa geometrică a părţii pline din peretele despărţitor dintre sală şi scenă (m2) cf.

τa - coeficientul de transmisie corespunzător golului din peretele despărţitor dintre sală şi scenă; τe - coeficientul de transmisie corespunzător părţii pline din peretele despărţitor dintre sală şi scenă;

r1, 2 =

1⎡ (a1 + a 2 ) ± 2 ⎢⎣

(a1 + a 2 )2 − 4(a1a 2 − b1b2 )⎤⎥ ⎦

OBSERVAŢIA 1: Coeficientul de transmisie reprezintă raportul dintre densitatea energiei transmise şi densitatea tnergiei incidente.

τ=

R Et = 10 − 10 Ei

în care: Et - densitatea de energie transmisă; Ei - densitatea de energie incidenţă; R - indicele de reducţie sonoră al elementului respectiv. OBSERVAŢIA 2: În cazul în care scena este deschisă, τa = 1, iar pentru structurile normale de pereţi se poate considera ca τe = 0. Înlocuind aceste valori in expresiile mărimilor b1, b2 acestea devin:

b1 =

cS a cS şi b2 = a 4V1 4V2

2.4.8. Calculul suprafeţei efective de absorbţie echivalentă a auditoriului „Aaud" se face conform prevederilor paragrafului 2.4.4. În calcul se ţine seama că suprafaţa deschiderii (golului) scenei se caracterizează printr-un coeficient de absorbţie acustică d.s. = 1 (în tot domeniul util de frecvenţe). 2.4.9. Calculul suprafeţei efective de absorbţie echivalentă a scenei „Ascena“se face conform prevederilor paragrafului 2.4.4. (pentru situaţiile curente de spectacol). 2.4.10. Verificarea prin calcul a tratamentului acustic al unei săli de spectacole compusă din auditoriu cuplat cu o scenă se face astfel: - se determină suprafaţa efectivă de absorbţie echivalentă a auditoriului „Aaud" şi a scenei scena „A “ conform prevederilor paragrafului 2.4.8. şi 2.4.9.; - se determină curba duratei de reverberaţie a auditoriului respectiv a scenei calculând durata de reverberaţie la frecvenţele normale (stabilite conform STAS 9790-74) în domeniul 125...4000 Hz, cu relaţia (20) şi respectiv (21); - se verifică dacă curba calculată pentru auditoriu se încadrează în domeniul admisibil stabilit conform paragrafului 2.4.6.; În cazul scenei se va ţine seama de observaţia de la paragraful 2.4.6. Un exemplu de verificare a duratei de reverberaţie a unui auditoriu este prezentat în ANEXA 3.

Prevederi privind distribuţia tratamentelor acustice 2.4.11. Distribuţia tratamentelor pe elementele delimitatoare ale sălilor unice sau ale auditoriilor, în scopul asigurării suprafeţei necesare de absorbţie echivalentă, se face în succesiunea prezentată schematic în figura 11 şi ţinând seama de următoarele recomandări:

a) Pentru săli în care sursele sînt amplasate grupat în zonă caracteristică de emisie (podium, scenă): - peretele opus scenei va fi complet fonoabsorbant, urmărindu-se realizarea unei suprafeţe echivalente de absorbţie cât mai uniformă în tot domeniul util de frecvenţe; - pereţii laterali vor fi trataţi astfel încât în partea dinspre scenă să predomine elementele reflectante iar către peretele opus scenei să predomine elementele egal absorbante, în tot domeniul de frecvenţe; tratamentele identice (reflectante sau absorbante) nu trebuie dispuse faţă în faţă pe pereţii opuşi paraleli. - tavanul sălii se recomandă a fi reflectant cel puţin în prima treime dinspre scenă; în ipoteza că este necesară amplasarea unor tratamente fonoabsorbante şi pe tavan, prevederea acestora se va face începând cu zona opusă scenei cu părţile laterale pe cca. 1/6 din lăţime. b) Pentru săli în care în afara surselor principale de sunet stă difuzoare distribuite pe toate suprafeţele sălii, recomandările de la paragraful „a" vor fi aplicate ţinând seama de prevederile pct. 2.5. 2.4.12. În cazul cinematografelor este indicat ca peretele din spatele ecranului să fie tratat cu material fonoabsorbant.

2.4.13. Când în sală (auditoriu) sunt prevăzute elemente verticale pentru delimitarea unor zone (de ex. pentru delimitarea spaţiului de circulaţie faţă de pachetele de scaune) ca: parapete, ecrane, nişe, care conduc la crearea în sală a unor spaţii parţial închise, aceste elemente vor fi tratate intens fonoabsorbant. 2.4.14. Pentru protecţia tratamentelor acustice, în zonele în care acestea pot fi supuse unor solicitări mecanice (de exemplu tratamentele de pe pereţii coridoarelor laterale de circulaţie), se recomandă acoperirea acestora cu plăci perforate sau baghete din lemn ignifugat, în conformitate cu detaliile prezentate în planşele 2 şi 10 din ANEXA 2. Calculul coeficienţilor de absorbţie pentru structurile astfel protejate se face în confoiinhate cu metodologia prezentată în planşa. 3 din ANEXA 2. 2.4.1.5. La distribuţia şi realizarea tratamentelor acustice se va ţine seama de prevederile „Normelor generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor", aprobate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 290/16 august 1977 şi de „Normele tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului", P 118-83. 2.5. Realizarea sistemelor electroacustice pentru sonorizare

Proiectarea electroacustică 2.5.1. Proiectarea electroacustică a spaţiilor închise constă în stabilirea corespunzătoare a componentelor instalaţiei de sonorizare, în scopul asigurării parametrilor acustici admisibili precizaţi prin STAS 9783/0-84. 2.5.2. Instalaţiile de sonorizare constau, în principiu din următoarele componente: - sursă de program direct (microfon) sau sursă de program înregistrat (magnetofon, casetofon, pick-up) ; - amplificatorul (eventual pupitru de mixaj); - sistem de redare acustică a semnalelor electrice (de ex. incintă acustică). 2.5.3. Principalele caracteristici tehnice ce se iau în considerare la proiectarea instalaţiilor de sonorizare sunt: - puterea electrică nominală de ieşire - caracteristica de directivitate a sistemelor de redare acustică; - caracteristica de frecvenţă a răspunsului; - distorsiunile armonice; - raportul semnal/zgomot. 2.5.4. Puterea electrică nominală de ieşire reprezintă suma purerilor electrice necesare aîe sistemelor de redare acustică utilizate pentru sonorizarea sălii. 2.5.4.1. Puterea electrică minimă a unui sistem de redare acustică “Pe” se determină în funcţie de puterea acustică necesară acestuia „Po" cu relaţia: P Pe = a (watt) (1)

η

în care η este randamentul sistemului. Pentru calcule orientative în cazul sistemelor de redare acustică ce includ difuzarea cu radiaţie directă, se poate adopta valoarea η = 0,01, în tot domeniul util de frecvenţe. - Puterea acustică „Pa" a unui sistem de redare acustică determină cu relaţia: LQ

Pa = 10 10

−12

(watt) (2)

în care: LQ este nivelul de putere acustică a sistemului în dB. - Nivelul „LQ" se determină cu relaţia: 4⎞ ⎛ Q LQ = L − 10 ⋅ lg⎜ D 2 + ⎟ (dB) (3) R⎠ ⎝ 4πr în care: L - nivelul de presiune acustică în dreptul ascultătorului situat în punctul central al zonei sonorizate de sistemul considerat, în dB; r - distanţa între sistem şi ascultător, în m; QD - factor de directivitate, avînd următoarele valori, în funcţie de amplasarea sistemului:

Sα m m2; 1−αm S - suprafaţa delimitatoare totala a încăperii, în m2; αm - coeficientul de absorbţie acustică mediu al materialelor aplicate pe suprafeţele delimitatoare.

R - constanta acustică a încăperii: R =

în care:

- Nivelul de presiune acustică „L" pentru orice punct din sală se determină cu relaţia: L = Lfond + W + D (dB) (4) Lfond - nivelul zgomotului de fond, stabilit conform STAS 9783/0-84, în dB; D - dinamica programului sonor redat, în dB; Pentru calcule orientative, se poate adopta pentru „D" valoarea de 50 dB.

2.5.4.2. Numărul şi poziţiile sistemelor de redare acustică se stabilesc astfel încât diferenţa de nivel de presiune acustică între 2 puncte oarecare din sală „ΔL" să fie mai mare sau cel mult egală cu 2dB.

Acoperirea cu sunet a zonelor de audiţie se va face în funcţie de caracteristicile de directivitate ale sistemelor considerate şi ţinînd seama de suprapunerea acţiunilor în spaţiile influenţate de mai multe sisteme de redare acustică. 2.5.5. Caracteristica de frecvenţă a instalaţiei de sonorizare se alege în funcţie de producţia sonoră după cum urmează: - pentru producţii muzicale: neuniformitate maximă ±4 dB în domeniul 80 Hz*).....8 000 Hz; - pentru producţii vorbite: neuniformitate maximă ±4 dB în domeniul 125 Hz*).....4 000 Hz. *) Stabilirea valorii limite inferioare s-a făcut în acest caz pornind de la criterii practice de realizare a incintelor. În mod teoretic ţinând seama de spectrul de răspuns al unor instrumente ca orgă, bass, saxofon etc. această valoare ar trebui coborâtă spre limita de perceptibilitate a domeniului de frecvenţe audibile. 6. Distorsiunile armonice semnificative ale incintelor se exprimă prin valorile minime în funcţie de frecvenţă ale diferenţelor nivel dintre componenta de frecvenţă „fe" şi componentele de frecvenţe 2 fe, 3 fe şi 4 fe, după cum urmează:

2.5.7. La amplasarea sistemelor de redare acustică se va seama de condiţia ca sunetele reflectate sa nu sosească în punctele de ascultare cu întârzieri mai mari de 50 ms şi nivele de presiune acustică comparabile cu cele ale sunetului util. Se recomandă în acest sens introducerea sistemelor electronice în spaţii închise, fără contact cu sala sau cel puţin tratarea fonoabsorbantă a suprafeţelor învecinate cu sisteme eficiente în special în domeniul frecvenţelor joase. De asemenea, pentru evitarea apariţiei fenomenului de reacţie acustică, amplasarea sistemelor de redare acustică şi a microfoanelor se va face astfel încât să fie respectata condiţia:

PD ( f ) PM ( f )


1. A. 1.3. Indicele de balans (echilibru) între grupe de surse „B" se exprimă prin relaţia: B = 10 lg

E X 200 + B XY EY 200

(A. 12)

în care: EX 200 - energia înregistrată în punctul considerat în primele 200msec de la sosirea undei directe emise de către grupul de instrumentişti sau partide vocale X; EY 200 - energia înregistrată în punctul considerat în primele 200msec de la sosirea undei directe emise de către gropul de instrumentişti sau partide vocale Y; - balansul relativ între grupele X şi Y care se determină cu ajutorul tabelului 1.1. NOTĂ: Balansul relativ XY se citeşte la intersecţia coloanelor X şi Y A - instrumente de coarde B - instrumente de suflat din lemn C - instrumente de suflat din alamă D - başi şi instrumente de percuţie E - cântăreţ

Limitele admisibile recomandate pentru mărimea balansului B sunt: - pentru săli multifuncţionale (-6 ≤ B ≤ 6) (dB(A)) - pentru sălile speciale (operă, filarmonică) (- 4 ≤ B ≤ 4) (dB(A))

ANEXA 2 CATALOG CU MATERIALE ŞI DETALII PENTRU TRATAMENTUL FONOABSORBANT AL SĂLILOR DE SPECTACOL 1. PREZENTARE 1.1. Tipuri principale de materiale şi structuri fonoabsorbante Din punct de vedere al mecanismului intern de disipare a energiei sonore, distingem două tipuri principale de sisteme fonoabsorbante : a) Sisteme în care energia undelor acustice se transformă în energie calorică, datorită frecărilor mari ce iau naştere în structura internă a sistemului; caracteristice pentru acest tip sunt materialele poroase, cu pori deschişi către suprafaţa pe care are loc incidenţa undelor acustice. b) Sisteme în care disiparea energiei sonore se produce ca urmarea unui fenomen de rezonanţă; în această categorie intră membranele vibrante şi rezonatorii de tip Helmholz. Prin combinarea materialelor poroase, a membranelor şi a rezonatorilor se pot obţine sisteme mixte în care valoarea coeficientului de absorbţie ,,α" să fie dirijată în scopul urmărit. Această combinare se poate face fie în cadrul structurii mixte, fie prin dispunerea alături pe suprafeţele delimitatoare ale încăperii a unor structuri astfel proiectate încât comportarea lor de ansamblu să ducă la realizarea parametrilor acustici doriţi. 1.2. Tratamente fonoabsorbante realizate pe bază de materiale fabricate în România 1.2.1. Tratamente pe bază de materiale poroase. a) Plăci poroase cu faţa văzută finisată. Se realizează sub formă de plăci prefabricate în următoarele sortimente : - Plăci din fibre de lemn (PFL) perforate (STAS 8616-80). - Plăci din vată minerală tip FA (STAS 5838/5-80). - Plăci autoportante din vată minerală tip AP (STAS 5838/5-80). În fara acestor plăci aflate în fabricaţie curentă, se menţionează următoatoarele materiale aflate în faze avansate de asimilare în producţie. Plăci decorative din plută (MILMC-NII în curs de redactare)

* * * Principalele caracteristici tehnice ale produselor de mai sus se prezintă în cap. 2, paragraful 2.1.

* * * b) Plăci poroase nefinisate cu faţa văzută din ecrane perforate (sau alte structuri de finisaj caracterizate printr-un procent însemnat de goluri). Ca plăci poroase fonoabsorbante se produc următoarele sortimente: - Plăci din vată minerală tip G 80...140 (STAS 5838/5-80) - Pâslă din vată minerală tip P 90 (STAS 5838/4-80) OBSERVAŢIE: Nu se recomandă folosirea pâslelor de densitate mai mică, deoarece rezistenţa lor specifică la trecerea aerului fiind mică devin eficiente la grosimi neeconomice.

- Plăci din spumă poliuretanică flexibilă (M.I.Ch.-NII 87458/79) Următoarele materiale se află în faze avansate de asimilare în producţie : - Plăci „TEFO 150 - FTP" (M.I.U. - N.I.I. 5/ICT 1979). * * * Principalele caracteristici tehnice ale produselor de mai sus se prezintă în cap. 2 paragraful 2.2. Din considerente estetice şi pentru asigurarea rezistenţei mecanice, plăcile poroase nefinisate se protejează cu pluş, stofă sau ecrane perforate care trebuie astfel alcătuite încât să nu diminueze calităţile acustice ale materialului fonoabsorbant. În cazul folosirii produselor din vata minerală ca strat fonoabsorbant, între acest strat şi ecran se introduce o ţesătură care are rolul de a împiedica destrămarea vatei minerale şi răspândirea fibrelor în atmosferă. Materialele ce se pot folosi în scopurile enunţate se prezintă în cap.2 paragraful 2.3. Calculul coeficienţilor de absorbţie ai structurilor alcătuite din plăci poroase nefinisate cu faţa văzută din ecrane perforate (sau alte structuri de finisaj caracterizate printr-un procent însemnat de goluri) se face conform metodologiei prezentate în planşa 3.

Din punct de vedere constructiv, tratamentele acustice pe bază de materiale poroase se pot aplica: a) la câmp continuu a. l. aplicate nemijlocit pe suprafaţa suport (planşele 1 şi 2). a.2. aplicate cu spaţiu de aer intre tratament şi suprafaţa suport (planşele 4 şi 10-11). OBSERVAŢIE: Un caz particular îl constituie tavanele suspendate. Deoarece producţia accesoriilor de prindere nu este asigurată, în prezent, în mod organizat, detaliile din planşele 5, 7, 12 au caracter principal.

b) sub formă de carelaje spaţiale (planşa 20). c) mochete. Se realizează în următoarele sortimente: - Covor din fibre poliamidice depuse electrostatic cu strat fonoizolator din PVC expandat „POLIROM" (MILMC - NII 973-75). - Covor din textile neţesute cu strat fonoizolator din PVC „MOIZOTEX" (MILMC - NII 981-74). - Covor “TUFFTED" (MIU - NII 43720,74). 1.2.2. Membrane vibrante Aceste sisteme care au un pronunţat carafcter rezonant constau din placi subţiri fixate la o anumită distanţă de un perete rigid. — Se realizează din următoarele materialele; — placaj de fag pentru lucrări de interior (STAS 1245-86). — placaj de răşinoase pentru lucrări de interior (STAS 9714-80.) — plăci din aşchii de lemn (STAS 6438/86). — plăci din aşchii de lemn, înnobilate (STAS 10261-85, STAS 10805-86). — plăci din fibre de lemn dure (STAS 6986-80). — plăci din fibre de lemn, dure, emailate (STAS 7577-87). — plăci din sticlă. — plăci din polimetacrilat de metil (STAS 7507-87).

Dacă între membrana vibrantă şi suprafaţa suportului rigid se prevăd plăci din vată minerală (tip G sau P) distanţate de membrană cu cel puţin 10 mm, se obţine o sporire simţitoare a valorii coeficienţilor de absorbţie. Calculul coeficienţilor de absorbţie ai structurii alcătuite din membrane vibrante se face conform metodologiei prezentate în planşa nr. 13. Din punct de vedere constructiv, tratamentele acustice de tip „membrane vibrante" se pot aplica: — la o anumită distanţă de un suport rigid (planşa 14); — sub formă de casete (planşa 15). 1.2.3. Rezonatori cuplaţi Se realizează în special din plăci de ipsos perforate, executate pe bază de comenzi speciale. În cursul anului 1978, Fabrica de produse din b.c.a. - Militari a produs corpuri mixte din b.c.a. şi vată minerală care reprezintă un model de rezonator cu fante. Detaliile de montare şi caracteristicile acustice sunt prezentate în planşa 15. 1.2.4. Corpuri fonoabzorbante Se pot realiza diferite corpuri izolate avînd formă cilindrică piramidală, mică etc, cu faţa văzută din diferite ţesături sau folii perfote la interior cu materiale poroase. Un exemplu de astfel de corpuri se prezintă în planşele 16, 17. 2. CARACTERISTICI TEHNICE PENTRU PRINCIPALELE MATERIALE LA REALIZAREA TRATAMENTELOR FONOABSORBANTE 2.1. Plăci poroase cu faţa văzută finisată

PLĂCI FONOABSORBANTE DIN FIBRE DE LEMN Baza legală de fabricaţie: STAS 8616-80. Domeniul de utilizare: Tratamente fonoabsorbante şi finisaje interioare, în încăperi în care umiditatea relativă a aerului nu depăşeşte 65%. Sortimente şi dimensiuni: Plăcile fonoabsorbante se execută într-un singur format, o singură calitate şi două variante de finisare: - varianta c, plăci în culoarea naturală a lemnului; - varianta p, plăci cu pastă mecanică. Forma şi dimensiunile nominale ale plăcilor fonoabsorbante sunt conform fi. A.2.1. Plăcile fonoabsorbante pot fi tratate, la cerere din punct de vedere ignifug cu materiale şi procedee avizate de către organele de specialitate, conform actelor normative în vigoare. Notarea plăcilor se face indicându-se succesiv: simbolul PFL mf; simbolul variaţiei de finisare, grosimea şi baza legală de fabricaţie. Exemplul de notare pentru o placă fonoabsorbantă, finisată cu pastă mecacă cu grosimea de 12 mm. PFL - p - 12 STAS 8616-80.

Reguli pentru verificarea calităţii

Verificarea calităţii plăcilor fonoabsorbante se face pe loturi de aceeaşivariantă de finisare şi grosime. Mărimea lotului este de minim 150 plăci sau întreg lotul pentru calităţi reduse. Verificarea dimensiunilor, abaterilor de forma şi aspectului se efectuează prin control static atribute conform STAS 3160-72 cu nivelul de control. Verificarea caracteristicilor fizico-mecanice ale plăcilor se face pe trei plăci luate la întâmplare din lot. Ambalare, marcare, depozitare, transport. Baza legală de fabricaţie: STAS 8616-80. Unităţi producătoare: Combinatul de prelucrare a lemnului Suceava. FONOABSORBANTE DIN VATĂ MINERALĂ Baza legală de fabricaţie: STAS 5838/5-80. Domeniul de utilizare: Tratamente fonoabsorbante, termoizolaţii şi finisaje interioare încăperi, fără limitarea umidităţii relative a aerului. Sortimente şi dimensiuni: Plăcile fonoabsorbante se execută într-un singur format, o singură calitate şi două variante de finisare: - plăci cu faţa stropită, simbolizate FA/S; - plăci cu faţa vopsită, simbolizate FA/V. Plăcile tip FA, toate sortimentele se produc şi caşerate cu împâslitură din fibră de sticlă, simbolizate respectiv: FA/S/C, FA/V/C.

Formele şi dimensiunile sunt conform fig. A.2.2. Pe faţa aferentă plăcile tip FA vor avea muchiile tăiate cu faţetă înclinată cu 45o, cu lăţimea de 6 mm ± 0,5 mm. Grosimea noominală (g) = 20 mm ± 2 mm.

Reguli pentru verificarea calităţii

Conform STAS 5838/1-76. Verificarea dimensiunilor, abaterilor de formă şi ale aspectului se efectuează prin control statistic, prin atribute conform STAS 5160-84 cu nivel de control usual Nc=II, manual nivel de calitate acceptabil AQL=6,5%. Mărimea lotului este minim de 150 plăci sau întreg lotul pentru cantităţi. Verificarea caracteristicilor fizico-mecanice ale plăcilor se face pe 3 plăci luate la întâmplare din lot. Ambalare, marcare, depozitare, transport. Până la stabilirea ambalajelor prin normativul de ambalare a produselor destinate consumului intern, plăcile FA se livrează în cutii de carton. Unităţi producătoare I.M.I. - Berceni I.M.I. - Vaslui I.M.I. - Şimleul Silvaniei PLĂCI AUTOPORTANTE DIN VATĂ MINERALĂ Baza legală de fabricaţie: STAS 5838/5-80. Domeniul de utilizare: Tratamente fonoabsorbante şi realizarea de tavane suspendate, cu dublu rol (acustic şi termic) în special în cazul învelitorilor uşoare. OBSERVAŢIE: Plăcile autoportante cu trei elemente de armare pe una două feţe, se produc în următoarele sortimente: - plăci cu faţa stropită, simbolizate AP 140 S - plăci cu faţa vopsită, simbolizate AP 140 V; - plăci caşerate cu folie PVC, simbolizate AP/C. Furnizorul plăcilor autoportante va livra şi accesoriile necesare la cerere. Formele si dimensiunile nominale ale plăcilor autoportante din vată minerală sunt conform tabelului:

Pentru a putea fi montate plăci le AP vor avea muchiile prelucrate diferit în funcţie de grosime: - plăci cti falţ in trepte (50 mm grosime), (fig. A.2 3.a.); - plăci cu falţ frezat special (40 mm la 50 mm grosime), (fig. A.2.3.b.). La plăcile cu falţ în trepte adâncimea falţului va fi egală cu jumătate din grosimea plăcii şi va avea lăţimea de 20 mm ± 1 mm. Falţul va avea lăţimea uniformă şi nu va prezenta locuri moi. Plăcile cu falţ frezat special vor fi prevăzute pe toate laturile cu faţeta înclinată la 45° cu lăţimea de 10 mm ± 0,5 mm.

Reguli pentru verificarea calităţii

Conform STAS 5838/1-80 Verificarea dimensiunilor, abaterilor de formă şi ale aspectului se efectuează prin control statistic prin atribute conform STAS 3160-84 cu nivelul cu control uzual Nc = II, plan dublu de control manual, nivelul de calitate acceptabil AQL = 6,5%. Mărimea lotului este de minim 150 plăci sau întreg lotul pentru cantităţi mai reduse. Verificarea caracteristicilor fizico-mecanice ale plăcilor se face pe 3 plăci luate la întîmplare din lot. Ambalare, marcare, depozitare, transport.

Până la stabilirea ambalajelor prin normativul de ambalare a produselor destinate consumului intern, plăcile AP se livrează în cutii de carton. Unităţi producătoare I.M.I. - Berceni I.M.I. - Vaslui I.M.I. - Şimleul Silvaniei

2.2. Plăci poroase nefinisate

PLĂCI DIN VATĂ MINERALĂ, TIP „G" Baza legală de fabricaţie: STAS 5838/5-80 Domeniul de utilizare: Izolaţii termice şi fonice generale, tratamente fonoabsorbante în încăperi, fără limitarea umidităţii relative a aerului. Sortimente şi dimensiuni: Plăcile tip G, în funcţie de densitate se produc în următoarele sortimente : - plăci din vată minerală cu densitatea 100, simbolizate G 100; - plăci din vată minerală cu densitatea 140, simbolizate G 140; Sortimentul de plăci G 100 se produce şi caşerat pe o faţă, cu hârtie de ambalaj sau cu hârtie de ambalaj caşerată pe o faţă cu polietilenă, simbolizate G 100/C, urmată de denumirea materialului de caşerare. Plăcile vor avea feţele plane, paralele cu muchiile tăiate drept şi unghiurile de 90°; se admite ca plăcile tip G să aibă abaterea de la unghiul drept de maxim 5 mm. Dimensiunile plăcilor din vată minerală, tip G sunt conform figurii A.2.4.

Reguli pentru verificarea calităţii

Conform STAS 5838/1-80 Ambalare, marcare, depozitare, transport. Până la stabilirea ambalajelor şi materialelor de ambalare prin normativul de ambalare a produselor destinate consumului intern plăcile tip G se livrează sub formă de pachete ambalate în hârtie de ambalaj. Unităţi producătoare I.M.I. - Berceni; I.M.I. - Vaslui; I.M.I. - Şimleul Silvaniei

PRODUSE DIN PÂSLĂ MINERALĂ TIP „P" Baza legală de fabricaţie: STAS 5838/4-80 Domeniul de utilizare: lucrările ds termoizolaţii, fonoizolaţii şi tratamente fonoabsorbante în încăperi fără umidităţi relative a aerului. Sortimente şi dimensiuni: la funcţie de densitate, pâslele din vată minerală se fabrică din următoarele tipuri: - pâslă minerală cu densitatea 90 kg/m3, simbolizată P 90; - pâslă minerală cu densitatea 60 kg/m3, simbolizată P 60; - pâslă minerală cu densitatta 40 kg/m3, simbolizată P 40. Pentru tratamente fonoabsorbante se foloseşte numai sortimentul P 90, care poate fi livrat şi caşerat pe o faţă cu hârtie de ambalaj P 90 - CA sau hârtie de ambalaj lipită pe o foaie de polietilenă.

Reguli pentru verificarea calităţii Conform STAS 5838/1-76 Ambalare, marcare, depozitare, transport. Până la stabilirea ambalajelor şi materialelor de ambalare prin normativul de ambalare a produselor destinate consumului intern, pâslele minerale se ambalează după cum urmează: - produsele cu dimensiuni mari se livrează sub formă de rulouri ambalate pe circumferinţă, pe min. 60% din lăţimea produsului, în hârtie de ambalat. - produsele cu dimensiuni mici se livrează în pachete ambalate pe patru tete, pe min. 60% din lăţime, în hârtie de ambalaj. Unităţi producătoare I.M.I. - Berceni I.M.I. - Vaslui I.M.I. - Şimleul Silvaniei

PLĂCI POROASE DIN SPUMĂ POLIURETANICĂ FLEXIBILĂ Baza legală de fabricaţie: M.I.Ch. - N.I.I. 87458/79

Domeniu de utilizare: Izolaţii termice şi fonice generale, garnituri şi produse de etanşare, produse de finisaj, tratamente fnoabsorbante în încăperi, fără limitarea umidităţii relative a aerului. Sortimente şi dimensiuni: Plăcile poroase din spumă poliuretanică flexibilă se produc în următoarele sortimente: - spume polieterice; - spume poliesterice. OBSERVAŢIE: Pentru tratamente fonoabsorbante se recomandă folosirea spumelor poliesterice. Produsele se livrează în faza finală sub formă de plăci având dimensiuni conform celor ce se stabilesc între beneficiar şi furnizor. Grosimea nominală este de 20...120 mm (din 10 în 10 mm). Unităţi producătoare Întreprinderea de spume poliuretanice Timişoara. 2.3. Materiale de protecţie a plăcilor poroase nefinisate 2.3.1. Plăcile poroase, nefinisate pot fi acoperite cu următoarele produse, care nu modifică coeficienţii de absorbţie ai materialelor de bază; - tablă de oţel sau aliaje de aluminiu, de 0,5...1 mm grosime, expandată la Uz. „Tractorul" - Braşov); - ţesătură din sârmă de oţel sau cupru cu suprafaţa activă mai mare de (Unitatea producătoare: UCM Tehnometal Timişoara). 2.3.1. Plăcile poroase, nefinisate, pot fi acoperite cu plăci perforate, calculul coeficienţilor de absorbţie făcându-se după metodologia prezentată panşa 3. Pot fi folosite următoarele tipuri de plăci perforate industrial: - plăci din fibre de lemn, dure emailate, perforate conform fig. A.2.5. (Unitate producătoare: CIL - Pipera).

- tablă din oţel sau aliaj de aluminiu, de diferite grosimi şi diferite tipuri de perforaţii (Unitate producătoare U.C.M. Tehnometal Timişoara), - folii rigide din PVC, ondulate sau neonduîate, perforate conform fig. A.2.6. (Unitatea producătoare : Uzina de prelucrare a maselor plastice Bucureşti). OBSERVAŢIE: Cu ajutorul materialelor prezentate în paragrafele 2.3.1. şi 2.3.2. se pot realiza acoperiri în câmp continuu sau se pot executa casete umplute cu moteriale fonoabsorbante. 2.3.3. Protecţia plăciîor poroase nefinjsate se poate face şi cu carelaje din baghete de lemn, lamele de placaj sau tegofilm dispuse cu spaţii libere între ele. 2.3.4. În cazul folosirii plăcilor nefinisate din vată minerală, între acestea şi ecranul de perforat se introduc materiale neutre din punct de vedere acustic cu rolul de a împiedica destrămarea vatei minerale şi raspârndirea acestora în admosferă: - împâslitură din fibre de sticlă, nebituminată conform STAS 8050-79 (Unitatea producătoare: I.M.I. Berceni); - pânză hessian STAS 1046-78.

2.4. Mochete

COVOR DIN FIBRE POIJAMIDICE DEPUSE ELECTROSTATIC CU STRAT FONOIZOLATOR DIN P.V.C.EXPANDAT (POLIROM) Baza legală de fabricaţie: N.I.I. 973-75 Domeniul de folosire: acoperirea pardoselilor în locuinţe şi social-culturale. Nu se utilizează în încăperi unde se folosesc substanţe agresive, sau acolo unde au loc explozii de descărcarea sarcinilor electrice. Gama sortimentală şi coloristică: - sub formă de covor în suluri; - sub forma de dale (se obţin din covor prin ştanţare). Se fabrică în dotă sortimente: a) firă adeziv (simplu) b) autoadeziv Fiecare sortiment de covor se livrează după aspectul stratului uzură şi al stratului suport în trei calităţi. Culoarea se stabileşte la înţelegere cu beneficiarul pe baza paletei coloristice a producătorului. Caracteristici tehnice Dimensiuni: - covor - lungime 50 ± 0,05 - lăţime 2 000 ± 10 - grosime min. 3,5 mm - dale - pătrate cu latura 300 ± 0,5 mm sau 400 ± 0,3 mm cu acordul beneficiarului, covorul se poate livra şi cu alte lungimi şi lăţimi. Condiţii de livrare, ambalare, marcare, depozitare, transport.

Covorul se livrează în stiluri rulate cu faţa spre interior. Fiecare bucată va fi ştampilată la ambele capete cu ştampila C.T.C. În interiorul fiecărui sul, se va introduce o etichetă cu următorul conţinut: - denumirea fabricii producătoare; - denumirea produsului; - N.I.I. 973-75 - nr. lot şi data fabricaţiei; - Lungime, m (nr. buc. dale) - suprafaţa, m2. Dalele se vor livra ambalate în cutii de carton sau alte ambalaje care gantează integritatea produsului. Fiecare ambalaj va conţine o etichetă conform pct. 5.3 N.I.I. 973 - 75. Depozitarea produsului se va face în magazii uscate. Sulurile se aşează în picioare, iar ambalajele cu dale pe max. 5 rânduri. Transportul se va face cu mijloace de transport acoperite, aşezarea fiind cea indicată. Fiecare transport va fi însoţit de un certificat de calitate.

COVOR DIN TEXTILE NEŢESUTE CU STRAT FONOIZOLATOR DIN P.V.C. (MOIZOTEX) Baza legală de fabricaţie: N.I.I. 981-74 Domeniul de utilizare: Covor MOIZOTEX se utilizează ca îmbrăcăminte de pardoseală în clădiri de locuit, social-culturale pentru comerţ şi turism administrativ etc. Limitări de folosinţă: Nu se admite utilizarea acestui covor în următoarele cazuri: - în încăperi in care apa poate stagna pe pardoseli, duşuri, băi, spălătorii, bucătării); - în încăperi în care pot avea loc explozii sau incendii provocate de descărcarea sarcinilor electrostatice ce iau naştere în pardoselile de PVC datorită circulaţiei (vezi N.P.C.I.); - la încăperi în care anumite aparate sau utilaje ar fi deranjate în funcţionarea lor normală, ca urmare a formării sarcinilor electrosatatice; - în încăperi în care se manipulează curent substanţe agresive care pot distruge fie fibrele textile sau stratul de PYC, fie, pătrunzând prin rosturi, suportul. - în încăperi în care întreţinerea curăţeniei pardoselii s-ar face foarte anevoie (săli de clasă sau grădiniţe, holuri de edificii publice cu circulaţie intensă, camere de spital, săli de operaţie etc). Sortimente şi dimensiuni - Produsul se realizează din două straturi: - stratul de uzură, din material textil sintetic, tip Arachne, imprimat termofix; - strat fonoizolator din PVC - Dimensiuni: - lungimea în rolă (m) 12...20 ±0,05 - lăţimea (mm) 1 300...1500 ±15 - grosimea (mm) 3 ±0,3 La solicitarea beneficiarului, cu acordul furnizorului, produsul se poate livra şi cu alte dimensiuni. - Culoarea: Stratul de uzură poate fi divers colorat sau în amestec, culoarea stabilindu-se la înţelegere cu beneficiarul, pe baza palezarului intreprinderii producătoare. Ambalare, marcare, depozitare, transport.

- Covorul MOIZOTEX se livrează în role ambalate în hârtie folie PVC sau alte ambalaje. - Rolele se ştampilează la ambele capete cu ştampila CTC a intreprinderii producătoare. - La un lot de 1 000 m2 se admit max. 15% bucăţi covor cu lungimea cuprinsă între 3-10 m şi max. 3% cu lungimea între 2 şi 3. - Capătul exterior al sulului este prevăzut cu o etichetă având următoarele menţiuni: - denumirea produsului - lăţimea - lungimea - data fabricaţiei - Depozitarea rolelor se face în poziţie orizontală în încăperi curate. - transportul rolelor se face în poziţie orizontală cu mijloace de transport acoperite. - Fiecare lot de livrare va fi însoţit de un certificat de calitate. Unităţi producătoare I.M.I. - Bucureşti („Izolatorul")

MOCHETA INTERŢESUTĂ „MINET" Baza legală de fabricaţie: M.I.U. - N.I.I. nr. 46860/83 Domeniul de utilizare: îmbrăcămintea de pardoseală în clădiri de locuit, social-culturale, pentru comerţ şi turism, administrative. Sortimente şi dimensiuni: Este alcătuită din două straturi: strat superior; 100% poliamidă 15 den/100 mm, vopsită în masă; strat inferior: deşeuri textile destrămate. Se livrează în suluri cu lungimea minimă 10 m şi lungimea maximă 25 m (din 5 în 5 m); lăţimea - 2 300 ± 30 mm; grosimea - 4,5 ± 0,5 mm.

Marcare, ambalare, depozitare, transport. Produsul se livrează rulat în suluri învelite în hârtie de ambalaj legate cu sfoară. Fiecare sul va purta etichetă cu următoarele specificaţii: denumirea produsului, N.I.I., dimensiunile (lungime, lăţime, suprafaţă), data fabricaţiei, viza CTC. Depozitarea sulurilor se face în magazii uscate, acoperite, in poziţie vei ticală. Transportul sulurilor se face cu mijloace acoperite, sulurile fiind aşezate în poziţie verticală. Unităţi producătoare: - Întreprinderea de textile neţesute Rm. Vâlcea

COVOR BUCLAT „TUFFTED" Baza legală de fabricaţie: M.I.U. - N.I.I. 43720/74 Domeniul de utilizare: îmbrăcăminţi de pardoseală în clădiri de locuil, social-culturale, pentru comerţ şi turism, administrative etc. OBSERVAŢIE: Este covorul cel mai recomandabil pentru săli de spectacol, având cei mai ridicaţi coeficienţi de absorbţie acustică şi cea mai bună cormportare din punct de vedere P.C.I. Sortimente şi dimensiuni: Se fabrică din fibre textile organice, în diferiţi proporţii. Se produce cu modele şi în culori variate, la comanda beneficiarului Se livrează în suluri cu lăţimea de 1,50 m şi lungimi variabile (lungime maxima 25 m). Marcare, ambalare, depozitare, transport. Produsul se livrează rulat în suluri învelite în hârtie de ambalaj legate cu sfoară. Fiecare sul va purta etichetă cu următoarele specificaţii: denumirea produsului, N.I.I., dimensiunile (lungime, lăţime, suprafaţă), data fabricaţiei, viza CTC. Depozitarea sulurilor se face în magazii uscate, acoperite, în poziţie verticală. Transportul sulurilor se face cu mijloace acoperite, sulurile fiind aşezate în poziţie verticală. Unităţi producătoare: Intreprinderea „DUMBRAVA" – Sibiu

2.5. Sortimente de materiale pentru membrane vibrante

PLACAJ DE FAG ŞI DE RĂŞINOASE PENTRU LUCRĂRI DE INTERIOR (CONFORM STAS 1245-86 ŞI RESPECTIV STAS 9714-80) Baza legală de fabricaţie: STAS 12-45-86 şi 9714-80

Se livrează în patru clase de calitate, la următoarele formate nominale (lungime x lăţime), în milimetri. 1530 x 1530 2000 x 1250 1830 x 1220 2200 x 1220 2000 x 1220 2440 x 1220 Grosiniile nominale şi numărul straturilor componente la care pot fi livrate placajele de fag pentru lucrări de interior.

OBSERVAŢIE: Placajele de fag au densitatea γ = 800 kg/m3, iar cele de răşinoase au densitatea γ = 600 kg/m3.

PLĂCI DIN AŞCHII DE LEMN ŞI PLĂCI DIN AŞCHII DE LEMN ÎNNOBILATE Baza legală de fabricaţie: STAS 6438-86 şi respectiv STAS 10261-85 şi STAS 10805-

86. Plăcile din aşchii de lemn melaminate se livrează în 3 clase de calitate la dimensiunile indicate în tabelul 1.

Plăcile din aşchii de lemn, şpacluite, emailate şi texturate se livrează în 2 clase de calitate la dimensiunile din talului 2.

OBSERVAŢIE: Plăcile din aşchii de lemn şi aşchii de lemn înnobilat au densitatea γ = 600-700 kg/m3, (conform STAS 2160-88).

PLĂCI DIN FIBRE DE LEMNE DURE Baza legală de fabricaţie: STAS 6986-80. Sortimente şi dimensiuni: Plăcile din fibre de lemn dure pot fi cu o faţă neteda (simbolizate: IFN) sau ambele feţe netede (simbolizate 2FN). După aspectul suprafeţelor, mărimea caracteristicilor fizico-mecanice şi defectele de suprafaţă admise, plăcile se sortează în două clase de calitate: - calitatea I; - calitatea II. Plăcile se produc în formă dreptunghiulară, cu laturile tivite drept, cu tăietura netedă în formate şi grosimi conform tabelului:

OBSERVAŢIE: Densitatea plăcilor din fibre de lemn dure este 900 -1000 kg/m3.

PLĂCI DURE EMAILATE DIN FIBRE DE LEMN Baza legală de fabricaţie: STAS 7577-80. Sortimente şi dimensiuni: Plăcile emailate sunt plăci din fibre de lemn dure, destinate înnobilării finisajelor prin acoperirea feţei lor cu grunduri vopsele, emailuri sau luciuri pe bază de răşină sintetice cu uscarea la cald. Plăcile emailate se execută în formă dreptunghiulară, cu laturile tivite drept, cu tăiere netedă.

OBSERVAŢIE: Densitatea plăcilor emailate din fibre de lemn este 900 - 1000 kg/m3.

PLĂCI DE POLIMETRACRILAT DE METIL (PLEXIGLASS) Baza legală de fabricaţie: STAS 7507-87. Sortimente şi dimensiuni: Plăcile de polimetacrilat de metil se livrează în 3 clase de calitate, la dimensiunile din tabela 1.

OBSERVAŢIE: Densitatea plăcilor la 20°C, este de 1050-3200 kg/m3. NOTĂ. Catalogul cu „DETALII F.A." (planşele 1-20) este identic cu cel cuprins în „Instrucţiunile tehnice privind proiectarea şi execuţia sălilor de audiţie publică din punct de vedere acustic", indicativ P 123-83, publicate în Buletinul Construcţiilor nr. 6/1984 (la sfîrşitul buletinului). Catalogul „Detalii F.A.", (planşe 1 - 20) se găseşte la sfârşitul buletinului.

ANEXA 3

EXEMPLU DE VERIFICARE A DURATEI DE REVERBERAŢIE PENTRU O SALA ALCĂTUITA DIN AUDITORIU ŞI SCENĂ Sala care se verifică este prezentată schematic în fig. A.3.1. şi A.3.2 şi are următoarele caracteristici principale : - Volumul scenei (V1) - 4.050 m3 - Volunml auditorului (V1) - 2.520 m3 - Tratamentele acustice pentru auditorul şi scenă sunt conform tabelului de mai jos.

ARIE TOTALĂ SCENĂ 1450 m2 - Durata de reverberaţie a sălii trebuie să se înscrie valoric în intervalul prezentat în graficul din fig. A.3.6. Pornind de la distribuţia tratanientelor acustice prezentate, rezultă următoarea sinteză a structurilor fonoabsorbanre, pentru auditoriu şi scenă.

Coeficienţii de absorbţie acustică caracteristici pentru structurile din tabelul A.3.2. sunt prezentaţi în tabelul A. 3.3.

Durata de reverberaţie a auditorului se determină cu relaţia (21): −

a2 r2 + (b1b2 − a1a2 ) (r1 − a1 ) r1Taud a2 r1 + (b1b2 − a1a2 ) (r2 − a1 ) r2Taud − e + − ⋅e = 10− 6 (21) b2 (r2 − r1 ) b1 b2 (r2 − r1 ) b1

în care: cA1 (s ) 4V1 c - viteza de propagare a undelor în aer (m/s); A1 - suprafaţa totală de absorbţie echivalentă a scenei (m2U.A.); V1 - volumul scenei (m3) ; cA a 2 = − 2 (s ) 4V1 A2 - suprafaţa totală de absorbţie echivalentă a sălii(m2U.A.); V2 - volumul sălii (m3) c (τ a S a + τ c S c ) b1 = 4V1 c (τ a S a + τ c S c ) b2 = 4V2 Sa - suprafaţa geometrică a golului prevăzut în peretele despărţitor dintre sală şi scenă, a1 = −

(m2);

Se;

Se - suprafaţa geometrică a părţii pline din peretele despărţitor dintre sală şi scenă (m2); τa - coeficientul de transmisie corespunzător golului din peretele despărţitor al zonei Sa; τe - coeficientul de transmisie corespunzător părţii pline din peretele despărţitor al zonei

r1, 2 =

1⎡ (a1 + a 2 ) ± 2 ⎢⎣

(a1 + a 2 )2 − 4(a1a 2 − b1b2 )⎤⎥ ⎦

OBSERVAŢIA 1: Coeficientul de transmisie reprezintă raportul dintre densitatea energiei transmise şi densitatea tnergiei incidente.

τ=

Et = 10 Ei

−R 10

în care: Et - densitatea de energie transmisă; Ei - densitatea de energie incidenţă; R - indicele de reducţie sonoră al elementului respectiv. Pentru cazul de faţă (scena este deschisă) τa = 1, iar τe = 0. Expresiile mărimilor b1, b2 acestea devin: b1 =

cS a cS şi b2 = a 4V1 4V2

Rezultatele calculului sunt sintetizate în tabelul A. 3.4.

ANEXA 6

Program de construire a plafonului

6.1. CARACTERISTICI TEHNICE PENTRU MICROFOANE

6.2. CARACTERISTICI TEHNICE PENTRU AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRACVENTA

6.3. SISTEME ELECTROACUSTICE DE REDARE A SEMNALELOR

CUPRINS

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE FOLOSIRE 2. PREVEDERI DE PROIECTARE 3. PREVEDERI DE EXECUŢIE ŞI VERIFICARE ANEXA 1. Condiţii admiisbile pentru unii parametrii acustici fundamentali care nu sunt cuprinşi în STAS 9783/0-84 ANEXA 2. Materiale şi detalii pentru tratamentul fonoabsorbant al sălilor de spectacol 2. Caracteristici tehnice pentru principalele materiale folosite la realizarea tratamentelor fonoabsorbante 2.1. Plăci poroase cu faţă văzută finisată - Plăci fonoabsorbante din fibre de lemn - Plăci fonoabsorbante din vată minerală - Plăci autoportante din vată minerală 2.2. Plăci poroase nefinisate - Plăci din vată minerală de tip „G" - Produse din pâslă minerală tip „P" - Plăci poroase din spumă polhiretanică flexibilă 2.3. Materiale de protecţie a plăcilor poroase nefinisate 2.4. Mochete -Covor din fibre poliamidice depuse electrostatic cu strat fonoizolator din PVC expandat (POLIROM) - Covor din textile neţesute cu strat fonoizolator din PVC (MOIZOTEX) - Mochetă interţesută (MINET) - Covor buclat (TIJFFTED) 2.5. Sortimente de materiale pentru membrane vibrante - Placaj din fag şi de raşinoase pentru lucrări de interior - Placaj din aşchii de lemn şi plăci din aşchii de lemn înnobilate - Plăci din fibre de lemn dure - Plăci dure emailate din fibre de lemn - Plăci din polimetacrilat de metil (PLEXIGLAS) ANEXA 3. Exemplu de verificare a duratei de reverberaţie pentru o sală alcătuită din auditoriu şi scenă ANEXA 4. Măsuri de remediere ANEXA 5. Program de construire a formei plafonului ANEXA 6. Caracteristici tehnice pentru microfoane, amplificatoare de audiofrecvenţă şi sisteme de redare a semnalelor 6.1. Caracteristici tehnice pentru microfoane Fişa nr. 1. Microfon profesional de studiu tip 4003 Fişa nr. 2. Microfon profesional de studio tip 4004 Fişa nr. 3. Microfon captare producţii vorbite tip MD 028 Fişa nr. 4. Microfon captare producţii vorbite tip M 201 6.2. Caracteristici tehnice pentru amplificatoare de audiofrecvenţă Fişa nr. 1. Amplificator stereo 2 x 35 W Hi-Fi Fişa nr. 2. Amplificator stereo AS 2050 Fişa nr. 3. Amplificator stereo AS 2010 Fişa nr. 4. Egalizator de octavă mono E 1101 Fişa nr. 5. Amplificator cu incintă acustică CLUB 2000

6.3. Sisteme electroacustice de redare a semnalelor 1. Difuzor Standard - P 22130 - 8 VA/4 2. Difuzor de înaltă fidelitate - P 22130 D 3. Incintă acustică de înaltă fidelitate IaA 30/40-4 P 22744 B - 40 VA/4 4. Incinta acustică de înaltă fidelitate IA 30/20-3 R 10036, A - tip NOVA 20 VA/4

Elaborate de: INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR - INCERC

Aprobate de I.C.C.P.P.C. cu decizia nr. 49 din 10 dec. 1989