Opere complete, vol. 6 [PDF]

Zitiervorschau

Traducerea În li mba rom ână a operelor lui Fried rich Nietzsche publicată de Editura Hestia este real i zată d upă " Edi ţi a critică şti i n ţifică" (KSA) În 1 5 volume, care a apărut pe ntru prima d ată În 1980 ş i a fost revăzută pentru edi ţia din 1988. Ea con ţi n e toate op erel e şi toate textele n epu blicate ale lui Friedrich Nietzsche, valorificând e diţii l e ş i ma nuscrisele origi n a l e, pe baza "Ediţiei critice integrale" publicate d e Giorgio Colii şi Mazzi n o Montinari l a Editura De Gruyter, Berlin / New York 1 967 şi urm. Volu mele 14 (Comen ta ri u l ) şi 1 5 (Cronică şi Indice general) au fost s pe ci al pregătite pentru KSA. Consultarea fon d ului de manuscrise păstrate la Weimar, pentru Întocmirea acestei ediţii, garantează autenticitatea şi probitatea

critică a restituiri i textelor filozofului , l ucru atât d e i mportant cun oscându-se gravele alterări tendenţioase la care a fost s upusă opera l u i Nietzsche.

Traducerea s -a făcut după Friedrich Nietzsche: Sămtliche Werke, Kritische Studienausgabe hrsg. von Giorgio Colii und Mazzino Montinari

(2., durchgesehene Auflage)

©WALTER DE GRUYTER& Co. Berlin. New York, 1988 © HESTIA T IM IŞO ARA , 2005 AII rights reserved CASA DE PRESĂ ŞI EDITURĂ HESTIA HESTIA PUBLlSHIN� ��USE, :", ""' GENERAL MANAGER: LOCIANALEXlU Bd. CETĂŢII 52 S c . A Ap. 40 1 900 T I MI"şoARA ROMÂNIA e-mail: [email protected] Toate drepturile pentru vers iu n ea În limba română aparţin

Editurii Hestia. Reproducerea parţială sau integrală a textului, pe orice fel

de suport tehnic, fără acordul editorului, se pedepseşte conform legii.

ISBN 973-9420-40-0 ISBN 973-9420-97-4 Printed i n

R oma n ia

FRIEDRICH NIETZSCHE

OPERE COMPLETE 6

DINCOLO DE BINE

ŞI

DE

RĂu

DESPRE

GENEALOGIĂ-�ORALEI Ediţie critică ştiinţifică În 15 volume de Giorgio Colii şi Mazzino Montinari Traducere de Simion Dănilă

Editura Hestia

Sumar Notă prel i minară / 6 Din colo d e bi ne şi de rău / 7 Despre geneal ogia moralei /173 Note şi com entarii / 295 Postfaţă / 344 Cupri n s / 35 1

Prefaţă Admiţând că adevărul este o femeie -, cu m adică? n u -i fond a tă oare suspiciunea că toţi filozofi i, în cazul că erau dogmatici , nu prea se pricepeau la femei? că înfiorătoarea seriozitate, insolen ţa stân gace cu care de obicei 5 se-ndreptau până acu m către adevăr constituiau nişte mij loace n ed iplomatice şi indecen te tocmai pentru a-şi cuceri o femeie? Si gur este că el nu s-a l ăsat cuceri t: - şi orice fel de dogmatică se ţine azi mâh n ită şi fără curaj pe picioare. D a c ă se mai ţine, în gen eral , pe picioare! Căci există zeflemitori care s us ţi n că a căzut, că orice d ogmati că zace la pământ, mai mult, că 10 ori ce dogmatică trage să moară. Serios vorbin d, există temeiuri convingătoare să sperăm că orice d ogmatizare În filozofie, oricât de s olemn , de defi n itiv şi de categoric s-ar fi manifesta t, poa te că n-a fost decât o n ob i l ă copilărie şi treabă de ageamiu; şi , poate, este foarte aproape vremea În care s e va-nţe­ lege iar şi iar c e e a c e a fost, de fapt, sufici e n t spre a furn iza p iatra de 1 5 temelie pentru asemenea construcţii de filozofi , sublime şi absolute, pe care dogmaticii l e-au În ăl ţat până În prezent, - un eres popular oarecare d i n vremea i memorială (ca s u pers ti ţi a s ufle tului care, Î n ch i p d e superstiţie a subiectului şi a eu-lui , n-a În ceta t n ici astăzi s ă provoace scandal), poate un joc de cuvinte oa recare, o tentaţi e d i n partea gra ma ticii sau o temerară 20 generalizare de fapte foarte restrânse, foarte personale, foarte omen esc-prea omeneşti. Fi lozofia dogmaticilor e d e sperat că nu era decât o promisiun e peste mi lenii: aşa cum era , în tr-o vreme şi ma i de d emult, a strologi a, î n a l cărei serviciu s -au consuma t poate mai multe eforturi , ba n i, i n geniozitate, răbdare decât pân ă acum pen tru vreo şti in ţă veri ta bi l ă: - îi d a torăm ei şi 25 pretenţiilor ei "supraterestre" d i n Asia şi Egipt marele sti l în arh i tectură. Se pare că toate lucru ril e mari , ca să i se Înscri e omen irii În inimă cu ni şte ceri n ţe veşnice, trebuie să cutreiere pămân tul ma i întâi În ch ip de pocita n i i ieşite d i n comu n şi înfricoşătoare: o astfel de poci tanie a fos t fi lozofia dogmatică, de pildă, doctri na Ve danta în Asia, platonismu l În Europa . Să n u 30 fim in graţi faţă de e a , cu toate c ă trebuie recu n oscut c ă până acum cea mai rea , cea mai persistentă şi pericu l oasă d i n tre toate erorile a fost o eroare de dogmatici, a n u me invenţia spiritului pur şi a'binelui În sine da torată lui Platon. Dar pe viitor, o dată d epăşi tă, când Europei i se va l ua , d u pă acest coşmar, o piatră de pe ini mă şi se va putea bucura cel puţin de un - somn mai 35 săn ătos , vom fi n oi, a c ă r o r m i s i u n e e s t e î n s ă Ş i v i g i l e n ţ a , moştenitorii acelei forţe Întregi pe care a amplifi cat-o lupta cu această eroare.

Dincolo de bine şi de rău

10

Neîndoielnic, să vorbeşti despre spirit şi desp re b i ne a şa cum a făcut-o Platon însemn a să-ntorci adevărul cu sUsu-n jos şi să tăgăd uieşti în săşi p e r s p e c t i v a , con d iţia principa l ă a dricărei vieţi ; ba chiar poţi pune, ca doctor, întrebarea : "De unde astfel de boal ă la cea ma i frumoasă făptură a 5 anticHităţii; l a Platon? să�1 fi coru p t totuşi diabDlicul Sdcrate? să fi fost totu şi Soorate corupătorul tineretul u i? şi-o fi meritat el GUcuta?" - Dar lupta oontra lui Platon sau, p e n tru a vorbi mai pe şleau şi p e n t n:J upoporu, lupta contra oprimării creştino.;biserltieşti de veaGuri căci creştinismul este p l a toni sm pentrU "popor" ă pro du s în Europ a o splehdidă Îhcordare a 10 s p iri tulu i ; aşa cUm încă n�a exlstât pe pământ: cu Uh arc aşa de încordat se poate trage de - ac um ît1Qolb Tn tal e mai Thâepăi1ate ţinte. Desigur, omul eu ropean percepe aceElstă Încordare oa pe�o stâre de Criză; şi s.;a�hcercat de două ori deja Tn sti l mare să se slăbească Eitdul, o data prin iezuitism, a doua oară prin luml nism u l democratic: - pri n care, cu ajutorul libertăţii presei 15 şi al citirii ziarelor, s-ar putea realmente reuşi ca s pi ritul să nu se mai per cea p ă pe sihe ihSLiŞi tu atâta u$urlnţa drept IIcriză"! (Germanii au inventat p ra ful de puşcă -' toată st i ma ! dar au echilibrat iar balanţa - au ihventat presa.) Dar noi, care nU suntem ni ci iezuiţi, nici democraţi, nici c hi ar destul de germani, noi, b u fi ieu r o p e n i şi s p irite libere, f o a rt e l i b e re - noi h-aHl sc ăpat 20 îrică de ea; de îh tre a g a criza a spiritului şi de în tre a ga Încordare a arcului său! Şi p oate ni ci de săgeată, de m i si u n e , cine ştie? de ţ i n t ă ..... �

�

S i I s - M a r i a, En gadina În

iunie

1885

de Sus

Capitolul întâi:

d@spre prejudecăţile filozofilor

Voin ta de ad�Văt, care ne va Îndemha încă la multe riscuri, acea vestită ' verididitate de care aU vo rb i t cU re spec t pâna acum toţi filozofii: ce-htrebari nu ne'"a pus aceâstă vOinţă de �deVat! O�-htfebari bizare, grave, discutabile! De ţiEH:1cUfrl, d illngă istorie, -'- şi totu$1 hU pare că"i abia la-nt:eput? Ce rtH3re fflirata dac:3 stâf$lm prin ci âJUriţje heÎhctezatori, prin a ne pierde răbdarea, ţifin a ne perpeli nerabdătdri? Ca şi n b 1, la tâhdu-tiEi, învăţăm de la sflfiXLJI 10 atesta sa-nttebăm? Citi e e, tie fapt, acela cafe ne pUne întrebări aiti? C e I U c r U diH Hoi VrE:18, de fapt, "adeVăr1i? Am stat, feâlmehte, multă vreme În t�ţa Îhtrebafii privitbare la caUza actastei voinţe, - pânâ când ne-aFn dţmt cU totul , Îh sfârşit, ÎN faţa unei Intrebari şi mai raâital�. Ne.:ahi Întrebât tie v â I b â re fi atest�i Vdil1ţe. Să pteSUpUl1erti dă Vreth a de v a rul : de c � fi U 1 5 ni a i b i 11 e headeVarui? Şlll1ceriltudinea? Chiar ignoranţă? - Problema Valorii adevaruluI a t:ofnpărut Îh faţa hbastfă, - saU noi am fost aceia care am compărut În fâţâ prbblEHTlei1 Care dintte tioi este âicl E:dip? Care, Sfinxui? PEtre ta;.i o întâlnire de-httebări şi semhe de:..ntrebar�. - $i dac"'ar t re bui oare să luăm În ser/os itflpresla noâstră deflhltivă, cUrTi că ţjroblema inca 20 n-a fost pusă până aCUm, - ca şi când noi am văzut-o prima oară, am luat-o iti considerare, a m r i s c a t - o ? căc i este un risc îh asta şi poate n i ci nu există uhul mai mare. 5

-=-

25

30

35

:2 "Cum s- a r p u t e a haşte ceVa din contrariul său ? De Pildă, adevărUl tiin etoare? Sau vOinţa de adevătditi voihţa de amăgire? Sau actul dezin teresat din interesul personal? SâU contemplarea pură, solară a Îhţeleptului dlh lasdvitate? Atare h a ş tere este imposibilă; Cine Visează asta e uli nebun; Da chiar ceva mai răU; lucrUrile de sUpremă Valoâre trebuie să aibă altă originej Una p r (j p r i e, - din lumea aceasta vremelnică, seducătdare, amăgitoare, heglijabila, din talmeş-balmeşul âcesta de ilutie şi d o ri n ţ a nestăpânită, ele nU pot desCihd�! Mai degrabă-n sânuÎ fiinţei, în hevremelnic , in durtmezeUI

ascuns , în i'l ucrul în sih�" - a c o l o trebuie găsită explicaţia lor, iar nicăieri altundsva !" - Acest fel de a judeca reprezintă prej Udecata tipica după care se pot recunoaşte me tafizicienii tutUror timpurilor; aces t fel de evaluări se află În planul al doilea al tuturor procedurilor logice ale lor; avându-şi ca punc t de

12

Dincolo de bine şi de rău

plecare "crezul" acesta, umblă ei după "ştiinţă", d u pă ceva ce este solemn botezat la urmă "adevăr" . Crezul fu ndamental al metafizici e n ilor este c r e d i n ţ a în c o n t r a d i c ţ i i I e v a l o r i l o r . Nici cei mai precauţi dintre ei nu s-au gândit să se îndoiască aici, aproape de pragul u nde lucrul acesta 5 era totuşi cel mai necesar: chiar dacă se răudaseră cu acel "de omnibus dubitandum"*. Căci avem dreptul să ne Îndoim, Întâi , că există contradicţii În general, şi-n al doilea rând , dacă nu cumva acele evaluări şi contradicţii valorice popula re pe care şi-au pus pecetea m etafizicienii nu sunt decât nişte aprecieri de pri m-plan, n işte perspective prealabile, poate, pe deasupra, 10 şi dintr-u n singur u nghi, eventual de jos În sus, oarecu m nişte perspective de broască, spre a recurge la o expresie curentă la pictori? Cu toată valoarea ce poate fi inerentă lucrurilor adevărate, veridice, dezinteresate: arfi cu putinţă să atribuim obligatoriu aparenţei , voi nţei de amăgire, i nteresului personal şi dorinţei nestăpânite o valoare mai Înaltă şi mai principială pentru orice viaţă. 15 Ar mai fi cu putinţă chiar ca e -c h i v a l e n t u I valorii acelor l ucru ri bune şi venerate să constea În faptul de a fi În chip înşelător înrudite, legate, Împletite, poate chiar identice cu acele lucruri proaste, aparent contrare. Poate! - Dar cine are de gând să se sinchisească de astfel de periculoşi "poate"**! Trebuie să aşteptăm pentru asta ven i rea u nei specii noi de filozofi, a unora care să 20 aibă gusturi şi preferi nţe opuse, altele decât cele de până acu m , - nişte filozofi ai periculosului "poate"** În orice accepţiune. - Ş i , vorbind cu toată seriozitat�a: eu văd ieşind la iveală astfel de fi lozofi noi. 3 După ce i-am citit printre rânduri pe filozofi şi i-am urmărit cu atenţie 25 destul de multă vreme, Îmi zic: cea mai ma re parte a gând iri i conşti ente trebuie socotită Încă pri ntre activităţile i n stinctuale, şi chiar În cazul gândirii filozofice; aici trebuie să reÎnvăţăm , aşa cu m am Învăţat din nou În privi nţa eredităţii şi a "celor În născute". Pe cât de puţi n se ia În consid eraţie actul naşterii În întregul proces şi progres al eredităţii: pe atât de puţin se o p u n e 30 "conşti inţa", În vreu n sens determ i nant, instinctivului, - gândirea conştientă a unui filozof este , În majoriotatea ei , ghidată În ascu ns de insti nctele lui şi forţată să urmeze anumite făgaşe. În spatele oricărei logici şi al aparentei sale suveranităţi de mişcare stau, de asemenea, evaluări, mai limpede spus, ceri nţe fiziologi ce În vederea con servăr i i u n ui a n u m it mod de vi aţă. De * În lat. În text: "Trebuie să ne Îndoim În legătură cu orice" (principiu al filozofiei

seeptiee, formulat şi de D es carte s; v. E. şi L. - G. Munteanu, op. cit., s. v.). (n. t.) ** Ghilimelele ne aparţin. (n.t.)

Capitolul Întâi : despre prejudecăţi le filozofil or 2-,5

13

exemplu, că determinatul este mai valoros decât nedeterminatul, aparenţa mai puţin valoroasă decât "adevărul": estimări de felul acesta ar putea fi totuşi pentru n o i , cu toată importanţa lor normativă, doar aprecieri de faţadă, un anumit fel de niaiserie*, aşa cum poate fi nevoie de ea tocmai pentru 5 conservarea unor fiinţe cum suntem noi. Presupunând, evident, că nu este tocmai omul "măsura lucrUriIOr ...

(

4

Falsitatea unei judecăţi n�-i Încă, pentru noi, o 6biecţie faţă de această judecată; aici, noul nostru limbaj sună, poate, cel mai ciudat. Întrebarea 10 este până unde judecata respectivă promovează şi conservă viaţa, conservă specia, poate chiar contribuie la dezvoltarea ei; iar noi suntem din principiu Înclinaţi să afirmăm că judecăţile cele mai false (de care ţin a priori** judecăţile sintetice) ne sunt cele mai indispensabile, că, fără o acceptare a ficţiunilor logice, fără o raportare a realităţii la lumea pur născocită a absolutului, a 15 egalului cu sine însuşi, fără o falsificare constantă a lumii prin intermediul numărului, omul n-ar putea vieţui, - că renunţarea la nişte false judecăţi ar fi o renunţare la viaţă, o negare a vieţii. A recunoaşte neadevărul drept condiţie a existenţei: Înseamnă, fireşte, a opune rezistenţă Într-un mod periculos obişnuitelor sentimente ale valorii; iar o filozofie care Îndrăzneşte acest lucru 20 se situează, chiar numai prin asta, dincolo de bine şi de rău.

5 Ceea ce ne provoacă să ne uităm la toţi filozofii şi cu neîncredere, şi cu ironi,e nu este faptul că aflăm mereu şi mereu cât sunt ei de ingenui- cât de frecvent şi de uşor o nimeresc ei pe-alături şi se rătăcesc, pe scurt, copi25 Iăriile şi infantilismul lor- ci aceea că nu se dovedesc suficient de oneşti: În vreme ce fac cu toţii un mare şi virtuos tărăboi, de Îndată ce se atinge, măcar de departe, problema veridicităţii. Se prezintă, fără excepţie, ca şi când şi-ar fi descoperit şi dobândit propriile păreri prin autodezvoltarea unei dialec­ tici reci, pure, dumnezeiesc de impasibile (spre deosebire de misticii de 30 orice rang, care sunt mai cinstiţi decât ei şi mai tonţi - aceştia vorbesc de "inspiraţie"-): În timp ce, În fond, o teză anticipată, o speculaţie, o "sugestie", de cele mai multe ori o dorinţă arzătoare abstractizată şi trecută prin sită sunt apărate de ei cu argumente căutate aposteriori: - toţi sunt avocaţi ce nu vor * În fr. În text: "neghiobie " (ef. şi in tra § 11; KGW IX 1,89, 28; 96,31; 1 1 5, 24; 1 50, 1; 189, 8). (n.f.) ** În lat. În text. (n.t.)

14

Dincolo de bine

şi

de rău

să",şi spun� ca atar�, În r�a!itate înşă, de c�le mai multe ori, SUŞţifl�tori rafinaţi

ţ3i prejudecăţilor lor, p� care le bQtează "aq�văruri" """"" şi f Q q r t e qep�rt:e ge bravura conştiinţ�, ce-şi rn�rturi�eşte �je Înseşi a�ţa, chiar asţq, fQgrt� p�parte qe bun\.ll-:gust al bravurji c� dă şi el de înţ�l�s qsţg, fie pentrLl a a vert,i zg �n 5 inamic S qU wn amic, fie di n aroganţă şi spre a-şi pate joc de ei Tllşjşi. Tartuferia, pe cât de rigidă, pe atât de cuviincioasă, a bătrânulţ.Ji Kant, GL! ca re elll� pQe­ meneşte pe drumurile insidioase ale dialeclicii, care duc, mj3i corect, seduc, înspre "imperativul categoric" al său - acest spectacol ne face să zâmbim pe noi, năzuroşii cqre găsim un amuzament nioideoum mărunt În pri lej ţ.II de a 10 urmări ou atenţie perfipiile subtile ale vechilor moralişti şj predi�qtQfi ai mQr�lei. Sa u chiar acel hocus-pocus de formă matematică În care Spino:z;a şi � mascat şi blindat ca În bronz filozofia :-:- la urma urmei, "iubirea pantru înţelepeiunea l u i ", inţelegând cuvântul corecţ şi rezonapil-, pentru a intimida prin aceasta din capul locului curajul agresorului care ar cutf3la să,.şi arunce 1 5 privirea asupra acestei fecioare şi Pal as Atena invincibile: câtă timiditate şi vulnerabilitate nu trădează această mascarad� a unui bolnav pustnicit! ..

�

6 Mi-a devenit limpede cu timpul ce-a fost până acuma orice mare �Iozofje: adică autoconfesiunea autorului ei şi un fel de memQires* involuntare 20 şi nebăgate în seamă; de asemeni, că intenţiile morale (sau imorale) din orice filozofie formau germenele vital din care a crescut de fiecare dată întreaga plantă. Într-adevăr, bine (şi înţelept) facem întrebându-ne Întotqeauna mai întâi, În vederea explicării modului În care s-au constituit, de fapt, c�le mai singulare afirmaţii metafizice qle unui filozof: ce morală vizează asta (vizează e l -)? Ca urmare, eu nu cred că un "instinct al cunoaşteril" este părintele filozofiei, ci că un alt instinct s-a folosit aici, ca de obicei, d� cunoaştere (şi de ignoranţă!) doar ca de un instrument. Cine Însă cercetează instinctele funciare ale omului din perspectiva măsurii în Cqre ele şi-au putut face jocu l tocmai aici ca genii (SqU demoni şi spiriduşi) c a r e i n s p ir ă ! 30 acela îşi va da seama că acestea au practicat odată toate filozofiq, - şi că fiecare În parte dintre ele şi-ar dori să se prezinte p e s i n e , chiar cu prea multă bucurie, ca scop ultim al existenţei şi s t ă P ;3 n legitim al t uturor ce­ lorlalte instincte. Căci orice instinct este dornic de �tăpânire: şi, m â n a t d e a c e a s t ă d o r i n ţ ă , Încearcă să filozofeze. - Fireşte: în cazul învăţaţilor, 35 oameni cu adevărat de ştiinţă, lucrurile pot sta altfel- "mai bine", dacă vreţi-, 25

* În fr. În text. (n. t.)

Cap itol u l întâi: despre prejudecăţile filozofilor 5-8

15

aici poate exista realmente ceva ca un instinct de cunoaştere, vreun ceasor­ nic oar�c�m3, mic şi autonQm, care, bine tras, trude,şţe c� osâ rdi e pentru asta, f ă r � ca t (:)a ţ� pe!ela!t� instincte al� Învăţptului să ia pa rte În moo rj3c;1ical la aceasta. "lnteresele'I intrinseqi c;l1(3 Înv�ţaţţ,Jl!.Ji se află, de obicei, din ac��stă 5 pricină, cu totul qltundeva, bunăoară, În familie şau În câştigUI b.ăn�SQ sau În politjq'3; p� chiar �st� aprOqpe indif�rent dac� mica lui maşină �st� plasqţ� În cLlt�re s a ţJ cutare loc �I şţiinţei şi qac� tânărul truqiţor "de năd�jd�!' faoe elin sine �n bun fi ! p! og saLI miQQlog sa u chimi st : nu-I rn arc h e a ţ. il că d e vin e una Sq!J qlta. Dimpotrivă, În filozof nu-i aps(:)lut nimic imperson!3l; şi 10 ma i al�s morala �a furniz�a2fă o hotărât� şi hQtărâtoaF� m ă rt u rie despre oi n e 13 s t e el adică În ce ierarhie se plasează unl,.ll faţă de altul o�le mai intime instinct� ale naturii lui. �

""O"

7 15

Cât de mi3liţjoşi PQt să fi� filozofii! Nu cunQşG nimic m ai inveninat

d ecât gluma pe Gare şi-a îngăduit-o Epicur faţă de Platon şi platonicieni: i-a

numit dionysiokolakes. Aceasta Înseamnă textual şi În primul rând "Iinguşi­ torii lui DionY$ios", deGi nişte qccesorii ţie tirani şi nişte Iingăi; pe lângă tOqte acestea însă, astEl m�i vrea să spună * "toţi aceştia sunt nişte h i � t r i an i, n-au nimic veritabil În eill (căci diony sokolax e ra o denumire 20 populară a comediantului). Şi aceasta qin urmă este, de fapt, maliţioţ:itatea pe care Epicur a lansat-o Împotriva lui platon: îl supăra stilul g randios, pri ceperea lu i Plato n şi ;3 discipolilor săi de a se pune În scenă, - lucru la care Epicur nu se pricepea! el, bătrânul Învăţător din Samos care stătea asc�ns În grădiniţa lui din Aten a , u nde a scris trei sute de cărţi, cine ştie? 25 poa te mânat de flec a z şi ambiţie Împotriva lui Plato n ? - A fo st nevoie de o sută de ani până să se lămurească G rec ia cine fusese acest zeu horticol, Epicur. - Dar oare s""a Iămurit? -

8

În oriGe filozofie există un punct În care conv in g ere a filozofului Îşi 30 face apariţia pe scenă: sau, pentru a o spune În limbajul unui vechi mister: "

"

adventavit asinLJs pulcher et fortiss i mus**.

* Întregirea noastră. (n.t.)

** În lat. În text: "s-a ap ropiat un as;n / frumos şi fo arte puternic" (ef. prima notă finală de la Za IVTr�zirea 2, voI. 5, 386). (n.t.)

16

Dincolo de bine şi de rău

9 "Conform naturii" vreţi voi s ă t r ă i ţ i ? O nobililor stoici, ce păcăleală-n aceste cuvin te! Închipuiţi-vă o făptură a şa cum este na tura, fără măsură de risipitoare, fără măsură de ind iferentă, fără fin a l ităţi şi men aja mente, fără 5 Îndurare şi dreptate, fertilă şi ste rilă şi totoda tă nesigură, închipuiţi-vă indiferenţa însăşi ca putere - cum a ţ i p u t e a trăi conform acestei indiferenţe? Să trăieşti - n u-i oare tocmai lucrul acesta să vrei a fi altfel decât este această n atură? Nu-i oare viaţa esti mare, preferare, faptul de a fi nedrept, l i mi tat, de a vrea să fii d i ferit*? Şi , presup unând că i mperativul vostru "s� I o trăieşti conform naturii" ar echivala, În definitiv, cu "să trăieşti conform vieţii" - cum de n u aţi fi în stare să vă conformaţi? Pentru ce să faceţi un principiu d in ceea ce sunteţi şi trebuie să fiţi voi Înşivă? - În realitate, lucrurile stau cu totul a l tfel: pretinzân d cu Încântare că citiţi În n atură canonu l legii voastre, voi, n ăstruşnicilor comed ianţi şi autoamăgi tori , vreţi ceva contrar! Mândria 15 voastră voieşte să-i prescrie şi incarneze naturii, chiar naturii, morala voastră, idealul vostru, cereţi ca ea să fie natură "conform cu stoa**" şi aţi dori să faceţi să existe orice existenţă numai după propriul vostru chip - ca o monstruoasă glorificare şi generalizare veşnică a stoicis mului! Cu toată dragostea voastră de adevăr, vă forţaţi atâta vre me, cu atâta perseveren ţă, cu a tâta fixi tate 20 hipnotică să priviţi natura f a I s , adică stoic, până când nu mai sunteţi capabili s-o priviţi altfel, - şi cine ştie ce aroganţă abisală vă insufl ă, În sfârşit, dementa s pe ranţă că, î n t r u c â t ştiţi să vă ti ranizaţi pe voi înşivă - s toicis mul es te autotiranie -, atunci şi n atura se Ias ă tiran iza tă: oare stoicul nu este un c r â m p e i de n atură? .... Dar aceasta este o veche şi etern ă poveste: ce 25 s-a-ntâmplat pe vremuri cu stoicii, se mai 'întâmplă şi astăzi, de-ndată ce o filozofie începe să creadă în si ne Însăşi. Aceasta fă ureşte mereu lumea d up ă chipul ei , ea n-are-ncotro; fi lozofia este însuşi acest instinct ti ranic, cea mai cerebrală voinţă de putere, de "creare a lumii", de causa prima ***. 10 30

.....

Zelul şi rafinamentul, aş putea spune chiar: viclenia cu care astăzi este atacată pretuti ndeni În Europa problema "despre lumea rea l ă şi lumea * Latinism În original, transcris Different (fiind În componenţa substa ntivului Dif­

la care N recurge pentru a marca antonimia cu Indifferenz "indiferenţă " din context. (n. t.) Grecism În original, transliterat Stoa "portic", o galerie cu coloane În Atena antică În care se adunau adepţii şcolii stoice Întemeiate de Zenon din Cition (cea 335- 263 Î. C.), a cărei maximă etică supremă este să trăieşti În concordanţă cu tine Însuţi şi cu natura; cf. şi voI. 2, 5 1 6, 15. (n.f.) *** În lat. În text; cf. nota ** de la p. 235. (n. t.)

ferent-sein-wol/e), "'*

Capitolul Întâi : despre p rejudecăţile filozofilor

9-11

17

aparentă" ne pun pe gând uri şi ne fac să ascultăm cu atenţie; iar cel ce nu percepe pe fundalu,1 acesta decât o "voinţă de adevăr" şi n imic altceva nu se bucură, fără doar şi poate, de cele mai ascuţite urechi. În cazuri izolate şi rare poate fi implicată realmente o astfel de voinţă de adevăr, nu ştiu ce curaj ex5 travagant şi aventuros, o ambiţie a postului pierdut, proprie metafizicienilor, care, până la urmă, continu ă să prefere un pumn de "certitudine" unui car întreg de posibilităţi frumoase; pot exista chiar nişte fanatici puritani ai conştiinţei gata să-şi dea duhul mai bine pe u n n imic sigur decât pe ceva nesigur. Dar l ucrul acesta e nihilism şi simptom al unui suflet disperat şi mort de oboseală : 10 oricât de îndrăzneţe s-ar putea prezenta gesturile unei astfel de virtuţi. Însă În cazul gânditorilor mai puternici, mai plini de viaţă, Încă însetaţi de viaţă, lucrurile par să stea altfel: în timp ce aceştia iau atitudine Î m p o t r i v a aparenţei şi pronunţă cuvântul "perspectival" aproape cu aroganţă, în timp ce subestimează verosi militatea propriul ui l or corp cam tot atât cât verosi militatea aparenţei, l5 care spune 0* "pământul nu se mişcă" şi, cu aceeaşi aparenţă de bună dispo­ ziţie, dau drumul din mâini la cel mai sigur avut al lor (căci oare ce socotim azi ca fiind mai sigur decât corpul nostru? ) - cine ştie dacă nu vor, în fond, să recucerească ceva ce altădată era stăpânit cu şi mai mare siguranţă, ceva din vechiul latifundiu al credinţei de odinioară, poate "sufletul nemuritor", poate 20 "vechiul dumnezeu", pe scurt, n işte idei pe baza cărora se putea trăi mai bine, adică mai vârtos şi mai sen in decât pe cea a "ideilor moderne"? E În asta o s u s p i c i u n e faţă de aceste idei moderne, e o neîncredere În tot ce a fost edificat ieri şi azi; se amestecă, poate , aici o uşoară lehamite şi ironie care nu mai tolerează bric-a-brac**-ul ideilor de cea mai d iversă origine, ca fiind ele 25 ceea ce aşa-nu mitul pozitivism îşi aruncă azi pe piaţă, o greaţă a gustului năzuros faţă de Împestriţarea de ia rmaroc şi aspectul trenţăros al tuturor acestor fil ozofaştri ai realităţii În ca re n u-i nimic n ou şi autentic afară de respectiva Împestriţare . În această privinţă, am impresia că trebuie să le d ăm dreptate acestor sceptici a ntirealişti şi acestor microscopişti ai cunoaşterii 30 din prezent: instinctul lor, care-i împinge departe de realitatea m o d e r n ă , este necontestat, - ce ne pasă nouă de drumurile lor in sidioase şi regresive! Esenţialul În ei n u este că vor să se-ntoarcă "înapoi": ci că - vor s ă - ş i ia t ă I P ă Ş i ţ a . Puţin m a i m uit ă forţă, anvergură, curaj , vocaţie artistică: şi ar fi gata s-o ia În a i n t e , - i a r nu înapoi! 35

11

Mi se pare că astăzi se depun peste tot eforturi ca să ne-ntoarcem pri­ virea de la adevărata înrâurire exercitată de Kant asupra filozofiei germane * Întregirea noastră. (n.t.) ** În fr. ;(f;�r;;_�1LRyechituri". (n.t.)

18

Dincolo de bine

şi

de

rău

şi În special să trecem cu vederea, circums pect, într-o parte, peste valoarea pe care el Însuşi şi-o recunoştea. Mai întâi şi-ntai, Kant era mândru de tabla categori ilor sal e , cu aceast? tablă În mână zicea: " Iată l ucrul cel mai dificil ce a putut fi întreprin s vreodată În folosul metafiziciL" - Înţelegeţi dară 5 acest "a putut fi " ! el era mândru că a d e s c a p e r i t in om o nouă virtute, virtutea judecăţilor sintetice a priori*. Presupunând că s-a Înşelat în această privinţă: evoluţia şi rapida înflorire a filozofiei germane atârnă însă de această mândrie şi de emulaţia tuturor discipolilor de a descoperi ceva, pe cât se poate, şi mai mândru - ş i , În orice caz , "noi virtuţi"! - Dar să reflectă m : a sol o sit momentul. Cum sunt a priori c u p u t i n ţ ă judecăţile sintetice? se-ntre­ ba Kant - şi ce-a răspu ns, de fa p t ? Î n vi r t u t e a u n e i v i r t u ţ i ** : din nefericir� însă , nu În trei** cuvinte, ci atât de amănunţit, de patriarhal, cu u n asemenea l ux de p rofu nzi me a gândirii ş i de fforicele de sti l , Î n manieră germa'nă , încât nu băgai de seamă a muzanta nia iserie allemande*** care 15 se află într-un asemenea răspuns. Această nouă virtute te făcea chiar să-ţi pierzi capul, iar j ubilarea şi-a atins apogeul atunci când Kant a mai descoperit în om şi o virtute morală: - căci, pe vremea lui, germanii Încă era u morali, şi nicidecum " politiceşte realişti". - Ven ise l u na de miere a fi lozofiei germane; tqţi tinerii teologi de la Tubi nger Stift**** începură numaidecât să bată hăţişurile 20 - �toţi căutau "virtuţi". Şi câte şi mai câte nu găseai - în tim p urile-acelea nevinovate,� bogat e , încă adolescentine ale s piritu l u i german , În care romantismul , zâna cea înrăită , i nsinua şi te-adormea cântând, atunci când Încă nu ştiai să d istingi între "a găsi" şi "a i nventa"! Înai nte de toate, o virtute pentru "transcendental " : Schell ing a botezat-o i ntuiţie intelectuală şi a venit 25 astfel În întâmpi narea celor mai profunde dorinţe ale germanilor săi, În fond, setoşi de cucernicie. N u-i putem face o n edreptate mai mare acestei Întregi mişcări nebunatice şi exaltate, care era ti nereţe , ori cât se travestea În idei sure şi bătrâneşti , decât luând-o În serios şi chiar tratând-o cumva cu i ndig nare morală; aju nge, oamenii au Îm bătrânit, - visul s-a destrămat. A 30 venit o vreme când îşi frecau fruntea: şi-a mai freacă şi astăzi. Visaseră: În pri mul şi-n pri mul rând - bătrânul Kant. "În virtutea unei vi rtuţi" - spusese, cel puţi n crezuse. Dar este oare acesta - u n răspuns? O explicaţie? Sau nu mai mult decât o repetare a întrebări i ? Cum provoacă opiul som n ul ? "În *În lat. În text (şi infra). (n. t. ) **Ve r m ăg e e i n e s V e r m ă g e n s ***În fr. În text: "neghiobie germană " (v. nota* de la p. 13) . (n.t.) ****Adică de la ConvietuI din Ţubingen, care, iniţial mănăstire, devine un celebru institut teologic după Reforma lui Luther. Aici au studiat, Între alţii, Hegel, HOlderlin, Schelling (cf. şi A C 10 şi nota; KSA 11, 88, 13; 445, 10). (n.f.)

Capitolul Întâi: despre prejudecă ţile filozofilor 11-12

19

virtutea unei virtuţi", anume: virtus dormitiva - răspunde medicul acela al lui Moliere, quia est in eo virtus dormitiva , cui us est natura sensus assoupire*. 5 Dar locul u nor răspunsuri de felul acesta se află în comedii şi a venit, În fine, momentul să Înlocui m întrebarea kantiană "cum sunt a pri ori cu puti nţă judecăţile sintetice?" cu o altă întrebare 0** "De ce este n e c e s a r ă credinţa În atare judecăţi?" - adică să înţelegem că, În scopul conservării unor fiinţe din specia noastră, asemenea judecăţi trebuie c r e z u t e adevărate; din care pri10 cină, fireşte, ele ar putea fi şi f a I s e j udecăţi! Sau , spus mai li mpede şi dur şi radi cal : nişte j udecăţi si ntetice a priori n-ar trebui deloc "să fie cu putinţă": n-avem nici un drept la ele, În gura noastră sunt absolut n i şte false judecăţi. Numai, bi neînţeles, credi nţa În adevărul lor este necesară , ca o credi nţă de faţadă şi o evidenţă care ţin e de optica perspectivală a vieţi i. - Ca să'mai 1 5 pomenim, În încheiere, şi de influenţa enorm ă pe care "filozofia germană':,,:­ se-nţelege, îmi place să s per, dreptul acesteia la ghili mele*** - a exercitat-o În Întreaga Europă, să nu ne-ndoim că o anumită virtus dormitiva a luat parte la aceasta: printre nobil ii de pierde-vară, de virtuoşi, mistici, artişti, creşti ni pe trei sferturi şi printre politicienii obscurantişti de toate naţiile, erai Încântat să 20 dispu i , datorită filozofiei germane, de un antidot la senzualismul încă extrem de puternic ce s-a revărsat din veacul trecut În veacul acesta, pe scurt "sensus assoupire" . . . . . 12

25

30

Cât priveşte atomismul materialist: el ţine de l ucru rile cel mai bine contestate dintre cele ce există; şi, poate, printre Învăţaţii din Europa nu mai e nimeni astăzi atât de neÎnvăţat, încât să-i mai acorde vreo importanţă serioasă, afară de cea în scopul u n u i uz cotid ian şi casnic comod (adică drept o abreviere a mijloacelor de exprimare) - datorită, În pri mul rând, polo ne­ zului Boscovich , care , împ reună cu polonezul Copernic, a fost până acurŢl cel mai mare şi mai victorios adversar al aparenţe i . Căci , în timp ce Copernic ne convinge să credem, contrar tuturor simţurilor, că pământul nu este stabil, Boscovich ne-a Învăţat să ne renegăm credinţa în ultimul lucru " stabilit" despre Tntr-un amestec de latină şi franceză În text (v. ultimul cuvânt): "fiindcă-n el e o v;r­ tute-adormitoare, / a cărei natură este priceperea de-a te aţipi"; v. Le Malade ima­ ginaire (operă existentă În BN), III, interludiul 3, ca răspuns al doctorului Bachelierus la Întrebarea pusă de "Prim us doctor" despre "ca usa " şi "ratio" pentru care opiul provoacă somn ul; cf. prelucrarea latino-românească făcută de Tudor Bogdan şi Ştefan Crudu În Moliere, Oper e, IV, Bucureşti, 1958, p, 723-724. (n. f.) ** Întregirea noastră. (n. t.) *** GansefUssahen: "/ăbuţe de gâscă" (numele popular al ghilimele/ar), (n,t.) *

20

Dincolo de bine şi de ră u

pământ, credinţa În "substanţă" , În "materie", În atom ca rămăşiţă de pământ, ca grăunte i nfi m: a fost cel mai mare triumf asu pra simţuri lor repurtat până acu m pe pământ. - Trebuie să mergem Însă şi mai departe şi să declarăm război , u n război fără cruţare, la cuţite, şi "nevoii atomiste" , care-şi continuă 5 periculoasa existenţă în domenii în care nimeni nu bănuieşte, aidoma acelei mai faimoase "nevoi metafizice": trebuie, Înainte de toate, să răpunem şi ce­ ,lălalt atomism , şi mai funest, pe care l-a predicat cel mai bine şi cel mai în­ delungat creşti nismul, anume: a t o m i s m u I s u f l e t e s c . Cu acest cuvânt, fi e-ne permis a desemna acea credi nţă ca re tratează sufletul drept ceva 10 indestructibil , veşnic, indivizibil, drept o monadă, un atomon*: credinţa aceasta trebuie e l i mina tă d i n şti i nţă ! Nu-i deloc necesar, între noi f ie spus, să ne descotorosim, o dată cu aceasta, d e "sufletul" însuşi şi s ă renunţăm la una dintre cele mai vechi şi mai onorabile ipoteze: a ş a cum se-ntâmpIă, de regulă, cu n eîndemânarea natu raliştilor, care , abia ce ating "sufletul", că-1 şi pierd . 15 ' Dar d rumul către noi form ul ări şi cizelări ale i potezei despre suflet rămâne deschis: şi noţiuni ca "suflet muritor" şi "sufletul ca pluralitate de �ubi , e ctivităţi" şi "sufletul ca structură socială de i nstincte şi de afecte" vor avea de-acum înainte drept de cetăţenie în ştii nţă. Pregătind u n sfârşit superstiţiei care a năpădit până acum cu o luxurianţă aproa pe tropicală În jurul reprezentării 20 sufletului, n o u I psiholog s-a-mbrâncit singur afară, fireşte, oarecum Într-un nou pustiu şi o nouă neîncredere - poate că psihologii mai de demult duceau o viaţă mai comodă şi mai veselă -: până la urmă Însă, el se ştie tocmai prin asta osândit la i n v e n ţ i e ** - şi, cine ştie? poate la g ă s i r e *** . 13 Fiziologii ar trebui să cumpănească bine dacă este cazul să desemneze instinctul de autoconservare drept instinct cardinal al unei fiinţe organice. Înainte de toate, ceva însufleţit vrea să-şi d e s că t u ş e z e energia - viaţa În­ săşi este voinţă de putere -: autoconservarea nu-i decât una dintre c o n s e c i n­ ţ e l e indirecte şi cele mai frecvente ale acesteia. - Pe scurt, aici , ca pretuti n30 deni , prudenţă faţă de pri ncipiile teleologice p r i s o s e I n i c e ! - cum este un astfel de instinct de autoconservare (i-I datorăm inconsecvenţei lui Spinoza -). Căci aşa o cere metoda, care trebuie să fie, În esenţă, economie de principii. 25

14

35

Î n cepe azi să se l u m i neze , poate în cinci , şase capete , faptul că fizica este cel puţin o interpretare şi o ordonare a lumii (du pă noi ! spunând-o * Grecism În original, transliterat Atomon. (n. t.) ** Erfinden *** Finden

Capiwlul Întâi: despre prejudecăţile filozofilor 12-1 S

21

c u voia d u m neavostră), i a r n u o explicare a e i : dar, Î n măsura Î n ca re se reazemă pe credinţa În si mţuri, fizica trece drept ceva mai mult şi, pe termen l u ng , va trebui să treacă În continuare drept ceva mai mult, adică drept expli­ care. Ea are de partea ei ochi şi degete, are de partea ei a parenţa şi evidenţa: 5 ceea ce, asupra unei epoci al cărei gust predominant este plebeu, acţionează fascinant, credibil, c o n v i n g ă t o r , - se conformează doară În mod instinctiv canonului de adevăr al senzualism ului etern popul ar. Ce este clar* , ce "clarifică"**? N umai ceea ce se poate vedea şi pipăi, - până-ntr-acolo trebuie împinsă orice problemă. I nvers : tocm ai În opoziţie c u concreteţea consta 10 farmecul modului platoni cian de gândire, care era un mod a r i s t o c r a t i c de a gând i, - poate printre oameni care se b ucura u de n işte s imţuri chiar mai puternice şi mai pretenţioase decât le au contem pora n i i noştri , dar care ştiau să afle u n triumf superior În a rămâne stăpâ n i pe aceste simţuri : iar aceasta prin intermediul unor mreje de idei paie, reci, sure, pe care le aruncau 15 peste vârtejul multicolor al simţurilor - plebea si mţurilor, cum Îi s punea Platon. Era u n alt soi de p I ă c e r e în această s u p u nere şi i nterpretare a lumii În maniera lui Platon decât este acela pe care ni-I oferă fizicienii de astăzi , la fel darwiniştii şi antiteleologii di ntre l u crătorii fiziologi , cu propriul principiu al "forţei minime" şi al prostiei maxime. " Acol o u nde o mul nu mai are nimic de 20 văzut şi de apucat, nu mai are nici de căutat ni mic" - acesta , fireşte, este alt im perativ decât cel platonicia n , dar care , pentru un gen aspru şi harn i c de maşinişti şi constructori de poduri ai viitoru l u i , ce n-au de făcut decât m uncă b r u t ă , ar putea fi totuşi exact imperativul potrivit.

25

30

15

Ca să practicăm fiziologia cu cugetul curat, e nevoie să ţi nem seama că org a nele s enzori a l e n u s u nt fenomene în înţelesul fi lozofi ei ideal i ste: În calitatea lor, ele n-ar p utea fi n i cidecum cauze! Aşadar, s enzualismul cel puţin ca i poteză normativă , pe ntru a n u zice ca principiu euristic. Cu m ? şi alţii spun chiar că lu mea exterioară ar fi opera organelor noastre? Dar atunci , corpul nostru, ca o parte a acestei lumi exterioare, ar fi neapărat opera organelor noastre! Dar atunci , organele noastre Înseşi ar fi neapărat ­ opera organelor noastre ! Aceasta , pare-mi-se, este o radicală reductio ad absurd um***: presupunând că noţiunea cau sa sui**** este ceva radical ab­ surd . Pri n urmare, lu mea exterioară n u este opera organelor noastre -? * klar

(="explică ", n . t.) lat. În text. (n. t.) **** În lat. În text: "prin propria cauză " (unul din atributele lui Dumnezeu). (n. t.) **"erklart"

*** În

22

Dincolo de bine şi de ră u

16

Tot mai sunt observatori paşnici ai propriului sine care cred că ar exista "certitudini imediate" , de exemplu, "eu gândesc" ori , cum era superstiţia lui Schopenhauer, eu "vreau" : ca şi când cunoaşterea ar izbuti să-şi percea pă 5 obiectul În puritatea şi nud itatea lui, ca "lucru În sine", şi ca şi când n-ar avea loc o falsificare nici din partea subiectului, n ici din partea obiectului. Că însă "certitudinea imediată", ca şi "cunoaşterea absolută" şi "lucrul În sine", închide în ea o contradictio in adiecto* am s-o repet de o sută de ori: ar trebui totuşi să ne dezbărăm odată de sed ucţia cuvi ntelor! Creadă mulţimea despre 10 cunoaştere că este o cunoaştere totală, filozoful trebuie să-şi spună: "Dacă demontez procesul pe care-I exprimă propoziţia "eu gândesc", obţin o serie de afirmaţii temerare a căror motivaţie este dificilă, poate imposibilă, - bunăoară, că eu sunt acela care gâ ndeşte, că trebuie să fie într-adevăr ceva ce gândeşte, că gândirea este o activitate şi nu efect din partea unei fiinţe gândite ca o cau15 z ă că există un "eu", că , în sfârşit, e stabilit deja ce desemnăm prin gândire, - că eu ş t i u ce este gâ nd irea. Căci, dacă nu m-aş fi hotărât până acum În această privinţă , după ce criteriu ar trebui să apreciez că cele tocmai întâmplate nu sunt cumva "vrere" sau "simţire"? Ajunge , acel "eu gândesc" presupune s ă c o m p a r starea mea de moment cu alte stări , pentru a 20 stabili ce este ea: din cauza acestei raportări retroactive la alte "cunoştinţe" , ea nu are pentru mine, În nici u n caz, o "certitudine" i mediată. - Tn locul acelei "certitudini i mediate" în care mulţimea poate crede În cazul dat, filozoful se trezeşte În felul acesta cu o serie de Întrebări metafizice în mână, adevărate probleme de conşti inţă ale i ntelectul u i , care glăsu iesc aşa: "De unde iau 25 conceptul de gând ire? De ce cred În cauză şi efect? Ce-m i dă dreptul să vorbesc despre un eu, şi Încă despre un eu-cauză, şi, în sfârşit, chiar de u n eu-cauză a gândirii?" Acela ce, având În vedere un fel d e i n t u i ţ i e a cunoaş­ teri i , riscă să dea pe loc un răspuns la aceste Întrebări metafizice, aşa cu m procedează cel ce spune: "eu gând esc şi ştiu că acest lucru este cel puţi n 30 adevărat, real, cert" -, acela va găsi azi la un filozof, gata pregătite, un zâmbet şi două semne de-ntrebare. "Domnule, îi va da, poate, fi lozoful de-nţeles , este improbabil s ă nu v ă înşelaţi: dar de ce, î n definitiv, neapărat adevărul?" ,

17 35

Cât priveşte superstiţia logicienilor: nu voi osteni să subliniez mereu şi mereu un fapt mărunt, ce nu este recunoscut cu plăcere de aceşti superstiţioşi, - anume, că un gând vine când vrea "el", iar nu când vreau "eu"; * În lat. În text, sinonim cu "contradictio În term;n;s". (n. t.)

Capitolul Întâi: despre prejudecaţile

filozofilor

16··'19

23

aşa că o f a i s i f i c a r e a stări i de fapt este să spui: subiectul "eu" este condiţia predicatului "gândesc" . Es denkt* : dar faptul că ace'st "es" ar fi tocmai acel vechi şi fai mos "eu" n u_este, ca s-o spunem Într-un mod pl ăcut, decât o ipoteză , o afirmaţie, în pri m ul rând nu o " certitudine imed iată". În 5 sfârşit, cu acest "es denkt" s-a făcut deja prea m ult: chiar acest "es" conţine o i n t e r p re t a r e a procesului şi nu face parte din procesul însuşi. Raţionăm în cazul acesta după deprinderea gra maticală 0** " A gândi este o activitate, de orice activitate ţine cineva care este activ, prin urmare -" . Aproximativ după aceeaşi schemă, atomismul antic căuta, pe lângă "forţa" care acţionează, şi 10 acel grăunte infim de materie în care stă ea, din care irupe ea, atomul ; minţi mai riguroase au Învăţat până la urmă să o scoată la cale fără această "rămăşiţă de pământ" şi poate că într-.o zi ne mai obişnuim s-o scoatem la capăt, în ce priveş­ te logica, şi fără acel mărunt " es" (în care s-a volatilizat vechiul şi onorabilul eu). 18

15

De bună-credinţă într-o teorie nu-i minima fascinaţie că ea este contestabilă: tocmai prin aceasta atrage nişte m i nţi mai subtile. Se pare că teoria însutit contestată despre "libera voi nţă" îşi datorează încă dăinuirea doar acestui farmec -: mereu şi mereu a pare câte unul şi se simte suficient de puternic pentru a o contesta .

20

19

Filozofii vorbesc, de obicei, despre voinţă ca şi când aceasta ar fi cel mai cunoscut lucru din lume; ba chiar Schopenhauer dădea de înţeles că numai voi nţa ne-ar fi cu adevărat cunoscută, absolut cunoscută, cunoscută fără minusuri şi plusuri. Mie însă mi se pare mereu şi mereu că Schopenhauer 25 n-a făcut nici în acest caz altceva decât obişnuiesc filozofii să facă: a preluat şi a exagerat o p r e j u d e c a t ă p o p u l a r ă . Vrerea-mi apare, înainte de toate , ca ceva c o m p I i c a t , ceva ce numai în cal itate de cuvânt este o unitate, - şi tocmai într-un singur cuvânt se ascunde prej udecata populară care s-a înstăpânit pe prudenţa filozofilor, întotdeauna scăzută . Să fi m deci 30 o dată mai prudenţi , să fim "nefilozofi" -, să spunem : în orice vrere este, În pri m u l rân d , o mu lţime de senzaţi i , a d i că senzaţia stării de care te e l i b e r e z i , senzaţia stării ce te c u p r i n d e , chiar senzaţia acestei "eliberări" şi a acestei "cuprinderi" simultane, apoi mai o senzaţie musculară, * "Se gândeşte" (pronumele personal de pers. a III-a şing., neutru es se foloseşte aici cu sens general: "se gândeşte de către oameni, I/,Jme ", ca În reflexivele impersonale româneşti "se spune", "se zvoneşte ", "se cuvine" ş. a.). (n . t.) ** Întregirea noastră. (n. t.)

24

Di ncolo de bi ne ş i de ră u

care, şi fără să ne punem În m işcare "braţele şi picioarele" , Îşi începe jocul dintr-un fel de depri ndere, de Îndată ce "vrem". Prin urmare, aşa cum simţirea , şi anume si mţirea de multe feluri , trebuie admisă ca i ngredient al voinţei, tot aşa mai este vorba, În al doilea rând, şi de gând ire: În orice act de voi nţă 5 există un gând 'care comandă; - ş i , de bună seamă, nu trebuie să credem că acest gând poate fi separat de "vrere", de parcă , după aceea, ar mai ră­ mâne "voinţă" ! ln al treilea rând, voinţa nu este numai un complex de simţire şi gândire, ci, Înainate de toate, şi un a f e c t : şi anume afectul acela al comandei. Ceea ce se numeşte "libertatea voi nţei" este esenţialmente afectul de 1 0 superioritate faţă de cel ce trebuie să dea ascultare: "eu sunt liber, "el" trebuie să asculte" - această conştiinţă se află În orice voinţă, şi tot aşa - acea Încordare a atenţiei, acea privire d i rectă ce fixează exclusiv un singur lucru, acea evaluare necondiţionată 0* "acum e nevoie de acest lucru , i ar nu de altul", acea lăuntrică certitudine că vei fi ascultat, şi toate câte mai ţin de condiţia celui ce poru nceşte. 1 5 Un om care v o i e Ş t e - porunceşte unui ce din sine care ascultă sau despre care crede el că ascultă. lnsă acum să luăm în seamă ceea ce este cel mai straniu În actul voi nţei, - în acest lucru atât de com plex pentru care poporul nu dispune decât de un singur cuvânt : în măsura În care, în cazul dat, noi suntem totodată cei ce poruncesc şi cei ce ascultă şi cunoaştem, în calitate 20 de ascultători, senzaţiile de constrângere, de presiune, de oprimare, de împotri­ vire, de îmboldire care apar, de obicei, imediat după actul voinţei; în măsura în care, pe de altă parte, avem deprinderea să nu ţinem seama de această dualitate , să ne lăsăm Înşelaţi de ea În virtutea noţiunii si ntetice de "eu", u n lanţ Întreg d e concluzii greşite şi, c a urmare , de false evaluări a l e voinţei s-a 25 mai agăţat de vrere, - în aşa fel, Încât cel ce voieşte crede cu bună-credinţă că vrerea a r f i d e - a j u n s pentru acţiune. Întrucât În cele mai multe cazuri n-ai fost decât supus altei voinţe, oriunde era de a ş t e p t a t efectul porunci i , deci ascultarea, deci acţiunea, a p a r e n ţ a s-a tradus î n senzaţia c ă a r exista o n e c e s i t a t e a e f e c t u l u i ; aj unge, cel c e voieşte crede, cu un 30 grad considerabil de siguranţă, că voi nţa şi acţiu nea ar fi cumva totuna -, el p une reuşita, îndeplinirea vrerii tot pe socoteala voi nţei Înseşi şi se bucură în acest caz de o creştere a acelui sentiment al puteri i pe care-I comportă orice reuşită . "Libertatea voinţei" - acesta este termenul pentru starea aceea com­ plexă de plăcere a cel ui ce voieşte, care dă poru nca şi, în acelaşi timp, se 35 confundă cu cel ce o Îndeplineşte, - cel ce , ca atare, se bucură împreună cu el de triu mful asupra piedi cilor, dar j udecă în sinea lui că voi nţa Însăşi este aceea care surmontează obstacolele. Cel ce voieşte adaugă În felul acesta senzaţiile de plăcere ale eficacelor unelte executoare, ale "subvoinţelor" sau ale *

Întregirea noastră. (n. t.)

Capitolul Î ntâi : despr e prej udecăţile f ilozofilor

5

1 9-20

25

sub-sufletelor ajunse În situaţia de a servi - corpul nostru nu-i, d e bună seamă, decât o structură socială de multe s uflete - le adaugă deci propriei senzaţi i de plăcere, În cal itate de poruncitor. L'effet c'est moi* : aici se-ntâmplă ceea ce se-ntâmplă În orice comun itate bine clădită şi fericită : identificarea clasei conducătoare cu succesele comunităţii. În cazul oricărei vreri este vorba pur şi simplu de poruncire şi ascultare, pe baza, cum am spus, a u nei structuri soci­ ale de multe "suflete" : d i n care cauză un filozof ar trebui să-şi aroge dreptul de a cuprinde vrerea În sine în orizontul moralei : adică morala Înţeleasă ca doc­ trină a relaţiilor de dominaţie în cadrul cărora ia naştere fenomenul "viaţă". 20

10

Faptul că noţiunile filozofice luate În parte nu sunt ceva de capul lor, ceva ce se dezvoltă separat, ci cresc În relaţie şi afinitate u nele cu altele, faptul că, oricât de s pontan şi de arbitrar s-ar ivi, a parent, În istoria gândiri i , e l e fac totuşi parte dintr-un sistem l a fel de bine ca totalitatea mem brilor din 1 5 fauna unui continent: se trădează, până la urmă, şi prin siguranţa cu care cei mai d iferiţi filozofi com pl etează m ereu şi mereu o a n u m ită schemă fundamentală de p o s i b i I e fi lozofii. Sub o vrajă invizibilă, ei aleargă încă o dată şi Încă o dată pe aceeaşi orbită : se pot si mţi în continuare atât de i ndependenţi unul faţă de altul cu voinţa lor critică şi sistematică: ceva din ei îi 20 mână, ceva-i împinge într-o anumită ordine, u nul după altul, tocmai acea înnăscută sistematică şi afinitate a noţiunilor. Gândirea lor este, de fapt, mult mai puţin o descoperire decât o recunoaştere, o reamintire , o Înapoiere şi Întoarcere acasă într-o străveche şi îndepărtată gospodărie comună a sufletului, din care au răsărit odinioară noţiunile respective : - filozofarea este, în această 25 privi nţă, un fel de atavism de rang su prem. Ciudata asemănare de familie di ntre orice fi lozofare indiană, greacă , germană se explică destul de simplu . Tocmai acolo unde se afl ă o înrudire li ngvistică nu se poate deloc evita ca , datorită filozofiei comu ne a g ramaticii - vreau să zic datorită inconştientei dominaţii şi căIăuziri prin aceleaşi funcţii gramatical e -, totul să fie din capul 30 locului pregătit pentru o evoluţie şi succesiune analoagă a sistemelor filozofice: la fel cum apare blocată calea spre alte posibilităţi oarecare de i nterpretare a lumii . Filozofii ariei lingvistice uralo-altaice (în care noţiunea de subiect s-a dezvoltat cel mai slab) se vor uita , cu mare probabilitate, cu alţi ochi ''în lume" şi vor fi de găsit pe alte cărări decât indo-europenii sau m usulmanii : vraja 35 u nor anumite funcţii gramaticale este, În ultimă instanţă, vraja unor j udecăţi de valoare şi determinări rasiale f i z i o l o g i c e . - Îndeajuns pentru respingerea superficialităţil lui Locke în privinţa originii ide-ilor. * În

fr. În text: "Efectul sunt eu". (n. t.)

26

Dincolo d e bine

şi

d e rău

21

Causa s u i *- este cea mai reuşită autocontradicţie imaginată până În prezent, un fel de violentare şi monstruozitate logică: dar excesiva mândrie a omului a izbutit a-I face să se Încurce adânc şi groaznic tocmai În această 5 absurditate. Jinduirea după "li bertatea voinţei", În accepţiu nea superlativ-me­ tafizică, aşa cum ea, din păcate, tot mai domină În minţile semidocţilor, jin­ duirea de-a purta tu Însuţi Întreaga şi ultima responsabilitate pentru actele tale şi de-a degreva de aceasta pe Dumnezeu, lumea, strămoşii, Întâmplarea , societatea nu-i, desigur, nimic mai puţin decât a fi exact acea causa sui şi a 1 0 te trage singur de păr, cu o Îndrăzneală mai mult decât munchhauseniană, din mlaştina neantului În existenţă. Să presupunem că cineva se furişează astfel În spatele naivităţii rustice a acestei renumite noţiuni de "liberă voinţă" şi şi-a scoate din cap, am să-I rog atu nci să-şi urnească "luminarea" cu un pas mai departe şi să-şi scoată din cap şi inversiunea acelei non-noţiuni de "liberă 1 5 voinţă": am În vedere "voinţa neliberă", care duce la un abuz de cauză şi efect. Nu trebuie să i p o s t a z i e m În mod ero nat "cauza" şi "efectul", aşa cum o fac naturaliştii (şi cei ce, aidoma lor, naturalizează azi În domeniul gândirii -) conform negh iobiei mecaniciste do minante , care pune cauza să apese şi s� ÎtŢ1brâncească până "produce efec!" ; nu trebuie să ne folosi m de " cauză" şi 20 de "efect" decât ca n o ţ i u n i pure, adică nişte ficţiuni convenţionale În scopul '� des:�mnării, al Înţelegerii, n u al explicării. În noţiuniea de " în sine" nu există '" nimic din nişte "legături cauzale", din "necesitate", din "non libertatea psihologică", aici lIefectul" n u u rmează "cauzei", n ici o IIlege'! nu g uvernează asta. N o i suntem aceia care am născocit singuri cauzele, succesiunea, interacţiunea, 2 5 relativitatea, constrângerea, numărul, legea, libertatea, antecede ntul, scopul; iar dacă îndesăm, amestecăm În lucruri această lume de semne ca fiind ceva "În sine", noi procedăm atunci încă o dată aşa cum am procedat mereu, adică m i t o l o g i c . "Voinţa neliberă" este mitologie: În viaţa reală nu-i vorba decât de voinţă p u t e r n i c ă şi s i a b ă . - Este de-acum aproape Întotdeauna un 30 simptom chiar ql acestei l ipse de voinţă faptul Gă un gânditor si mte deja În orice "Înlănţuire cauzală" şi "necesitate psihologică" un fel de constrângere, de nevoie, de consecinţă obligatorie, de presiune, de non libertate: este revela­ tor să simţi Întocmai aşa, - persoana se revelează. Ş i , Într-adevăr, dacă am observat corect, "non libertatea voi nţei" este pen;�epută ca problemă din două 35 unghiuri de vedere totalmente opuse, dar Întotdeauna Într-o manieră profund p e r s o n a l ă : unii nu vor nici În ruptul capului să renunţe la "responsabilitatea" lor, la Gredinţa În s i n e , la dreptul personal la meritul lor (rasele vanitoase fac parte din această categorie ); ceilalţi , invers, nu vor să răspundă de nimic, să ,

-

*

În lat. În text (v. supra § 15) . (n . t.)

C a p i to l u l Întâi : despre p rejud ecăţile fi lozofi l or 2 1 -22

5

27

fie vinovaţi d e nimic ş i doresc, dintr-un lăuntric dispreţ de sine, să se poată da I a o p a r t e pe ei înşişi. Aceşti a d i n urmă , când scri u cărţi , de obicei le poartă azi de grijă cri mi nalilor� un soi de milă socialistă le este deghizamentul cel mai plăcut. Şi, de fapt, fatalismul celor slabi ca voinţă se înfru museţează uimitor atunci când înţelege să se prezi nte ca "Ia religion de la so uffrance humai ne"*: este "bunul-gust" a l s ă u . 22

lerte-mi-se mie, ca vechi filolog care nu se poate debarasa de caustici­ tatea lui, că mă refer la n işte arte interpretative de proastă calitate : dar acea 1 0 " l eg itate a n atu riill de care vorb iţi voi , fizici e n i i , cu atâta m â n d ri e , c a ş i când - - n-ar exista decât graţie interpretării şi proastei voastre " filolog fi" - nu este o stare de fapt, un "text", ci, mai curând, exclusiv o naiv-u manitară aranjare şi denaturare de sens, cu care veniţi voi cu vârf şi-ndesat În întâmpinarea instinctelor democratice ale sufletului modern! "Peste tot egal itate-n faţa legii, 1 5 - în această privinţă, natura n-o duce altfel şi mai bine decât noi": un simpatic gând ascuns în care se află deghizată încă o dată adversitatea grosolană faţă de tot ce este privilegiat şi suveran, q3 şi un al doilea şi mai rafinat ateism. "Ni dieu , n i maitre"**- aşa o vreţi şi voi: ş i de-aceea "trăiască legeC! fizică!"- nu-i aşa? Dar, după cu m am spus, aceasta este interpretare. nu text; şi ar putea 20 veni cineva care, cu o intenţie şi o artă interpretativă diametral opuse,' să reuşească a descifra , citind aceeaşi natură şi având În vedere aceleaşi fenomene, exact impunerea brutal-tiranică şi neînduplecată a pretenţiilor de p utere , - un i n te r p ret ca r e v - a r p ro p u n e n e exce p ţ i o n a l i t ate a ş i necondiţional itatea î n orice "voi nţă d e putere" , în aşa m ăsură, Încât aproape 2 5 orice cuvânt şi chiar cuvântul "tiraniell ar sfârşi prin a apărea inutilizabile sau doar ca nişte metafore care şlăbesc şi atenuează - ca prea omeneşti ; şi, cu toate acestea, cel ce ar ajunge, în fine, să afirme despre această lume acelaşi lucru pe care-I afirmaţi voi, că, adică, ea ar avea un curs "necesar" şi "previzibilll, dar n u pentru că este g\.Jvernată de legi, ci pentru că leg ile l i p s e s c 30 totalmente şi ori ce putere-şi trage-n orice cli pă ulti ma consecinţă. Să presupunem că nici aceasta nu-i decât o interpretare - iar voi su nteţi destul de păti maşi ca să-mi obiectaţi acest lucru - atu nci , cu atât mai bine. În fr. În text: "religia suferinţei omeneşti"; cf. şi GM III, 26, 291, 33; v. ş; nota * de la p. 48. (n. f.) ** În fr. În text: "Nic; Dumnezeu, nici stăpân "; cf. şi JGB 202; KSA 12, 1 [226J; KG W IX 2, 12, 18-20; formula aceasta reproduce titlul unu; jurnal fondat la Paris În noiembrie 1880 de Lou;s A uguste Blanqui (18 05- 188 1) În asociere cu alţ; socialişti francezi (apud Wolferl von Rahden, NS, 28, 1999, 3 71). (n. f.) *

28

Dincolo d e bine şi de

ră u

23 Întreaga psihologie a rămas până acum să atârne de prejudecăţi şi aprehensiuni morale: nu s-a hazardat În adâncime. A o percepe ca morfologie şi t e o r i e e v o i u ţ i o n i s t ă a v o i n ţ e i d e p u t e r e , aşa cum o percep 5 eu - Încă n-a frizat nimeni lucrul acesta ni ci măcar În gândul l u i : atât cât este permis să recunoaştem , În ceea ce s-a scris până acu m , un simptom a ceea ce s-a trecut până acum su b tăcere . Autoritatea p rej udecăţilor mo­ ral e s-a Înfipt adânc În l u mea cea mai cerebrală, aparent cea mai rece şi mai necond iţionată - ş i , aşa cum se-nţelege de la sine, În mod păgubos , 10 inhibitiv, orbitor, denaturant. O fizio-psi holog ie propriu-zisă are de l uptat cu nişte rezistenţe inconştiente din i n i ma cercetătorului, ea are "inim a" Împo­ trivă-i : chiar o teorie a condiţional ităţi i i nstinctelor "bu ne" şi "rele" provoacă , În cal itate de i moralitate mai subtilă, d is confort şi lehamite u nei conştiinţe Încă puternice şi curajoase, - şi mai m ult o teorie a derivabilităţii tutu ror 15 i nsti nctelor bune din cele rele. Presupunând Însă că cineva consideră chiar afecte l e de u ră , i nv i d i e , lăcomie , sete de putere drept afecte care condiţionează viaţa, drept ceva ce trebuie să fie din principiu şi-n mod esenţial la îndemână În gospodăria generală a vieţi i , deci trebuie să conti nue a fi potenţat, dacă viaţa urmează a fi potenţată , - acela suferă de o orientare a 20 judecăţii lui aidoma unui rău de mare . Ş i totuşi n ici ipoteza aceasta nu este de departe cea mai peni bilă şi mai stranie d i n acest domeniu neobişnuit, aproape nou , al cunoştinţelor periculoase: - şi există , de fapt, o sută de argumente întemeiate ca să se ţină departe de el oricine - e - n s t a r e ! Pe de altă parte: dacă tot ne-am abătut cu corabia noastră până aici , ei 25 bine! înainte! cu dinţii straşnic Încleştaţi ! cu och ii deschişi! cu mâna fermă pe cârmă! - navigăm drept peste morală, d e p a r t e , zdrobim, strivim poate şi propria noastră rămăşiţă de moralitate, În tim p ce călătorim şi ne hazardăm într-acolo, - dar ce contăm n o i ! Nicicând nu s-a mai deschis pentru nişte călători şi aventurieri îndrăzneţi o l u m e m a i p r o f u n d ă de cercetat : iar 3 0 psi hologul ca re "aduce jertfă" În felul acesta - ea n u este sacrifizio dell' i ntelletlo*, d impotrivă ! - o să poată pretinde, În schimb, cel puţin ca psihologia să fie din nou recunoscută ca doamnă a şti i nţelor, În serviciul căreia şi pentru receptivitatea căreia exi stă celelalte şti i nţe. Căci psi hologi a este de-acum Încolo iarăşi calea către problemele fu ndamentale.

* În

it. În text (ef. şi JGB 229; WS 272, voI. 3, 452, şi nota). (n. t.)

Ca p itol u l al d o i l e a : s p i ri t u l l i ber

24 O sancta si m p licitas!* Î n ce bizară simplificare şi falsificare trăieşte 5 omul! Nu te poţi minuna îndeajuns, o dată ce ochii ţi s-au dedat cu această minu ne! Cum am Iim pezit şi degajat şi uşurat şi simplificat În jurul nostru totul ! cum am ştiut să dăm simţurilor noastre un paşaport pentru tot ce este superficial, gândirii noastre un nesaţ d ivin de năbădăioase tumbe şi concluzii eronate! - cum am înţeles dintru-nceput să ne conservă m ignoranţa ca să 1 0 ne bucurăm de-a abia inteligibilă libertate, certitudine, imprudenţă , temeritate, seni n ătate a vieţii, de viaţă! Şi numai pe această bază , de-aci înainte solidă şi de g ranit, a neştiinţei şi-a permis până acum să se înalţe şti inţa, voinţa de cunoaştere - pe baza u n e i voi nţe m u lt mai pute rn i ce, voinţa de non­ cunoaştere, de incertitudine, de neadevăr! N u ca alternativă a ei, ci - ca 1 5 rafi nare a ei! Căci I i m b a j u 1 , aici ca ş i aiurea , oricât s-ar închista în primitivitatea lui şi-ar înceta să vorbească de alternative acolo u nde nu există decât g rade şi o deosebită fineţe a nuanţelor; de asemenea, oricât ne-ar Învârti în gură cuvintele nouă, ştiutorilor, tartuferia incarnată a moralei, care ţi ne azi de insurmontabi l u l nostru "carne şi sânge" : noi ne dăm seama d i n 20 când î n când ş i râdem de felul î n care tocmai ştii nţa cea m a i autentică are de gând să ne me nţi nă cât mai strâns în această lume s i m p l i f i c a t ă , artificială de l a u n cap la altul, bine ticlu ită şi măiestru fals ificată, aşa după cum , vrând-nevrând, iubeşte eroarea , pentru că ea, cea vie, - iubeşte viaţa !

25

30

25 După o aşa veselă introducere, u n cuvânt serios n-ar putea trece neauzit : el se adresează celor mai serioşi . Aveţi grijă , fi lozofi şi prieteni ai cu noaşterii , şi păziţi-vă de martiri u ! De suferinţa "de dragul adevărului " ! Chiar de propria apărare ! EI perverteşte orice nevi novăţie şi n eutral itate fină din cugetul vostru, vă face îndărătnici la obiecţii şi la pânze roşii, vă imbecilizează, vă abrutizează şi vă meta morfozează În tauri , când, în l u pta cu primejdia, defă i m area , suspiciunea, excluderea şi cu nişte urmări şi mai dure ale ostil ităţii , sfârşiţi obligatoriu epuizaţi , jucându-vă chiar rolul de apărători ai adevărului pe pământ- ca şi când "adevărul" adi o persoană atât de inofensivă *

În lat. În text: "O, sfântă naivitate!" (ef. şi voi. 3, 59, 1 5; KSA 1 0, 3 [1] 3 79) . (n. f.)

30

Dincolo

de b i n e

şi

d e ră u

şi de stângace, Încât ar avea nevoie de apărători! şi tocmai de voi, cavaleri ai celei mai triste figuri, domnilor gură-cască şi ţesători de pânze de păianjen pentru spirit ! În sfârşit, voi ştiţi destul de bine că nu poate avea nici o importanţă dacă tocmai cele spuse de v o i se adeveresc şi, de aemenea , că până 5 acum nu s-au adeverit spusele nici unui fi lozof şi că În orice mic semn de Întrebare pe care-I puneţi după cuvi ntele voastre favorite şi d u pă teori ile voastre preferate (şi , incidental, după voi Înşivă) s-ar putea afla o veridicitate mai vredn ică de laudă decât În toate gesturil e şi atuurile solemne d i n faţa acuzatori lor şi a tribunalelor! Daţi-vă mai bine deoparte! Ascundeţi-vă-n grabă ! 1 0 Purtaţi-vă masca şi fiţi rafinaţi , ca să fiţi confu ndaţi cu alţii! Sau temuţi u n pic! Şi n u-mi uitaţi de grădină, de grădina cu grilaj d e a u r ! Ş i-n jurul vostru ţi neţi oameni , care sunt ca o grădină, - sau ca m uzica plutind pe ape la ceas de seară, când ziua devine amintire: - alegeţi singurătatea b u n ă , singurătatea l i beră , nebunatică, uşoară, care vă dă şi un drept de a rămâne, chiar în vreun 1 5 sens oarecare, Încă buni! Cât de otrăvit, de viclean , de rău te face orice lung război care n u se poate duce cu toată forţa pe faţă ! Cât de s u b i e c t i v te face o l u ngă teamă, o l u ngă atenţie îndreptată asu pra duşmanilor, a duşman ilor posibil i ! Aceşti excluşi d i n societate, a ceşti îndel ung u rmăriţi, rău hăituiţi, - chiar şi sihaştrii forţaţi , alde Spi noza ori Giordano Bruno 20 sfârşesc Întotdeauna prin a deveni , fie şi sub cea mai spirituală deghizare şi poate fără s-o ştie nici ei înşişi, nişte răzbun ători şi otrăvitori rafinaţi (să dezgropăm odată temelia eticii şi a teologiei lui Spinoza ! ) - ca să n u mai vorb i m nicidecum de neghiobia indig nării morale care, la un filozof, este semnul sigur că u morul filozofic a şters-o de la el. Martiriu l filozofului , 25 "sacrificiul" său " pentru adevăr" obligă la darea-n vileag a n aturii de agifator şi de comediant dosite in el; şi, admiţând că până acu m nu l-am privit decât cu o curiozitate artistică, poate fi de-nţeles, fireşte, raportată la mulţi fil ozofi , dorinţa riscantă de a-i vedea măcar o dată în degenerescenţa lor (degeneraţi În "martiri" , În urlători pe scenă şi la tribună) . N u mai că, având o asemenea 30 dori nţă, trebuie să ne fie limpede c e vom reuşi să vedem În fiecare caz: - o biată dramă satirică, o b iată farsă ca epilog , o dovadă continuă că lunga şi adevărata tragedie s - a s f â r Ş i t : cu rezerva că orice filozofie a fost, În geneza ei, o lungă tragedie. -

35

26 Orice o m select aspiră i n sti n ctiv la cetatea şi l a i nti m itatea l u i , acolo unde este i z b ă v i t de mulţime, de cei numeroşi, de majoritari, unde poate uita de regula "om", ca fiind el excepţia de la ea: - exce ptând singurul caz când, în cal itatea lui de cunoscător În accepţiune măreaţă şi excepţională , îl

C a p itol ul al d o i l ea: spiritu l l i ber 25-26

31

izbeşte direct de această regulă un instinct şi mai puternic. Cel ce, În contac­ tul cu oamen i i , nu l uceşte, după caz, În toate culorile nevoinţei , verde şi cenuşiu de scârbă, lehamite, compătimire, mohoreală, Însingurare, acela nu este, hotărât, un om de gust superior; presupunând Însă că el nu ia de bunăvoie 5 asu pră-şi toată această povară şi neplăcere , că o evită mereu şi rămâne, aşa cum am spus, ascu ns În cetatea lui, liniştit şi mândru, ei bine, u n singur l ucru e sigur: el nu-i făcut, nu-i menit pentru cunoaştere. Căci, fi ind ca atare, ar trebui să-şi spună Într-o zi < : > * "Lua-m i-ar dracul bun ul-gust ! dar regula este mai interesantă decât excepţia, - decât mine, excepţia ! lI - şi ar purcede 1 0 Î n v a l e , Îndeosebi "În val mă". Studierea omului o b i Ş n u i t , o studiere Îndelungată, serioasă, şi, În scopul acesta, multă deghizare, constrângere de sine, confidenţialitate. proastă companie - orice companie este proastă companie, afară de cea cu persoanele de seama ta -: aceasta constituie o parte necesară din biografia oricăru i filozof, poate partea cea mai neplăcută, 1 5 cea mai duhnitoare, cea mai bogată În dezamăgiri . Dacă are Însă noroc, aşa cum i se cuvine unui om norocos al cunoaşteri i, el va da peste adevăraţi scurtători şi Înlesnitori ai misiunii sale, - Îi am În vedere pe aşa-zişii cinici , pe aceia ce recunosc pur şi simplu În ei Înşişi animalul, trivialitatea, "regula" şi, În paralel , mai au acel grad de spiritualitate şi de disponibilitate necesară pentru 20 a vorbi despre sine şi despre cei de seama lor Î n f a ţ a u n o r m a r t o r i : din când În când chiar se tăvălesc În cărţile lor ca În propri ile lor excremente. Cinismul este unica formă În care n işte suflete de rând frizează ceea ce este onestitate; iar omul superior trebuie, În cazul oricărui cinism mai necioplit sau ma i fin , să-şi caşte urech ile şi să-şi dorească noroc de fi eca re dată 25 când măscăriciul fără de ruşine sau satirul din domeniul şti inţei vociferează chiar În faţa lui. Există chiar cazuri când la scârbă se adaugă fasci naţia: În special atunci când, printr-un capriciu al naturii, de un astfel de ţap şi mai muţă indiscreţi se leagă geniul , ca-n cazul abatelui Galiani, omul cel mai profund, cel mai pătru nzător ş i poate şi cel mai murdar a l veacului său - era mult 30 mai profund decât Voltaire şi, ca urmare, În bună parte, şi mai scump la vorbă. Se-ntâm plă chiar mal frecvent ca, după cum s-a arătat, mintea desti nată şti inţei să fie altoită pe un trup de maimuţă, o subtilă intel ige nţă de excepţi e - pe un sufl et comun , - fenomen de loc neobişnuit pri ntre medici şi fiziologi ai moralei În special. Şi oriunde vorbeşte cineva despre om fără indignare, mai 35 curând naiv, ca despre un pântece cu necesităţi de d ouă feluri şi despre un cap cu una singură; peste tot unde vede oi neva, caută şi v r e a să vadă În permanenţă doar foame, poftă sexuală şi van itate, ca şi când acestea ar fi *

Întregirea noastră. (n. t.)

32

5

10

15

20

D i ncolo d e bin e ş i d e ră u

adevăratele şi u n icele resorturi ale actelor omeneşti ; pe scurt, acolo unde se vorbeşte "de rău" despre om - şi n ici măcar g r a v -, acolo amatorul de cunoaştere trebuie să asculte în mod special şi cu sârg , trebuie să-şi pl ece urechea mai cu seamă acolo unde se vorbeşte fără mânie. Căci omul mânios şi cel ce se sfâşie şi se sfârtecă* m ereu pe sine însuşi cu propri i i lui colţi (sau, în loc de asta, lumea sau pe Dum nezeu sau societatea) poate, ce-i d rept, d i n u n g h i mora l , să stea m a i presus d ecât satiru l râzător şi autosuficient, dar în oricare alt sens el este cazul mai obişnuit, mai indiferent, mai neinstructiv. Şi nimeni n u m i n t e atât de mult ca mâniosul . 27 E s te g reu s ă fi m înţe l eşi : în d e o s e b i c â n d g â n d i m ş i tră i m gangasrotogati**, numai printre oameni care gândesc şi trăiesc diferit, adică kurmagati** sau, în cazul cel mai bun , "după mersul broaştei", mandeikagati** - ch iar fac totul să fiu eu Însumi greu înţeles? - şi trebuie să fi m de pe-acu m din in imă recunoscători pentru bunăvoi nţa de interpretare cu oarecare fineţe. Cât despre "prietenii buni", care sunt întotdeauna prea comozi şi cred că au, tocm ai ca prieten i , u n drept la comoditate : am face bine să l e acordăm din capul locu lui un teren de joc şi u n câmp de bătaie pentru răstăl măciri : astfel, avem un motiv În plus de râs; - sau să-i eliminăm cu totul pe aceşti prieteni buni - şi, de asemeni, să râdem ! 28

Ceea ce se poate traduce în chipul cel mai rău di ntr-o li mbă într-alta este tempoul stilului ei: ca element ce-şi are temeiul în caracterul rasei , în , fiziologic vorbind, tempoul obişnuit al "metabolismului" său. Există traduceri 25 socotite oneste care sunt aproape nişte falsificări , fiind vulgarizări invol untare ale originalului, numai pentru că tem poul eroic şi jucăuş al acestuia n-a putut fi şi el tradus, tempoul care sare peste toate primejdiile din lucruri şi cuvinţe, ajutând la evitarea lor. Germanul este aproape incapabil de presto în l imba lui: deci, după cu m putem conchide rezonabil, şi de multe dintre cel e 3 0 m a i încântătoare ş i mai îndrăzneţe nua nţe a l e gândirii libere, nonconformiste. Pe cât de străini îi sunt cântăreţul buf şi satirul, pe atât de intraductibili îi sunt Aristofan şi Petroniu. Tot ce este grav, refractar, solemn-stângaci, toate soiurile * sich . . . zerreist und zerfleischt (inspirata echivalare românească prin "se sfâşie şi se sfârtecă " aparţine lui Francisc Grunberg; v. (rad. sa de la Humanitas, 1992, p. 35, şi cea de la Teora, 1 998, p. 39). (n.f.) În sanscr. În text (v. nota finală) . (n. f.) **

Capitolul

5

10

15

20

25

30

al d o il e a :

spiritu l liber 26-29

33

d e stil nesfârşite şi pl icticoase a u cu noscut l a germani o dezvoltare diversă şi extrem de bogată, - ierte-mi-se faptul că nici chiar proza lui Goethe, în combinaţia ei de ridigitate şi delicateţe, nu face excepţie, În cal itatea ei de imagine în oglindă a "bunelor vremi de demult", de care ţine ea şi ca expresie a gustului german de pe ti mpul când mai exista un "gust german": care era un gust rococo in moribus et artibus* . Lessing constituie o excepţi e , d atorită naturi i lui de actor care înţelegea m u lte şi se pricepea la m ulte : el, care n u degeaba era traducătorul lui Bayle şi-i plăcea să se refugieze î n apropierea lui Diderot şi a lui Volta ire, dar şi mai m u lt pri ntre comed iografii roma n i : Lessing iubea şi-n tempou nonconformismul, fuga din Germania. Dar cum ar fi în stare să imite limba germană , fie chiar şi-n proza unui Lessi ng , tempoul lui Macchiavell**, care, în Principe-Ie*** său , ne face să respirăm aerul u scat şi fi n al Florenţei şi se vede obligat să execute cea mai serioasă chestiune într-un dezlănţuit allegrissimo : poate nu fără un senti ment diabolic de artist faţă de aspectul al cărui contrast îl abordează, - gânduri lungi, dificile, aspre, periculoase şi un tempo de galop şi de cel mai bun şi mai năbădăios capriciu. Cine, În sfârşit, ar putea să cuteze mai ales o traducere germană a lui Petroniu, care, mai mult decât cine ştie ce mare muzician de până acum, a fost maestrul presto-ului, cu i nvenţii le, fanteziile, s pusele sale : - ce contează , În definitiv, toate smârcurile lumii bolnave, proaste, chiar şi ale "lumii vechi" , dacă ai, ca el, picioarele u nui vânt, suflul şi respiraţia, dezrobitorul sarcasm al unui vânt ce însă nătoşeşte totul punând p e f u g ă totul ! Iar cu privire la Aristofa n , spiritul acela transfigurator, complementar, de dragul căruia iertăm c-a existat întreaga lume greacă, presupunând că s-a-nţeles în toată profu nzimea tot ce are nevoie acolo de iertare şi transfigurare : - habar n-aş avea de ni mic din ceea ce m-a făcut să visez despre latura obscură şi natura de sfi nx a lui P l a t o n , afară de acel petit fait**** în chip fericit păstrat : că sub căpătâiul de pe patul morţi i sale nu s-a aflat nici o "bibl ie", nimic egiptean , p itagoreic, platonician , - ci Aristofan. Cum ar fi putut chiar un Platon să suporte viaţa - o viaţă grecească pe care a negat-o - fără un Aristofan? 29 Este treaba minoritarilor să fie independenţi : este un privileg iu al celor puternici. Şi cine experimentează acest lucru, chiar pe cea mai bună dreptate, * În laf. În text: "În moravuri şi arte". (n. f.)

** Sic ! (n. f.)

*** În if. În text, scris cu iniţială minusculă. (n. t.) **** În fr. În text : "fapt mărunt". (n. t.)

34

D in colo d e bine şi d e ră u

dar fără a f i o b i i g a t la asta, demonstrează astfel că, probabil, nu este numai puternic, ci şi cutezător până la dezlJlăţ. Se aventurează Într-un labirint, înmulţeşte de o mie de ori pericolele pe care le comportă viaţa în sine; di ntre care nu este cel mai mic acela că n ici u n ul nu vede cu ochii lui cum şi unde 5 se rătăceşte, se i zolează şi este sfâşiat bucată cu bucată de nu ştiu ce . minotaur cavernicol al conştiinţei . Adm iţând că un astfel de ins se prăpădeşte, l ucrurile se-ntâmplă atât de departe de înţelegerea oamenilor, încât ei nu le simt ş i n u le trăiesc empatic: iar el n u se mai poate întoarce-ndărăt ! nu se mai poate întoarce nici la m il a oamenilor ! - 10

15

20

25 e

30

35

30

Supremele noastre i ntuiţii trebuie fatal mente - şi m oral mente ! - să sune ca nişte prosti i , eventual ca nişte neleg i u i ri , d acă aju n g , pe căi i nadmisibile, la urech ile acelora care nu sunt înzestraţi şi predestinaţi pentru asta. Exotericul şi ezotericul , aşa cu m se făcea odinioară distincţia între ele în mediul filozofilor, la indien i, ca şi la greci , perşi ori musulmani , pe scurt, peste tot unde se presu punea o ierarhie şi n u se credea în egalitate şi-n dre pturi egale, - nu contrastează atât prin faptul că omul exoteric stă afară şi observă, evaluează, cum păneşte, judecă din afară, nu dinăuntru : mai im­ portant este că el vede lucrurile de jos în sus, - pe când ezotericul d e s u s î n j o s ! Există piscuri ale sufletu l u i de la înălţimea cărora privi nd, înseşi efectele tragediei încetează de a fi tragice; şi , concentrând toate durerile l u m i i într-una singură, cine şi-ar perm ite riscul de a se pron unţa că vederea lui va îndemna şi obliga c u n e c e s i t a t e tocmai la milă şi, în felul acesta, la dublarea durerii? . . . Ceea ce serveşte de hrană sau de înviorare unei specii umane superioare trebuie să fie aproape otravă pentru o specie foarte diferită şi mai ordinară . Virtuţile omului de rând, transpuse într-un filozof, ar Însemna poate vicii şi slăbici u n i ; n-ar fi excl u s ca un om rasat, persu punând că ar degenera şi s-ar ruina, să aj ungă a bia prin aceasta în posesia unor însuşiri pentru care , în lu mea i nferioară În care s-a coborât, s-ar simţi nevoia să fie venerat pe viitor ca un sfânt. Există cărţi care au pentru suflet şi sănătate o valoare adversă, după cum se folosesc de ele sufletul i nferior, vitalitatea mai scăzută sau cea superioară şi mai putern ică : În primul caz, ele sunt cărţi periculoase, măci nătoare, dizolvante, în celălalt - chemări de herald care-i suscită pe cei mai viteji la p r o p r i a vitejie. Cărţile de interes com u n sunt întotdeauna nişte cărţi d u h n itoare : m irosul oameni l or simpli e li pit de ele. Unde mănâncă şi bea mulţimea, chiar unde se Închină, acolo pute de obicei. Să nu te duci la biserică, dacă vrei să respiri un aer c u r a t . - -

Capitolul al doilea: spiritu l l i ber

29-32

35

31

În anii tinereţii adorăm şi dispreţui m încă fără acea artă a nua nţelor

5

10

15

20

care constitu ie principalul câştig al vieţii şi trebuie să ispăşim cumplit, pe bună dreptate, faptul de a fi tăbărât în fel ul acesta pe oameni şi lucruri cu da şi nu . Totul este rânduit ca, di ntre toate gusturile, cel mai prost, gustul pentru absolut, să fie supus bestial batjocurilor şi abuzurilor, până când­ omul învaţă să pună ceva artă în sentimentele lui şi mai bine să rişte chiar în încercarea cu artificialul: aşa cu m o fac adevăraţii artişti ai vieţi i . Mânia şi respectul, proprii tinereţii, par să n u-şi găsească odihnă înainte de..a fi falsificat aşa de temeinic oamenii şi lucrurile, încât să se poată exersa asupra lor: tinereţea În s ine este deja ceva ce fals ifică şi înşală. Ulterior, când sufletul tânăr, chinuit numai de d ezamăgiri , sfârşeşte prin a se întoarce suspicios împotriva lui însuşi , mereu înfocat şi săl batic, până şi-n suspiciu nea şi remuşcăril e lui: cum se-nfurie d e-aici înainte, cu m se sfâşie nerăbdător, cum se răzbună pentru lunga lui subiectivitate, ca şi când ar fi fost o orbire deliberată! În această tranziţie ne pedepsim pe noi Înşine, prin neîncrederea faţă de simţirea noastră ; ne schingiuim entuziasmul pri n Îndoială, ba chiar percepem şi cugetul nevi novat ca un pericol , oarecum ca auto-voalare şi oboseală a onestităţii mai subtile ; şi, înainte de toate, luăm poziţie, o poziţie de princi piu c o n t r a "tinereţii". - Zece ani mai târziu: şi-nţelegem că nici acestea toate nu erau altceva decât - tinereţe ! 32

De-a lungul celei mai înti nse ere d i n istoria omenească - o numim era prei storică - �gJQqfJ�jLş_�!:JJ lm?5UtEiY�!9.?re a u n u i a ct era ded�ş_�.r;E!] 25 .!J[lllăr:iLel�actul în sine era luat în consideraţre-râ1erde 'pliţfn-c"a- o rig inea l u i , ci , cam aşa cu m şi astăzi În China o excelare sau o dezonorare a copi lului se repercutează asupra părinţilor, forţa retroactivă a succesului sau a i nsuccesului era aceea care-I determina pe om să gândească de bine s a u d e ră u d e s p re un a ct . Să n u m i m a cea stă p e r i o a d ă p erioada 30 p re m o r a l ă a omeniri i : i m perativul "cunoaşte-te pe tine Însuţi ! " era încă n ecunoscut pe vremea aceea . În ultimele zece mii de ani, d i mpotrivă, s-a aj uns, pas cu pas, pe unele suprafeţe mari ale pământulu i , până într-acolo, încât să nu mai l ă săm urmările să decidă asupra valorii actului. ci origin�? lui : un mare eveniment ca întreg, oremarcabilă ratinare a privirii şi a criteriului, 35 repercusiunea necunoscută a dominaţiei valorilor ari stocratice şi a credi nţei În "obârşie", semnul caracteristic al unei perioade pe care o putem desemna, în sens restrâns, drept cea m o r a l ă : cu aceasta, pri ma încercare de autocu noaştere este făcută . În locu l urmărilor, orig inea : ce răsturn are de

36

Dincolo d e bine ş i d e rău

perspectivă ! Şi, cu siguranţă, o răsturnare izbutită numai după Îndelungate l u pte şi ezitări ! Fireşte: tocmai prin aceasta a ajuns la domnie o fatală şi nouă superstiţie, o specifică restricţie de interpretare: se interpreta originea unui act În sensul cel mai propriu, ca punct de plecare di ntr-o i n t e n ţ i e ; 5 se Împărtăşea unanim credinţa că valoarea unui act este conferită de valoarea i ntenţiei lui . I ntenţia ca origine absolută şi preistorie a u n u i act : sub această prejudecată , până aproape de zilele noastre , s-a lăudat, s-a acuzat, s-a judecat, chiar s-a filozofat moralmente pe acest pământ. N-ar trebui Însă acum să fi ajuns la necesitatea de a ne d ecide Încă o dată pentru o răsturnare 1 0 şi o radicală mutaţie a valorilor, graţie unei repetate introspecţii şi aprofundări a omului, - n-ar fi cazul oare să stăm În pragul unei perioade care ar trebui caracterizată, În mod negativ, mai întâi şi-ntâi drept e x t r a m o r a i ă : astăzi, când, cel puţin printre noi , imoraliştii, bântu ie bănuiala că tocmai ceea ce este n e i n t e n ţ i o n a t într-un act îi conferă va loare determinantă şi că 1 5 toată i ntenţionalitatea sa, tot ce poate fi văzut, şti ut, "conştientizat" din el ţine tot de suprafaţa şi pielea lui, - care, ca orice piele, trădează ceva, dar şi mai mult a s c u n d e ? Pe scurt, noi credem că intenţia n u-i decât un semn şi simptom care a re nevoie mai întâi de interpretare, apoi , un semn care însea mnă prea multe şi, în consecinţă , aproape ni mic exclusiv În sine, - că 20 morala, În accepţiunea de până acum, deci morala intenţi ilor, a fost o prejudecată, o nesăbuinţă, poate o chestiune provizorie , un lucru cumva de domeniul astrologiei şi al alchi miei, dar în orice caz ceva ce trebuie depăşit. Depăşirea moralei, într-un anumit înţeles chiar autodepăşirea moralei: iată care poate fi n umele pentru acel efort l u ng şi secret care a rămas rezervat 25 celor mai fine şi mai oneste, chiar celor mai diabolice conştiinţe de azi, fiind ele n işte pietre vii de Încercare a sufletului. 33

N-avem de ales : trebuie să cerem socoteală şi să aducem În faţa tribunalului, fără nici o milă, senti mentele de abnegaţie, de sacrificiu pentru 30 aproapele, întreaga morală a renu nţării de sine : ca şi estetica acelei "contemplaţii dezinteresate" sub care emascularea artei caută azi, destul de derutant, să-şi creeze o conşti i nţă împăcată . Este mult prea multă fascinaţie şi zahăr în acele senti mente alelYlJ2�nţr� alţii'�,_§I�-'-�e,ntru ,r:r:tina'., încât să nu fim nevoiţi a deveni de două ori susp-icioşi, întrebându-ne: 3 5 " ��9LnWE-tg,� � _���§ţ���işte_� �,_* "N-ai voie să amăgeşti când vrei să iei În stăpânire" - , este iritat şi nerăbdător la ideea că o mască a l u i * Întregirea noastră. (n. f.)

Capitolul al cincilea : pentru i storia natural ă a moralei 1 93-1 97

5

10

15

20

25

79

stăpâneşte i n i ma poporu l u i : "Aşadar, trebuie să mă l a s cu noscut şi, Întâi şi-ntâi, să mă cunosc eu pe mine Însu m ! " La oamen ii săritori şi binefăcători dăm aproape cu regularitate de acea perfidie prim itivă ca re ş i-I pregăteşte mai Întâi pe cel ce urmează a fi ajutat: ca şi când acesta, bu năoară , "ar merita" ajutor, ar tânji exact după ajutorul l o r , s-ar arăta adânc Îndatorat, ataşat, slugarnic faţă de e i , În schimbul oricărui aj utor, - cu aceste iluzii dispun de cel n evoiaş ca de-o proprietate, În fel u l În ca re ei sunt, În g eneral, nişte oameni binefăcători şi săritori d i ntr-o dori nţă nestăpânită de pro prietate . Le stârneşti gelozie împiedicându-i să ajute ori luându-Ie-o înai nte cu ajutorul. Pări nţii fac din copil, fără să vrea, Ceva asemănător cu ei - asta numesc ei "educaţie" - , nici o mamă nu se-ndoieşte în adâncul inimii ei că, prin copilul ei, şi-a dat naştere u nei proprietăţi, nici un tată nu-şi tăgăduieşte dreptul de-a putea să-I supună ideilor şi evaluarilor sale. Da, odinioară, taţilor li se părea re­ zonabil să dispună după cum credeau de cuviinţă de viaţa şi moartea nou-născutului (ca la vechii germani) . Şi, precum tatăl, aşa şi dascălul, clasa socială, preotul , principele continuă să vadă şi astăzi În fiecare nouă fiinţă omenească o comodă oportu nitate pentru o nouă posesiune. De u nde rei ese . . . . . 1 95 Evreii - un popor "născut pentru sclavie", cum spune Tacit şi întreaga lume antică, "poporul ales Între popoare", cu m spun şi cred ei înşişi - , evreii au izbutit acea minune a răsturnării valorilor datorită căreia viaţa pe pământ a căpătat pentru câteva mii d e ani un farmec nou şi periculos : - profeţii lor au topit laolaltă termenii "bogat", "fără de Dumnezeu", "rău", "brutal", "senzual" şi au pus amprenta ocării pe cuvântul "lume". Î n această răsturnare a valorilor (de care ţi n e întrebuinţarea te rm e n u l ui pentru "sărac" dre pt s i n o n i m cu "sfâ nt" şi "prieten") stă însem nătatea poporului evreu : o dată cu el, Începe răscoala scl avi lor În mora l ă . 1 96

30

35

Se pot d e d u c e , pe lângă soare, nenumărate corpuri întu n ecate, din acelea pe'l:;are nu l e vom vedea niciodată. Aceasta , Între noi fi e vorba, este o alegorie; iar un psiholog al moralei citeşte Întreaga scriere a stelelor numai ca pe u n l imbaj alegoric şi al semnelor, prin care multe l ucruri se pot trece sub tăcere. 1 97 Se-nţelege total greşit a n i malul şi omul prădalnic (de pildă, Cesare Borg ia), se-nţelege greşit "natura", atâta ti mp cât se continuă căutarea u nei "stări patol og ice" În fondul acestor bestii şi vegetale, cele mai sănătoase

80

5

Dincolo de bine şi de rău

dintre toate câte sunt la tropice, sau chiar a unui "i nfern" din naştere În ele - : aşa cum au făcut aproape toţi moraliştii până acum. O fi zăcând pesemne-n moralişti o ură faţă de pădurea virgină şi faţă de tropice ? Şi-o fi trebui nd să fie discreditat cu orice preţ "om ul tropical", fie ca boală şi degenerare, fie ca propriu infern şi autotortură? De ce oare ? În favoarea "zonelor temperate"? În favoarea oamenilor temperaţi? A "moraliştilor"? A mediocrilor? - Aceasta pentru capitolul " Morala ca teamă". 1 98

Toate aceste morale care-I vizează pe individ, În scopul "fericirii" l u i , 1 0 cu m se s p u n e , - c e altceva sunt ele decât propuneri de conduită Î n ra port cu gradul de p e r i c u i o z i t a t e În ca re trăieşte individul cu sine Însuşi ; reţete Împotriva pasiunilor sale, a pornirilor sale bune şi rele , În măsura În care acestea au voi nţa de putere şi ar dori s-o facă pe stăpâ n u l ; mici şi mari abilităţi şi artificiozităţi impregnate de izul rânced al u nor vechi doctorii de casă 15 şi Înţelepciuni băbeşti; toate baroce şi iraţionale În formă - fiindcă se adresează "tuturor", fiindcă generalizează acolo unde nu se poate generaliza - , toate vorbind la modul absolut, socotindu-se absolute, toate condimentate nu numai cu un singur bob de sare, ci greu suportabile şi , câteodată, chiar seducătoare, atu nci când Învaţă să emane u n miros extrem de picant şi periculos, În 20 pri m u l rând "a l umea cealaltă" ? - toate acestea, cu m pănite din pu n ct de vedere intelectual, sunt puţi n val oroase ş i n u constitue "şti inţă" Încă multă vreme de-aici Înai nte , necu m "Înţele pci u ne", ci , spunând-o Încă o d ată şi spunând-o de trei ori , abil itate, a b i l itate , abil itate În amestec cu prosti e, prostie, prostie , - fie că-i acea i n diferenţă şi glacial itate de statu ie faţă d e 2 5 n e b u n i a Înfocată a stărilor afective pe care o recomandau şi o practica u stoici i ca terapie; fie chiar şi acel nu- mai-râde şi nu-mai-plânge al lui Spinoza, atât de naiv preconizata sa distrugere a afectelor prin analiza şi vivisecţia lor; fie acea reducere a afecteior la o inofensivă mediocritate la nivelul căreia pot fi satisfăcute, aristotelismul moralei; chiar morala ca plăcere a afectelor, 30 Într-o subţiere şi spiritual izare intenţionată prin simbol ismul artei, bu năoară ca muzică sau ca iubire de Dumnezeu şi de om de dragul lui Dum nezeu căci În rel igie pasiunile au iarăşi drept de cetăţenie, presu punând că . . . . . ; În fine, chiar acea preventivă şi năbădăioasă lăsare În voia afectelor, aşa cum a predicat-o Hafiz şi Goethe, acea cutezătoare slăbire a hăţurilor, acea spiri35 tual-carnală licentia morum* În cazul excepţional al u nor bătrâni şi Înţele pţi excentrici şi beţivan i , a căror situaţie " n u mai prezintă cine ştie ce riscuri". Aceasta, de asemenea , pentru ca pitolul " Morala ca teamă". * În lat. În text: "libertate a moravurilor". (n . t.)

Capitolul al ci ncilea: pentru istoria naturală a m oralei

1 97-1 99

81

1 99 Dat fiind faptul că în toate timpurile, de când există oameni, au existat şi turme de oameni (legături genealogice, comun ităţi, triburi, popoare , state, biserici) şi întotdeauna foarte mulţi supuşi raportaţi la un număr mic al celor 5 ce dau ordine, - aşadar, considerând că supu nerea a fost până azi cel mai bine şi cel mai mult exersată şi cultivată pri ntre oameni , putem presupune rezonabil că, în mod obişn uit, fiecăru ia îi este congenitală nevoia de aşa ceva, ca de un f e l d e c o n ş t i i n ţ ă f o r m a l ă care ordonă : "trebuie să faci nea părat ceva , să laşi neapărat ceva neterminat" , pe scu rt, "trebuie". 1 0 Această nevoie caută să fie satisfăcută şi să-şi u m ple forma cu un conţinut; ea în haţă, după puterea , nerăbdarea şi încordarea ei, fără mofturi, cu o poftă rud i m e ntară , şi acceptă ceea ce i se strigă-n ureche n u m a i de ci neva ce-mparte porunci - părinţi , dascăli , l egi , prejudecăţi de clasă, opinii publice. Ciudata l i m itare a dezvoltări i omeneşti , ezitarea, tărăgănarea , adesea 15 regresiunea şi schim barea de direcţie a ei se bazează pe faptu l că il}şţjnctul gregar al supunerii se tra n s mite cel mai bine d i ntre toate , şj asta In detri mentul artei de·'a poruD,c i. Dacă 'ne fmaginăm acest i ns tinct ajuns odată pâ-nă'-l a 'u l t l'm'el e fli aberaţii, vom vedea că, până la urmă, comandanţii şi independenţii vor fi de-a dreptu l a bse nţi; sau vor suferi l ăuntric d i n prici na 20 conştii nţei vinovate şi vOr avea nevoie să se amăgească mai întâi ei înşişi ca să poată comanda: ca şi când, adică , nici e i n-ar face decât să se supun ă ' 1 Această stare d e lucruri există astăzi efectiv î n Europa: e u îi s p u n făţărn icia I morală a celor ce poruncesc. Ei nu se pot apăra în faţa conştiiţei lor vinovate altfel decât prin a se co m porta ca n i şte executanţi ai u nor comandamente 25 mai vechi ori mai înalte (ale strămoşilor, ale constituţiei, ale dreptăţii , ale legi lor sau chiar ale l u i D u m nezeu) ori prin a-şi îm prumuta d i n însăşi mentalitatea gregară nişte maxi me de natură g regară , cu m ar fi c >* "cei dintâi slujitori ai poporului lor" sau "unelte ale binelui obştesc". Pe de altă parte, omul gregar din Europa îşi dă astăzi nişte aere de parcă ar fi singura 30 specie umană admisă şi-şi g lorifică însuşirile în virtutea cărora este el civilizat, sociabil şi folositor turmei, ca fiind virtuţile propriu-zis omeneşti: ad ică spirit de colectiv, bunăvoi nţă, res pect, hărnicie, cumpătare, modestie , toleranţă , compasiune. Însă pentru cazurile în care credea m că nu ne putem lipsi de şefi şi de berbeci conducători , facem astăzi încercări peste încercări să 35 su bstitu i m comandanţii prin adunări de oame n i pricepuţi din tu rmă: toate constituţiile bazate pe pri ncipiul reprezentări i , de pildă, au această origine. Pentru ce fel de binefacere, de izbăvi re de o apăsare care devine i nsuporta­ bilă este, cu toate aceste a , apariţia u n u i conducător absolut pentru aceşti * Întregirea noastră. (n_ f)

82

' O incolo de bine

şi de rău

europen i-animale de turmă , a stat u ltima mare mărturie, efectul pe care l -a produs a pariţia lui Napoleon : - i storia efectul u i napoleonian este aproape i storia fericirii superioare la care a dus această apariţie intregul nostru veac întruch i pat Tn cele mai valoroa se -personal ităţi şi momente ale sale. ::.

10

15

20

25

30

35

200 ·Omul dintr�o epocă de disoluţie, ce aru ncă rasele claie peste grămadă, un astfel de om care Încorporează moştenirea unei ori gini multiple, adică instincte şi criterii de valoare antitetice şi adesea nici măcar doar antitetice , care se l u ptă unele cu altele şi rareori Îşi ·iau ragaz, acest om al civ,j lizaţi ilor târzii şi al lumin ilor refractate va fi , d e re gul ă , un om mai slab : jinduirea lui radi­ cală urmăreşte ca răzb o i u l care e s t e el să se sfârşească odată; În consens cu o medicină şi o me nta litate liniştitoare �de exemplu, epicureică sau creştină), fericirea îi apare pri n excelenţă ca fericirea odi hnei, a netulburării, a săturări i , a monadei finale, c a "sabat al sabaturilortl, spre a ne exprima c u cuvintele sfântului retor Augusti n , care era el însuşi un asemenea om. - Dacă Însă disensiu nea şi război u l acţionează Tntr-o astfel de natură mai mult ,ca u n stimul ş i o poftă d e viaţă - şi , p e de altă parte , adaugă, pri n moşten ire ş i cultivare, la i nsti nctele ei puternice ş i ireconciliabile, şi mă·� estria ş i fineţea propriu-zise din ducerea războiului cu sine, deci stăpânirea de sine, păcălirea de sine : atunci iau naştere acele fiinţe fascinant de incomprehensibile şi i nimaginabile, acei oameni enig maUci , predesti naţi victoriei şi seducţiei, a căror splendidă expresie este Alcibiade şi Cezar (- cărora le-aş putea asocia bucuros pe acei p r i m e uropean, d upă gustul meu , Friedrich al U-lea de Hohenstaufen), dintre artişti, poate , Leonardo da Vinci. iEi apar exact În aceleaşi epoci În care păşeşte În pri m-plan ace·1 tip mai slab , cu j i nduirea l u i d u pă răgaz : cele două tipuri se- ntre pătru nd şi-şi au obârşia În cauze identice . 201 Atâta vreme cât util itatea care dom i n ă în judecăţi le de valoare morală nu -i decât util itatea gregară , atâta vreme cât privirea este îndre ptată numai spre conservarea comun ităţii , iar imoralul este căutat exact şi exclusiv în ceea ce pare periculos pentru stabilitatea comunităţii : Încă nu poate exista o "morală a iubirii aproapelui". Presupunând că un mic exerciţiu constant de res pect, compasiune, echitate, indulgenţă, ajutor reci proc se află d eja şi la acest n ive l , că şi-n acest stadiu al societăţi i operează deja toate ace1e i nsti n cte care mai târziu sunt desem n ate prin nume onorifice drept "virtuţi " şi sfârşesc aproape prin a coi n cide cu conceptul de "moral itate": În e poca

Capitolul al cincilea: pentru istoria naturală a mora l e i

1 9 !:J-20 '1

e3

aceea, ele Încă nu fac parte În n ici un chip din domeni u l evaluărilor morale ­ sunt Încă e x t r a m o r a ·1 e . Un act 'd e com păti m i re , b un ăoară , n u eohiva'lează, În cea mai strălucită e pocă romană, nici c u binele, nici c u răul, n ici -cu 'moralul, nici cu imoralul ; şi 'chiar dacă este lăudat, acestei laude 5 Încă Îi corespunde cât se poate de bine u n soi de indignată desconsiderare, de Îndată ce este anume comparat cu vreun act care favorizează întregu l , res publica* . Până la urmă, "iubirea pentru aproapele" este Întotdeauna ceva secu ndar, În parte convenţi onal şi voit aparent În ra port cu f r i c a d e a 'P r o a p e l e . După ce structura soc i ală pa.re configurată in ·I i n i i mari şi 10 asigurată rj"mpotriva pericolelor externe, această frică de aproapele este aceea care 'creează .iarăşi n oi perspective pentru evaluarea morală. An umite insti ncte puternice şi periculoase, ca spiritul Întreprinzător, temeritatea , setea de răzbunare , ş iretenia ra pacitatea . boala puterii, care , până acu m , n-au trebuit să fie d oar onorate în accepţiu nea d e folos public - sub alte nume, 15 cu m e şi n ormal . d ecât tocmai cele alese - , ci ş i educate şi cultivate pe scară largă (deoarece , întregul fiind a m eni nţat aveai În permane nţă nevoie de ele Îm potriva duşman ilor întregului), su nt percepute de-aici î n col o În pe�liicl!Jlozitatea 'lor, de două ori mai puternice - acum, când l i psesc ·canalele de scurgere -pentru ele - şi stig matizate şi calomniate, Încetul cu încetul , ca 20 imorale. Acum, i n sti n ctele şi înclinaţi ile contrare se bucură de onoruri mo­ rale; instinctul g regar Îşi trage pas cu pas concl uzia. Cât de mult sau d e puţin pericol public, pericol �pentru egalitate s e află Într-o opinie, Într-o poziţie şi Într�o stare afectivă, într-o voinţă, Într-un talent, aceasta-i perspectiva morală acum: frica este şi aici , din nou , mama moralei. În 'i nstinctele supreme şi 25 deosebit de puternice , când acestea, izbucn ind păti maş, îl împing pe individ ÎI1l zări ,şi.:n înalturi departe peste media şi nivelul coborât al conştiinţei gregare, senti mentul de demnitate al comun ităţii p'iere , credinţa ei În sine, oarecum coloana ,ei ve rte b rală, se frânge : ca urmare, vom stig matiza şi calomnia În modu'l cel m a i straş n i c tocmai aceste i n sti n cte . Elevata , auton o m a 3 0 s p i r itual itate, voi nţa d e si ngularitate , marea gândire logică s u n t deja simţite ca pericol ; tot ee-I rid ică pe ins deasupra de turmă şi bagă fri ca-n aproapele se nu meşte de-aici Înai nte r ă u ; p ri nci p i ile ech ităţi i, ale modestiei , ale înregi mentării, ale egalizări i , m e,d i o c r i t a t e a dorinţelor nestăpânite acced la n ume şi onor-uri morale. În sfârşit, În stadii foarte paşnice l ipseşte tot mai 35 mul t ocazia şi constrâng erea de a-ţi educa simţul ri g orii şi al as pri m i i ; iar acum, orioe rigoare , chiar În justiţi e , Începe să dera njeze conştiinţele; o înaltă şi severă nobleţe şi autoresponsabilitate aproape că jigneşte şi trezeşte ,

,

,

*

În lat. ;n text: "treburile statului; statul". (n.t.) '

84

5

10

15

20

2S

30

35

Dincolo de bine şi de rău

suspiciune, "miel ul" , mai m ult : "oa i a" , câştigă În respect. Există În i stori a socială un punct de moleşire şi istovire patologică, În care societatea Însăşi ia atitudine în favoarea dău nătorului ei, a n e l e g i u i t u l u i , şi aceasta În mod serios şi onorabil. Pedepsirea : lucrul acesta i se pare pe undeva nedrept, - cert este că ideea "pedepse i" şi a "obligativităţii pedepsei" Îi face rău , o sperie. li N-ajunge să-I facem i n o f e n s i v ? La ce bun să-I mai pedepsi m ? Pedepsirea Însăşi inspiră teamă !" - cu această interogare, morala gregară , morala fricii îşi trage u ltima consecinţă . Ad m iţând c ă a m putea su prima Într-adevăr pericolul, motivu l de teamă, am supri ma şi această moral ă concom itent : ea n-ar mai fi necesară, nu s-ar m a i c o n s i d e r a e a Î n s ă Ş i necesară ! - Cel ce examinează conştiinţa euro p eanului de astăzi va trebu i să extragă din m i i de cute şi ascunzişuri mereu acelaşi imperativ, i mperativul fricii gregare : "Vrem să n u m a i existe la un moment dat n i m i c d e t e m u t ! " La u n moment d at - voi nţa şi d rumul Î n t r - a c o l o se n umeşte astăzi peste tot În Europa "progres". 202 Să spunem fără amân are şi Încă o dată ceea ce am spus deja de o sută de ori : căci urechile nu sunt astăzi binevoitoare pentru asemenea adevăruri - pentru adevăru rile n o a s t r e . Ne este de-acu m Îndeajuns de cu noscut cât de insultător sună când ci neva îl socoteşte pe om În genera l , făţiş şi la propriu, printre a nimale; n i se v a imputa Însă aproa p.e c a o v i n ă faptul că întrebuinţăm În mod constant şi tocmai cu privire la oameni i "ideilor moderne" expresiile "turmă", "instincte gregare" şi altele asemenea. Ce folos? N-avem Încotro : căci tocmai aici se află noua noastră i ntuiţie. Am găs it că Europa, inclusiv ţările În care domină influenţa Europei, a ajuns la unanimitate În ceea ce priveşte toate j udecăţile morale i mportante: În Europa se ş t i e , evident, ceea ce Socrate avea impresia că nu ştie şi ceea ce şarpe le acela bătrân şi ren umit făgăduia odinioară să ne înveţe, - se "şti e" astăzi ce este bine şi rău. Acu m trebuie să sune as pru şi s-ajungă neplăcut la ureche când insistăm iar şi iar asu pra acestui l ucru : cel ce crede că ştie În noi, ce.! ce se proslăveşte pe sine Însuşi În n oi cu lauda şi cu reproşul său , cel ce se numeşte bun pe el însuşi este insti nctul a n imalului de turmă om: ca unul care s-a impus, a câştigat şi câştigă din ce În ce mai multă preponderenţă, suveranitate asupra altor insti ncte , conform afinităţii şi asi m ilării fizi ologice crescânde, al cărei simptom este � o r a i a e s t e a z i î n E u r o p a o m o r a I ă a a n i m a l u l u i ' d e t u r m ă : aşadar, după cum Înţelegem noi lucrurile, numai un singur fel de morală omenească, alături de care, Înainte de care, după care sunt ori ar trebui să fie cu puti nţă multe alte morale, În primul

Capitolul al ci ncilea: pentru istoria naturală a m o rale i 2 0 1 -2 0 2

85

rând s u p e r i o a r e . Îm potriva u n e i astfel de "posibilităţi" , împotriva unui astfel de "ar trebui" se apără însă d i n răs puteri această morală : ea spune cu Îndărătn icie şi neÎnduplecare c >* "Eu sunt morala pers onifi cată , şi nimic altceva nu este morală ! " - ba chiar, cu ajutorul unei re ligii care era pe placul 5 celor mai sublime pofte ale animalului de turmă şi le măgulea, s-a ajuns până acolo, Încât până şi-n organ izările politice şi sociale găsim o expresie din ce În ce mai evi dentă a acestei morale : mişcarea d e m o c r a t i c ă o moşteneşte pe cea creşti nă. Pentru faptul Însă că ritmu l ei este Încă mult prea lent şi molâu pentru cei mai nerăbdători , pentru bolnavii şi obsedaţii de 10 numitu l instinct pledează urletul ce devi ne tot mai turbat, rânjetul tot mai nevoalat al câinilor de anarhişti care hoinăresc acum pe uliţele culturii europene: aparent În contrast cu paşnic de laborioşii democraţi şi ideologi ai revoluţiei şi şi mai m ult cu nătărăii de filozofaştri şi fanatici a i fraternităţii care se nu­ mesc socialişti şi d oresc "soci etatea liberă", În realitate Însă u na cu ei toţi În 15 aversiu nea radicală şi i nstinctivă faţă de orice altă formă de societate decât cea a turm ei a u t o n o m e (ajungând până la respingerea Însăşi a noţiun i­ lor de "stăpân" şi "slugă" - n i dieu ni maître** sună o formulă social istă - ) ; u n a În opoziţia tenace faţă d e orice pretenţie deosebită, orice drept deosebit şi privilegiu (adică, În u lti mă instanţă , faţă de o r i c e d rept : căci , atunci 20 când toţi sunt ega l i , nu mai are n i meni nevoie de "drepturi" - ); u na În neîncrederea faţă de justiţia penală (ca şi când aceasta ar fi o violentare a celor mai slabi, o i njustiţie din pricina consecinţei o b i i g a t o r i i a fiecărei societăţi anterioare - ); dar una şi În religia compătimirii , a simpatiei faţă de ceea ce simte , trăieşte , suferă (coborând până la animal , urcând până la 25 "Dumnezeu": - aberaţia unei "simpatii faţă de Dumnezeu" Îşi are locul Într-o epocă democratică - ); una cu toţii În ţipătul şi nerăbdarea compătimirii, În ura de moarte faţă de suferinţă În general , În incapacitatea aproape feminină de a putea rămâne spectator la aceasta, de a putea l ă s a lu mea să sufere ; una În i nvolu ntara mohorea lă ş i istovire su bt blestemul cărora pare că Europa 30 este ameninţată de un nou budism; una În credi nţa În morala compătimirii c o m u n i t a r e , ca şi când aceasta arfi morala În sine , drept culmea, culmea a t i n s ă de oameni, singura speranţă a viitorului, consolarea oamenilor actuali, marea răscumpărare a vinii de odinioară : - una cu toţii În credinţa În comunitate ca m â n t u i t o a r e , În turmă deci , În "si ne"

*

Întregirea noastră. (n. t.) Tn fr. În text; ef. nota ** de la p. 27. (n. t.)

**

86

Dincolo de bine şi de rău 203

5

10

15

20

25

30

35

Noi, care su ntem de altă credi nţă - , noi , pe ntru ca re mişcarea democratică nu trece drept o simplă formă· de decădere a organizării politice, ci drept formă de decădere, adică de depreciere a omului, drept mediocrizarea şi devalorizarea lui : spre ce trebuie să tindem n o i cu spera nţele noastre? ­ Spre n o i, f i i o z o f i , n u avem de ales ; spre spi rite destul' d e putern ice şi originale ca să Îndemne la evaluări. diametral opuse şi să reeval ueze , să răstoarne nişte "valori eterne"; spre pionieri i , spre oamenii vi itoru lui" care să strângă constrângerea şi, nodul ce constrânge. voinţa de m ii· de ani ca s-o ia pe drumuri n o i . Să-i bage omului· În cap viitorul omul"u i' ca v o i n ţ ă a l u i , c a dependent de o voinţă omenească şi să-i pregătească mari cutezanţe ş i Încercări totale de ameliorare şi cultivare, pentru a p u n e u n ca păt acelei dominaţii înfiorătoare a absurd ului· şi a întâmplărH care se numea până, acu m "istorie" - absurdul "cel ui mai mare număr" este n u-mat ulti ma l u i formă - : întru aceasta va fi nevoie cândva de o nouă specie de filozofi şi. de comandanţi , figuri În faţa cărora tot ce a existat p e pământ ca spirite ascu nse, cumpl.i te şi binevoitoare ar putea să arate palid şi degenerat. I magi n ea u nor atare conducători este aceea care pluteşte În faţa och ilor n o Ş t r i : - pot să v-o spun cu glas tare , spiritelor libere ? Circumstanţele pe care ar trebu i, În parte, să le creăm, În parte, să ne folosim de ele În ved erea naşterii acel'o ra; căile şi probele prezumate, În virtutea cărora u n sufl et s-ar ridica la o asemenea Înălţime şi forţă pentru a reacţiona la c o n s t r â n g e r e. a de a-şi asuma aceste sarci n i ; o reevaluare a valorilor sub a căror nouă presiune şi' nou ciocan s-ar oţeli o conştii nţă şi s-ar transforma o inimă*-n aramă**, ca să suporte greutatea unei astfel de responsabilităţi ; pe de altă parte, necesitatea u nor astfel de co nducători , riscu l teribil că ei ar putea să absenteze ori să iasă prost şi să degenereze - acestea s unt grijile şi mohorel iJe n o a s t r e propriu-zise, o ştiţi , nu-i aşa , spiritelor libere ? acestea sunt gândurile şi viforniţele grele şi depărtate ce cutreieră cerul· vieţii n o a s t r e . Există· puţine dureri aşa de răscolitoare ca aceea de a fi văzut, intuit, resimţit cândva cum u n om extraord inar şi-a pierd ut orientarea şi a degenerat: cel ce are Însă clarviziunea pericolului general că lIomul" Însuşi d e g e n e r e a z ă , cel ce, aidoma nouă, a Înţeles revoltătoarea conti ngenţă care şi-a făcut jocuJ până acu m În privinţa viitorului omului - un joc la care n-a participat nici o mână şi n ici măcar u n "deget al lui Du mneze u " ! - , cel· ce intuieşte fatal'itatea ce se ascu nde În idioata naivitate şi credul'itate a "ideilor moderne", mai mult, În * Herz ** Erz

Capito l u l al cinci l ea : pentru isto ria naturală a moralei

203

87

întreaga morală creştin-europeană : acela suferă de o anxietate cu care alta nu· se poate compara , - el cup rinde, neîndoielnic, di ntr-o sing ură privire tot ce, În cazul unei concentrări şi sporiri favorabile a puterilor şi a sarci nilor, ar mai fi d e c u i t i v a t Î n o m , el ştie cu toată ştiinţa conşti inţei sale cât de 5 inepuizabil este Încă omul În ceea ce priveşte cele mai mari posibilităţi şi de câte ori n-a stat deja ti pul o m dre pt În faţa unor misterioase hotărâri şi a u nor drumuri noi : - el ştie şi mai b i rl e , din cea mai dureroasă a m i ntire a l u i , de. ce fel de lucruri j a l n ice s-a sfărâ mat, de obice i , p â n ă acu m , s - a trânt, s-a scufundat, a aju ns Într-o stare jal nică o fiinţă În devenire de cel mai Înalt 10 rang . D e g e n e r a. r e a t o t a I ă a o m u 1, u i , până la ceea ce tonţi lor şi obtuzilor de social işti le apare drept "om al viitorului", - drept ideal u l lor ! această d.e generare şi depreciere a omului până l a stadiui d e animal de turmă desăvârşit (sau, după spusele lor, de om al llsocietăţii libere"), această an imal izare a omului' într-o Jiganie jigărită a drepturilor şi. a pretenţiilor egale 15 este c u p u t i, n ţ ă , nu-i n ici o îndoială ! Cel ce a gândit odată până . l a capăt această putinţă are parte de o greaţă mai m u lt decât ceilalţi oame n i , - ş i , poate, şi de o nouă s a r c i n ă ! . . . . ,

C a p i to l u l al ş a s e l e a : n o i , învăţaţii

204 Ca urmare a pericolului ca moralizarea să se dovedească şi aici drept 5 ceea ce a fost di ntotdeauna - ad ică un neînduplecat montrer ses plaies*, după Balzac - , aş Îndrăzn i să mă opun unei nepotrivite şi nocive răvăşiri ierarh ice care ameninţă să se statornicească azi, a bsolut im perceptibil şi cu , parcă, nevi novată conştii nţă, Între ştiinţă şi filozofie. Socot că, pornind de la e x p e r i e n ţ a noastră - experienţă o fi-nsemnând întotdeauna experienţă 10 tristă ? - trebuie să avem un d rept a ne pronu nţa Într-o astfel de chestiune superioară cum este treapta ierarhică : spre a nu vorbi ca orbi i despre culori sau ca femeile şi artişti i Î m p o t r i v a ştii nţei ("ah, păcătoasa asta de ştiin­ ţă ! oftează i n st i n ctu l ş i p u d o a rea l or, cu m d ezvă l u i e ea Întru n a o r i c e t a i n ă !" -) Declaraţia de i ndependenţă a omului de ştiinţă , emanciparea lui 15 din robia filozofiei, este u na din repercusiunile mai subti l e ale ord i n i i şi dezordinii democratice : preamărirea de sine şi a roganţa Învăţatului se află astăzi pretutindeni În floare şi-n cea mai frumoasă pri măva ră a lor, - l ucru pri n care Încă nu se poate spune că l auda de sine miroase bine. IIScăpat de toţi stăpânii ! 1I - aşa o voieşte şi aici instinctul viril al gloatei; iar după ce 20 ştiinţa s-a apărat cu rezultatul cel mai fericit de teologie, a cărei "servitoare" a fost prea multă vreme, acum, În plină exuberanţă şi li psă de minte, este pe punctul de a-i face legi filozofiei şi , la rându- i , s-o facă pe "stăpânul" - dar ce zic! pe f i i o z o f u i . Memoria m ea - me moria u n u i om de ştii nţă , cu per­ misiunea dumneavoastră ! - abundă de naivităţi le Îngâmfării pe care le-am 25 a uzit despre fil ozofie şi fi lozofi din p artea unor ti neri naturalişti şi a u nor bătrâni medici (fără a mai vorbi de ce i mai instruiţi** şi de cei mai Închipuiţi*** d intre toţi Învăţaţii, adică filologii şi pedagogii, care sunt de meserie şi una, şi alta ) Ba special istul şi gură-cască a fost acela care s-a a părat din in­ stinct şi În general de toate sarci nile şi com petenţele si ntetice ; ba harnicul 30 muncitor, care primise În nări un miros de oti um * şi de aristocratică opulenţă din gospodăria sufletească a fi lozofu lui şi s-a si mţit atunci lezat şi dacă nu .

-

.

* În fr. În text: "a-ţi expune rănile " (mai liber traducând: "[o neÎnduplecată] expu­ nere a propriilor răni'J . (n. t.) ** gebildesten *** eingebildeste n **** În lat. În text; cf. voI. 2, 1 33, nota *. (n. t.)

Capito l u l al şasel ea : n o i , învăţaţii 204

89

desconsiderat. Ba a fost acel dalto n ism al omu l u i prag matic, care nu vede nimic altceva În filozofie decât o serie de sistem e c o n t e s t a t e şi un tux excesiv, care nu este "În profitul" n i mă n u i . Ba a ieşit în relief teama de u n misticism camuflat şi d e o rectificare a frontierelor cunoaşterii ; ba dispreţuirea 5 unor filozofi care se general izase involuntar în dispreţuirea filozofiei. Cel mai frecvent, în sfârşit, am Întâlnit la n i şte tineri învăţaţi , în dosul arogantei minimal izări a filozofiei, însuşi efectul nefast al unui fi lozof faţă de care , ce-i drept, refuzaseră în bloc să se supună , fără să se fi desprins totuşi din vraja evaluărilor lui dispreţuitoare cu privire la alţi filozofi : - cu rezultatul unui dezacord 10 total cu întreaga filozofie. (Î n acelaşi fel mi se pare că este, bunăoară, efectul lui Schopenhauer asupra Germaniei moderne : - cu nei nteligenta lui furie împotriva lui Hegel a ajuns până acolo, încât să rupă Întreaga ultimă generaţie de germani din conexiunea cu cultura germană, cultură care, cumpănind bine totul , a fost o culme şi o fi neţe divinatorie a s i m ţ u l u i i s t o r i c : dar 15 Schopenhauer însuşi era, tocmai În acest punct, sărac, nereceptiv, negerman până la genialitate.) Luând Într-adevăr lucrurile În linii mari , e posibil ca, înainte de toate, omenescul , pre a omenescul , pe scurt, în săşi sărăcia filozofilor moderni să fi fost ceea ce a dăunat În mod ul cel mai radical respectului faţă de fi lozofie şi i-a deschis porţi le i nsti nctului viril al gloatei. 2 0 Să ne mărturisim totuşi nouă Înşine până la ce punct lumea noastră modernă duce l ipsă de Întreaga fam il ie a Heracl iţilor, a Platon ilor, a E m pedocl ilor şi cum se vor mai fi numind toţi aceşti anahoreţi regal i şi minu naţi ai spiritului; şi pe câtă bună dreptate u n om de şti i nţă cumsecade a r e v o i e să se simtă dintr-o familie şi o viţă mai bună În comparaţie cu astfel de reprezentanţi 25 ai filozofiei care, graţie modei, sunt astăzi la fel de ridicaţi În slăvi cum sunt de terfeliţi în noroi - În Germania, de exemplu, cei doi lei din Berlin , anarhistul Eugen Duhrig şi amalgam istul Eduard von Hartmann. E mai cu seamă spectacolul acelui amestec de filozofi care-şi zic "fi lozofi ai realităţii" sau "pozitivişti", spectacol care este În stare să arunce o suspiciune periculoasă 30 În sufletul unui tânăr Învăţat ambiţios: aceştia sunt, fără îndoială , În cazul cel mai fericit, ei înşişi nişte învăţaţi şi specialişti, e la mintea cocoşului! - aceştia sunt cu toţii nişte învinşi , nişte r e a d u ş i sub autoritatea ştiinţei, care au vrut cândva m a i m u i t de la ei înşişi , fără să aibă vreun drept la acest "mai mult" şi la responsabilitatea lui - şi care acum rep rezintă cu vorba şi 35 cu fapta, în chip onorabil, înverşu nat, răzbunător, n e c r e d i n ţ a în misiunea seniorială şi În sen ioria fi lozofiei. La urm a urme i : cum ar şi putea fi altfel? Ştiinţa înfloreşte astăzi şi i se citeşte din belşug pe ch i p cugetul nevinovat, în ti mp ce starea în care a căzut încetul cu încetul întreaga filozofie modernă, acest rest de filozofie actuală, deşteaptă împotrivă-i suspiciune şi decepţie,

90

5

D incolo de bine şi d e rău

dacă nu batjocură şi compasiune. Filozofia redusă, la "teoria cunoaşterii", În realitate nu mai mult decât o sfioasă epochistică,* şi o doctrină, a moderaţiei : o filozofie care nu trece nicidecu m pragul şi-şi r e f u z ă penibil dr:eptul de a intra - iată, O- filozofie, pe moarte, un sfârşit, o agonie, ceva ce provoacă mila. Cum ar putea o aseme nea filozofie -s ă d o m n e a s c ă, ?

205 Riscu ri l e pe care le pres u p u ne creşterea filozofulu i s u nt astăzi într-adevăr atât de felurite, îm;â.t ne-am putea îrJdoi! că fructul acesta se· mai poate' reafmente coace. Sfera şi. turnul ştiinţei , au luat proporţii. uriaşe şi·, o 10 dată cu aceasta, şi probabilitatea ca fi lozoful, să· obosească. deja studiind atâta sau. să se lase fixat intr-un· loc şi "specializat" În' ceva: aşa încât el n u m a i ajunge c u n ici un c h i p pe culmea sa, adică, să privească panoramic, d e jur împrej ur, î n j. o s . Ori va. urca pe ea prea târziu , atund când vremea ş i putereaJui optimă, va fi trecut de mult; s a u v a f i hodorogit, înăsprit, degenerat, 15 Încât privirea lui, deplina lui judecată de valoam puţifl va mai îflsemna. Tocmai rafi n amentu l· coştiinţei lui intelectuale îl face să pregete * * şj ză zăbo­ vească ***-n dru m ; se teme de ispita diletantismului , a miriapodului, şi a mir:ia-cornulu i , ştie prea bine că ci neva care şi-a pierdut respectu l de sine nu mai· comandă, nu mai· Îndrumă nici ca împătim it al , cunoaşteri i,: ar trebui 2 0 să accepte a deveni u n mare comediant, un: Cag,liostro filozof şi u n seducător de spirite, pe scurt, un ispititor. Aceasta este, în definitiv, o chestiune de gust: de n-ar fi chiar o chestiune de conştiinţă. U nde mai pui că., pentru a dubla încă o dată dificultatea filozofului, el pretinde de l'a sine o judecată, un da sau nu, nu despre ştiinţe, d despre viaţă şi . vaioarea vieţii , - că învaţă fără tragere de 2 5 i ni mă să· creadă că are un drept sau chiar o oblig,aţie la această judecată şi că trebuie să-şi· aleagă calea către acel drept şi acea convingere, exclusiv din cele mai vaste experie nţe - eventual d i n cele mai turbulente* ** * , mai distrugătoare**** * - şi adesea şovăind, îndoindu-se, amuţind·. Într-adevăr" multă vreme mulţimea a nesocotit filozoful şi l-a confundat fie cu omul de ştiinţă şi 30 învăţatu!: ideal', fie cu religios-elevatul , spiritual.izatul , "dezlu mitul" exaltat şi beat de Dumnezeu.; şi, dacă auzim ch iar azi pe cineva Iăudâr.ldu-se că,trăieşte "înţelept" sau "ca un fil ozof" , asta a.p roape că nu î:nseamnă mai mult decât Epochistik de la gr. epoche "rezervă, reţinere În privinţa. unei judecăţi" (În limbajul scepticilor; cf. şi KSA 1.1, 1 .70, 1 0; 52 1, 5; KSA 1 2, 144, 6; 276, 1 1),. (n.t.) z6gern verzăgern stă rendsten zerstărendsten *

**

***

****

* * * * ..,

Capitolul al şaselea : noi, învăţaţii 204-206

5

91

"prudent şi' deoparte". Înţelepciun e : aceasta îi pare g loatei a ti un fel de refug i u , o scamatorie şi un mijloc de a ieşi bine di ntr-un joc primejdios; dar adevăratul filozof - aşa ni se pare n o u ă , prieten i ? - trăieşte "nefilozofic" şi "neînţelept", înainte de toate i m p r u d e n t , şi simte povara şi: constrângerea a sute de ispitiri* şi ispite * * ale vieţii : - se expune În perman e nţă p e s i n e riscu l u i , jucând jocul c e l pri mejd iCl s . . . . . 206 n- a

10

În raport cu un geniu, adicăo o fiinţă care sau z ă m i s I' e Ş t e , sau d ă

ş t e r e , folosind cei doi termen i in cea mai largă a c cepţiu ne a lor -

,

învă ţatul' , omul de şti in ţă, mediocru are Întotdea u na ceva de fată bătrâr:lă :

căcj .,. aid o m a acesteia , habar n-are de cele m ai valoroase două funcţi i ale omtJluL De fapt, I'e concedem amândurora, învăţatului şi fet ei bătrâne , respectabilitatea , oarecum În, co m pen saţi:e - subliniem, În aceste cazuri , respectabilitatea - şi, prin coerciţia acestei: concesii, avem parte În co nti nuare 15 de acelaşi adaos de insatisfacţi e. Să vedem mai exact : ce este omul de şti inţă ?' Mai Întâi, nu - i un soi, nobil de om , cu vi rtuţile unui soi nobil, de om, ad.ică· nu-i d omin ato r, nu-i a utoritar şi. nici pUn de sine Însu ş i : e� dă dovadă de laboriozitate, de ră b dătoare Încadrare În formaţie , de uniformitate şi. măsură În posibilitate şi necesitate, are i nstinctul celor de-o seamă cu el: şi' al lucrurilor 20 de care- aceştia au n evoie, de exe m p l u , de acea părtici că de independe nţă şi de paj işte verde fără. de care nu există ti h n a necesară mu ncii, de acea pretenţie la onoare şi recu noaştere (care presupune, În' prim u l. rând şi mai presus de orice , cunoaştere şi cognoscibil itate -) , de acea l u m i nă solară a bUflului renume, de acea permafientă· pecetluire a val orii şi a utilităţii. sale cu 25 care trebui'e depăşită mereu şi, mereu s u s p i· c i u n e a IăL mtrică, drojdia din inima tutumr oamenil or de pend enţi· şi a tuturor ani malelor de turmă, . Învă ţatul are, cum este şi cazul, şi, bolil'e ş i ap u căturile unu i· soi: plebeu : este plin de măru ntă invidie- ş i' are u n och i d.e· l i nx pentru josn ici,i le acelor naturi la Îr:l ălţim ea cărora el. nu se poate ridica. Este fa miliar, dar numai ca un Iasă-mă 30 să, te las , . iar n u ca u n e x p a n s i v ; ş i tocmai· În faţa om ului, de m are ex pansiv itate rămâne cu atât mai glacial şi mai Închis, - och i tll lui este atunci ca un lac neted şi rep uJsiv pe care nu se mai' în creţeşte n ici o încântare, n id o p a rti c i pare . Lucrul ce l mai rău şi cel mai pe riculos· de car.e este ca pabil u n Învăţat Ti vine d i n in st in ctul de m ediocritate proprie 35 soi ului; său : d i n acel i ezuitism al, mediocrităţi i care l u crează i nsti nctiv la n imi cirea om u l u i neob i ş n u it şi caută să ru pă sau - şi m a.i de g rabă ! - să ·

­

* **

Versuchen Versuch ungen (v. şi notele de la p. 42, n.t.)

92

Dincolo de bine ş i de rău

desti ndă orice arc încordat. Să-I desti ndă, vreau să zic, cu menajament, cu mână grij ulie, natural - , să-I d e s t i n d ă cu familiară compasiune : i ată adevărata artă a iezuitismul u i , care a înţeles întotdeauna să se prezi nte ca religie a compasiunii. 5

10

15

20

25

30

35

207 Oricât de recu noscători a m întâ m p i n a de fiecare d ată s p i ritul o b i e c t i v - ş i cine n u s-ar fi săturat mortal măcar o dată de toată subiec­ tivitatea şi de afurisita ei i psisi mozitate * ! - , până la u rmă Însă trebuie să învăţăm a fi precauţi şi faţă de recunoştinţa noastră şi să punem stavilă exagerării prin care denegarea şi depersonalizarea spiritului este celebrată mai nou cumva ca ţel În sine, ca izbăvire şi tran sfigurare: aşa cum se-ntâmplă, de obicei , mai cu seamă În cadru l şcolii pesi m iştilor, care şi are întemeiate motive să dea, la rândul ei, cele mai Înalte onoruri "cunoaşterii dezinteresate". Omul obiectiv, care nu mai blestemă şi Înjură, aidoma pesimistului, învăţatul i d e a 1 , În care i nstinctul şti inţific, după mii de ratări totale şi parţiale, aju nge, În sfârşit, la Înflorire şi vestejire, este, în mod sigur, u nul d intre cele mai valoroase instru mente care există: dar l ocu l lui este în mâna unui om mai putern ic. Nu-i decât un instru ment, zicem noi: este o o g l i n d ă , - nu-i u n "sco p absolut". Omul obiectiv este într-adevăr o oglindă: obişnuit Î n primul rând cu docil itatea faţă de ceea ce vrea să fie cunoscut, fără a avea altă plăcere decât aceea pe care i-o dă cunoaşterea, "oglindirea", - el aşteaptă să vină ceva şi apoi se-nti nde moale, ca să nu se piardă pe suprafaţa şi p i elea lui n ici o urmă uşoară de picior şi n ici a l u n ecarea unor fi i nţe fantomatice. Ceea ce mai rămâne în el din "persoana" lui i se pare Întâmplător, adesea arbitrar, şi mai des turbulent: atât d e mult a devenit În propri ii l u i ochi o traversare şi o reflectare de figu ri ş i eve n i m e nte străine. Îşi ami nteşte de "sine Însu şi" anevoie şi , nu arar, deformat; se confu ndă uşor, greşeşte În privinţa propriilor necesităţi şi numai aici este l i psit de delicateţe şi neglijent. ÎI torturează poate sănătatea sau meschi năria şi aerul închis din odaia femeii ş i a prietenului sau l ipsa de tovarăşi şi tovărăşie, - da, se sileşte să mediteze la chinul său : În zadar! Că gândul i-o şi ia razna spre cazu l m a i g e n e r a 1 , iar mâine va şti cum trebuie să se descurce tot atât de p uţin cât a ştiut şi ieri . Şi-a p ierdut si mţul gravităţi i faţă de p ropria persoană, chiar şi ti mpul : este seni n , n u din l i psă de belele, ci d i n lipsă de degete şi de mânere de care să-şi apuce p ro p r i i I e belele. Obişnuita amabilitate faţă de orice lucru *Latinism În text, transcris Ips issim osităt, creat de N de la ipsissimum, despre care v. voI. 3, 250, nota ** ; val. 4, 438, 23. (n. t.)

Cap itolul al şaselea: noi, învăţaţii 206-207

93

şi trăire , ospitalitatea solară şi frustă cu care acceptă tot ce se apropie de el , felul l u i de bunăvoi nţă brutală, de periculoasă nepăsare faţă de da şi nu : vai, există destul e cazuri În care trebuie să plătească pentru aceste virtuţi ale lui ! - şi, ca om În general, el devine mult prea uşor caput mortuum * al 5 acestor virtuţi. Dacă preti ndem iubire ş i ură de la el , am În vedere iubirea şi ura aşa cum o Înţelege D umnezeu , femeia şi animalul - : el o să facă ce poate şi o să dea ce poate. Dar nu trebuie să ne mirăm d acă a sta n u va fi mult, - dacă tocmai În această privinţă se arată inautenti c, fragi l , dubios şi fărâm icios. Iubirea lui este vrută de alţi i , ura lui este artificială şi mai mult un 10 tour de force* * , o mică vanitate şi exagerare. EI este autentic n umai atât cât poate fi obiectiv : doar În totalismul său sen in mai este el "natură" şi "naturalll• Sufletul său oglinditor şi netezind u-se veşnic nu mai ştie să afirme, nici să mai nege; omul acesta nu dă porunci ; nici nu distruge. "Je ne meprise presque rienll* ** - spune cu Lei b n itz : să nu ignorăm şi să nu subapreciem acest 15 presque ** ! Omul acesta nu este n ici model ; nu merge În fruntea nimănui, ni ci Înapoia cuiva; el se postează, În genera l , prea departe ca să mai aibă motiv de a l ua atitudi ne Între b i ne şi rău . Când a fost atâta vreme confundat cu f i i o z o f u i , cu cezaricu l educator şi violentator al culturi i : i s-au d at onoruri m ult prea Înalte şi s-a trecut cu vederea peste partea cea mai 2 0 substanţială din el, - este u n instrument, u n soi de sclav, chiar dacă cea mai superbă specie de sclav, dar În sine n imic, - presq ue rien ** ! Omul obiectiv este un instrument, un instrument de măsurat şi o capodoperă de oglindă, preţioase amândouă, uşor vulnerabile şi tulburate, pe care trebuie să le cruţăm şi ci n sti m ; dar el nu este u n ţe l , u n capăt şi u n ră sărit, n u -i u n o m 25 complementar Î n care s e justifică r e s t u I existenţei, nu-i u n sfârşit - ş i ş i mai puţin un Început, o ză mislire şi o cauză prim ară , n i m ic solid , puternic, Îndre ptat asupra lui Însuşi, vrând să fie stăpân : mai degrabă doar un ulcior profilat delicat, suflat, fi n, suplu, obligat să aştepte mai Întâi u n conţin ut şi un mesaj oarecare pentru "a lua formă" după el , - de regulă, un om fără mesaj 30 şi conţi n ut, un om "dezinteresat" . P ri n urmare, nici pentru femei ni mic, i n parenthesi****. -

În lat. În text: "cap mort", termen din limbajul alchimiştilor Însemnând reziduuri fără valoare, provenite din experienţele lor (E. şi L. -G. Munteanu, op. cit., 38). (n. t.) În fr. În texf. (n.t.) În fr. În text : "Eu nu dispreţuiesc aproape nimic". (n. f.) În lat. În text. (n.f.) *

**

***

****

94

5

10

15

20

25

30

35

Dincolo de bine şi de

rău

208 Dacă un filozof dă astăzi de înţeles că n-ar fi un sceptic, - sper să se fi sesizat lucrul acesta din ·descrierea tocmai făcută spi ritului obiectiv, nu ? ­ atunci toată lumea percepe asta fără .mici o plăcere; îl privim după aceea cu un fel de 'intimidare, am dori să-I între băm , să-I tot întrebăm . . . da, pri ntre as­ cultătorii fricoşi , aşa ,cum există acum cu grămada, va fi considerat pericllios d i n acest moment. Au impresia că aud di n depărtare , la j.mpotrivirea lui faţă de scepticism, nu ştiu ce zgomot diabolic, ameninţător, ca şi când se-ncearcă pe undeva un nou exploziv, Q ·d inamită ,a spiritului, eventual o nihilină rusească de curând descoperită , un pesimism bonae voluntatis* , care nu numai că spune nu şi că nu-I voieşte pe nu, ci - groaznic de imaginat! îl şi r e a I i z e a z ă pe acest nu. Împotriva acestui fel de "bunăvoire" - o voire de negare adevărată ş i violentă a vieţi i - nu există astăzi , Tr;, mod evident, un som n ifer şi u n tranchil izantmai bun decât scepticismul, blândul, plăcutul mac-scepticism adormitor de oonştiinţă; şi H am let însuşi este prescris astăzi de medicii vremii impotriva "spiritului" şi a găIăgiei :Iui subtpământene. "Nu .ne ·sunt oare toate -ureohile pline deja de zgomote infernale? întreabă scepticul, ca prieten al l i n iştii şi aproape ca un .fel de agent de securitate : acest nu subteran este îngr:ozitor ! .potol iţi-vă odată , cârtiţe pesimiste !" Căci scepticul , această făptură plăpândă, se sperie prea uşor; conşti inţa lui este depri nsă, la orice n u , ba chiar la un da hotărât şi aspru , să tresară şi să s1mtă ceva ca o muşcătură. Da! şi nu·! - asta e pentru el În răspăr cu :m orala; di mpotrivă, îi place să-şi prăznuiască virtutea printr-o nobilă abstinenţă, zicând, bunăoară, cu Montaig ne: 'ICe 'ştiu eu ?" Sau cu Socrate : "Ştiu că nu ştiu nimic." Sau : "Presupunând ,că s-ar d eschide, la ce bun să ;intru i mediat ?" Sau : "La ce folosesc toate ipotezele pripite ? A nu avansa absol ut n ici o ipoteză ar -plutea uşor să ţină de bunul-gust. Trebuie oare să-ndre ptaţi .imediat şi cu orice preţ ceva strâmb ? Să 'astupaţi neapărat orice · gaură cu nu ştiu ce câ lli ? N-are vreme treaba asta ? N-are vreme vreme a ? O ,d i avol i ce-m i sunteţi., oare nu puteţi a ş t e p t a deloc? Şi i ncertul îşi are farmecele l u i , şi Sfi nxul este o Circe, şi Circe a .fost o filozoafă . " - Aşa se con solează un scepti c; 'şi este adevărat că are nevoie de niscaiva consolare . Căci scepticismul este expresia cea mai spirituală a unei anumite şi multiple naturi fiziologice, care se numeşte in lim bajul comun slăbire de nervi şi sănătate .şubredă; aceasta ia naştere de fiecare dată când se încrucişează, intr-un mod hotărâtor şi neaşteptat, nişte rase şi clase sociale de mult separate unele de altele. În noua generaţie, care primeşte În sânge drept moştenire grade şi valori oarecum diferite, totul *În lat. În text: "al bunăvoirii" (ef şi JGB 2 18; GM 1// 14 şi nota). (n. t.)

C a p itol u l al şa selea: n o i , învăţaţii 208

95

este nelinişte, incomoda re , î.ndoiaIă, Încercare; cele mai pozitive energii aoţionează inhibitiv, virtuţil e ,î- nseşi se-mpied ică 'u na pe alta să · crească şi să se- ntărească, di n trup şi din suflet l ipseşte echrHbru l , ponderea , aplombul . Dar ceea ce se Îmbolnăveşte şi d egenerează cel mai profund În asemenea 5 hibrizi este v -a i n ţ a : · ei nu mai curlOSC deloc independenţa In ·decizie, delectarea curajoasă În actul volitiv, - se-ndoiesc·de "libertatea voinţeill până şi-n visele;lor. Europa noastră de astăzi, poligonul unei absurd de imprevizibile Încercări de amestec radical de clase şi , c a u r im a r e , d e rase, este, d e aceea, sceptică l a n ivelul tuturor vârfuri l or şi a l abisurilor, când c u acel 10 scepti cism dinamic ce sare nerăbdător şi voluptuos din .creangă-n creangă, când posomorâtă ca un nour supraTncărcat cu semne de-·:ntrebare, - şi adeseori sătulă 'mortal de voinţa sa! Paralizia voinţ8'i: unde ,nu se-ntâ;�neşte astăzi şezand acest ·infirm? Şi Incă, ades , cât de spilcuit! 'Cât de seducător dichis'it! Există cele :mai frumoase haine de lux şi de ochii ·,I umii pentru J5 această boală; iar pentru faptul că , ,de exempl u , cea mai mare parte din ce se expune azi Tn 'galantare ca "obiectivitate", "caracter şti i nţific" , 'Wart pour I'art"*, "cunoaştere pură , nesu pusă voinţei" nu-i d ecât un lustruit scepticism şi paralizie a voi nţei , - pentru diagnosticul acesta al ·bolii europene am să garantez e u . - Boala voi nţei s-a răspândit neuniform in Europa : ea se 20 manifestă cel mai inte ns şi sub cele mai multe forme acolo unde civi"lizaţia este deja de cea rAai lungă vreme endemică; şi dispare pe măsură · ce "barba­ rul" contint;Jă - sau 1ncearcă 'din :nou - să-şi revendice ' dreptul 'Sub veşmântul prea larg al culturii occidentale. Î n Franţa 'actuală, voimţa, după cum ·este la Îndemâna oricui să deducă, s-a Jm bolnăv,it cel 'mai grav; şi Franţa, care 25 Întotdeauna a avut.o desăvârşită .iscusinţă de a transforma chiar şi cele mai funeste cotituri ale spiritului -său iÎn ceva Tncântător şi seducător, Îşi afişează astăzi intr-un sens destul de propriu, ca şcoală şi expoziţie a tuturor farrnecelor scepticismului, supremaţia ·culturală · asupra Europei. Puterea de a voi , şi anume de a voi -o vo,inţă pe termen I l!l ng., ,este deja puţin mai pro n unţată În 30 Germania, i ar În 'nordul Germaniei, la rândul său , mai pronu nţată ·decât În centru l german; considerabi'l ·mai pronunţată În Anglia , Spania şi Corsica , legată acolo de :flegmă** , d i ncoace de capetele tari, - fără a mai vorbi de ItaHa, care este prea tânără pentru a şti ce voieşte şi care trebuie să demonstreze mai Întâi dacă poate voi - , dar cel mai pronu nţat şi mai uimitor 35 se manifestă ea În .acel imens imperiu intermediar unde Europa curge oare­ cum Înapoi 1n Asia, În Rusia. Aco l o , .puterea de a voi stă de m u;ltă vreme * În fr. În text. (n.t.) Phlegma (aici, În sens temperamental: "nepăsare, sânge rece ", n. f.) **

96

5

10

15

Dincolo de bine şi de rău

În rezervă, În stoc, acolo aşteaptă voinţa - nu-i sigur dacă voinţa negării sau a afirmării - Într-un chip ameninţător, ca să fie declanşată, spre a Împrumuta de la fizicienii de astăzi cuvântul lor favorit. S-ar putea să nu fie nevoie doar de războaie În I ndia şi de com plicaţi i În Asia ca Europa să fie scutită de cel mai mare pericol al ei, ci de răsturnări i nterne, de dezmembrarea imperiului În corpuri mici şi, Înainte de orice, de introducerea idioţeniei parlamentare, inclusiv obligaţia fiecăruia de a-şi citi ziarul la micul dej u n . O spun nu ca u n u l ca re doreşte aşa ceva : mai curând mi-ar fi contrariu l pe pl acul ini mii , - am În vedere o asemenea creştere a ameninţării Rusiei, Încât Europa să fie nevoită a se decide să devi n ă În aceeaşi măsură a m e n i nţătoare , a d i că s ă d o b â n d e a s c ă o s i n g u r ă v o i n ţ ă , prin i ntermediul unei noi caste stăpânitoare peste Europa, o teribilă voinţă proprie de lungă durată , capabilă să-şi propună ţeluri peste mii de ani : - pentru ca îndelung urzita comedie a Îngrămădirii ei de stătuleţe, ca şi parada ei de voinţe dinastice şi democratice să ia sfârşit odată. A trecut vremea politicii mici : iată, veacul următor va aduce lupta pentru stăpânirea pământului, - n e c e s i t a t e a marii pol itici . 209

20

25

30

35

Î n ce fel noua epocă războinică , În care noi, europenii, am i ntrat în chip vizibil, poate fi favorabilă, eventual, şi dezvoltării unui alt fel de scepticism, mai puternic, n-aş dori să mă pronunţ deocamdată decât pri ntr-o a nalogi e , pe care priete n i i istoriei g e rmane o v o r şi înţelege. Acel n eîndoi elnic entuziasmat de înalţii şi arătoşi i gre nadieri , cel care , ca reg e al Prusiei, a dat viaţă unui geniu militar şi sceptic - şi, pri n asta, În fond , acelui nou tip de german, aj uns tocmai astăzi victorios - , dubiosul ş i extravagantul tată al lui Frederic cel Mare, avea dintr-un singur pu nct de vedere apucătura şi gheara norocoasă a geniului: ştia ce-i lipsea Germaniei de-atunci şi ce l i psă era de o sută de ori mai îng rijorătoare şi mai stringentă decât, bu năoară, l i psa d e cultură şi de formă socială, - re pulsia lui faţă de tânăru l Frederic venea d i n teama u n u i adânc instinct. B ă r b a ţ i i l i p s e a u ; ş i , spre c e a m a i amară supărare a l u i , îl suspecta pe propriu l său fiu că nu era destul de bărbat. Î n această privi nţă se-nşel a : dar ci ne nu s-a r fi-nşelat În locul său? Îşi vedea fiul căzând În braţele ateismului, ale esprit*-ului, ale savuroasei uşurătăţi a francezilor ingenioşi : - sesiza în cul i s e pe marele sugător de sânge , păianjenul scepticismul u i , suspecta i ncurabila pacoste a u nei inimi ce nu-i mai destul de tare pentru rău , ca şi pe ntru b i n e , a u nei voi nţe zd robite, ce nu mai ordonă , nu mai p o a t e ordona. Dar între timp se dezvolta În fi ul său felul acela mai riscant şi mai zdravăn de scepticism - cine ştie c â t d e * În fr. În text. (n.t.)

Capitol u l al şaselea: noi, învăţaţii 208-2 1 0

97

m u i t favorizat chiar d e ura tatăl u i şi de mela ncolia g l acială a u nei voi nţe plăsmuite în singurătate - , scepticismul bărbăţiei cutezătoare, care este de aproape Înrudit cu geniul războiului şi al cuceri rii şi şi-a făcut În persoana marelui Frederic prima i ntrare solemnă În Germa nia . Scepticismul acesta 5 dispreţuieşte şi, În pofida acestui fapt, pune stă pânire ; submin ează şi ia În posesie; nu crede , dar nu se pierde cu fi rea În acest caz; Îi dă spi ritului o l ibertate periculoasă, dar ţi ne i nima din scurt; este forma g e r m a n ă a scepticismului, care, ca un fredericianism continuu şi potenţat până la gradul cel mai înalt de spiritualitate, a adus Europa, pentru o bună bucată de vreme, 10 sub autoritatea spiritului german şi a suspiciunii sale critice şi istorice. Graţie caracterului bărbătesc i nvincibil de puternic şi de tenace al marilor filologi şi critici germani ai istoriei (care , privi nd corect lucrurile, au fost cu toţii şi nişte artişti ai distrugerii şi ai descompunerii), s-a configurat Încet-Încet şi cu tot romantismul din muzică şi filozofie u n n o u concept al spiritului german , În 15 care a ieşit hotărâtor În evidenţă deplasarea către scepticismul bărbătesc: fie, de exemplu, ca Îndrăzneală a privirii, ca intrepiditate şi asprime a mâinii tran­ şante, fie ca voinţă tenace de riscante explorări geografice, de expediţii arctice spiritual izate sub ceruri pusti i şi primejdioase . Poate că au motivel e lor Întemeiate acei oameni de omenie cu sânge năvalnic şi superficiali care-şi 20 fac cruce tocmai În faţa a cestui s p irit : cet esprit fata l iste , iro n i q u e , mephistophel ique*, îl numeşte, n u fără Înfiorare , Michelet. Dar, dacă vrem să ne dăm seama cât de remarcabilă este această frică de IIbărbaf' În spiritul german , spirit pri n care Europa a fost trezită d i n lIaţipeala dog maticăII a ei, atunci să ne-aducem aminte de ideea de odinioară care trebuia depăşită cu 25 ajutorul acestei bărbăţii, - şi că Încă n u-s departe vremurile câ nd o femeie mascul i nizată putea îndrăzni, În dezmăţata ei i nsole nţă, să-i recomande pe germani, Întru compăti mirea Europei, ca pe nişte nătărăi de poeţi blajini, cumsecade şi slabi de voinţă. Să-nţelegem, În fi ne, cu destulă profunzime, consternarea l u i N a poleon când a pri mit să-I vadă pe Goethe : ea trădează 30 ceea ce se imagi nase de-a l ungul veacurilor prin IIspiritul germa nII. "Voila un hom me!* - ceea ce voia să spună : " I ată, cu sigura nţă , un b ă r b a t ! Iar eu n u mă aştepta m decât l a u n germa n ! lI 210

35

Ad miţând, aşadar, că , Î n imaginea fil ozofi lor viitorului, o trăsătură oarecare face să se g hicească dacă nu cumva ei trebuie să fie nişte sceptici, În ultima accepţiu ne schiţată, cu asta n-ar fi desemnată totuşi d ecât o latură *În fr. În text. (n. t.)

98

5

10

15

20

25

30

35

Dincolo de bine ş i d e ră u

a lor - iar n u ei înşiş i . Cu aceeaşi îndreptăţire ar putea să-şi dea numele de critici; şi, fără îndoială, ei vor fi nişte oameni ai experimentelor. Prin numele cu care m i-am luat îndrăzneala să-i botez eu, am subliniat d eja în mod expres experimentarea şi plăcerea de a experi menta : să se fi-ntâmplat asta deoarece lor, în calitate de critici absol uţi , le place să se folosească de experiment într-un sens nou, poate mai larg , poate mai periculos? Trebuie oare, în pasi unea lor pentru cunoaştere , să mearg ă cu experimentarea cutezătoare ş i d ureroasă mai d e parte decât poate încuvii nţa g u stul sentimental şi răzgâiat al unui veac democratic? - Fără doar şi poate : aceşti filozofi ce au să vină vor avea cel puţi n dreptul să se li psească de acele însuşiri grave şi îngrijorătoare care-I disting pe critic de sce ptic, am în vedere siguranţa măsurii valorii, apl icarea conştientă a unei unităţi de metodă, curajul versat, singurătatea şi capacitatea d e a te j ustifi ca; da, ei îşi recunosc o p I ă c e r e a negaţiei şi a disecări i şi o anumită cruzime circumspectă , care ştie să mânuiască b isturiul cu siguranţă şi fineţe ch iar şi atunci când inima sângerează. Se vor Î n ă s p r i (şi poate n u Întotdeauna doar Împotrivă-le) mai mult decât şi-ar putea-o dori nişte oameni omenoşi , nu vor i ntra în relaţii cu lIadevărul" pentru ca el să le "placălI sau să-i lJînalţe" şi să-i "entuziasmeze" : convingerea lor, dimpotrivă , nu va fi decât În mică măsură aceea că tocmai a d e v ă r u I comportă asemenea desfătări pentru simţire. Vor zâmbi aceste spirite riguroase, dacă unul dintre ele ar spune 0* "Cutare gând mă Înalţă: cum să nu fie adevărat?1I Sau : "Cutare operă mă Încântă : cum să nu fie frumoasă?" Sau : "Cutare artist Îmi conferă statură : cum să nu fie mare?" - pentru toate l ucrurile fantasmagorice, idealiste , feminine, hermafrodite asemănătoare , ei au la îndemână, poate, nu numai un zâmbet, ci şi o greaţă veritabilă, iar cel ce ar şti să-i urmeze până În cămările tainice ale inimii lor anevoie ar găsi acolo intenţia de a concilia nişte "simţămi nte creşti ne" cu "gustul antic" şi poate chiar şi cu "parlamentarismul modern" (aşa cum o astfel de conciliere trebuie să apară până şi la filozofi, în secol ul nostru atât de nesig ur, deci atât de conci liant). Disciplina critică şi orice deprindere care d uce la igienă şi rigoare În cele spirituale, aceşti filozofi ai viitorului nu numai că şi le vor cere lor înşişi: ci şi le vor purta chiar la vedere ca u n fel de podoabă a lor, - cu toate acestea, ei nu vor încă să se numească , din această prici nă, critici . Lor n u l i se pare o măruntă infamie la adresa filozofiei dacă se decretează, cum se întâmplă aşa de frecvent astăzi : "Filozofia însăşi este o critică şi o ştii nţă critică - şi absolut nimic altceva!1J N-are decât să se bucure această evaluare a filozofiei de aplauzele tuturor pozitiviştilor din Franţa şi Germania ( - şi ar fi cu putinţă,ca * Întregirea noastră. (n. f)

Capito l u l al şasel e a : noi, învăţaţii

2 '1 0-2 1 1

99

ea să fi măgulit chiar i nima şi g ustul l u i K a n t : să ne aminti m de titlurile prin­ cipalelor sale opere - ) : noi i noştri fi lozofi vor spune totuşi : criticii sunt nişte i nstrumente ale fi lozofului şi tocmai de aceea, ca instrumente, Încă nu ch iar filozofi ! N ici marele chi nez din Konigsberg n-a fost decât un mare critic. 211

5

Stărui asupra ideii de-a Înceta odată să-i confundăm pe truditorii filozofi şi, În general, pe oamenii de ştiinţă cu filozofii, - de-a da tocmai aici cu stricteţe "fiecăruia ce i se cuvine", iar acelora nu prea mult, acestora n u mult prea puţi n . Se poate ca, pentru educaţia adevăratul u i filozof, să fie nevoie ca şi el 10 Însuşi să fi stat odată pe toate aceste trepte pe care se opresc, - t re b u i e să se oprească - s l ujitori i s ă i , trud itori i filozofiei specializaţi În ştii nţe; el însuşi trebuie să fi fost, eventual, critic şi sceptic şi dogmatic şi istoric şi, pe deasupra, poet şi colecţionar şi călător şi dezlegător de enigme şi moralist şi profet şi "spirit liber' şi aproape de toate, pentru a parcurge sfera valorilor şi a 15 sentimentelor ome neşti ale valorii şi pentru a p u t e a privi cu feluriţi ochi şi conştiinţe, de la înălţime În orice depărtare, din adâncime În orice înalt, din colţ În orice zare. Dar toate acestea nu sunt decât condiţii preli m inare ale misiunii lui : chiar această misiune urmăreşte altceva, - ea reclamă ca el să c r e e z e v a l o r i , Acei truditori filozofi, d upă modelul nobil al lui Kant şi al l ui Hegel, au 20 de stabilit şi de cuprins În formule, fie În domeniul l o g i c u i u i , fie În cel al p o l i t i c u i u i (al moralului) sau al a r t i s t i c u i u i , nu ştiu 'ce i mensă factologie de eval uări* - adică de precede nte d e t e r m i n ă r i valorice**, creaţii valorice, care au ajuns dominante şi sunt numite multă vreme "adevăruri", Este de datoria acestor cercetători să sistematizeze, să facă accesibil , 25 inteligibil , maniabil tot ce s-a-ntâmplat şi s-a evaluat până acum, să scurteze tot ce este lung, "ti mpul" însuşi, şi să Î n v i n g ă Întregul trecut: o sarci nă uriaşă şi ad mirabi l ă , În s l ujba căreia orice mândrie sensibilă, orice voi nţă tenace îşi poate găsi, cu siguranţă, satisfacţia. D a r f i i o z o f i i a d e v ă r a ţ i s u n t d ă t ă t o r i d e o r d i n e ş i d e l e g i : ei spun "aşa t r e b u i e să 30 fie!", ei stabi lesc mai Întâi direcţia şi ţelul omului şi d ispun, în cazul acesta, de efortul prealabil al tuturor trud itori lor fi lozofi , al tuturor Învingătorilor trecutul u i , - se agaţă cu mâi n i creatoare de vi itor, şi tot ce este şi a fost devine În mâna lor mij loc, instrument, ciocan. "Cunoaşterea" lor este creaţie, creaţia lor este o legi uire, voinţa lor de adevăr este -v o i n ţ ă d e p u t e r e . 35 - Există astăzi asemenea filozofi ? Au existat d eja asemenea fil ozofi ? N u t r e b u i e oare s ă existe asemenea filozofi ? . . . . 'It

Werthschătzungen Werth s e t z u n g e n

*'It

1 00

5

10

15

20

25

30

35

Di ncolo de bine şi de ră u

212 Îndrăznesc d i n ce În ce mai mult să cred că fi lozofu l , ca n e c e s a r om d e mâine şi de poi mâine, s-a aflat şi a t r e b u i t să se afle oricând În contradicţie cu prezentul său : duşman i-a fost de fiecare dată idealul actual . Până acu m , toţi aceşti protectori extraord inari ai omul u i , pe care-i numim fi lozofi şi ca re rar s-au si mţit ei Înşişi nişte prieteni ai Înţelepciu n i i , ci mai degrabă nişte nebu ni dezagreabili şi nişte semne periculoase de-ntrebare -, şi-au găsit menirea , aspra, n edorita , incontestabila men ire, dar, În definitiv, măreţia propriei meniri , În fa ptul de a fi con şti inţa vinovată a timpul u i lor. Punând bisturiul , gata de vivisecţie, exact pe pieptul v i r t u ţ i i o r t i m p u l u i , ei au trădat ceea ce era propria lor taină : d e a cu noaşte o n o u ă măreţie a omului, o nouă cale, neumblată , Întru dezvoltarea lui. De fiecare dată au dezvă l u it câtă ipocrizie, comod itate , superficial itate şi ren unţare , câtă minciună este ascunsă sub cel mai stimat model de moral itate contemporană cu ei, câtă virtute este d e p ă Ş i t ă ; de fiecare dată spuneau : "Locul nostru trebuie să fie acolo, absol ut acolo u nde v o i sunteţi astăzi cel mai puţi n acasă." În faţa unei lumi a "ideilor moderne" , care ar dori să-I surghiunească pe oricine Într-un colţ şi o "special itate", un fi lozof, În cazul că ar putea să existe azi filozofi, ar fi silit să situeze măreţia omului, noţiu nea de "măreţie", tocmai În imensitatea şi varietatea ei, În u nitatea ei În diversitate : el ar determina chiar valoarea şi rangul după cât de m ult şi de felurit ar putea cineva să suporte şi să ia asupra l u i , până la ce I i m i t ă ar putea cineva să-şi Înti ndă responsabil itatea. Astăzi , gustul şi vi rtutea timpu l u i slăbeşte şi subţiază voi nţa, nimic nu este aşa de actual ca slăbirea voinţei: aşadar, În ideal ul fi lozofu l u i , tocmai tăria voinţei, severitatea şi capacitatea de a lua decizii de durată trebuie să se cuprindă În noţiunea de "măreţie"; cu aceeaşi Înd re ptăţi re cu care doctri na contrară şi idealul u n ei omen i i stu p i d e , resemnate, u m i l e , dezi nteresate au fost convenabile u nei epoci opuse , u n a care, aidoma veacului al şaisprezecelea, suferea d e propria energie voliţională acumulată şi de cele mai sălbatice a pe şi maree înalte ale egoismului. Pe vremea lui Socrate , printre oameni exclusiv cu insti nctul obosit, printre vechii atenieni conservatori, care erau superficial i - "din fericire", cum spuneau ei, din pl ăcere , cum o făceau ei - şi ca re conti nuau să aibă pe buze vechile vorbe pompoase asupra cărora viaţa lor n u le mai dădea de m ult nici un drept, i ro n i a era necesară pentru măreţia sufletului, acea diabolică siguranţă socratică a bătrânului medic şi plebeian care tăia necruţător În propria carne, ca şi În carnea şi inima "aristocratul u i", cu o privire ce grăia destul de lămurit: "Nu vă prefaceţi în faţa mea ! Aici - suntem egal i ! " Dimpotrivă, astăzi, când În Europa numai animalul de turmă se bucură de onoruri şi împarte onoruri ,

Capito l ul al şas elea: noi, învăţaţii

2 1 2-2 1 3

'1 0'1

când "egalitatea În drepturi" s-ar putea transforma prea uşor În egalitate În nedreptăţi: vreau să spun În războire generală cu tot ce este ieşit din comun, străin, privilegiat, cu omul superior, cu sufletul superior, cu datoria superioară, cu responsabi litatea su perioară, cu plenitud i nea puterii de creaţie şi cu senioria creatoare - astăzi face parte din noţiu nea de "măreţie" faptul de a fi 5 aristocrat, de a vrea să fii a parte , de a putea să fii altfel, de a rămâne singur şi de a fi nevoit să trăieşti d u pă capul tău; iar filozoful va trăda ceva din propriul său ideal atunci când precizează: "Cel mai mare va fi acela care poate fi cel mai singur, cel mai ascuns, cel mai deosebit, omul de dincolo de 10 bine şi de rău , stă pânul virtuţi lor sale, cel cu voi nţă inepuizabilă ; tocmai lucrul acesta va Însemna m ă r e ţ i e : să poţi fi pe cât de felurit, pe atât de unitar, pe cât de cuprinzător, pe atât de plin." Şi încă o dată Întrebând : este oare astăzi p o s i b i I ă - măreţia ?

15

20

25

30

35

213

Este o nesăbuinţă să înveţi ce-i un filozof, din moment ce lucrul acesta nu se poate preda : eşti n evoit să-I "ştii" d i n experienţă , - sau trebuie să ai mândria de-a n u -I şti . Faptul însă că În zilele noastre toată lumea vorbeşte de lucruri În legătură cu care nu p o a t e avea nici o experienţă este valabil de cele mai multe ori şi În ch ipul cel mai neplăcut cu privire la fi lozof şi la chestiunile filozofice: - foarte puţini le cunosc, sunt Îndreptăţiţi să le cunoască, iar opiniile populare despre acestea sunt false . Aş a, de exe m pl u , acea coabitare pur filozofică a unei spiritualităţi temerare, nebunatice, care decurge presto* , şi a unei rigori şi necesităţi d ialectice , care nu face nici un pas greşit, le este necunoscută d i n experienţă proprie celor mai mu lţi gânditori şi Învăţaţi şi, de aceea, le pare i ncred ibilă, dacă cineva ar dori să vorbească În faţa lor despre asta. Ei Îşi reprezintă orice necesitate ca pe o pacoste , ca pe o d u reroasă conseci nţă i n e l u ctabilă şi o co n strâ ngere ; ş i însăşi gândirea trece pentru ei drept ceva lent, ezitant, aproa pe o caznă şi, destul de des, "demnă de s u d o a r e a celor nobi li" - dar În nici un caz ceva uşor, dum nezeiesc, Înrudit de aproape cu dansul, cu exubera nţa ! "A gândi" şi "a lua În serios" un lucru , a-I "pune la i nimă" - acestea ţin u nele de altele la e i : n u m a i aşa le-au "trăit" - . Artişti i pot avea aici deja u n fier m a i fi n : ei, ca re şti u prea bine că tocmai atunci când nu mai fac nimic "arbitrar" , ci totul d i n necesitate, simţul l o r de libertate , d e fi neţe , de putere d e p l i n ă , de făptuire , decizi e , plăsmuire creatoare Îşi ati nge apoge u l , - p e scu rt, c ă atunci necesitatea şi " libertatea voi nţeill s u nt una l a e i . Exi stă , În fi n e , o ierarhie * În it. În text. (n.f.)

1 02

5

10

15

20

Di ncolo de bin e şi de rău

a stărilor sufleteşti care este în conform itate cu ierarhia problemelor; iar problemele supreme îl împing fără milă înapoi pe oricine îndrăzneşte să se apropie de ele fără a fi predestinat să l e rezolve pri n înălţi mea şi puterea spiritualităţii l u i . Ce folos că n i şte inteligenţe suple de uz comu n sau n işte vaj nici mecanici şi empirici rig izi se-mbulzesc, d u pă cum se-ntâmplă azi atât de frecve nt, cu ambiţia lor plebee, în preajma acestora şi oarecum la "curtea curţilor" ? Dar pe astfel de covoare n u-i îngăduit să calce niciodată nişte picioare butucă noase : de asta a avut deja grij ă legea pri mord ială a lucrurilor; uşile rămân închise pentru nepoftiţi i aceştia, oricât şi-ar izbi şi zdrobi ca petele de ele! Pentru orice lume înaltă trebuie să fi i născut; mai l i mpede spus, trebuie să fii p r ă s i t pentru ea: u n drept la filozofie - luând cuvântul În sens larg - ai numai graţie obârşiei tale; stră moşii , "sâ ngele" au şi ei putere de a hotărî aici . M ulte generaţi i trebuie să fi trudit În prealabil pentru naşterea filozofului; fiecare în parte dintre virtuţile sale trebuie să fi fost câştigată prin efort, cultivată, transmisă ereditar, încorporată, iar nu n umai mers ul şi cursul înd răzneţ, uşor, fi n al gândurilor sal e , ci, în pri mu l rân d , disponibilitatea pentru marile răspunderi, maiestuozitatea privirilor autoritare şi a privi rilor de la înălţi me, faptul de a te simţi detaşat de mulţime şi de datoriile şi virtuţile ei, afabila protejare şi apărare a ceea ce este răstăl măcit şi denigrat, fie Dumnezeu , fie d iavol, pl ăcerea şi exerciţiul mari i j ustiţi i, arta de a porunci, mărimea voinţei, ochiul inert, ce arareori admiră, arareori priveşte în sus, arareori i u beşte . . . .

Capito l u l al şa ptelea :

v i rtuţ i le noastre 21

4

Virtuţi le noastre ? - E plauzibil să continuăm şi noi a avea virtuţile 5 noastre, chiar dacă, pe bună dreptate, nu vor fi acele virtuţi naive şi necioplite

pentru care ni-i ţinem la mare cinste pe strămoşi, dar şi la oarecare distanţă. Noi, europenii de poi mâine, noi , Întâi i născuţi ai veacului al douăzecilea, ­ cu toată curiozitatea noastră năpăstuitoare, d iversitatea şi arta deghizări i , cu toată cruzimea noastră frăgezită şi oarecum îndulcită d i n spiritul ş i simţurile 10 noastre, - nu vo m avea, d upă toate probabilităţile, î n c a z c ă ar urma să avem virtuţi , decât d intr-acelea care ar învăţa să se Îm pace excelent cu încli naţiile noastre cele mai tai nice şi mai sincere, cu nevoile noastre cele mai fierbinţi : ei bine, să le căutăm odată pri n labiri nturile noastre ! - u nde, aşa cum se ştie, atâtea dispar, atâtea se pierd cu totul. Ş i exi stă oare ceva 15 mai frumos decât să-ţi c a u ţ i propriile virtuţi ? N u-nseamnă d eja l ucrul acesta , aproximativ : să c r e z i În propria ta virtute ? Acest "să crezi În propria virtute" însă - nu-i, în defin itiv, acelaşi l ucru pe care-I n umeam od inioară "cugetul curat" al nostru , acea patriarhală şi l u ngă codiţă-noţi u n e pe ca re moşii n oştri şi-o atârna u d upă ca p , destul d e frecvent şi d u pă 20 m i nte? Pri n urmare, oricât de puţi n ne-a m crede noi d e m odaţi şi vredn ici de o veneraţie stră m oşească , se pare că Într-o s i n g u ră privi nţă s u ntem totuş i nepoţii dem n i ai acestor străbu n i , noi , u lti m i i e urope n i cu u n cuget curat : conti nuăm şi noi să le purtăm cod iţa . - Vai ! De-aţi şti că-n curând , cât de curând - va fi altfel ! . . . . . 215 Aşa d u pă cum Î n Îm părăţia stelelor sunt câteodată doi sori care determină orbita aceleiaşi planete, aşa d u pă cum , În a n u m ite cazuri , n işte sori de culori diferite scaldă o sing ură planetă , rând pe rând, Într-o l u m i nă roşie şi verde, reatingâ nd-o apoi în acelaşi timp şi i nundând-o multicolor : 30 tot aşa şi noi , oamenii moderni, datorită com plicatei mecanici a propriului nostru "cer Înstelat", suntem determi naţi de d i f e r i t e morale; actele noastre rad iază, alternativ, În cu lori diferite, s u nt rareori li mpezi. - şi există destule cazuri În care săvârşim acte Î m p e s t r i ţ a t e . 25

1 04

Di ncolo de bine şi de ră u

216

5

10

15

20

Să ne i u b i m duşmani i ? Cred c ă l u crul acesta s-a-nvăţat bine : s e petrece azi În m i i de chi puri, Î n m i c şi În mare ; ba chiar se petrece d i n când În când şi ceva mai Înalt şi mai sublim - Învăţăm să d i s p r e ţ u i m , când i u b i m , ş i exact atu nci cân d i u b i m ce l mai m u lt : - dar toate acestea i nconştient, fără tapaj , fără pompă , cu acea pudoare şi i ntimitate a bunătăţii care-ţi opreşte pe buze cuvântul solemn şi formula virtuţii . Morala ca atitudine - ne contrariază astăzi gustu l . Lucrul ăsta este şi el un progres : cum era un progres al părinţi lor noştri faptul că rel ig ia ca atitudine, inclusiv ostilitatea şi causticitatea voltairiană faţă de rel ig i e (şi tot ce ţinea pe vremea aceea de l i mbajul gestual a l liber-cugetători lor) , le contraria g ustu l . Este muzica din conştiinţa noastră, dansul din spiritul nostru , care nu vrea să fie În consonanţă cu nici o l itanie purita nă, cu nici o pred ică morală şi cu msecădenie. 21 7 Să ne păzim de aceia care dau o mare importanţă faptului că-i credem capabili de tact moral şi de fineţe În discernerea morală! Nu ne-o iartă niciodată dacă , Î n f a ţ a n o a s t r ă , au dat odată pe-alături cu mâna (sau chiar a u ridicat-o a s u p r a noastră), - devin inevitabil denigratorii şi dăunătorii noştri i nsti nctivi, chiar dacă ră mân mai departe "p riete n i i" noştri. - Fericiţi cei ce uită: căci "term ină" şi cu gogomăniile lor. 218

25

30

35

Psihologii Franţei - şi, d e altfe l , unde m a i există azi psiholog i ? - Încă nu şi-au savurat d i n p l i n plăcerea sarca stică şi vari ată pentru betise bourg eoise*, oarecum de parcă . . . . . d estu l , ei trădează ceva prin asta. Flaubert, bunăoară, vajnicul burghez din Rouen, a sfârşit prin a nu mai vedea, auzi ş i gusta ni mic altceva : era felul lui de autotorturare şi de cruzi me mai subti lă. Acum recoma nd, ca a lternativă - căci situaţia devine plicticoasă - , u n alt fel de lucru pentru desfătare : adică şiretenia i nconştientă pri n care toate spiritele de nivel mediu, bune, zdravene, vaj nice, se raportează la spiritele superioare şi la menirile lor, acea şireten ie fi nă, cârcotaşă, iezuită care este de o mie de ori mai fină decât i ntelectul şi g ustul aceste i clase de mijloc În cele mai bune mome nte ale ei - chiar şi decât i ntelectul victimelor sale - : ca dovadă re petată că "i nstinctul" este cea mai i nteligentă d i ntre toate categoriile de i nteligenţă câte s-au descoperit până acu m . Pe scurt, stud iaţi, psihologilor, filozofia "regulei" În l u ptă cu "excepţia" : aveţi a ici u n spectacol * În fr. În text : "prostia burgheză " (n. t.) ,

Capito l u l al şaptelea: virtuţil e noastre 2 1 6-220

1 05

îndeajuns de bun pentru zei şi diabol ismul lor ! Sau şi mai limpede : practicaţi vivisecţia pe "omul bun", pe " homo bonae voluntatis " * " . . . pe v o i ! 21 9 Judecarea şi condamnarea morală este răzbu narea preferată a celor 5 mărg i n iţi spiritual pe cei ce sunt m a i puţi n mărg i niţi decât ei, chiar şi u n fel de despăgubi re pentru că au fost prost înzestraţi de natură , În sfârşit, o ocazie de-a dobândi spirit şi de-a d e v e n i subtili : - răutatea spiritualizează. Le face bine În adâncu l inimii că există o u nitate de măsură În faţa căreia pân ă şi cei copleşiţi cu bunuri şi privilegii ale spi ritului stau pe aceeaşi 10 treaptă cu ei: - se bat pentru "egal itatea tuturor Înaintea lui Dumnezeu" şi aproape că numai pentru asta a u n e v o i e de credinţa În Dumnezeu. Printre ei se află cei mai energici adversari ai ateismului. Cel ce le-ar spune ,! i)

Rousseau , Schiller, Shelley, Byro n , În care , I a o l a i t ă şi-a găsit calea spre cuvânt acelaşi destin al Europei ce-a reuşit să cânte în Beethoven! - Ce s-a ales după aceea de muzica germană ţine de romantism, adică de o mişcare, văzută din perspectivă istorică , şi mai scurtă, şi mai fugară, şi mai supemcia!ă 5 decât a fost acel mare antract, acea tranziţie a Europei de la Rousseau la Napoleon şi la apariţia democraţiei. Weber: dar ce reprezintă astăzi p e n t r u n o i FreischOtz şi Oberon ! Sau Hans Heiling şi Vam pirul ale lui Marschner! Sau chiar şi Tannhăuser al lui Wag ner! Aceasta-i muzică stinsă, chiar dacă nu-i încă u itată . Această Întreagă m uzică a romantismului nu era , În plus, 10 destul de ari stocrată , n ici destul de muzică pentru a se afi rma şi altundeva decât În teatru şi În faţa mulţim ii; era din capul l ocului muzică de rangul al doilea, puţin luată în seamă pri ntre muzicienii veritabili . Altfel stăteau lucrurile cu Felix Mendelssohn , acel maestru alcionic care, pentru sufletul său mai uşor, mai pur, mai fericit, a fost repede venerat şi la fel de repede uitat ca 15 fru mosu l i n c i d e n t al muzicii g ermane. Cât priveşte însă pe Robert Schumann, care trata lucrurile cu gravitate şi a fost şi el tratat de la început cu gravitate - este ultimul care a întemeiat o şcoală -: nu trece oare astăzi pri ntre noi drept o ferici re, o uşurare, o eli berare faptul că tocmai acest romantism schumannian este depăşit? Schumann, scăpând cu fuga În "Elveţia 20 saxonăIO a sufletului său , pe jumătate de soi wertherian, pe jumătate de soi jeanpaulian, În nici un caz beethovenian! În nici un caz byronian! - m uzica Manfred-ului său este un eşec şi o denaturare până la nelegiuire -, Schumann cu g u stul său , care , În fond , era un gust s i m p I u (adică o Încl inaţie periculoasă, dublu de periculoasă pri ntre g ermani, spre lirismul lin iştit şi 25 spre Îmbătarea simţu rilor), păşind consta nt pe-alături , şovăind şi retrăgân­ du-se ti m i d , u n nobil moleşit, care se deda cu vol u ptate exclusiv fericirii şi durerii anonime, u n fel de fată şi de noii me tangere* di ntru început : acest Sch u mann nu mai era decât un eveniment g e r m a n În muzică, nu mai era u n ul european, aşa cu m era Beethoven , aşa cum a fost, Într-o măsură şi 3 0 mai mare, Mozart, - o dată cu el, cel mai mare pericol al ei ameninţa muzica germană, acela de a-şi pierde v o c e a p e n t r u s u f i e t u I E u r o p e i şi de a se reduce l a un si mplu naţiona lism. ,

35

246 Ce tortură înseamnă cărţile scrise În limba germană pentru cel ce are a t r e i a urech e ! Cât de contrariat stă acesta lângă zvârcol i rea înceată a smârcului de sunete fără muzicalitate, de ritmuri fără dans, ca re la germani poartă numele de "carte " ! Şi chiar germanul care c i t e Ş t e cărţi ! Cât de *

În lat.

in

text: "nu mă atinge ". (n. t.)

1 30

5

10

15

20

Dincol o de bine şi de ră u

lenevos, de fără chef, de prost citeşte el ! Câţi germani ştiu şi pretind de la ei înşişi să şti e că în fiecare frază corectă se află a r t ă , - o artă care trebuie intu ită , dacă fraza vrea să fie înţeleas ă ! O greşită înţelegere a tempoului ei, bunăoară : şi fraza însăşi este greşit înţeleasă ! Că n u putem sta la îndoială cu privire la si labele decisive d in punctul d e vedere al ritmului, că simţim ca intenţionată şi fermecătoare ruptura simetriei prea riguroase, că vom ciul i o ureche fi nă ş i răbdătoare la orice staccato, l a orice ru bato, că desl uşim sensul din succesiunea vocalelor şi a diftong ilor şi cât de delicat şi de bogat se pot colora şi recolora aceste su nete în înşiruirea lor: care d intre german i i cititori de cărţi este destul de bi nevoitor ca s ă accepte astfel d e obligaţii şi exigenţe şi să ţină seama de atâta a rtă şi i ntenţie a l i mbaj u l u i ? N-avem, la urma urmei , tocmai "urechea necesară pentru acestea" : şi-n felul acesta nu sunt sesizate cele mai puternice contraste ale stilu l u i , iar măiestria cea mai rafi nată se i r o s e Ş t e ca În faţa u nor surzi . - Acestea-mi erau gândurile când a m remarcat În ce manieră grosolană şi i noce ntă se confundau u n u l c u altul d o i maeştri Î n arta prozei , unul căru ia î i picură cuvi ntele şovăind ş i glacial , c a d i n bagdadi a u n e i peşteri u mede - e l scontează p e sunetul şi răsu netul lor Înfundat -, ş i celălalt care-şi mân uieşte l i mba ca pe-o spadă flexibilă şi simte din braţ până-n degetul piciorului fericirea periculoasă a lamei tremurânde şi fin ascuţite ce vrea să m uşte, să vâjâie, să taie. 247

25

30

35

Faptul că tocmai muzicienii noştri buni scriu rău ne demonstrează cât de puţin are de-a face stilul german cu sunetul şi cu urechile. Germanul nu citeşte cu glas tare, nu citeşte pentru ureche, ci exclusiv cu ochii : În astfel de situaţii, el şi-a pus urech ile În sertar. Omul din antichitate, când citea lucru destul de rar -, Îşi citea sieşi ceva, şi aceasta cu glas tare ; când ci neva citea cu voce scăzută, lu mea se mira şi se-ntreba În taină care sunt motivele. Cu glas tare: vreau să zic cu tot clocotul, cu toate inflexiunile, cu toate frângerile de ton şi cu toate alternanţele de tempo care făceau deliciul p u b I i c u i u i antic. Pe-atuncea, legile stilului scris erau identice cu cele ale stilului retoric; iar leg ile acestuia depindeau, În parte, de surprinzătoarea cultivare, de nevoile rafinate ale urechii şi ale laringelui şi, În parte, de vigoarea, trăinicia şi puterea plămânului antic. I n accepţiunea celor de demult, o perioadă este, îna inte de toate, un Întreg fiziologic, În măsura În care este Îmbrăţişată di ntr-o singură suflare. Asemenea perioade, aşa cum apar la Demostene , la Cicero, urcând de d ouă ori şi coborând d e două ori , ş i totul în cadru l u nei singure răsuflări : constitu ie pl ăceri pentru oamenii d i n a n t i c h i t a t e , care ştiau , graţie propriei lor educaţii, să preţuiască virtuţile acestui l ucru, neobişnuitul şi dificilul

C a p ito l u l al opru lea : popo are ŞI pa tri i 246-249

5

10

15

20

25

30

35

1 31

pe care-I comportă debitarea unei astfel de perioade : - noi , moderni i , noi , cei cu respiraţia scurtă în ori ce sens, n-avem , de fapt, nici un drept la m a r e a perioadă ! Aceşti oameni de altădată erau cu toţii , fără îndoială, chiar nişte diletanţi în vorbire, deci nişte cunoscători , deci nişte critici, - pri n aceasta îi încurajau pe oratorii lor să ati ngă punctul cel mai înalt; după cum în secolul trecut, În care toţi italienii şi toate italiencele cântau cu măiestrie, virtuozitatea vocală (şi, prin aceasta, şi arta melodicii-) a cunoscut la ei apogeul. În Germania însă , n-a existat (până în u ltimul ti m p , când un soi de elocinţă de tribună îşi mişcă destul de timid şi de stângaci aripile ti nere), de fapt, decât un singur gen de oratorie publică , a p r o x i m a t i v În conformitate cu toate regulile artei: cea provenind de la Înălţimea amvonului. Numai predicatorul ştia În Germa­ nia cât cântăreşte o silabă, un cuvânt, În ce fel o frază loveşte, sare, se prăbu­ şeşte, aleargă, îşi încetează cursa, n umai el avea conşti inţă În urechile sale, destul de des - o conştii nţă vinovată: căci nu l ipsesc motivele pentru care rareori , aproape Întotdeauna prea târziu, se dobândeşte tocmai de un german iscusinţa retorică. De aceea, capodopera prozei germane este, pe bună drep­ tate, capodopera celui mai mare predicator al ei: B i b I i a a fost până acu m cea mai bună carte germană. Comparativ cu Biblia lui Luther, tot restul aproape nu-i decât "l iteratură" - un lucru care n-a crescut În Germania şi, de aceea , n-a crescut şi nu creşte nici în inimile germane: aşa cum a făcut-o Biblia. 248 Există două tipuri de geniu: unul care , Întâi şi-ntâ i , zămisleşte şi vrea să zămislească şi altul care se Iasă bucuros fecu ndat şi naşte . Şi tot aşa există printre popoarele geniale u nele cărora le-a fost sortită problema femeiască a sarci nii şi misterioasa menire a configurării , a maturării , a desăvârşirii - grecii, de pi ldă, erau un popor de tipul acesta, la fel francezii - ; şi altele care trebuie să fecundeze şi să devină cauza unor noi reguli d e viaţă - asemeni evreilor, romanilor şi, Întrebând cu toată modestia, germanilor? -, popoare chinuite şi fermecate de necunoscute febre şi ieşite buluc şi irezistibil din ele însele, Îndrăgostite şi avide de rase străine (de acelea care se "lasă fecu ndate" -) şi i nerent însetate de putere ca tot ce se ştie plin de energii creatoare şi, prin urmare, "de harul d ivin". Aceste două tipuri de geniu se caută ca bărbatul şi femeia; dar se şi percep greşit În mod reciproc, - întocmai ca bărbatul şi femeia. 249 Fiecare popor are propria lui tartuferie şi şi-o situează intre virtuţil e sale. - Lucrul cel m a i bun d i n n o i nu-I cunoaştem, - n u - I putem cunoaşte .

O m CO l u ele) I:Jh1E' ş!

------

c:: ,';:,, ', '

-,_ ..�."��._--_._-� ", .._ --_._---

250

5

Ce datorează Europa evreilor? - F el de rei de lucruri, bune şi rele, şi, 'i nainte de toate, unul singur care ţine totodată de ceie mai bune şi de cele mai rele : marele stil În morală, grozăvia şi maiestatea ceri nţelor nesfârşite, a înţelesurilor nesfârşite, întregul roma ntism şi sublim al problematicilor morale - şi , În consecinţă, tocmai partea cea mai atractivă, mai delicată şi mai aleasă a acelor jocuri de cul ori şi a acelor îndem nuri ia viaţă în al căror halou arde azi, - se stinge, poate - cerul civilizaţiei noastre europene, cerul vesperal. Noi, artiştii dintre spectatori şi filozofi , le suntem pentru a ceasta datori - evreilor. 251

10

Nu trebuie să facem caz că peste s piritul unui popor care s uferă , v r e a să sufere de febră nervoasă naţională şi de ambiţie pol itică - se abat tot felul de nori şi de tulburări , pe scurt, mici accese de ebtuzitate: de exemplu, la germanii de astăzi, ba tâmpenia a ntifra nceză. ba cea antievreiască , ba 15 antipoloneză, ba creştine-romantică, ba wagneriană, ba teutonică, ba prusacă (să-i observăm totuşi pe aceşti bieţi istori ci, pe aceşti Sybel şi Treitzsch ke* şi capetele lor înfofolite -), şi cum se ver mai fi numind toate aceste m ici înce­ ţoşări ale spiritului şi ale conştii nţei germane. Să mi se ierte că, după o scurtă şi riscantă şedere În foarte infectatul ţinut, n ici eu n-am fost pe deplin cruţat 20 de boală şi am început, ca toată l u mea , să,·rni fCiC grij i cu �)rivire la n i şte lucruri ce nu mă privesc d eloc : pri m u l S B m n de i nfecţie pol itică . De pildă, cu privire la evrei: să ascu ltăm. - N-am Întâlnit !'ncel nici u n g erman care să fi manifestat bunăvoi nţă faţă de evrei; şi oricât d e absolută ar fi respi ngerea a ntisemitis mului propri u-zis d i n partea tuturor pruderrţi ior şi politici enilor, 25 totuşi nici această prudenţă şi politică nu se îndreaptă În n i ci un caz împotriva soiului de sentiment ca atare, ci exci u s iv 'i mpotriva peri culoasei li pse de măsură a l u i , Îndeosebi împotriva expresiei insipide şi infamante a acestui sentiment fără de măsură, - în privi nţa aceasta , n-2vem voie să ne amăgim. Că Germania are d e s t u i evre i , chiar d i n belşug , că stomacul german , 3 0 sângele german Întâmpină greutăţi ( ş i v a m a i întâ m p i n a m ulte de-acum În colo) , pentru a isprăvi măcar cu această porţie de "evreu" - aşa cum au isprăvit ital ianul, francezul , englezu l , în urma u n e i mi s'tu i rj mai zdravene - : acest lucru este postul atul şi limbajul clar a l unui i n sti n ct general de care trebuie să asculţi , pe care trebu ie să-I urmezi . " N ici unui alt evreu să nu-i 35 m a i permiteţi să i ntre ! Şi mai ales di nspre Est (ch iar şi di nspre Austria) să zăvorâţi îndată porţile !" aşa porunceşte instinctul unui popor a cărui natură *

Sic ! (n. f.)

-�-------'-" "-" " " -,

'-'

! .. ,," "

.:' 1

1 33

() � \ t '.i leEl : f:J 0 P0rlr9 şi patni ,:) ,)G- 2 5 �

" " " "- """' ''�-''''--'''�'''''''' '_''''_'__'_'

---,

este încă sl abă şi nedeterm i n ată , aşa Încât lesne se şterge , lesne ar putea fi dizolvată de o rasă m a i robustă. Evreii sunt însă , fără nici o Îndoială, rasa cea mai robustă , cea mai ten ace şi mai pură care trăieşte În prezent În Europa ; ei ştiu să se i m pună până şi-n cel e mai neprieln ice cond iţii (chiar 5 mai bine decât În cele favorabile) , ca urmare a unor virtuţi pe care azi le-ai putea socoti bucuros nişte vicii, - graţie, În primul rând, unei credinţe rezolute, care nu are de ce să se ruşi neze de "icleile moderne"; ei se schimbă, a t Il n e i c â n d se schimbă, intotdeauna doar i n felul În care i mperiul rus Îşi face cuceririle, - ca un i m periu CE� a re tim p şi nu este de ieri , de alaltăieri -: adică 10 după principiul "cât rnai '!' n cet cu putinţă 1" Un gânditor a cărui conştiinţă este apăsată de viitorul Europei va ţine seama, În cazul tuturor proiectelor despre acest vi itor pe care le el aborează În sinea l u i , de evrei, ca şi de ruşi, drept factorii inevitabil cei m a i s iguri şi mai probabili În marele joc şi-n marea bătălie a putHrilor. Ceea ce este numit astăzi "naţiune" in Europa şi este, de 15 fapt, mai mult un res facta* decât nata** (ba chiar seamănă uneori ca două picături de apă cu u n res fida ei: picta*'�* -) este, in orice caz, ceva in devenire, tânăr, uşor labil , Încă n u o rasă, necum un astfel de lucru aere pe renn i us* * ''* cu m este natura evreilor: aceste "naţiuni" ar trebui să se păzească temeinic de orice concurenţă ş i adversitate irascibilăl Că evreii, dacă ar vrea - sau 20 dacă i-am constrânge ia asta , aşa cum par că intenţionează a ntisem iţii - , a r p u t e a dobândi chiar acum supremaţia, ba chiar, absolut textual, puterea asupra Europei este un l ucru s igur; că ei nu visează aşa ceva şi nu-şi fac asemenea planuri e la fel de sigur. D eoca mdată, ei vor şi doresc, m a i deg rabă, ş i asta chiar cu o anu mită insi nuare , să fi e absorb iţi ş i aspiraţi în 25 Europa, de Europa, tânjesc să fie , În sfârşit, stabili undeva, toleraţi , respectaţi şi să pună capăt vie'ţii de nomad , de "j idov rătăcitor" -; şi ar trebui serios l uată În seamă şi întâ m p i nată această caracteristică şi propensiune (care expri mă poate deja o ate n uare a i nsti nctelor evreieşti ) : pentru care ar fi poate util şi drept să se alunge din ţară sca ndalag i i i antisem iţi. Întâmpinată 30 cu toată prudenţa , pe alese; cam cum o face nobilimea engleză . E clar că tipurile mai robuste şi deja mai puternic conturate ale noii l u m i germane a r În lat. În text: "lucru făcui". (n. t.) În lat. În text: "născut"; a se remarca legătura etimologică dintre cuvintele naţi u n e şi născut, cu al căror corespondent latinesc operează N aici; traducând germ. Art (supra şi intra) "fel, tire, soi, gen, neam, rasă " prin "natură " ( lat. natura, cuvânt din aceeaşi fa milie cu n atio şi natal, n-am fă cut decâ t să accentuăm şi mai muit ideea nietzscheană din acest paragraf (n. t.) *** În lat. În text: ':o!ăsmuit şi-nchipuit". (n. t.) **** În lat. În tr�xt: "mai durabil decâl arama " (Hol. , Od. , 3, 30, 1) , (n. f.) *

**

=

Di nco l o de b i n e şi de

1 34

5

ră u

mai putea, fără cel mai mic inconvenient, să intre în relaţii cu e i , bunăoară, nobilul ofiţer din marcă: ar fi interesant d i n mai multe motive să vedem dacă nu s-ar putea adăuga şi alto I la arta ereditară de a porunci şi a asculta - ţara menţionată este clasică azi în a mbele privinţe - geniul finanţelor şi al răbdări i (şi, în primul rând, o leacă de spirit şi spiritual itate, de care se duce mare l i psă în locul indicat -) Dar este cazul să-mi întrerup aici senina teutomanie şi discursul festiv: căci ating , iată, c e e a c e m ă d o a r e , "problema europea­ nă", aşa cum o înţeleg eu , creşterea unei noi caste domnitoare în Europa. .

10

15

20

25

30

35

252 Aceasta n u- i o rasă filozofică - englezii aceştia : Bacon înseamnă o a g r e s i u n e Împotriva spiritului filozofic în general, Hobbes, Hume şi Locke - o degradare şi o devalorizare a noţiunii de "filozof' pentru mai mult de u n veac. Î m p o t r i v a lui H u me s-a rid icat ş i a ieşit Î n evidenţă Kant; Locke a fost cel despre care Schelling e r a î n d r e p t ă ţ i t să spună : "Je meprise Locke"* ; În l u pta cu nău ce a l a a n g lo-meca n i ci stă a l u m i i , H egel ş i Schopenhauer (împreună cu Goethe) a u fost unanimi , acei doi fraţi geniali întru filozofie care se duşmăneau, care , în mersul lor d ivergent, tindeau spre pol i i opuşi ai spiritu l u i german şi-şi făceau rău unul altu ia , aşa cu m numai fraţii îşi pricinuiesc răul . - De ce d uce şi a dus mereu l i psă Angl i a , ştia destul de bine acel cvasiactor şi retor, platul şi confuzul Carlyle , care căuta să ascundă sub grimase păti maşe ceea ce ştia despre el însuşi: adică de ce d u c e a l i p s ă Carlyle - de p u t e r e a propriu-zisă a spiritualităţii , de a d â n c i m e a prorpiu-zisă a privirii spirituale, pe scurt, de fi lozofie. - Este o caracteristică a u nei astfel de rase nefi lozofice faptu l că ea merge pas l a pas c u creştinismul: a r e n e v o i e de disciplina l u i pentru "moralizarea" şi umanizarea ei. Englezu l , mai posac, mai senzual, mai voluntar şi mai brutal decât germanul - este, ca fi ind cel mai comun dintre aceştia doi , tocmai de aceea şi mai evlavios decât germanul: el are ch iar pentru asta şi m a i m a r e n e v o i e de creştinism. Pentru nişte nări mai fi ne, chiar acest creştinism englez continuă să emane un miros secu ndar, pur englezesc, de spleen şi de exces alcoolic, împotriva cărora el este folos it, din motive temeinice , ca medicament, - otrava mai fi nă, vasăzică, Îm potriva celei mai ordi nare: o otrăvire mai fină este , într-adevăr, la popoarele neşlefuite deja u n progres, o treaptă către spiritualizare. Neşlefuirea englezească ş i seriozitatea de ţăran a englezilor este mascată În continuare , În modul cel mai suportabil , de gesticulaţia creştină şi de rugăciuni şi psalmodieri, mai exact : interpretată *

În fr. În text: "ÎI dispreţuiesc pe Locke ". (n. t.)

C a p i to l u i al o ptu l e a : popoare şi patri i 2 5 '1 -253

5

10

15

20

25

30

35

şi răstălmăcită; şi, pentru turma aceea de beţivani şi desfrânaţi care, odinioară, a învăţat sub autoritatea metodismului şi, de curând, învaţă iar, ca "armată a salvări i", să grohăie moraliceşte, un spasm de pocăi nţă poate fi realmente relativ suprema real izare a "umanităţii" la care e cu putinţă să fie ea urcată: pe cât ne este îngăduit să recu noaştem în ch i p rezonabil . Dar ceea ce conti nuă să-I hand icapeze chiar şi pe cel mai uman englez este deficie nţa l u i muzicală , spre a ne exprim a metaforic (şi nemetaforic -) : în mişcări le sale psih ice ş i fizice, el n-are cadenţă şi dans, ba n ici m ăcar dorinţa de cadenţă şi dans, de "muzică"" Să-I ascultăm vorbind; să le privi m pe cele mai frumoase englezoaice m e r 9 â n d - nu exi stă în nici o ţară de pe pământ porumbiţe şi lebede mai frumoase, - În sfârşit : să le-ascultăm cân­ tând ! Dar cer prea mult . . . . . 253 Există adevăruri care sunt cel mai bine înţelese de nişte capete mediocre , fi indcă se potrivesc de mi nune cu ele, există adevăruri care exercită farmec şi putere de seducţie numai asupra spiritelor mediocre: - fraza aceasta, poate neplăcută , ni se revelează tocmai acu m , de când spiritul unor englezi onorabili, dar medi ocri - îi numesc pe Darwin , John Stuart MiII şi Herbert Spencer - înce pe să devină preponderent in zon a centrală a gustului european. Într-adevăr, cine ar putea pune la îndoială util itatea faptului că uneori a s e m e n e a spirite domină ? Ar fi o eroare să considerăm tocmai spiritele rasate şi zburând aberant deosebit de pricep ute să sta bilească, să adune şi să "lnghesuie În concluzii multe fapte mici şi comune: - d i mpotrivă, ca excepţi i , ele nu sunt, d i n capul locului, într-o poziţie favorabilă faţă de "reg uli". La urma urmei, au de făcut mai mult decât să cunoască doar ­ adică s ă f i e ceva nou , s ă s e m n i f i c e un iucru nou , s ă r e p r e z i n t e noi val ori ! Falia d i ntre a şti şi a putea este poate mai mare , ch iar şi mai sinistră decât ne i maginăm: cel ce poate real iza ceva În sti l mare, creatorul , v a trebui s ă fie, eventual, u n neşti utor, - i n t i m p ce, p e de altă parte , pentru nişte descoperi ri şti inţifice tip Darwi n , o anumită îngusti m e , ariditate şi sârgui ncioasă preocupare , pe scurt, ceva englezesc, poate crea o dispoziţie favorabilă. - În sfârşit, să nu le trecem cu vederea englezilor că ei au pricinuit deja odată o depresiune totală a spiritului european prin adânca lor med iocri­ tate : ceea ce numim "ideile moderne" sau "ideile veacului al optsprezecelea" sau chiar şi "ideile franceze" - aşadar, acea situaţie împotriva căreia s-a ri d icat cu profundă greaţă spiritul g e r m a n - erau e"ng leze la origine, de asta nu ne putem Îndoi . Francezii au fost doar maim uţele şi actori i acestor idei, chiar şi cei mai buni soldaţi ai acestora, precum , din păcate , şi primele şi

O i n c o l o de b i n e şi de ră u

-------�--

.��._.__.�._< _._--���"------_. .

cele m a i categ orice v i e t i m e a l e lor : căci acel â m e fra n�a i s e* a devenit , În cele d i n urmă , atât de subţire şi de n erezistent la reprobabi l a a nglomanie

a "ideilor moderne", încât astăzi ne a m i ntim aproape fără s-o credem de veacul

al şaisprezecelea şi al şaptesprezecelea al l u i , de adânca-i forţă pasio n a l ă , 5

de nobleţea l u i i ng e n ioasă . Dar tre b u i e s ă ţ i n e m cu d i nţii l a acest pri ncipiu a l ech ităţi i i storice şi să-i a pără m de cl i pă ş i a pare nţă : nobleţea""" european ă ­ a senti mentu l u i , a g ustulu i , a com porta m entu l u i , pe scurt , l uâ n d cuvântul În

fiecare sens înalt al l u i - este opera şi i nvenţia F r a n ţ e i , vulgaritatea euro­ 10

pea n ă , plebe i a n ismul ideil or moderne - ale A n g I i e i . -

254

Şi

t'....: r i

a

astăzi

Fra nţa rămâne sed i u l celei

" F ra ilţă R g u stu I L� i " .

15

mai sp i ri tu a l e şi mai rafi n ate cul­

Europei şi şcoala Înaltă a gustu l u i : dar trebuie să ştim descoperi această Cei ce face parte d i n ea se ţ i n e b i n e ascuns : - pot fi În

n u măr redus aceia în ca re ea se-ntru pează şi vieţuieşte, printre care, poate, nişte oameni ce nu stau pe ce l e mai puternice picioare, În parte fatalişti, poso­ morâ ţi , bolnavi , în parte răzgâiaţi şi artificial i, de ti p u l celor ce au a m b i ţ i a să se a s cu ndă Ceva ali cu toţii În comun: Îşi astupă urechile În faţa dobitociei tur­ .

bate şi a mel iţei Iărmuitoare a burjuiului*** democrat. Într-adevăr, În pri m-plan se tăvăleşte o

Franţă Tnd obitocită şi Înă sprită , - de curâ n d , la În mormântarea

20 l u i Victor Hugo, ea s-a dat În spectacol piintr-o orgie a l i psei de gust şi a ad­

miraţiei de sine. Comun le este şi altceva : o mare voinţă d e a se feri de ger­ man izarea m i nta l ă - şi o şi mai mare i ncapacitate pentru asta! Poate

Tn

că acu m , această Franţă a spiritu l u i , care este ş i o Franţă a pes i mi s m u l u i , Schopen­

hauer a şi aj u n s să fie mai acasă şi mai i nt i m decât a fost vreodată În

2S Germa n ia ; fără a mai vorbi de Heinrich Heine, care de m ult s-a şi revărsat În

s â n g e l e ş i carnea liricilor mai rafi naţi ş i mai prete nţioşi d i n Pari s , sau d e

H eg e l , care exe rcită a stăzi , pri n perso n alitatea l u i Ta ine - ad ică a c e l u i d i n t â i istoric 'I n viaţă - o i n fl u e nţă a p roape tira n ică. În ceea ce-I priveşte Însă pe R i ch ard Wag n e r : cu cât Învaţă m a i m u lt muzica fra nceză să se

30 conformeze nevoilor adevărate ale u n u i âme moderne****, cu atât mai m ult

să I Iw a g ne ri z e ze u ea, asta ne este Îngăduit s-o pro nosti că m , - o face deja d i n p l i n În preze nt ! Există totuş i tre i lu cru ri pe care fra n cezii ş i a stăzi le pot o

preze n ta cu mândri e ca moşte n i re şi propri etate a lor şi ca s e m n sigur al

u nei vech i s u periorităţi c u ltu ra l e a s u p ra E u ro p e i , c u toată vol u ntara s a u

35 i nvolu ntara ge rmanizare ş i vulgarizare a gustu l u i : o d ată , a ptitudinea pe ntru

pas i u n i a rtist ice , pe ntru sacrifi c i i a d u se "formei " , pe ntru care au n ă scocit

În fr. În text : "suflet francez " (n. t.) h1 fr. În text: n o b l e sse. (n . t.) În fr. În text: bo u rgeois. (n. f.) *,,-,* În f'r. În text: "suflet modern ". (n. t.)

,>

t,.

'kH

-i 37

C a p i to l u l al o ptu l e a : p o po a re şi patri i 2 5 3-254

-------

expresia I'art pour I 'art* , alături de alte m i i : - asemenea chestii n-au l i psit În Fra nţa de trei secole ş i , d atorită veneraţiei pentru " n u măru l m ic" , au facilitat În permane nţă un fel de m uzică de ca meră a literatu ri i , care poate fi căutată m u lt şi b i n e În restui Euro p e i

5

-.

AI doilea l ucru pe baza căru ia fra ncezii îşi

pot susţine superioritatea asupra Europei este vechea şi complexa lor cultură m o r a l i s t ă , care face să-ntâ l n i m , În medie, chiar la m icii romanciers** ai

gazeteior şi în tâ m plători i boul evardiers de Paris'b� o fasci naţie şi curiozitate psihologică despre care noi, În Germania, habar n-avem (necum s-o posedăm ! ) . Germani lor l e lipsesc pentru asta câteva secole de comportam ent mora l i st, 10 pe care Fra nţa, cum am spus, n u şi l-a cruţat ; cei ce-i n umeşte, d e aceea,

"naivi" pe germa n i le scoate di ntr-un defect o laudă. (În contrast cu li psa de experienţă şi cu inocen·ţa germ a n ă i n vol u ptate psychologica*** , care nu sunt mult prea de departe Inrud ite cu plictiseala d i n viaţa de soci etate germană,

- şi ca expresia cea ma i reu şită a unei curiozităţi şi inventivităţi pur franceze 15 În acest domen iu a l înfiorărilor d i screte, poate trece H e n ri Beyle, acel om

remarcabil , a ntici pativ şi precursor care , într-un te m po napoleonia n , a

cutreierat Europa l u i şi m a i multe veacuri de suflet e uropea n , ca o iscoadă

ş i un d escoperitor al acestui suflet: - a fost nevoie de două generaţii pentru a-I aj u nge cu mva, pe ntru a d ezlega u nele d i ntre enig mele care l-au m u n cit 20 şi l-au Încâ ntat pe ace st ci udat e p i cureu ş i om-se m n de Întrebare , care a

fost ulti mul mare psi holog al Franţei -) Există şi un al treilea drept la superio­ ritate: in fiinţa francezilor s-a produs o si nteză , reuşită într-o oarecare măsură , .

a Nord u l u i şi S ud u l u i , care i i face să inţeleagă m ulte l u cruri şi le i m pu n e s ă

facă alte lucruri , p e care u n englez n u le v a Înţelege n iciodată ; temperamentul

25 l o r, Întors period i c ba cu faţa , ba cu s patel e s p re S u d , În care , d i n vreme-n

vre me , clocoteşte sângele proven sal ş i l i g u ri c , îi fereşte de Înfiorătoarea sărbezeală nord ică şi d e fantasmagoria conceptuală şi paloa rea u nor ţi n uturi

l i psite de soare , - de boala g u stul u i nostru g e r m a n , Împotriva nelim itării

căreia s-a p rescris În cl ipa de faţă , cu m a re fermitate, sânge ş i fier, vreau să 30 s p u n : "m area pol itică" (potrivit u n e i p eri culoase a rte m e d i cal e , ca re m ă

Învaţă s-a ştept şi i a r s-aştept, d a r, p â n ă a cu m , Încă n u s ă sper

-

) Chiar .

şi-n prezent m a i ex istă Î n Fra nţa o pre-Înţelegere şi o con descendenţă faţă de acei oamen i m a i rari şi ra r mulţum iţi care au u n orizont prea larg pentru a-şi găsi satisfacţia În ci n e ştie ce n aţion a l i s m şi şti u să i u bească S u d u l 35 d i n Nord şi Nordul din Sud, - faţă de med iteraneenii înnăscuţi , "bunii europeni" .

- Pentru ei a compus m uzică Bi zet, a cest ultim g e n i u care a văzut o nouă fru m useţe şi sed ucţi e , - care a descoperit o parte din S u d u l m u z i c i i . * **

În fr. În text: "arta pentru artă ". (n. i.) În fr. În text. (n. t.) În lat. În text: 'Tn ceea ce priveşte voluptatea psihologică ". (n. t.)

***

D i ncol o de bine şi de ră u

1 38

255

Faţă de muzica germ a n ă socotesc necesară o a n u m ită precauţie. Să presupunem că c i n eva iubeşte S u d u l aşa cu m ÎI i ubesc eu , ca pe-o şcoală d e conval escenţă, În cel e mai s p i rituale şi mai senzuale chesti u n i , ca pe-o 5

enormă abundenţă şi transfigu rare solară aşternută peste o existenţă suverană, care crede În sine În săşi: ei b i n e , un asemenea ins va Învăţa s ă se ca m păzească de muzica germană, fi indcă aceasta , pervertindu-i g ustu l , Îi ru inează şi sănătatea . Un asemenea m erid ional , nu prin orig i n e , ci prin c r e z u I său , trebuie, dacă visează la vi itoru l muzici i , să viseze şi la o izbăvire a ei d e

10

Nord şi să a ibă Î n urechile l u i prel udiul unei muzici mai adânci, m a i putern ice ,

mai m i sterioase, a u n ei m uzici supragerm a n e , care , faţa spectatorului vol u ptuoasei m ări a l bastre şi a l i m pez i m i i cerul u i meridional, să nu s e piardă, să n u se veştejească , să n u pălească , aşa cu m poate m a i d i a bol ice şi

În

face Întreaga muzică germană, a unei muzici supraeuropene, care se confirmă 15

şi În

faţa

neg ricioaselor a p u s u ri de soare ale pusti ulu i , al cărei sufl et este

Înrudit cu pal mieru l şi ştie să fie şi să u mb l e ca acasă printre marile a n i m a l e de pradă frumoase şi s i n g u ratice . . . . . M i-aş putea imag i n a o m uzică a l cărei farmec extraordi nar ar con sta În fa ptul că ea n-ar mai şti

nimic de b i n e şi de

rău , că poate n u mai vreo nostalgie de marinar, vreo u mbră de aur şi cine ştie 20

ce slăb iciu n i d u i oâ se ar trece când şi câ n d peste ea: o artă ca re ar vedea de la mare distanţă refugiindu-se la ea culorile u nei lumi m o r a l e În stingere, d even ite aproape de n eînţeles, şi care a r fi destul d e os pita l i e ră ş i adâ ncă pentru a putea pri m i asemenea refug i aţi târz i i . -

25

256

Datorită alienări i morbide pe care nebunia naţionalistă a i nterpus-o şi conti n u ă s-o i nterp u n ă Între popoarele Europe i , datorită , de a s e m e n e a , pol iticien i lor s c u rţ i la ved ere şi i uţi d e m â n ă ca re, cu aj utorul acesteia , sta u sus cocoţaţi astăzi şi n-au n i ci cea m a i m i că idee cât de m ult poate fi , cu n ecesitate, pol itica de dezb i n are p e care ei o practică o s i m p l ă pol itică de

30

a ntra ct, - datorită tuturor acestora ş i m u ltor a ltora care n u pot fi expri m ate azi pe depl i n , sunt trecute cu ved erea În prezent sau răstăl măcite a rb itra r ş i m i nci nos cele mai i n d u b ita bile s e m n e pri n care se dă l i m pede d e înţeles c ă

E u ro p a v o i e Ş t e s ă d e v i

nă

u n a . L a toţi oamenii m a i profu nzi şi cu

u n orizont mai larg a i acestu i veac, adevărata d irecţie generală a ta i ni cei 35

străd anii d i n sufletul lor a fost de-a pregăti calea către acea s i n t e z ă nouă şi de-a a nticipa experi m ental europeanul vi itoru l u i : n u mai prin aspectele lor de prim-plan sau În ceasuri de slăbiciune, bunăoară, l a bătrâneţe. ţineau ei de

C a p itol u l al optu le a : popoare şi pa trii 255 -256

1 39

"patrii", - ei nu făceau decât să se odihnească de ei înşişi, atunci când deveneau "patrioţi". Mă gândesc la oameni ca Na poleo n , Goethe, Beethove n , Stendhal , Heinrich Heine, Schopenhauer : să nu mi se ia în nume de rău dacă-1 socotesc printre ei şi pe Richard Wag ner, În privi nţa căruia nu ne putem lăsa derutaţi de 5

propri i l e l u i neînţelegeri , - genii de felul său au rareori dreptul să se înţel eagă pe ei înşişi. C u atât mai puţi n , fireşte, de tevatura mârlănească pri n care l u i Richard Wagner i s e o p u n e a stăzi, î n Fra nţa , o rezistenţă d i n răs p uteri : ră m â n e totuşi de necli ntit fa ptul că r o m a n t i s m u I

fra n ce z tâ rzi u

al a n ilor patruzeci şi Rich a rd Wag n e r se conj ugă În m od u l cel m a i strâ n s ş i 10 m a i i nti m . S u nt d o u ă fen o m e n e Înru d ite , fu n d a m ental înrud ite la c e l e m a i

înalte şi ma i coborâte nivel uri a l e nevoi nţelor l or: Europa este aceea, Europa, u n a şi s i n g ura , al căre i s uflet, pri n a rta l u i variată şi tu m ultuoa s ă , d ă b uzna În toate părţil e şi aspiră să ţâş n ească - Încotro ? Într-o nouă l u m i n ă ? către un nou soa re ? D a r c i n e ar p utea să expri m e exact ceea ce n ici u n u l d i ntre 15 aceşti maeştri ai n oi lor m ijloace de e x p ri m are n-a u ştiut să expri m e clar?

S i g u r este că acelaşi Sturm u n d Dra n g * Îi m u n ce a , că ei , aceşti ulti m i mari căutători , c ă u t a u În acel aşi mod ! Cu toţii d o m i naţi de literatură până peste urechi - cei d i ntâi artişti de formaţie literară' u n iversală -, de cele m a i m u lte ori , ei Înşişi scriitori , poeţi, mij l ocitori şi combi natori de arte şi s i mţuri (Wag ner, 20 ca m uzicia n , face p a rte d i ntre p i ctori , ca poet, d i ntre m uz i c i en i , ca a rtist În

genera l , d i ntre actori); cu toţii n i şte fa natici ai e x p r e s i e i "cu orice preţ" ­ ÎI evid enţiez pe D e lacroix, cel m a i d e-aproape În ru d it cu Wa g n e r -, cu toţ i i mari descoperitori Î n domeniul subli m u l u i , c h i a r al urâtul u i şi al monstruosului: descoperitori ş i mai m a ri În a rta efectul u i , a eta l ări i , a vitrinel or, cu toţ i i n işte 25 ta le nte cu m u lt peste gen i u l lor -, v i rtuoşi p â n ă-n măduva oasel or, cu căi

ta i n ice de a cces la tot ce sed u ce , a d e m e n eşte , constrâ n g e , răvăşeşte , d uş m a n i î n n ăscuţi a i l o g i c i i şi ai l i n i ilor dre pte, avizi de ceea ce este stră i n , exotic, n eo b i ş n u it, p ieziş , d e ceea ce- i contrazice pe ei înş i ş i ; c a o a m e n i , n işte ta ntal i a i v o i n ţe i , p l e b e i aj u n ş i s u s , care s e şti a u i n c a p a b i l i , î n v iaţă 30 şi creaţie, d e u n te m p o** ari stocratic , de u n l ento"''''''' , - să n e gâ n d i m , d e

p i l d ă , l a B alzac -, m u nc itori neînfri caţ i , a proa p e n işte a utodi strugători pri n m u n că ; nişte a nti nomici ş i revoluţion ari î n privinţa moravuri lor, n işte a m biţioşi şi nesătu i fără ech i l i bru şi pl ăcere; cu toţi i , În sfârşit, frâ n g â n d u-se pe crucea creştină şi I ă s â n d u-se la fu n d (iar aceasta , cu drept cuvâ nt: căci oare c i n e 3 5 d i ntre ei ar f i fost s ufi cient d e profund şi d e i n ocent pe ntru o fil ozofie a *

**,

În germ În text (ef nota În it. În text .' "ritm ". (n. t.) În it. În text. (n. t.)

**

***

p.

1 25). (n. t.)

1 40

D i n c o l o de b i n (� şi el e fa Li

�________ ._�___.-c.___ ._._.�_"�

.

__________

a n t i c r i s t u 1 u i ? - ) , În a n s a mb l u , o s pecie obrazn i c-în d răzneaţă , s p l en ·­

did-viol e ntă , zburâ n d În sus şi c ab râ n c1 , de oa m e n i s u p eriori , care treb u i a u

,

În pri m u l râ nd , s ă - ş i fa m i l i a rize z e s ec o l u l - i a r a cesta este secol u l muIţimii

5

! - c u ideea de " o m superior" . . .

N-a u d ecât s ă h otărască între ei

priete n i i germa n i ai l u i Richard Wag ner dacă În arta wag neriană e x istă ceva

pri n excelenţă german s a u d a că t răsăt u ra d isti n ctivă a ei nu-i tocm a i fa ptul

că prov i n e din izvoare şi i m pu l s uri t r a n s g e r rn a n e : În care caz n u poate

fi s u b a p reciat fa ptu l că , p entru perfecţi o n a rea t i p u l u i Wa g n e r, a fost indispensabil tocmai Pari sul , la care, În momentul cel mai decisiv, profunzimea

10

i nsti n ctelor sale i a i m pus să j i n d u i ască , şi că Întregul s ă u fel de a se -

m a n ifesta , de a-şi fi propri u l apostol

a

p utut să se d e s ăvârşească n u m a i În

prezenţ a model u l u i sociali ştilor fra ncez i . Poate că , făcând o com pa ra ţ i e mai n u a nţată , vom sta b i l i , s p re onoare a natu rii germ a n e a l u i Rich a rd Wag ner,

15

că a cesta a reacţ ionat la toate m a i p utern ic, m a i Îndră z n eţ , m a i d u r, m a i îna lt decât ar fi p utut reacţ i o n a u n fra n cez a l seco l u l u i a l n o u ă sprezecelea , - datorită îm prejurării c ă noi , germ a n i i , n e afl ă m mai a proa pe d e barbari e d ecât fra ncezii -; c h i a r cel m a i remarca bil l u cru pe care l-a creat Richard VVagner, i nacces i bi l , irepetabil , i n i m itab i l pe ntru întreaga rasă lati n ă atât de

târzie, pe vecie , iar nu numai pentru prezent, este poate : fi g u ra lui Siegfried , 20

omul acela f o a r t e

l i b e r , ca re , În realitate , pe ntru g u st u l u n or vechi ş i

debile popoare civil izate , poate f i d e departe prea l i ber, prea d u r, prea vesel , prea sănătos, prea a n

ti

catol ic

.

Poate chiar să fi fost un păcat îm potriva

romanti smul u i , acest Siegfried a nti ro m a n ic: ei b i n e , Wag ner a plătit d i n p l i n pentru acest păcat, Î n zilele t u l b u ri a l e bătrâneţi i l u i , c â n d - a nticipâ n d u n

25

g u st care între ti m p a d evenit po l i tică - a î nce p u t cu v e h e me nta rel i g i oasă ,

proprie l u i dacă nu să-I urmeze , atu nci măcar să p red ice d r u m u I s p r e ,

R o m a . - Ca să n u fi u greşit În ţel e s În pr ivin ţa acestor ultime cuvinte , vreau

să chem În aj utor câteva sti h u ri vig u roas e , care au să rel eveze p â n ă ş i

urech ilor m a i puţi n fi n e c e e a c e vreau e u , - c e e a ce vreau Î m p o t r i v a 30

"

ulti m u l u i Wag n er" şi a muzicii sale la Pars ifal . - E-n firea n e mţ i lor aceasta? -

Acest piţigăit, d i n i n i m ă de n eamţ să v i e ?

E tru p d e n e a mţ a cesta ca re si n g u r s e sfâ ş i e ? 35

Tămâia, si mţuri l e Înşelâ n d - ne mţească?

Şi-această crăcă nare-a m â i n i l or popea scă ?

Această pră buşi re , lâncezeală , a m eţeal ă , Acest bing bang î n neoprita l u i băIăbă n e a ! ă ? -

Capito i u i al 0Plli Î (:!o : popoare şi p atrii 2 5 6

-�----- ----

-" ---�"------

Aceste fa ndoseli de maici , ăst ave-n acioaie, Extazu-acesta fa ls, nălţat ia cer c a o văpaie ? E-n firea nemţilor aceasta ? Opriţi-vă la poartă ! C hibzuiţi nainte : Ce auziţi - e a I R o m e i c r e z f ă r ă c u v i n t e !

-

-

C a p i to l u l al n o u ă l e a :

ce este a ri stocrati c ? 257 5

10

15

20

25

Orice ascensiune a ti pului "om" a fost până acum opera unei societăţi aristocratice - şi aşa va fi mereu şi m ereu: a unei societăţi care crede Într-o lu ngă scară a ierarhiei şi Într-o d iferenţă de valoare di ntre om şi om şi care , Într-un anu mit sens , are nevoie de sclavie . Fără p a t o s u I d i s t a n ţ e i , aşa cum rezultă el din diversitatea incarnată a claselor sociale, din constanta privire a castei dominante aţintită În zare şi asupra supuşilor şi a uneltelor şi din la fel de constanta ei exersare În a executa şi a comanda, În a oprima şi a ţine la distanţă, nu s-ar putea naşte câtuşi de puţin nici celălalt patos mai misterios , râvnirea aceea la o mereu Înnoită mărire a distanţei În interiorul sufletului Însuşi, apariţia unor ipostaze din ce În ce mai elevate, mai neobişnuite, mai Îndepărtate, mai pronunţat Încordate, mai cu prinzătoare, pe scurt, chiar ascensiunea tipulu i "om", continua "depăşire de sine a omului", pentru a lua o form ulă morală În accepţiune transmorală. Fi reşte : În privinţa genezei unei societăţi aristocratice (aşadar, a premisei acelei ascensi u n i a tipului "om" -), n-avem voie să ne lăsăm pradă nici unor dezamăgiri umanitare: adevărul e dur. Să recunoaştem fără Înconjur cum au Î n c e p u t până acum toate civilizaţiile superioare pe pământ ! Oameni cu o natură Încă naturală, barbari În orice Înţeles înfricoşător al cuvântului, oameni prădal nici, Încă În posesia unor nevlă­ guite forţe volitive şi pofte de putere, s-au năpustit asupra unor rase mai slabe, mai civilizate , mai paşnice, eventual de negustori sau crescători de vite, ori asupra unor vechi civilizaţii anemice În care tocmai se stingea pâlpâind ulti ma vital itate În strălucitoare focuri de artificii ale spiritului şi ale depravări i . Casta aristocratică a fost Întotdeauna la Început casta barbarilor : supremaţia ei nu rezida, În primul rând, În forţa fizică, ci În cea sufletească - erau oamenii m a i d e p l i n i (ceea ce echivalează , pe orice treaptă, cu "fiarele mai depline" ) . -

258 30

35

Corupţia, ca expresie a faptul u i că În i nteriorul i nstinctelor ameninţă anarh ia şi că fundamentul afectelor, care Înseamnă "viaţă", este zdruncinat : corupţia, după structura de viaţă În care se manifestă, este ceva radical diferit. Dacă , de exemplu, o aristocraţie ca aceea a Franţei de la Începutul Revoluţiei Îşi leapădă privilegiile cu o greaţă sublimă şi se aduce pe sine Însăşi jertfă un ei aberaţi i a simţului ei moral , ei bine, aceasta este corupţie : - n-a fost, de

C a p i t o l u l al nouă l e a : ce este aristo cratic?

5

10

15

20

25

30

35

25 7-2 5 9

1 43

fapt, decât actul final al acelor veacuri de corupţie constantă În virtutea căreia îşi abandonase pas cu pas prerogativele sen ioriale şi se red usese la o f u n c ţ i e a regalităţii (până la urm ă chiar la o găteală şi podoabă a acesteia). Esenţialul la o bună şi să n ătoasă aristocraţie este însă ca ea să n u se simtă funcţie (fie a regalităţii , fie a comunităţii), ci s e n s şi supremă legitimare a acestora, - ca ea să suporte, de aceea, cu cugetul curat, jertfa unei mulţi mi de oameni care trebuie, d e d r a g u l e i , să fie coborâţi şi li mitaţi la stadiul de oameni neisprăviţi, de sclavi, de instrumente. Convingerea ei fundamentală trebuie să fie chiar faptul că societatea n u are voie să existe de dragul societăţi i , ci numai ca infrastructură şi eşafodaj pe care să se poată ridica o specie selectă de fiinţe la menirea ei superioară şi mai ales la o e x i s t e n ţ ă superi oară : ceva com parabil cu acele plante căţărătoare hel iotropice din Java - numite Sipo Matador - care strâng În braţele lor un stejar atâta vreme şi de atâtea ori, până ce sfârşesc pri n a-şi desface, înalt deasupra l ui, dar sprijinite pe e l , coroa na în p lină l u m i n ă , afişându-şi fericirea . 259 A ren unţa reciproc la jign ire, violenţă, exploatare, a-ţi pune voi nţa pe aceeaşi treaptă cu a altui a : i ată ce poate să devină, Într-un anume sens rudimentar, o bună morală Între i n d ivizi, dacă sunt date condiţiile pentru aceasta (adică similitudinea efectivă a ?lcestora În ceea ce priveşte cantitatea de forţă şi măsura de valoare şi com patibilitatea lor Înăuntrul unui singur corp). Dar, de Îndată ce am vrea să adoptă m În contin uare acest principiu şi, pe cât se poate, să-I considerăm chiar p r i n c i p i u f u n d a m e n t a i a I s o c i e t ă ţ i i , el s-ar dov:edi pe loc ceea ce este : voinţă de n e g a r e a vieţii, principiu al disoluţiei şi al decăderii . Aicea trebuie să medităm temeinic la fu ndament şi să ne feri m de orice slăbiciu n e sentimentală: viaţa însăşi este Î n m o d s u b s t a n ţ i a I apropri ere, violare, Înfrângere a celu i străin şi a cel ui mai slab, asuprire, asprime, impunere a propriilor forme, anexare şi, cel p uţin şi În cazul cel mai blând, exploatare, - dar de ce să folosim mereu tocmai asemenea cuvinte care, din vremuri străvechi, poartă amprenta unei intenţii calomnioase? Acel corp, înăuntrul căruia, aşa cum s-a admis îna inte, indivizii se tratează ca egali - ceea ce se Întâ mp lă În orice ari stocraţie sănătoasă -, trebuie, dacă este un corp viu , iar nu unul pe moarte, să com ită şi el împotriva altor corpuri toate faptele de la care se reţin reciproc indivizii din el : va trebui să fie voi nţa de putere În carne şi oase, va creşte , se va exti nde, va atrage la sine, va dori să câştige supremaţia , - nu din vreo moralitate sau i moral itate oarecare, ci fii ndcă el t r ă i e Ş t e şi fiindcă viaţa e s t e chiar voinţă de putere . În nici un punct Însă, conştiinţa comună a europenilor n u este mai recalcitrantă la

D i n c o l o de b i n e Ş I d e ră u

1 4Li

------ ------,�._--

Învăţătură ca a�ci; se vi sează peste tot acu m , pâ n ă şi În travestiuri şti i nţifice , la stadiile viitoare ale societăţii, d i n care să se elimine "caracterul exploatator" : - ceea ce sună În urech ile mele de parcă s-a r prom ite că se i n ventează o viaţă ce s-ar dispensa de toate fu n cţi ile orga nice. " Exploatarea" n u face parte 5

dintr-o societate depravată sau i m perfectă şi primitivă : ea ţine de e s e n ţ a a ceea ce este viu , ca fu ncţie organ ică de bază, este o conseci nţă a voinţei de putere i ntri nsece, care este ch iar voi nţa de viaţă . - Să presupunem că , În teorie , aceasta este o inovaţie, - În real itate este f a p t u ! p r i m o r d i a i al oricărei istorii : să fi m dar si nceri faţă de noi Înşine până a i c i ! -

10

260 Trăgând o raită prin multele mora le , mai subtile sau mai d i n topor, care

au dominat până azi ori domină Încă pe pământ, am dat de a n u m ite trăsături care se repetă pe riodic laolaltă şi sunt legate ,'ntre e l e : până

când mi

s-au

revelat, În sfârşit, două tipuri principale şi a rezultat o d iferenţă esenţială . Există

15 o rn o r a I ă "� s t ă p â n i I o r .�i o 11) o r a t? "a " ' ,, ' că til't6ate ci vii izaţi'ile' s'u pe'doare' şi efe ro g e n e

s c l ElX i).o r ; - adaug imediat ' a ar- i Încercări de med iere

p ş

Între cele două morale, de şi m a i m ulte ori , tal m eş-bal m eşul acestora ş i reci proce răstălmăciri, ba , d i n când Î n când, stridenta l o r juxtapunere - chiar

În acelaşi om, În�untr�l l:mJJj sing ur.sufl.�t. D iferenţele de valori morale au luat 20 naştere fie În sânul unui neam domi nant care, cu un senti ment de satisfacţie ,

a devenit conştient de deosebirea l ui faţă de neamul domi nat, - fie pri ntre cei dominaţi, sclavii şi dependenţii de orice grad. În primul caz, câ nd cei ce d.9.llJlnă ' sunt aceia care stabi lesc noţi u nea de " b u n " , stări le sufl eteşli de e levaţi e şi

mândrie sunt cele percepute ca factor disti nctiv şi ca factor determ i nant al

25 ierarh i e i . Omul nobil detaşează d e s i ne fi i nţele În care Îşi găseşte expresie

contrariul u nor asemenea stări d e elevaţie şi mândrie: le d i spreţu ieşte. Să re marcăm n u maidecât că, În această pri m ă categorie d e mora l ă , a ntiteza "g ut" und "schl echt"* semnifică acelaşi l ucru cu "nobil" şi "vred n i c de d i spreţ" : - a ntiteza "gut" und " b 6 s e " ** are altă origine. Dispreţuit este laşu l , fricosul , *

"bun" şi " rău" (cu sensul de ne tre bn ic ) (n. f.) "bun" şi " r ă u " (cu sensul de "diabolic '') . Term e n ului "

" .

ră u , c a re În româneşte comportă o vastă polisemie (cf. DLR, s. 1/., unde acesta este glosat pe 13 coloane)! Îi c ore sp und În germană mai multe c u vin te : arg , bos e , s c lh lecht., sch l i m m , li bel e tc Hotărâtor pentru conotaţiile pe care le incumbă semantismul cuvântului românesc şi al respectivelor cuvinte nemţeşti rămâne contextul. De aceea, ori de câte ori cititorul va Întâ/ni În ediţia noastră vocabula rău (cu ocurenţele sale), el poate presupune că este vorba de o redare a unuia sau altuia din cuvintele germane menţionate. Pentru N e ra foarte important să definească exact şi nuan­ ţat semnificaţia termenilor cu care operează mai des a tun ci când ia În discuţie **

.

C a p i to l u l al n o u ă l e a : ce

este a ristocratic? 259-260

1 45

meschinul, cel ce se gândeşte la folosul Îngust; la fel , neÎncrezătorul cu cău­ tătura lui neslobodă, cel ce se Înjoseşte, specia canină de om care se Iasă brutalizată , linguşitorul ce se milogeşte, dar, În primul rând, mincinosul : este o convingere funda mentală a tuturor aristocraţilor că poporul de jos conceptele morale de "bine " / "bun " şi "rău". Primu/ - "gut" - nu ridică probleme; al doilea Însă este exprimat uneori prin bose şi de foarle multe ori (aproximativ 350 de recurenţe) prin sehl eeht. N nu pune semnul egalităţii Între aceste două cuvinte din urmă, ci desemnează prin ele noţiunea "răului" din perspectiva moralei stăpânilor de sclavi (sehlecht) şi a sclavilor ( bose) (nu luăm În calcul aici "binele " şi "răul" din perspectiva religiilor pesimiste - ef. MA 1 141). Şi o face Încă din 1 8 78, când publică partea I din "Omenesc, prea omenesc" (= MA 1). Astfel, În aforismul 45, D o P p e I t e V o r g e s e h i c h t e v o n G u t u n d B 6 s e [Dubla preistorie a binelui şi a răuluij, el acreditează ideea că, În conformitate cu viziunea castelor dominante, Nu cel ce ne pricinuieşte daune, ci acela care este vrednic de dispreţ trece drept ră u [schlechtJ. În viziunea celor oprimaţi însă , orice alt o m , fie el nobil sau sărac, trece drept ostil, brutal, exploatator, crud, viclean; rău [boseJ este cuvântul care caracterizează omul, ba chiar orice vieţuitoare pe ca re o presupui, cum ar fi , de exemplu, un zeu; omenesc, divin au aceeaşi valoare cu diabol ic, rău [teuflisch, bose). Semnele de bun ătate, de aj utorare, de milă sunt receptate cu teamă ca perfidie, ca prel udiu al unui deznodământ cumplit, ca ameţire şi înşelăciune, pe scurt, ca ră utate rafinată [verfeinerte BosheitJ. Să vedem şi a/te definiţii: pentru sehl eeht: cel ce vrea să ruşineze mereu (FW 273); rău [schlechtJ - înseamnă fricos! Iar vrednic de d ispreţ i se pare cel veşnic îng rijorat şi oftând şi jeluindu-se şi cel ce-agoniseşte până şi cele mai mici câştiguri [ ..J orice-nţelepciune vă icăreaţă [. ..J, ne-ncrezătoare [. .. J, cel ce se gudură [. . .J, umilul [. ..J, cel ce nu vrea niciodată să se apere, cel ce-nghite la scui pat ven inos şi la căutături otrăvite, prearăbdu riu l , atotră bdătoru l , mulţumitul d e toate [. . . J Rău [Schlecht] [. . .J tot ce-i slinos ş i sl uţit­ sl ugarnic, neslobode clipiri din ochi , asuprite inimi [ . .J (Za III Despre cel e trei rele 2; a se corobora cu JGB 260, 1 44, 29- 145, 3: Dispreţu it. .. m incinosul) ; "rău" ["schlecht'], "dăun ător", "inutil" (echivalenţă deductibilă din GM 1 3); "rău" r'schlecht"], "umil", "comun", "nefericit" (GM 1 1 0); Tot ce provine din slă biciune (A C 2); şi câteva Însemnări din fragmentele postume: Pe cel ce-i prea sever în j udecata l ui despre alţii îl consider rău [schlechtJ - o spun eu cu Demostene. (KSA 1 0, 1 [6J, iulie­ august 1 882); De făcut distincţie între schlecht (vrednic de dispreţ) şi b6se (KSA 1 0, 7 [69J, primăvara-vara lui 1 882); "provoacă durere, deci este rău [schlecht!, iată cea mai veche şi cea mai nouă concluzie şi partea cea mai comun ă a tuturor lucru rilor comune I De când am înţeles această origine a răului [des Schlechten] , am râs de toată păIăvrăgeala din ju rul lui G ut şi Schl echt / Jenseits des Guten und des Schlechten [Dincolo de bine şi de răuJ (KSA 1 0, 17 [t 3J, toamna lui 1 883; J e n s e i t s v o n G u t u n d S c h l e c h t ? / O I scriere filozofică pol emică I (Spre îf1tregirea şi lămurirea ulti mei cărţi publ icate "Dincolo de bine şi de ră u") / De I Friedrich Nietzsche (KSA 12, 6 [2J, vara lui 1 886-primăvara lui 1 887; cf. şi nota

1 46

Dincolo de bine

şi

de ra u

este mincinos. "Noi, cei ce grăim adevărul" - aşa se numeau Între ei aristocraţii din vechea Grecie. E clar că denumirile valori lor morale s-au aplicat, mai Întâi şi pretutindeni , la o a m e n i şi, numai prin ricoşare şi târziu, la a c t e :din de la p. 329 referitoare la Însemnarea lui N de pe dosul foii de titlu a ediţiei princeps GM); Nu ne mai putem imagina astăzi degenerescenţa morală separată de cea fiziol ogică : ea este un simplu complex simptomatic al cel ei din urm ă ; suntem răi [schlechtJ În m od n ecesar, a ş a c u m su ntem bol navi În m o d necesar. . . Rău [Schlecht]: cuvântul exprimă a ici anumite i n c a p a c i t ă ţ i care, fiziologic, sunt legate de tipul de degenerescenţă: d e ex. , slăbiciu nea voinţei, nesigura nţa şi chiar pluralitatea "persoanei", neputinţa de a suspen da reacţia ca urmare a unui stimul şi de a te "stăpâni", blocarea În faţa oricărui fel de sugestie din partea unei voinţe străine. (KSA 1 3, 1 4 [1 1 3J, primăvara lui 1 888); văzută cu asemenea ochi, lu mea noastră a r a t ă o b i i g a t o r i u rea [schlecht] şi m izerabilă (KSA 1 3, 15 [63], primăvara lui 1 888); pentru bose: În m iezul d i a bol i cul u i [in 's Băse hineinJ este percepută puterea şi amen inţarea , o anumită grozăvie, di băcie şi vi goare ce nu Îngăduie să se man ifeste dis preţu l . (JGB 260, 148, 21 -23); nu te Îndoiai că Dum nezeu nu poate fi rău [boseJ şi că n u poate face nimic dăun ător (KSA 1 2, 10 [1 5 1], toamna lui 1 887); Omul "săl batic" (sau, exprimat În termeni morali: omul r ă u [bose)) (KSA 1 3 14 [133J, primăvara lui 1 BBB) Sintetizând acum conotaţiile morale ale acestor adjective (nu avem deci În vedere alte sensuri, În opoziţie cu bun şi adesea În concurenţă cu prost, cum ar fi, despre timp, "rău ", ''prost'', "urât'?, bose Înseamnă la N, din perspectiva claselor de jos, ''puternic'; "diabolic", "ostil", "brutal", "exploa ta tor", "crud", "sălbatic", "Îngrozitor", "ameninţă tor"; "perfid", "viclean ", "abil", "de o răutate rafinată "; "dăunător':' iar schl echt, din perspectiva castelor dominante, "slab", "neputincios ", "vrednic de dispreţ", "Iipsit de voinţă ", "fricos ", "laş", 'Tngrijorat" (aici se cuprinde şi sensul de "Împovărat, Încărcat, vinovat': cu referire la cuget, germ. Gewissen), " văicăreţ ", "susceptibil", "nesigur', "linguşitor", "mincinos ", "strângător şi lacom de foloase Înguste "; "nedăunător"; "umi! " , "smerit", "supus ", "neliber", "slugarnic", "meschin ", "milog", "mizerabil", "refulat", "atotrăbdător", "mulţumit de toate ", dar "nefericit"; "inutil", "incapabil", "comun"; ''zeflemitor'', "impulsiv", "intolerant"; "dăunător". Prin urmare, semul "dău­ nător" este ceea ce au În comun ca sens cele două cuvinte, bose Într-o măsură mai mare, schlecht numai arareori, prevalând la el semul "nedăunător". Aşa stând lucrurile, credem, că termenul care acoperă cel mai bine În româneşte În­ treaga sferă de sensuri a germ. schl echt este netrebnic, cu pletora lui semantică de la Înţelesul primar de "netrebuincios" la "nemernic", "vrednic de dispreţ", iar nu dăunător, aşa cum apare la Horia Stanca şi Janina lanoşi În versiunea de la Echinox, Cluj, 1 993, a "Genealogiei mora/ei", susţinuţi de Ion lanoşi (a cărui Postfaţă, cu rezerva formulată mai sus, este excelentă) . Menţionăm, În final, corespondentele În alte limbi ale adjectivelor germane base: it. malvag io, fr. mechant, engl. evi!; şi schlecht: it. cattivo, fr. mauvais, engl. bad; şi ale substantivului rău (antonimul lui bine), exprimat de N În titlul celebrei sale cărţi "Dincolo de bine şi de rău " prin Sase: it. male, fr. mal, engl. evi!. (n. f.) ,

Ca pitol u l a l n o u ă l e a :

ce

este aristocrati C ?

260

1 47

care pricină este o mare gafă că istoricii moralei pleacă de la întrebări de fel u l < : >* "De ce a fost lăudat actul de mi lostenie?" Soiul nob i l de om se simte p e s i n e drept determinant al valorilor, el nu are nevoie să fie aprobat, făcând u rmătorul raţionament < : > * "Ceea ce îmi este mie dăunător este 5 dăunător în sine", se şti e drept singurul care conferă lucrurilor demnitate , el este c r e a t o r d e v a l o r i . Cinsteşte tot ce cu noaşte d i n sine însuşi: o asemenea morală este autoproslăvi re. În prim-plan se află sentimentul plenitudin ii, al puterii g ata să se reverse, fericirea tensiun i i înalte, conşti inţa u nei bogăţii ce ar dori să dăruiască şi să fie de folos: - omul nobil ÎI ajută şi 10 el pe cel năpăstu it, dar nu sau aproape nu d i n milă, ci mai m u lt d intr-un i mpuls pe care-I generează belşug ul de putere.t::D mul nobil preţuieşte În propria-i persoană pe cel puternic, inclusiv pe ce i ' ce are putere asupra lui însuşi, pe cel ce ştie să vorbească şi să tacă, pe cel ce exercită cu plăcere severitate şi �spri me faţă de sine Însuşi şi arată respect faţă de tot ce este 15 sever şi aspru . "O inimă de piatră mi-a pus Wotan În p iept", se spune Într-o veche saga scandi navă: aşa a izbucnit expresia exactă d i n sufletul unui viking mândru . U n astfel de soi uman e mândru tocmai de faptul că n u este făcut pentru milă: din care motiv eroul acestei saga adaugă p revenindc>* "Celui ce n-are Încă de tânăr o i nimă aspră , ea n u i se va Înăspri n iciodată." 2 0 Nobilii şi vitejii ce gândesc astfel sunt cel mai departe de acea morală care vede exact În mila sau În acţi unea pentru alţii ori În desinteressement** simbolul a ceea ce este moral; Încrederea În sine Însuşi, mândria generată de propriul eu , o aversiune fu nciară şi o ironie faţă de "dezi nteres" ţine de morala aristocratică la fel de categoric precum o uşoară desconsiderare şi 2 5 precauţie faţă de com păti mire şi de " i nima caldă" .pCei putern ici su nt aceia care ş t i u să preţuiască , aceasta l i-e arta, acesta-i domeniul ingeniozităţii lor. Respectul profund pentru vechime şi tradiţie - întregul drept se bazează pe acest dublu respect -, credinţa şi prejudecata în favoarea strămoşilor şi În defavoarea celor ce vin este ti pică În morala puternicilor; şi i nvers, dacă 30 oamenii cu "idei moderne" cred aproape instinctiv În "progres" şi În "viitor" şi sunt l i psiţi din ce În ce mai m ult de consideraţie faţă de antichitate, pri n aceasta s e trădează deja Îndeajuns obârşia nearistocratică a acestor "idei" . Cel mai mult Însă, o m orală a stăpânitori lor este străină de gustul actual şi neliniştitoare prin rigoarea pri nci piului ei, după care ai obligaţii numai faţă de 35 cei de-o seamă cu ti ne; iar faţă de ind ivizi i de rang i nferior ş i faţă de toţi străinii ţi-e îngăduit să acţionezi după cum crezi de cuvii nţă sau "după pofta i n i m ii" ş i , În orice caz, "di ncolo de bine şi de rău" -: etici Îşi pot avea locul Întregirea noastră. (n.t.) ** În fr. În text: "dezinteresare, nepăsare ". (n. t.)

*

1 48

D i ncolo de bine şi de

ră u

mila şi altele de felul acesta. Capacitatea şi obligaţia unei îndelungate gratitu­ d i n i şi a unei îndel ungate răzbunări - amândouă numai În cadrul celor de aceeaşi teapă -, subtilitatea În fel u l de a răsplăti , rafi name ntul ideii de prie­ tenie , o anumită necesitate de a avea duşmani (un fel de canale de scurgere 5 pentru afecte ca invidia, combativitatea, trufia, - În fond, pentru a putea fi bun prieten): toate acestea sunt i ndicii tipice ale moralei aristocrate , care , aşa cum s-a arătat, nu este morala "ideilor moderne" şi de aceea, astăzi, e dificii să te identifici cu ea, ca şi s-o dezg ropi şi s-o descoperi . - Altfel stau lucru­ rile cu al doilea tip de morală, m 9. r ?J a , s e I �.Vi l .oJ . Presupunând că violen10 taţi i, asupriţii , suferinzii, servii, cei n esiguri de ei Înşişi, obosiţii fac morală : care va fi criteriul comun al evaluărilor lor morale ? Probabi l că-şi va găsi expresie o suspiciune pesimistă faţă de Întreaga situaţie a omului, poate o condamnare a omului, inclusiv a situaţiei sale. Privirea sclavului este invidioasă pe virtuţi le celui puternic: el este sceptic şi neîncrezător, posedă u n r a f i n a m e n t al 15 neîncrederii faţă de tot ce este "bu n" şi p reţuit de stăpân -, ar vrea să fie convins că fericirea însăşi a acestuia nu este veritabilă. Dim potrivă, sunt scoase În evidenţă şi scăldate În l u m i nă calităţile care servesc la uşurarea existenţei celor ce suferă: În această privinţă sunt la mare cinste mila, mâna protectoare'şi gata să' ajute; 'inima caldă, răbdarea, sârguinţa, smerenia, bună20 voinţa -, căci acestea su nt, din punctul lui de vedere, cal ităţile cele mai de trebuinţă şi a proape u nicele modalităţi de a suporta greutăţile vieţii . Morala sclavilor este, În esenţă, morală utilitară . Iată vatra În care s-a născut faimoasa antiteză "bun" şi " d i a b o l i c " : În miezul diabolicului este percepută puterea şi ameninţarea , o anumită grozăvie, dibăcie şi vigoare ce nu Îngăduie să se 25 man ifeste dispreţul . După morala sclavilor, cel "diabolic" stârneşte, aşadar, teamă; după morala stăpâni/or, tocmai cel "bu n" este acela care stârneşte şi vrea să stârnească teamă, În timp ce omul "netrebnic" este resimţit ca unul vrednic de dispreţ. Antiteza Îşi atinge punctul culminant atunci când, ca urmare a moralei sclavilor, o boare de desconsiderare Îi Învăluie şi pe ce i "buni" ai 30 acestei morale - desconsiderare ce poate fi uşoară şi bine i ntenţionată -, fi indcă cel bun, potrivit mental ităţii sclavilor, trebuie să fie, În orice caz, omul n e p r i m e j d i o s : el este blând , uşor de dus, eventual puţin cam prost, un bonhomme*. Peste tot unde morala sclavilor dobândeşte supremaţia, limbajul tinde să apropie cuvintele "bun" şi "prost". - O ultimă diferenţă esenţială: jinduirea 35 după I i b e r t a t e , instinctul fericirii şi al nuanţelor sentimentului de libertate ţin În mod necesar de morala 'şi de mora litatea sclavilor, În acela şi fel În care arta şi extazul ve neraţiei şi abnegaţie i sunt s i m bolul normal al u n u i mod * În fr. În text. (n. t.)

Capitolul al nouălea : ce este aristocrati c? 260-26'1

5

1 49

aristocrati c de a gândi şi a aprecia . - Din aceasta se poate Înţelege fără multă vorbă de ce iubirea c a p a s i u n e - care este s pecial itatea noastră europeană - trebuie să fie de origine absolut nobilă : ştiut fi i n d că i nvenţia ei aparţine poeţilor-cavaleri provensal i , acei oameni m i nu naţi , născocitori a ceea ce se cheamă "gai sabe r"*, cărora Europa le d atorează atâtea şi aproape existenţa ei proprie . 261

De lucrurile care, poate, sunt cel mai greu de înţeles pentru un om nobil ţine vanitatea : el va fi ispitit s-o tăgăduiască şi acolo u nde alt soi de om 10 consideră că o prinde cu amândouă mâinile. Problema lui este aceea de a-şi închipui nişte fiinţe care Încearcă să inspire o bună părere despre ele, pe care ele Însele n-o au despre sine - şi deci nici n-o "merită" -, şi care totuşi, până la urmă, c r e d ele însele în această părere bună. Acest lucru îi apare, pe jumătate, atât de lipsit de gust şi de respect faţă de sine, pe cealaltă jumătate, 15 atât de baroc-iraţional, încât i-ar face plăcere să perceapă vanitatea ca o exce pţie şi s-o conteste în cele mai multe cazuri în care se vorbeşte despre ea. EI va spune, de p ildă : "Mă pot Înşela asupra valorii mele şi, pe de altă parte, să cer totuşi ca valoarea mea, întocma i aşa cu m mi-o apreciez eu, să fie recunoscută şi de alţii, - dar asta n u-i vanitate (ci îngâmfare ori , în cazurile 20 mai frecvente , ceea ce se numeşte "smerenie", chiar "modestie"). " Sau şi : "Din multe motive mă pot bucura de buna părere a altora despre mine, poate fiindcă îi preţuiesc şi-i iubesc şi mă bucur cu fiecare dintre bucuriile lor, poate şi fiindcă părerea lor bună ratifică şi întăreşte În mine credinţa în propria mea părere bună, poate fi indcă părerea bună a altora, chiar şi în cazuri în care eu 25 n-o împărtăşesc, îmi foloseşte totuşi sau îmi făgăduieşte foloase, - dar toate acestea nu su nt vanitate ." Omul nobil trebuie să-şi lămurească, mai întâi prin constrângere, îndeosebi cu ajutorul istoriei, faptul că, din vremuri imemoriale, În toate straturile sociale subordonate într-un fel sau altul, omul de rând e r a doar ceea ce v a l o r a el: nedeprins În nici o formă să-şi atribuie sieşi valori, 30 nici n u-şi acorda altă valoare decât cea pe care i-o acordau stăpânii săi (adevăratul d r e p t s e n i o r i a I este acela de a Grea valori). Poate fi înţeles ca o consecinţă a unui atavism îngrozitor faptul că omul obişnuit, chiar şi azi , a Ş t e a p t ă întotdeauna mai Întâi o părere despre el şi apoi i se supune ei În mod i nstinctiv: dar n icidecu m doar u nei păreri "bune", ci şi uneia proaste şi 35 nedre pte (să ne gândim, bunăoară, la cea mai mare parte a autoestimări�or şi În occitană În text, Însemnând, ca şi l a gaya sci enza", subtitlul "Ştiinţei vesele ", chiar "ştiinţa veselă " (de remarcat că În spaniolă "Ia gaya ciencia " este echivalent cu fIarta poetică '') . (n. f.) .

*

"

1 50

5

10

15

20

25

30

35

Dincolo de bine şi de ră u

autosubestimărilor pe care fe meile credincioase le deprind de la du hovnici i lor şi, În general, creştinul credincios le deprinde de la biserica lui). În realitate, conform lentului progres al ordinii democratice a lucrurilor (şi conform cauzei sale, amestecul sâ ngelu i stăpânilor şi al sclavil or) , impulsu l , rar şi nobil l a origine, de a-ţi conferi o valoare porn ind de l a propria-ţi persoană şi de "a gândi bine" despre ti ne Însuţi va fi acum încurajat şi răspândit d in ce În ce mai m u lt : Însă el are îm potrivă-i , În ori ce epocă , o tendinţă mai veche, mai amplă şi incarnată mai profund, - şi, În fenomenul "van ităţii" , această tendi nţă mai veche ajunge stăpână peste cea mai tânără. Vanitosul se bucură de f i e c a r e părere bună pe care o a ude despre el (absolut În afara tuturor punctelor de vedere despre uti litatea ei ş i , de asemenea, făcând abstracţie de adevărul sau falsitatea acesteia), tot aşa cum suferă din prici na fiecăre i păreri proaste : căci el li s e s u p u n e amândurora, li se s i m t e supus, din cel mai vechi instinct al supunerii ce răbufneşte În el. - Este "sclavul" din sângele cel u i va n itos , un rest d i n vicl e n i a sclav u l u i - şi câte rămăşiţe de "scl av" n u-s Încă acu m, bu năoară, În femeie ! -, acela care caută să determ ine expri marea unor bune păreri despre el; tot sclavul este acela care , imediat după aceea, Îngenunchează el Însuşi În faţa acestor păreri, ca şi când nu el le-ar fi provocat. - Şi, repetându-ne : va nitatea este u n atavis � : t . ", 262 s p e c i e ia naştere, un tip devine robust şi putern ic În lunga luptă O cu nişte condiţii n e f a v o r a b i l e , În esenţă aceleaşi. I nvers, se ştie d i n experienţele crescători lor de a n i m a l e c ă speci ile care au parte de o hrană excesivă şi , În general , de u n plus de ocrotire şi Îngrijire, ti nd cât de curând , În modul cel mai pronu nţat, spre variaţia tipului şi abundă În m i n u n i şi monstruozităţi (i nclusiv În vici i m o n struoase) . Să a n a lizăm acum o colectivitate aristocrati că, eventual u n vechi polis grecesc ori Veneţi a, ca organizare, fie voluntară, fie involuntară, Într-un scop f o r m a t i v : coabitează aici nişte oameni, orientaţi s pre ei Înşişi, care vor să-şi impună s pecia, de regulă fiindcă t re b u i e să se i m p u nă ei înş işi ori fiindcă riscă teribil să fie stârpiţi . Aici lipseşte acel factor favorizant, acea abundenţă, acea ocroti re datorită cărora este faci l itată variaţi a; specia are nevoie de sine Însăşi ca specie, ca un lucru care poate să se i m pună şi să dăinuie cu adevărat În virtutea rezistenţei , a uniform ităţii sale, a simplităţii formei sale, În l u pta conti nuă cu vecinii sau cu supuşii care se răzvrătesc ori a meni nţă cu răzvrătirea. Experienţa cea mai vastă o Învaţă căror calităţi, În primul rând, le datorează ea fa ptul că există încă, În ciuda tuturor zeilor şi a oamenilor, faptul că a tot tri umfat : aceste cal ităţi le nu meşte virtuţi , numai pe aceste

Cap itol ul al nouălea : ce este aristocrati c?

2 6 '1 -262

1 51

virtuţi le cultivă şi le potenţează . F ace asta cu severitate , chiar preti nde severitate; orice morală aristocratică este i ntolerantă În educarea tineretului, În subordonarea femeilor, În cutumele matrimoniale, În raportul dintre bătrâni şi tineri , În legile penale (care Îi au În vedere numai pe cei devianţi) : - ea 5 nu mără chiar i ntoleranţa printre virtuţi , sub n u mele de "j usteţe". U n tip cu trăsături puţi ne, dar foarte puternice, o s pecie de oamnei straşnici , bătăioşi, prudent-taciturni , Închişi şi ascu nşi (şi , ca atare, cu cel mai fin simţ pentru farmecul şi multele nuances* ale societăţii), prinde În felul acesta consistenţă dincolo de schimbarea generaţi ilor; lupta constantă cu mereu aceleaşi condiţii 10 n e f a v o r a b i l e este, cum am spus, cauza pe ntru care un tip se Întăreşte şi se înăspreşte. Până la urmă Însă rezultă o situaţie fericită, imensa Încordare se desti nde; poate că printre vecini nu mai există duşmani, iar mijloacele de existenţă, chiar cele pentru plăceril e vieţii , se găsesc din plin. Chingile şi constrângerea vechii disci pline se rup dintr-o singură lovitură: ea nu mai 15 este simţită ca necesară, cond iţionând existe nţa , - dacă ar vrea să se menţi nă , ar putea-o face numai ca o formă de l u x , ca g u s t arhaizant. Variaţia, fie ca deviere (în ceva superior, În ceva mai rafinat, mai neobişnuit), fie ca degenerare şi monstruozitate , com pare di ntr-o dată pe scenă În toată plen itudinea şi splendoarea ei, i ndividul Înd răzneşte să se comporte şi să 20 se evidenţieze ca i ndivid . În aceste momente de cotitură ale istoriei se man ifestă, iru mpând În paralel şi a desea Încâl cind u-se şi Încu rcând u-se reciproc, pe de o parte, o odrăslire magn ifică, diversă, de pădure virgină, un fel de tempo t r o p i c a I În creşterea pe-ntrecute, şi, pe de altă parte , o i mensă prăpădire şi ru inare datorate egoismelor Îndreptate sălbatic unele 25 Îm potriva altora , oarecu m explod â n d , care l u ptă Între ele "pentru soare şi l u m i nă" şi nu mai ştiu apl ica, din moral a de până acu m , nici o limită , nici o Înfrânare, nici o cruţare. Morala aceasta însăşi a fost aceea care a acumulat uriaşa energie ce-a Întins atât de ameninţătoare arcu l : - acuma este , acum aj unge să fie "depăşită". Punctul critic şi neliniştitor în care viaţa mai largă, 30 mai complexă, mai cuprinzătoare t r ă i e Ş t e d e p a r te de vechea morală este ati ns; "individul" se află În s ituaţia de a fi nevoit să dea b legisl aţie proprie, să scornească şiretl icuri şi tertipuri proprii În vederea autoconservării, a autoascensi u n i i , a automântuiri i . N u mai scopuri noi , numai mijloace noi, n e m a i ex i stâ nd nici o form u l ă com u n ă ; răstă l m ăcirea în cârdăşie cu 35 desconsiderarea; decăderea, ni micirea şi poftele fără măsură - înfiorător de înnodate; geniul rasei revă rsându-se d i n toate cornurile abundenţei binelui şi ale răului; o fatală concomitenţă a p rimăverii şi a toam nei, m usti nd de noi atracţii şi văluri care caracterizează depravarea tinerească, încă inepuizată, *

În fr. În text. (n.t.)

1 52

D i ncolo de b i n e şi de ră u

Încă neobosită. S-a ivit iarăşi primejdia, mama moralei , marea primejd ie, transpusă de data asta În i ndivid, În aproapele şi În prietenul tău , pe stradă , În propriul copil , În propria inimă, În tot ce este mai personal şi mai tainic În do­ rinţa şi voinţa ta: ce vor avea de predicat acu m filozofii moralei care suie cam În 5 vremea asta la orizont? Ei, aceşti pers picace observatori şi gură-cască, descoperă că ne Îndreptăm rapid spre moarte, că totu l se perverteşte şi face să se pervertească În juru l lor, că nimic nu rămâne În picioare până poimâine, cu excepţia unei singure s pecii de oameni, m e d i o c r i i incurabili. Doar mediocrii au perspectiva de a se perpetua , de a se în mu lţi , - ei sunt 10 oamenii viitorului, u nicii supravieţuitori ; "fiţi ca ei! deveniţi medi ocri ! " poru nceşte acum singura morală care mai are un sens, care mai g ăseşte ascultare. - Dar ea este greu de predicat, această morală a mediocrităţi i ! ea n-are voie, categoric, să mărturisească vreodată ce este şi ce vrea! ea trebuie să vorbească despre măsură şi demnitate şi datorie şi iubirea 15 aproapelu i, - ce eforturi va face s ă - ş i a s c u n d ă i r o n i a ! 263

Există un i n s t i n c t a i r a n g u l u i , care , mai mult ca toate , este dej a pri mul semn al u n u i ra ng înalt; există o p I ă c e r e dată de nuanţele respectului , care face să se deducă obârşia şi tabietu rile aristocratice . 20 Del icateţea , bunătatea şi Înălţi mea u n u i suflet sunt puse În mod seri os l a încercare, dacă p e l â n g ă el trece ceva care-i de pri m rang , dar pe care fi ori i autorităţii Încă nu-I protejează de înţepătu ri şi grosolă n i i i nd i screte : ceva ce, l i p sit de orice sem ne d isti nctive , n edescoperit, ispititor, poate Învăluit şi travestit În mod deliberat, Îşi vede de d rum ca o piatră de Încercare 25 vie. Cel de care ţi ne sarci na şi deprinderea de a sonda sufletele , acela se va folosi, În diferite forme, tocmai de această artă pentru a stabili valoarea supremă a u n u i suflet, ierarhia În născută şi de neclintit din care face el parte : ÎI va pune la încercare bazat pe propri u l lui i n s t i n c t d e r e s ­ p e c t . Difference engendre haine* : ord i naritatea câte unei naturi ţâşneşte 30 brusc, aidoma unei ape m urdare , atu nci când sunt purtate pri n faţa ei cine ştie ce reci pient sacru , ce obi ect de preţ din scri nuri Încu iate , ce carte cu semnele marelui desti n ; şi, pe de altă parte, există o muţenie nedeliberată , o ezitare a privirii , o potolire a tutu ror g esturilor, d i n care se vădeşte că un suflet s i m t e apropierea celui mai vred nic de stimă. Felul În care se men3 5 ţi ne până azi În totalitate respectul pentru B i b l i e În Europa este, poate , cea mai bună mostră de cultivare şi rafinare a moralei pe care Europa o * În fr. În text: "Diferenţa naşte ură ". (n.t.)

Capitolul al nouălea: ce este aristocratic?

5

10

15

20

25

30

35

262-264

1 53

datorează creşti n i s m u l u i : cărţi de o asemenea profu nzime şi de maximă importanţă au nevoie, pentru protecţia lor, de o tiranie a autorităţi i care să vină din afară, spre a dobândi acele milenii de d ă i n u i r e ce sunt necesare ca să le epu izeze şi să le descifreze . S-a ajuns departe dacă i s-a inculcat, În sfârşit, marii mulţi mi (capetelor seci şi maţelor repezite de tot felul) senti m entul acela că n-are voie să ati ngă totul ; că exi stă trăiri sacre În faţa cărora ea trebuie să-şi scoată ciubotele şi să-şi ţi nă d eparte mâna murdară, - aceasta este aproape suprema ei Înălţare la umanitate . Din contra, poate că nimic nu acţionează atât de dezgustător În aşa-nu miţii oameni cu lţi , În credi ncioşii "ideilor moderne" ca lipsa lor de ruşi ne, comoda lor impertine nţă cu care ochiul şi mâna le ating, ling şi pipăie orice ; şi nu-i excl us ca astăzi să se g ăsească Încă În popor, În poporul de jos, mai cu seamă pri ntre ţărani, mai multă nobleţe r e i a t i v ă a gustului şi mai mult tact al respectului decât la cititorii de ziare din l u mea galantă a spiritului, l a oamenii culţi . 264 Nu se poate şterge din sufletul unui om ceea ce străbu n i i lui au făcut cu cea mai mare pl ăcere şi constanţă: fi e că au fost, bunăoară, nişte zeloşi economi şi nişte accesorii a le u nei m ese de scris şi ale unei case de ban i , modeşti şi burg hezi În dorinţele lor, modeşti şi În virtuţile lor; fie c ă a u trăit d e d i m ineaţa până seara obişn uiţi c u porunca, dedaţi unor petreceri straşnice şi, pe lângă aceasta, poate u nor obligaţii şi răspunderi şi mai straşn ice; fi e că au sfârşit prin a-şi sacrifica odată, cine ştie când , vechi privilegii legate de naştere şi proprietate, ca să trăiască În Întregime pentru credinţa lor - pentru "dumnezeu l " lor -, ca oamen i i cu o conştii nţă neînduplecată şi sensibilă, care roşeşte de ori ce aranj ament. N u-i deloc cu puti nţă ca u n om să n u aibă În el cal ităţile şi predilecţiile părinţilor şi ale strămoşilor să i : orice ar obiecta aparenţa . Iată care-i problema rasei . presupunând că se cunoaşte câte ceva despre pări nţi , atunci este admisă o concluzie cu privire la copil: vreo respi ngătoare necumpătare, vreo invidie ascunsă, un fel inelegant de a-şi da d re ptate - aşa cu m aceste trei l ucruri împreună au co nstitu it În toate ti m pu rile adevăratu l tip de m itocan -, ceva s i milar se transmite copilului tot aşa de sigur ca sângele stricat; iar cu ajutorul celei mai bune educaţii şi instrui ri abia dacă reuşim să s a i v ă m a p a r e n ţ e l e În privi nţa unei asemenea moşteniri. - Şi ce altceva urmăreşte astăzi educaţia şi instruirea ?! În veacul nostru foarte popul ar, vreau să zic mitoc.ă nesc. "educaţia" şi "instruirea" t r e b u i e să fIe , În principal , arta de-a Înşela, - d e-a Înşela prin a trece cu vederea orig i nea, g loata m oştenită În trup şi suflet. Un ed ucator care ar predica astăzi cu precădere sinceritatea şi le-ar striga În permanenţă

1 54

Dinco l o

de bine şi de rău

învăţăcei lor săi c>* "Fiţi sinceri ! fiţi naturali ! comportaţi-vă aşa cum su nteţi !" - chiar u n astfel de asin virtuos şi de bună-cred inţă ar Învăţa după o vreme să apuce furca** lui Horaţiu ca naturam expellere***: cu ce rezultat ? "Gloata" usque recurret****. 265 Cu riscul de a decepţiona nişte urechi naive, eu afi rm : egoismul ţine de esenţa sufletului nobil , am În vedere acea convingere de nestrămutat că , unei fiinţe cum "suntem noi", alte fiinţe, pri n natura lor, trebuie să-i fie supuse şi să i se jertfească . Sufletu l nobil receptează această situaţie a egoismului 10 său fără ni ci un semn de întrebare , precum şi fără vreun sentim ent de apăsare, constrângere , samavol nicie În ace astă privi nţă, mai degrabă ca pe ceva ce-şi poate avea fun dame ntul În legea primord ială a l u cru ril or: dacă ar căuta u n nume pentru această stare de fa pt, el ar spune c > * "Este d reptatea însăşi . " EI con cede În si nea l u i , În circu mstanţe care-I fac să 15 ezite iniţial, că există oameni egal i În drepturi cu el; de îndată ce se l ă m u­ reşte asupra acestei chesti u n i a ran g ul u i , se mi şcă pri ntre aceşti egali şi egal Îndreptăţiţi cu aceeaşi sig u ranţă În p udoare ş i-n delicat respect pe care o are în relaţia cu el însuşi, - conform unei mecanici cereşti în născute, l a care se pricep toate stelele. Este un soi Î n p I u s de egoism al său 20 această delicateţe şi autolim itare În relaţia cu ega l i i lui - fieca re stea este o astfel de egoistă -: el se preţui eşte p e s i n e Î n s u ş i În ei şi În drepturi le pe care le cedează lor, nu se îndoieşte că sch i mbul de onoru ri şi drepturi , ca e s e n ţ ă a oricărei relaţi i , face şi el parte d i n starea n aturală a l u cru ril or. S ufletu l nobil d ă , aşa cu m i a , d i n i nsti nctu l înfl ăcărat şi 25 i m presionabil al reco m pe nsei , instinct care s e sprij i n ă pe te melia acestu i suflet. Conceptul de "Îndurare" n-are , inter pares*****, n ici u n sens şi nici o m i reasmă; poate că există u n mod s u b l i m de a s u porta oarecu m cu rese m nare nişte daruri de sus ş i de a le sorb i Însetat ca pe n işte picătu ri : dar, pe ntru arta şi com porta mentul acesta, s ufletul n o b i l n-are n ici o 30 aptitudine . Egoismul său ÎI împiedică în acest caz : în general , el n u priveşte cu ochi b u n i În "sus" , - ci sau î n a i n t e a l u i , orizontal şi cal m , sau În jos: - e l s e ş t i e Î n s f e r e l e Î n a l t e . 5

Întregirea noastră. (n.f.) În lat. În text: "furca". (n.f.) *** În lat. În text: "să gonească natura ". (n. t.) **** În lat. În text : "revine mereu". (n.t.) În lat. În text : '7ntre cei egali (de acelaşi rang)" . (n. t.) *

**

*****

Capito l u l al no uă l e a: ce e ste ar i stocratic?

264-268

'1 55

266

"Îi putem acorda cu adevărat stima noastră doar aceluia ce nu se c a u t ă pe sine însuşi. " - Goethe către consilierul Schlosser. 267

Au chinezii o vorbă cu care mamele îşi deprind de timpuriu cop ii i : siao-sin "fă-ţi inima m i c ă !" I ată tendi nţa fu ndamental ă propri u-zisă a civilizaţiilor târzi i : nu mă îndoiesc că un grec din antichitate ar recu noaşte şi la noi , europenii de astăzi, întâi şi-ntâi autominimalizarea , - n u mai pri n aceasta ne-am şi situat "în răspăr cu gustul" l u i . 10

268

Ce este , la urma urmelor, locul com u n ? - Cuvi ntele s u nt u n fel de semne muzicale pentru noţi u n i ; n oţiunile însă, nişte semne plastice mai mult sau mai puţin determinate pentru i mpresii ce adesea revin şi se întrunesc, pentru grupuri de impresii. N-ajunge, ca să ne înţelegem unii pe alţii, să folosi m 15 aceleaşi cuvi nte : trebuie s ă întrebui nţăm aceleaşi cuvi nte ş i pentru acelaşi gen de trăiri lăuntrice, trebuie, în defi nitiv, să avem î n c o m u n unii cu alţi i experienţa noastră . De aceea , oamenii care fac parte d i n unul şi acelaşi popor se înţeleg mai b ine între ei decât cei ce aparţi n unor popoare diferite, chiar dacă se servesc de aceeaşi l imbă; sau, mai bine zis , dacă nişte oameni 2 0 au trăit multă vreme împreună în condiţii asemănătoare (de climă, de teren, de risc, de nevoi, de muncă) , r e z u i t ă din asta ceva ce "se înţelege", un popor. În toate sufletele, un nu măr egal de trăiri ce revin ades a obţi nut supremaţia asupra celor ce survin mai rar: pe baza lor ne înţelegem repede şi din ce în ce mai repede - istoria limbii este istori a unui proces de prescurtare -; pe baza 25 acestei înţelegeri , ne legăm mai strâns şi din ce în ce mai strâns. Cu cât mai mare este periclitatea, cu atât mai mare este nevoia de a cădea de acord repede şi uşor asupra a ceea ce este necesar; a nu ne înţelege greşit l a primejdie, iată l ucrul de care oamenii nu se pot lipsi cu nici un c h i p î n relaţiile dintre ei. Această probă se face şi În cazul oricărei prietenii şi legături amoroase: 30 nimic de felul acesta nu-i de durată din moment ce devi ne evident că unul din cei doi, uzând de aceleaşi cuvi nte, si mte, gândeşte, presimte, doreşte, se teme altfel decât celălalt. (Teama de "veşnica neînţelegere" : iată geniul acela binevoitor care Împiedică de atâtea ori persoane de sex diferit să-ncheie alianţe preci pitate la care le îndeamnă simţLJ rile şi in i ma - iar � u cin e ştie ce "geniu 35 al s peciei" schopenhauerian -1) Grupurile de im presii d inău ntru l u nui suflet care se trezesc cel mai repede, care iau cuvântul, care dau porunca, acelea decid asupra întregi i ierarh i i de valori ale !or, acelea stabilesc până la urmă

1 56

5

10

Dincolo de bine şi de

ră u

tabla lor de bunuri . Evaluările pe care l e face u n om trădează ceva d i n "structurall sufletului s ă u şi în ce-şi vede acesta condiţiile de viaţă , primejdia propriu-zisă. Admiţând acum că primejdia, de când l umea, i-a putut a propia u n i i de alţii numai pe acei oameni care i ndică , pri n semne asemănătoare , nişte nevoi asemănătoare , nişte trăiri asemănătoare , reiese în general că p o s i b i I i t a t e a lesnicioasă d e a f a c e c u n o s c u t ă primejdia, adică , în ultimă i n stanţă , trăirea doar a unor întâ m plări obişnuite şi c o m u n e , trebuie să fi fost cea mai evidentă d intre toate forţele care a u d ispus până acum de om. Oamenii mai asemănători, mai simpli au fost şi sunt întotdeauna În avantaj , cei mai selecţi, mai fini, mai neobişnuiţi , mai greu de înţeles rămân uşor sing uri , cad , în izolarea l o r înfrâ nţi de nenorociri şi rareori se în mulţesc. Trebu i e să se a peleze l a nişte i mense fo rţe potrivnice pentru a împied ica acest n atural, prea natural progressus i n s i m ile*, desăvârşirea omului În ceea ce este asemănător, obişnuit, medi u , gregar - în c e e a c e e s t e co m u n ! ,

15

269

20

25

30

35

Cu cât mai mult u n psiholog - un psiholog şi u n g hicitor în suflete Înnăscut, unu l ineluctabil - se întoarce spre cazurile şi oamenii mai deosebiţi, cu atât creşte riscul său de a fi copleşit de milă: el are n e v o i e de asprime şi seninătate mai m ult decât oricare a lt om. Decăderea , rui narea oamenilor superiori , a sufletelor de un soi mai ci udat este, evident, regula: e groaznic să ai În permanenţă înai ntea ochilor o astfel de reg u l ă . M artiriul frecvent al psi hologului care a descoperit această rui nare, ca re desco peră o dată şi apoi a p r o a p e mereu şi mereu, de la un capăt la altul al i stori e i , această "boală fără leacll , totală, dinăuntrul omului superior, acest veşnic "prea târziu!" În orice sens, - poate, eventual, să devi n ă într-o zi cauza faptului că el se Întoarce cu înverşun are îm potriva propriei sale sorţi şi încearcă să se autodistrugă, - a faptul u i că el însuşi "decade". Vom sesiza aproape la fiecare psiholog o revelatoare predilecţie şi plăcere pentru rel aţiile cu oamenii simpli şi cu bună rându ială: pri n aceasta se revelează faptul că el si mte mereu nevoia unei restabil iri , că duce l i psa u n u i fel de refugiu şi de u itare, de parte de ceea ce i-a împovărat conşti i nţa cu scrutările şi i nciziile lui, cu IImeseria" l u i . Teama de memoria sa îi este proprie . J udecata altora ÎI re­ duce lesne la tăcere : ascultă cu o faţă imobilă cum se venerează, se admiră, se i ubeşte , se transfigurează acolo u nde el a v ă z u t , - s a u îşi ascu n d e încă m uţen i a consi mţ i n d formal l a c i n e ştie c e o p i n i e la modă . P oate că paradoxul situaţiei sale merge până acolo cu grozăvia, încât mulţimea, oamenii culţi , exaltaţii învaţă, la rândul lor, m area ve neraţie exact u nde el a Învăţat *

În lat. În text: "progres În ceea ce este asemănător". (n.t.)

Capito l u l al nouălea: ce este aristocratic?

268-2 6 9

1 57

marea milă alături de marele dispreţ, - veneraţia pentru "bărbaţii mari" şi pentru monştri, de dragul cărora binecuvântăm şi cinstim patria, pământul , demnitatea omen irii, pe noi înşine, l ucruri la care tri mitem tineretul educându-I . . . Şi cine şti e dacă până acu m n u s-a întâm p lat acelaşi lucru în toate cazu rile mari : 5 faptul că m ulţi mea a ad orat un zeu , - şi că "zeul" nu era decât un biet animal de jertfă ! Succesu l a fost întotdeauna cel mai mare m i n cinos, - iar "opera" însăşi este un succes; marele om de stat, cuceritorul , descoperitorul sunt costumaţi în creaţi ile lor până la a deveni de nerecunoscut; "opera", cea a artistulu i , a fil ozofu l u i , îi inventează mai întâi pe cel ce a creat-o, pe 1 0 cel ce trebuie s-o fi creat; " marii bărbaţi", aşa cu m sunt ei veneraţi , sunt nişte poezioare proaste compuse u lterior; în lumea valorilor istorice d o m ­ n e Ş t e cal puzănia* . Aceşti poeţi mari , de exemplu, aceşti Byron, Musset, Poe , Leopard i , Kleist, Gogol, - aşa cum su nt e i acum, cum poate trebuie să fie : oameni ai momentului , entuziaşti, senzuali, puerili, uşuratici şi imprevizibili 15 în ceea ce priveşt neîncrederea şi încrederea; cu suflete în care, de regulă, trebuie să fie ascunsă vreo crăpătură; adesea răzbunându-se prin operele lor pentru o m urdărie lăuntrică , adesea , prin elanurile lor, căutând uitare incomodaţi de o memorie prea fidelă, adesea, rătăciţi în mocirl ă şi aproape îndrăgostiţi de ea, până ce aj ung aidoma l u m i n iţelor rătăcitoare de jur 2 0 îm prejurul smârcurilor şi se î n e h i p u i e stele - poporul îi numeşte atunci cu uşuri nţă idealişti -, adesea l u ptân du-se cu o îndelungată lehamite, cu o stafie de necredinţă, mereu revenind , care împrăştie fi ori reci şi-i sileşte să râvnească gloria** şi să devoreze "încrederea În ei Înşişi" din mâin ile unor l i nguşitori chercheliţi: - ce m a r t i r i u sunt aceşti artişti mari şi, în general , 25 oame n i i superiori pentru cel ce i-a i ntuit odată ! E atât de u şor de înţeles că e i se bucură , când nici nu se aşteaptă, tocmai din partea femeii - care este clarvăzătoare în l umea păti miri i ş i , din păcate, şi dornică mult peste puteri le sale să ajute şi să salveze - de cele mai devotate şi neţărmurite izbucniri de c o m p ă t i m i r e , pe care mulţimea, cu precădere mulţimea adoratoare , nu 30 le înţelege şi le copleşeşte cu comentarii curioase şi orgolioase. Această com păti mire se înşală În mod reg u l at asu pra forţe i sale; fe m e i a ar dori să creadă că iub irea este În stare de o r i c e , - este adevărata ei c r e d i n ţ ă . Vai, cunoscătorul inimii sesizează cât de săracă, de proastă, de neajutorată, de pretenţioasă, de stângace , mai uşor distrugând decât salvând este până 35 şi cea mai bună şi mai profundă i u b i re ! E posibil ca, sub sfânta poveste -

Am preferat traducerea lui Falsch m unzerei (aici şi infra, 1 99, 204) "falsificare de bani", ca şi a lui Falschmunzer (G M I I I 14, 263) "falsificator de bani", prin "calpuzănie ", resp. "calpuzan", care, deşi arhaice, au a vantajul expresivităţii stilistice şi, nefiind sintagme, al supleţei sintactice. (n. t. ) ** În lat. În text. (n . t.) *

1 58

5

10

D i n col o de bine

ŞI

de ră u

şi deghizare a vieţi i l u i I sus, să se ascu n dă unul d i ntre cele mai dureroase cazuri de marti riu al ş t i i n ţ e i d e s p r e i u b i r e : martiriul celei mai i nocente şi nesăţioase inimi, pe care n-a săturat-o nici o iubire omenească vreodată, care p r e t i n d e a iubire, pretindea să fi e iubită şi nimic altceva, cu duritate, cu demenţă, cu izbucniri cumplite îm potriva celor ce-i refuzau iubirea; povestea unui biet nesăturat şi nesătul de iubire, care a trebuit să i nventeze iadul ca să-i trimită acolo pe cei ce nu v o i a u s ă-I iu bească , - şi care , în sfârşit, devenind cu noscător într-ale iu biri i omeneşti , a trebuit să inventeze un dumnezeu care este numai iubire, numai putere de iubire, - care se milostiveşte d e iubirea omenească, fiindcă este încă atât de mesch i n ă , atât de neştiutoare ! C e l c e si mte astfel, cel ce a r e c u n o ş t i n ţ ă de iubire în fel u l acesta - c a u t ă moartea . - Dar d e ce să n e lăsăm în voia u nor ase m e n ea l u cru ri d u reroase? Ad m iţâ n d că nu s u ntem n e vo i ţi s-o face m . 270

Aroganţa şi leham itea spirituală a oricăru i om care a suferit profund c â t de profund pot să sufere oa menii e un l u cru care aproape determi nă ierarh ia lor -, certitudinea lui înfiorătoare , cu care este total îmbibat şi spoit, certitudinea că, în virtutea suferinţei lui, ş t i e m a i m u i t decât sunt în stare să ştie cei mai cumi nţi şi cei mai înţelepţi , că este cunoscător al multor lumi 2 0 îndepărtate şi îngrozitoare şi că a fost odată "acasă" în aceste lumi despre care "v o i n u ştiţi n i m i c ! " . . . . . această aroganţă sp irituală şi tăcută a sufe­ rindului, această mândrie a celui chemat să cunoască, a "i niţiatului", a celui aproape sacrificat consideră necesare toate formele de travestire pentru a se proteja de contactul cu mâinile obraznice şi miloase şi înainte de orice, de 25 toţi cei ce nu-s egalii lui în durere. Suferi nţa profundă înnobilează; ea separă. Una dintre cele mai rafinate forme de travestire este epicureismul şi o anumită bravură a gustului, afişată de-acu m , care tratează cu frivolitate suferi nţa şi se apără de tot ce este trist şi profund . Există "oameni sen i n i" care se servesc de seninătate fiindcă , din pricina ei, sunt greşit înţeleşi : - ei v o r să 30 fie g reşit înţeleşi. Există "oameni de ştii nţă" care se servesc de şti i nţă fi indcă aceasta conferă un aer sen i n şi fi i ndcă as pectu l ştii n ţific perm ite să se trag ă concluzia că omul este superficial: - ei vor să determine o concl uzie falsă. Există spirite l i bere şi te merare care ar dori să ascundă şi să nege că ele sunt nişte i n i m i zdrobite, mândre, incurabile ; iar, câteodată, 35 neb u n i a însăşi este masca unei cu n o a şteri nefaste, prea s i g u re . - De unde reiese că ţine de o umanitate mai rafi nată să ai respect "pentru mască" şi să nu practici psi hologia ori să dai d ovad ă de curiozitate într-u n loc nepotrivit. 15

Capitol u l al nouălea: ce este aristocratic?

269-2"74

1 58

271

Ceea ce separă În modul cel mai profu nd doi oameni este un simţ şi un grad diferit al igienei. La ce bun orice onestitate , orice avantaj reci proc, la ce bun orice bunăvoi nţă a u nuia faţă de celăl alt: până la urmă, i mportant 5 este u n l ucru - ei "n u se pot suferi"* ! I nsti nctul suprem al igienei îl plasează pe cel împovărat cu el în cea mai ciudată şi mai periculoasă izolare, la fel ca pe un sfânt: căci tocmai aceasta este sfi nţen i a - suprema spiritualizare a n u m itul u i i n stinct. O oarecare idee despre i ndes cri ptibila beatitu d i ne a îmbăieri i , o oarecare frenezie şi însetare ce zoreşte sufletul în permanenţă 10 din noapte către dimineaţă şi din mohorâre, d i n "mâhnire", către limpezime , stră l ucire , a d â n ci m e , fi n eţe - : întocm a i cu m o a s e m e n e a porn i re e v i d e n ţ i a z ă - este o porn ire nobilă -, ea şi s e p a r ă - M i l a sfântului este m ila de m u r d ă r i a omenescu lu i , a prea omenescu l u i . Şi există grade şi cote l a care m i l a însăşi este si mţită de el ca spurca re, ca 15 murdărie . . . . . .

272

20

Semne ale nobleţei : să nu ne gândim n iciodată a ne coborî obligaţiile l a n işte obligaţi i faţă de toată lumea ; să nu ne treacă prin cap să re nunţăm la propria responsab ilitate , nici s-o îm părţim ; să nu ne socotim privi leg i ile şi exercitarea lor printre o b i i g a ţ i i l e noastre . 273

25

30

U n om care aspiră la lucruri mari îl consideră pe orici ne-I întâlneşte în drumul său fie ca pe-un mijloc, fie ca pe-o terg iversare şi obstrucţie - fie ca pe-o canapea vremel n ică. B u n ă t a t e a de soi, specifică l u i , faţă de seme ni devi ne n u mai atunci cu puti nţă câ nd el se află în vârf şi dom i n ă . Nerăbdarea şi conştiinţa c ă p â n ă atu nci este condamn at l a comed ie căci războiul în suşi este o come d i e şi-şi ascu nde scopul aşa cum orice mij l oc ş i-I ascu nde -, îi alterează toate rel aţi ile sociale : această s pecie de o m cu noaşte singurătatea şi ceea ce conţine ea mai otrăvitor în sine. 274

P r o b l e m a c e l o r c e a ş t e a p t ă . - S u n t n e c e s a re câte va întâ m p l ă r i n orocoa s e ş i fe l d e fel d e s i tuaţi i i m previz i b i l e , p e n tru ca u n om s u p e r i o r, în c a re d o r m i t e a z ă s o l u ţ i a u n e i p ro b l e m e , să acţi o n e ze c h i a r la ti m p - "să i zb u c n e a s că " , d u p ă c u m s-ar p u tea * sie "kăn nen sich nicht riechen" (= ei "nu se pot mirosi"; "nu-şi suportă reciproc mirosul", n . t. )

1 60

D i ncolo de b i n e şi de ră u

z i c e . Î n m o d o b i ş n u i t , a s ta n u se-ntâ m p I ă , ş i - n toate co l ţ u ri l e pământu l u i s e află î n aşteptare oam eni care abia dacă ştiu până l a ce p u n ct aşteaptă, dar şi mai puţi n că aşteaptă În zadar. Un eori vine prea târziu chiar şi strigătul de al armă, întâmplarea aceea care dă "permisiunea" 5 treceri i la acţiune, - atu nci când tinereţea şi forţa optimă de acţi u n e s-au consu mat pri n i n a ctivitate; şi câţi d i ntre cei care, o dată ce "au sărit sus", nu şi-au găsit cu groază mădu larele amorţite şi spiritul prea greu ! "E prea tâ rziu" - îşi zic, neîn crezători în ei ş i , de-aici în ai nte , pe veci de prisos . Să nu fie cu mva, În lumea geniului, "Rafael fără de mâin i" , înţelegând cuvântul 10 În cea mai larg ă accepţi u n e a l u i , excepţia, ci reg u l a ? - Poate că ge n i u l n u-i deloc o raritate : c i cele ci n ci s ute d e m â i n i de care are e l nevo i e să tira n i zeze - xcll p ocr*- u l , "momentu l oportu n " , să-nşface întâ m p l a rea de moţ !

15

275 Cel ce nu v r e a să vadă măreţ i a u n u i o m caută c u o privire cu atât m a i atentă d u pă ceea ce este mic şi evid ent în el - şi se trădează el în suşi prin asta . 276

La orice fel de rană şi de pagubă, sufletu l mic şi mai neci oplit este 20 mai bun decât acela care-j mai nobi 1 : riscu ri le celui d i n urmă trebuie să fie mai mari , probabil itatea lui de a se nenoroci şi distruge este, la complexitatea condiţiilor sale de existenţă , chiar i mensă. - La o şopârl ă care şi-a pierdut un deget, acesta creşte d i n nou: nu tot aşa la om . -

25

277 - Destul de grav ! Iarăşi vechea poveste ! D u pă ce ţi-ai term i nat de construit casa, observi că din treaba asta , fără să te fi aşteptat, ai de învăţat ceva ce ar fi trebuit să şti i, pur şi simpl u , dinainte de a te apuca - de constru it. Veş n i cul şi b l estematu l " prea t â rzi u ! " - M e l a n co l i a oricăru i I u c r u t e r m i n a t !.... 2ro

�

- CăIătorule, cine eşti tu ? Te văd urmându-ţi drumul, fără sarcasm , fără iubire, cu ochi misterioşi ; ud şi trist ca o sondă care, nesăţioasă, iese din nou la lumină din orice adânc - ce i-o fi căutat în măruntaie? -, cu un piept ce * În gr. În text. (n. t.)

Cap itol ul al nou ălea : ce este aristocrati c? 274-28 1

5

1 61

nu suspină , cu o buză ce-şi ascu n d e greaţa, cu o mână ce nu mai apucă decât i nert: cine eşti tu? ce-ai făcut? Odih neşte-te aicea : locul acesta-i pri­ mitor cu toată lumea , - întă reşte-ţi puterile! Şi orici ne-ai fi : ce-i pe placul tău acu m ? Ce ţi-ar prii să-ţi ca peţi iar p uteri ? Spune n u mai : îţi voi da ce a m ! "Să-mi capăt iar puteri ? Să-mi capăt iar puteri ? Ce tot vorbeşti acolo, curiosu le ? Dar dă-m i , te rog , - -" Ce ? Ce ? Hai, s pune-odată ! -" M ai o mască ! O a doua mască ! " . . . .

10

279 Oamenii marcaţi de o profu ndă tristeţe se trădează când sunt fericiţi : au un fel d e a în şfăca fericirea ca şi când ar d ori s-o stri vească şi s-o sufoce , d i n gelozie , - vai , ei şti u prea b i n e că ea-şi va l ua tăl păşiţa d e l a ei !

15

"Grav ! Grav ! C u m ? nu cumva merge - înapoi ?" - Ba da ! Î nsă voi îl înţelegeţi greşit dacă vă p lângeţi de asta. EI merge înapoi ca orice om ce vrea să facă u n mare salt. - -

280

281

"Mă vor crede? dar pretind să mă creadă : eu m-am văzut întotdeauna nu mai în negru , a m gândit negativ despre m i ne , şi n u mai în cazuri extrem 20 de rare , n u mai s i lit, întotd eau n a fă ră n i ci o plăcere "pentru obiect" , gata să mă abat de la " m i n e " , întotd e au n a fără n i ci o încredere în rezultat, g ra ţ i e u n e i s u s p i c i u n i i n s u rm o nt a b i l e faţă d e p o s i b i I i t a t e a autocu noaşteri i , care m-a dus atât de de parte, chiar până la conceptul de "cunoaştere nem ijlocită", pe care teoreti cienii îşi permit să-I perceapă ca 25 pe-o contradictio in adi ecto*: această întreagă real itate este a proape lucrul cel mai sigur pe care-I ştiu des pre m ine. Trebuie că există în m i ne u n fel de repulsie faţă de a g â n d i ceva precis despre m ine. E cumva o en igmă în asta ? Probabi l ; dar, d i n fericire, n u u na pentru propri ii mei d i nţi** . - Lucrul acesta să releve cumva acea s pecies*** d i n care fac eu parte ? - Dar n u 3 0 mie : ceea c e chiar Î m i convine d e m i n u n e . -" -

*

În lat. În text; v. nota de la p. 22. (n.t.)

** A se corela cu expresia "spărgători de nuci" pentru dezlegătorii de enigme (cf. nota infrapaginală din voI. 5, 1 23). (n. t.) În lat. În text. (n. t.) ***

1 62

D i ncolo de bin e şi de ră u 282

"Dar ce-ai păţit ?" - "Nu ştiu, zise el ezitând ; poate mi-au zburat harpiile pe deasupra mesei ." - Se-ntâmplă astăzi , din când În când , că u n om blân d , cumpănit, rezervat îşi iese dintr-o dată din pepen i , sparge farfuriile, răs.t oarnă 5 masa, răcneşte , face tără boi , jigneşte pe toată lu mea - şi sfârşeşte prin a se da ia o parte, ruşi nat, furios pe sine Însuşi, - unde ? pentru ce ? Ca să f1ă­ mânzească deoparte ? Să se sufoce sub propriile ami ntiri ? - Cel ce nutreşte dorinţele unui suflet mare şi prete nţios şi numai arareori Îşi găseşte masa aşternută şi mâncarea gata , acela va fi pândit În toate ti m purile de o mare 10 primejdie: astăzi Însă ea este extraordinară. Azvârlit Într-o epocă zgomotoasă şi vulgară, cu care nu-i dispus să mănânce d i n acelaşi b l i d , el poate să piară uşor de foame şi de sete sau , dacă totuşi "se se rveşte" pâ nă la urm ă , - de o scârbă subită . - Am stat, probabil, cu toţii la mese l a care nu ne era locul ; şi tocmai cei mai spirituali di ntre noi , care su nt cel mai g reu de hrănit, 15 cunosc acea periculoasă dyspepsia* care ia naştere di ntr-o instantanee examinare şi dezamăgire cu privire l a mâncarea şi la vecinii noştri de masă, -g r e a ţ a p o s t p r a n d i a l ă . 283

E o chestie de control rafinat şi, totodată , nobil să lauzi Întotdeauna 2 0 doar atunci când n u eşti de acord cu ceilalţi, adm iţând că ai de gând să lauzi În general : - altfel , te-ai lăuda , categoric, pe tine Însuţi, ceea ce este În răspăr cu bunul-gust -, fireşte, un control de sine care oferă un prilej şi un im puls agreabil de a fi g r e Ş i t Î n ţ e l e s În mod constant. S pre a-ţi putea permite acest lux efectiv al gustului şi al moral ităţi i , nu trebuie să vi eţuieşti 25 pri ntre nişte prostănaci ai spiritu l u i , ci , mai degrabă, printre nişte oameni la care denatu rările şi gafel e a m uză chiar prin fi neţea lor, - sau va trebui să plăteşti scump acest lucru! - "EI mă laudă: p r i n u r m a r e , îm i dă dreptate" - această măgărie de concluzie ne distruge nouă, pustn icilor, ju mătate din viaţă, căci îi aduce pe măgari în veci nătatea şi prietenia noastră . 30

284

35

Să trăieşti Într-o nepăsare i m e nsă şi mândră ; mereu d i n c o l o -. Să-ţi ai şi să nu-ţi a i , d u pă b u nul-plac, afectel e , atitu d i n il e pro şi contra , să fii condescendent faţă de ele câteva ceasuri ,; să te a ş e z i pe ele ca pe nişte cai , adesea ca pe ni şte m ăgari : - căci trebuie să şti i să te foloseşti atât de prosti a , cât şi de focul lor. Să-ţi păstrezi cele trei sute de fonduri *ln lat. În text (din gr.). (n.t.)

C apito l u l al nouălea: ce este a ristocratic?

5

10

15

20

30

35

1 63

pri mare ale tale; În plus, ochelari i negri : fi indcă există cazuri I'n care n imeni nu are dreptul să ne privească În ochi, cu atât mai puţin În "fondurile" noastre. Şi să-ţi alegi drept com p a n ie viciul acela h oţesc şi mucalit zis pol iteţe. Şi să rămâi stăpân al celor patru virtuţi ale tale, curajul, discernământul, compasiunea, singurătatea. Căci singurătatea este la noi o virtute, ca su blimă predis­ poziţie şi propensiune pentru igienă care intui eşte cu m , În contactul di ntre om şi om - "în societate" -, trebuie să se aju ngă inevitabil la neigienă. Orice comu nitate reduce cumva, undeva , cândva la - "comun". 285 Cele mai m ari evenimente şi idei - dar ideile cele mai mari sunt cele mai m ari evenimente - su nt înţelese cel mai târzi u : generaţiile care s u nt contem pora ne cu ele n u t r ă i e s c asemenea eve n i m ente, - ele trăiesc pe alături. Se-ntâmpIă-n cazul acesta ceva ca-n lumea stelelor. Lumina celor mai îndepărtate stele aju nge cel mai târziu la oam e n i ; şi, Înainte de-a fi ajuns, omul c o n t e s t ă că acolo - există stele. "De câte secole are nevoie un s pirit să fie Înţeles ?" - iată un alt criteriu după care se creează , de asemenea, o ierarhie şi o etichetă, aşa cum e nevoie de ele: pentru spirit şi stea. 286

"Aici , perspectiva e largă, spiritul Înălţat." - Exi stă Însă o s pecie de oameni suciţi , care se află şi ei pe culme şi au perspectiva largă - dar privesc î n j o s . 287

25

2 82-287

- Ce este ari stocrati c ? Ce mai Înseamnă azi pentru noi cuvântul "ari stocrati c" ? Pri n ce se trădează, d u pă ce se recunoa şte omul aristocrat sub cerul acesta greu şi acoperit al domniei i ncipiente a g loatei, cer prin care totul devine opac şi de pl umb ? - Nu faptele sunt acelea care-I atestă, - faptele sunt Întotdeauna ambigue, întotdea u n a i mpenetrabile -; n ici "operele" nu sunt acelea. Se-ntâl nesc astăzi printre artişti şi învăţaţi destui di ntr-aceia care, prin o perele lor, trădează cum o dorinţă profu ndă îi propulsează spre ceea ce este aristocratic: dar tocmai această nevoie d e aristocratic este cu desăvârşire diferită de nevoile sufletului aristocratic Însuşi, este chiar caracteristica elocventă şi periculoasă a inexistenţei lui. Nu operele, ci c r e d i n ţ a este aceea care decide aici, care stabileşte ierarh ia aici, spre a relua o veche form ulă rel i gioasă Într-u n sens nou şi mai profund : o certitud i n e fu ndamentală oarecare pe care un sufl et aristocrati c o are cu

1 64

Dinco l o de bine şi de rău

privire la el însuşi, ceva ce nu se Iasă căutat, găsit şi, poate, n ici pierd ut. S u fletul aristocrat i c are u n profu n d re s pect faţă d e sine.288 5

10

Există oameni care , i nevitabi l , au spirit, se pot răsuci şi Învârti cât vor şi-şi pot ţine mâinile În faţa och i lor trădători (- ca şi când mâna n-ar fi o trădătoare! -) : până la urmă tot iese la ivea lă că au ceva pe care-I ascu n d , adică spirit. U nu l d i ntre cel e m a i rafinate mij loace de-a Înşela măcar cât ma; mult cu putinţă şi de-a te Înfăţişa cu succes mai prost decât eşti - ceea ce În viaţa obişnuită este adesea de dorit la fel cât o u m brelă - se numeşte e n t u z i a s m : punând l a socoteală ceea ce face parte din acesta , de exemplu, virtutea. Căci , d u pă cum zice Galiani, care trebuia s-o ştie - : vertu est enthousiasme*. 289

15

20

25

30

35

Î n scrieril e unui sihastru auzim Întotdeauna şi ceva din ecoul pustiului, ceva din şoapta şi timida circumspecţie a sing urătăţii ; d i n cele mai putern ice cuvi nte ale sale, d i n Însuşi strigătul său conti nuă să răsune un soi nou şi periculos de tăcere, de trecere sub tăcere. Cel ce a stat singur, an de an, ziua şi noaptea, Într-o confidenţială gâlceavă şi tăifăsuire cu sufletul său , cel ce, În grota lui - care poate fi un labiri nt, dar şi o mină de aur -, s-a transformat În urs de peşteră sau În căutător de comori sau În păzitor de comori şi În balaur: sfârşeşte prin a dobând i chiar În ideile l u i o culoare crepusculară proprie, un miros deopotrivă de adâ ncuri şi de muceg a i , ceva Închis şi respingător, ca o boare glacială ce-I Învăluie pe orice trecător. Sihastrul n u crede c ă u n fi lozof - admiţând c ă u n filozof a fost Întotdeauna mai Întâi u n s i hastru - şi-a expri mat vreodată Î n cărţi părerile adevărate şi adânci : oare nu scriem cărţi tocmai pentru a ascunde ceea ce adăposti m În noi ? - ba chiar se va Îndoi dacă u n fi lozof p o a t e avea În general păreri "adânci şi adevărate", dacă nu cumva, În cazul l u i , se află, ar trebui să se afle, după orice grotă Încă o grotă , mai adâncă - o lume mai cuprinzătoare , mai necunoscută, mai bogată, Înti nsă pe o su prafaţă , u n afund după orice fund, sub orice "fundare" . Orice filozofie este o filozofie de faţadă - iată o judecată de sihastru : " Este ceva arbitrar În faptul că a c e s t a s-a oprit aici , s-a uitat Îna po i , s-a uitat În jurul său , că n-a săpat mai adânc a i c i şi-a pus hârleţul deoparte, - este şi ceva neîncredere În treaba asta ." Orice filozofie * În fr. În text: "virtutea este entuziasm". (n. t.)

Capito l u l al nouălea: ce este ari stocratic?

287-29 3

1 65

şi a s c u n d e o filozofie; orice părere este şi o ascunzătoare, orice cuvânt, şi o mască .

5

290 Orice gânditor profund se teme mai mult de a fi înţeles decât de a fi greşit înţeles . De ulti mul lucru suferă, poate, van itatea l u i ; d e primul însă, inima lui, com păti mirea lui, care spune mereu: "Vai, de ce vreţi să vă fie şi v o u ă la fel d e greu ca mie ?"

291 Omul, un animal complicat, mi ncinos, artifi cial şi li psit de transparenţă, 10 neliniştitor pentru celelalte animale, mai puţin prin forţă decât prin viclenie şi i s cu s i nţă , a n ă scocit c u g et u l c u rat p e ntru a se b u c u ra od a tă d e s i m p I i t a t e a sufletului său; ş i întreaga morală este o falsificare curajoasă şi îndelungată, În virtutea căreia devi ne cu puti nţă, în general , o desfătare la vederea sufletului. Sub acest as pect, în noţiunea de "artă" se cupri nd , poate, 15 mai m ulte l u cruri decât se crede În mod obişn uit. 292 U n filozof: adică un om care trăieşte, vede , aude, bănuieşte, speră, visează în permanenţă nişte lucruri extraordinare; care este lovit de propri ile sale gânduri ven ite parcă din afară , d e sus şi de jos, ca de ti pul acela de 20 eve n i mente şi trăsnete care îi este p r o p r i u ; un om care este, poate , el însuşi o furtună păşind însărcinată cu noi fulgere; u n om fatal în jurul căruia mereu tună şi vui eşte şi se cască h ăuri şi bântuie spai me. Un filozof : eheu, o fii nţă ce fuge ad esea de ea însăşi, ce se tem� adesea de ea însăşi, - dar este prea curioasă pentru a nu "ve n i la s i ne" mereu şi mereu . . . . . 25

293 Un bărbat care zice: "Lucru l acesta îm i place , m i-l însuşesc şi a m să-I apăr şi s ă m ă bat pentru e l cu oricine"; u n bărbat care poate s ă mil iteze pentru o cauză, să apl ice o hotărâre , să rămână fi del unei idei, să ţină din scurt o femeie, să pedepsească şi să trântească la pământ u n neruşinat; 30 un bărbat ce are năbădăile şi s pada lui şi căruia îi revi n bucu ros şi-i a parţin de la natură cei slabi, suferinzi , strâmtoraţi , chiar şi animalele , pe scurt, un bărbat care este de l a natură s t ă p â n , - ei bine, dacă un asemenea bărbat dovedeşte m ilă, a c e a s t ă milă are valoare ! Dar ce contează mila celor ce suferă ! Sau a celor ce ch iar predică mila! Exi stă azi aproape peste tot în 35 Europa o sensibil itate şi i m presionabilitate morbidă la durere, ca şi o

1 66

5

Dincolo de bine şi de ră u

res p i ngătoare intemperanţă În văicărea l ă , o vlăguire care ar dori să se împopoţoneze cu religie şi vechitu ri filozofice ca să pară ceva superior, există u n cult oficial al suferinţe i . L i p s a d e b ă r b ă ţ i e a ceea ce este botezat "m ilă" În asemenea cercuri de visători sare , după părerea mea , întotdeauna pri ma În och i . - Acest soi recent de prost gust trebuie ostracizat energic şi radical ; şi doresc, În sfârşit, ca, În sch i m b , să ne atârnă m la inimă şi gât frumoasa amuletă "gai saber"*, - "ştiinţa veselă", pe Înţelesul germanilor. 294

10

15

20

25

30

35

V i c i u I o i i m p i a n . - În pofida acelu i filozof care, ca englez autentic, a că utat să-i facă râs u l u i o proastă recl a mă pri ntre toţ i gânditori i - "râsul este u n mare cu s u r al n atu ri i omeneşti , pe care orice mi nte gânditoare este preocupată să-I surmonteze" (Hobbes) -, eu m i-aş permite chiar o ierarhizare a fil o z ofil o r după rangul râsul u i lor - până sus la vârf, la cei ce sunt capabili de hoh otel e d e a u r . Şi, presupunând că şi zeii filozofează, convingere la care m-a şi condus n u o singură concluzie -, nu mă Îndoiesc că ei ştiu să râ d ă , În cazu l acesta , şi Într-o m a n ieră supraomenească şi nouă - şi pe socoteal a tuturor l u crurilor serioase! Zei i sunt d ispuşi să-şi bată joc: se pare că ei nu se dispensează de râs n ici În cazul u nor acte sacre. 295 Geniul i n i m i i , aşa cu m are parte de el acel m are ocult, zeul i spititor şi sedu cător de con şti i nţe , al căru i g l a s re uşeşte să coboare p â n ă - n i nfern ul oricărui suflet, cel ce n u scoate u n cuvânt, n-aru n că n ici o privire În care să n u zacă u n cons iderent şi o Încruntătu ră de ademen ire , cel de-a cărui măiestrie ţine faptul că ştie să pară - şi nu ceea ce este , ci ceea ce, pentru ce-i ce-I urmează, este o constrângere Î n p I u s ca să se Înghesuie tot mai aproape de el , ca să-I urmeze tot mai lăuntric şi mai decis : - gen i u l i n i m i i , care face să amuţească orice voce sonoră şi orice mulţu­ m ire de sine, Învăţând u-le să asculte, cel ce netezeşte sufletele colţuroase şi le dă să guste dintr-o nouă jinduire , - aceea de a sta liniştite ca o oglindă, ca să se oglindească cerul adânc În ele -; geniul i n i m i i , care deprinde stângacea şi grăbita mână să preg ete şi să apuce mai fi n; cel ce dibu ieşte comoara ascunsă şi u itată, picătu ra de bunătate şi de dul ce spiritual itate sub gheaţa opacă şi groasă şi este o bag hetă magică de căutat orice grăunte de aur care a zăcut m u ltă vreme Îng ropat În carcera unui greu nămol ş i nisip; geniul ini �f; de a cărui ati ngere fiecare Îşi vede m ai bogat d e drum, nu *

V. nota de subsol de la p. 1 49. (n. f.)

Capito l u l al nouălea: ce este aristocratic? 293-295

1 67

Înzestrat şi surprins, nu fericit şi a păsat ca de un bun al altuia, ci mai bogat de sine însuşi , mai nou ca Îna inte pentru el Însuşi , neînchistat, mângâiat şi iscodit de un vânt de moină, poate mai nesigur, mai sensibi l , mai frag i l , mai şubrezit, dar plin de speranţe ce încă n-au nume, plin de o nouă voinţă şi 5 deszăgăzuire , de o nouă nemulţu m i re şi retragere în matcă . . . . . dar ce fac eu, prietenilor? De ci ne vă vorbesc? Să fi u itat În halul ăsta de m ine, încât să nu vă spun n ici măcar n u mele l u i ? afară numai dacă n-aţi g hicit deja sing uri cine este acest spirit şi zeu dubios ce vrea să fie I ă u d a t În fel u l acesta. Căci , aşa cum i se-ntâmplă oricui a fost, d i n cea mai fragedă copilărie, 10 mereu pe dru muri şi În străinătate, aşa mi-au tăiat şi mie calea u nele spirite ciudate şi nu neprimejd ioase, dar, Înainte de toate, cel despre care tocmai am vorbit, iar acesta tot ti m p u l , a d i că n i m e n i altu l decât Însuşi zeul D i o n y S O S , acel mare zeu d u plicitar şi ispititor, căruia eu i-am oferit, precum bine ştiţi , În mare tai n ă şi cu tot res pectul , pri m i i mei nou-născuţi - ca 15 ulti m u l , pare-mi-se, care i-a adus i u i o j e r t f ă : căci n-a m găsit pe n i meni care să fi-nţeles ce-am făcut eu atu nci. Î ntre tim p a m acu mulat multe , prea multe despre filozofia acestui zeu şi, după cum se zice , din gură-n gură , eu , ultimul învăţăcei şi in iţiat al zeului Dionysos: şi poate, în sfârşit, aş avea dreptul , prin aceasta, să-ncep odată să vă dau, priete n i , să gustaţi puţi n , 20 atât cât îmi este îngăduit, d i n această filozofie ? Cu jumătate de glas , aşa cum se cuvi ne : căci este vorba, În a ceastă privi nţă, de tot felul de lucruri m i sterioase, noi , străine, bizare , neliniştitoare . Chiar şi faptul că D i onysos este u n fil ozof şi că, aşadar, zei i filozofează şi ei mi se pare o noutate care nu este inofensivă şi ar putea , eventual , să stârnească neîncredere tocmai 25 pri ntre filozofi , - pri,ntre voi, prieteni, se manifestă mai puţină suspici u ne faţă de ea, exceptând cazul că vine pre a târziu şi n u la momentul p otrivit: căci vouă nu vă face nici o plăcere să credeţi astăzi, d u pă cum mi-a deve n it evident, În Dum nezeu şi În zei . ' Poate şi faptul că eu trebuie să merg cu francheţea expuneri i m e l e mai d eparte decât o agreează , de reg u l ă , 3 0 depri nderile severe a l e urechilor noastre? Desigur, în d ialoguri de felul acesta, n u m itul zeu mergea mai departe, cu foarte mult mai departe , şi era mereu cu m ulţi paşi Înai ntea mea . . . . Ba chiar i-aş atribu i , dacă m i-ar fi perm is, după obiceiul oamenilor, frumoase şi solemne nume emfatice şi virtuoase şi ar trebui să fac mult caz de curaj u l lui de cercetător şi descoperitor, de 35 Îndrăzneaţa lui probitate , veridicitate şi dragoste de înţelepciune. Dar u n asemenea zeu nu ştie s ă facă ni mic c u toate aceste vechituri venerabile ş i pom poase. "Ţi ne-le pentru ti ne, ar zice el , ş i pentru. semenii tăi şi pentru ci ne-o mai avea nevoie de ele ! Eu - n-am nici u n motiv să-m i aco pă r g olici unea ! " - De u nde se g h i ce şte : a ceastă specie de zeitate ş i filozof

1 68

5

10

Di ncolo

de

bine

şi

de

rău

d uce, eventu a l , l i psă d e pudoare ! - Aşa a s p u s odată: " Î n fu n cţie d e îm­ prej u rări , eu îl i u besc pe om - şi , În cazul a ce l a , făcea aluzie la Ariadn a , care era d e faţă - : o m u l este p e n tru m i ne u n a n i mal p l ăcut, curajos , ingenios, care n u-şi are pereche pe pământ, se d escurcă încă în toate labiri nturile. Am i ntenţii bune faţă de el : mă gân desc adesea cum să-I mai ajut ş i să-I fac mai p utern ic, mai rău şi mai profund decât este." - "Mai puternic, mai rău şi mai profund ?" l-am întrebat îngrozit. "Da, mai spuse el o dată, mai puternic, mai rău şi mai profu n d ; chiar şi mai fru mos" - şi zeul i s pititor zâm b i cu zâmbetul lui alcionic, ca şi când ar fi rostit chiar o amabil itate Încântătoare. De unde se vede totodată : această zeitate nu duce li psă numai de pudoare - ; şi există într-adevăr motive puternice să credem că, în unele privinţe, zeii ar putea u mbla cu toţii l a şcoala noastră omenească . Noi , oamen i i , su nte m - mai u m a n i . . . 296

15

20

25

30

Vai , dar ce s u n teţi voi , g ân d uril e m e l e scri se şi zugrăvite ? ! N u-i m ult de când eraţi încă aşa de colorate , de tinere şi d e răutăcioase, p l i n e de g hi m p i şi de m isterioase arome, încât mă făceaţi să strănut ş i să râd ­ şi a cu m ? V-aţi şi dezbrăcat noutatea, iar unele di ntre voi , mă tem , s unteţi gata să deve n iţi adevăru ri : atât de n e m u ritoare arată acestea dej a , atât de înd u ioşătoare În onestitatea lor, atât de p l i cticoase ! Şi să fi stat altfel l u crurile cândva ? Oare ce l ucruri ogl i n d i m noi pri n scrisul şi zugrăvitul nostru , noi , n işte man dari n i cu pe nel c h i n ezesc , n o i , nişte Înveşnicitori a i lucrurilor c e se l a s ă scrise, oare c e a n u m e putem i m ita n o i c u penel ul nostru ? Vai , doar ceea ce este pe punctul să se veştejească şi începe să-şi piard ă parfu m ul ! Vai , doar nişte furtun i ce se sti ng istovite şi nişte palide senti mente târzi i ! Vai , doar nişte păsări care au zburat obosite şi rătăcite, iar acu m se I asă pri nse cu mâna, - cu mâna n o a s t r ă ! Noi înveşnicim ceea ce nu mai poate trăi şi zbura mult, numai l u cruri obosite şi ogârj ite! Şi nu mai d u p ă - a m i a z a voastră, o gânduri ale mele s crise şi zugrăvite, este aceea pentru care am eu culori , poate multe culori, multe duioşii colorate şi câte cincizeci de cul ori g albene şi brune şi verzi şi roşii : - dar n i m e n i n u g h iceşte de-aici cu m aţi arătat voi Î n d i mineaţa voastră, voi , scânteilor ş i minunilor s pontane a l e singurătăţii mele, voi , vechilor, iubitelor - - r e i e l o r gânduri ale mele ! *

*

*

Din m u nţi i nalţi . Epodă

D i n m u nţii nalţi Epodă

5

Amiaz-a vieţi i ! Ceas sărbătoresc ! Grădină-n vară ! Febrilă, fericire-adast-afară : De priete n i , zi şi noapte , mă gătesc. Veniţi ! E vre mea ! Cum să vă zoresc?

10

Nu pentru voi, gheţarul sur îşi pune-odor De roze roş i i ? Azi vă doresc torenţii , furtunoşii ; Izbindu-se-n tări i , azi vânt şi nor Vă caută urma din înaltul zbor.

15

Pe culmea naltă, masă v-aştern ui : De hău, de stele, Au cine mai a proape stă de ele ? Tărâmul meu -- înti ns cum altul nu-i ! I ar mierea mea - a m dat s-o guste cu i ? . . . . .

20

- Priete n i , a ţ i v e n i t ! - Dar e u n u sunt Râvnitul ? Cine ? Azi şovăiţi - ci cârcotiţi mai bine ! Acela - n u-s ? La chi p şi l a veşmânt? Şi c e vă sunt - acela nu mai sunt ?

25

30

Sunt oare a ltu l ? M ie-mi sunt stră i n ? Gonit d i n mine ? Un l u ptător ce-ades s-a-nvins pe sine ? Şi s-a lu ptat cu propriul l u i desti n , Şi propri ul l u i tri u mf i-a fost u n chi n ? M-am îndem nat doar spre suflări d e ger? Hrănind deprinderi De urs , pe îngheţatele înti nderi , U itând de rugă, d e blestem , de cer, De om ? Năl ucă pe-un gheţar sever?

1 69

1 70

Dincolo d e bine ş i de ră u

5

- Prieteni vech i ! Şi spaimă, şi m ult dor Cumplit v-apasă ! Plecaţi ! Aici - n u sunteţi v o i a casă : Aici , pe-un rece şi pustiu pripor ­ Doar capră neagră eşti, şi vânător.

10

U n vânător s t â n g a c i sunt azi ! - Priviţi Ce-ntins m i-e arcul ! Cel mai viteaz fu cel ce-nvinse l argul - - : Dar vai ! Săgeata-i rea cum nu-ntâlniţi N i c i u n a , - sănătos e să fugiţi ! . . . . .

15

Plecaţi deci ? - Piept, ai plâns destu l , oricum Speranţa-i vie : Deschis la n o i prieteni pragu-ţi fie ! Pe-i vechi să-i laşi ! Li-e a m i ntirea fum ! Din tânăr ieri - m a i tânăr eşti acu m !

20

Ce ne-a legat cândva, un singur ţel , Ce pot să-nse m ne, Acu m , ale iubiri i stinse semne ? Sunt ca un perga ment: p r e g e ţ i niţel să le atingi, - se m istuie ca el.

25

Cum să-i n u mesc? - ei nu-s mai priete n i , va i ! Stafii de p rieteni ! Îm i bat În piept şi-n geam ca n işte cetin i Şi-mi zic : "A m f o s t prieteni totuşi ! Vai ! " - Pălit cuvânt, m iros de roze-avea i !

30

Vis al j u neţii, cum te-ai înşelat ! Voiam doar una : Afinii mei să se presch imbe-ntru n a ­ Î m b ă t r â n i n d , s-au tot Îndepărtat : Doar cin' se schi mbă-mi este-apropiat. Amiaz-a vieţi i ! Zvâcnet tineresc ! Grădină-n vară ! Febrilă, fericire-adast-afară !

Din m u nţii nalţi. Epodă

De prieteni, zi şi noapte, mă gătesc ! D e prieteni n o i ! E vremea ! Vă doresc ! *

* *

5

10

Sfârşit e cântu-a c e s t a - doruri moi Le-a stin s În gură Un mag, ortac l a ceas de cotitură , Prietenul de-am iază - nu-I ştiţi voi Pe la n ă miezi , -d i n u n u furăm doi . . . . . Com u n triumf serbăm azi p e nălţi m i : Sub lauri proaspeţi Stă Z a r a t h u s t r a , oaspete-ntre oaspeţi ! Surâs revelă hâd ele corti ni, În ce p nuntiri de bezne cu lumini. . . . .

'1 71

1 73

D e s p re g e n e a l o g i a m o ra l e i O scri e re p o l e m i că

1 75

Prefaţă 1

5

10

15

20

25

Ne suntem necu noscuţi , noi , pasionaţii cunoaşterii , noi înşine nouă înş i n e : şi pe d rept cuvânt. Noi nu ne-am căutat n iciodată , - cum s-ar putea-ntâmpla să ne g ă s i m Într-o zi ? Pe bună dreptate s-a spus: "Unde vă este comoara, acolo vă este şi inima"; comoara n o a s t r ă e acolo unde n i se află stupii cunoaşterii . De aceea suntem noi mereu pe drumuri , ca nişte în născute vieţu itoare înari pate şi strângători de miere spirituală, de aceea ne pasă cu adevărat numai de o singură dorinţă a inimii - "să aducem acasă" câte ceva. În rest, cât priveşte viaţa , aşa-zisele .. trăiri" , - cine d intre noi dispune cel puţin de suficientă seriozitate pentru asta ? Sau de suficientă vreme ? În cazul unor astfel de lucru ri*, mă tem că niciodată n-am prea fost "Ia obiect"** : nu ne stă inima chiar acolo - şi nici măcar urechea ! Dimpotrivă, aidoma unui împrăştiat dum nezeieşte şi scufundat în sine, căru ia numai ce i-a detu nat clopotul cu toată puterea-n ureche cele douăsprezece bătăi ale am iezi i , că se şi deşteaptă şi se-ntreabă < : )*** "Cât o fi bătut ceasul ?", aşa şi noi, câteodată , ne frecăm urech ile I a u r m ă şi-ntrebăm com plet u l u iţi, complet zăpăciţi C ) *** "Ce om fi tră it atunci ? sau şi mai mult: ci ne o m f i noi ? " şi mai socotim o dată, la urmă, cum am spus, toate cele douăsprezece bătăi de clopot, reverberând, ale experienţei noastre, ale vieţi i noastre, ale f i i n ţ e i noastre - vai ! şi greşim numărătoarea ... Neîndoielnic, noi rămânem În chip necesar străini de noi Înşine, nu ne înţelegem pe noi înşine, t r e b u i e să ne confundăm cu alţii; pentru noi, l egea sună în vecii veci lor aşa < :)*** " Fiecare îşi este sieşi cel mai îndepărtat" , - pentru noi, noi nu suntem deloc "pasionaţi de cunoaştere" . . . 2

30

- Părerile mele vizând o r i 9 i n e a prejudecăţilor n oastre morale căci despre ele este vorba în această scriere polemică - şi-au dobândit prima expresie, parci mon ioasă şi provizorie, În acea culegere de aforisme care poartă titlul "Omenesc, prea omenesc. O carte pentru spirite libere" şi a cărei redactare a fost începută la Sorrento într-o iarnă ce mi-a permis a face un popas, aşa cum poposeşte u n dru m eţ, şi a cuprinqe cu privirea Înti nsul şi *

Bei solchen Sachen " bei der Sache" *** Întregirea noastră. (n. t.) **

1 76

5

10

15

20

25

30

35

Despre g e n e a l og i a mora l e i

periculosul ţi nut prin care hoinări se până atu nci spiritul meu . Aceasta s-a întâm plat în iarna l u i 1 876-77; ideile însele sunt mai vechi . Erau, în fond, chiar aceleaşi idei pe care le preiau din nou în disertaţiile de faţă: să nădăjduim că lungul răstimp le-a priit, că s-au copt, limpezit, întărit, desăvârşit! C ă astăzi Însă eu încă ţin la ele, că ele însele, între timp, s-au ţinut din ce În ce mai strâns unele de altele, chiar au crescut unele Într-altele şi s-au împreunat, lucrul acesta întăreşte În mine convingerea îmbucurătoare că s-ar putea să fi luat naştere în mine de la bun început n u singure, nu după bunul lor plac, nu sporadic, ci dintr-o v o i n ţ ă fu n c i a r ă de cunoaştere care porunceşte În adâncuri, grăieşte din ce În ce mai sigur, preti nde lucruri din ce În ce mai sigure. Căci numai aşa îi stă bine unui filozof. N oi nu avem nici u n drept să fi m s i n g u r i în n ici o privi nţă : n-avem voie nici să ne rătăcim sin guri , n ici să descoperim singuri adevăru l . D i mpotrivă , cu necesitatea cu care un pom îşi produce fructele, aşa cresc din noi ideile noastre, valorile noastre, daurile şi nu-urile noastre, îndoielile noastre - toate înrudite şi relaţionate unele cu altel e şi mărturii ale unei singure voi nţe, ale unei sing ure sănătăţi, ale unei singure împărăţii a pământului, ale unui singur soare. - Dacă v o u ă vă plac aceste fructe ale noastre ? - Dar ce le pasă pomilor de asta ? Ce ne pasă n o u ă , filozofil or, de asta ? . . . 3

La suspiciozitatea care mă caracterizează şi pe care n-o recu nosc bucuros - căci ea se raportează la m o r a I ă , la tot ce a fost până acum ridi­ cat În slăvi pe pământ în cal itate de morală -, o suspiciozitate care s-a ivit în viaţa mea atât de timpuriu , atât de nepoftit, atât de irezistibil, atât de neconcordant cu mediul, vârsta, modelul, originea mea, încât aproape că aş fi îndrep­ tăţit s-o numesc "apriori"-ul meu, - curiozitatea mea, ca şi bănuiala mea, a fost nevoită să se oprească devreme la întrebarea c e o r i g i n e are, de fapt, binele şi răul nostru. Î ntr-adevăr, problema originii răului m-a urmărit încă de când eram băiat de treisprezece ani : ei i-am ded icat, la o vârstă când ţi-e plină "inima pe jumătate d e jocuri de copii, pe j u mătate de Dum nezeu" , primul meu joc literar de copil, primul meu exerciţiu de scriere filozofică - iar în ceea ce priveşte "soluţia" mea de atu nci a problemei, ei bine, i-a m dat, aşa cum se cade , lui Dum nezeu onoarea şi am făcut din el p ă r i n t e l e răului. M i-o preti ndea, oare , chiar a Ş a "apriori"-ul meu ? acel "apriori " nou , amoral, cel puţin imoral ist, şi "im perativul categoric" vorbind din el, vai ! atât de anti kantian, atât de enig matic, căru i a , între ti mp, i-am dat din ce în ce mai multă ascultare, şi nu n umai ascultare? . . . Din fericire , am învăţat la ti mp să separ prejudecata teologică de cea morală şi n-am mai căutat originea

Prefaţă 2-4

5

10

1 77

răului Î n d o s u I l u m i i . Puţin studiu i storic şi fi lologic, i n cl usiv un În născut simţ năzuros În privi nţa chestiunilor psiholog ice În general, mi-a transformat În scurtă vreme problema În alta : În ce condiţii şi-a născocit omul acele judecăţi de valoare zise bine şi rău ? Ş i c e v a l o a r e a u e l e Î n s e l e ? Au Încetinit sau grăbit ele până acu m progresul u ma n ? S u nt ele un semn de criză , de sărăcire , de degenerare a vieţi i ? Sau i nvers, denotă ele plenitudinea , forţa , voinţa vieţii, curajul său, Încrederea sa, viitorul său ? - La acestea am găsit În m in e şi am riscat felurite răspunsuri , am determi nat epoci , popoare , ierarh i i ale ind ivizilor, mi-am specializat problema, d i n răspunsuri au derivat noi Întrebări , investigaţii , presu puneri, probabil ităţi: sfârşind prin a avea u n domeniu propri u , un teritoriu propriu , o-ntre a gă lume d iscretă, În creştere, În floare , oarecum nişte grădi n i tain ice despre care nimeni n-a putut avea vreo idee . O, cât de f e r i c i ţ i suntem noi, p a sionaţii cunoaşteri i , admiţâ n d numai că şti m destulă vreme să ne ţinem gura ! . . . ..

4

15

Primul i m bold de a p u blica ceva din i potezele mele despre origi nea moralei mi l-a dat o cărticică l i m pede, curată şi avizată chiar precoce , din care pentru prima oară m-a Întâmpinat clar un soi invers şi pervers de i poteze genealogice , soiul lor ti pic e n 9 I e z e s c , şi care cărticică m-a atras - cu 20 acea fo rţă de atracţie pe care o are tot ce este antitetic, tot ce este anti podic. Titlul ei era "Ori g inea sentime ntelor morale"; a utoru l , d r. Paul Ree ; anul de apariţie , 1 877. Poate că niciodată n-am citit ceva căruia să nu-i fi spus În si­ nea mea nu, frază de frază, concluzie de concluzie, În asemenea măsură ca În cazul acestei cărţi: totuşi pe deplin l i psit de nemulţumire şi nerăbdare. În lu25 crarea pomenită mai Înai nte , la care lucram pe vremea aceea, mă refeream, Întâmplător şi neÎntâmplător, la tezele acelei cărţi , nu contestându-Ie - ce am eu de-a face cu contestările ? -, ci, aşa cum Îi stă bine unui spirit pozitiv, pu­ nând În locul ne plauzibil ului ceea ce este mai plauzibil, eventual, În locul u nei erori o alta. Pe vremea aceea , cum am spus, am dat la lumină pentru prima 30 dată acele ipoteze genealogice cărora le sunt dedicate aceste disertaţii, cu stângăcie, fapt ce m i-ar plăcea să mi-I ascund În ultimul rând mie Însumi , încă neliber, Încă fără u n li mbaj specific pentru aceste lucruri specifice ş i cu tot fel ul de recidive şi ezitări. Să Se compare În detaliu ceea ce spun În Omen. , prea omen. , p. 51 despre dubla preistori� a binelui şi a răului (adică d i n sfera 35 aristocraţilor şi a sclavilor) ; la fel ia p.1 1 9 sq . despre valoarea şi originea mo­ ralei ascetice; la fel ia p. 78 , 82, 1 1 , 35 despre "moral itatea cutumei", acel tip mult mai vechi şi mai pri m itiv de morală care se situează departe , toto coelo*, ,

,

* În lat. În text : "ca de la cer la pământ". (n. t.)

1 78

5

Desp re genealogia m o ra l e i

de modul de evaluare altruistă (în care Or. Ree , aidoma tuturpr genealogilor englezi ai moralei, vede modul de evaluare morală î n s i n e ) ; la fel ia p . 74 ; Călătoru l , p. 29; Aurora, p . 99 d�spre origi nea dreptăţi i ea o egal izare între puternici a proximativ egali (echilibrul ca pr�misă a tutLJrOr contractelor, deGi a oricăru i drept) ; la fel despr� origi n ea pedepEiei În C ăI� t , p. 25 , 34, pentru ca re scopul i nti midării nu este n ici �senţi a l , ni ci primord ial (cum Grede d r. Ree : - 15copul acesta , dimpotrivă , i s-a aspciat n umai În anumite circl,Jm­ stanţe şi întotdeauna ca un element secu ndar, c� un lţJCru aqăugat) . .

5

Î n fapt, ex�ct pe vremea aceea Îmi stătea pe inimă ceva cu mult mai j m portcmt efeqât s istemul de ipoteze , proprii sau �Ie altora , despre originea moralei (ori , mai precis: acestea d i n u rm� nl)mai d!3 dragţJl unui scop p e ntru care constituiau unul dintre multele mijloaGe) . Pentru mine era vorba de v a l o a r e a moralei, - şi asupra a cestei chestiu n i aveam eu de încheiat 15 socotelile, aproape singur, cu marele me!J învăţător S9hopenhauer, căruia acea carte, patima şi ascu nsul dezacord al acelei c�rţi, i se aqresează ca unei persoane prezente (- căci şi a cea carte era " 0 scriere polemică" ) . Era vorba în special de valoarea "neegoismului", a i nstinctelor de m ilă , de abnegaţie, de autosacrificiu, pe care tocmai Schopenhauer le po!eise, le 2 0 divinizase şj le transcensese atâta vreme, până cânq, în sfârşit, i-aţJ rămas drept "valoril� în sine" pe bazei cărora a s p u s n u vieţii , ca şi sie însuşi. Dar tocmai împotriva a c e s t o r i nstincte Îşi rioica d in m i ne g lasul o suspiciune din ce În ce mai pri ncipială, un scepţigism care săpa din ce În ce mai adânc! Tocmai aici vedeam eu m a r e a am�ninţare a omenirii, suplima 25 ei amăgire şi derutare - înspre ce ? înspre n i mic? -, tocmai aici vedeam eu începutul sfârşitului, stoparea, oboseala retrospectivă, voinţa care se îodreaptă î m p o t r i v a v ieţi i , ulti ma bo�Iă ca re se anunţă del icat şi mela ncol ic : înţelegeam morala mii ei în plină expansiune, care îi cu prindea şi contamina chiar pe filozofi , ca pe cel mai îngrijorător simptom al cţJlturii noa�tre europene 30 deven ite îngrijorătoare , ca ocol al ei spre un nou budism ? spre un budism al europenilor ? spre -n i h i l i s m ? .. Această modernă predilecţie a filozofilor şi supraesti mare a milei este, vasăzică, ceva nou : tocma i asupra l i p s e i d e v a l o a r e a m i lei căzuseră de acprd până atunci filozofi i . Îi n u mesc numai pe Platon, S p i noza, La Rochefoucauld şi Kant, patru spirite cât se 35 poate de diferite u nele de altele , dar potrivindu-se într-un singur lucru : în desco nsiderarea milei. 10

Prefaţă 4-7

1 79

6 Aceqs,ţ� p,FQpl �rn� a v a l o r i i !T1 i l � i şi a moralei milei (- eu sunt u n p-ştrivnic 81 şC�nq�'9q�ei mQ!eşjrj 9 si mţirii rnoqerne -) pare, Înai nte d � toate, nu rrlCj i �ţ:!vş sPQf�giG, un semn q@ între � a r� f3pqrte; cel ce se a g aţ ă În să 5 qggţă Q§ tmpQg gS,ţq , Q�! Ge s � q � p r i n d e să p u n ă Întn�b�ri refe ritor la a�, goela. �� va traz.i În ij��eşşi sitLJşţi� În Ga fe C! m fQst e!J : - i se deschide o vastă p�r§ pe Gtivij nQU§, ŢI Gu p ri n q e o nOLJă posibilita,te ea o ameţ�alfl, toată f!gŢn�f�ger��, s,y�p i � i �nt3 a , t�a, ma i�s' în re l i ef, efţ3.0i nţa În morală, În orice rn�ral�, se Q h atin�, --: În sfâ rş i t , e nouă ceri nţă se impune. Să dăm expresie " 10 aQe sţe i n o i e e r i n ţ e : avem nevoie de o c r i t i c ă a val orilor morale, t r e b u i e s � - n e e (3 e lŢl

odată

q

p u ne În d i s cu ţi e În săşi

v CI , () a r � a a � e ş t Q r v a l o r i .,- iar pentru a,sta este necesară o cunoaştere a Gţlfldiţn!(:)f ş i a E;ireumstanţel o r di n Cqre au cresc\Jt, În care s-au dezvo ltat ş i S�ijU de.naturat �'a (morala d re pt Gonseci nţă , s, i rn pto m, mască, tartuferiE3, 15 D,oal§, f&�t�l mă�i r§ ; gElf ş i rn o rql a drept oauză, I ��G, s t i m l) l ato r, i nh i bare, �trijV� ), �Şg G4 1Tl Q �stfel de cu n Qa şt�re n-a �xistat p�nă acum şi nici măcar n""� fp�t d E'l ri t� . �l,Jam v c;t l O g r e a acestor " va l o ri " c� pe-un lucru qat, ca r�aIă , G13 dinQelq d� qfiG� pun§re Îf1 d i sc(j ţ ie ; nu n� îndoiam şi nu ezitam pân� acum nici p� d�part� să,.! sQcotim "pe cel bun" ca avâno o v�loare mai 20 m a re d�câţ '�Cf:} 1 r�u!f, va!Q� re. mai mare ca factor favoriza nt, folositor, oe pro­ gr�sl l u â n d În GQnsiderar13 omul În general (inclusiv viitorul omului). Ce s-ar fntâm p!a qaG� inversu.l �f fi �t;J�v§ru! ? Ce s-ca.r Înt� m p!a dacă În "cel bun" pr ��G�� şi UA ş i rn pţgm gl r�gresu!uil C13 şi un pericol, Q işpită , o otrav ă , l)n n�rOQtic � ri n Qqr� r;>rl3?�ntu! a.r tră i cu mva pe socot�ala viitorulu i ? Poate mai �5 tihnit mp n�prirn�jdiQs , clar şi Î ntr""un stil i n fe ri o r, ma i de rând ? . . . Aşa Încât tocmai mOfpl;3 �� fie d� vină q qC� nLJ ş-ar ati n g e n iciodată o posibilă În sine p \..I t e r e ş i ş P I e n d o a r e s u p r e m ă a tipul ui o m ? Aşa Încât tocmai morala să fie peri co l ul peri co!elor? .. . 7

30

35

Aj u nge că eu Însu m i , qe când mi s-a d eschis a ceastă perspectivă, a m �vut mpţiv� să (:}qlJt GQmpallioni învăţaţi , te m e ra ri şi la l;:> o rio şi (Q faG şi azi), Tre p \..l i � şă c l)ţre i e r� rn , 9\..1 C!bso!ut noi În t re b ă ri şi oa recu m GU noi ochi, Vqşţa , Tlldepărtata şi qţ�t de qşGu ns a ţară a moralei .,..... a moralei re�l mente �x,iştent� �§ Il d va , rea l rn�nte ţră it� ...,. : şi oare nu Însea mnă asta aproape tot at�t de mult ca a fi e Ş C 9 P � r i mai Întâi acea�tă ţa ră ? . . Dac& m-am gândit atunci, pri Fltre a lţi i , şi la numitul qr, R�e , asta s�a-nt âmplat fi indcă nu mă Înc;:foiarn deloc d e faptl:ll că �I era îm pins d e În săşi natu ra înţrebărilor sale G�tre o metodică mqi ad@Gyaţ� pentru a aj u nge la nişte răspunsuri . Să m�

1 80

5

10

15

20

25

30

35

Despre g e n e a l o g i a moralei

fi-nşelat în această privinţă ? Dorinţa mea era , în orice caz, aceea de a trasa unei p riviri aşa de acute şi de obiective o direcţie mai bună, direcţia spre adevărata i s t o r i e a m o r a l e i , şi să-I avertizez chiar la momentul oportun as u p ra u n u i a s e m e n ea s iste m e ng lezesc de i poteze d i n d o me n i ul fa ntasticului , din a l b ă s t r i m e a c e r u l u i , cu m s-ar zice. Neîndoieln ic, este evident ce culoare trebuie să fi e, pentru u n genealog al moral ei, de o sută de ori mai i m portantă decât tocma i al bastrul : şi a n u m e , c e n u ş i u I , vreau să spun ceea ce este docu mentat, ceea ce poate fi stabilit cu adevărat, ceea ce a existat cu adevărat, pe scurt, întreaga scriere h ieroglifică , lungă şi g reu de descifrat , a trecutului moralei omeneşti ! - A c e a s t a îi era necunoscută doctorului Ree; dar el îl citise pe Darwi n : - şi aşa îşi dau amabil mâna În ipotezele sale, într-un fel cel puţin amuzant, bestia darwiniană şi cea mai modernă creatură , m odestă şi m ol eşită, a moralei, care "nu mai muşcă", aceasta din urmă cu expresia u nei anumite indolenţe pe chip, blajine şi rafinate, în care este a mestecat chiar u n dram de pesimism şi oboseală: ca şi când , Într-adevăr, n u merită sub n ici o formă să iei În serios toate aceste lucruri - problemele moralei. Mie, dimpotrivă , mi se pare acum că n u există sub nici o formă lucru ri pentru care să mai m e r i t e a f i l uate în serios; răsplată de care ţine, de pildă, faptu l că Într-o zi obţinem, poate, permisiunea să le tratăm s e n i n . Căci seninătatea sau, ca să mă exprim În stilul meu, ş t i i n ţ a v e s e I ă - este o răsplată: o răsplată pentru o lungă, eroică, laborioasă şi subpământeană seriozitate, care, fireşte , n u-i o treabă pentru fitecine. În ziua În care însă vom rosti din toată i nima: "Înainte! vechea noastră morală îşi are şi ea locul Î n c o m e d i e !", vom fi descoperit pe ntru d rama d io n is iacă despre "desti nul s ufletul u i " o nouă tram ă şi posibilitate -: iar el se va folosi de asta , putem paria, el, marele, vechiul, veşnicul comediograf al existenţei noastre ! . . . 8 - Dacă scrierea aceasta este de neînţeles pentru cineva şi-i zgârie urechile, vina, după părerea mea , nu-mi a parţi ne cu necesitate. Ea este destul de clară, p resupunând, ceea ce eu ch iar presupun, că mi s-au citit mai întâi scrieri le anterioare şi nu s-au precu peţit oarecare eforturi făcâ nd respectiva treabă : acestea nu sunt, într-adevăr, uşor accesibile. Cât priveşte, b u n ăoară , "Zarath u stra" al m e u , nu ad m it să treacă d rept cunoscător al l u i cineva pe care fiece cuvânt al l u i să n u-I fi răn it cândva adânc şi să n u-I fi-ncântat cândva adân c : căci numai atunci poate savura privileg iul de a participa cu profund respect la elementul alcionic din care s-a născut acea operă , la solara ei transparenţă, depărtare, spaţialitate şi certitudine. În alte

Prefaţă 7-8

1 81

cazuri, forma aforistică apare ca o greutate: greutatea rezidă În faptul că n u perce pem azi această formă c a f i i n d d e s t u I d e g r e a . Un aforism matriţat şi turnat cum se cuvine, o dată citit, nu este Încă "descifrat"; dimpotrivă, abia de acum trebuie să Înceapă i n t e r p r e t a r e a lui, pentru care e nevoie 5 de o artă a i nter:pretării . Î n a treia d isertaţie d i n această carte am oferit o mostră de ceea ce numesc eu "interpretare" într-un astfel de caz : - în fruntea acestei d isertaţii este pus un aforis m , ea însăşi este comentariul lui. Fireşte, pentru a exersa În felul acesta lectura ca artă , este necesar, înai nte de toate , un singur lucru , care tocmai În ziua de azi a fost cel mai bine uitat 10 şi de aceea mai este până la "Iizi bilitatea" scrierilor mele -, l ucru pe ntru care trebuie să fi i a proape vacă , şi n u , În ori ce caz, "om modern": r u m e g a t u l ... S i l s - M a r i a , Engadina de S us, În

iulie

1 887

1 82

P rima d isertaţi e � n etfebnic" ;':

"bun şi d ia b o l i c" Î " b u h şi 1

5

-'- Psiholdgii aceştiâ englezi, cărbra Îi se datQreată pâna acu m şi unicele Încercări reU$ite de a realiza d istorie El genezei Hi6raleil he dau ae rezolvat, prih propria lor individualitate, o elÎ lgmă deloc simplă; tocmai prin aceasta, c a enigme Întruchipate, e i âU , trebuie S"'(j recLinosc, cniaf Uh âVâiitaj esential fată ae tărfile ' lor s u H t I h t e f e § a li t i e I t h ş i ş I j PSlhdlbglÎ aceştia en g lezi ce Vbr ei, de fapt ? Îi găsim fătân�, cu Voie SaU făfâ de voie, mereu acelaşi iUCru, adică evidenţliiid ateâ parila hbhteUSe** El lumii noastre launtrice şi căutând e lenie ntui cu adevărEît adiV, predominant hotărâtor pentru dezvoltare exact acolo unde mândrie ihteledtUâiă a omului a r d 6 r i să-I găseasCă iri ultimul rând (de exemplu, În acea VIS Irtertiae*** proprie bblş­ hUinţei saU în uitare sau în Îtii p letifei3 şi rn§calilcâ DafOe şi Îrîtâmpiătoare a ideÎlbr sau În fiu ştiu de e l e me n t pUf paSiV, automat, reflex; molecular şi ab­ solut stu pid) te�i Împinge, de fapt, pe psinblbgii aceştia mereU şi tdtrtiâi În a c e a s t ă direcţie? Vreun instinct secret, viclean, trivial, de riemăr1IJt!slt poate nici sieşi, un instihdt de d iscreditare a ohiulUi ? Sau eUliWă b suspiciune pe" simistă, neîncrederea Uhor idealişti dezaiii agiţ,; mOhorâţi, Înveliinaţi şi:.:nverzlţi '1 Sau o miCă aversiune şi ranchiUnă subVersiVâ faţă de creştinism (şi de Plâtbh), bate n-aU aJUns poate hici măcar di ncolo dE:! pragul conştiinţei ? Sau chiar u n g ust lasciv pehtru ceea es-i atipic, seh�lbiHjaradoxal, dubios şi absurd Îri existehţă '7 Sau, Îfi sfârşit "- din toate câte ceva , un piC de triVicU itate, un pic de mOhdreală, Uh pic de sentiment ănticteştiii , uri pic de poftă şi heVole de piper? Dar mi se spUne că ei ar fi pur şi simplU nişte broscoi tom naticI , glaciali, a n oşti , care se furişeaia tri jurul omului, se vâră În dm şi sar de parcă ar fi aici efectiv în elemefltul lor, adică ÎHtr"'un s rtl â r c ASGuit bontrariat aşa ceva, mai mult, riU cred Îti asta; şi, dacă ai dreptUl să dorE!şti când nU poţi să ştii , atunci eu doresc diH i nimă ca lUcrurile sa stea i nvers În privi nţa lor, -'ca aceşti Sdârnioriitdri şi Hlitrbscbp iŞti al sufletulUi sa fie, Îh defi nitiv, nişte animale Ci.Jfajoase; hiariiiiffidase şi su petbe, ăpte să-şi ţina-h frâu inima, ca .::...

�

-

10

15

�

20

25

..

.

30

* Cf. lunga notă de stiDsol la JGB 260; p. 144 sq. (h.t.) ** În fr În text: "parte ruşinoasă" (ef. şi pudendum, lat. , În MA 50 şi 227; FW 64, precum şi nota la 251, voi. 4, 51 8;· KSA 6, 9 1 j 30; KSA 8, 71, 9; 309, 1 2; 404, 1 7 În fragmentul din urmă apare şi fermenul francez; KsA 13, 53 1, 1 8) (n . f ) *** in lat. În text: "virtute a inerţiei" (ef. şi F W 353; GN1 li 1; KSA 1 2, 326, 1 6). (n. f.) .

-

.

.

·

.

....

Pr�m� di.se_r:t�ţi�.: "�un

şi

di9�olic" , "bun şi netrebnic"

1 -2

1 83

şi durerea, şi e d u cate să sacrifice ori ce poate fi obiectul unei dori nţe pe alta ru l adevărulUi, al b r i d ă r U j ad eVăr, chiar al a d e v ă ru l u i simpl u , a mar, odios, hesuferit, hecreştili, amâraL . . Căci există asemenea adevăruti . 2 To a tă cons ideraţia , aşadar, faţă de spiritele bune care a cţ io neaz ă poate , În aceşti istorici ai moralei ! Dar sigur este j din păcate, că lor le s ca p ă chiar s p i r i t u I j 8 t d r i c , că au fost lăsaţi baltă tocmai de toate slJiritele bune aie i storiei Înseşi ! În bună trad iţie fi lozofică , ei gândesc fără exce pţie f u n d a Iii s n t a i neistorit;; În această privi nţă nu-i nici o Îndoială . Lucrul de 10 mâl1tuială pe bare::: 1 cQm �5t1ă genealogia moralei În viziunea lor tra nspare cniar de la-nceput, âdold u nde este vorba de stabilit orig ihea noţiunii ŞI EI jud ecăţii de "bunIi. "La bbâfşii - decretează ei - nişte acte rieegoiste au fost l a u d a te şi n urh i te IIbUhe" de către ce i pentru care au fost făcute , aşadar, pentru cei dare erau u t i i e ; ulterior s-a u i t a t această origine a laudei , iar 15 aote l e neegolsta i Întrucât, d i n 6 b i Ş n u l n ţ ă , au fost lăudate mereu ca bune, a U şi fost percepute de�a d re pt ul ca bune ....:. ca şi când ar avea În sine ceva bu n . " Observă m imed iat: această primă deducţie co nţine dej a toate trăsăturile ti pice ale id iosi ncfasiei psi hologi l or engiez i , - ave m "util itatea" , "uitarea", "dbişnuinţai' şii la urmă, "eroarea" , toate ca bază a u nei evaluări de 20 oare omul superior a fost mân dru până acum ca de uri fel de privilegi u al omu lui Îh generaL Ace a stă mândrie t r e b u i e terfel ită j această evaluare ;.... d evalorizată : S'-CI ajuns aiCi ? . . Acu m este e vid e nt pehtru m i n e , În primul râ nd, că adevă ra ta vatra de naştere ci noţiunii de I/bun" este căutată şi fixată de aceasta teorie Îiitr-'un i o c greşit: j udecata "bun" n u p rov i n e de la aceia 2 5 taţâ de care se manifestă "bunătate" ! Dim potrivă 1 chiar "cei bunii', adică aris-' tocraţi i , putarni ci l , sus,;.puş i i , oame n i i de ca racte r au fost aceia care s-'au perceput drept buni pe sihe şi com poiiamentul lor, a d ic a de pri m ra n g , În con trast cu tdt ce este de jos , fară caracter, Comun şi plebeu . D i n acest p a t b 8 a l d i s t El h ţ e i şi.:: a u iuat ei, În a i nte de toate, dre ptul d e a crea va30 idri şi ci i nventa hUme de valori : ce'-i privea pe ei utilitatea ! Toc ma i În pri v i nţa unei asetf1ehea ţâşhir'i fierbi hţi de evaluări supreme care stabilesc ierarh i i , r'asttJarha ierarh i i ; p Uh ctu l d e vedere al util ih'3ţi Î este cât s e poate de străin ş i impropriu: aicI ; s�ntlrrlE:mtul tocniai a aj uns la u n a h ti p o d â l acel ui grad i hfe­ fior de ea lcWta pe care"j presupune orice prudenţă cu soc6teaiâ, orice câlcUI 35 utilitar, şi nbi d sihgură dată , nu pentru 6 olipă d e excepţie, ci pentru multă vreme. Patâsul nbbieţei şi al d i sta nţe i , a$a cl)m am spus , tr a i n i cu l şi dOiTi iriahtul sentiment total şi fundamental al unUi neam superior, stăpânitor În raport cu un neam inferior, cu un "jos" -a c e a s t a este ori g i n ea antitezei 5

,

.

'

'-

1 84

5

10

15

Despre genealog i a mora l ei

"bun" şi "netrebnic". (Dre ptul seniorial de a da nume merge până acolo, Încât ne-am putea perm ite să concepem originea limbii Înseşi ca se mn al puterii celor ce stăpânesc: ei spun "asta e s t e asta şi asta", pecetl uiesc orice l ucru şi eveniment cu o formă sonoră şi, prin aceasta, le iau oarecu m În posesie.) De această origine depinde ca termenul "bun" să n u se lege d in capul locului, cu n ici un chip şi În mod necesar, de n işte acte "neegoiste": aşa cum o statuează superstiţia respectivilor genealogi ai moralei. Dimpotrivă, se-ntâmplă ca , abia o dată cu u n d e c i i n al judecăţilor de valoare aristocratice, această antiteză totală "egoist" - "neegoist" să se impună tot ma i m ult şi mai mult În conştii nţa omenească, - este , ca să mă slujesc de l imbajul meu , i n s t i n c t u I d e t u r m ă acela care, prin antiteza aceasta, pri meşte, În sfârşit, cuvântul (chiar şi c u v i n t e l e ) . Şi chiar şi atunci mai durează multă vreme până când acest instinct ajunge stăpân În aşa măsură, Încât evaluarea morală să rămână de-a dre ptul cramponată şi Împotmolită În acea antiteză (aşa cum este cazul, de exemplu, În Europa actuală : astăzi , prejudecata care consideră p e "moral", "neegosit", "desinteresse"* nişte noţiuni de aceeaşi valoare domină deja cu forţa unei "idei fixe" şi a unei boli mintale). 3

În al doilea rând Însă: făcând abstracţie totală de i mposibil itatea 20 istorică de a susţine acea ipoteză despre orig inea judecăţii de valoare "bun", , ea suferă de un nonsens psihologic În s ine Însăşi. Util itatea actului neegoist trebuie să fie origi n ea laudei sale, i a r această orig i n e trebuie să fi fost u i t a t ă : - cum este măcar p o s i b i I ă această uitare ? Să fi-ncetat cândva utilitatea unor asemenea acte ? Lucrurile stau tocmai i nvers: această utilitate 25 a fost În toate ti mpurile mai degrabă experienţa de fiecare zi, prin urmare, ceva ce era În permanenţă reaccentuat; aşadar, În loc să piară din conştii nţă, În loc să fie menită uitări i, trebuia să se i mprime În conşti inţă cu o claritate din ce În ce mai mare. Cu atât mai raţională e acea teorie opusă (ea nu-i , pentru aceea, mai adevărată -) repreze ntată , de pildă, de Herbert S pencer: care 30 stabileşte identitatea noţiunii "bun" cu noţiu nea "util", "practic" , aşa Încât În judecăţile "bun" şi "netrebnic" omenirea şi-a Însumat şi sancţionat efectiv experienţele n e u i t a t e şi n e s u p u s e u i t ă r i i cu privi re la util-practic, la dăunător-nepracti c. După această teori e, bun este ceea ce s-a doved it util de când lumea: astfel , acesta Îşi poate pleda i mportanţa ca fiind "valoros 35 În cel mai Înalt grad", ca fi ind "valoros În sine". Acest gen de expl icaţie este , du pă cum a m spus, şi el greşit, dar cel puţin explicaţia Însăşi e În sine raţională şi psi hologi c sustenabilă. * În fr. În text. (n.t.)

Prima d i sertaţi e: "bun şi d i a bol ic" , "bun şi netrebnic" 2-5

5

10

15

20

25

30

35

1 85

4 - Direcţia spre calea c e a b u n ă mi-a dat-o Întrebarea ce trebuie să semnifice, În sens etimologic, denumirile pentru "bun" stabilite de diferitele l i m b i : atu n c i a m co n statat c ă t o ate d u c În a p o i la a c e e a ş i t r a n s f o r m a r e c o n c e p t u a l ă , - că peste tot "aristocrat", "nobil", În accepţiune socială, este noţiunea fundamentală d in care se dezvoltă cu necesitate "bun" În sensul de "psihic-aristocrat" , "nobil" În sensul de "psihic­ rasat" , "psihic-privilegiat" : o dezvoltare ce merge Întotdeauna paralel cu cealaltă, care face să se schimbe, până la urmă, "comun", " plebeu", "inferior" În noţiunea de "netrebnic". Cel mai elocvent exemplu pentru cazul d i n urmă este Însuşi cuvântul german "schlecht" : ca unul ce este identic cu "schlicht"* - compară "schlechtweg", "schlechterdi ngs"** - şi desemna la origine omul si mplu , com u n , Încă fără o privire p ieziş ă , dispreţu itoare, pur ş i simplu În opoziţie cu "aristocratic" . Cam În vremea Războiului de treizeci de ani, deci destul de târziu , sensul acesta suferă m utaţia cu care su ntem obişnuiţi astăz} . - Acest l ucru, În privinţa genealogiei morale i , mi se pare o Înţelegere e s e n ţ i a I ă ; că a avut loc atât de târziu, pricina este infl ue nţa i n hibantă pe care o exercită În cadrul lumii moderne prejudecata democratică referitoare la toate problemele orig inii. Şi aceasta până În domeniul cel mai obiectiv În aparenţă al ştiinţelor naturi i şi al fiziologiei, aşa cum aici nu poate fi decât vag arătat. Ce harababură poate Însă provoca această prejudecată, o dată dezlănţuită până la ură, cu deosebire pe tărâmul moralei şi al istoriei, o arată cazul Buckle, ajuns de pomină ; p l e b e i a n i s m u I spiritului modern , care este de obârşie englezească , a răbufn it atu nci Încă o dată pe terenul său natal, i mpetuos ca u n vulcan n oroios şi cu acea elocvenţă sărată, zgomotoasă, ordinară cu care au vorbit până acum toţi vulcanii. 5 Cu privire la problema n o a s t r ă , care, din motive Întemeiate, poate fi numită o problemă m i s t e r i o a s ă şi care se adresează pretenţios n u mai câtorva u rechi , este de un interes nu scăzut să stabilim că În acele cuvinte şi În acei rad icali ce au Înţelesul de "bun" continuă să l i cărească În fel urite chipuri nuanţa pri ncipală În baza căreia aristocraţi i s-au simţit evident n işte oamen i de ra ng superior. Ce-i drept, ei Îşi atribuie denu miri , poate, În cele mai frecvente cazuri, pur şi simplu du pă superioritatea lor ca putere (precum "puternicii", "stăpânii", "seniorii") sau d upă cel mai evident semn d istinctiv al * "sim plu"; cf. M 23 1 şi notele de subsol din voI. 4, 1 40. (n. t.)

** Ambele cuvinte Însemnând astăzi

resp. "lucru rău ". (n . f.)

"pur şi simplu ", iar la origine "drum rău ",

1 86

5

10

acestei superiorităţi , b U h ăbară , "Dcig�ţii", "poseso rii" (soesta este sensul lui arya*� şi al CGresp6hdeHtUIui dih i ta H ia h ă şi slavă). Dar şi după â t r ă s ă t u r ă t i p i 8 ă d e t a r Ei c t e r : şi âcestâ e§te cazul dafe ne i ntereseăză aici . Ei Îşi Sp U N , de exempiu, "6el Ce grăiesc ââ eVăr"l.J Iii; În frU h te ou aristocraţia greacă , al cărei interpret este fn�o§ni§i P8EHUI ain Me€1ara. Cuvâhhjl inventat in adest stop, EG8Aâ � **, mse§ rii fi a . d Upă rădăcina lUi, unul care e s t e , Gare a re t@âlltate, oare este aieVea, oare este ad@vărat; apoi; pdfitr;;;o mutaţie subi ectiVă , adevaratu l ajUnge să Însemhe "cel ce grăieşte adevărul": Îh aceasta fază a tii d � ifi Gării §�mcHlti6e , el devihe cuvâHt4itiu şi euVâht"si mbol a l aristâcraţiei şi s e presGHithl:jă totalmente in "nobil", sţjre a s e Gielitilita de omUl de râ fid; rh i n t i li 0 S i aşa eLi m îl don sideră Şi d escrie Theognls, ţjânâ oâhd cUvântUl . dupa seăpătafeâ hobilimii, snlrşeşte pri n a rămâne şi, oarecum. a s e tbaG� şi ÎHâi:Jldi c a â eH'i U tfi ire pentru f1Gbleţea*** sUfletească . În oLiVâHtUI Xâx6 �**** , ca şi In ottk6�***** (plebeiJl în opoziţie CU 8 6 � ****** )i este acce ritu ată laşitatea: ati3âsta dă pbâte Un ihdiciu îh c e direcţie trebUie că utată btigil1ea etimdlogică a multilhtefpretâoi lUlul ctya86 �: Îh l ati nescUl malus****H* (că ru i a eu ÎI fjUii alături pe ţl E A a� ********); omul de rând ar putea fi caracterizat drept cel de culoare Îh cf1isăj Î n a i n te de toat8, cel cu părul h egru ("hit ni�er est *********), Ca fi iflg l o c U it o ru l preariah al PămâhtU IUi ita lie, care, ţit'iri culoare; se d isti ngea del mal Giar de rasa blonda, adică a fi a h ă , a

-'"­

d)'tt

15

_"

20

eUGe ritorilbr, aj unSă preddminahtă: Gel pUţlh gaeliea mi"-â oferit câzul stri ct ..:.. fi ri********** (de pilda; Iri humele Fin-G al), cUvântu l tare desemneaiă flobilinie:3, la urma urmelor, pe tel bun; nobil , pUr, la origine - pe oei cU patui blon d , In opoziţie tu bă�tiiîaşil îrichlşi lâ C U l o g r e, cu păru l n egru .

GorespLJhzător,

*

Îh s an s cr. in text: ;'riobiltil". (fU.)

* * În gr. Îh text (aici): "nobil, aristo cratic"; mai În s e a m nă : "bun, capabil, perfe ct"; "curajos "; " valoro s "; "fa vorabil, feriCit". (fU.) *** În fr. Îh tex t,· noble Sse , (h. t.) **** În gl". Îh text: "rău" {schlecht}; Îh sensul de.' "in aapa b il, Inutil"; "slab "; lIodios /r; "laş "; "de f�nd; inferior"; "nevrednlcj nemernic "; "dăunător, nefavorabil"; "insunător,

infam ;'; 'Imiierabii, ne/eNo/t", (n.t.) ***** Îri gr. in text: I'itlcos, laş "; " ne vrednic, nemernic"j "mizerabil, nefericit". (ri. t.) * ** * ** În gr. În text: "bun; capabil, nobIl, perfeCt"; "curajos, puterhic " ; "faiositor'i,' "plficuf"; " fa vorabii, feriCit" ; "aristocratic, noIJ;;;;; lIihţelegălor"; "bine voitor" etc. (n . t. ) * * ***"'* Î'râ u 1 t, (hJ.) ** *** * ** În gr: În text: '/heg nJ " . (n. t.) ** * ***** * În lat. Îh text: "acesta este un n egru " ( răufăcător); cf. nota infrapagina/ă la FW 203. (fl.t.) **** * * *** Îh ael că t text. (n. t.) n * g i =

_ .,

.' . ,.,

_ _ __

..

. ,

.�.r�.��,. 9.!,�.�,r:ţ�?J.i.�� ",:'.ţJ,��. �Ş.!._9J.� �o!!C.'\,."EţJ� şl. !2,'3.ţ��.��t�.·:> Ş:�.

�' ," ._ < .

),?X

d�lţiij În treacăt fie ZiSi erau s fâsă @minamehte blbhdă; se face 6 nedreptate ţnJAâriâu:.se Îh legătU ra au (line şti� b§ ofi�ih@ ŞI âffla§teGare oe iti6ă de sânge cUm cbntiAU§ §::.o fâGă VifcnâW ...:o âoeie fâşii cu tj popul�ţie 8vâng În �rinGi�al �ăftJl de euloare TfiGhlsă care âtrag ateHţia pe u hele hăfţi ethdgraflce 5 rtJc3i scru pUloase ale Gefffiă ni@i : mai Ele€jtâbă Iese ia sUpfafaţă In âc13s{9 loeUH paplliâţiâ p t s � t i a h ă a OefmaHisl. (Aeelâşi luotU este VâiâtJiI aprdap� pentru toată l§Uropa : Tn �s�f1ţă, fâsE1 Tngehuhdheâtă $1'-8 reâobâfitiit până la urmă sUpretii âtiâ In âceHe locuri · Tt1 pfiVlhfâ ouloril· Ei SGurtittiii oranlului poate ' ehicit a I nsti nc!@ 16f i ntei@otuale i sâ©if:ile : ciHe h� siâ dnezaş ca dertî6Gfâţia 10 ffi()dern�t âFlâfti lsn;UI şi ffiâi meoern şi Îii speelsl ătleâ predispoziţie; ţJrdptie azi tutUfQr socialiştilor din ltUropâ; peHtriJ " tdmllhăi\ pentru bea mai prifliitrvă forma dâ sodietafs; fiU va sâ ÎFistHîî n e, În foiîd, ti straşnioă i ti v i t LI f ă t a r d i 'v ă � şi că rasa de oUceritorl ; r a s a d e s t ă p â fl i , de arieni , h u se află şi fiilolBgic În �făDUşire ? ) p� latiNescUl bonus breg că:.1 pm if1t�tpreta 15 oâ fi ind IItăzb6ÎhisUI'; � pfesUpuHâlld că'"i explio corect pe bdhLis dl htr�Ufî mai VeGhi tiUof1Us (obmpâFâ oellUffi* == c]lJeliUm :: aUen::IUrli , in câte mi se pare oatisefVât âGel dubnus); 66hUS, a$âdat, t38 om al discotg iei**, al dezbinării*** (duo****) ; ba răzl:JdlHid : Se vede să defiHeâ ÎN Remâ ahtibă 'tjufiEitatSa" Uhui barost ÎnsUşi gefmaf1UI hostfu hbUfi" *****; să nU fj::.lisemhat el '�d ivinUI"****** j 20 dlii U I "de neam diVlh'· ? Ş\ §ă nu fie l\Jare identio eu nwnele de pdpgr al gdţllor (ia origine; nUmele dat âflstQOrâţiel) ? Afţjl:JmehtSle Îf\ sprij inUl aceste'j SbJpoiiţii IÎU"şi aU loclll aici . �

-"

$

� ..

6 De ia această regUlă 08 Ideea de prevâÎehţă pol itică se dizolvă 25 Înfdtgeâuha Tritt;;d idee de pfeVâlehţă �sihiGă riu face excepţie (deşi Îngăd u ie exce pţII) ; Th primul fâhd ; rîici fa�tUI că sUprema oasta este GoHdbrtllterit casta p f e 6 ţ e a s e ă şi �eGi prefera pentru denumiteă ei genetică un titlu câre să eVoee funcţia ei pfebţeassă. Îh a09Ste ÎmţJfejutări aPâre pentru pri m a 6âră faţă�h faţă, de exempl U ; 'ibtJrati' şi " neeu raţi' ta semne disti nctiva ale 30 Cl aselor sooiâle 1 iar mâi tât-ZiU se dezvoltă şi aini I:Jfl "bun" şi li n "răuj,U,***** Îhtf;;W, seHs ce nu rii a t este sociaL Qe altfel, să fi m atenţi şi sâ nu tratăm din

În lâf. iti text: "răibbi": (tU,) ** des Z:wistes

•

H* der Entzweiung (de la zWei "doi", **** Îti iaf. Îh text: hdoi" . (f U.)

GiJt (scfÎs tu iniţia/â majuscUlă, ****1.. 'iden GaHi icheiiil ***;1.*** ;'sthlsthtit *U';"

n.t) deCi iraM! ca substantiv, fU.)

1 88

Despre genealogia moralei

capul locului aceste noţiuni de "curat" şi "necurat" ca prea dificile, prea cuprin­ zătoare sau ch iar simbolice : toate noţiunile omen irii mai de demult au avut la început, dimpotrivă, într-o măsură abia imaginabilă pentru noi, un înţeles rudim entar, grosolan, superficial , îngust, de-a d reptul şi mai cu seamă n e 5 s i m b o l i c . Cel "curat" este, de la bun început, doar u n om care se spală, care-şi interzice anumite mâncăruri aducătoare de boli ale piel ii, care nu împarte aşternutul cu femeile murdare din poporu l de jos, care are oroare de sânge, - nu mai mult, nu mult mai mult ! Pe de altă parte, rezultă, fireşte, din întreaga natură a unei aristocraţii substanţial preoţeşti de ce tocmai aici s-au 10 putut i nterioriza şi ascuţi de timpuriu şi Într-un fel periculos contradicţiile evalu­ ative; şi , de fapt, prin ele s-au căscat până la urmă nişte hăuri între om şi om peste care nici u n Ahile al cugetării li bere n u va sări fără să se înfioare. Este de la bun început ceva n e s ă n ă t o s în asemenea aristocraţii preoţeşti şi in habitudinile care domnesc acolo, potrivnice acţiunii, parte zăcând pe ouă, 15 parte senti mental-explozive, a căror consecinţă pare acea morbiditate intes­ tinală şi acea neurastenie aferente aproape inevitabil preoţilor din toate timpurile; ceea ce însă a fost născocit de ei înşişi drept leac împotriva acestei morbidităţi a lor - nu trebuie oare să spunem că s-a dovedit, l a urma urmei, prin repercu­ siunile sale, de o sută de ori şi mai periculos decât boala de care urma să 20 mântuie? Omenirea însăşi continuă să sufere de repercusiunile acestor naivităţi terapeutice preoţeşti ! Să ne gândim, bunăoară, la anumite forme de dietă (evitarea cărnii), la postire, la abstinenţă sexuală , la fuga "în pustie" (izolarea tip Weir Mitchell, desigur, fără cura de îngrăşare. şi fără supraalimentaţia care urmează după aceea, în care constă cel mai eficace antidot la orice isterie a 25 idealului ascetic) : adăugând întreaga metafizică a preoţilor ostilă simţurilor, care duce la lenevire şi rafinament, autohipnotizarea lor în stilul fachirului şi al brah manului* - folosindu-se bra h m anul** drept nasture de sticlă şi idee fixă - şi sastisirea generală, defi n itivă, doar prea i nteligibilă, cu a sa tera­ pie radicală, n e a n t u I (sau Dumnezeu: - jinduirea după o u nio mystica*** 30 cu Dumnezeu este j induirea budistului după neant, nirvana - şi nu mai mult !) La preoţi, chiar de aceea, t o t u I devin e mai periculos , nu numai m ijloacele terapeutice şi şti i nţele vindecării , ci şi orgoliul, răzbunarea, sagacitatea, desfrâul, iubirea, setea de putere, virtutea, boala ; - cu oarecare nepărtin ire s-ar putea adăuga, bineînţeles, că numai pe terenul acestei forme de existenţă * "preot al zeului Brahma " (n. t.)

** (aici; v. şi GM 11/ 1 7, p. 271) "sufletul universal", "forţa magică" din religia indiană pe care preotul brahmanic o face să acţioneze săvârşind ritualul jertfei. (n. t.) ** * În lat. În text; cf. JGB 50 şi nota infrapaginală. (n. t.)

Prima disertaţie: "bun şi dia bolic" , "bun şi netrebn ic" 6-7

5

1 89

s u b s t a n ţ i a I p e r i c u i o a s ă a omului, cea preoţească, a devenit omul cu adevărat un a n i m a l i n t e r e s a n t , că numai aici a o bţinut sufletul omenesc, într-un sens superior, a d â n c i m e şi s-a făcut r ă u * - şi acestea sunt, fără nici o îndoială, cele două forme de bază ale superiorităţi i de până acu m a omului asupra celorlalte animale !. . . 7

- Vom fi i ntuit deja cât de uşor poate maniera preoţească de evaluare să devi eze de l a cea cavaleresc-aristocratică şi să se dezvolte a poi în contrari ul ei ; l ucru pentru care există cu deosebire un imbold de fi ecare 10 dată când casta preoţilor şi casta războinicilor se Înfruntă zavistnic una cu alta şi n u vor să cadă la învoială asu pra preţu l u i . Judecăţile de valoare cavaleresc-aristocratice au ca prem isă a lor o constituţie fizică puternică , o sănătate înfloritoare, plenară, chiar debordând Î n spume, d i m pre ună cu ceea ce-i condiţionează conservarea, război, aventu ră , vânătoare, dans, 15 turn i ruri şi, în general , tot ce i n clude În sine acţiune viguroasă, l i beră , agrea bilă. Maniera p reoţesc-nobilă de eva l uare are - a m văzut - alte premise: l ucru destul de rău pe ntru ea când este vorba de război ! Preoţii su nt, d u pă cu m se ştie, d u ş m a n i i c e i m a i d i a b o l i c i - În defi nitiv, de ce ? Fiindcă sunt cei mai neputincioşi. Din neputinţă, ura ia la ei proporţii 20 monstruoase şi sinistre, peste măsură de spirituale şi afurisite . Resentimen­ tari i absolut mari din istoria universală au fost Întotdeauna preoţi, ch iar şi resenti mentarii cei mai ingen ioşi - faţă de spiritul răzbunării preoţeşti, orice alt spirit de-abia dacă intră, În general, În d iscuţie. Istoria omenească ar fi o treabă mult prea neplăcută fără spiritul venit În ea dinsp re cei neputincioşi: 25 - să dăm n u ma idecât cel mai bun exe m pl u . Despre tot ce s-a Între prins pe pământ Împotriva "celor nobili", a "celor puternici", a "stăpânilor", a "potentaţilor" nu merită să discutăm În com paraţie cu ceea ce au făcut e v r e i i împotriva lor : evreii, acel popor de preoţi care a ştiut să-şi procure satisfacţie, până la urmă, În faţa d uşmanilor şi a biru itori lor săi doar printr-o rad icală 30 reevaluare a valorilor acelora, deci printr-un act de c e a m a i s p i r i t u a l ă r ă z b u n a r e . N umai aşa ceva era pe potriva tocmai a unui popor de preoţi, poporul cele i mai recesive sete de răzbunare preoţească. Evreii au fost aceia care au Îndrăznit, cu o consecvenţă terifiantă, răsturnarea echivalenţei aristocratice (bun = nobil = puternic = frumos = fericit = drag l ui Dumnezeu) 35 şi au ţinut de ea cu dinţii celei mai abisale uri (ura neputin..ţei), propovăduind 0* "Numai năpăstuiţii sunt cei buni, numai săracii, neputi ncioşii, oamenii de jos * base ** Întregirea noastră. (n. t.)

1 90

5

Despre genealogia moral ei

sunţ c�i puni; s�f�rinzii, nevQi;:lşii, bgln�vii, oqipşij s!,lnt şi şing�rii pioşi, �ingl)rii preQ!nci9şi , numai pentru �i �xist� rnâ!1tl) ir�, - dimpQtrivă , vo i , nobi!i!of şi m�feţilor, voi şurteţi ÎI1 v§GIi Yţ3ţ!i !Qf Gej ră p\ ee.i GnJ?; i , d�şfr�n�ţ i , n�ŞiăţYi , f�ră g� D�mn���u , veţi fi şi-n v�aGl,Il V�qGului c�i n�nQFQHiţi . ple.sţ{3 lŢl aţi ş i osândiţi! " . . . Se ştie c i n e a moşt�flit pG�9.şt� f��V�'ygf� �vf�i�şgă . . . Ami ntesc, in legătur� cu i niţiativa mon$trLJoas� şi p��ţ� ori �e măşură de fu nestă În care s-au angajat evreii prin această d�91!=lr�ţi� de r�zboi , 9�a mai rqdiGal� di ntre toat� , d. � proPQ;!:iţiCi Gare rn i: p tr-�Cl!ţ prin rninţ� QU a l tă ocaz;ie (" DinCQlo d� pin� şi ct� r�u" , p. 1 1 8**) că , �diqă, o dată ou �vreii, începe r ă 5 C Q a l a s c I a v i i o f i !1 m o r a I ă : ac�a r�pcGlal� O � �fe Tn urma ei O istorie de dQuă mii de ani şi pe oare am piert1ut-o a�i elin ochi numai fii ndcă -:- a ieşit vicţorio�să . . . ..

::-

10

8

Dar voi nu-nţelegeţi qsta ? N-aveţi ochi p�ntFU ceva. 9ăruia oou� milenii 15 i-au tr�buiţ ca s..,ajungă la vi �tofie ( . . . N�-i nirnig de mir�fe ln IUGfUI qo e sta : tqpţe procesele I � 11 g i su nt g re. u de v�:ţlJt, de. Tntrevăzut. Dar i�tă c e s'-g-ntârnplat ; din tulpina apelui prbore al răţ:bunării şi al urii, a! urii evreieşti ­ al urii celei mai profu nde ş i $ublime, adică a l urii form�tp�re q� ifiE:�aluri, tran�formatoare de valori, care FI-a avut niqiodată l,In term� n O� �Qmp ar�ţie pe 20 păm�nt - a Iăstărit ceva la fel de i nQomparabil , o !l O !J ă i u b i f e oei mai , prQfund şi suplirn dintr� toate şoiurile de iub ire : ....,. şi din f)qr� altă ţulpin� ţ)r fi putuţ să Iăstăre�sp� şi ea ? � , Dar ln n ici !-I n o a ţ: şă nu fie tr�aGă pri n Ga p că acea?ta ar fi crescut cumva Ga n�gare i ntr insecă a r�spectivei sete de ră.zQunare, ca antite.ză � urii evr�ieşti ! Nu, GQntrariul ��t� .�cI�v�fUI ! Aqea�tă 25 iubir� a Iăstărit di n ură eq prQprie coroană a şa, oa triurnfi:1tQarea coroană care se d�sfa ce larg şi m ai larg În cea rn�i pură seninătatf;! şi plenitudine �olară, coroan� care, ln Împărăţi� Il:Irninii şi a slăvilQr, s-a identifiGat eu ţeluril� �ceh�i Ltri , CU victoria, pr?da, ispita , P?r�CU rn QU qeeaaşi fâvn� eu care fi3dă.cinile acelei uri sfredeleau toţ ma! prpfynd şi ma; n�şăţjp� În toţ c � avea adâncime 3 0 şi era o i a bol ic. Acest Isus qin Nazaret, ca evangh�l ie întruchi pată a iubirii, acest "mântuitor" aducând săracilor, Qolnavilor, p��ţqşi/or iţ:băvir�� şi i;zbânda - Gare nu el era tocmai ispita În forma ei cea ma i ÎF!şpăirnâ ntătpa re şi mai irezistibilă , ispita şi ocolişul Gătre exact acele valQri şi inovări e V f � i e ş t i ale idealului ? Oare Isra�1 nu şi"a ati ns u ltimul ţel al sublimei ră;zbunări tocmai 35 prin OCQl işUI p.G�stui "mântuitor", al ace�tui aparent potrivnic şi d.i&trugător al �

* qira B6sen ** 79 În ediţia noastră (JGB 195; cf. şi GM 1 1 0; KSA 12, 8 [4]) . (n. t.)

Prima disertaţi e: " b un şi diabolic", "bun şi

5

10

15

net reb nic"

7-9

1 91

poporul ui l u i I srae l ? Oare n u ţin� de ocu.lţa mCig ie neţ:tg ră � line; poliţ i ei realmente !Tl q r i a ră2:bunări i , a lInei răzb u n ări ol arvăli3.ţo�r� , şubv�r�iv�, Gare câştigă tr�ptaţ t�ren şi Galculeaz� �nticipaţ, faptul că Tfl$uşi Israel a trebuit să s� leped� în fqţa într�gii lumi d� �q�vărata uflealt� a r�zQunării sale şi s-o ţi ntuia$C� p� orwce ca pe un soi de d!Jşrnan ae mQqrte, p�nţr� Cq " Iumeq Întreag�!'! �dic� ţQţi �qvers1=l rii lui lşra�1 s� fi PLltWţ muşQfil. f�fă niqi o şQvăire ţoamai din aG�astă rnomes;ll� ? Şi, p� de 91t� parte, n��am P!Jţ�q lnohi pui oare , cu tot rafinamentul �piriţ�l!Ji , p q ltă mpm�� Iă m a i- p � r i g � I Q 9. � � ? Ceva care $ă echivalez� , prin forţa sa de s�ducţie , ee fasciflaţie" de narcQ;Z� , de pervertire , cu qoe! s imbol al " sfintei Gruei", cu acel parago),{ tulpwr�ţof al u nui " dum nezeu pe eruce" , cu acel mist e r al un�i ini mqgi nap i le , ulti m e , ex­ treme eruzimi şi autoeru cifioări Î n t r u i z b ă v i r e a � m u l u i ? . . . Cert este Gel puţin că, sub hac sig no� , Israel a ţriu mfat Ill e reu şi mereu , până apl,I m , pri n răzbunarea lui şi reevaluarea tllturQf valorilQr, �supfa tuturer q�hJ.rlqlţe idealuri, asupra tuturor-idealurilor m q i - n o b. i l e . - -'9

" Dar ce..,mj tot vq rpeşti qlJmll�qţa g� i q�9lLJri rn § i !1 o b i I � ! Să ne cqnform�rn f�p.te!Qr: pOpgru l a in v in s ori " ŞCl qvjj " Qri "Vylgul " Qri "turrnp " q ri c u m îţi pl �Ge ş ă-i �PtJ i , qg9� qşt g ş:-q,.nţşrnplgţ qqţqri ţă �vr§ i I9 r! �i bi n� ! atunci nici Yll popor n�a avyt vreqggţ� o mişiun� mşi §ppq:)I� : " $t?p� nii " s!,Jnt lichiQgţj ; mon;'!q omUILJi �� r�nd a invi nş: Pl,.Item §qţ;oţj §g�aşţ� Vi 9ţQri e n \,.l cqntE:},s,ţ; tqtodCJtă ca o se pti Qemi� (;:1 gme&t�9.�ţ ras.�l e Între el (3, ) n�înd oj e !nic înşă . � ţ;�aştă int�xi c�ţ ie a r e � Ş i t . " MtJntuireg" n�q m lcl i lei i omene�c (q8 "şţ�p� n i" , vaşă?ică) E3�t� pe ce l rn�i bun qrldm; t p'ţ�1 se iUdqj;z�qză Q ri S!;:1 � r�ştineqz � ori Şe yu l g8 r j?§�z. ă V§ z�llq GY Q c h i i (Gf? QQn­ teqză G�vintel� ! ) F�nQmenLJI aoeşţ§j inţoxiG�ri , În c'!:Jrş d� rc3sRftndir� În întregul C;;Q rp (;il Qm�nirii , pare inel YGtCJbil , ţ�mpq**:,�1 şi pp$UI ei pot fi qe acu m încolq chi�f din pe în Ge mai lente. mai fi ne. mai irnperceptibile. Fll «:;t i circumspecte --;: ti mp �v�m , f�ră dopr şi pqate . În poeasţă id�e, îi mai revin e oare astăzi gis�ricii o m efljr� n � c e Ş p r ă şi, În genera!, un q re pt !a �xi&t!; nţ�? Sau Ile:-� rn put§p l ip �i de e q ? Q�gerjtur***: N u P9 r� mai Gu r� nd c � frânea;ză şi opreşte aCE;11 f�no men, În loc s��1 � cGe.lere4e ? Păi, tocmpi acepşta ar putea să-i fie. I:Jti lna.t�ţl . , . Cu sigLJrpnţă, bi�eri ca ��te , l a l,j r, m q urmei , ceva rLld i mentar şi rusti�, ce-i r�pu g n ă I,J n�i inteligenţe mqi d�licqt�, u n ui �t,Jst �

"7""

"--

20

�

25

. ·

30

În lat. În text: "SIJ/;J acest �ernn ; f3.!LjZ;fJ J� "in hoc Sif!D9 vinges" fii impEjratull,.Ji Constantin cel ţvtar� (Gf. M 96 şi nqfC!; A C 5 1). (n. t.) ** În it. În text. (n. f.) *** În lat. În text: "Ne Întrebăm " (cf. şi GM III 2 1, 280, 7; KSA 1 1 , 64 9 , 1 5; KSA 1 2, 179, 22; 266, 18). (n. t.)

*

"

1 92

5

Des pre g e n e a l o g i a mora l e i

cu adevărat modern . N-ar trebu i , cel puţi n , să se rafi neze Întru câtva? . . . E a îndepărtează astăzi mai m u lt decât a i s pitit. . . Oare cine dintre noi a r fi Iiber-cugetător, de n-ar exista biserica ? B iserica ne repug nă, n u otrava ei. .. Făcând abstracţie de biserică, şi nouă ne place otrava . . . " - Iată epilog u l u n u i "l iber-cu getător" la peroraţia mea, al unui animal onest, a ş a cu m a dovedit-o din plin, şi, afară de aceasta, al unui democrat; mă ascultase până-n acel moment şi n-a su portat să mă audă tăcând. Căci pentru m in e există multe lucruri de trecut sub tăcere în acest punct. 10

Răscoala sclavilor În morală înce pe o dată cu faptul că r e s e n t i m e n t u I devine el Însuşi creator şi generează valori : resentimentul unor asemenea naturi cărora adevărata reacţie , aceea a acţiun i i , le este refuzată, naturi care se simt compensate numai printr-o răzbunare imaginară. În tim p ce orice morală aristocratică răsare din afirmarea triu mfătoare a 15 propriului eu, morala sclavilor se opune a priori unui "din afară", unui "altfel", unui "non-eu" : şi a c e a s t ă opoziţie este fapta ei creatoare. Această Întoarcere a privirii ce stabileşte valori - această orientare n e c e s a r ă către exterior, iar nu Înapoi spre sine însuşi - ţine tocmai de resentimen t : morala sclavilor, ca să se nască, are Întotdeauna nevoie mai Întâi de o lume adversă 20 şi exterioară, are nevoie, vorbind fiziologiC, de stimuli externi pentru a acţiona În general, - acţiunea ei este cu desăvârşire o reacţiune. Lucrurile sta u invers în cazul modului aristocratic d�" evaluare : acţionează şi creşte spontan, Îşi caută contrariul numai pentru c{- şi afi rma pro priul eu cu şi mai m ultă recunoşti nţă , cu şi mai m ultă exultaţie, - noţiu nea ei negativă de " i nferior" , 2 5 " d e rând", "netrebnic" nu-i decât o palidă şi postu mă imagine contrastantă În raport cu principala ei noţiune pozitivă , îmbibată până la refuz de viaţă şi pasiune, "noi, cei nobili, noi, cei buni, noi, cei fru moşi, noi, cei fericiţi !" Dacă modul aristocratic de evaluare dă greş şi păcătuieşte faţă de realitate, atunci lucrul acesta are loc referitor la sfera care n u -i este suficient de cu noscută, 30 ba chiar ia o poziţie d ispreţuitoare de apărare împotriva cunoaşterii efective a acesteia : eventual nesocoteşte sfera d ispreţu ită de e l , cea a omului de rând, a poporului de jos; pe d e altă parte, să ţinem seama că , în orice caz, atitudinea de dispreţ, privirea de sus În jos, cu superioritate, presupunând că această atitudine f a I s i f i c ă imag i nea celui dispreţuit, va rămâne cu m ult 35 În urma falsificării cu care ura retrasă, răzbunarea neputinciosului Îşi va ridica mâna asupra adversarului său - in effigie*, fireşte. Într-adevăr, În dispreţ este a mestecată prea mu ltă n e păsare, p rea m ultă frivolitate , p rea m ultă 10

* ln lat. În text:

"În

imagine " (adică nu În prezenţa lui reală). (n. t.)

Prima d isertaţi e : " b u n şi d i abolic" , " bu n şi netrebnic"

9- 1 0

1 93

ignorare şi nerăbdare, chiar prea m ultă Încântare de sine pentru ca el să fie În stare să-şi tran sforme obiectul într-o caricatură ş i mon struozitate autentice . Să nu ne facem totu şi că nu sesizăm acele nuances* aproape binevoitoare pe care, bunăoară, aristocraţia greacă le pune În toate cuvintele 5 prin care d i stinge de sine poporu l de jos; că nu sesiză m cum se amestecă şi se siro pează În permanenţă aici un fel de compătim i re , de consideraţie, de indulgenţă, până când aproape toate cuvintele aplicate omului de rând au sfârşit prin a rămâne ca termeni pentru "nefericit" , "demn de compătim it" (compară 8EtA6 � * *, 8E( AalO�** * , novllp6 �*** * , �.wX 81lP 6 �* * ** * , ultimii doi 1 0 desemn â n d , de fapt, omul de rând ca sclav de lucru şi vită d e p ovară) - şi, pe de altă parte, cu m "netrebni c", "inferior", "nefericit" n-au încetat n iciodată să reverbereze În urechea grecului pe un singur ton , cu un ti mbru În care p redomină "neferi cit" : aceasta ca moştenire a vechiului mod ari stocratic, mai nobil, d e eval uare, care nu se dezice nici În dispreţuire ( să-şi aducă 1 5 aminte fi lologi i cu ce sens sunt Întrebuinţate cuvintele oisyp 6�** * * * * , a v o A � 6 �* * * ** ** , 'tAtll..U:Ov *** * * * * *, eus'tUXEtv * *** * * * * * , �u l..ul>op â * * *** * *** * ) . Cei "onorabili" chiar se simţe a u ca fi i n d cei "fericiţi"; ei n-aveau nevoie să-şi construiască În mod artificial fericirea exclusiv printr-o privire aruncată asupra d uşmani lor lor, eventual să folosească pentru asta puterea de convingere, 20 m i n c i u n a (cu m o fac, d e obicei, toţi oameni i resenti m entari ); şi tot aşa, ca oamen i deplini, supraîncărcaţi de forţă, deci Î n m o d n e c e s a r activi, ştiau să nu separe actiunea de fericire, - activitatea este cuprinsă la ei cu neces itate În fericire ( d e unde Îş i trage obârşia E� np â 'tElV * * * * * * * * * **) totul În diametrală opoziţ ie cu "fericirea" de pe treapta neputincioşi lor, a oprimaţilor, 25 a ulceraţi lor de sentimente otrăvite şi ostile, la care ea apare esenţial ca narcoză, buimăcire, linişte, pace, "sabat", destindere sufletească şi relaxare -

-

* În fr.. În text. (n.t..) ** În gr. În text (v. nota infrapagina/ă respectivă la GM I 5) (n .. t..) *** În gr.. În text, sinonim cu precedentul.. (n .. t) **** În gr, În text: (aici) "rău", În sens de: "nefolositor, bolnav; dăunător, periculos; ..

diabolic, răutăcios, n emernic, ticălos". (n.. t.) ***** În gr.. În text: (aici) "rău", În sens de: "nemernic, ticălos". (n. t.) ****** În gr, În text: 'jalnic, nenorocit".. (n. t.) ** ***** În gr, În text: "nefericit, nenorocit".. (n.. t.) ** ****** În gr, În text: (aici) "trudit, nenorocit, nefericit".. (n .. t.) ********* În gr, În text: "a fi nefericit". (n.. t..) **** ****** În gr, În text: (aici) "nefericire, nenorocire, ghinion, suferinţă; Înfrângere " . (n. t.) *********** În gr, În text: "a se simţi bine, a fi fericit, a-i merge bine, a avea noroc sau succes"; iniţial: "a face, a săvârşi, a acţiona cu succes, cu noroc,' a izbuti, a re uşi" (de unde sentimentul de mulţumire, de fericire generat de lucrul bine Înfăptuit). (n. t.)

1 94

5

D es p re g e n e a l o g i a m o ra l e i

a trupului, pe scurt, Î n t r - o f o r m ă p a s i v ă . Pe când aristocratul trăieşte cu în cred ere şi desch idere faţă de sine însuşi ()'Evv ato� * "de viţă nobilă" subliniază o nuance** "sin cer" şi cumva chiar "naiv"), resenti mentarul nu este nici sincer, nici naiv, nici onest şi drept cu sine însuşi . S ufletu l i s e u i t ă c h i o r â Ş ; spiritu l u i său îi plac ascunzători le, dru murile interzise şi uşile dosn ice , tot ce este secret îl fasci nează ca lume a l u i , ca siguranţă a l u i ca res uscitare a l u i ; se pri cepe să tacă, să nu uite , să aştepte, să se autodiscrediteze şi să se umilească pentru moment. O rasă de asemenea oameni ai resentimentu lui sfârşeşte În chip necesar pri n a d even i mai c u m i n t e decât nu şti u care rasă nobilă, ea va ţi ne şi într-o cu totu l altă măsură cuminţenia l a mare ci nste: ad i că drept o condiţie de prim rang a exi stenţei, În timp ce cuminţenia capătă uşor la aristocraţi u n gust aparte ş i fi n de lux şi rafi nament Î n sine: tocmai printre aceştia e a nu este ni ci p e d e p a rte atât d e e s e n ţ i a l ă c a a b s o l u t a s i g u ra nţă fu n cţ i o n a l ă a i n c o n ş t i e n t e l o r insti ncte regu latoare sau chiar ca o anumită li psă de cumi nţen ie, bunăoară, cu rajoasa năpustire fie În primej d i e , fie asupra d uşm anului , ori acel acces extati c de fu rie, de i u b i re, de veneraţie, d e recunoşti nţă ş i de răzbunare , Î n care s-au recunoscut î n toate vremurile sufl etele nobile . Resenti mentul aristocratu l u i îns uşi, atunci când apare În el, se manifestă şi se epuizează, evident, Într-o reacţie imediată, de aceea nu o t r ă v e Ş t e : pe de altă pa rte , în nenumărate cazuri el n i ci n u apare, pe când la toţi cei slabi şi neputi ncioşi este inevitabi l . Să nu-ţi poţi trata mu ltă vreme cu se riozitate d uşman i i , necazu rile, n e l e g i u i r i I e înseşi - iată semnul u nor naturi puterni ce, plenare, în care există un exced ent de forţă plastică, imitatoare, tămăduitoare, chiar şi pricinuind uitarea (un bun exemplu din l u mea modernă pentru acest lucru este Mirabeau , care n-avea ţinere de m i nte În privi nţa insultelor şi a josn ici i lor de care avea parte ş i nu putea să ierte numai pentru că - uita). Un asemenea om, fără îndoială, îşi leapădă de pe el, d i ntr-o singură scuturătură, m ultă vermină, din aceea care pe la a lţii se ascunde cu d uiumul ; n u mai În cazul lui este cu puti nţă, presu punând că aşa ceva este, în general, cu puti nţă pe pământ, şi următorul fapt: adevărata ni u b i r e faţă de duşmanii tăi". Cât respect faţă de duşmanii săi chiar are u n aristocrat! - i a r u n astfel d e respect chiar este o punte către iubire . . . Categoric, el îşi revendică du şman u l pentru sine, ca semn distinctiv al său , ' nici nu su portă alt d uşman decât unul la care nimic nu-i de dis preţu it, i ar f o a rt e m u i t e sunt de onorat ! Să ne reprezentăm însă "duşmanu l " aşa cum îl ,

10

15

20

25

30

35

* În gr. În text. (n. t.) ** În fr. În text. (n. t.)

Prima disertaţie: " b u n şi di abol ic" , "bun şi netrebnic"

1 0- 1 1

1 95

concepe omul rese ntimenta r - şi tocmai aici se află isprava l u i , creaţia l u i : a conceput "duşmanul d iabol ic", " p e c e l d i a b o l i c " , şi aceasta ca noţiune de bază, pornind de la care Îşi mai i maginează, ca imitaţie şi replică, şi un "om bun" - pe sine însuşi ! . . . 11 Aşadar, exact invers decât la omul nob i l , care preconcepe s ponta n , adică plecând de l a s i n e , noţiunea fundamentală de " b u n " şi-şi creează p e baza ei o repreze ntare a "ceea c e este netrebnic" I Acest " netrebnic" d e obârşie nobilă şi acel "d iabol ic" d i n căldarea uri i nepotolite - primul, o creaţie 10 secundă , un l ucru secu ndar, o culoare com plementară, al doilea, dimpotrivă, originalul, începutul, f a p ţ a propriu-zisă În conceperea unei morale a sclavilor - cât de d iferite sunt cel e două cuvi nte "netrebn ic" şi "diabolic", opuse aceleiaşi, în a parenţă , noţiuni de "bun" ! Dar n u este aceeaşi noţiune de "bun": mai bine să ne-ntrebăm c i n e este , de fapt, "diabolic" În accepţiunea 15 moralei rese ntimentului. Se poate răspunde cu toată rigoarea : t o c m a i cel "bun" din cealaltă morală, tocmai nobilul, putern icu l , dominantu l , numai că revopsit, răstălmăcit, văzut pieziş de och i u l otrăvit al resenti mentului . Aici n-avem de gând n ici pe departe să contestăm un singur lucru : cel ce i-a cu noscut pe acei "buni" doar ca duşmani nici n-a cunoscut a ltceva decât 20 duşmani diabolici, i ar aceiaşi oameni care , inter pares*, s u nt ţinuţi atât de strict În hăţuri prin cutumă, respect, dati nă, recunoştinţă, dar şi mai mult pri n supraveghere reciprocă, prin invidie , şi care, p e d e altă parte , prin felul d e a se com porta Între ei, se dovedesc atât de ingenioşi În ceea ce priveşte sol icitudinea, stă pânirea de sine, tactul , fidelitatea, mândria şi prietenia - ei 25 bine, în exteriorul lor, acolo u nde începe străinia, m e d i u I străin, ei nu sunt cu m u lt mai buni decât nişte ani male de pradă slobozite . Gustă atunci eliberarea de orice constrângere socială, îşi sQot pârleala În sălbăticie pentru încordarea pe care-o prici nuieşte o l u ngă Încercu i re şi înţărcuire în ţarcul tih n it al comun ităţi i , r e gresează în nevinovăţia conştiinţei u n u i ani mal de 3 0 pradă , ca nişte monştri În cul mea bucu riei care , eventua l , scapă succesiv din fel de fel de grozăvii , de la asasinat, de la mistuire în flăcări, de la pângărire, de la sch i n g i uire, cu o exuberan.ţă şi un echilibru p s i h ic de parcă la m ij loc n-ar fi decât o poznă stude nţească, avâ nd convingerea că poeţii au acu m iarăşi, pentru multă vreme, ceva d e cântat ş i d e slăvit. L a temelia tuturor 35 acestor rase nobile nu se poate să nu recu noşti a ni malul răpitor, superba b e s t i e b I o n d ă rătăci nd a htiată după pradă şi victorie ; această temelie * În lat. În text (v. nota resp. Ia JGB 265). (n.t.)

Des pre genea logia moralei

1 96

ascunsă are nevoie din când În când de uşurare, animalul trebuie să iasă din nou, trebuie să se Întoarcă din nou În sălbăticie: - aristocraţia romană, arabă, germanică, japoneză, eroii homerici, vikingii scandinavi - toţi sunt la fel În privinţa acestei nevoi . Rasele nobile sunt acelea care au lăsat după ele, pe 5 toate urmele pe unde au trecut, noţiunea de "barbar"; până şi din cea mai înaltă civilizaţie a lor se vădeşte o conşti inţă a acestui fapt şi chiar o mândrie În acest sens (de exemplu, atunci când Pericle le spune atenienilor săi În acel faimos discurs funebru < : > * "Către orice pământ şi mare croitu-şi-a drum vitejia noastră, durându-şi pretuti ndeni nevremelnice monumente În bine Ş i 10 Î n r ă u . ) Această vitejie a raselor n obile, smintită, absurdă, i ntempestivă, aşa cum se manifestă ea, imprevizibilul, chiar neplauzibilul iniţiativelor lor ­ Pericle pune În evidenţă cu deosebire pu8uIlLU** atenienilor -, nepăsarea şi dispreţu I lor faţă de siguranţă , tru p, viaţă , tihnă, Înfiorătoarea lor seninătate şi profunzime a plăcerii date de orice distrugere, de toate voluptăţile victoriei şi 15 ale cruzi mii - totul s-a cuprins, pentru cei ce sufereau de asta, În imaginea "barbarului", a "duşmanului diabolic", bunăoară, a "gotului", a "vandalului". Adân­ ca, recea neîncredere pe care o trezeşte germanul de Îndată ce ajunge la putere, chiar şi azi repetându-se - continuă să fie o repercusiune a acelei spaime de nestins cu care Europa a asistat veacuri de-a rândul la turbarea 20 bestiei blonde germanice (deşi Între vechii germanici şi noi, germanii de azi, abia dacă există o Înrudire de mentalitate, necum una de sânge). Am atras odată atenţia asupra Încurcăturii În care se afla Hesiod atunci când şi-a-nch i­ puit succesiunea civilizaţiilor şi a căutat să le exprime prin aur, argint, bronz: el n-a ştiut să tranşeze altfel contradicţia pe care i-o oferea glorioasa, dar şi 25 atât de Înfiorătoarea, de violenta lume a lui Homer decât făcând dintr-o singură epocă două , pe care le-a situat succesiv - o dată, epoca eroilor şi a semizeilor de la Troia şi Teba, aşa cum a rămas acea lume În memoria generaţiilor aris­ tocratice care-şi aveau În ea propriii strămoşi; apoi, epoca de aramă, aşa cum aceeaşi lume le apărea urmaşilor celor călcaţi În picioare, spoliaţi, maltrataţi, 30 târâţi cu de-a sila, vânduţi : drept o epocă de bronz, cum am spus, dură, rece, crudă, fără inimă şi fără scrupule, zdrobind şi mânjind totul cu sânge. Presu­ punând că ar fi adevărat ceea ce trece azi neapărat drept "adevăr", că s e n s u l o r i c ă r e i c i v i i i z a ţ i i ar fi tocmai acela de a forma din animalul de pradă "om" un animal do.cil şi civilizat, u n a n i m a l d o m e s t i c , ar trebui, fără 35 doar şi poate , să considerăm i n s t r u m e n t e c i v i i i z a t o a r e prin excelenţă toate acele instincte reacţionale şi resentimentare cu ajutorul cărora "

* Întregirea noastră. (n. t.) ** În gr. În text: (aici) "uşurinţa, nesocotinţa, indiferenţa". (n. f.)

Prima disertaţie: "bun şi d i a bolic" , "bun şi n etre bnic"

5

10

15

20

1 1 -1 2

1 97

generaţiile aristocratice dimpreună cu idealurile lor au fost, până la urmă, corupte şi învinse; o d ată cu care, desigur, încă nu s-ar putea spune că p u r t ă t o r i i acestor instincte ar reprezenta totodată şi ei înşişi civilizaţia. Mai degrabă contrariul ar fi nu numai plauzibil - n u ! el este astăzi v i z i b i l ! Aceşti purtători ai i n sti ncte lor a păsătoare şi lacome de revanşă, urmaşii oricărei sclavi i europene şi neeuropene, ai ori cărei populaţi i , cu deosebire preari ene - aceşti a reprezintă d e c i i n u l omenirii ! Aceste " i n stru mente civilizatoare" sunt o pângărire a omului şi mai curând o suspiciune, un contra­ argu ment pentru "civilizaţie" În genere ! Avem poate cea mai mare dreptate să nu ne eliberăm de frica de bestia blondă aflată la temelia tuturor raselor aristocratice şi să fi m cu ochii în patru : dar cui nu i-ar face de o sută de ori mai mare plăcere să se teamă, dacă i se permite să ad mire În acelaşi ti mp, decât să nu se teamă, d ar, În paralel , să nu mai poată scăpa de spectacolul respingător al ratatului, al discreditatul u i , al degeneratului, al Înveninatului? Şi oare asta nu-i fatal itatea n o a s t r ă ? Ce determ ină astăzi repulsia n o a s t r ă faţă de "om"? - căci noi p ă t i m i m pentru om, nu-ncape-ndoiaIă.­ N u frica ; mai degrabă faptul că nu mai avem nimic de ce ne teme în om; că viermele "om" este în prim-plan şi mişună; că "omul docil", med iocrul fără de leac şi penibilul a învăţat deja să se si mtă ţel şi p isc, sens al istoriei, "om superior"; - ba chiar că are un anumit d rept să se simtă aşa, În măsura în care se simte la distanţă de excedentul de rataţi, de bolnăvicioşi , de obosiţi, de ra­ moliţi de care Europa Începe să se împută , prin urmare, percepându-se ca un ins cel puţin relativ reuşit, cel puţin Încă apt de a trăi, cel puţin acceptând viaţa . . .

12 - Nu-mi reprim , În punctul acesta, u n suspin şi o u ltimă Încred ere. Care-i lucrul a bsolut i ntolerabil tocmai pentru mine ? Sing urul lucru cu care nu ies la socoteală , care face să mă sufoc şi să mă prăpădesc ? Aerul stricat ! Aerul stricat ! Faptul că ceva neizbutit se apropie de mine; că sunt nevoit să miros viscerele unui suflet neizbutit ! . .. Oare ce altceva nu suportăm 30 din mizerie, sărăcie, vreme rea, bolire, necaz, singurătate ? În definitiv, cu tot restul ieşim la socoteală, născuţi fiind pentru o existenţă subpământeană şi de lu ptă; odată tot ieşim la lumină, tot ne trăim cli p a de aur a victori ei, - şi apoi ră mânem , aşa cum su ntem din naştere, de nezdrun cinat, încordaţi, gata de ceva nou , de şi mai greu , mai depărtat, ca u n arc pe care orice 35 pri mejdie ÎI înti nde şi mai tare . - Dar îngăduiţi-mi din vreme-n vreme presu punând că există nişte creaturi d ivine Îngăduitoare, dincolo de bine şi de rău - o privire, îngăduiţi-mi o singură privire numai asupra a ceea ce este desăvârşit, d us până la capăt, fericit, puternic, triu mfător, În care mai există 25

1 98

Des pre genealogia moralei

ceva de temut ! As upra unui om care j ustifică o m u I , asupra u nei şanse comp lementare şi izbăvitoare a omului, de dragu l căreia să fi m îndreptăţiţi a stărui î n c r e d i n ţ a î n o m ! . . . Căci lucrurile stau aşa: micşorarea şi nivelarea omului european ascunde cea mai mare ameninţare a n o a s t r ă , 5 căci s pectacolul acesta oboseşte . . . Nu vedem astăzi ni mic pe punctul de a se potenţa, i ntuim că lucrurile merg d i n rău în mai rău, devenind mai subţiri , mai blânde, mai prudente, mai comode, mai mediocre, mai i ndiferente, mai chi nezeşti , mai creştineşti - omu l , nu-ncape nici o îndoială, devine din ce în ce "mai bun" ... Tocmai aici zace fatal itatea Europei - o dată cu teama de 10 om, am pierdut şi iubirea de el, respectul faţă de el , speranţa În el, ba chiar voia de el . S pectacolul oferit de om oboseşte de-acu m înai nte - ce-i oare astăzi nihilismul dacă nu a c e s t i u c r u ? .. Noi suntem obosiţi d e o m . . . 13

- Dar să revenim: problema c e l e i l a i te origini a "bunului", a bunului 15 aşa cu m şi l-a i magi nat omul rese nti mentul u i , îşi doreşte finalizarea. - Că mieii sunt supăraţi pe marile păsări de pradă nu-i de mirare : numai că lucrul acesta nu-i un motiv de-a le-o lua în nume de rău marilor păsări de pradă că se reped să-şi ia nişte miel uţi . Şi dacă mieii îş i zic Între ei c >* "Aceste păsări de pradă sunt d ia bol ice; iar ci ne este cel mai puţin probabil o pasăre 20 de pradă, mai bine zis contrariul e i , u n miel , - acela n-ar trebui să fie bun?", atu nci nu se poate reproşa nimic acestei i nstituiri a u nui ideal , oricât de puţin batjocoritoare vor privi la aceasta păsările de pradă şi-şi vor zice poate n * "Noi nu su ntem deloc supărate pe e i , pe mieii aceştia buni, chiar îi iubim : n i mic nu-i mai gustos decât u n m ie l fraged . " - A reclama de la putere să 25 n u se exteriorizeze ca putere, să n u fie o vrere d e-a biru i , o vrere de-a înfrânge, o vrere de-a ajunge stăpân , o sete de duşmani şi de-mpotriviri şi de tri u mfuri este tot aşa de absurd ca a reclama de la s lăbiciu ne să se exteriorizeze ca putere. Un cuantu m de forţă este un cuantum echivalent de i m puls, voi nţă, acţiune - mai bine zis, nu-i altceva decât tocmai această 30 impulsionare, vrere, acţionare În sine, şi poate apărea altfel numai sub seducţia limbajului (şi a erorilor funda mentale ale raţiu nii, erori încremenite în el), care înţelege, şi înţelege greşit, orice acţiu ne ca fi ind condiţionată de un agent, de un "subiect". Adică aşa cu m poporu l separă fulgerul de stră lucirea lui şi o consideră pe aceasta din urmă drept f ă P t u i r e a , drept efectul unui subiect 35 care se nu meşte fulger, tot aşa şi m oral a populară desprinde puterea de exteriorizările puteri i , ca şi câ nd în dosul celui puterni c ar exista un substrat * Întregirea noastră. (n. t.)

Pri m a disertaţie : "bun şi d i abol i c" , "bun şi n etrebnic" 1 2-1 3

1 99

ind ifere nt, căru ia i s - a r Î n g ă d u i să man ifeste sau nu putere . Dar nu există nici un substrat de felul acesta; n u există nici o "fiinţă" În dosul făptuirii , al acţiunii, al devenirii; "făptaşul" este doar adăugat din imaginaţie la făptuire, - făptuirea este totul . Poporul dublează, În fond, făptuirea ; când face fulgerul 5 să strălucească este o făptuire de făptuire: acelaşi fapt îl presupune, o dată, ca fiind cauză şi apoi, încă o dată, ca fiind efect al ei. Cercetătorii din domeniul ştiinţelor naturii nu procedează mai bine când spun 0* "Forţa pune În mişcare, forţa cauzează" şi altele de genul acesta , - întreaga noastră şti inţă conti nuă să stea , cu toată răceala ei, cu toată l i psa ei de atect, sub seducţia limbajului 1 0 şi nu s-a descotorosit Încă de drăcuşorii denaturaţi , "subiecţi i" (atom u l , de exemplu, este u n asemenea dră cuşor, la fel kantianul "lucru În sine") : ce-i de mirare dacă se nti mente le de răzbunare şi ură , retrase şi mocni n d În ascuns, trag foloase proprii din a ceastă credinţă şi, În defi nitiv, chiar n u susţin nici o credi nţă c u mai multă ardoare decât p e aceea că c e l u i 15 p u t e r n i c i s e - n g ă d u i e să fie slab, iar păsării de pradă să fie miel : pri n aceasta, ele dobândesc, fără Îndoială, În sinea lor, dreptul de a - i p u n e l a s o c o t e a l ă păsării de pradă faptul că este pasăre de pradă . . . Dacă asu priţii , terfeliţi i , siluiţii se Îm bărbătează cu cuvi ntele ţâş n ite din viclenia ranchiunoasă a neputinţei : "Hai să fim altfel decât cei răi , adică buni ! Şi bun 2 0 este tot omul care nu siluieşte, care nu răneşte pe nimeni, care nu agresează, care nu se revanşează , care Iasă răzbu narea-n plata Domnului, care se menţin e ca noi În umbră, care se dă la o parte d i n calea oricăru i rău ş i , În general, aidoma nouă, cei răbdători, umi liţi, drepţi, pretinde puţi n de la viaţă" - atu nci lucrul acesta, perceput cu răceală şi fără părti nire, nu Înseamnă, de 2 5 fapt, n i m ic altceva decât : " Noi , cei slabi, iată , suntem slabi; e bine dacă nu facem nici u n l u cru p e n t r u c a r e n u s u n t e m d e s t u I d e p u t e r n i c i " - dar această amară stare de fapt, această prudenţă de cel mai u m i l rang, pe care o au chiar insectel e (ce, În caz de mare pericol, se prefac lesne moarte, ca să nu facă "prea mult") , mulţumită acelei calpuzănii 3 0 şi automi nţiri a neputinţe i , s-a dra pat În splendoarea virtuţii nefuncţionale, a patice, aflate În expectativă, ca şi când Însăşi slăbici u nea celui slab adică totuşi e s e n ţ a l u i , eficacitatea l u i , Întreaga şi u nica lui real itate i nevitabilă, ineluctabilă - ar fi o treabă voluntară, ceva i ntenţionat, o opţiune, o f a p t ă , u n m e r i t . Această s pecie u mană are n e v o i e de credi nţa În 35 "subiectul" i nd iferent, facultativ, di ntr-u n i nstinct de autoconservare, de autoafirmare, În care orice minci u n ă se canonizează de obicei. Poate că subiectul (sa u , exprimâ ndu-ne mai popular, s u f'/ e t u 1 ) a fost tocmai de * Întregirea noastră. (n. t.)

200

Despre genealogia moralei

aceea până azi pe pământ cea mai bună dogmă, fiindcă a Înlesnit celor mai mulţi muritori . cei slabi şi oropsiţi de orice fel , acea sublimă iluzie pri n care să ia slăbiciunea Însăşi d rept libertate, iar n atura lor mediocră - d rept merit. 14 - Vrea cineva s ă descopere secretul şi s ă vadă p uţin Î n adâncu ri cum se fa b r i c ă i d e a I u r i pe pământ ? Cine are curajul respectiv ? . . Îndrăzniţi! Iată . vederea Înspre acest atel ier al tenebrelor se deschide. Mai aşteaptă un moment, domn u le I n d iscreţie şi Fără-de-Frică : och i u l dumita/e trebuie să 10 se obişnuiască mai Întâi cu această lumină perfidă şi irizată . . . Aşa ! Destul ! Acu m vorbeşte ! Ce se petrece acolo jos ? Rosteşte ce vezi . om al celei mai risca nte curiozităţi - acum e u sunt acela care ascultă. - "Nu văd n i m ic. aud însă cu atât mai mu lt. Vine aşa o şuşoteală şi o şopăială circumspectă . vicleană, înfu ndată. din toate colturile şi cotloanele. 15 Îm i face impresia că se spun m i n ci u n i ; o blândeţe za haroasă e l i p ită de fiecare su net. Slăbiciunea , învălu ită-n m i nciuni, se preschi m bă-n m e r i t , n u-ncape n ici o-ndoială - În felul aceasta . l ucrurile stau cum aţi zis." - Mai departe ! - "Iar neputinţa. care nu se revanşează , se preschimbă-n "bunătate"; 20 i nferioritatea timorată, În " u m i l i nţă"; Îngenuncherea În faţa celor pe care-i urăşti. În "obedie nţă" (adică faţă de u nul singur, despre care spun dânşii că porunceşte această Îngenunchere , - ei ÎI numesc D u m nezeu). Caracterul i nofensiv al celu i slab. laşitatea Însăşi de care este p l i n . obişnuinţa lui de a sta la uşă , obligaţia l u i inevitabilă de a aştepta capătă nume b u n aici , 25 "răbdare" , lesne se nu meşte şi v i r t u t e ; incapacitatea de a se răzbuna se nu meşte l i psa chefu lui de a se răzb u na , poate chiar iertare ("că e i nu ştiu ce fac - n u mai noi şti m ce fac e i !"). Se vorbeşte şi de " i u birea vrăjm aşilor tăi" - şi-n tot ti m p u l acesta , apel e curg şiroaie pe e i . " - Mai departe ! "Jalnici mai sunt, fără doar ş i poate , toţi aceşti vorbitori În taină şi 30 răspândaci pe la colţu ri , cu toate că , strângându-se u n i i într-alţi i , Îş i ţi n de cald - ei Însă-m i spun că starea lor jalnică este o alegere şi o distincţie din partea lui Dumnezeu . că pe câinii pe care-i iubeşti cel mai mult Îi baţi ; poate că starea aceasta jaln ică este şi o pregătire, un examen , o şcolire. poate că 35 este şi mai mult - ceva ce , Într-o z i . va fi compe n sat şi plătit cu uri aşe dobânzi În aur, dar ce zic eu ! În fericire . Ceea ce ei n u mesc "beatitu d i ne". - Mai departe ! - Acum Îm i dau de-nţeles că n u sunt doar mai buni decât cei puternici , 5

-

Prima dise rtaţie : " b u n şi d i abolic" , "bun şi netrebn ic"

5

10

15

20

25

30

35

1 3- 1 5

201

stăpânii pământu l u i , al căror scui pat s unt nevoiţi să-I I ingă ( n u de frică, n icidecum de frică! ci pentru că D u m nezeu porunceşte să cinsti m toate înaltele stăpâni ri) - că nu sunt doar mai b u n i , ci şi că o " d uc mai bi ne", în orice caz, că odată ar duce-o mai b i ne. Dar destul ! destul ! Nu mai suport. Aer stricat ! Aer stricat ! Acest atelier În care se fa b r i c ă i d e a I u r i - îmi face i mpres ia că d u h neşte n u mai de minciu n i . " - N u ! M a i un moment ! Dumneata încă n-ai s p u s ni mic despre lovitura de maestru a acestor practicanţi ai magiei negre care d i n orice negru fac alb, lapte şi candoare: - n-ai băgat de seamă la ce perfecţi une a ajuns rafinamentul lor, cea mai îndrăzneaţă, mai su btilă, mai i ngenioasă, mai min cinoasă ispravă artistică a lor? Ai grijă! Aceste ani male de beci pline de răzbunare şi ură - ce fac ele tocma i d i n răzbunare şi ură ? Ai mai auzit vreodată aceste vorbe ? Ai bă nui, În crezâ ndu-te numai În vorbele lor, că te găseşti exclu siv pri ntre nişte oame ni ai resentimentul u i ? . . . - "Pricep, îmi ciulesc iarăşi urechile (vai! vai ! vai ! şi m ă ţ i n de nas). Abia acum aud ce-au spus deja de-atâtea ori : "Noi, cei bun i -n o i s u n t e m c e i d r e p ţ i i ' - l ucru l pe care-I cer ei n u-I nu mesc revanşă, ci "tri umful d r e p t ă ţ i i "; c e e a ce u ră s c e i n u - i d u ş m a n u l l o r, n u ! ei u ră s c "n e d r e p t a t e a ", "viaţa fără de Dumnezeu"; ceea c e cred ş i nădăjduiesc ei nu este nădejdea în răzbunare , beţia d ul cii răzbu nări (- "mai d ulce * "şi pe mine făcutu-m-a veşnica u r ă " ­ presupunând că un adevăr ar putea sta deasupra porţii către o minciună ! Căci beatitudinea acelui paradis c e este ? . . Am putea-o ghici deja; dar e mai bine să ne-o mărturisească explicit o autoritate care nu trebuie nesocotită În 10 astfel de lucruri, Toma d'Aquino, mare învăţător şi sfânt. "Beati in regno coclesti", zice el blând ca u n miel , "videbunt poenas dam natoru m , u t b e a t i t u d o i I I i s m a g i s c o m p I a e e a t ."** Sau vrem s-o auzi m într-o tonalitate mai puternică , bunăoară d i n gura unui părinte triumfător al biserici i, care n u le recomanda creştinilor săi bestialele vol uptăţi ale spectacolelor publ ice 15 de ce oare ? "Credinţa ne oferă , indiscutabil, m u lt mai mult, - spune el, de spectae. c. 29 ss . *** - u n i u c r u m u i t m a i p u t e r n i c ; mulţu mită mântuirii, ne stau la dispoziţie, indi scutabil, cu totul alte plăceri; În locul atleţilor, avem marti ri i noştri ; d acă vre m sâng e , ei b i n e , atu nci ave m sâ ngele lui Cristos . . . Dar ce ne aşteaptă , în pri m u l râ n d , În ziua reven i rii 2 0 sale, a tri umfului său 111 - şi a poi conti n u ă , el, vizionarul extaziat: "At enim su persunt alia s pectacu l a , i l i e u lt i m u s et p erpetu u s i nd i c i i d i es , ilie nationibu s insperatus , ilie derisus , cu m tanta saecu li vetustas et tot eius n ativitates una igne haurientur. Quae tu nc spectaculi latitudo I Q u i d a d m i r e r ! Q u i d r i d e a m ! U b i g a u d e a m ! U b i e x u i t e m spectans 25 tot et tantos r e g e s , qui i n coelum recepti nuntiabantur, cu m ipso love et ipsis suis testibus i n i mi s te n ebri s congem escentes ! Item praesides (guvernatorii de provincii) persecutores dominici nominis saevioribus quam i ps i fl a m m i s saevieru nt i n s u ltanti b u s co ntra C h risti a n o s l i q u escentes! Quos praeterea sapientes il los p h i losophos coram d iscipulis suis una 3 0 confl agrantibus erubescentes, quibus n i h i l ad deu m perti nere suadebant, quibus a n i mas aut n ul las aut non i n p risti na corpora red ituras affirma­ bant ! Eti a m poetas non ad Rhadamanti nec ad M inois, sed ad inopi nati Christi tribunal p a l p ita ntes ! Tu ne mag i s tragoedi a ud iend i , magis scilicet vocales (cu g las mai bun, de gură şi mai buni) in sua propria calamitate; 35 tu nc histri ones cognoscendi, solutiores multo per ignem ; tu nc s pectandus 1

* Întregirea noastră. (n. t.) ** În lat. În text: "Cei fericiţi În Împărăţia cerească vedea-vor chinurile osândiţilor,

c a b e a t i t u di n e a s ă l e p l a c ă ş i m a i m u l t . ". (n . t . )

*** În lat. În text: "Despre spectac, c 29 şi urm. " (v. nota finală) . (n. t.)

Prima d i sertaţi e : "b un şi d i a bolic", "bun şi n etrebnic"

5

10

15

203

auriga i n flammea rota totus rubens , tu nc xystici contemplandi non in gymnasiis, sed i n igne iaculati , nisi quod ne tu nc quidem i l los vel im vivos*, ut qui malim ad eos poti u s conspectu m i n s a t i a b i I e m conferre, qui in dominum desaevi erunt. "Hic est il ie, di cam, fabri aut quaestuariae fil ius (aşa cum denotă tot ce urmează, ca şi, În special, această cunoscută caracterizare, luată d i n Talmud , a mamei lui Isus, Tertullian se referă de aici încolo la evrei), sabbati destructor, Samarites et daemonium habens . H ic est, quem a I uda redemisti s, hic est ilie arundine et colaphis d iverberatus , sputamentis ded ecoratu s, fel l e et aceto p otatus . H i c est, q u e m e l a m d i scentes subripuerunt, ut resurrexisse dicatur vei hortulanus d etraxit, ne lactucae suae frequentia eom meanti um laederentu r." Ut talia s peetes, u t t a i i b u 5 e x u i t e s quis tib i praetor aut consul aut quaestor aut sacerdos de sua liberalitate praestabit ? Et tamen haec iam habemus quodammodo p e r f i d e m spiritu imagi nante repraesentata . Ceteru m q ualia i l l a su nt, quae nec oculus vidit nec auris aud ivit nec in cor hominis ascenderu nt ? (1 Cor. 2, 9) Credo circo et utraque cavea (şiruri de bănci d e rangul Întâi şi al patrulea sau , d u pă alţii, teatru comic şi tragic) et omni stadio gratiora ." - P e r f i d e m ** : aşa e scris . I

15

* De fapt : visos (v. nota finală). (n. t.) ** În lat. În text: "Dar mai rămân alte spectacole, acea zi de pe urmă şi de-a

pururi a judecăţii, cea neaşteptată de neamuri, cea luată În râs, În care trecutul atât de lung al vieţii lumeşti şi atâtea generaţii ale lui vor fi mistuite de un singur foc. Ce amploare va lua spectacolul atunci ! C e s ă a d m " r ? D e c e s ă r â d ? U n d e s ă m ă b u c u r ? U n d e s ă j u b i l e z , privind la mu/ţ"i şi mă­ riţii regi, despre care se aducea vestea că au fost primiţi În cer, cum se vor văita laolaltă cu Însuşi lupiter şi cu Înşişi martorii lui În beznele cele mai afunde! Privind ş; la guvernatorii prigonitori ai numelui Domnului cum se vor topi În văpăi mai dezlănţuite ca acelea batjocoritoare cu care s-au dezlănţuit ei Împotriva creştini/ar ! Apoi la nu ştiu care filozofi cuminţi cum o să roşească În faţa discipolilor lor, cu care pieri-vor Împreună În flăcări, discipoli pe care Îi con vingeau că pe Dumnezeu nu-I atinge nimic, pe care Îi asigurau fie că sufletele nu există, fie că nu se reîn­ torc În vechile trupuri! Chiar şi la poeţi cum tremura-vor nu În faţa instanţei lui ' Radamante, nici a lui Minos, ci a n ebăn uitului Cristos ! Atunc; mai degrabă trebuie auziţi tragedienii, mai m ult, bineînţeles, cei cu voce sonoră, confruntaţi cu propria lor n enorocire; atunci trebuie cunoscuţi histrion;;, mult mai degajaţi datorită foculu;,' atunci trebuie privit vizitiul, Înroşit de sus până jos În roata de foc, atunci trebuie con templaţi a tie tii, nu În pa lestr.fJ, ci azvârliţi În flăcări, abstracţie făcând de faptul că nici măcar atunci n-aş vrea să-i văd pe aceia, ci aş prefera să-mi Îndrept privirea n e s ă ţ ; o a s ă mai degrabă spre cei ce s-au slo­ bozit Împotriva Domnului. "/ată-/, zice-voi, pe fiul dulgherului sau al "destrăbă/afei",

204

Des pre genealog i a moralei

16

5

10

15

20

25

Să ne-apropiem de-ncheiere . Ambele valori a n t i t e t i c e "bun şi netrebnic", "bun şi diabolic" au purtat pe pământ o teri bilă luptă, lungă de mii de ani; şi, oricât de cert este că a doua valoare a câştigat de mult supremaţia, nu ducem totuşi li psă nici azi de locu ri În care l u pta conti nuă nedecisă. Am putea spune chiar că , Între ti mp, ea a fost purtată la cote tot mai Înalte , devenind abia pri n aceasta d i n ce În ce mai profundă , mai spirituală : aşa Încât astăzi nu există poate un semn d istinctiv mai d ecisiv al " n a t u r i i s u p e r i o a r e " , al naturii mai Înzestrate, d ecât să fie dezbi nată În accepţi unea respectivă şi să constituie Încă, într-adevăr, un câm p de l uptă pentru acele contrarii. Si mbolul acestei l u pte , consem nat Într�o scriere care, până astăzi, dincolo de Întreaga istorie omenească, a rămas uşoară şi plăcută la citit, se numeşte "Roma împotriva Iudeii , l udeea Împotriva Romei" : - până În prezent n-a existat un eveniment mai mare decât a c e a s t ă l u ptă , a c e a s t ă problemă, a c e s t dezacord Între duşmani de moarte. Roma percepea În evreu ceva contra naturii Înseşi , Într-o oarecare măsură monstrul său a ntipodic ; la Roma , evreul era "î n v i n u i t de ură Împotriva Întreg ului neam omenesc" : pe drept cuvânt, atât cât avem dreptul să legăm izbăvirea şi vi itoru l nea m u l u i omenesc de d o m i n aţia necond iţionată a valori lor aristocratice, a valorilor romane. Ce-au simţit, În schimb, evreii faţă de Roma? O ghicim d i ntr-o mie de i ndicii; dar aj unge să ne pătrundem iar măcar de Apocal ipsa lui I oan, de cea mai co nfuză d i ntre toate ră bufnirile scrise pe care răzbu narea le are pe conştii nţă. (Să nu nesocotim, de altfel , profu nda consecvenţă a instinctului creştin atu nci când a tra nscris tocmai această carte a urii pe numele a postolului iub irii, acelaşi căruia îi atribuise evanghelia aceea de fanatic Îndrăgostit- : aici se ascunde un crâmpei de adevăr, ori câtă cal puzănie l iterară poate să fi fost necesară În acest scop.) Romanii era u , nimicitorul sabatului, samaritean ul ş i demonizatul. lată-1 pe-acela pe care l-aţi cumpărat de la Iuda, pe cel bătut cu trestia şi cu pumnii, pe cel scuipat şi dezonorat, pe cel adăpat cu fiere şi oţet. lată-1 pe-acela pe care ucenicii l-au furat pe ascuns, ca să se spună că a reÎnviat, sau l-a scos afară grădinarul, ca să n u-i vatăme Iăptucile mulţimea ce se vânzolea pe-acolo. " Ca să priveşti la asemenea lucruri deosebite, c a s ă j u b i l e z i I a v e d e r e a l o r, ce pretor sau con sul sau chestor sau sacerdot ţi le va oferi din generozitatea sa ? Şi, cu toate acestea, le-avem Întrucâtva de pe-acum aduse În faţa ochilor, p r i n c r e d i n ţ ă , de spiritul nostru plăsmuitor. Dar, de fapt, ce fel de spectacole sunt acelea pe care nici ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit ? Mai atrăgătoare, cred, decât circul şi ambele tea tre şi orice arenă. " - P r i n c r e d i n ţ ă ( n . t.)

Prima d isertaţie : "bun şi dia bol ic" , " b u n şi n etrebn ic" 1 6

5

10

15

20

25

30

35

2 05

evident, cei putern ici şi nobili, aşa cum până atu nci mai puternici şi mai nobili d intre aceştia n-au existat şi n ici măcar n-au fost visaţi vreodată pe lume ; orice rămăş iţă de la ei, orice inscripţie fascinează, admiţând că deslu­ şeşti c e e a c e scrie acolo. Evreii, din contra, erau acel neam de preoţi resentimentar par excellence* căruia îi era inerentă o genialitate popular-morală fără de pereche : să com parăm nu mai cu evreii popoarele asemă nător înzestrate, bunăoară chi nezii ori germanii, pentru a resimţi ce este de rangul întâ i şi ce este de rangul al ci nci lea. Care din ele a î n v i n s deoca mdată , Roma sau l udeea ? Dar, fireşte, în privinţa aceasta nu-ncape nici cea mai mică îndoială : să judecăm totuşi În faţa cui se-nchină , ca-n faţa chintesenţei tuturor valorilor supreme, oamenii de astăzi în Roma însăşi - şi nu numai În Roma, ci aproape în j u mătate din lume, oriunde omul s-a civil izat sau e pe cale de a se civiliza , - În faţa a t r e i e v r e i , după cum se ştie, şi a u n e i s i n g u r e e v r e i c e (în faţa lui I sus din N azaret, a pescarului Petru, a ţesătorului de covoare Pavel şi a mamei lui I sus, menţionat la început, pe nume Maria). Lucrul acesta este demn de reţinut : Roma, fără nici o îndoială, a fost înfrântă. Ce-i drept, Renaşterea a cunoscut o redeşteptare strălucitor de a ngoasantă a idealului clasic, a m odalităţi i nobile de evaluare a tuturor lucrurilor : ca o fiinţă trezită din letarg ie, Roma însăşi se mişca sub apăsarea noii Rome iudaizate , zidite deasu pra , care oferea aspectu l u nei sinagog i ecu menice şi se numea "biserică" : d ar l udeea triumfă iar de îndată, graţie acelei mişcări resentimentare fundamental plebeiene (germane şi engleze) care se n umeşte Reformă , punând la socoteală ceea ce trebuia să decurgă din ea , restauraţia bisericii , - ca şi restauraţia vech ii l i n işti mormântale a Romei clasice. Î ntr-un sens chiar mai determ i nant şi mai profu nd decât pe vremea aceea, ludeea a ieşit încă o dată victorioasă asupra idealului clasic, o dată cu Revoluţia franceză : ulti ma aristocraţie pol itică din Europa , cea d i n veacu l al şaptesprezecelea şi al optsprezecelea f r a n c e z , s-a prăbuşit sub instinctele resenti mentare populare , - nicicând pe l u me nu s-a auzit o explozie mai mare de bucuri e , u n e ntuziasm ma i zgomotos ! În toiul acestei jubilaţii s-a-ntâmplat, de fa pt, lucru l cel mai neobişnuit, cel mai neaşteptat : însuşi idealul a ntic a apărut î n c a r n e ş i o a s e şi într-o nemaipomenită splendoare în faţa ochilor şi a conştiinţei omeniri i , - şi încă o dată, faţă-n faţă cu vechea şi mincinoasa lozincă resentimentară a p r i v i l e g i u l u i m a j 0 r i t ă ţ i i , faţă-n faţă cu voinţa de decădere, de înjosire, de nivelare, de coborâre şi de scăpătare a o m u l u i , a răs u n at mai putern ic, m a i clar, m a i e nergic formidabila şi fermecătoarea contralozincă a p r i v i l e g i � l u i m i n o r i t ă ţ i i ! * În fr. În text. (n. t.)

206

5

10

Despre genealogia moralei

Ca un ultim ind icator al c e l u i l a i t drum , a a părut N a poleon, acel om cu totul singular şi prea târziu venit pe lume din câţi au existat vreodată , şi, o d ată cu el, problema incarnată a i d e a l ui u i n o b i I Î n s i n e - să refl ectăm bine c e f e l de problemă este: Napoleon, a ceastă sinteză de n e o m şi de s u p r a o m . . . 17 - Oare, o dată c u aceasta, totul s-a terminat ? Pri n asta va fi trecută oare pe vecie ad acta* cea mai mare antiteză a tuturor idea luril or ? Sau numai amânată , amânată pentru multă vreme? .. N-ar urma fatal mente să aibă loc oareşicând o izbucnire În flăcări a vechi ul ui foc, mult mai cum plită, pregătită mult mai din timp? Ba mai m ult: n-ar fi de dorit din răsputeri tocmai ac e s ti u c r u ? chiar de voit ? chiar de Încurajat? Cel ce Începe În acest punct, aidoma cititorilor mei, să mediteze , să g â nd ească În plus , acela anevoie Îi va pune capăt curând, - motiv suficient pentru mine să- i pun eu Însumi capăt, presupunând că de mult a devenit îndeajuns de clar ce v r e a u eu, ce vreau tocmai cu acea l ozincă peri culoasă care-i vine ca turnată ultimei mele cărţi: "0 i n c o l o d e b i n e ş i d e r ă u ** . . . Ceea ce n u Înseamnă câtuş i d e puţi n "Dincolo de bun şi de netre bnic"***. -..

15

II

20

25

30

N o t ă . Profit de ocazi a ce mi-o dă această d isertaţie, ca să exprim public şi form a l o dorinţă care n-a fost rostită de mine până acum decât În discuţii incidental e cu savanţii: adică vreo facu ltate de fi lozofie să-şi poată face un merit din promovarea stu diilor de i s t o r i e a m o r a l e i printr-o serie de concu rsuri academi ce: - poate că această carte face servici u l de a da un i mpuls puternic tocmai Într-o astfel de direcţie. Luând În consid erare o posibilitate de genul acesta, propun Întrebarea de mai jos : e a m erită În ega l ă măsură atenţia fi lologilor şi a istoricilor, ca şi a adevă raţilor erudiţi de profesie din domen i u l filozofiei . " Ge i n d i c i i f u r n i z e a z ă l i n g v i s t i c a , Î n s p e c i a l c e r c e t a r e a e t i m o l o g i c ă , p e n t r u i s t o r i a e v o l uţi e i noţiunilor morale?" - Pe de a ltă parte, este, fireşte, la fel de necesar să câştigăm partici parea fizi ologi lor şi a med icilor la aceste probleme (des pre v a l o a r e a eva l u ărilor de până acu m): a propo de care, şi În acest caz aparte, poate fi l ăsat În seama fil ozofilor de special itate să facă pe avocaţii şi mijlocitori i , d u pă ce vor fi reuşit să tra n sfo rme În tota l itate raportul d i n tre fi l ozofie, fizio logie ş i medici n ă , atât de * În lat. În text: ''În rândul celor terminate (rezolvate)". (n. t.) ** "J e n s e i t s v o n G u t u n d B 6 se " *** "Jenseits von Gut und Schl echt" (ef. lunga notă de subsol la JGB 260, p. 1 44 sq. , n.t.)

Prima disertaţie: "bun şi diabolic", "bun şi netrebnic"

5

10

15

16-17

207

fragil şi de sus picios la Început, În cel mai amabil şi fecund schi m b de experienţă. Toate ta b l e l e de val ori , toţi acei "tu tre b u i e" d e ca re istoria sau cercetarea etn o l og ică are c u n oştinţă , au rea l m e n te n evoi e m ai Întâi de cla rificarea şi interpretarea f i z i o l o g i c ă , mai curând, În orice caz, decât d e cea psihologică; toate aşteaptă, de asemenea, o critică din partea şti inţei medicale. Î ntrebarea : ce v a l o r e a z ă cutare sau cuta re tablă de valori şi cutare sau cutare "morală" ? trebuie să fie pusă din cele mai felurite perspective; În deosebi nu putem lămuri destu l de fi n ch esti unea "val oros Î n c e s c o p ?" De exempl u, ceva ce ar avea În mod vădit va loare În legătură cu capacitatea unei rase de a d ăin ui cât mai mult cu putinţă (sau cu sporirea puterilor ei de a daptare la o a n u m ită clim ă sau cu m enţin erea mărimii ei ca nu măr) n-ar echival a nicidecum cu eventualitatea dezvoltării unui tip mai puternic. Bi nele majorităţii şi binele minorităţii sunt pun cte de vedere opuse În privinţa valori i : hai să lăsăm l a aprecierea na ivităţii biologi lor en glezi să con sidere primul bin e În s i n e mai valoros . . . T o a te ştiinţele trebuie d e-acu m Înco lo să n etezească tere n u l pentru sarcina de viitor a fil ozofulu i : această sarcină con stând Î n faptu l c ă filozoful trebuie s ă rezolve p r o b I e m a v a l o r i i , că trebuie să d etermine i e r a r h i a v a l o r i l o r . -

A doua disertaţie:

"vină", "cuget împovărat"* şi lucruri similare 1

A creşte un animal care s ă - Ş i p e r m i t ă s ă f a c ă p r o m ISI u n i

5

- nu-i oare tocmai acest lucru însărcin area aceea paradoxală pe care şi-a dat-o natura În privinţa omului? adevărata problemă d e s p r e om? .. Că problema aceasta este rezolvată într-o mare măsură trebuie să-i apară cu atât mai uimitor aceluia care ştie să aprecieze cum se cuvine forţa 10 adversă, cea a u i t ă r i i. Uitarea nu-i o simplă vis inertiae**, aşa cum cred

cei superficiali, ci o capacitate inhibantă activă, pozitivă În cel mai strict sens, pe seama căreia trebuie pus faptul că ceea ce este trăit, experimentat numai de noi, absorbit în forul nostru interior ne apare în conştiinţă, în timpul digestiei (stare pe care am putea-o numi "însufletare"***), la fel de J5 puţin ca întregul proces extrem de complex prin care se realizează hrănirea

noastră corporală, aşa-numita "încorporare"****. Să închidem vremelnic uşile şi ferestrele conştiinţei; să rămânem nestânjeniţi de zgomotul şi bătălia în mij locul căreia lumea noastră subterană de organe obligate să ne servească lucrează unele pentru altele şi unele împotriva altora; puţină 20 acalmie, puţină tabula rasa***** a conştiinţei, ca să se facă iar loc pentru

nou, înainte de toate pentru funcţiile şi funcţionarii mai nobili, pentru guvernare, prognoză, măsuri preventive (căci organismul nostru este organizat oligarhic) - iată foloasele uitării, cum am spus, active, oarecum o portăreasă, o păstrătoare a ordinii sufleteşti, a liniştii, a etichetei: prin care se poate vedea 25

numaidecât în ce sens, fără de uitare, n-ar putea să existe nici fericire, nici seninătate, nici speranţă, nici mândrie, nici p r e z e n t . Omul În care acest aparat inhibant se defectează şi se opreşte poate fi comparat (şi nu numai

"schlechtes Gewissen" (cf. JGB 260, nota infrapaginală despre "schlecht" şi "băse ", n. t.) În lat. În text: "virtute a inerţiei" (cf. nota infrapaginală respectivă la GM / 1, n.t.) "Einverseelung" ("asimilare În suflet", n. t.) "Einverleibung" ("asimilare În corp", "asimilaţie", n. t.) În lat. În text: "tablă ştearsă " (cu privire la spiritul omenesc În momentul naşterii; cf. Aristotel, Despre suflet, 3, 4, (rad. N. 1. Ştefănescu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti. 1 969, 92: Intelectul "există ca potenţă Întocmai ca o tablă pe care nimic nu stă scris În acn. (n. t.) *

**

***

****

*****

A doua disertaţie: "vi nă" , "cuget impovărat" şi lucruri si m ilare 1-2

5

10

15

20

209

comparat -) cu u n d i speptic c>* n u mai ştie pe u nde să scoată cămaşa . . . Tocmai acest animal Î n m o d necesar uituc, Î n care u itarea reprezintă o forţă, o formă de sănătate p u t e r n i c ă , şi-a dezvoltat acum o capacitate opusă, o memorie, cu aj utorul căreia u itarea este suspendată În anumite cazuri , adică În cazurile câ n d trebuie făcute prom i s i u n i: prin u rmare , n ici vorbă de o simplă imposi bilitate pasivă de a te descotoros i de i mpresia gravată odată , nici de si mpla indigestie provocată de un cuvânt o dată dat şi din pricina cărui a nu mai şti i acum pe u n d e să scoţi cămaşa, ci de o v r e r e activă d e a n u te descotorosi, de o vrere de a continua şi iar a continua lucrul o dată vrut, de o adevărată m e m o r i e a v o i n ţ e i : aşa Încât Între i niţialul "eu vreau", "eu voi face" şi adevărata descărcare a voi nţe i , a c t u I său, poate fi intercalată fără n ici o ezitare o lume de lucruri , de situaţii, chiar de acte volitive noi, străine, fără ca acest lanţ lung al voinţei să cedeze. Dar câte nu presupun toate acestea ! Spre a dispune d i n a i nte de viitor În acest chi p, cât trebuie să fi-nvăţat m a i Întâi omul ca să poată să despartă evenimentul necesar de cel Întâmplător, să gândească În mod cauzal, să perceapă şi să anticipeze ca prezente lucru rile Îndepărtate În tim p, să aprecieze cu siguranţă, să vadă şi să prevadă, În general, ce este scop şi ce este m ij loc pentru ati n gerea lui - şi, pentru asta, cât d e p r e v i z i b i 1 , d e n o r m a l , d e n e c e s a r trebuie să fi devenit Înainte de toate omul Însuşi, chiar În proprii i ochi , pentru propria-i reprezentare, ca, În felul acesta , aşa cu m o face unul care promite, să poată , În sfârşit, gara nta pentru sine c a vi itor! 2

25

30

35

Tocmai aceasta este lunga istorie a ori g i n i i r e s p o n s a b i I i t ă ţ i i . Acea însărcinare de a creşte un animal care să-şi permită să facă promisiuni împlică În sine, aşa după cum am înţeles deja, ca o condiţie şi pregătire, Însărcinarea imediată de a-I f a c e pe om mai întâi, într-o anumită măsură, necesar, uniform, egal între egali , normal şi, pri n urmare, previzibil. Lucrarea enormă a ceea ce a fost nu mit de m i ne "moralitatea cutumei" (ef. Aurora, p. 7, 1 3, 16) - adevărata l ucrare a omul u i asupra l u i însuşi pe durata cea ma i l ungă a neamului omenesc, Întreag a lucrare p r e i s t o r i c ă a l u i îşi are În asta sensul, marea justificare , oricâtă asprime, tiranie, tâmpen ie şi idioţenie Îi sunt i n erente : omul a fost fă c u t real mente previzibil cu ajutorul moralităţii cutumei şi al cămăşii de forţă sociale. Să ne plasăm însă la ca pătul imensului proces, acolo u n de pomul Îşi arată , În sfârşit, roadele, * Întregirea noastră. (n. t.)

210

5

10

15

20

25

30

35

Despre genealogia moralei

unde societatea şi a sa moral itate a cutumei lămureşte, În sfârşit, î n c e s c o p a fost ea doar mijlocul : găsim astfel în pomul ei fructul cel mai copt, i n d i v i d u I s u v e r a n , cel identic doar cu sine însuşi, cel eliberat iarăşi din moralitatea cutumei, individul autonom, transmoral (căci "autonom" şi "moral" se exclud) , pe scurt, omul voinţei proprii , independente , de lungă durată, care Î ş i p e r m i t e s ă f a c ă p r o m i s i u n i - iar în el , o semeaţă conştiinţă , tresărind din toţi muşchi i , conştiinţa lucru lui, în sfârş it, obţinut şi incarnat În el atu nci , o adevărată conştiinţă a puterii şi a libertăţii, u n senti ment al desă­ vârşirii o mului în general. Această fii nţă eliberată, care î ş i p e r m i t e cu adevărat să facă promisiuni, acest stăpân al voi nţei I i b e r e , acest suveran - cum n-ar şti el ce superioritate are dinainte, pri n aceasta , faţă de toţi cei ce nu-şi permit să facă promisiuni şi să garanteze pentru ei înşişi, câtă încredere, câtă teamă, cât respect trezeşte - el le " m e r i t ă" pe toate trei - şi cum, o dată cu această stăpâ nire de sine, i-a fost dată în mod necesar pe mână şi stăpânirea asupra stărilor d e fa pt, asupra naturii şi a tuturor creaturilor cu voi nţă de mai scurtă durată şi mai nesigure ? Omul "liber" , posesorul unei voinţe de lungă durată, de nezdruncinat, îşi are în această posesie şi m ă s u r a v a l o r i i: uitându-se la ceilalţi porn i n d de la s i n e , el preţui eşte sau d ispreţuieşte ; şi, cu aceeaşi necesitate cu care-i preţuieşte pe cei egali cu el, pe cei puternici şi siguri (pe cei care î ş i p e r m i t să facă promisiuni), aşadar, pe tot omul care promite ca un suveran, greu, rar, încet, care este zgârcit cu încrederea sa , care t e s c o a t e î n e v i d e n ţ ă când are încredere în tine, care-şi dă cuvântul ca un lucru pe care te poţi baza, fiindcă se ştie suficient de puternic ca să ş i-I ţină chiar împotriva unor vicisitudini, chiar '' împotriva destinului" - : cu aceeaşi necesitate o să-şi ţină piciorul pregătit să-i lovească pe uşuraticii uscăţivi care fac prom isiuni fără să şi-o permită, după cum o să-şi ţi nă la îndemână şi n uiaua pentru minci n osul care-şi calcă promisiunea chiar din momentul în care îi iese din g ură. Semeaţa cunoşti nţă despre extraordi narul privilegiu al r e s p o n s a b i I i t ă ţ i i , conştiinţa acestei rare l ibertăţi , a acestei puteri asupra lui însuşi şi asupra sorţii a coborât în el până În cele mai afunde adâncuri şi a devenit i nstin ct, instinct dominant: cum îl va numi pe acest insti nct domi nant, ad miţând că are nevoie în si nea lui de un cuvânt pentru acesta ? Fără doar şi poate însă: acest om suveran îl numeşte c u g e t u I său . . . 3

Cugetul său ? . . . Se poate sesiza cu anticipaţie că noţiu nea de " cuget", pe care o întâl n i m aici În su prema ei configuraţie, aproa pe stranie, are deja în urm a ei o lungă i storie şi modificare a formei. A-ţi permite să garantezi

A doua d isertaţie: "vi nă", "cuget îm povă rat" şi lucruri si milare 2-3

211

pentru tine ş i a - ţ i p e r m i t e , aşadar, să te şi a p r o b i pe tine Însuţi este, precu m am spus, u n fruct copt, dar ş i u n fruct t â r z i u : - câtă vreme n-a trebuit să atârne acru şi amar În pom fructul acesta! Iar o vreme chiar mult mai lungă n u se putea vedea absolut n i mic di ntr-un asemenea fruct, 5 nimeni nu şi-ar fi permis să-I promită, oricât de cert era totul pregătit În pom şi creştea tocmai În vederea lu i ! - "Cum Îi formăm animalulu i-om o memorie? Cum Îi imprimăm ceva acestei m inţi efemere, parţial slabe, parţial nebunatice, acestei uitări Întruchi pate , În aşa fel, Încât respectivul lucru s ă-i rămână proaspăt?" ... Această străveche problemă n-a fost rezolvată, d u pă cum ne 10 putem i mag ina, tocmai pri n răspunsuri şi m ijloace delicate; poate că În Întreaga pre i stori e a o m ului n ici nu există altceva m a i teri b il şi mai Înspăimântător decât m n e m o t e h n i c a sa. "Ca să rămână ceva În memorie, trebuie Însemnat cu fierul roşu : numai ceea ce nu conteneşte s ă p r i c i n u i a s c ă d u r e r e rămâne În memorie" - iată un principiu al celei 15 mai vechi (din păcate, şi'al celei mai Îndelungate) psiholog i i din lume. S-ar putea spune ch iar că, peste tot unde mai există azi În lume sole mnitate, gravitate, mister, culori Închise În viaţa omului şi a poporului, acolo c o n t i n u ă s ă - ş i P r o d u c ă e f e c t u I ceva din teamătul cu care, peste tot În lume, s-au făcut promisiuni, s-au dat garanţii, s-au rostit juruinţe: trecutul, cel mai 20 lung, mai adânc, mai dur trecut, ne abură şi ţâşneşte din noi când devenim "gravi". Niciodată când omul socotea necesar să-şi formeze o memorie, treaba aceasta nu se lăsa fără sânge, chin uri, jertfe; cele mai Înfiorătoare jertfe şi chezăşii (de care ţin ofrandele primelor roade şi ale primilor pui), cele mai abominabile mutilări (de exemplu, castrările) , cele mai crude forme de ritualuri 25 din toate cultele religioase (şi toate religiile sunt în străfunduriie lor nişte sisteme de cruzimi) - toate acestea Îşi au originea În instinctul acela care a sesizat În durere cel mai puternic mijloc de ajutorare a mnemonicii. Într-un anu , m it sens, Întreaga ascetică Îşi are locul aici: câteva idei trebuie aduse În punctul În care nu se mai şterg, devin omniprezente, indelebile, "fixe", În vederea hipnotizării 30 pri n aceste "idei fixe" a Întregului sistem nervos şi intelectual, - iar procedurile şi formele de viaţă ascetice sunt nişte m ij loace de a scăpa acele idei de concurenţa cu toate celelalte idei, de a le face "indelebile". Cu cât omenirea era mai slabă "de memorie", cu atât mai groaznic este Întotdeauna aspectul obiceiurilor ei; as primea legilor penale, Îndeosebi, furnizează un criteriu cu 35 privire la strădania depusă de ea ca să repurteze victoria împotriva uitării şi să le menţină p r o a s p e t e În memorie acestor sclavi efemeri ai afectului şi ai poftelor câteva exigenţe primitive ale convieţuirii sociale. Noi, germanii, nu ne consideră m , desigur, u n popor deosebit de crud şi de nem ilos, cu atât mai puţin u nul deosebit de frivol şi trăind de azi pe mâine ; dar n-avem decât să

212

5

10

J5

20

D espre genealogia moral e i

cercetăm vech ile noastre pravile penale, c a s ă vedem de câte strădanii a fost nevoie pe pământ pentru creşterea unui "popor de cugetători" (vreau să zic: poporul a c e I a al Europei la care şi astăzi se poate-ntâlni maximum de incredere, seriozitate, obiectivitate şi lipsă de gust ş i care, prin aceste însuşiri, este îndreptăţit să crească tot felul de mandarini pentru Europa) . Aceşti germani şi-au format cu nişte mij loace cumpl ite o memorie, pentru a deveni stăpâni peste instinctele lor plebeiene fundamentale şi peste brutala lor primitivitate : să ne g ândim la vechile pedepse g ermane, cum ar fi lapidarea (- chiar legenda pune piatra de moară să cadă pe capul vinovatului), tragerea pe roată (cea mai particulară născocire şi specialitate a geniului german În domen iul penalităţii!), aruncarea cu ţeapa, sfârteca rea sau zdrobirea În picioare de către cai ("sfâşierea În patru"), fierberea nelegiuitului În ulei sau În vin (chiar În veacul al paisprezecelea şi al cincisprezecelea), populara jupuire ("tăierea curelelor"), extirparea cărni i de la piept; ca ş i , desigur, faptul că răufăcătorul era uns cu miere şi lăsat pradă muştelor sub soarele fierbinte. Cu ajutorul u nor astfel de privelişti şi procedee sfârşeşti prin a ţine minte cinci, şase "nu vreau", În legătură cu care ai făcut p r o m i s i u n e a , pentru a trăi bucurându-te de avantajele societăţii, - şi Într-adevăr ! cu ajutorul acestui tip de memorie sfârşeşti prin a te Învăţa "minte" ! - Vai , mintea, seriozitatea, stăpânirea afectelor, toată această treabă sumbră care se n umeşte chibzui nţă, toate aceste privilegii şi obiecte de lux ale omului: cât de scump au fost ele plătite! cât sânge şi câte orori nu se află la baza tuturor "lucrurilor bune" ! . . . 4

25

30

35

Dar oare cum s-a ivit pe lume cealaltă "treabă sumbră", conştiinţa vinii, Întregul "cuget Împovărat"? - Şi cu aceasta ne Întoarcem la genealogiştii noştri În materie de morală . Spunând-o Încă o dată - sau n-oi fi spus-o Încă? - ei nu ne sunt de n ici un ajutor. O experienţă proprie lungă de cinci palme, exclusiv "modernă"; lipsă de cunoşti nţe , lipsă de voinţă de cunoaştere a trecutului; insti nct istoric şi mai puţin , ca şi "al doilea văz", necesar tocmai aici - şi, cu toate acestea, să te ocupi cu istoria moralei : asta trebuie să ducă , pe drept cuvânt, la nişte rezultate care se află Într-un raport nu numai fragil cu adevărul. Putut-au oare aceşti g enealogişti ai moralei de pâ nă acum să viseze măcar de departe câte ceva despre faptul că, de pildă, acea principală noţi u ne morală care este "vina"* şi-a tras obârşia din foarte materiala noţiune de "(în)datorare"** ? Sau că pedeapsa ca o d e s p ă g u b i r e s-a dezvoltat absolut separat şi necondiţionat de l ibertatea sau nelibertatea voinţei ? - şi * Sch u l d Schulden

**

A dou a disertaţie: "vi nă", "cuget îm povă rat" şi lucruri s imilare 3-5

5

10

15

20

25

30

35

213

aceasta până la punctul În care, dimpotrivă, este nevoie Întotdeauna întâi de o trea ptă î n a l t ă de u manizare pentru ca animalul "om" să înceapă a face acele diferenţe m ult mai primitive dintre "intenţionat", "neglijent", "întâmplător", "responsabil" şi antonimele lor şi să ţină seama de ele la aplicarea pedepsei . Gândul acela atât de ieftin azi şi atât de natural î n aparenţă, atât de inevitabil, care a trebuit, cu siguranţă , să plătească mult pentru explicaţia cum s-a născut, în genera l , sentimentul dreptăţi i pe pământ, gândul acela deci că "infractorul îşi merită pedea psa, f i i n d c ă ar fi putut proceda altfel" este, în real itate, o formă atinsă extrem de târziu, rafi nată chiar, de judecare şi ded ucţie omenească; cel ce o transpune la în ceputuri atentează cu degete butucă noase la psi holog ia omen irii mai de demult. De-a lungul cele i mai mari perioade a istoriei omen eşti n u s-au aplicat n i cidecum pedepse f i i n d c ă răufăcătorul era făcut răspunzător pentru fapta sa, deci n u pornind de la premisa că numai vinovatul trebuie pedepsit: - dimpotrivă, aşa cum şi astăzi părinţii îşi pedepsesc copiii, din necaz pentru o pagubă suferită, necaz ce se varsă pe păgubitor, - necazul acesta însă ţinut în frâu şi modificat de ideea că orice pagubă îşi are pe undeva e c h i v a l e n t u I şi poate fi cu adevărat despăgubită, fie chiar şi printr-o d u r e r e a păgubitorului . De unde şi-a tras puterea această idee străveche , adânc Înrădăci nată , astăzi poate de nemaistârpit, ideea unei echivalenţe a pagubei cu durerea ? Am relevat-o deja : din relaţia contractuală d intre c r e d i t o r şi d e b i t o r , care este tot aşa de veche cum sunt, în g en eral, "subiecţii juridici" şi, la rându-i, retrimite la formele primitive de cumpărare , vânzare , schimb, afaceri .

5 Fără îndoială, aşa cum era de aşteptat de la bun început după observaţiile făcute anterior, actualizarea acestor relaţi i contractuale trezeşte faţă de omenirea mai veche, aceea care le-a i nstituit sau le-a îngăduit, o anume suspiciune şi respingere. Tocmai aici s e f a c p r o m i s i u n i ; tocmai a ici se pune problema de a-i f o r m a o memorie cel u i ce promite; tocmai aici , o putem bănui, va fi un zăcământ de asprimi, cruzimi, dureri. Debitorul, pentru a inspira încredere În promisiunea lui de a-şi plăti datoria, pentru a da o garanţie În privi nţa seriozităţii şi a sfinţeniei promisiu n ii sale, pentru a-i prezenta , În sinea lui , propriului cuget plătirea datoriei ca îndatorire, ca obligaţie, pune zălog creditorului , în virtutea unui contract, în eventualitatea că nu plăteşte, ceva ce, de regulă, încă "posedă", ceva asupra căruia, de regulă, încă are putere, de exemplu , trupul său ori femeia ori libertatea ori chiar viaţa sa (ori , în anum ite condiţii religioase, însăşi beatitudinea sa, mântuirea sufletului său, la urma urmelor, chiar pacea mormântulu i său : la fel ca În Egi pt, unde leşul

21 4

5

10

15

20

25

30

Despre ge n ea l ogia mora l e i

datornicului nu-şi găsea odihna nici în mormânt în faţa creditorului, - e-adevărat că această odihnă tocmai la egipte n i avea şi ea oarece importanţă) . Dar creditorul putea În special să pângărească şi să schi ngiuiască În fel şi chi p trup ul datornicului, bunăoară, să tai e d i n el cam p e măsura mărimii datoriei: - ş i , din acest punct de vedere, au existat de timpuri u şi peste tot nişte estimări exacte, parţial mergând, În mod oribil, până În cele mai mici detali i , estimări d e d r e p t Î n vigoare a l e d iferitelor membre şi părţi ale corpului. Consider aproape u n progres, o dovadă a unei concepţii juridice mai libere, cu bătaie mai lungă.m a i r o m a n e faptul că legislaţia celor Douăsprezece Table ale Romei a decretat că este indiferent cât de mult sau cât de puţin taie creditorii intr-un asemenea caz 0* "si plus minusve secueru nt, ne fraude esto"**. Să ne clarificăm logica acestei Întregi forme de compensaţie: care este destul de neobişnuită. Echivalenţa este dată pri n faptul că, În locul unor foloase care să concureze direct cu paguba (deci În locul unei compensaţii În bani, pământ, bunuri de orice fel) , cred itorulu i i se recunoaşte ca restituţie şi compensaţie un fel de s a t i s f a c ţ i e , - satisfacţia de a-şi putea dezlănţui fără a sta pe gânduri puterea asupra unui neputincios, voluptatea "de faire le mal pour le plaisir de le faire"***, plăcerea supu nerii la cazne : plăcere care este cu atât mai preţuită , cu cât creditorul se situează mai jos şi mai umil În ordinea socială, şi-i poate lesne apărea ca d u micatul cel mai delicios de la masă, ba chiar ca o savurare anticipată a u n u i rang mai Înalt. Prin mijlocirea " p e d e p s e i " a pl i cate d e b itorul u i , cred itorul Împărtăşeşte un d r e p t s e n i o r i a l: În sfârşit, ajunge şi el o dată la sentimentul înălţător de a putea dis preţui şi maltrata o fiinţă ca pe un "inferior al său" - sau, cel puţi n , În cazul În care dreptul propriu-zis de a pedepsi, aplicarea unei pedepse au trecut dej a la "înaltele stăpâniri", să-I v a d ă d ispreţuit şi maltratat. Compensaţia constă , aşadar, Într-un mandat şi un drept la cruzime. -

6 Î n a c e a s t ă sferă, deci În j u risprudenţa obligaţiilor, îşi are vatra părintească universul noţiunilor morale "vinăII , "cuget", "îndatorire", "sfinţen ia Întregirea noastră. (n.t.) În lat. În text: "dacă au tăiat mai mult sau mai puţin, să nu fie caz de păgubire " (din Leges duodecim tabularum); este o preluare din Kohler (Shakespeare vor dem Forum der Jurisprudenz, 1 884, 1 8) cu Înlocuirea lui "se" prin "ne ", greşeală care figurează În toate ediţiile N (ef. D. S. Thatcher, 592), schimbând şi Înţelesul părţii a doua: "să le fie pus lor În cârcă ". (n. t.) În fr. În text; cf. MA 50 (voI. 3, 53, 30; v. nota infrapagina/ă şi cea finală, p. 487). (n. t.) *

**

***

A doua disertaţie: "vi nă", "cuget impovă rat" şi l u cru ri s imila re 5-6

5

10

15

20

25

30

35

215

îndatoririi", - începutul lui, ca începutul a tot ce este mare pe pământ, a fost udat În chip temei nic şi m ultă vreme cu sânge. Şi oare n-am avea dreptul să adăugăm că universul acela , În definitiv, nu şi-a mai pierdut n icicâ nd cu totul un anumit miros de sânge şi schingiuire ? ( nici chiar la bătrânul Kant: i mperativul categoric miroase a cruzime . . . ) Tot a ici s-a întreţesut prima dată acea ţesătură de idei, sinistră şi poate devenită de nedestrămat, "vi nă şi suferi nţă". Î ntrebând iarăşi: În ce măsură poate fi suferinţa o com pensaţie pentru "(În)datorare" ? Î n măsura În care p r i c i n u i r e a suferinţei a priit În cel mai Înalt grad , În măsura În care păgubitu l a primit În s chimbul daunei, punând la socoteală şi urmările neplăcute ale acesteia, o extraordinară contra-plăcere: p r i c i n u i r e a suferinţei, - o adevărată f e s t i v i t a t e , ceva ce, aşa cum a m s pus, cu cât era mai mare preţul, cu atât contrazicea mai mult rangul şi poziţia soci ală a creditorului. Spunând acestea d u pă toate presupunerile: căci este d ifi cil să scrutezi fundul unor astfel de lucruri subterane, făcând abstracţie de faptu l că este şi dureros; ş i cine amestecă aici inabil noţiunea de "răzbunare" , acela mai degrabă Îşi acoperă şi Întunecă vederea decât şi-o favorizează (- răzbunarea Însăşi conduce categoric exact la aceeaşi problemă: "Cum poate fi pricinuirea suferinţei o satisfacţie ?"). N u con cordă, a m impresia, c u delicateţea, i a r c u tartuferia docilelor animale domestice (vreau să spun a oamen ilor moderni, vreau să s pun cu noi) n ici atât, să ilustrăm cu toată puterea până la ce grad c r u z i m e a constituie marea bucurie festivă a omeniri i de altădată, ba chiar se adaugă ca i ngredient În fiecare di ntre bucuriile ei; pe de altă parte , cât de naivă, de nevinovată se prezintă nevoia ei de cruzime, cât de princi pial este statorn icită de ea ca Însuşire n o r m a l ă a omului tocm a i "răutatea dezi nteresată" (sau, ca s-o spunem cu Spinoza, sympath ia malevolens*) - : pri n urmare , ca un lucru pe care cugetul îl aprobă din toată i n i ma! Pentru un ochi mai pătrunzător ar fi poate şi astăzi Încă destule de sesizat din această cea mai veche şi mai temein ică bucurie festivă a omului; În "Di ncolo de bine ş i d e ră u", p . 1 1 7 şi urm. (chiar mai Înai nte În "Aurora", p . 1 7, 68, 1 02) a m arătat cu u n deget precaut către spiritualizarea şi "divi nizarea" În continuă creştere a cruzimii, care se strecoară prin Întreaga istorie a civilizaţiei superioare (şi , Într-o accepţiune considerabilă, se confundă chiar cu ea) . Î n orice caz, nu-s prea departe vremurile În care nu se puteau imagina nişte nunţi princiare şi sărbători populare În cel mai mare stil fără execuţii, schingiuiri sau vreun autodafe, după cum nici reşedinţă nobiliară fără persoane asupra cărora să-ţi poţi revărsa fără n ici un scrupul răutatea şi g lumele macabre (- să ne a mintim, * În lat. În text: "simpatia (afinitatea) răuvoitoare". (n.t.)

216

5

10

Despre genealog i a mora lei

bunăoară, de Don Quijote la curtea ducesei : îl citi m astăzi pe Don Quijote În Întregime cu un gust amar pe l imbă, aproape torturându-ne şi, prin aceasta, am fi foarte străini şi suspecţi pentru a utorul l u i şi pentru contem poranii acestuia, - ei ÎI citeau cu cel mai curat cuget, ca pe cea mai hazoasă d i ntre cărţi, aproape că mureau de râs la lectura ei) . Vederea suferinţei prieşte , pricinuirea suferi nţei prieşte şi mai mult - iată o teoremă dură , dar o veche , puternică, omenesc de prea omenească teoremă fundamentală, la care, d e altfel, poate c ă ş i maimuţele ar subscrie: Întrucât u mblă zvonul că, prin născocirea u nor cruzim i bizare , ele îl anunţă deja cu prisosinţă pe o m şi oarecum îl "preludează". Fără cruzime, n ici o festivitate : aşa propovăduieşte cea mai veche şi mai lungă istorie a omului - şi chiar şi-n pedeapsă e ceva atât de f e s t i v! 7

15

20

25

30

35

- Prin aceste gânduri, În treacăt fie zis, eu nu sunt deloc d ispus să le vin pesimiştilor noştri În ajutor cu o nouă apă la morile hodorogite şi huruitoare ale lehamitei lor de viaţă; di mpotrivă, trebuie adeverit Îm mod expres că, pe vremea aceea În care omenirea nu se ruşina Încă de cruzi mea ei, viaţa pe pământ era mai senină decât acu m , când există pesimişti . Posomorârea cerului deasupra omului s-a extins Întotdeauna În ra port cu s porirea ruşinii d e o m a omului. Privirea pesimistă obosită , rezerva faţă de misterul vieţii , glacialul n u al silei de viaţă - acestea n u sunt semnele c e' e i m a i d i a b o l i c e ere a neamului omenesc: dim potrivă, ele ies la l u m i n ă , ca n işte plante de mlaştină ce sunt, n u mai dacă există mlaştina În care-şi au locu l , - a m În vedere istovirea ş i moralizarea patologice În vi rtutea cărora făptura "om" sfârşeşte pri n a Învăţa să se ruşi neze de toate instinctele sale. Pe drumul către "înger" (spre a nu face uz aici de un cuvâ nt mai dur) , omul şi-a prăsit acel stomac stricat şi acea li mbă Încărcată prin care nu n u mai bucu ria ş i nevinovăţia a n i m al u l u i au aj uns să-i fi e res p i ngătoare , ci viaţa Însăş i i s-a sărbezit: - aşa Încât, uneori, iată-1 în faţa l u i însuşi ţi nându-se de nas şi făcând, În chip dezaprobator, împreună cu papa I nocenţiu al I I I-lea, inventarul orori lor sale ("zămisl ire necurată, hrănire g reţoasă În pântecele mamei , materie mizerabilă din care se dezvoltă omul, putoare oribilă, secreţie de salivă, urină şi excremente"). În momentul da faţă, când suferinţa trebuie să mărşăluiască mereu ca primul dintre arg umentele Î m p o t r i v a existenţei, ca semnul de Întrebare cel mai seri os s u b care este pusă ea , am face bine să ne aminti m de ti mpuri l e În care se judeca pe dos, Întrucât n u te puteai l i psi de pricinu irea s u f e r i n ţ e i şi vedeai În ea un farmec de pri m ra ng, o adevărată momeală cu care-i câştigai pe oameni p e n t r u viaţă. Poate că

A doua disertaţie: "vină", "cuget împovărat" şi lucruri similare 6-7

5

10

15

20

25

30

35

217

pe-atu nci - fi e spus Întru consolarea celor moleşiţi - durerea Încă n u era atât de insuportabilă ca astăzi; cel p uţi n aşa va putea deduce u n medic care a tratat nişte negri (aceştia consideraţi reprezenta nţi ai omului preistoric -) În câteva cazuri grave de i nflamaţii interne, care aproa pe l-ar exaspera până şi pe cel mai zdravăn europea n ; - asupra negri lor n u au acest efect. (Curba capacităţii umane de toleranţă a durerii pare, În realitate, să coboare extraordi­ nar şi a proa pe brusc numai din momentul În care ai În urma ta cele zece mii sau zece m i l ioane aflate În partea d e sus a su pracivilizaţie i; iar eu, În ceea ce mă priveşte, nu mă Îndoiesc că, faţă de o singură noapte dureroasă a unei singure, isterice femeiuşti cultivate, suferinţele Însumate ale tuturor animalelor care , până acu m , au fost interogate cu cuţitul În scopul u nor răspunsuri ştii nţifice, pur şi simplu nu se iau În consideraţie.) Poate ch iar n i se- ngăduie să admitem posibilitatea că nici acea plăcere oferită de cruzime n-ar fi cazul, de fapt, să se stingă: ar avea nevoie numai de o a n umită subl i mare şi subti lizare raportate la g radu l rid icat de i nsu portabilitate a dureri i de astăzi, ar trebui îndeosebi să apară tra nspusă În imagi nar şi În psihic şi Împodobită cu nume exclusiv atât de inofensive, Încât să nu trezească bănuieli nici celui mai delicat cuget ipocrit ("compasiu nea tragică" este un astfel de nume; un altul este "Ies nostalg ies de la croix"*) . Ceea ce se rid ică, de fapt, Împotriva suferinţei nu este suferi nţa În sine, ci l i psa de sens a suferinţei : dar nici pentru creşti n , care a văzut În suferinţă o Întreag ă maşi nărie secretă de mântuit, nici pentru omul naiv al vremurilor de altădată, care se pricepeau să interpreteze orice suferinţă având În vedere s pectacolul sau pri cinuitorul de suferi nţă, nu exista , În general, o asemenea suferinţă l i p s i t ă d e s e n s . Ca suferinţa tainică , nedescoperită, fără martori să poată fi lichidată şi negată pe ci n ste, era a proape obligatori u pe timpul acela să i nventezi nişte zei şi nişte fii nţe i ntermed iare de orice altitud ine şi adâncime, pe scurt, ceva care să rătăcească şi pri n cele de taină, care să vadă şi În Întu neric şi care să nu se lipsească uşor de un i nteresant s pectacol dureros. Căci cu ajutorul u nor astfel de invenţii , viaţa de-atunci se pricepea la trucul la care Întotdeauna s-a price put, acela de-a se justifica pe sine Însăşi , de a-şi justifi ca "răul" său; În prezent ar avea poate nevoie , În acest scop, de alte invenţii auxiliare (cum ar fi viaţa ca mister, viaţa ca problemă de cunoaştere). "Orice rău la vederea că­ ruia un zeu se bucură este j ustificat" : aşa suna logica pri mitivă a si mţirii - şi chiar, numai cea primitivă a fost aşa ? Zeii imagi naţi ca a matori de spectacole c r u d e - o, până unde nu aj unge În umanizarea noastră europeană chiar şi această reprezentare străveche! asupra acestei chestiuni putem, eventual, *În fr. În text : "nostalgiile crucii". (n. t.)

Despre genealogia moralei

2'18

5

să ne sfătu im cu Calvi n şi cu Luther. Cert este, În orice caz, că nici g r e c i i n u ştiau să le ofere zeilor lor, spre a-i face fericiţi , o garn itură mai plăcută decât bucuriile cruzi mii. Cu ce och i socotiţi voi oare că H omer şi-a făcut zeii să privească-n jos l a desti nele oamenilor ? Care era, În definitiv, ultima raţiune a războaielor troiene şi a trag icelor atrocităţi similare ? N u ne putem îndoi de asta câtuşi de puţin: ele erau gândite ca j o c u r i f e s t i v e pentru zei : ş i , Î n măsura În care poetul, Î n această privi nţă, m a i mult decât ceilalţi oame n i , este de natură d i v i n ă , poate erau concepute şi c a jocuri festive pentru poeţi. . . Nu altfel şi-au i maginat mai târziu filozofi i g reci ai moralei privi rea zeul u i coborând În continuare asupra l uptei morale, asupra eroismului şi a autoschingiuiri i celui virtuos: "Heracle al d atoriei" se afla pe o scenă, zeul reuşea şi el acelaşi l ucru ; virtutea fără martori era pentru poporu l acesta de actori ceva cu totu l i ncomprehensibil. Oare acea i nvenţie filozofică atât de cutezătoare, atât de fatală, atu nci real izată mai Întâi În Europa, i n venţia "voinţei l ibere", a spontaneităţii absolute a omului În cele bune şi În cele rele, să nu fi fost făcută înai nte de toate pentru a-şi crea un drept de a-şi i mag ina că i nteresul zeilor faţă de om, faţă de virtutea omenească n u s e p o a t e e p u i z a n i c i o d a t ă ? Pe această scenă pământească nu trebuia nicicând să se ducă lipsă de ceva cu adevărat nou , de tensiuni, complicaţii, catastrofe cu adevărat nemaipomen ite: o l u me gândită cu desăvârşire În chi p deter­ min ist ar fi fost previzi bilă pe ntru zei şi, ca urmare, În scurtă vreme, chiar obositoare, - motiv de-ajuns pentru aceşti p r i e t e n i a i z e i l o r , filozofi i , să nu le atribuie zeilor l o r o asemenea lume determi nistă! Î ntreaga omenire antică este p l i n ă de tandre consideraţii pentru "spectator" , ca o l u me e m i n a m ente publică , eminamente expusă priviri i , ca re nu p utea să-şi imagineze fericirea fără s pectacole şi festivităţi . - Şi, aşa cum a m spus deja, chiar şi-n marea p e d e a p s ă e ceva atât de festiv ! . . . II

10

15

20

25

30

35

II

8 Senti mentul datoriei* , al obli g aţiei personale, spre a ne relua cursul cercetării , şi-a avut originea, d u pă cum a m văzut, În cea mai veche şi mai primitivă relaţie socială care există, În relaţia di ntre cumpărător şi vânzător, cred itor ş i debitor: aici s-a u confru ntat pri m a d ată două persoan e , a i ci s - a u c o m p a r a t pri ma dată două persoa ne. Nu s-a-ntâlnit Încă un grad de civilizaţie cât de mic În care să nu se evidenţieze măcar ceva din această relaţie. A determina preţuri, a măsura valori , a născoci ech ivalente, a face sch i mb - i ată ce a preocu pat cea di ntâi gând ire a omului Într-o asemenea *

Schuld (care Înseamnă şi "vină", n . f.)

A doua disertaţie: "vi nă", "cuget împovărat" şi lucruri similare 7-9

5

10

15

20

25

30

219

măsură , încât toate acestea sunt, într-un a n u mit sens, gândirea î n s ă ş i: aici a fost cultivat cel m a i vechi soi de perspicacitate, tot aici s-ar putea presu pu n e primul zvâcnet de mândrie al o m u l u i , al sentimentului său de superioritate faţă de alte animale. Cuvântul nostru "Mensch"* (manas) continuă să expri me poate ceva tocma i din a c e a s t ă vanitate : omul s-a desemnat ca fi inţă care măsoară valori , eval uează şi m ăsoară, ca "animal preţuitor în s i n e". Cumpărarea şi vânzarea, d i mpreună cu accesori ile lor psi holog ice, sunt mai vechi decât începuturile propriu-zise ale oricăror forme de organizare socială, ale oricăror formaţiuni social e : mai bine zis, din cea mai rud i mentară formă a dreptului civil, sentimentul în embrion al sch i mbul u i , al contractului, al d atoriei , al d reptului, al obligaţiei, al compensaţiei a t r e c u t mai întâi a supra celor mai fruste şi mai primitive comp lexe obşteşti (în relaţia lor cu complexe similare), concomitent cu deprinderea de a echilibra două puteri , de a face măsurători şi calcule. Ochiul se obişnuise acum cu această perspectivă: şi, cu acea consecvenţă nătângă specifică gândirii de pe timpuri , greu de pus în mi şcare, dar mergând apoi i nexorabil În aceeaşi direcţie, s-a aju ns curând , printr-o mare generalizare, la "orice lucru are preţul său; t o t u I poate fi plătit" - cel mai vechi şi mai naiv canon moral al j u s t i ţ i e i , începutul oricărei "blândeţi", al oricărei "nepărtiniri", al oricărei "bunăvoinţe", al oricărei "obiectivităţi" pe pământ. Justiţia, pe această primă treaptă, este bunăvoinţa, în rândul celor aproxi mativ de aceeaşi putere, de-a cădea la învoială unii cu alţii, de-a ajunge din nou la înţelegere pri ntr-un compromis - şi , cu privi re la cei mai puţi n puternici, de a-i c o n s t r â n 9 e , sub conducerea lor, la un com promis. -

9 Măsurând mereu cu măsura vremilor străvechi (care vremi străvechi , de altfel, exi stă ori sunt cu p uti nţă iarăşi în toate vremi le): com u n itatea s e afl ă şi ea Î n acel i m porta nt ra port fu ndame ntal cu mem br.ii săi î n ca re se g ăseşte creditorul cu debitori i l u i . Tră i m într-o comun itate, ne bucu răm de foloasele u nei comunităţi (o, şi ce foloase! noi le nesocotim astăzi d i n când în când), săIăşluim la adăpost, feriţi , În pace şi încredere, fără griji din privinţa a n u m itor păgu biri şi ostilităţi la care este expus omul d i n a f a r ă , cel "ce n-are pace"** - un german Înţelege ce Înseamnă la origine "Elend", elend*** -, aşa d u pă cum ne-am pus chezaşi şi ne-am obl igat obşti i tocmai având În vedere aceste păgubiri şi ostil ităţi . Ce se va-ntâm pla î n c e l ă l a I t c a z ? * În germ. În text: "om". (n. f.) ** der " Friedlose" (care Înseamnă şi "proscrisul", n.f.) *** "mizerie " (sens derivat din vechiul "ţară străină, ca loc al exilului", n. f.)

220

5

10

15

20

25

30

Despre genealo g i a moralei

Comun itatea, creditorul Înşelat Îşi vor s coate bani i cu m pot mai bine, pe asta p utem conta. E vorba aici cel mai puţin de paguba i mediată pe care păgubitorul a provocat-o: conti nuând a face abstracţie de ea, neleg i uitul* este În primul rând u n "spărg ător de legi "** , u n i ns care-şi calcă u n contract şi un cuvânt Î n f a ţ a u n u i i n t r e 9 , În legătură cu toate bunurile şi faci lităţile vieţii În colectiv de care a avut parte până atunci . Neleg iuitul este un debitor care nu numai că nu restitu ie foloasele şi Împrumutu rile ce i s-au acordat, ci chiar ridică mâna asupra creditorul u i său : de aceea , el pierde de-ai ci înainte, aşa cum se şi cuvine, nu numai toate aceste bunuri şi foloase, - ci acum i se şi atrage atenţia c e i m p o r t a n ţ ă a u a c e s t e b u n u r i . I ndignarea creditorului păgubit, a comunităţi i îl reintoarce la starea de sălbăticie şi de proscris de care era scutit până acum: comu nitatea ÎI îndepărtează de ea, - şi de-acuma orice fel de ostilitate se poate abate asu pră-i. "Pedeapsa", pe această treaptă a civilizaţiei, este pur şi simplu replica, m i m u I condu itei normale faţă de duşmanul detestat, dezarmat, doborât la pământ, care a pierdut nu numai orice drept şi protecţie, ci şi orice clemenţă; aşadar, legea război ului şi sărbătorirea victoriei l u i vae victis !*** in toată neîndurarea şi cruzi mea: - de unde explicaţia că războiul însuşi (inclusiv cultul războinic al sacrificiului) a furn izat toate f o r m e i e sub care se prezi ntă pedeapsa În istorie .

10 O dată cu consolidarea p uteri i , o comunitate n u mai socoteşte atât de i m portante delictele individ u l u i , fi indcă acestea nu mai pot trece pe ntru ea , in aceeaşi măsură ca în trecut, d re pt periculoase şi perturba nte pentru menţinerea întregului: răufăcătorul nu mai este "pus in afara l egii" şi expulzat, indig narea generală nu se mai poate abate asupră-i, ca în trecut, cu atâta nestăpânire, - de-acum Încolo, răufăcătorul este, dimpotrivă, apărat şi protejat, cu mare grijă din partea întregului, de această indignare, îndeosebi de cea a păgubaşilor. Compromisul cu i n d ignarea celor loviţi cu precădere d e fapta rea; o sili nţă de-a local iza cazul şi de-a preveni o implicare şi o alarmare mai amplă sau chiar generală; Încercări de-a găsi echivalente şi de-a aplana întreaga afacere (compositio****); înainte de toate, voi nţa, care apare din ce În ce mai hotărâtă, de-a considera orice delict p I ă t i b i I Într-un sens oarecare, * Verb recher ** Brecher (pentru sensul respectiv, cf val. 5, 21, 1 5-1 6, n. t.) *** În lat. În text: "vai de cei Învinşi!" (Titus Livius, Ab urbe condita, 5, 48, 9) . (n.t.) **** În lat. În text: "aplanare (a unui conflict)" . (n. t.)

A doua disertaţie: "vin ă" , "cuget impovărat" şi lucruri simi lare 9- 1 1

5

10

22 1

aşadar, de-a i z o I a făptaşul de fa pta sa cel puţi n Într-o anumită măsură­ iată caracteri sticile impri mate tot mai clar pe evoluţia ulteri oară a dreptul u i penal. Dacă puterea şi conştiinţa de sine a u nei comunităţi creşte, atunci ş i dreptul penal s e îmblânzeşte întotdeauna; orice slăbiciune şi orice periclitare mai profundă a ei readuce la lumină formele mai dure ale acestuia. "Creditorul" s-a umanizat întotdeauna pe măsură ce a devenit mai bogat; la u rma urmelor, chiar măsura bogăţiei sale este dată de câte prej udici i este el ca pabil să su porte fără a suferi d i n această pricină. N-ar fi cu neputi nţă d e imagi nat o c o n ş t i i n ţ ă a p u t e r i i societăţii în virtutea că reia aceasta să-şi poată perm ite cel mai a ri stocratic lux ce există pentru ea , - de a-ş i lăsa n e p e d e p s i t dăunătoru l . "Ce-mi pasă m i e , de fapt, de paraziţii mei ? ar putea să se-ntrebe atunci. N-au decât să trăi ască şi să crească : sunt încă destul de putern ică pentru asta !" . . Justiţia care a-nceput cu "totul este plă­ tibil , totul trebuie plătit" sfârşeşte prin a trece cu vederea şi a-I lăsa pe cel i nsolvabil să scape, - sfârşeşte ca orice lucru bun pe lume, a b o l i n d u - s e s i n g u r ă . Această autoabolire a justiţiei: se ştie cu ce n u me frumos se numeşte - el e m e n ţ ă ; e a rămâne, aşa cum se-nţelege d e la sine, privi legiul* celu i mai puternic, sau şi mai bine, lumea cealaltă a dreptului**. .

15

20

25

11 Acu m , un cuvânt negativ la adresa u nor încercări , avansate recent, de a căuta originea justiţiei pe u n cu totul alt teren, - anume , pe acela al resenti mentulu i . Î ntâi să le-o spunem psihologilor la u reche, presupunând că ar avea chef să studieze odată Îndeaproape resentimentul însuşi: planta aceasta Înfl oreşte cel mai frumos În momentul de faţă pri ntre a narh i şti şi antisemiţi, aşa cu m, de altfel, întotdeauna a înflorit, pe ascuns, aidoma unei viorele, chiar dacă având un alt parfum. Şi, după cum din acelaşi lucru trebuie să iasă Întotdeauna cu necesitate ceva de acelaşi fel , tot aşa nu ne va surprinde să vedem iarăşi ieşind din asemenea cercuri nişte încercări, precum adeseori au existat ef s upra p.30*** -, de-a canoniza r ă z b u n a r e a sub numele de d re p t a te - ca şi când dreptatea n-ar fi, În fond, decât o evoluţie a senti mentului de-a fi lezat - şi , o dată cu răzbu narea, de-a situa la mare cinste u lterior afectele r e a c t i v e **** în general şi În total itate . Î n privi nţa ultimei tentative , eu m-aş scandal iza cel mai puţin : mi s-ar părea chiar u n m e r i t , având Î n vedere întrea ga problemă biolog ică (în legătură c u care -

-

30

.

* das Vorrecht * * sein Jenseits d es Rechts *** 20 1 În ediţia noastră. (n. t.) **** reaktive (În sensul engl. reactive "sensibil la ce va ", termen uzitat În psihologie; afectele reactive ar fi chiar resentimentele, n.t.)

222

Despre genealogia moral e i

valoarea acelor afecte a fost subapreciată până acum) . Singurul lucru asupra cărui a atrag atenţia este îm prejurarea că spiritul resentimentului însuşi este acela din care se iveşte această nouă nu anţă de obiectivitate ştii nţifică (în favoarea urii, a i nvidiei , a relei-voinţe, a suspiciunii, a ranchiunei, a răzbunării) . 5 Căci această "obiectivitate ştii nţifică" va cunoaşte i mediat o sincopă şi va lăsa loc u nor accente ale d uşmăniei de moarte şi ale ideilor preconcepute, de îndată ce va fi vorba de o altă grupă de afecte, care, după cum am impresia, au o valoare biologi că mult mai mare decât cele reactive ş i , prin urmare , tocmai de aceea ar merita să fie estimate şi foarte stimate d i n p u n c t d e 10 v e d e r e ş t i i n ţ i f i c: adică afectel e propriu-zis a c t i v e , cum ar fi setea de putere, lăcomia şi aşa mai departe. (E. Duhri ng , Werth des Lebens; Cursus der Philosophi e ; peste tot, la urma u rmel or.) Atât contra acestei tendi nţeÎn general: darÎn ceea ce priveşte teza aparte a lui Duhring că locul de başti nă al justiţiei trebuie căutat pe terenul simţul u i reactiv, e nevoie, de 15 dragul adevărului, să-i opunem, inversând categoric lucrurile, ceastălaltă teză: abia u i t i m u I teren cucerit de spiritul justiţiei este terenul simţului reactiv! Dacă se-ntâmplă realmente ca omul drept să rămână dre pt chiar faţă de dăunătorii lui (şi nu n u mai rece , ponderat, stră i n , nepăsător: faptul de a fi drept este Întotdeauna o conduită p o z i t i v ă ), dacă, nici expusă u nei jigniri, 20 unei batjocuri, unei bănuieli personale, obiectivitatea Înaltă , clară, scrutătoare pe cât de adânc, pe atât de blâ nd, a ochi ului justiţiar, j u d e c ă t o r nu se tulbură, ei bine, atunci aceasta este o mostră de perfecţiu ne şi de măiestrie supremă pe pămâ nt, - chiar un lucru la care, în mod prudent, nu trebuie să ne aşteptăm aici , În care În nici un caz nu trebui e să c r e d e m prea uşor. 25 Cert este că, de obicei, chiar În cazul celor mai on este persoane, ajunge doar o mică doză de agresivitate, răutate, insinuare, pentru a le goni sângele În och i ş i a le i z g o n i obiectivitatea din ei. Omul activ, agresiv, abuziv conti nuă să fie plasat cu o sută de paşi mai a proape de j u stiţie decât cel reactiv; tocmai pentru el nu-i deloc necesar să-şi evalueze fals şi preconceput 30 obiectul, aşa cum o face, trebuie s-o facă, omul reactiv. De aceea, omul agresiv, ca fi ind cel mai tare, cel mai curajos, cel mai nobil , a avut efectiv de partea sa, În toate tim purile, şi ochiul m a i l i b e r, cugetul m a i u Ş u r a t: dimpotrivă, intuim deja ci ne are cu adevărat pe conştiinţă născocirea "cugetului Împovărat" , - om ul resenti mentului ! Î n sfârşit, să privim dar înapoi în istorie: 35 În ce sferă oare a fost cu adevărat obişnu ită până acum pe pământ Întreaga a plicare a dreptului , chiar şi nevoia propri u-zisă de drept ? Nu cumva în sfera omul u i reactiv ? N icidecu m: mai degrabă În cea a activilor, a p uternicilor, a spontanilor, a agresivilor. Considerând l ucrurile d i n punct de vedere istoric, dreptul reprezintă pe pământ - fie spus în ciuda n u mitu l u i agitator (care

A doua disertaţie: "vină", "cuget împovărat" şi lucru ri similare 1 1

223

mărturiseşte el însuşi odată despre si ne: "Teoria răzbu nări i s-a strecurat ca fi rul cel roşu al justiţiei pri n toate lucrările şi strădui nţele mel e") - lu pta chiar î m p o t r i v a senti mentelor reactive, războiul cu acestea purtat de n i şte puteri active şi agresive care şi-au consumat parţial vigoarea ca să pună u n 5 capăt şi o limită exacerbării patosul u i reactiv şi să oblige la u n acord. Peste tot unde este exercitată justiţia, unde este menţi n ută justiţia, vedem o putere mai viguroasă, raportată la u na mai slabă aflată sub oblăduirea ei (fie grupuri , fie ind ivizi ) , În căutarea unor m ijloace cu care să curme turbarea absurdă a resenti mentu l u i , parte s m ul g â n d obiectul resenti m e ntu l u i d i n m â i n i l e 10 răzbunării , parte p u n â n d î n locul răzbunării, la rându-i, lupta împotriva duşmanilor păcii şi ai ordinii, parte născoci nd, propunând, eventual impunând compromisuri , parte stabilind anumite echivalente ale păgubirilor ca normă la care, de acum Încolo, resenti mentul este tri mis o dată pentru totdeauna. Cel mai hotărâtor factor Însă, ceea ce puterea supremă face şi impu ne împo15 triva supremaţi ei senti mentelor adverse şi a resentimentelor - ea o face întotdeauna, de Îndată ce este oarecum Îndeajuns de puternică pentru asta ­ este aşezarea 1 e g i i , declaraţia imperativă în legătură cu ceea ce este Îngă­ duit În general sub ochii ei ca fii nd drept şi ceea ce trebuie socotit i nterzis, nedrept: tratând, după aşezarea leg i i , infracţiunile şi actele arbitrare ale unor 2 0 i ndivizi în parte ori ale unor grupuri întregi ca ultraj la lege, ca răzvrătire îm potriva puterii supreme înseşi, aceasta deviază senti mentul supuşi lor ei de la dauna imed iată prici nuită de asemenea ultraje şi aju n g e astfel, cu vremea, la contrariul a ceea ce vrea orice răzbunare care vede şi ad mite numai punctul de vedere al păgubaşului -: de acum încolo, ochiul este exersat 25 pentru o a preciere d i n ce în ce m a i i m p e r s o n a l ă a faptei , până şi och i u l păg u başului însuşi (deşi acesta la urmă de tot, aşa cu m am arătat mai înainte) . - Î n consecinţă, "dreptate" şi "nedreptate" există numai începând cu aşezarea legi i (şi n u , cum doreşte Ouhri n g , începând cu actul lezării). A vorbi de dreptate şi nedreptate î n s i n e este lipsit de orice sens, î n s i n e , 30 fireşte, o lezare, o violare, o exploatare, o nimicire nu poate fi un lucru "nedrept", În măsura În care viaţa Îşi Îndeplineşte, Î n e s e n ţ ă , funcţiile de bază lezând, violând, exploatâ n d , n i micind şi nu poate fi nicidecum i mag i nată fără acest caracter. Trebuie să ne ma i mărtu risim nouă Înşine ch iar u n lucru mai îngrijorător : că, din cea mai înaltă perspectivă biologică văzute , condiţiile 3 5 juridice nu pot fi n iciodată decât c o n d i ţ i i e x ce p ţ i o n a l e , fi i nd , parţial , nişte restricţii ale adevăratei voi nţe de viaţă , care este pornită pe p utere, şi subordonându-se, ca instrumente individuale, scopului general al acestei voinţe : ad ică nişte i n strumente pentru crearea u nor unităţi de putere m a i m a r i O ordine de drept gândită ca suverană şi generală, nu ca instru ment În l upta .

224

5

Des p re genealog i a

moralei

complexelor de putere, ci ca instrument Î m p o t r i v a oricărei lupte În genere, bunăoară În conformitate cu şablonul comunist al l u i Duhri n g , că fiecare voinţă trebuie să considere orice voinţă egală, arfi un pri nci piu o s t i i v i e ţ i i , u n factor care distruge şi desfi i nţează omul, u n semn de oboseală, un dru m ascu ns către nea nt. -

12 Acum, Încă u n cuvâ nt despre origi nea şi scopul pedepsei - două probleme care se disociază sau ar trebu i s ă se disocieze: d i n păcate , noi, de obicei, le contopim intr-una singură . C u m proced ează dar genealogiştii 10 moralei de p ână acum În a cest caz ? N aiv, aşa cum au procedat mereu -: descoperă nu ştiu ce "scop" În pedeapsă , de exempl u , răzbunare sau i ntim idare , plasează apoi cu i nocen ţă scopul acesta la Încep ut, În chi p de causa fiendi* a pedepsei, şi - treaba e gata . "Scopul in drept" se poate Însă uti l iza n umai În u ltimul rând pentru i stori a genezei dreptului : mai bine zis, 15 n u există pentru n ici un fel de istorie un pri nci piu mai im portant decât acela cucerit cu atâta trudă, dar care a şi t r e b u i t s ă f i e cu adevărat cucerit, - anume că între cauza naşterii unui l ucru şi utilitatea lui finală, Întrebui nţarea lui reală şi Încadrarea Într-un sistem de scopuri se află o distanţă toto coelo**; că un lucru existent, oarecum izbutit, este mereu şi mereu interpretat, d e o 20 p utere superioară l u i , d i n noi perspective, este luat d i n nou În stăpâ n i re , transformat ş i redirecţionat În vederea unei noi folosi nţe; c ă orice s e Întâmplă În lumea organică este o z d r o b i r e , o Î n s c ă u n a r e şi că, la rându-Ie, orice zdrobire şi Înscăunare este o reinterpretare, o aranjare, În care "sensul" şi "scopul" de până atu nci trebuie să fi e in mod necesar u mbrite sau sti nse 2 5 cu totul. Oricât de bine se va fi-nţeles u t i i i t a t e a n u şti u cărui organ fiziologic (sau chiar a vreu nei i nstituţii juridice, a vreunei cutume social e , a vreunui obicei politic, a vreu nei forme d i n arte sa u din cultul religios) , prin asta Încă n u s-a-nţeles ni mic În privi nţa genezei sale: oricât de i ncomod şi de neplăcut ar suna a ceasta pentru nişte urechi n u tocmai tinere, - căci d i n 30 vremuri străvechi se crezuse c ă d i n s copul demonstrabil, din utilitatea u n u i l ucru , a u n e i forme , a u nei rânduieli se-nţelege ş i motivul genezei lor, och iul ca fi i nd făcut pentru vedere , mâna, pentru apucat. Tot aşa ne-am imaginat şi pedeapsa ca fi ind născocită pentru pedepsire . Dar toate scopurile, toate utilităţile nu sunt decât nişte s e m n e că o voi nţă de putere a ajuns stăpână 35 peste ceva mai p uţi n puternic şi şi-a imprimat, din acest moment începând , * În lat. În text: "raţiunea de a fi". (n. t.) ** Tn lat. În text; v. nota resp. Ia GM Prefaţă

4.

(n. t.)

A doua d isertaţie : "vin ă", "cuget împovă rat" şi lucru ri similare 1 1 - 1 2 225

5

10

15

20

25

30

35

sensul u nei funcţi i ; iar întreaga istori e a u n u i "lucru" , a unui org a n , a u n u i obicei poate fi astfel u n neîntreru pt lanţ de s e m n e vorbind despre n o i şi noi i nterpretări şi aranjări , ale căror cauze Înseşi n-au nevoie să stea În legătură Între ele, mai degrabă, În funcţie de Împrejurări , se succed şi alternează pur şi s i m pl u Întâmplător. "Evol uţia" unui lucru , a u nui obice i , a u n u i organ n u este , Î n consecinţă , ni mi c m a i puţin decât acel progressus* al s ă u bazat pe un ţel, mai puţi n Încă, un progressus logic şi foarte scurt, real izat cu cea mai mică risipă de energie şi cu minime cheltuiel i, - ci succesiunea u nor procese de zd robire care merg mai mult sau mai puţin În adânci me, mai mult sau mai puţin independente u nele de altele şi care se petrec În acele lucruri , adăug ându-se şi Împotrivirile la acestea , care consumă de fiecare dată, şi modificările de formă Încercate În scopul apărării şi al reacţiei, ca şi rezultatele unor contracţiuni reuşite. Forma este labilă , "sensul" Însă, şi mai mult. . . N ici În i nteriorul fiecărui organism În parte, lucrurile nu stau altfel: cu fiecare creştere esenţială a Întregului se denaturează şi "sensul" diferitelor organe, - eventual, d istrugerea parţială a lor, diminuarea lor n umerică (de pildă, prin anularea verigilor intermediare) pot fi un semn de forţă şi perfecţiune În creştere. Voiam să spun: chiar şi d e v e n i r e a parţial i n u t i i ă , şubrezirea şi degenerarea, pierderea sensului şi a funcţionalităţii, pe scurt, moartea, ţin de condiţiile adevăratului progressus : ca unul care apare Întotdeauna sub forma unei voinţe şi a unei căi către o putere m a i m a r e şi este Întotdeauna i mpus pe socoteala numeroaselor puteri mai mici. Mărimea unui "progres" s e m ă s o a r ă ch iar după masa totală a celor ce trebuiau să-i fie sacrificate; omenirea sacrificată ca masă pe altarul dezvoltării unei singure speci i m a i p u t e r n i c e de om iată ce a r f i un progres . . . - I nsist asupra acestui ca pital punct de vedere al metodolog iei i storice cu atât mai mult, cu cât, În fond , el vine În răspăr cu exact i nsti nctul dom inant şi cu g ustul timpulu i , ca re s-ar Împăca totuşi mai curâ nd cu conti ngenţa absolută, ba chiar cu absurd itatea mecani cistă a tot ce se-ntâmplă, decât cu teoria unei v o i n ţ e d e p u t e r e i nerente tuturor celor ce se-ntâmpIă. Id iosi ncrasia democratică faţă de tot ce stăpâ neşte şi vrea să stăpânească, m i s a r h i s m u I ** modern ( ca să formez un cuvânt prost pentru o treabă proastă), s-a transformat şi deg hi zat Încetu l cu Încetul În ceva spiritual , În cel mai spiritual lucru, În asemenea măsură, Încât pătrunde deja, a r e v o i e să pătrundă astăzi pas cu pas În cele mai riguroase, aparent cele mai obiective ştii nţe ; ba chiar am i m p resia că a pus deja stăpânire pe -

În lat. În text (şi infra) . (n. f.) ** M i s a r c h i s m u s (din elemente greceşti, având sensul de "ură faţă de cei ce conduc", n.f.) *

226

5

10

Despre genealogia moralei

intreaga fiziolog i e şi b i o l o g i e , in p a g u b a acestora , aşa cu m se-nţelege de l a sine, escamotâ n d u-Ie o noţiu n e fu n d a m e nta l ă , aceea a activităţi i pro p ri u-zi s e . Î n sch i m b , s u b p res i u n e a acelei i d i os i n cra s i i . se scoate În p ri m -p l a n "adaptarea", adică o activitate de ra ngul al doilea, o s i m pl ă reactivitate. ba chiar s-a defi nit viaţa însăşi ca o adaptare i nternă d i n ce in ce mai funcţională la nişte circum stanţe externe (Herbert S pencer) . Pri n aceasta Însă e tăgăduită esenţa vieţii , v o i n ţ a d e p u t e r e a ei ; prin aceasta e trecută cu vederea prevale nţa pri ncipială pe care o au forţel e sponta n e . agresive, copl eşitoare . re i nterpretatoare, reori entatoare şi modelatoare, abia d u pă al căror efect urmează "adaptarea"; pri n aceasta este dezavuat însuşi rolul hegemonic În organism al celor mai inalţi deţi nători de fu n cţ i i În care voi nţa de viaţă a pare activă şi formatoare . Ne aducem aminte de reproşul făcut de H uxley lui Spencer, - de "nihilismul administrativ" al lui : dar este vorba chiar de m a i m u i t decât de "ad ministrare" . . .

15

20

25

30

35

13 -Aşadar. pentru a reveni la obiect, ad ică la p e d e a p s ă , trebu i e să distingem a ici două chestiuni : o dată, relativa ei d u r a b i I i t a t e , uzul, actul, "dra ma", o anumită succesiune strictă de proced u ri , pe de altă parte , l a b i I i t a t e a ei . sensul, scopul. aşteptarea, care se leagă de îndepl inirea u nor astfel de proceduri. Aici , fără multă vorbă, e de presupus, per analogiam*. potrivit acelui capital punct de vedere al metodologiei istorice pe care tocmai l-am expus, că procedura Însăşi va fi fost un l ucru mai vechi , a nterior între b u i nţări i e i ca pedea ps ă , că aceasta d i n urmă a fost mai intâ i i m p l a n t a t ă , i nterpretată În interi orul proceduri i (de mult disponibile, dar uzuale in alt sens), pe scurt, că lucrurile n u stau aşa cum considerau până acum naivii noştri genealogişti ai moralei şi ai dreptului , care-şi i maginau cu toţii procedura ca n ă s c o c i t ă in scopul pedepsei, d u pă cu m se imag i n a odi nioară mâna ca născocită Î n scopul apucatului. În ceea c e priveşte acum celălalt element al pedepsei, cel labi l , "sensul" ei, noţi u nea de "pedeapsă" n u mai prezi ntă, intr-un stadiu foarte târzi u de civil izaţie (de exempl u , în Europa de azi), un singur sens, ci o întreagă sinteză de "sensuri " : istoria de până acu m a pedepsei în general , istoria exploatării ei in cele mai diferite scopu ri sfârşeşte pri n a se cristal iza Într-u n soi de u nitate care este gre u sol u b i l ă , g re u d e a n a l izat ş i , ceea ce tre b u i e acce ntu at, a b s o l u t i n d e f i n i b i I ă . ( Este i m posibil d e s p u s a stăzi cu certitudine d e c e se dau , de fapt, pedepse : toate noţiunile în care, din punct de vedere semiotic, se condensează un întreg proces se sustrag defi n iţiei ; defi n ibil este numai * În lat. În text. (n. t.)

A

doua d i s e rtaţi e : " v i n ă " , "cugei împovă rat" şi i u cruri s i m i l a re 1 2 - '1 4

227

ceea c e n-are istori e.) Î ntr-un stadi u anterior, d i mpotrivă , acea si nteză d e "sensuri" încă apare m a i sol ubilă, c a şi mai f1uctuantă; p utem încă sesiza cum, de la caz la caz, elementele sintezei îşi schimbă valenţa şi se reordonează în con secinţă , În aşa fel , încât ba u n u l , ba altul d i ntre ele iese în rel ief şi 5 domină pe socoteala celorlalte, ba chiar, dacă o cer Îm prejurările, un singur element (bunăoară, scopul i ntimidării) pare a suprima tot restul elementelor. Spre a da cel puţin o idee despre cât de nesig ur, cât de tardiv, cât de acciden­ tal este "sensul" pedepsei şi cum poate una şi aceeaşi proced ură să fie folosită, interpretată, dichisită ca urmare a u nor i ntenţii fundamental d iferite: 10 cam asta ar fi schema care m i-a rezu ltat chiar pe baza u n u i material relativ puţin şi întâmplător. Pedeapsa ca scoatere din joc, ca împiedicare a proliferării pagu belor. Pedea psa ca despăgubire a păgubaşului într-o formă oarecare (chiar şi-n aceea a unei com pensaţii morale). Pedeapsa ca izolare a unei tul burări de echi li bru , pentru a preveni o extindere a tulburări i. Pedeapsa ca 15 i nspirare a fricii faţă de cei ce hotărăsc şi aplică pedeapsa . Pedeapsa ca u n fel de echivalent al avantajelor de care neleg i u itul s-a bucurat p â n ă l a u n punct (cum a r f i momentul din care a fost folosit c a ocnaş) . Pedeapsa c a În­ depărtare a unui element degenerativ (eventual a unei ramuri întregi, ca după dreptul chinez : aşadar, ca mijloc de menţinere a purităţii rasei ori de conservare 20 a u n u i tip social). Pedeapsa ca festivitate, cu alte cuvinte, ca maltratare şi batjocorire a unui d uşman doborât, În sfârşit, la pământ. Pedeapsa ca o în­ văţătură de minte, fie pentru cel ce suportă pedeapsa - aşa-numita "corecţie", fie pentru martori i la execuţi e. Pedea psa ca un onorariu achitat condiţionat de puterea care-I protejează pe răufăcător de aberaţiile răzbu nării. Pedeapsa 25 ca un compromis cu starea pur naturală a răzbu nări i , atât cât aceasta din urmă continuă a fi încurajată de clanuri puternice şi monopolizată ca u n privi­ l egiu al lor. Pedea psa ca declaraţie de război şi măsură de război contra unui duşman al păci i, al leg i i , al ord i n i i , al autorităţi i , pe care-I combaţi ca fi ind periculos pentru comunitate, ca Încălcător de contract În ce priveşte clauzele 30 i mpuse de aceasta, ca pe-u n răzvrătit, trădător şi stricător de pace, şi-I combaţi cu n işte m ijloace pe care tocmai războiul le sugerează. 14

Această listă, fără-ndoiaIă, nu este completă; evident, pedeapsa este grevată de tot felul de câştiguri . Cu atât mai mult avem d reptu l să-i scădem 35 un p r e t i n s câştig, care, bineînţeles, trece În conştii nţa populară drept cel mai important, - credi nţa În pedeapsă, care, din mai mtllte motive, se clatină astăzi , tocmai În el îşi g ăseşte Încă suportul cel mai putern ic. Pedeapsa trebuie să aibă meritul de a trezi În cel vinovat s e n t i m e n t u I v i n o v ă ţ i e i ,

2 28

Despre genealogia moralei

căutăm În ea adevăratul i n strumentum* al acelei reacţi i sufleteşti care se n u meşte "cuget împovărat", "remuşcare". Dar, prin aceasta , continuăm atentatul la realitate şi psihologie, l ucru valabil chiar pentru ziua de azi : şi cu atât mai mult pe ntru cea mai l ungă istorie a omulu i , preistoria l u i ! 5 Remuşcarea autentică este ceva extrem de rar tocmai printre nelegiuiţi şi osândiţi, puşcăriile, casele de corecţie n u sunt cuibarele În care să se dezvolte cu predilecţie această specie de cari : - asupra acestui fapt cad de acord toţi observatorii scru puloşi, care , În multe cazuri , nu-şi expri mă o asemenea părere bucuros şi în concordanţă cu cele mai personale dorinţe . 10 Una peste alta, pedeapsa căieşte şi răceşte; concentrează ; intensifică sentimentul însingurării; întăreşte puterea de rezistenţă. Dacă se-ntâ m plă să-mprăştie energia şi să pună la cale o deplorabilă prostraţie şi umil ire a propriei persoane, atunci un astfel de rezultat este, În mod sigur, şi mai puţin reconfortant decât efectul mediu al pedepsei: ca unul care se caracterizează 15 printr-o seriozitate seacă şi ursuză. Dacă ne gândim mai cu seamă la acele mii de ani de p r e istorie a omului, su ntem îndreptăţiţi să judecăm fără a ezita că dezvoltarea senti mentului de vin ovăţie a fost cel mai puternic o b s t r u c ţ i o n a t ă tocmai de pedeapsă, - cel p uţin În privinţa victim elor asupra cărora s-a dezlănţuit puterea punitivă. Căci să nu nesocotim în ce 20 măsură nelegiuitul este împiedicat tocmai de spectacolul procedurilor judiciare şi executive înseşi ca să-şi perceapă ca reprobabilă î n s i n e fapta , felul actului : întrucât el vede exact acelaşi fel de acte comise În slujba justiţiei şi apoi aprobate, comise cu cugetul împăcat: aşadar, spionaj , viclenie, mituire, Întindere de curse, întreaga artă complicată şi rafinată a poliţistului şi a 25 procurorului, apoi jaful, zdrobirea, baijocura, arestarea, torturarea, asasi-narea, siste matice şi n ici măcar scuzate ca pasionale, care se i mprimă în diverse ti puri de pedeapsă , - toate, prin urmare , nişte acte absolut nerepudiate şi necondamnate î n s i n e de judecătorii lor, ci doar dintr-o anumită privinţă şi uti litate practică. Acest "cuget împovărat", cea mai tulburătoare şi mai 30 interesantă plantă din vegetaţia noastră pământească, n u a crescut pe terenul acesta , - În realitate, În conşti inţa celor ce j udecă, a celor ce pedepsesc, nu şi-a g ăsit expresie, nici În decursul celei mai lungi epoci , n i m i c din faptul că ar fi avut de-a face cu u n "vinovat". Ci cu un provocator de daune, cu un iresponsabil soi de fatalitate. Şi n i ci acela asupra căruia 35 pedeapsa cădea năprasnic d u pă aceea, tot ca u n soi de fatalitate, n-avea, În cazul acesta, altă "suferinţă lăuntrică" decât ca în cazul u nei produ ceri i ntempestive a ceva neprevăzut, a u n u i cumplit fenomen natural , a prăbuşirii unui bloc de stâncă sfărâmându-se, îm potriva căruia nu mai ai cum să lupţi. * În lat. În text. (n. f.)

A doua di sertaţie: "vină", "cuget îm povărat" şi lucruri simil are 1 4-1 6

229

15

5

10

15

20

25

30

Spinoza şi-a dat seama, Într-un mod înşelător, de l ucrul acesta (spre n e cazul exegeţilor să i , care-ş i d a u re al mente o s t e n e a l a s ă-I răstăl măcească în acest punct, cum o face, de exemplu, Kuno Fischer) , atunci cân d , într-o du pă-am iază, intrigat de cine ştie ce a m i ntire , s-a lăsat pradă întrebări i cu privire la ce i-a rămas, de fapt, lui însuşi d i n celebra morsus conscientiae* - el, care expediase b i n el e şi răul între Închipuirile omeneşti şi a părase cu obsti naţie onoarea Dumnezeului său "liber" de acei hulitori care au aj u n s să afirme că Dumnezeu le face pe toate sub ratione boni** ("aceasta însă ar Însemna a-I supune pe Dumnezeu destinului şi ar fi cu adevărat cea mai mare d intre toate absurd ităţi le" -) . Lumea , pentru Spin oza, se retrăsese iarăşi în acea i nocenţă În care a zăcut înainte de n ăscoci rea cug etul u i Împovărat : ce s-a ales, pri n a sta , d i n mors u s conscientiae ? "Opusul veselie i ***, a sfârşit prin a-şi s p u n e e l , - o tristeţe Însoţită de ideea u n ui lucru trecut care a avut u n rezultat contrar oricărei aşteptări. " Et. I I I , prop. XVI I I , nota 1, I I . N u a l t f e l d e c â t S p i n o z a au simţit mile n i i de-a rândul în privi nţa "cul pei" lor răufăcătorii surprinşi de pedeapsă : "Aici lucruril e s-au Încurcat pe neaşteptate", n u : "Asta n-ar fi trebu it s-o fac" -, ei se supuneau pedepsei aşa cum te s upui unei boli sau unei nenorociri, cu acel bărbătesc fatalism fără revoltă prin care, de pildă, şi astăzi ruşii sunt În câştig faţă de noi, occidentalii, În ceea ce priveşte practica vieţi i . Dacă în timpul acela exista o critică a faptei, atunci prudenţa era aceea care făcea critica faptei: fără discuţie, trebuie să căutăm adevăratul e f e c t al pedepsei , înainte de toate, într-o înteţire a prudenţei, Într-o prelungire a memoriei , într-o voi nţă de-a umbla pe vi itor mai cu băgare de seamă, mai suspicios , mai pe-ascuns, în convin gerea că eşti, o d ată pentru totdeauna, prea slab pentru multe l ucruri , Într-un fel de perfecţionare a a utocriticii. Ceea ce poate fi ati n s În mare pri n pedeapsă, la om şi la a n i mal, este creşterea fricii, înteţirea prudenţei, înfrânarea poftelor: pri n aceasta , pedeapsa îl î m b I â n z e Ş t e pe om, dar n u-I face "mai bun", - am fi mai Îndreptăţiţi să afirmăm contrari u l . ("Pag uba te-nvaţă minte" , spune poporul : în măsura În care te- nvaţă m i nte, te şi-nrăieşte. Din fericire, destul de des te prosteşte .) 16

35

Din acest moment n u mă mai pot eschiva să-m i ajut propria ipoteză despre originea "cugetului împovărat" , dându-i o pri mă expresie provizorie : asemenea i poteză nu poate fi adusă uşor la cunoştinţă şi trebu ie multă vreme

*Tr1i8i. În text (şi intra) : "mustrare de cuget", "remuşcare ". (n. t.) ** În lat. În text: "având În vedere binele". (n. t.) ** * În lat. În text : gaudium. (n. t.)

230

Des pre genea logi a moralei

cumpănită, supravegheată şi rumegată. Eu consider cugetul Împovărat acea gravă îmbolnăvire căreia omul a trebuit să-i cadă pradă subt presi unea celei mai radicale dintre toate schimbările pe care le-a trăit în genere, - schimbarea aceea survenită atunci când s-a trezit definitiv captivat de societate şi de 5 pace. N u altfel decât trebuie să li se fi-ntâmplat animalelor acvatice când a u fost silite fie s ă devină animale terestre, fie s ă piară , s-au petrecut lucrurile şi cu aceste semianimale fericit adaptate sălbăticiei , războiului, nomadismului, aventuri i , - d intr-o dată , toate i n stin ctele le-au fost depreciate şi "expuse". De-aici încolo au trebuit să umble pe picioare şi "să se poarte pe ele însele", 10 de u nde până atunci au fost purtate de apă: o straşnică greutate le apăsa. Pentru cele mai simple treburi se si mţeau neindemânatice , nu-şi mai aveau , p e ntru această l u m e nou ă ş i necunoscută, vechile călăuze, i nstin ctele regulatoare, inconştient călăuzitoare la sigur, - erau reduse, aceste nefericite, la gândire, deducţie, calcul, combinări de cauze şi efecte, la "conştii nţa" lor, 15 la organul lor cel mai meschin şi mai susceptibil de erori! Eu cred că niciodată n-a existat pe pământ un asemen ea senti ment mizerabil , un asemenea d isconfort de plumb - şi , în plus, acele vechi insti ncte nu încetează di ntr-o dată să-şi formuleze revendi cări ! N u mai că era g reu şi rareori cu putinţă să fie ceva pe placul lor: în fond, ele trebuiau să-şi caute satisfacţii noi şi oarecum 20 subpământene. Toate instinctele care nu se descarcă În exterior s e Î n t o r c Î n i n t e r i o r - iată ce numesc eu i n t e r i o r i z a r e a omului: prin aceasta creşte mai întâi în om ceea ce, mai târziu , numim "sufletul" său . Tntreaga lume lăuntrică, iniţial subţire, ca Întinsă între două membrane, s-a desfăcut şi a Îmbobocit, a dobândit adâncime, lăţime, înălţime pe măsură ce descărcarea 25 omului În exterior a fost i n h i b a t ă . Acele teribile bastioane cu care organi­ zarea statală se apăra de vechile i nstin cte de libertate - pedepsele ţi n, În primul rând, de aceste bastioane - au pus la cale ca toate acele instin cte ale omului sălbatic, liber, nomad să se întoarcă înapoi , să se întoarcă î m p o t r i v a o m u l u i î n s u ş i . Vrăjmăşia, cruzimea, plăcerea dată de hăituială, de atacul 3 0 prin surprindere, de variaţie, de distrugere - toate acestea întorcându-se împo­ triva posesorilor u nor asemenea instincte : a c e a s t a este originea "cuge­ tului împovărat". Omul care, din lipsă de vrăjmaşi externi şi de oprelişti exteme, vârât cu de-a sila în chingile strânse şi-n normativele de fier ale cutu mei , se sfâşia, se hăitui a, se rodea, se-ntărâta, se maltrata cu nerăbdare pe sine însuşi, 35 acest animal care-şi provoca răni lovin du-se de gratiile cuştii sale, pe care vrei să-I "îmblânzeşti" , această fiinţă care se lipseşte de multe şi se mistuie de dorul pustiei de baştină, care a trebuit să-şi facă din sine însuşi o aventură, u n beci de torturi, o sălbăticie nesigură şi periculoasă - nebunul acesta , pri­ zonierul acesta nostalgic şi disperat a aj uns să fie născocitorul "cugetului

A doua disertaţie: "vină", "cuget îm povărat" şi lucruri similare 1 6-1 7

5

10

15

20

231

împovărat". O dată c u care însă a fost i ntrodusă cea mai mare ş i mai tulbură­ toare boală, de care omenirea n u s-a vindecat n ici până astăzi , pătimirea omului p e n t r u o m , p e n t r u s i n e : ca urmare a u nei violente despărţiri de trecutul animalic, a u nei sărituri şi prăbuşiri oarecum în noi situaţi i şi condiţii de existenţă, a u ne i declaraţii d e război contra vech ilor insti ncte, pe care i se baza până atunci forţa , plăcerea şi caracterul redutabil. Să adăugăm numaidecât că, pe de altă parte, o dată cu realitatea unui suflet a nimal întors îm potriva lui însuşi, luând poziţie faţă de el însuşi, s-a produ s pe pământ ceva atât de nou, de profund, de nemaipomenit, de enigmatic, de contradictoriu ş i d e m a r e v i i t o r , încât aspectul pământu l u i s-a schi mbat în mod esenţial prin aceasta. De fapt, era n evoie de spectatori divini ca să aprecieze spectacolul care a început o dată cu asta şi al cărui sfârşit încă nu se poate Întrezări În nici un chi p , - un spectacol prea subti l , prea m i n un at, prea paradoxal ca să poată avea loc, pri n absurd nebăgat de seamă, pe nu şti u care stea carag hioasă ! De atu nci omul c o n t e a z ă printre cele mai nesperate şi dramatice aruncări norocoase de zaruri pe care le joacă "marele copil" al lui Heraclit, indiferent că se n umeşte Zeus ori întâmplare, - el trezeşte pentru sine un i nteres, o atenţie încordată, o speranţă, aproape o certitudine, ca şi când prin el s-ar vesti ceva , s-ar pregăti ceva, ca şi când omul n-ar fi u n ţel , ci doar u n d ru m , u n i n cident, o punte , o mare făgădui nţă . . . I

17

25

30

35

De premisa acestei ipoteze despre origi nea cugetului îm povărat ţine, în primul rând , faptu l că acea sch imbare n-a fost una treptată , volu ntară şi n u s-a prezentat ca o creştere organi că în cond iţii noi, ci ca o ruptură , un salt, o constrâ ngere, o presantă fatalitate, faţă de care n u exista n ici un mij loc de combatere şi n ici măcar un resentiment. Î n al doilea rând Însă, faptul că adaptarea unei popu l aţii până atunci neinh ibate şi amolie la o formă stabilă, aşa cum aceasta a luat naştere pri ntr- u n act d e violenţă, a fost d usă la capăt excl u s iv prin acte de violenţă , - faptul că, în con secinţă, cel mai vechi "stat" a apărut ca o teribilă tiranie, ca o maşinărie zdrobitoare şi brutală şi şi-a conti nuat opera până când o asemenea materie primă, amestec de gloată şi semianimal, a sfârşit pri n a fi n u n umai bine frământată şi ascultătoare , ci şi prin a-şi dobâ ndi o f o r m ă . Am recurs la cuvântul "stat" : e de la sine-nţeles de cine este vorba - de o ceată oarecare de animale de pradă blonde, de o rasă d e cuceritori şi stăpâni care, organizată pe criterii războinice şi având forţa de a organiza, îşi pun-e labele bestiale, fără a sta pe gânduri, pe o populaţie poate monstruos de superioară ca n umăr, dar Încă fără formă, încă nomadă. Aşa începe, fără doar şi poate, "statul" pe pământ :

232

5

10

15

20

25

30

35

Despre g en e a l og i a moralei

sper că s-a terminat cu acea fantasmagorie care l-a făcut să-nceapă cu un "contract". Cel ce poate porunci, cel ce este "stăpân" de la natură, cel ce se comportă violent În faptă şi gest - ce are acela de-a face cu contracte ! Pe ase­ menea fiinţe nu le iei În calcul, ele vin ca fatalitatea, fără nici o cauză, raţiune, considerent, pretext, ele îşi manifestă prezenţa aşa cum şi-o manifestă ful­ gerul, prea Înfricoşător, prea neaşteptat, prea convingător, prea "altfel" pentru a fi măcar detestate. Opera lor este o instinctivă creare de forme, de ştanţare de forme, ele sunt cei mai i nvolu ntari , cei mai inconştienţi artişti care există : - În scurtă vreme, acolo unde-şi fac apariţia, se conturează ceva nou, o structură de putere v i a b i 1 ă , cu părţi şi fun cţiuni delimitate şi conective şi În care nu-şi găseşte n icidecum loc ceva căruia nu i s-a i mprimat mai întâi un "sens" În raport cu întregul. Ei n u ştiu, aceşti organizatori înnăscuţi, ce este vina, responsabil itatea, consideraţia; În ei acţionează acel teribil egoism de artişti care luceşte ca bronzul şi se ştie j ustificat a priori şi în vecii vecilor pri n "operă", ca mama prin copil ul ei. Nu e i sunt aceia la care a încolţit "cugetul Împovărat", se-nţelege din capul locului, - dar fă r ă e i n-ar fi-ncolţit această plantă urâtă, ar lipsi dacă, sub forţa loviturilor lor de ciocan , a violenţei lor de arti şti, n-ar fi fost scos din l u me sau cel puţin din evidenţa ei şi oarecum adus într-o stare l a t e n t ă un enorm cuantu m de libertate. Acest i n s t i n c t d e l i b e r t a t e adus cu de-a sila în stare latentă - am Înţeles deja l ucrul acesta -, acest instinct d e libertate repri mat, retras, Încarcerat În i nterior şi care, În cele din urmă, n u se mai descarcă şi revarsă decât asupra l u i însuşi : acesta şi n u mai acesta este , la începutu l său , c u g e t u I împovărat. 18

Să ne păzim a desconsidera acest Întreg fenomen doar pe ntru că este d i n capul locu l u i urât şi dureros. Î n defi n itiv, aceeaşi forţă activă ce , În acei artişti ai violenţei şi-n acei org a nizatori , operează Într-un mod mai grandios şi constru ieşte state este, fără-ndoiaIă, cea care, aici , lăuntrică, mai mică , mai meschi n ă , orie ntată înapoi , În "labiri ntul d i n piept", spre a vorbi cu cuvintele lui Goethe, Îşi produce cugetul Împovărat şi-şi construieşte ideal uri negative, este chiar acel i n s t i n c t d e l i b e r t a t e (În l imbajul meu: voinţa de putere) : numai că materia asupra căreia se descarcă natura modelatoare şi tiran ică a acestei forţe este aici omul Însuşi, Întregul său eu animalic vechi - iar n u , ca În acel megafenomen săritor În ochi, c e l ă l a I t om, c e i l a i ţ i oameni. Această clandesti nă a utotira nizare, această cruzime de a rtişti , această plăcere d e-a-ţi d a ţie Însuţi o formă , ca u n e i materii grele, refractare, s uferinde, de-a-nsemna cu fierul roşu În sinele tău o voinţă,

A doua disertaţi e: "vină", "cuget îm pov ărat" şi lu cruri similare 1 7- 1 9

5

10

15

20

25

30

35

233

o critică, o contradicţie, un dispreţ, u n nu, această muncă sinistră şi groaznic de plăcută a unui s uflet de bunăvoie În dezacord cu sine Însuşi, care-şi provoacă suferi nţă din plăcerea de-a provoca suferinţă , acest Întreg "cuget Împovărat" a c t i v a sfârşit - se i ntu ieşte deja - pri n a da la lumină, ca adevărat pântece matern al u nor eve n i mente ideale şi i maginative , şi o abundenţă de frumuseţe şi afinnare nouă şi surpri nzătoare şi, poate, În primul rân d , f r u m u s e ţ e a În generaL .. Ce-ar fi oare "fru mos", dacă , mai Întâ i , contradicţia n-ar fi devenit con ştientă de sine Însăşi, dacă , m a i întâi , ceea ce este urât nu şi-ar fi spus l u i însuşi : "Sunt urât" ? . . . După acest semn, va fi mai puţin enigmatică măcar enigma cu privire la măsura În care În noţi u n i c a d e z i n t e r e s a r e , a b n e g a ţ i e , s a c r i f i c i u d e s i n e poate fi Întrezărit un idea l , o frum useţe; ş i , de acum Încolo, u n s i n g u r l ucru se ştie, n u mă îndoiesc de asta -, felul p I ă c e r i i i n iţiale pe care o simte cel ce dă dovadă de dezi nteres, abnegaţie, sacrificiu de sine: plăcerea aceasta ţine de cruzime. - Atât, pentru moment, cu privire la origi nea a "ceea ce este neegoist" ca valoare m o r a l ă şi la jalonarea terenului d i n care a crescut această valoare: n u mai cugetul împovărat, numai voi nţa de automaltratare furn izează premisa pentru v a l o a r e a a ceea ce este neegoist. -

19 Este o boală cugetul împovărat, n u-ncape nici o Îndoială, dar o boală aşa cum este o boală starea de sarci nă. Să i nvestigăm condiţiile În care această boală şi-a ati n s cel mai teri bil şi s u b l i m apogeu : - vom vedea ce şi-a făcut, de fapt, prin aceasta şi În pri m u l rân d , i ntrarea În lume . Î n acest scop Însă e nevoie de o lungă respiraţie, - iar mai Întâi trebuie să ne Întoarcem Încă o dată la un punct de vedere anterior. Relaţia de drept privat a datornicului cu creditorul său , despre care a mai fost deja vorba Înai nte, a fost i nterpretată încă o dată, şi a n u me Într-o manieră extrem de ciudată şi Îndoielnică din perspectivă istorică, În interiorul unei relaţii în care pentru noi, oamenii moderni, ea este poate În cel mai Înalt grad obscură: adică În relaţia c e l o r d e a z i cu s t r ă m o ş i i lor. În cadrul societăţii gentilice primitive - vorbim de preisto­ rie -, generaţia În viaţă recunoaşte de fiecare dată o obligaţie juridică faţă de cea a nterioară şi cu deosebire faţă de cea mai veche, Întemeietoarea gi nţi i (şi În nici un caz o simplă legătură sentimentală : pe aceasta din urmă am putea-o chiar tăgădui, n u fără motiv, pentru cea mai lungă durată a neamului omenesc În general) . Aici domi nă convi ngerea că neamul s u b z i s t ă exclusiv prin jertfele şi realizările strămoşilor - şi că, pentru acestea, ei trebuie r ă s p I ă t i ţ i tot prin jertfe şi real izări : se recunoaşte, aşadar, o d a t o r i e * *

Sch u l d

234

5

10

15

20

25

30

35

Des pre genealogia moralei

care continuă să crească În mod constant, pri n faptul că aceşti străbu n i , În existenţa lor perpetuată ca spirite puternice, nu Încetează să-i acorde neamului noi avantaje şi Împrumuturi din puterea lor. Pe degeaba cumva ? Dar nu există n ici un "degeaba" pentru acele epoci fruste şi "sărace sufleteşte". Ce li se poate da ca răsplată ? Jertfe (iniţial pentru hrană, În cea mai grosolană accep­ ţiune), sărbători, capele, omagi i şi mai cu seamă ascultare - căci , fi ind opere ale strămoşilor, toate obiceiurile sunt şi nişte reg ulamente şi porunci - : li se dă vreodată Îndeajuns ? Această suspiciune rămâne şi creşte : din vreme-n vreme, ea obţine pri n forţă o mare achitare În bloc, un fel de monstruozitate compensatorie pentru "creditor" (rău famata jertfă a Întâiului născut, bunăoară, sânge, sânge omenesc În orice caz) . T e a m a de străbun şi de puterea lui, conşti i nţa unor datorii faţă de el sporeşte cu necesitate potrivit acestui fel de logică şi exact în măsura În care sporeşte puterea g i ntei înseşi, în măsura în care ginta însăşi se prezintă din ce În ce mai victorioasă, mai independentă, mai respectată, mai temută. În nici un caz, invers ! Orice pas Întru declinul gintei , toate nenorocirile, toate simptomele degenerării , ale sfârşitului iminent, dimpotrivă, r e d u c Întotdeauna şi teama de spiritul întemeietorului ei şi dau o idee tot mai vagă despre perspicacitatea, solicitudinea şi actualitatea puterii lui. Dacă ne imaginăm până la capăt acest fel grosolan de logică: atunci străbunii c e l o r m a i p u t e r n i c e g i nţi au trebuit, până la u rmă, prin fantezia fricii crescânde, să ia chiar nişte proporţii giga ntice şi să fie împinşi înapoi În bezna u nei dimensiuni sinistre şi i nimaginabile de natură divină : - străbunul sfârşeşte În mod necesar prin a fi tran sfigurat Într-un z e u . Poate că aici este însăşi origi nea zei lor, o origine, aşadar, din t e a m ă ! . . . Iar cui i s-ar părea necesar să adauge : " Dar şi din p ietate 1 " , aceluia anevoie i s-ar putea adeveri spusele pentru cea mai lungă eră a neamului omenesc, aceea care este preistoria sa. Şi cu atât mai mu lt, fireşte, pentru evul d e m i j l o c , În care se dezvoltă neamuri le aristocratice : - ca u nele care, de fapt, le-au restituit cu dobândă creatori l or lor, străbunilor (eroi, zei) , toate calităţile ce, între ti mp, au devenit În ei Înşişi manifeste, calităţile a r i s t o c r a t i c e . Mai Încolo vom mai aru nca o privire asu pra Înnobi lării şi nobilitări i zei l or (care, desigur, nu-i nicidecum "sanctificarea" lor) : deoca mdată să d ucem la capăt doar cursul acestei Întreg i evoluţii a conştii nţei datoriei.

20 Conştii nţa că ai datorii faţă d e divinitate nu ş i-a trăit n i cidecum traiul, aşa d u pă cum Învaţă i stori a , nici d u pă decăderea formei de organizare a "comun ităţi i" bazată pe rudenia de sânge; În acelaşi fel În care a moşte n it noţi u n il e de "bu n şi netrebn ic" de l a nobili mea de viţă (dimpre u n ă cu predispoziţia ei psihologi că de a stabili ierarhii), omenirea a prim it, o dată cu

A doua disertaţie: "vină", "cuget Îm pov ărat" şi l ucru ri s i m i l a re 1 9-2 1

5

10

15

20

25

30

235

moşten irea divinităţilor g i nţii şi a l e tribu l u i , şi pe aceea a presiunii datoriilor încă neplătite şi a jinduirii d u pă sti ngerea lor. (Tra nziţia o fac acele populaţii largi de sclavi şi de iobagi care s-au adaptat, fie prin constrângere, fie pri n obed ienţă şi mimicry*, la cultu l d ivin al stăpânilor lor : pornind de la ei, moştenirea aceasta se revarsă apoi În toate părţile) . Sentimentul de datorie faţă de divi nitate n-a Încetat să crească În decurs de câteva mii de a n i , şi aceasta necontenit În aceeaşi proporţie În care, pe pământ, au fost crescute şi ridicate În slăvi ideea şi sentimentul dumnezeirii. ( Întreaga istorie a l uptelor, a victoriilor, a concilierilor, a contopirilor etnice, tot ce precede ierarhia definitivă a tuturor elementelor populare din orice mare sinteză de rase se regăseşte În talmeş-balmeşul de genealogii ale zeilor lor, În miturile luptelor, ale victoriilor şi a le concilierilor acestora ; evoluţia spre imperi i universale este Întotdeauna şi evoluţia spre divinităţi universale, despotismul cu a sa Înfrân gere a nobilimii i ndependente netezeşte Întotdeauna şi calea unui monoteism oarecare. ) Impunerea Dumnezeului creştin c a dumnezeul maxim la care s-a ajuns până acum a făcut să apară pe pământ şi maximumul de senti ment al datoriei . Presupunând că am intrat Încetul cu Încetul În mişcarea o p u s ă , am putea deduce, nu cu m ică probabilitate , din decl i n ul inel uctabil al credinţei În Dumnezeul creştin , că astăzi deja există şi un considerabil declin al conştiinţei omeneşti a datoriei; ba chiar nu trebuie respinsă n ici perspectiva că victoria deplină şi definitivă a ateism u l u i ar p utea dezlega omen irea de tot acest senti ment că are datorii faţă de Înce p utul ei, faţă de causa prima** a ei. Ateismul şi u n soi de a d o u a n e v i n o v ă ţ i e *** sunt legate Între ele. -

21 Aceasta, deoca mdată pe scurt şi În mare, despre legătura noţiu n ilor "datorie", "obli gaţie" cu premisele religioase : am lăsat În mod intenţionat deoparte până acum adevărata moralizare a acestor noţiuni (respingerea lor În cuget, şi mai exact, complicarea cugetului Î m p o v ă r a t cu noţiunea de dumnezeu) şi, În finalul paragrafului precedent, am vorbit chiar de parcă această moralizare n-ar exista deloc, aşadar, de parcă de-aici Încolo s-ar isprăvi În chip necesar cu acele noţiuni, după ce a căzut premisa lor, credinţa În "creditorul" nostru , În Dumnezeu . Starea de fapt diferă teribil de lucrul acesta. O dată cu În engl. În text: "mimetism " (v. nota finală). (n. t.) ** În lat. În text (şi infra); În metafizica scolastică, această cauză primă Înseamnă desemnarea lui Dumnezeu drept cauză absolută, determinând toate celelalte cauze şi nedeterminată, la rându-i, de nici o altă cauză (E. şi L. -G. Munteanu, op. cit. 39). (n. t.) *** U n s c h u l d

*

236

5

10

15

20

25

Despre genealog i a moralei

moralizarea noţi u nilor de datorie şi de obl igaţie, o dată cu respingerea lor în cugetul î m p o v ă r a t , s-a produs tentativa de-a i n v e r s a direcţia evoluţiei tocmai descrise, cel puţi n de-a-i opri mişcarea : acum t r e b u i e să se îr;lchidă pesimist, o dată pentru totdeauna, chiar perspectiva unei achitări defi n itive , acu m , privirea t r e b u i e să alunece şi să ricoşeze dezolată în faţa unei neputinţe de fier, acum t r e b u i e s ă se-ndre pte înapoi acele noţi u n i de "datorie" şi "obligaţie" - oare-m potriva c u i ? N u ne putem îndoi: mai întâ i , împotriva "datornicului", î n ca re , de-acum înainte, cugetul împovărat s e fixează, prinde rădăcini, se extinde şi creşte ca un polip în toată l ăţi mea şi adâncimea, şi asta în aşa măsură, până când sfârşeşte pri n a concepe, o dată cu insolvabi­ litatea datoriei, şi insolvabilitatea căinţei, ideea i mposibilităţii achitării de ea (a "pedepsei v e Ş n i c e ") -; în sfârşit însă, chiar împotriva "cred itorului", să ne gândim acum, referitor la aceasta, la causa prima a omulu i , la începutul neamului omenesc, la străbunul său, care, de atunci, este ati ns de un blestem ("Adam", "păcatul strămoşesc", "nelibertatea voinţei") , sau la natura din al cărei pântece se naşte omul şi în care, de atunci, s-a statornicit principiul răului ("diabol izarea natu rii") sau, în general, la existenţă, care rămâne fă r ă v a l o a r e î n s i n e (renunţare nihilistă la viaţă, jinduire după neant sau după "opusul" propriei persoane, după alt fel de a fi , budism şi l ucruri similare) până ce ne trezi m dintr-o dată în faţa sol uţiei paradoxale şi înfiorătoare în care omenirea chinuită a găsit o uşurare vremel nică, acea ispravă genială a creştinismului: Dumnezeu însuşi jertfindu-se pentru datoria* omului, Dumne­ zeu însuşi scoţându-şi pagu ba de la el însuşi, Dumnezeu ca s i n g urul care poate răscumpăra de la om ceea ce pentru omul însuşi � devenit nerăscumpărabil - creditorul jertfi ndu-se pentru datorn icul său , d i n i u bire (vă vine să credeţi ? -) , d i n i u bire faţă de datorn icul său ! . . . 22

30

35

Veţi fi g hicit deja c e s-a-ntâmplat cu toate acestea şi d e d e s u b t u I tuturor acestora : acea voi nţă de masochism, acea cruzime a omului-animal interiorizat, gonit în sine însuşi, a celui întem niţat În "stat" în scopul îmblânzirii, care a născocit cugetul împovărat ca să-şi prici nuiască s ieşi durere, d upă ce ieşirea m a i n a t u r a i ă a acestei vreri de a pricinui durere a fost blocată, - acest om al cugetului împovărat şi-a însuşit premisa rel ig ioasă pentru a-şi împi nge automartirizarea până la cea mai ori bilă severitate şi subtilitate . O datorie faţă de d u m n e z e u : acest gând aju nge să-i fie instrument de tortură. EI cuprinde în "dumnezeu" ultimele contraste pe care le poate găsi În raport cu adevăratele şi nerăscumpărabilele lui i nstincte animalice, îşi răstălmăceşte * Schu ld (care Înseamnă şi "vină ", n . f. )

A doua disertaţi e: "vină", "cuget im povărat" şi l u cruri s i m i l a re 21 -23

5

10

15

20

25

30

35

237

el însuşi aceste i nstinde animal ice ca vină faţă de dumnezeu (ca duşmănie, răzvrătire, instigare împotriva "domnului", a "tatălui", a strămoşului şi a începutului de l u me), se tensionează în contradicţia "dumnezeu" şi "diavol", orice nu pe care şi-I spune lui însuşi, naturi i , naturaleţei, real ităţii fiinţei sale şi-I proiectează În afara lui ca pe un da, ca fiinţând, însufleţit, aievea, ca dumnezeu, ca sfinţenie a lui dumnezeu, ca voie a dumnezeul ui-judecător, a dumnezeului-călău, ca lu­ mea cealaltă, ca veşnicie, ca nesfârşit martiriu, ca infern , ca incomensurabilitate a pedepsei şi a vinii. Iată u n soi de manifestare dementă a voi nţei prin cruzimea psihică, lucru ce n-are nicidecum pereche : v o i n ţ a omului de-a se considera vinovat şi reprobabil până la i nexpiabilitate, v o i n ţ a lui de-a se-nchipui pedepsit fără ca pedeapsa să poată fi vreodată echivalentă cu vina, v o i n ţ a l u i de-a i nfecta şi de-a otrăvi ultima raţiune a l ucrurilor cu problema pedepsei şi a vinii, ca să-şi Închidă o dată pentru totdeauna ieşirea din acest labiri nt de "idei fixe", v o i n ţ a lui de-a dura un ideal - acela al "dumnezeului sfânt" -, ca să fie În faţa acestuia pe deplin sigur de absoluta sa nevrednicie. Of, această bestie de om dementă şi dezolantă ! Ce speculaţii îi vin în m i nte, ce contranatură irumpe din ea, ce paroxisme nesăbuite, ce b e s t i a l i t a t e i d e a t i c ă , de îndată ce este numai oleacă împiedicată să fie b e s t i e a f a p t e i ! . . . Toate acestea sunt interesante până peste cap, dar şi de o dezolare neagră, întunecată, enervantă, că trebuie să-ţi interzici cu brutal itate să priveşti prea multă vreme În aceste hăuri . Asta-i boală, fără doar şi poate, cea mai groaznică boală care a făcut până acum ravag i i în om : - iar ci ne mai poate să audă (însă n u mai avem astăzi urechi pentru asta ! -) cu m a răsu nat În această noapte de martiriu şi absurd itate strigătul i u b i r e , stri g ătul celei mai nostalgice fascinaţii , al mântuirii pri n i u b i r e , acela se-ntoarce-n altă parte, cu pri ns de o invi ncibilă oroare . . . În om e atâta grozăvie ! . . . Pământul şi aşa a fost prea multă vreme o casă de nebuni ! . . .

23 Cât priveşte originea "dumnezeului sfânt", acestea ar fi de-ajuns o dată pentru totdeauna. - Faptul că , Î n s i n e , concepţia despre zei nu trebuie să cond ucă în mod necesar la această pervertire a fanteziei , de a cărei evocare nu ne-am putut dispensa pentru o clipă, faptul că există modal ităţi de-a te sluji de i nventarea zeilor m a i n o b i I e decât pentru această autorăstignire şi autodesfigurare a omului În care a u excelat ultimele m ileni i ale Europei , se mai poate deduce, din fericire, din orice aruncătură de ochi asupra z e i l o r g r e c i , aceste refiectări ale unor oameni nobili şi suveran l în care a n i m a l u I din om se si mţea divinizat ş i nu se sfâşia pe sine însuşi, nu era cuprins de fu ri e faţă de sine Însuşi ! Aceşti greci s-au slujit de zeii lor în cea mai lungă

238

5

10

15

20

25

30

35

Desp re g e n e a l o g i a mora l ei

perioadă tocmai pentru a-şi ţine la distanţă "cugetul împovărat", pentru a se putea bucura de libertatea sufletului lor : aşadar, Într-un sens invers faţă de cum s-a fol osit creştin ismul de d um nezeul său . Ei au mers f o a r t e d e p a r t e în această privinţă, aceste splendide şi curajoase mi nţi de copil ; şi nu vreo autoritate mai mică decât aceea a însuşi homericului Zeus le dă din când în când de înţeles că prea s i mplifică ei lucrurile. "De mirare ! spune acesta odată - e vorba de cazul lui Eg ist, u n caz f o a r t e critic " De mirare cât de aspru-i acuză totuşi mu ritorii pe zei ! 'N u m a i d e l a n o i e r ă u 1 , socotesc aceştia ; dar ei Înşişi, "Nepricepându-se, îşi produc nenorocirea, chiar şi-mpotriva sorţii." Dar aici se aude şi totodată se vede că acest spectator şi judecător oli mpian este departe de-a fi supărat pe ei ş i de-a gândi rău despre ei : "Ce n e c h i b z u i ţ i sunt ! " aşa gândeşte el privind faptel e rel e ale muritorilor, - iar "nechibzuinţă", "nepricepere", un pic de "tulburare în cap", atâta au a c c e p t a t î n sinea lor, ca prici nă a multor lucruri rele ş i fatale, până şi grecii d i n chiar epoca cea mai putern ică şi vitează : - nechibzui nţă , n u păcat ! înţelegeţi asta ? .. Dar însăşi această tulburare d i n ca p era o problemă - "da , cum este măcar posibilă ? de unde a putut ven i , de fapt, în cazul unor capete aşa cum le avem n o i , oamenii de origine aleasă, oameni ai Fortunei, ai reuşitei, ai celei mai bune societăţi , a i nobleţei , ai virtuţii ?" - astfel se-ntreba veacuri de-a rândul grecul nobil În faţa oricărei atrocităţi şi cri me de neînţeles pentru el, cu care se pătase vreu nul di ntre semen ii săi. "Trebuie, desigur, să-I fi zăpăcit un z e u ", îşi spu nea Într-un sfârşit, dând din cap . . . Această soluţie este t i p i c ă pentru greci . . . În modul acesta serveau pe vremea aceea zeii ca să-I justifice pe om, până la un a n umit grad , chiar şi-ntr-o postu ră condamnabilă , serveau drept cauze ale răului - pe vremea aceea nu luau asu pră-le pedea psa , c i , aşa cum este m a i n o b i l , vina . . .

24 - Închei cu trei semne de-ntrebare, se vede bine. "Este, Într-adevăr, durat aici un ideal sau este dărâmat unul ?" poate aşa o să mă-ntrebe lumea ... Dar voi v-aţi întrebat vreodată îndeajuns pe voi Înşivă cât de scu mp a costat pe pământ durarea f i e c ă r u i ideal ? Câtă real itate a trebuit denigrată şi nesocotită întotdeau na în acest scop, câtă minciună - sfi nţită., cât cuget ­ zguduit, cât "dumnezeu" - sacrificat de fiecare dată ? Ca să poată fi durat un l ucru sfânt, t re b u i e s fă r â m a t u n i u c r u s f â n t : aceasta-i legea ­ să mi se prezinte cazul În care nu e-mplinită ! . . . Noi, oamenii moderni, suntem moştenitorii vivisecţiei cugetului şi ai autoschingiuirii de mii de ani : În aceasta ne avem noi cea mai l u ngă practică , poate breasla artistică, în orice caz

A doua disertaţie: "vi nă", "cu get im povărat" şi l u cruri similare 23-24 2 3 9

rafinamentul , pervertirea gustului. Omul şi-a privit prea multă vreme pornirile naturale cu o "căutătu ră rea"*, aşa încât acestea au sfârşit pri n a se împleti În el cu "cugetul Îm povărat". O Încercare contrară ar fi , Î n s i n e , cu puti nţă - dar cine este destul de puternic pentru asta ? - adică aceea de a împleti 5 cu cugetul împovărat pornirile n e n a t u r a i e , toate acele aspiraţii spre ceea ce este opus, spre ceea ce este potrivnic si mţurilor, i nstinctu l u i , naturi i , a n i m alului , p e scurt idealurile de p â n ă acum, care sunt c u toatele ni şte idealuri ostile vieţi i , nişte idealuri de calomniatori ai lumii. Cui să te-adresezi astăzi cu a s e m e n e a spera nţe şi pretenţii ? . . . Pri n asta n i i-am ridica În 10 cap tocmai pe oa meni i b u n i ; În plus, aşa cum e şi normal, pe cei comozi , p e cei Împăcaţi , p e cei van itoşi , p e cei visători , p e c e i obosiţi . . . C e j i gneşte mai profund, ce separă atât de radi cal, dacă nu faptul de-a lăsa să se vadă ceva d i n rigurozitatea şi elevaţia cu care ne tratăm pe noi înşine ? Ş i , În sch i m b - cât de a mabilă , de afectuoasă se manifestă toată lumea faţă de 15 noi, de Îndată ce facem ca toată lumea şi ne "lăsăm duşi de curent" ca toată lumea ! . . . Ar fi nevoie pentru ţelul acela de o a l t ă specie de spi rite decât cele ce se află, probabil, tocmai În acest secol : spirite fortificate În războaie şi victori i, pentru care cucerirea, aventura, riscul, durerea chiar au devenit nece­ sitate ; ar fi nevoie pentru asta de obişnui nţa cu aerul tare al Înălţi m ilor, cu 20 drumeţiile iernatice, cu gheaţa şi munţii În orice sens, ar fi nevoie pentru asta ch iar de un soi de răutate sublimă , de un ultim neastâ mpăr al cunoaşterii, conştient de sine însuşi, care ţine de marea sănătate , ar fi nevoie, pe scurt şi destu l de grav, tocmai de această m a r e s ă n ă t a t e l . . . Este aceasta cel puţin cu putinţă tocmai În zilele noastre ? . Dar cândva, Într-o epocă mai 25 zd ravănă decât prezentul acesta putred , neîncrezător În sine, trebuie totuşi să ne vină el, omul m â n t u i t o r , omul marii iubiri şi al marelui dispreţ, spiritul creator, pe care forţa lui năvalnică ÎI alungă mereu şi mereu din orice refugiu şi lume transcendentală, a cărui singurătate este greşit Înţeleasă de mulţime, ca şi când ar fi o fug ă d e real itate - : În ti mp ce ea nu-i decât scufu ndarea , 30 Îngroparea, adâncirea lui Î n realitate, ca odată, când iese iar la lumi na zilei , să ad ucă acasă d i n adâncul ei m â n t u i r e a acestei real ităţi : mântuirea ei de bl estemul pe care idealul de până acu m l-a aruncat asupra sa. Acest om al viitorului, care ne va mântui pe noi de idealul de până a cum, ca şi de ceea c e t re b u i a s ă c r e a s c ă d i n e l , de marea greaţă , de voi nţa 35 de neant, de nihilism, această bătaie de clopot a a miezi i şi a marii hotărâri .

* "b6sem Bl ick"; expresia, tradusă diferit, mai apare În val. 3, 2 1 3, 29 ("deochere '?; val. 4, 345, 15 ("ochi răi"); val. 5 , 46, 12 ("deochi'?, 93, 6-7 ("căutătura duşmănoasă'?, 1 05, 7-8 ("fioroasă căutătură ") , 131, 1 0 ("deochetura '? etc.; cf. şi KSA 6, 57, 20; 1 1 5, 1 0; 127, 31 -32; 194, 2 1; 278, 1 6; KSA 1 0, 5 [1J, 204, 26; 13 [1J, 438, 15. (n. t.)

Des pre genealogia moralei

240

care eliberează iarăşi voi nţa, care-i redă pământului ţelul şi omului spera nţa , acest anticrist şi anti n i hilist, acest învingător al lui Dumnezeu şi al neantului -tre b u i e s ă v i n ă o d at ă ş i - o d a t ă ...

5

25 Dar ce tot vorbesc ? Aju nge ! Aju nge ! Î n acest punct mi se cade u n s i n g u r lucru , s ă tac : altfel mi-aş aroga ceea ce î i este permis n u m a i u nuia mai tânăr, unuia "mai de vi itor", unuia mai puternic decât sunt eu , - ceea ce numai l u i Z a r a t h u s t r a îi este permis, l u i Z a r a t h u s t r a c e I f ă r ă d e D u m n e z e u ... -

treia disertaţie : ce-nseamnă idealuri ascetice ? A

Nepăsători, zeflemitori, năprasn ici - a ş a ne vrea p e n o i î n ţ e l e p c i u n e a : c a re-i o fem e i e , ca re-ntotd ea u n a i u beşte n u m a i u n război nic. A ş a g ră i t-a Z a rath u s t r a

5

Ce-nsea mnă idealuri ascetice? - Î n cazul artiştilor, n i mic sau prea multe şi felu rite lucruri ; În cazul filozofi lor şi al erudiţilor, un fel de fier şi de i n sti nct al celor mai prielni ce condiţii preli m i nare pentru o spiritualitate elevată; în cazul femeilor, În cea mai bună eventual itate, o graţie î n p I u s la sed ucţia lor, u n pic de morbidezza* pe carne fru moasă, angel icitatea u n u i n osti m a n imal rotofei ; În cazul celor ne izbutiţi şi necăj iţi d i n pu nct de lS vedere fi ziolog ic (adică al m a j o r i t ă ţ i i muritorilor) , o Încercare de a se crede "prea buni" pentru această l u m e , o sfâ ntă formă de exacerbare, pri ncipalul remedi u al lor În lu pta cu durerea le ntă şi cu pl icti seal a ; În cazul preoţilor, credi nţa preoţească propri u-zisă, cel mai bun i nstru ment al puterii pe care-I posedă ei, chiar permisiu nea "supremă" de acces la putere ; În 20 cazul sfi nţilor, În sfârşit, un pretext pentru hibernare , novissima g loriae cu pido**, odihna 10r În nimic ("Dumnezeu") , forma lor de nebunie. În f a p t u I Însă că , În general, idealul ascetic a-nsem nat atât de mult pentru om se expri mă realitatea fu ndamentală a voi nţei ome neşti , acea horror vacu i*** a sa : el a r e n e v o i e d e u n ţ e l , - şi mai degrabă va voi chiar 2 5 n i m i c u i decât să n u vrea. - Sunt înţeles ? . . Am fost înţeles ? . " N i c i p o m e n e a I ă ! d o m n u l e ! " - Atu nci s-o luăm de la capăt. 10

.

30

2 Ce-nseamnă idealuri ascetice ? - Sau , ca să iau u n caz particular, în legătură cu care destul de des mi s-a cerut sfatul , ce-nseamnă, bunăoară , când un artist ca Richard Wag ner prezintă l a bătrâneţe un omagi u neprihăniri i ? În it. În text : "moliciune, morbideţe". (n. t.) ** În lat. În text : "ultima [lor] dorinţă de glorie " (Tacitus, Hist. 4, 6. 1; cf. şi nota de subsol la FW 330, voI. 4, 393). (n.t.) În lat. În text : "groaza de gol". (n . t.) *

***

Despre genealogia moralei

242

Î ntr- u n anumit sens, fireşte , el a făcut asta mere u ; dar abia la urmă de tot, Într-u n sens ascetic. Ce-nseamnă această mutaţie de "sens", această schi mbare bruscă şi radicală de sens ? - căci una de genul acesta a fost, VVag ner a sărit pri n acea sta d i ntr-o d ată şi de-a dreptul În opusul său . 5 Ce-nseamnă când u n artist sare dintr-o d ată În opusul său ? . . Aici, presu­ punând că vrem să zăbovim puţin asu pra acestei Întrebări , ne aducem numaidecât aminte de perioada cea mai bună, mai energi că , mai seni n ă , m a i c u t e z ă t o a r e c e a existat, poate , În viaţa lui Wag ner : era pe vremea când ÎI frământa lău ntric şi adâ nc ideea n unţi i l u i Luther. Cine ştie 10 de ce Întâmplări a depi n s , de fapt, să d i spu nem azi , În locul acestei muzici n u pţiale, de Maeştri i cântăreţi ? Şi cât d i n ea n u continuă cu mva să răsu ne În aceştia ? Dar nu Încape nici o înd oial ă că şi În cazu l acestei "Nu nţi a l u i Luther" ar f i fost vorba de u n elog i u al nepri h ă n i ri i . De b u n ă seamă, ş i d e u n elog i u a l senzualităţi i : - ş i tocmai aşa mi s-ar părea corect, tocmai aşa 15 ar fi fost şi "wag nerian". Căci Între n epri h ă nire şi senzual itate n u există u n co ntrast necesar; orice căsătorie re uşită , orice leg ătu ră sentimentală profu ndă transcende acest contrast. Wagner, opi nez, ar fi fost bine să le sădească d i n nou germanilor săi În suflet această p I ă c u t ă realitate constatabilă, prin i ntermediul u nei comedii curajoase şi favorabile lui Luther, 20 căci există şi au existat mereu printre germani mulţi d e n igratori ai sen­ zual ităţi i ; iar meritul l u i Luther nu-i , poate, su b nici un alt aspect mai mare decât exact pri n aceea că a avut cu raj ul propriei s e n z u a l i t ă ţ i ( care se numea pe vremea aceea, destul de Îngăduitor, "libertatea evanghelică" . . . ) Însă chiar şi-n cazul În care există realmente acel contrast Între n eprihănire 2S şi senzual itate, nu-i nevoie, d i n fericire, nici pe departe să fie u n contrast tragic. Acesta ar putea fi un lucru valabil cel puţin pentru toţi muritori i mai re uşiţi , mai rad ioşi, care sunt departe de a-şi socoti În mod fi resc echili brul labil Între "animal şi Înger" pri ntre contraarg u mentele exi ste nţe i , - cei mai deli caţi şi mai luminoş i , aidoma l u i Goethe, aidoma l u i Hafiz, au văzut În 30 aceasta chiar un farmec Î n p I u s al vieţii . Tocmai asemenea "contrad icţi i" te fac să trăieşti. . Pe de altă parte , se-nţelege prea b i n e că, dacă porcii neizbutiţi sunt determinaţi odată să d ivinizeze nepri h ă n i rea - şi există asemenea porci ! -, ei nu vor vedea şi d iviniza În aceasta decât opusul lor, opusul porcul ui neizbutit - vai , cu ce grohă itură şi râvnă tragică! Îţi poţi 3S Înch ipui - acel opus penibil şi superfluu pe care Richard Wag ner a mai vrut, incontestabi l , să-I pună-n muzică şi-n scenă În amurg u l vieţi i sale. L a c e b u n Î n s ă ? după cum pe drept ne putem Întreba . În defi n itiv, ce-I priveau porcii pe el , ce ne privesc pe noi ? -

.

A treia disertaţie : ce-n seamnă idea l u ri ascetice? 2-3

243

3 Cu toate acestea , fireşte , nu treb uie el udată cealaltă chesti une : ce-I privea, de fapt, pe el acea "simpl icitate agrestă" bărbătească (va i , atât de lipsită de bărbăţie) , acel sărman d iavol şi copil al naturii, Parsifal, catolicizat 5 de el , până la urmă, cu mijloace atât de suspecte - cum ? acest Parsifal era într-adevăr conceput g r a v ? Căci am putea fi ispitiţi a crede contrariul , chiar a dori asta - ca Parsifalul wagneria n să fie conceput seni n , ca un fel de piesă fi nală şi de dramă sati rică pri n care Wag ner, autorul tragic, să fi vrut a-şi lua rămas-b u n de la noi, ch iar şi de la e l , dar În pri m ul rând de la 10 t r a g e d i e , Într-o manieră demnă şi cuvenită tocmai lui, a dică pri ntr-un exces de supremă şi nebunatică parodie a tragicului Însuş i , a întregii gravităţi şi tânguiri Înfiorătoare de pe pământul de odi nioară, a c e l e i m a i r u d i m e n t a r e f o r m e , depăşite În fi n e , de denaturare a i dealului ascetic. Aşa ar fi fost de m n , după cum am spus, tocmai de u n mare tragi c : 1 5 c a u n u l care , asemeni fiecărui arti st, Îşi atinge ultima cul me a măreţiei sale abia atunci când ştie să se vadă pe sine şi arta sa s u b n i v e i u I său, - când ştie să-şi r â d ă de sine. Este cumva "Parsifalul" lui Wag ner tai nicul şi su peri orul său râs d e sine Însuşi , tri u mful ulti mei lui l ibertăţi şi transcendenţe a rtisti ce cucerite ? Precum am spus, era de dorit aşa ceva: 20 căci ce ar fi Parsifalul c o n c e p u t g r a v ? Oare este realmente necesar să vedem În el (aşa cum mi s-a re proşat) "creatura unei uri demente faţă de cu noaştere , spirit şi senzual itate" ? U n blestem asupra si mţu rilor şi a spiritului di ntr-o singură suflare de ură ? O apostazie şi o revenire la idealurile creşti n-morb ide şi obscura ntiste ? Şi, În fi ne, chiar o a uton egare şi o 25 autoanulare din partea unui a rtist care, până atu nci, a fost a plecat cu toată p ut e re a v o i n ţ e i s a l e s p re c o n t ra r i u l , a d i că s p re s u p r e m a s p i r i t u a l i z a r e Ş i s e n s i b i I i z a r e a artei sale ? Şi nu n umai a artei sale: ci şi a vieţii sale. Să ne-aducem aminte cu cât entuziasm a călcat Wag ner, la ti m pul său , pe urmel e fi lozofu l u i Feuerbac h : expresia l u i 30 Feuerbach "senzorialitate sănătoasă" - suna Î n anii treizeci şi patruzeci pentru Wag ner, ca şi pentru m ulţi germani (- care-şi ziceau "germanii t i n e r i ) precu m cuvâ ntul mântu i ri i . Şi-a r e v i z u i t până l a urmă concepţia despre asta ? Întrucât cel puţin pare că a sfârşit prin a intenţiona s ă p r o p o v ă d u i a s c ă a l t e I u c r u r i . . . Şi nu numai cu trâmbiţele 35 lui Parsifal din Înaltul scenei : - În tulburea lui activitate de l ite rat, pe cât de încătuşată, pe atât de dezorientată, din ultimii săi a n i ,. există sute de pasaje În care se trădează o secretă dorinţă şi voi nţă , o voi nţă tim id ă , nesigură, d e n e mă rturisit, d e a pre d i ca n ici m a i m ult, n i ci mai puţi n de cât reve n i­ rea , convertirea, negarea, creştinismul, evul mediu şi de a spu ne ciracilor "

244

Despre genealogia moralei

să i c > * " N u-i n i m i c ! C ă utaţi altu n deva s că p a re a ! " C h i a r " s â n g e l e Mântu itorului" e invocat o dată . . .

4 Ca să-mi expri m părerea Într-un asemenea caz n u l i psit de mult 5 penibil - şi este u n caz t i p i c - : procedăm cel mai bine, fără doar şi poate , separând În asemenea grad u n artist de opera lui, Încât să nu-I luăm În serios În aceeaşi măsură ca opera sa. EI este , În defi n itiv, numai cond iţia prel i m i nară a o pere i sal e , pâ ntecele matern , s ol u l , eventual Îngrăşământul şi gunoiul pe care , din care creşte ea, - şi deci, În majoritatea l a cazurilor, ceva ce trebuie uitat dacă vrei să te bucu ri de opera Însăş i . Cercetarea o r i 9 i n i i u n e i opere Î i priveşte pe fiziologii şi vivisectorii spiritului : În nici un caz pe oamenii cu simţ estetic, pe artişti ! Poetu l şi modelatorul lui Parsifal a fost tot aşa de puţi n cruţat de o adâncă, radicală, chiar Îngrozitoare fa milia rizare cu - şi coborâre În - contrastele psihice I S medievale, de o ţi nere osti lă departe de orice altitudine, rigoare şi disci plină a spiritului, de u n fel de p e r v e r s i t a t e (dacă mi se va Îngădui cuvântul) i ntelectuală precum o femeie gravidă de greţurile** şi m i n unăţiile*** sarcinii : ca unele, cum am spus, ce trebuie u i t a t e ca să te bucuri de copil. Trebuie să te fereşti de co nfuzia În care prea uşor nimereşte tocmai u n artist, din 2 0 contiguity**** psi holog ică, spre a ne expri ma ca englezi i : de parcă el Însuşi a r f i lucrul acela pe care-I poate prezenta , Înch ipui , exprima. Î n realitate, situaţia se prezi ntă În aşa fel, încât, dacă el ar fi chiar l ucrul acesta , n u l-ar prezenta, Închi pui, expri ma deloc; un Ho mer n-ar fi plăsmuit nici un Ah ile, un Goethe - nici u n Faust, dacă Homer ar fi fost u n Ahile, iar Goethe - un 2 S Faust. U n artist desăvârşit şi com plet este detaşat în vecii veci lor de "real", de aievea ; pe de altă parte, se-nţelege cu m poate obosi el u neori până la disperare din pricina acestei veşnice "ireal ităţi" şi falsităţi a celei mai i ntime existenţe a lui , - şi că atu nci face uşor încercarea să se extindă odată în l umea ce-i este tocmai lui cea mai i nterzisă, În lumea aievea, să f i e aievea. 30 Cu ce rezultat ? Uşor de i ntu it. . . Este aceasta v e i e i t a t e a t i p i c ă a artistului : aceeaşi veleitate căreia şi Îmbătrâ n itul Wag ner i-a căzut victimă * Întregirea noastră. (n. t.) ** Widerlich keiten *** Wunderl ich keiten **** În engl. În text: "contiguitate "; termenul este folosit de Hume, Harfley, Hamilton, J. S. Miii, dar sursa imediată a lui N pare a fi Afrikan Spir, "Oenken und Wirklichkeit", 1 8 73, 1 3 1 - 1 33 (apud D. S. Thatcher, 593-594); cf. şi val. 2, 54 6, 7 şi nota respectivă; val. 3, 482, nota la ar 1 8. (n.t.)

A treia disertaţie : ce-ns eamnă ideal uri as cetice? 3-5

245

şi pe ntru care a fost nevoit să plătească atât de scu mp, atât de fatal (- da­ torită ei şi-a pierdut cea mai valoroasă parte a priete n i lor săi ) . Î n ultimă i n sta nţă însă , făcâ nd şi totală abstracţie de această veleitate, ci ne n-ar dori cu adevărat, de dragul lui Wag ner însuşi, ca el să-şi fi luat a l t f e l 5 ră mas-bu n de la noi şi de la arta sa, nu cu u n Parsifa l , ci mai biruitor, mai sigur d e sine, mai wag neri a n , - mai puţi n derutant, mai puţi n ambiguu cu privire la Întreaga-i voi nţă, mai puţi n schopenhauerian, mai puţin nihi list ? . .

5 - Ce-nsea mnă, aşadar, ideal uri ascetice ? Î n cazul u n u i artist, ne 1 0 dăm seama Încetul cu Încetul : a b s o l u t n i m i c !. . Sau atât de multe şi fel urite lucruri , Încât e ca ş i n i mic ! . Să eliminăm În pri mul rând artişti i : aceştia sunt departe de a fi destul de i ndependenţi În l ume şi f a ţ ă d e lume pentru ca evaluările lor şi labi l itatea acestora să merite Î n s i n e vre u n i nteres ! E i au fost În toate ti mpurile nişte valeţi ai unei morale sau filozofi i sau relig i i ; făcând şi totală abstracţie de faptul că , d in păcate, ei au 15 fost destul de des curte n i i prea maleabili ai adepţi lor şi ai protectorilor lor şi linguşitori cu fier pe lângă vechile stăpâniri sau chiar pe lângă cele ce apăreau la orizont. Cel puţin au mereu nevoie de un val de apărare, de un reazem, de o autoritate deja constitu ită : artiştii nu sunt niciodată d e sine stătători, inde20 pendenţa merge În răspăr cu cele mai profunde i nstincte ale lor. Aşa , de exemplu, Richard Wag ner a făcut d i n filozoful Schopenhauer, când "sosise timpul", predecesorul său , valul său de apărare : - cine-a r putea măcar să considere imag i nabil fa ptul că el ar fi avut c u r a j u I pentru un ideal ascetic În absenţa reazemului pe care i-I oferea fi lozofia lui Schopen hauer, În 25 absenţa autorităţi i lui Schopenhauer, care aj unge l a s u p r e m a ţ i e În Europa anilor şaptezeci ? ( nemaiţi nând seama, În acest caz, dacă În n o u a Germanie ar fi fost În ge neral posi b il u n artist fără laptele u nei mental ităţi de credi ncios , de cred incios i m periu l u i ) . - Şi cu aceasta am aj u n s la chestiu nea mai gravă : ce-nseamnă câ nd se ded ică i deal u l u i ascetic u n 3 0 f i i o z o f adevărat, u n sp irit stând real mente pe p icioarele sale, precum Schopen hauer, un bărbat şi un cavaler cu privire de oţel, care are curajul de a fi el Însuşi , care ştie să stea singur În picioare şi n-aştea ptă mai Întâi un predecesor şi nişte i n d i caţii superioare ? - Să considerăm numaidecât aici remarcabila şi, pentru nu un singur soi de oameni , chiar fascinanta 35 poziţie a lui Schopenhauer faţă de a r t ă : căci , ev1dent, ea a fost c u p r e c ă d e r e aceea de dragul căreia Richard Wagner a trecut alături de Schopenhauer (convins de un poet, cu m se ştie, de Herweg h ) , iar aceasta în aseme nea măsură, Încât Între crezul său estetic a nterior şi cel ulteri or .

. .

246

Despre genealogia moralei

s-a iscat o totală contradicţie teoretică , - cel d i ntâ i , exprimat, bunăoară , în "Opera şi drama", cel din urmă, în scrierile pe care le-a publicat cu începere d i n 1 870. De-atu nci şi-a sch imbat Wag ner în mod rad ical , ceea ce ui meşte poate cel mai mult, îndeosebi concepţia despre valoarea şi poziţia m u z i c i i 5 înseşi : ce importanţă avea pentru el că până atunci făcuse d i n ea un mijloc, un med i u m , o "femeie", care, ca să se- mpli nească , are absolută nevoie d e u n scop, de u n bărbat - adică de d ra mă ! EI a-nţeles di ntr-o dată că, prin teoria şi inovaţia schopenhaueriană, se poate face m a i m u i t i n maiorem musicae gloriam*, - adică pri n s u v e r a n i t a t e a muzici i , aşa cum o 1 0 înţelegea Schopen hauer: muzica s ituată deoparte , faţă-n faţă cu toate celelalte arte, arta i ndependentă În si ne, n u , ca acestea, oferi nd c6pii ale fe n omenal ităţ i i , ci mai degrabă vorbind li mba voinţei înseşi , direct din "abis", ca revelaţia cea mai specifică, mai origi nară , mai nedistorsionată a lui. O dată cu această extraordi nară creştere în valoare a muzici i , aşa cu m părea 1 5 să rezulte ea d i n filozofia schopenhaueriană, a urcat dintr-o dată la un preţ nemaipomenit şi m u z i c i a n u 1 însu ş i : el a d evenit de-acu m un oracol, u n preot, ba chiar mai mult decât un preot, u n fel de exponent al "În si ne"-Iui lucru ril or, u n telefon al lumii celeilalte , - d e-acu m încolo pleda nu numai pentru muzică , acest ventriloc al l u i D um nezeu, - pleda pentru metafizică: 20 ce-i de m i rare că a sfârşit pri n a p l eda într-o zi pe ntru i d e a I u r i a s c e t i c e ? .. 6

Schopenhauer a profitat de concepţia kantiană În problema esteti cii , - deşi este absolut sigur că n-a privit această problemă cu nişte ochi 25 kanti e n i . Kant credea că-i face artei o onoare, preferând şi scoţând în prim-pl a n , dintre atributele frumosul u i , pe acelea care constituie punctul de onoare al cunoaşterii : impersonal itatea ş i valabil itatea generală. Dacă asta n-a fost, în fon d , o eroare nu-i potrivit să d i scutăm aici ; ceea ce vreau numai să subliniez este că, aidoma tuturor filozofilor, În loc să vizeze proble3 0 ma estetică porn ind de la experienţele artistu lui (ale creatoru l u i ) , Kant a reflectat asupra artei şi a frumosulu i plecân d exclusiv de la "spectator" ş i , totodată , l - a i nclus încetul c u Încetu l pe "spectatorul" însuşi în noţiu nea d e "fru mos". Dar măcar acest "spectator" să le fi fost înd eajuns de cu noscut fil ozofilor fru mosul ui ! - adică drept o mare realitate şi experienţă p e r 35 s o n a I ă , o mu ltitu d i ne de putern i ce şi extrem de particu lare tră i ri , pofte , * În lat. În text: "spre mai marea slavă a muzicii" (cf. MA 1 71, WS 4 1 , M 298, A C 5 1). (n. t.)

A tre ia disertaţi e : ce-nsea mnă ideal uri ascetice? 5-6

247

s urprize, extaze În sfera frumosului ! Mă tem însă că întotd eauna lucrurile s-au petrecut pe dos : şi aşa se face că pri m i m de la bu n Început d i n partea lor n i şte defi niţii În care, precum În acea ren u m ită definiţie pe care Kant o dă fru mosului, l i psa u nei experienţe personale mai deosebite ia forma unui 5 vierme g ras, a unei erori funda mentale. "Fru mos , a spus Kant, este ceea ce place Î n m o d d e z i n t e r e s a t ." Î n mod dezinteresat ! Să se compare cu această defi niţie cealaltă, pe care a formulat-o un adevărat "spectator" şi art i st - Stend hal , care n u meşte odată fru mosu l u n e p romesse de bonheur* . Aici , În orice caz, este r e f u z a t şi su pri mat exact ceea ce 10 Kant evidenţiază n u ma i În starea estetică : le desi nteressement**. Cine are d reptate, Kant ori Stendhal ? - Fără-ndoială, câtă vreme esteticie n i i noştri n u s e satură să azvârle-n talgerul balanţei , Î n favoarea lui Kant, arg u me ntul că, sub vraja fru museţi i, p utem contempla "dezinteresaţi" c h i a r ş i statui de femei goale , s untem l i beri cu mva să râdem oleacă pe 1 5 seama lor : - experienţele a r t i ş t i l o r sunt "mai i nteresa nte" cu privire la acest p unct d ificil, iar Pygmalion În n ici un caz n u era cu necesitate u n "om l i psit d e simţ esteti c" . S ă gândim c u atât mai pozitiv despre i noce nţa esteticien i lor noştri reflectată În astfel de argu mente , să-i considerăm, de p ildă , lui Kant u n lucru o norabil ceea ce ştie să n e Înveţe cu naivitatea unui 2 0 popă de ţară despre caracteul specific al pi păitu l u i ! - Şi aici revenim la Schopen hauer, care era apropiat d e arte Într-o cu totul altă măsură decât Kant şi totuşi n-a ieşit de sub vraja defi niţiei kantiene ; cu m s-a-ntâmplat aceasta ? Starea de fapt este destul de curioasă : cuvântul "dezi nteresat" şi l-a i nterpretat În cea mai personală manieră d i ntre toate, izvorâtă d intr25 o experienţă care trebuie să fi fost la el d intre cele mai normale. Despre p uţine lucruri vorbeşte Schopenhauer cu atâta siguranţă ca despre efectul contem plaţiei estetice : Îi atribuie exact o reacţie contrară "manifestării u n u i i nteres" s e x u a l , ceva similar, aşadar, c u l u p u l i n u l şi camforul , el n u s-a plictis it niciodată să ri dice-n slăvi a c e a s t ă eliberare .de "voi nţă" ca pe 30 marele privileg iu şi avantaj al stări i estetice . Ba ch i a r am putea fi i s p itiţi să-ntrebăm dacă res pectiva conce pţie fundamentală a lui despre "voinţă şi reprezentare", ideea că poate exista o izbăvire de "voi nţă" excl usiv pri n "reprezentare" n u şi-a avut orig inea Într-o genera lizare a acelei experienţe sexu ale. ( Î n cazul tutu ror Întrebărilor referitoare la fi l ozofi a schopen3 5 h a u e ri a n ă nu p ute m trece n i c i o d ată c u vederea , În p a ra n teză fi e s p u s , că ea este co ncepţia u n u i tâ năr d e douăzeci ş i şase d e a n i ; aşa În fr. În text; ef. nota la M 433 (val. 4, 481). (n. f.) ** in fr. În text. (n. f.) *

24 8

Despre genealogia moralei

Încât ea ţine nu numai de specificul l u i Schopenhauer, ci şi de specificul ace l u i anoti mp al vieţi i.) Să dăm ascultare , de exe m p l u . unuia di ntre cele mai expresive pasaje din numeroasele pe care le-a scris el În onoarea stării estetice ( Lumea ca voi nţă şi reprezentare, 1 , 231 ) , să plecăm bine 5 urechea l a ton u l , l a suferinţa, la ferici rea , la recu noşti nţa cu care au fost pronunţate asemenea cuvinte. "Aceasta este starea l i psită de durere pe care Epicur o considera ca bine su pre m şi ca stare a zeilor; noi sunte m , În clipa aceea, uşuraţi de constrâ ngerea m izerabilă a voinţei, serbăm sabatul mu ncii s i l nice a voinţei, roata l u i Ixion se opreşte" . . . Ce vehem enţă a 1 0 cuvi ntelor ! Ce imag ini ale chinului şi ale îndelungatei lehamite ! Ce antiteză te mporală , aproape patolog ică , între "clipa aceea" şi a nterioara "roată a lui Ixion" , "mu nca silni că a voinţei", "constrângerea mizerabilă a voinţei" ! Dar, admiţând că Schopenhauer ar avea de o sută de ori dreptate În -privi nţa persoanei sale, ce mare lucru s-ar real iza prin aceasta pentru aprofu ndarea 1 5 esenţei fru mosului ? Schopenhauer a descris un singur efect al frumosului, acela ce calmează voinţa, - este el măcar u n efect normal ? Stendhal, aşa cum am spus, o natură n u mai puţin se nzuală , dar mai fericit reuşită decât Schopenhauer, evidenţiază un alt efect al fru mosulu i : "fru mosul p r o m i t e fericire " , l u i tocmai s t i m u l a r e a v o i n ţ e i ( "a i nteres u l u i ") p r i n 2 0 i ntermediul fru mosului i se pare starea normală a lucruri lor. Şi nu i s-ar putea obiecta lui Schopenhauer Însuşi , la urma urmelor, că În această privinţă se consideră cu totul pe nedrept kanti a n , că n-a înţeles nicidecu m kantian defi n iţia kantiană a frumosu l u i , - că şi l u i Îi place frumosul d i ntr-u n "i nteres", chiar din cel mai puterni c şi mai personal interes di ntre toate : 25 acela al torturatului care se eli berează de tortura sa ? . . . Şi, ca să reve n i m l a prima noastră întrebare < : }* "Ce- n s e a m n ă când se ded ică idealului ascetic u n filozof ?", prim im, ajunşi În acest pu nct, cel puţin un pri m indiciu : el vrea s ă s e e l i b e r e z e d e o t o r t u r ă . 7

30

35

S ă ne abţi nem , la cuvântul "tortură" , să face m su bit o mutră acră : tocmai În cazul acesta ră mân destule de contabil izat Împotrivă-i, destule de scăzut, - rămâne chiar ceva de râs. Să n u subestimăm Îndeosebi faptul că Schopenhauer, care, În fond, a tratat sexualitatea ca duşman personal ( i nc l u siv u n ea lta ei, fe m e i a , acest " i nstru mentu m d i a bol i"**) , a v e a n e v o i e de duşmani pentru a ră m â n e bine di spus ; că-i plăceau vorbele * În tregirea noastră. (n. i.) ** În lat. În text. (n. t.)

A

treia disertaţi e : ce-nsea m n ă idea l u ri ascetice ? 6-7

249

aspre, Înveninate, verzi-negricioase ; că se mânia ca să se mânie, din pasiune; că s-ar fi-mbolnăvit, ar fi dat În p e s i m i s m ( - căci nu suferea de asta , oricât ş i-o dorea) , fără duşma nii săi, fără Hegel, fără femeie, senzualitate şi-ntreaga voinţă de a exista , de a dăinui. Altfel , Schopenhauer n u ar fi dăi5 nuit, putem paria pe asta , ar fi dat bir cu fugiţii : duşmanii lui Însă l-au oprit, duşmanii lui l-au îmboldit mereu şi mereu să trăiască , mânia sa i-a fost, exact ca la cinicii din antich itate, resuscitarea, Întremarea , despăgubirea , remediu/* Împotriva greţei , f e r i c i r e a . Destul În privinţa celui mai personal element În cazul Schopenhauer; pe de altă parte, mai este ceva tipic la el, 1 0 şi abia aici revenim la problema noastră . Incontestabil, atâta vreme cât sunt filozofi pe pământ şi peste tot u nde a u fost filozofi (din I ndia până În Anglia, pentru a ne raporta l a a ntipozii a ptitudinii pentru fi lozofie) , există o iritare şi o ranchiună faţă de senzualitate s pecifică filozofilor - Schopenhauer nu-i decât eru pţia ei cea mai grăitoare şi, dacă ai ureche pentru asta, şi cea mai 1 5 captivantă şi fermecătoare -; există, de asemeni, o prejudecată şi o predilecţie specifică filozofilor În legătură cu Întregul ideal ascetic, asupra şi faţă de această chestiune nu trebuie să ne Înşelăm. Ambele atitudini, după cum am arătat, ţin de tip; dacă a mândouă li psesc la u n filozof, atunci Întotdeauna ­ de asta să fim siguri - el nu-i decât u n "aşa-zis". Ce-n s e a m n ă aceasta ? 20 Căci trebuie să interpretăm mai Întâi această stare de fapt: Î n s i n e , lucrul acesta este stu pid În veci de veci , ca orice "lucru În s ine". Orice ani mal ­ pri n urmare , şi la bete p h i losophe** - aspiră instinctiv spre u n opti m um*** de condiţii favorabile, În care să-şi poată dezlănţu i pe depl in forţa şi să-şi ati n g ă m aximumul de senti ment al p uteri i ; orice animal, tot instinctiv şi cu 25 o fi neţe a f1erului care "este mai presus de orice raţiu ne", are oroare de tot soiul de scandalag i i şi de piedici care i se pun sau i s-ar p utea pune În dru m u l acesta către opti m u m (- n u este drumul său către "fericirea" de care vorbesc, ci dru m u l său către p utere, către faptă , către cea mai puternică acţiune, iar În cele mai m u lte cazuri, efectiv, dru m u l său către 30 nefericire). Î n fel u l acesta , filozoful are oroare de c ă s ă t o r i e , ca şi de ceea ce ar putea să-I înd uplece a o Încheia, - căsătoria ca pi ed ică şi fatalitate În drumul său către opti m u m . Ce mare filozof a fost căsătorit p â n ă a cu m ? H era cl it, P l ato n , D e s ca rtes , S p i n oza , L e i b n i z , Kant, Schopenhauer - n-au fost; mai mult, nici nu n i-i putem i m a g i n a căsătoriţi. 3 5 Un filozof căsătorit îşi are locul Î n c o m e d i e , iată teza mea : iar Socrate, * În lat. În text : remedi u m . (n.f.) ** În fr. În text : "animalul filozof". (n. t.) *** Latinism În text (şi infra), transcris Opti m u m . (n.t.)

Despre genealogia moralei

250

acea excepţie a ră utăcios u l u i Socrate , se pare că s-a căsătorit i ron ice*, a n u me ca să demonstreze tocmai a ceastă teză . Orice filozof ar grăi cum g răit-a odinioară Buddha , când i-a fost anu nţată naşterea unui fiu : "Mi s-a născut Râhula, mi s-a făurit un lanţ" (Râ h u la Însea m nă aici " u n demon 5 m ic") ; pentru fiecare "spirit li ber" ar trebui să sosească un ceas de reflecţie , Î n ipoteza c ă a avut Înainte unul de n echibzuinţă, aşa c u m i-a sosit odinioară aceluiaşi Buddha - "Ia mare strâ mtoare, gâ ndea În si nea l u i , e viaţa În casă , u n focar de necu răţie; părăsirea casei Înseam n ă libertate" : "În ti m p c e cugeta aşa, părăsi casa". Î n ideal ul ascetic sunt indicate atâtea p u nţi 10 către i n d e p e n d e n ţ ă , Încât un fi l ozof nu este În stare să asculte fără a j u b i l a şi aplauda lău ntric poveste a tuturor acelor oameni h otărâţi care , Într-o bună zi, au spus n u oricăre i sclavii şi au plecat În cine ştie ce p u s t i u : presuspunând chiar că nu erau decât n işte asi n i În putere şi absolut opusul unui spirit putern ic. C e-nseamnă, aşadar, idealul ascetic În 1 5 cazul unui filozof ? Răspunsul meu - pe care îl veţi fi g hi cit de mult - este : filozofu l , la vederea l u i , surâde u n u i opti mum de condiţii propice u nei supreme şi extrem de te merare spiritualităţi, - el n u neagă pri n aceasta "existenţa", ci mai degrabă Îşi afirmă În ea p r o p r i a exi stenţă şi n u m a i propri a existenţă, iar aceasta , eventu al , până l a n ive l u l d e la care nu-i 2 0 răm â n e departe frivola dorinţă : pereat m u n d u s , fi at p h i l osop h ia , fiat p h i losoph u s , f i a m ! ** . . . 8

25

30

35

Este vădit că filozofi i aceştia nu sunt nişte martori şi judecători necorupţi ai valorii idealului ascetic ! Ei se g ândesc la s i n e , - ce-i priveşte pe ei "sfântul" ! Se gândesc la ceea ce le este l o r tocmai lucrul cel mai indispensa­ bil : eliberarea de constrângere, de sâcâială, de tărăboi, de treburi , de obligaţii, de g rij i ; l i m pezi mea m i nţi i ; jocu l , saltul şi zborul ideilor; u n aer sănătos , rarefiat, l i m pede, l i ber, uscat, a ş a cu m este aeru l pe nălţi m i , u nde orice fiinţă animalică se spiritual izează şi prinde aripi; lin işte În toate subteranele; toţi câinii legaţi cu m trebu ie În l anţ; nici u n fel de Iătrături a duşmănie şi a ra nchiună flocoasă ; nici u n fel de viermi rozători ai a mbiţiei răn ite; viscere u m ile şi supuse, harnice ca morile, dar Îndepărtate; i n ima străină, dincolo, În vi itor, postu mă, - În rezumat, ei se gândesc, În privinţa ideal ului ascetic, la ascetismul sen in al unui animal divin izat care-a dobândit aripi şi care mai mult rătăceşte decât l e n eveşte deasu pra v i eţi i . Se ştie ce s u nt ce l e trei * În lat. În text : "in mod ironic". (n. t.)

** În lat. in text: "chiar de-ar pieri lunea, filozofia să existe, filozoful să existe, e u s ă e x i s t ! (n. t.) "

A

s

10

1S

20

2S

30

35

trei a di sertaţi e : ce-nseamnă ideal uri ascetice? 7-8

25 1

mari cuvinte emfatice ale ideal u l ui ascetic : sărăcie, smerenie, neprihănire : iar acum să exa m i n ă m de a proap e viaţa tuturor marilor spirite productive şi ingenioase, - le vom redescoperi aici pe toate cele trei până la un anumit pu nct. În n i c i u n caz, cu m se-nţelege de la sine, d e parcă ele ar fi , bunăoară, "virtuţile" lor - ce are de-a face soiul acesta de om cu virtuţile ! -, ci ca fi i nd cele mai specifice şi mai naturale condiţii a le existenţei lor o p t i m e , ale c e l e i m a i f r u m o a s e prod uctivităţi a lor. T n plus, este absolut cu puti nţă ca spiritual itatea lor dominantă să fi stru nit mai Întâ i o mândrie excesivă şi i ritabilă sau o senzualitate năbădă ioasă ori să le fi menţinut destul de anevoios voinţa de "pustiu", poate împotriva unei înclinaţii spre lux şi s pre cele mai alese l ucruri, ca şi îm potriva unei risipitoare l i beralităţi a inimii şi a mâinii. Dar a făcut-o tocmai ca insti nct d o m i n a n t , care şi-a impus cerinţele În ciuda tuturor celorlalte instincte - şi o face încă ; de n-ar face-o, nici n-ar domina. Î n aceasta deci nu-i ni mic din "virtute". De altfel, p u s t i u I de care tocmai a m vorbit, În care se retrag şi se izolează spiritele puternice, i ndependente pri n natura lor - o, cât arată el de diferit În com paraţie cu pustiul pe care-I visează erudiţii ! - căci erudiţii aceştia, după împrejurări, sunt ei înşişi pustiul. Şi cert este că nici unul dintre h istrionii spi ritului n-a rezistat cu nici un chip în el , - pentru ei, pustiul n u-i nici pe departe suficient de romantic şi de sirian, nici pe departe suficient de teatral ! Desigur, nu l ipsesc n i ci din el că milele : la aceasta se l i m itează însă toată ase mănarea . O deliberată obscuritate poate; o dare la o parte din faţa propriului eu; o aversiune faţă de zarvă, idolatrie, ziare , influenţe; o slujbul iţă acolo , o banală viaţă de zi cu zi, ceva care mai m ult să ascundă decât să p ună-n lumină ; relaţi i incidentale cu animale şi păsări de curte inofensive şi vioaie , a căror vedere te relaxează ; u n mu nte dre pt com panie, dar nu unul mort, ci unul cu o c h i (adi că d ispunând de iezere) ; eventu a l , ch iar o odaie într-o pensiune populară pli n ă , în care eşti sigur că poţi fi confu ndat şi că poţi vorbi nepedepsit cu oricine, - acesta-i " pustiul" : o, este suficient de retras , credeţi-mă ! Ori de câte ori se retrăgea Heraclit În incintele şi sub porticurile colosalului templ u al lui Artemis, acest "pustiu" era mai respectabil, admit acest lucru : de ce nouă ne l i p s e s c asemenea templ e ? ( - poate c ă n u ne l i psesc: tocmai î m i vi ne-n m inte c e l mai fru mos cabinet al meu de studi u , Piazza di San Marco, neapărat primăvara, Înainte d e amiază , î n intervalul de la 1 1 la 1 2. ) Ceea c e evita însă Heraclit este-n conti nuare acelaşi l ucru din faţa căruia n o i ne dăm astăzi l a o parte : zarva şi demagogia efesenilor, politica lor, ştirile lo r despre "imperiu" (Persia , ca să mă fac Înţeles), măru nţişurile lor de pe piaţa de "azi " , - căci noi, filozofi i , avem nevoie, Înai nte de toate , de l i nişte În faţa unui singur lucru :

252

5

10

15

20

25

30

3S

Despre genealogia moralei

În faţa oricărui "azi". Noi ţinem la m are cinste ceea ce este cal m , g lacial, disti ns, Îndepărtat, trecut, În general orice lucru la vederea căruia sufletul nu trebuie să se apere şi să-şi strângă ba ierile, - ceva cu care să poţi vorbi fără să vorbeşti c u g l a s t a r e . Să ascultă m n u m a i sunetul pe care-I scoate un spirit când vorbeşte : fiecare s pirit are sunetul să u , Îşi iubeşte su netu l . Cel de colo, de exe m p l u , trebuie să fi e , fără doar şi poate , un agitator, vreau să spun o ţeastă goaIă*, o nim ica-n oaIă**: orice lucru care i ntră-n ea se reîntoarce de-acolo înăbu şit şi îngroşat, încărcat de ecoul mare l u i gol . Celălalt rareori vorbeşte altfel decât răg uşit : o fi răg uşit g â n d i n d ? Ar fi posibil - să întrebăm fiziolog ii -, dar cine gândeşte în c u v i n t e gândeşte ca vorb itor, iar nu ca gânditor (asta denotă faptu l că el nu gândeşte , În fon d , lucru ri , n u gândeşte concret, ci doar având în vedere lucrurile, că , de fapt, el se gândeşte p e s i n e şi pe aud itorii săi) . Cestălalt, al treilea, vorbeşte stăru itor, se apropie prea m u lt de persoana noastră , ne abură cu răsuflarea lu i , - închidem i nvolu ntar gura, deşi o carte este aceea pri n care ne abord ează : su netu l stilului său ne i ndică motivul, - acela că n-are tim p , că gândeşte negativ des pre sine însuşi, că nu va mai reuşi să vorbească azi ori n iciodată . U n spirit însă care este sigur pe el vorbeşte abia auzit ; caută latenţa, se Iasă aşteptat. Un filozof se recunoaşte pri n faptul că evită trei lucruri străl ucitoare şi răsunătoare, g lori a , princi pii şi femeile : ceea ce nu vrea să spună că n-ar ven i acestea la e l . Se teme de l u mina prea orbitoare: de aceea se teme de vremea ei şi de "ziua" acesteia . Î n aceasta el pare o u mbră : cu cât mai m u lt îi apune soarele, cu atât mai mare se face el. Î n ceea ce priveşte "smeren ia" l u i , el suportă , aşa cum suportă întu nericul , şi o anumită dependenţă şi eclipsare : mai m u lt, se s perie de tu lburări le fu lgerelor, dă înapoi de frica lipsei de protecţie a unui arbore prea izolat şi prea expus, asupra căruia orice vreme rea îşi descarcă toanele, orice toane îşi descarcă vrem ui rile. I n stinctu l l u i "matern", iubirea secretă faţă de ceea ce creşte în el, î l orientează spre circu mstanţe în care este scutit să se gândească l a s i n e ; în acelaşi sens în care i nsti nctul de m a m ă din femeie a determ i nat până acum starea de dependenţă a femeii în general. Î n defi nitiv, ei cer destul de puţi n , filozofii aceştia, sloga nul lor este < : )*** "Cine posedă e posedat" - : n u , precu m trebuie s-o s p u n mereu şi m e reu , d i ntr-o virtute , di ntr-o meritorie voinţă de cumpătare şi de si mplitate, ci fi indcă stăpânul lor su prem o cere a Ş a d e la e i , o cere prude nt ş i n eîn d u p lecat : ca u n u l care se * Hoh l kopf : "cap sec". (n. t.) ** Hoh ltopf : "oală goală". (n. t.) ** " Întregirea noastră. (n. t.)

A treia di sertaţie : ce-nseamnă idea l u ri ascetice? 8

253

preocupă numai de un singur lucru şi strânge şi economiseşte totu l , timp, energ i e , iubire , i nteres, numai şi n u mai pentru acest lucru . Acestu i ti p de om nu-i place să fie sâcâ it de inamiciţii şi n ici de amiciţi i : el u ită sau dispreţu­ ieşte uşor. I se pare de prost gust să faci pe martirul ; "să s u f e r i pentru S adevăr" - asta o Iasă În seama ambiţioşilor şi a caboti nilor s piritului şi a al­ tora care dispun de suficientă vreme pentru aşa ceva (- ei Înşişi, fi lozofi i , au ceva de fă c u t pentru adevăr). Ei fac uz cu parcimonie de vorbele mari; se spune că lor le repugnă chiar cuvântul "adevăr" : le sună prezumţios . . . Cât despre "neprihăn irea" filozofilor, În sfârşit, tipul acesta de spirit Îşi are produc10 tivitatea , evident, altu ndeva decât În copii ; altundeva, poate, şi dăinuirea numelui lor, mica lor nemurire (cu şi mai mare l i psă de modestie se zicea pri ntre filozofii din vechea Indie c >* "La ce bun urmaşi pentru cel al cărui suflet este lu mea 7") . Î n aceasta nu-i ni mic d i n nepri h ănirea izvorâtă din nu ştiu ce scrupul şi repu lsie de natură ascetică faţă de simţuri , la fel de puţi nă l S neprihă nire este la mijloc şi atu nci când un atl et sau un jocheu se abţine de la femei : mai degrabă aşa o vrea, cel puţin pentru perioadele de avansată gestaţie, instinctul lor dominant. Orice artist ştie cât de dău nător este efectul actu l u i sexual În situaţii de mare tensiune şi receptivitate s pirituală; pentru cei m a i puternici şi mai siguri pe i nsti nctele lor d intre ei , de treaba aceasta 20 nu ţin e În primul râ nd experienţa , trista experienţă , - ci tocmai i nstinctul lor "matern" este acela care dispune aici despotic, În avantajul operei În devenire, de toate celelalte rezerve şi adaosuri de energie, de vigoare a** vieţii an ima­ lice : energ ia mai mare o c o n s u m ă atunci pe cea mai mică. - Să reconsi­ derăm , a propo de asta, cazul lui Schopenhauer, discutat mai sus, conform 2S acestei interpretări : contemplarea frumosului acţiona la el În chip evident ca sti mul declanşator al e n e r g i e i p r i n c i p a l e a naturii lui (memoria şi adânca privire) ; aşa Încât aceasta făcea explozie şi devenea d intr-o dată stăpână a conştiinţei. Prin aceasta nu trebuie nicidecum exclusă posibilitatea ca dulceaţa şi plenitudinea aceea deosebită, proprie stării estetice, să-şi 30 aibă originea tocmai În ingredientul "senzualităţii" (aşa d u pă cum acelaşi izvor ÎI a re "idealismul" acela propri u fetelor de măritat) , - ca senzualitatea, pri n urmare, să n u fie su pri mată l a i nstalarea stării estetice , cu m credea Scho penhauer, ci numai să se transfigureze şi să nu mai pătru ndă În conşti i nţă ca sti mul sexual. (Asupra acestu i p u n ct de vedere voi reven i 35 altă d ată , În legătură cu nişte probleme şi mai delicate ale f i z i o l o g i e i e s t e t i c i i , până acu m o disciplină atât de i ntactă , atât de Înch isă .) * Întregirea noastră. (n. t.) ** În lat. În text : vigor. (n. t.)

254

Despre g enealogia moralei

9 U n anu mit ascetism , o ren u nţare de bu năvoie şi nesil ită de nimeni, severă şi sen ină, a m văzut că ţi ne de con diţiile favorabile u nei supreme s piritualităţi, ca şi de urmările ei cele mai n aturale : astfel, din capul locu lui 5 nu va surprinde dacă ideal ul ascetic n-a fost tratat de filozofi nici odată fără oarecare părtinire. La o examinare istorică serioasă, l egătura di ntre idealul ascetic şi filozofie se dovedeşte chiar m ult mai strânsă şi mai indestructibilă. S-ar putea spune că , n u mai ţin ută În s t r u n ă de a cest ideal , filozofia a învăţat, În general, să-şi facă pri mi i paşi pe pământ, aceia-m pleticiţi - vai, 1 0 Încă atât de nesigur, vai , cu o mutră Încă atât d e su părată, vai , gata-gata să cadă şi să zacă pe burtă, tantu l şi molâul acesta mic şi stângaci , cu picioarele strâmbe ! A păţit-o şi filozofia la Început ca toate lucrurile bune, care erau departe de-a se-ncrede-n ele Însele, căutau mereu cu ochii dacă nu-i cineva prin preajmă să le sară-n ajutor, mai mult, se temeau de toţi care 1 5 le priveau . Să luăm În calcu l , pe rând, fiecare instinct şi virtute În parte a filozofului - instinctul lui de Îndoială, insti nctul lui de n egare , instinctul lui de aşteptare ("efectic"*), instinctul lui analitic, instinctul lui de cercetare, de căutare, de riscare, i nsti nctul lui de comparare, de echivalare, voi nţa lui de neutralitate şi de obiectivitate, voi nţa l u i de orice "s i n e ira et studio" ** -: 20 s-a-nţeles oare măcar fa ptul că ele, la u n loc şi În cea mai lungă perioadă, veneau în răspăr cu primele ceri nţe ale moralei şi ale conştiinţei ? (fără a mai vorbi despre raţiune În general, pe care şi l u i Luther Îi plăcea s-o n u mească Fraw KhJgl in***, târfa deşteaptă****) . Că un flozof, În caz că a r f i d obândit conştii nţa de sine, a r fi trebu it să se s i mtă de-a dreptul 25 materializarea lui " n itimur in v e t i t u m "***** - şi că , În conseci nţă , el se f e r e a "să se simtă" ca atare, să dobândească o conştiinţă de sin e ? .. Nu altfel se prezi ntă situaţia, cum am spus, cu toate celelalte lucruri bune de care suntem mândri astăzi; chiar şi măsurată cu măsura vechilor greci, Întreaga noastră fii nţă modernă, atât cât n u este slăbiciu ne, ci putere şi 30 conştii nţă a puterii , are net aerul u n ui hybris****** şi al u nui ateism : căci tocmai lucru rile contrare acelora pe care noi le venerăm astăzi au avut, În * Grecism În text, de la verbul care Înseamnă "a (se) reţine, a (se) Împiedica, a (se) opri" (cf. ;nfra GM 11/ 24, 284, 34; cf. ş; KSA 6, 233, 22; KSA 1 1, 52 1, 5 şi 20). (n. t.) ** În lat. În text: "fără ură şi părtinire " (Tacitus, Ann., 1, 1). (n. f.) *** "femeie care face pe deşteapta ". (n . t.) **** kl uge ***** În lat. În text (şi infra); v. nota la Za IV, 258, 1 8, În voi. 5, 377; cf şi nota** la JGB 227. (n. t.) ****** Grec;sm În text (şi infra), transliterat Hybri s : "mândrie nelegiuită, orgoliu (În special În faţa divinităţii); cutezanţă, obrăznicie". (n. t.)

A tre ia disertaţi e : ce-nseamnă idealuri ascetice? 9

5

10

15

20

25

30

255

cea mai lungă perioadă, conşti inţa de partea lor şi pe Dumnezeu ca propriu paznic. Hybris este astăzi întreaga noastră poziţie faţă de natură, violentarea natu rii noastre cu aj utorul maşinilor şi al i ngeniozităţi i atât de neezitante a tehnicienilor şi a inginerilor; hybris este poziţia noastră faţă de Dum nezeu, vreau să zic faţă de cine ştie ce pretins păianjen etico-finalist din s patele marii pânze-capcană a cauzalităţii - am putea spune asemeni lui Carol Teme­ rarul În lupta cu Ludovic al XI-lea c>* "Je combats I'universelle araignee"**-; hybris este poziţia noastră faţă de n o i , - căci noi experimentă m pe pielea noastră , aşa cum nu ne-am Îngădui-o cu n i ci u n animal, şi, satisfăcuţi şi curioşi , ne d isecă m sufletul tăind În carne vie : ce mai contează pentru noi "mântuirea" sufletului ! Până l a urmă ne vindecăm singuri : starea de boală este instructivă, nu ne-ndoim de asta , chiar mai i nstructivă decât starea de sănătate, - cei ce ne p r o v o a c ă b o l i n e par astăzi mai necesari chiar decât nu şti u care doftori şi "mâ ntu itor; " . Î n prezent, noi ne autos i l u i m , nu-ncape nici o-ndoiaIă, noi , s părgătorii de nuci*** a i sufletului, noi, proble­ matizanţi şi problematici, de parcă viaţa n-ar fi altceva decât spargere de nuci ; nu trebuie oare, tocmai prin aceasta, să devenim, În mod necesar şi din zi În zi, tot mai problematici , mai v r e d n i c i de a pune probleme, tocmai prin aceasta, poate, şi mai vrednici - de a tră i ? . . . Toate lucrurile bune au fost odi n ioară nişte lucruri proaste; d i n orice păcat strămoşesc s-a făcut o virtute străm oşească. De exemplu, căsătoria a părut multă vreme o păcătuire faţă de dreptul obştii; cândva plăteai pentru asta , fiind atât de necuviincios şi pretinzând o femeie pentru tine Însuţi (de asta ţine, bunăoară, ius pri mae noctis****, azi, În Cambodgia, Încă privileg iul preoţilor, aceşti păstrători ai " b u n elor moravuri d i n vech i me") . Sentime ntele blâ nde, b i n evoitoare , i ndulgente, milostive - Încetul cu Încetul crescând Într-atât În valoare, Încât reprezintă aproape "valorile În sine" - au avut Împotrivă-le, În cea mai l u ngă perioadă, tocmai dispreţul de sine : te ruşinai de blândeţe aşa cum te ruşinezi astăzi de asprime (ef. "Dincolo de bine şi de rău", p. 232). Docilitatea faţă de l e g e : - o, cu ce-mpotrivire a cugetul u i au renu nţat, la rândul lor, neamurile nobile, peste tot pe pământ, la vendetă***** şi au acordat leg ii putere asupra lor ! "Legea" a fost multă vreme un vetitu m****** , o cri m ă , o inovaţie , s-a manifestat cu violenţă , c a violenţă , căre ia i te conformai numai cu ruşine * Întregirea noastră. (n. t.) ** În fr. În text: "Mă războiesc cu painguf universal ". (n. t.) *** Nu ss knacker; v. nota* la Za 1/1 Pe m u ntel e măslinilo r, voI. 5, 167. (n. f.) **** În lat. În text : "dreptul primei nopţi". (n. t.) ***** Itafienism În text, transcris Vendetta. (n. f.) *** *** În lat. În text: "Iucru interzis". (n. t.)

256

5

10

Des pre genealogia moralei

de tine însuţi . Orice pas cât de mic pe pământ a fost câştigat odi nioară prin luptă, cu preţul unor chinuri spirituale şi fizice : acest întreg punct de vedere "că nu numai păşitul înainte, nu ! păşitul pur şi simplu , mişcarea, schimbarea a avut nevoie de martirii săi fără de număr" ne sună tocmai astăzi atât de stră i n , - I-am pus în l u m ină în "Aurora", p. 1 7 şi urm . "N i m i c nu este plătit mai scump, se spune acolo l a p. 1 9, decât puţi n u l de raţiu n e omenească şi de sentiment al libertăţii ce con stitu ie azi mândria noastră . Această mândrie însă este cea pentru care n i-e aproape i m posibil acum să simţim la fel ca acele vaste intervale de tim p ale " moralităţii cutu mei" care precedă "istoria universală", ca adevărata şi h otărâtoarea istorie de bază , aceea care a stabilit caracterul omenirii : când suferi nţa echivala pretuti ndeni cu virtutea, cruzi mea cu virtute a , d i s i m u larea cu virtutea, răzbunarea cu virtutea, tăgăduirea raţi u n i i cu vi rtutea şi dimpotrivă , tihna cu pri mej d i a , dorinţa de a şti c u pri mejdia, pacea cu primejd ia, m i l a c u primej d ia , faptul de a fi compătimit cu insulta, munca însăşi cu insulta, nebunia cu d ivinitatea , s c h i m b a r e a cu ceea ce este a moral şi fu nest în si n e ! " ,

15

10

20

25

30

35

Î n aceeaşi carte , p . 3 9 , se discută în ce fel de consideraţie, sub ce p r e s i u n e a considerării trebu ia să trăiască cel mai vechi neam de oameni contem plativi, - d ispreţu it, În măsu ra În care nu era te mut ! Contemplaţia a apărut mai întâi pe pământ sub o figură mascată, sub o Înfăţişare ambiguă, cu o inimă rea şi adesea cu u n cap speriat : nu-ncape nici o-ndoială În această privinţă . N atu ra i nactivă , clocitoare , nebel icoasă a instinctelor oamenilor contemplativi a creat pentru m ultă vreme În jurul lor o atmosferă de profu ndă neîncredere : îm potriva acesteia nu exista alt m ijloc decât să trezească energic f r i c a faţă de ei. Iar la asta s-au priceput, bunăoară, vechii brahmani ! Cei mai vechi fil ozofi au şti ut să dea existenţei şi a pariţiei lor u n sens, u n temei şi un fond, ca urmare a cărora Învăţai s ă - ţ i f i e f r i c ă de ei : cumpă n i nd mai exact lucru rile, o făceai d i ntr-o nevoie şi mai fundamentală, din aceea de a-ţi dobândi frica şi respectul de ti ne Însuţi . Căci aceia găseau în ei înşişi toate j u decăţile de valoare îndre ptate Î m p o t r i v a lor, tre b u i a u să-şi în vi n g ă ori ce fe l de s u s p i ci u n e ş i Îm potrivirea faţă de "filozoful În sine". Asta făceau e i , c a oamen i ai unor vremuri cum pl ite , cu n i şte mij loace cu m p lite : cruzi m e a faţă de s i n e , i ngenioasa automortifi care - iată pri ncipalul remed i u al acestor p ustnici ş i reformatori ai gândiri i Însetaţi de putere , care aveau nevoie de el spre a maltrata În ei înşişi mai întâi zei i şi moştenirea trecutu l u i , ca să poată c r e d e chiar ei În reforma l or. Amintesc de ren u m ita poveste a regelui

A

10

treia disertaţi e : ce-nseamnă idea l u ri ascetice? 9- 1 1

257

Vi şti inţei" să fie altoită pe un trup de maimuţă, iar o in tel ig enţă de excepţie - pe reg ula u n u i suflet com u n : - această combinaţie se-ntâln eşte printre medici nu arareori . Şi oriunde vorbeşte cineva d espre om fără indignare, ci naiv, ca despre o fi in ţă împinsă de vanitate , pofte sexuale şi g rijile existenţei şi de nimic altceva , acolo omul supe­ rior trebuie să asculte cu sârg : pe scurt, peste tot unde ci nismul vorbeşte fără ,

.

* În fr. În text. (n. t.).

D i ncolo

de bine şi de ră u

1 9-30

30 1

revoltă : - căci cinis mul revoltat şi cel ce se sfâşie şi se sfârtecă mereu pe sine îns uşi sau "lumea" sau pe Dum nezeu sau societatea, cu propriii lui colţi , este deja de obârşie superioară şi mai deose bită - ca un animal care s u f e r ă de animali­ tate. N. T.: abatele Galiani] Ferdinando Galiani (1 728- 1 787), diplomat italian şi expert În economie politică, autorul unor Lettres il Madame d' Epinay, BN (v. infra) 2 7 . Cf. KSA 12, 1 [1 82J; 3 [1 8]: gangasrotogati "curgâ nd ca fl uviul Gange" presto / kurmagati "despre mersul broaştei ţestoase" lento / mandeikagati "des pre mersul broaştei" = staccato Vs: este greu să mă-nţeleagă; şi aş fi nebun [şi mi-am propus] dacă n-aş da p rieten ilor mei vreun teren de joc pentru ră stă l m ăcire şi m-aş fi > de pe-a cum recunoscător şi pentru b u n ăvoi nţa de interpretare cu oarece fineţe N. T. : Cf. FW 381; JGB 290; GM Prefaţă 1 ; EH Cuvâ nt în ainte 1 (cf. şi W Stegmaier, Nietzsches Zeichen, NS, 29, 2000, 42 sq.) 28. Cf. KSA 1 1, 34 [1 02J N. T.: 33 8: Bayle] Pierre Bayle (1647- 1 706), filozof sceptic francez N. T.: 25-30: habar. . . Aristofan?] cf. KGW IX 2, 91, 34 29. 34 4-6: cum . . . conştiinţei] din şi ch iar dacă n ici unul nu ştie cum deraiază el, cum degenerează , cum se face ţă ndări , cum se sparge - - - Om 6-9: Adm iţând . . . oameni lor!] din el în suşi ved e aceste lucruri şi tot nu si mte nevoia de s pectatori, n ici măcar să ma i revină la m il a oamenilor. Om 30 . Cf. KSA 1 1, 40 [66J Vs (W I 5), prima versiune: S upremele noastre intuiţii trebuie fata lmente - şi moralme nte - să sune ca nişte neleg i u i ri, dacă aj ung, pe căi inadmisibile, la urechile acelora care nu sunt înzestraţi şi predesti naţi pentru asta . " Exote ricul" şi "ezotericul", aşa cum se făcea odinioară disti ncţia între ele În medi ul fil ozofi lor, printre indien i , ca ş i pri ntre greci şi musulmani, pe scurt, peste tot unde se credea într-o ierarh ie a oamenilor, iar nu în "egal itatea În faţa l u i Dumnezeu" -: se deosebeau nu n u mai ca un "văzut-di n-afară" şi un "văzut­ dinău ntru", ci mai degrabă ca "văzut-d e-jos-în-s us" ori - d e s u s î n j o s ! Ceea ce serveşte de hrană sau de înviorare unei specii su perioare trebuie să fie aproape otravă pentru o specie foarte d iferită şi mai p rofundă . I nvers , virtuţile omului de râ nd, trans puse într-un filozof, ar Însemna vicii şi pete ; şi , dacă se îmbolnăveşte odată şi se pierde pe sine îns uşi în cazul acesta , el bagă bine de sea mă cum se a p r o p i e În eva l uările sale maladive de oamenii simpli şi de vi rtuţile lor. Există şi că rţi care sunt am big ue pentru suflet şi să nătate, după cum se fol osesc de ele sufletul inferior, sănătatea inferioară sa u cea superioa ră. Ceea ce este pentru oa menii simpli evanghelie, fortifiant, cea mai bună consolare este cu nep utinţă să fie la fel pentru cei ce au vederi Înaintate. Mirosul oamenilor simpli e l i psit de cărţile cele mai renu mite . Unde se Închină "m ulţimea " , acolo pute. Să nu te d uci la biseri că , dacă vrei să res piri un aer c u r a t : dar nu orici ne are dreptul la "aer curat". 35-37: e . . . c u r a t ] cel mai În dărătnic dintre toate m i rosurile e lipit de ele. U nde mănâncă şi bea mu lţimea , ch iar unde se înch ină, acolo pute: iar aceasta nu este o obiecţie n ici faţă de ali mentele sale, mici> faţă de Înch inarea sa. Să nu te d u ci , de exemplu, la biserică , dacă vrei să res piri un aer c u r a t : dar există puţini ca re au un drept la "aer curat" : cei ce n-ar pieri de aerul curat. Aceasta ca apărare de bănuiala că aş vrea să-i invit pe I l i ber-cugetători" în g rădinile mele Vs =

=

302

Note ş i comentarii

3 1 . Cf. KSA 1 1 , 4 1 [2) 1 3 2 . Titlu În Rs: M o r a l a c a p r e j u d e c a t ă Vs la sfârşit, cu creionul: epoca p o s t - m o r a I ă Prima versiune În Vs (redăm după KG W IX 2, 1 02, 238; 101, 1 6-20; n. t.): Î n cea mai lungă eră a isto riei omen , valoarea unui a ct era măsurată după urmări le lui; ea se adă uga, aşadar, cam cum şi astăzi excelarea şi dezonoarea care-I atinge pe un chi nez are o forţă retroactivă pentru părinţii l u i . Î n ultimele sute d e a n i , fireşte , s-a convenit Î n u n e l e zone mari a l e pământu lui să se esti meze valoarea sau lipsa de val oa re - după intenţie. Astăzi - n-a r fi oare cazul să stă m În pragul unei răstu rnări tota l e a acestei judecăţi? Noi simţim că valoarea ş lipsa de val oare a unui act este inclusă În ceea ce n u este in tenţionat În el: intenţia ţine de suprafaţa, de pielea "om ului interior" - ea nu Înseamnă nimic, fi indcă poate Însem n a p r e a m u i t e - - Fireşte: n-o să-i mai acordăm cuiva cu atâta uşurinţă dreptul de a măsura cu această nouă sondă val oarea ş înapoi În natură, a deven i stăpân peste multel e şi falsele interpretări ş semn ificaţii secund are, pe care vanitatea o